TEMA 5. PIAŢA FINANCIARĂ.

1.
2.
3.
4.

Structura, funcţiile şi participanţii pieţei financiare
Instrumentele pieţei financiare
Bursa de valori – principalul element al pieţelor financiare
Indicii bursieri – indicatori ai situaţiei economice

1. Structura, funcţiile şi participanţii pieţei financiare
În orice economie, indiferent de tipul ei şi problemele cu care se confruntă, există un
anumit volum de capitaluri disponibile care necesită un plasament în vederea valorificării lor. În
principal, modalităţile de valorificare a capitalurilor disponibile vizează:
 Plasamentele pe piaţa financiară:
o plasamente monetare;
o plasamente pe piaţa de capital.
 Plasamentele în aur, imobil, obiecte de artă sau valută.
Piaţa financiară reprezintă un ansamblu de relaţii şi mecanisme prin intermediul cărora
capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt puse la dispoziţia unităţilor solicitatoare
de fonduri sau, cu alte cuvinte, reprezintă o piaţă organizată a transferurilor de capital de la cei
cu surplus de capital către cei care resimt nevoia de capital.
Conform abordării anglo-saxone, în funcţie de termenul pentru care
mobilizează capitalurile, piaţa financiară este structurată în:
 piaţă monetară;
 piaţă de capital.
Piaţa monetară constituie locul unde se interferează oferta de capitaluri disponibile pe
termen scurt şi foarte scurt, de la maximum un an de zile la 24 de ore sau mai puţin, cu cererea
pentru astfel de capitaluri. Intermediarul principal pe piaţa monetară este banca comercială, iar
instrumentele specifice ale acesteia sunt depozitele, cecurile, biletele de ordin, certificatele de
depozit, cambiile etc.
Piaţa de capital reprezintă componenta pieţei financiare care asigură întâlnirea ofertei de
capitaluri cu cererea pentru capitaluri pe termen mediu şi lung. Mobilizarea capitalurilor pe
această piaţă se face uzitând de titluri de valoare (valori mobiliare) specifice: acţiuni, obligaţiuni,
obligaţiuni de stat pe termen mediu şi lung etc.
Multitudinea tipurilor de titluri financiare tranzacţionate pe piaţa de capital, organizarea
variată a acestor pieţe şi diversitatea mecanismelor de emitere şi comercializare a produselor
specifice au dus la structurarea pieţei după mai multe criterii:
 După obiectul tranzacţiei (sau după natura titlului tranzacţionat):
 Piaţa acţiunilor este piaţa în care se tranzacţionează acţiunile societăţilor pe
acţiuni.
 Piaţa obligaţiunilor – locul de tranzacţionare a instrumentelor de datorie de orice
fel (obligaţiuni, bonuri de tezaur etc.).
 Piaţa contractelor la termen ferm (Futures) – piaţa utilizată pentru tranzacţionarea
„contract la termen”.
 Piaţa opţiunilor (Options) – piaţa în care se tranzacţionează valori mobiliare
pentru livrare viitoare condiţionată.
 După modul de formare a preţurilor titlurilor financiare:
 Piaţa de licitaţie – tranzacţionarea este condusă de o parte terţă, iar preţul se
formează prin suprapunerea ofertelor şi cererii pentru o anumită valoare
mobiliară.

1

Întrucât tranzacţiile au loc în mai multe locuri. practic. Tranzacţionarea pe piaţa secundară are loc prin intermediul:  Bursei de valori (engl.entităţi care au nevoie de resurse financiare. prin instituţii specializate. după criteriul importanţei. de achiziţionare a bunurilor şi serviciilor. pieţei de capital îi revin un şir de funcţii. Piaţa de capital. care pot fi persoane fizice sau juridice deţinătoare de capital disponibil provenit din venituri şi după satisfacerea nevoilor de consum. cum ar fi: depunerile la termen în conturi bancare. cumpărarea unui imobil etc. Oferta de capital constituie apanajul investitorilor. flexibilă la valorile mobiliare care se tranzacţionează în cadrul ei. care. cumpărarea de valută. Piaţa secundară reprezintă locul tranzacţionării (cumpărării şi vânzării) valorilor mobiliare emise şi plasate pe piaţa primară.  Piaţa “la ghişeu” (Over-the-Counter) – piaţă localizată la birourile brokerilor. În sistemul unei economii. este formată din două segmente:  segmentul principal sau piaţa primară. Decizia populaţiei de a investi denotă rezultatul comparării rentabilităţii acestei investiţii cu alte investiţii financiare. dealerilor şi emitenţilor de valori mobiliare. deficitele bugetare şi ale balanţelor. Piaţa primară serveşte la o primă plasare a valorilor mobiliare emise. negociază între ei preţul şi volumul valorilor mobiliare. pot fi grupate în: funcţii principale: o atragerea economiilor populaţiei – emisiunea valorilor mobiliare de către entităţile interesate de resurse financiare acordă populaţiei posibilitatea investirii economiilor pe piaţa de capital. fax. Cererea de capital provine de la emitenţii de valori mobiliare .valorile mobiliare tranzacţionate sunt livrate imediat contra plată în numerar .  După momentul finalizării tranzacţiilor:  Piaţa la vedere (piaţa cash) . pe de o parte. localizată. oferă posibilitatea 2 . direct sau prin intermediul unui broker/dealer. Cererea poate fi:  Structurală: pentru finanţarea de investiţii productive de bunuri şi servicii.  Conjuncturală: pentru necesităţi tranzitorii. cu reguli fixe de tranzacţionare. Piaţa interdealer (OTC) este o piaţă lipsită de locaţie. Piaţa de capital. unde se întâlnesc cererea şi oferta pentru valori mobiliare. numită şi piaţă de negocieri (OTC – over the counter – la ghişeu) Bursa de valori constă într-o piaţă organizată. de creare de noi societăţi. Stock exchange)  Pieţei interdealer. pe de altă parte. este o piaţă prin telefon.  Piaţa la termen – finalizarea tranzacţiei. iar din incidenţa acestora rezultă preţurile de tranzacţie.  După modul de organizare a pieţei:  Piaţa organizată (Bursa) – piaţă cu reguli de tranzacţionare fixate. iar negocierile se realizează direct între vânzător şi cumpărător prin intermediul tehnicilor de telecomunicaţie. şi vânzătorii. adică livrarea titlurilor şi efectuarea plăţii se realizează la o dată viitoare. telex sau computer.   segmentul secundar sau piaţa secundară. în scopul formării şi majorării capitalului social sau atragerii capitalurilor disponibile pe termen mediu şi lung.Piaţa de negocieri – piaţa în care cumpărătorii. fixată in prealabil. precum limitările la plafonul de credit. de dezvoltare a celor existente.

iar acestea. Aceste tranzacţii permit modificarea poziţiei. fiind consecinţa tranzacţiilor speculative. o participarea persoanelor juridice şi fizice la capitalul social al societăţilor pe acţiuni . alimentându-i cu fonduri. rezultat al cotării. o obţinerea de câştiguri la capitalul investit din evoluţia preţurilor titlurilor financiare este o funcţie care se manifestă pe diferite perioade de timp şi are ca scop obţinerea de câştiguri cît mai mari. o barometru al economiilor naţionale şi economiei mondiale este consecinţa analizei evoluţiei preţurilor titlurilor financiare. În economia de piaţă. care poate provoca o pierdere investitorului. referitor la rezultatele financiare ale emitenţilor şi la preţurile titlurilor financiare. comparării.  subevaluarea întreprinderilor noi ale căror titluri sunt cumpărate în detrimentul altora. acordă posibilitatea de a participa la luarea de decizii la Adunarea Generală a Acţionarilor şi în Consiliul de Administrare. 3 . o facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital. funcţii auxiliare: o facilitarea investiţiilor – transformarea fondurilor deţinute de persoane fizice şi juridice în titluri financiare emise de societăţi productive. astfel. piaţa de capital oferă posibilitatea de întâlnire a nevoii de fonduri (pentru formarea.piaţa de capital permite investirea capitalurilor disponibile în acţiunile societăţilor pe acţiuni. Preţul. Indicele pieţei de capital (indicele bursier) în evoluţie oferă informaţie privind emitenţii de titluri financiare pentru o economie naţională sau mondială. după cum am arătat şi mai sus. contractarea de împrumuturi) şi fondurile disponibile. se realizează prin următoarele operaţiuni specifice pieţei de capital:  informarea publicului investitor. de obicei. informând investitorii despre rezultatele financiare ale emitenţilor de valori mobiliare şi evoluţia preţurilor acestora. o reorientarea şi restructurarea sectoarelor economiei naţionale este o funcţie care. încât cumpărarea sau vânzarea unei valori mobiliare primare.  facilitarea cumpărării unei societăţi comerciale de către altă societate comercială care păstrează obiectul de activitate sau îl modifică. statul şi alte organe şi organisme administrative pot emite titluri de valoare cu caracter de investiţii Piaţa de capital presupune intermedierea operaţiunilor pe piaţa primară şi. alimentându-le cu fonduri şi aducându-le la valoarea reală prin creşterea preţurilor titlurilor. astfel. o reducerea riscului investiţiilor financiare – această funcţie se realizează prin reglementarea şi efectuarea tranzacţiilor cu titluri derivate. practic. să fie dublată de cumpărarea sau vânzarea unei derivate pe acelaşi titlu financiar. reflectă situaţia economico–financiară a emitentului. în mod obligatoriu. pe piaţa secundară. la rândul lor. pot fi regăsite trei categorii de participanţi:  Emitenţii  Participanţii profesionişti  Investitorii Emitenţii sunt persoanele juridice care beneficiază de dreptul legal de emitere a valorilor mobiliare pentru obţinerea resurselor financiare. În continuare. vom enumera participanţii profesionişti şi vom descrie succint activitatea pe care o desfăşoară ei pe piaţa de capital. Pe piaţa de capital. permite investitorilor să renunţe la titlurile financiare ale emitenţilor neprofitabili şi să investească în cele ale emitenţilor profitabili. majorarea capitalului social. care pot realiza programul investiţional.

şi în acest caz avem de-a face cu o firmă dealer. acestea pot suplini băncile de investiţii. Aceste societăţi asigură rapiditatea. exactitatea şi siguranţa tranzacţiilor în condiţiile costurilor scăzute. De pe poziţia investitorului. cu scopul obţinerii profiturilor din dobânzi şi dividende sau proprietăţi. 4 .  efectuează operaţiuni de comerţ cu valori mobiliare acţionând ca contraparte în tranzacţii . într-un registru special. care cumpără şi păstrează hârtii de valoare. valorile mobiliare sunt active. dreptul de a participa la procesul de conducere sau alte drepturi.Banca de investiţii reprezintă persoana juridică care intermediază emiterea şi prima plasare a valorilor mobiliare ale emitentului.  Valori mobiliare derivate . dreptul de a obţine o parte din veniturile viitoare ale emitentului. Societăţile de valori mobiliare sunt societăţile de intermediere a tranzacţiilor cu valori mobiliare.  Investitori activi. Societăţile de registru sunt companii independente cate atestă originalitatea valorilor mobiliare emise de o societate şi ţine evidenţa înregistrând orice mişcare a acestora. iar veniturile firmei dealer sunt reprezentate de diferenţa de preţ (spread). Dintre criteriile folosite la gruparea valorilor mobiliare. Pe piaţa primară. Instrumentele pieţei financiare Instrumentele pieţei financiare reprezintă titluri negociabile de proprietate sau de creanţă. Aceştia pot fi: bănci. care conferă deţinătorilor lor anumite drepturi: dreptul asupra unei părţi din capitalul emitentului. în literatura de specialitate.emise de bursele de valori sub forma contractelor standardizate futures şi opţiuni(options). în acest caz.  Investitorii instituţionali sunt companiile sau instituţiile care efectuează tranzacţii de importanţă majoră pe piaţa de titluri de valoare. Firma broker este remunerată cu un comision calculat asupra rulajului de tranzacţii efectuate.vânzător când clientul cumpără şi cumpărător când clientul vinde . Societăţile de administrare a investiţiilor sunt create cu scopul de a asigura gestionarea profesională a portofoliilor de valori mobiliare în care se plasează disponibilităţile băneşti. cu scopul de a-şi asigura câştigul de capital pe termen lung din dividende şi dobânzi. avem de a face cu o firmă broker. Investitorii sunt persoane fizice sau juridice care investesc banii prin procurarea valorilor mobiliare. Aceştia pot fi:  Investitori pasivi pe termen lung. Societăţile de depozitare sunt create cu scopul depozitării valorilor mobiliare atât în formă materială. companii de asigurare. pe contul şi riscul clientului şi. cel mai utilizat. iar de pe poziţia emitentului ele sunt elemente de pasiv. tranzacţionabile. Societăţile de decontare şi compensare sunt societăţi specializate în efectuarea compensării şi decontării tranzacţiilor realizate cu valori mobiliare. cît şi în conturi.emise de unităţi economice şi publice pentru constituirea sau majorarea capitalului social – este cazul acţiunilor sau atragerea capitalului împrumutat prin obligaţiuni. prin intermediul reţelei proprii de sub-agenţi şi clienţi investitori. care urmăresc obţinerea profitului din tranzacţii cu valori mobiliare pe termen scurt. este modalitatea de creare a valorilor mobiliare. 2. conform căruia există:  Valori mobiliare primare . companii de investiţii. care sunt persoane fizice sau juridice care efectuează tranzacţii de dimensiuni modeste pe piaţa titlurilor financiare. Investitorii se clasifică în două mari categorii:  Investitorii individuali. iar pe piaţa secundară îndeplinesc două operaţiuni importante:  execută tranzacţii cu valori mobiliare în numele. ai investitorilor individuali sau concentrate prin intermediul fondurilor de investiţii.

deoarece deţinătorul lor este proprietarul unei părţi din activele totale ale companiei. putem întâlni:  obligaţiuni cu dobândă fixă – dobânda rămâne neschimbată pe toata durata existenţei obligaţiunii.  Acţiuni preferenţiale. În continuare. de trezoreria statului şi de organismele administrativ-teritoriale care gestionează activităţi în teritoriu.împrumutul se rambursează la scadenţă la valoarea nominală a obligaţiunilor. iar dobânda se plăteşte periodic. la care se rambursează la scadenţă . societatea emitentă va rambursa cu 5 . Din punct de vedere al formei în care sunt emise.Valori mobiliare sintetice . parte egală valoric cu participarea sa la capitalul social.  obligaţiuni rambursate prin tragere la sorţi .  obligaţiuni amortizate prin anuităţi constante . Obligaţiunile pot fi emise de societăţile pe acţiuni. indiferent de mărimea profitului realizat de societate în anul respectiv. Obligaţiunile sunt titluri financiare negociabile.rezultate din combinarea diferitelor valori mobiliare primare sau derivate dintre care cele mai cunoscute sunt indicii bursieri.  Acţiuni la purtător – acţiunea este proprietatea celui ce o deţine şi circulă numai în formă materializată. Obligaţiunile pot fi clasificate după mai multe criterii: 1. cît şi o parte din suma împrumutată. După modul de rambursare al împrumutului obligatar. Din punct de vedere al înscrierii numelui deţinătorului pe titlul respectiv avem (similar cu cazul acţiunilor):  obligaţiuni nominative. emitentul achită o rată constantă care include atât dobânda aferentă perioadei. fie cu scopul majorării lui.  obligaţiuni cu cupon zero – dobânda se formează din diferenţa de preţ la cumpărare (subparitate) şi valoarea nominală a obligaţiunii. fiind emise:  în formă materializată – pe suport de hârtie. întâlnim:  obligaţiuni materializate (emise în formă materială).  4. 2. vom descrie pe scurt fiecare din tipurile valorilor mobiliare. care conferă deţinătorului calitatea de creditor.  obligaţiuni cu dobândă indexată – indexarea este prevăzută în prospectul de emisiune şi la anumite perioade se indexează atât valoarea împrumutului cât şi dobânda aferentă. adică a unei părţi proporţionale din profitul realizat de societate pe anul expirat şi repartizat acţionarilor.dau dreptul la un dividend fix. Drepturile pe care le generează:  Acţiuni ordinare – atribuie deţinătorului dreptul la obţinerea anuală a dividendului. în fiecare an. sau  în formă dematerializată – sub formă de înregistrări în cont. acţiunile sunt considerate titluri de proprietate. care urmează să fie plătită creditorilor (deţinătorilor de obligaţiuni). Modul de identificare:  Acţiuni nominative – au înscrise numele proprietarului. putem întâlni:  obligaţiuni ”clasice”. După modul în care se calculează dobânda.în fiecare an.  obligaţiuni dematerializate. Acţiunile sunt valori mobiliare emise de companie fie cu scopul constituirii capitalului social.  obligaţiuni la purtător. de stat. 3.acest mod de rambursare este prevăzut în prospectul de emisiune al obligaţiunii. Tipurile de acţiuni emise şi negociate pe piaţa de capital constituie rezultatul grupării în funcţie de criteriile: 1. 2. Din punct de vedere juridic.

respectiv. plătită în momentul încheierii contractului. 1. la un preţ stabilit dinainte. 3.  obligaţiuni rambursate integral la scadenţă . Cele două instituţii sunt cu atât mai eficiente cu cât ele concentrează cât mai mult din intenţiile de cumpărare sau de vânzare de valori mobiliare şi 6 . se pot întâlni:  obligaţiuni pe termen mediu sau lung . într-o anumită perioadă. şi alături de piaţa OTC (sau piaţa interdealeri. obligaţiuni. Pe piaţa secundară intervin bursele de valori prin intermediul cărora. pe 3. 2. de regulă. extrem de bine venite pentru buna funcţionare a oricărei economii. În funcţie de momentul executării. În funcţie de activul financiar suport asupra căruia se realizează contractele cu opţiuni. piaţa la ghişeu sau bursa electronică cum mai este cunoscută) se realizează tranzacţiile cu valori mobiliare. într-o perioadă determinată. de a cumpăra un anumit activ (devize.  Opţiuni asupra indicilor bursieri. piaţa secundară asigură o excelentă mobilitate şi lichiditate a capitalurilor. atât suma împrumutată. Opţiunea (options) este un contract care dă dreptul – dar nu şi obligaţia – cumpărătorului contractului să cumpere sau să vândă activul suport.  obligaţiuni cu durată de viaţă variabilă – dau dreptul emitentului sau deţinătorului obligaţiunilor să modifice durata împrumutului. 5. 3. Datorită existenţei acestei pieţe. între doi parteneri. la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei şi cu executarea obligatorie la o data viitoare numită scadenţă.  Opţiuni asupra valutelor.  Opţiuni asupra contractelor futures pe acţiuni. care presupune activitatea de a vinde.anticipaţie un anumit număr de obligaţiuni care fac parte din aceeaşi emisiune prin tragerea la sorţi.  Opţiuni asupra titlurilor cu venituri fixe (obligaţiuni). denumite şi opţiuni asupra ratei dobânzii. Futures este un contract standardizat. iar vânzătorul unui „put” îşi asumă obligaţia de a cumpăra activul de la cumpărătorul opţiunii la preţul prestabilit.contractul poate fi executat doar în ziua scadenţei. investitorii care-şi plasează capitalurile pe piaţa primară. să cumpere de la vânzătorul opţiunii activul suport la un preţ prestabilit. Bursa de valori – principalul element al pieţelor financiare Piaţa secundară este cea pe care investitorii si întreprinzătorii cumpără si vând valorile mobiliare emise si puse în circulaţie pe piaţa primară.  obligaţiuni pe termen scurt – emise pe o perioada mai mică de un an. să vândă activul –suport. la o dată viitoare predeterminată. pot ieşi de pe piaţă înainte de scadenţa titlurilor cumpărate prin vânzarea lor. Vânzătorul opţiunii „call” îşi asuma obligaţia de a vinde activul suport la solicitarea cumpărătorului. care dă cumpărătorului dreptul ca. alte titluri financiare sau mărfuri). există:  Opţiuni de tip american – la care contractul poate fi executat de către cumpărători în orice zi în intervalul de până la scadenţă. un vânzător şi un cumpărător.  Opţiuni de tip european . În funcţie de dreptul cumpărătorului opţiunii. numite şi opţiuni valutare.emise pe perioade mai mari de 1 an.pentru aceste obligaţiuni.  Opţiunile „put” sau de vânzare reprezintă un contract care dă dreptul compărătorului opţiunii ca.  Opţiuni asupra contractelor futures pe indici bursieri. Din punct de vedere al duratei de viaţă a obligaţiunilor.15 ani. identificăm:  Opţiuni „call” sau de cumpărare. distingem:  Opţiuni asupra titlurilor cu venituri variabile (acţiuni). cît şi dobânda se plătesc numai la scadenţă. contra unei sume de bani (primă). Astfel.

aceasta este bursa. 2. Din categoria burselor specializate fac parte bursele de valori în cadrul cărora se tranzacţionează un anumit tip de valori mobiliare Odată cu apariţia contractelor futures negociate în cadrul burselor de mărfuri şi având la bază diverse active. Piaţa secundară. obligaţiuni. Mai mult decât atât. Dezvoltarea acestora însă până la stadiul actual a reprezentat un proces istoric îndelungat şi evolutiv.şi înţelegem prin acestea acţiuni. Bursele au apărut ca o necesitate stringentă urmare a dezvoltării relaţiilor de schimb şi implicit a economiei în ansamblu. Majoritatea cercetărilor ştiinţifice în acest domeniu. folosirea pe o scară tot mai largă a hârtiilor de valoare (fie că era vorba de titluri ale datoriei publice. 3. În continuare o vom numi generic piaţa bursieră sau bursa în sens larg. Prin tehnici specifice aici se realizează vânzăricumpărări de valori mobiliare tradiţionale (acţiuni. În literatura de specialitate se regăsesc diferite clasificări ale burselor: 1. Din punct de vedere al formei de constituire. se disting bursele private. mai ales de societăţile pe acţiuni . marile companii comerciale care. Dezvoltarea operaţiunilor la termen Perfecţionarea şi eficientizarea schimburilor comerciale a condus treptat la realizarea tranzacţiilor în care prezenţa mărfurilor nu mai era necesară (ele puteau circula acum în afara pieţei tranzacţiei). prin modul de funcţionare. obligaţiuni) conduce la necesitatea apariţiei unei pieţe unde acestea puteau fi uşor preschimbate în bani şi. în opinia noastră. fie că era vorba de hârtii de valoare emise de societăţile comerciale. naţională sau internaţională. concentrând cererea şi oferta de valori mobiliare negociate în mod deschis şi liber pornind de la reguli cunoscute. îi creditează pe romani ca fiind cei care au inventat sistemul bursier. bursele pot fi: generale. specifică economiei de piaţă.reuşesc să echilibreze cererea cu oferta. cât şi moderne (opţiuni sau contracte futures). Consacrarea banilor de hârtie şi a titlurilor (hârtiilor) de valoare Este vorba de banii fără valoare intrinsecă. În funcţie de sfera de cuprindere. bursele au importanţă locală. apar tranzacţiile cu bunuri viitoare şi operaţiunile la termen de tip futures si cele cu opţiuni. valute. 7 . înfiinţate şi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni. De asemenea. În cele mai multe cazuri. bonuri de tezaur). Instituţia care asigură aceste condiţii este bursa. asociaţii comerciale sau camere de comerţ şi bursele de stat. După sfera şi importanţa tranzacţiilor. Iată câteva din considerentele care subliniază necesitatea acestei instituţii: Reunirea într-un acelaşi spaţiu al schimburilor comerciale Schimburi comerciale au existat din cele mai vechi timpuri. acestea fiind o condiţie esenţială a dezvoltării economice. reprezintă obiectul principal al studiului nostru. principalele bănci şi instituţii financiare. dar îndeplinind toate celelalte funcţii băneşti. Bursele au apărut ca urmare a unor necesitaţi dictate de relaţiile de schimb care joaca un rol central în economia de piaţa. tranzacţiile realizate şi posibilităţile de fructificare a capitalurilor aici. bursa este cea mai importantă instituţie a pieţei de capital. s-a impus asigurarea unui cadru organizat şi a unui sistem de reglementări. Astfel. de regulă. practica internaţională grupează aceste instituţii sub denumirea de burse "futures". Asigurarea unui caracter public şi reglementat pentru desfăşurarea tranzacţiilor Pentru a nu se desfăşura haotic şi pentru a asigura transparenţă şi egalitate în tratamentul parţilor implicate în tranzacţii. înfiinţate sub egidă guvernamentală. Astfel. Membrii bursei sunt. Pe măsura creşterii extensive si intensive a schimburilor comerciale era tot mai necesar ca acestea să fie localizate în acelaşi spaţiu din motive lesne de înţeles. bursele sunt constituite ca societăţi pe acţiuni. originile burselor s-ar afla în Roma antică unde anumite reglementări privind funcţionarea acestora erau cuprinse în dreptul public. unde se tranzacţionează o gamă largă şi variată de produse bursiere şi specializate. sub diferite forme efectuează tranzacţii sau sunt interesate în operaţiunile de bursă.

membrii unei burse de valori trebuie să respecte câteva reguli generale : • persoană fizică şi/sau juridică interesată de calitatea de membru al unei burse trebuie să primească o autorizaţie în acest sens din partea instituţiei care reprezintă autoritatea pieţei. este supusă reglementării autorităţii pieţei. • reglementarea activităţii bursiere. membrii cooptaţi. membrii plătind o taxă de admitere şi o cotizaţie anuală. Din punct de vedere al accesului la calitatea de membru al unei burse se disting: • burse închise. membrii parţiali care pot participa la încheierea de tranzacţii. de executare a ordinelor bursiere. modul de confirmare a execuţiei acestora. pasul de cotare .Activitatea burselor. modul de soluţionare a litigiilor sunt stabilite prin statutul bursei. modul de desfăşurare a activităţii bursiere. comisioanele de execuţie. Pornind de la cadrul legislativ general creat de autoritatea pieţei şi de la statutul bursei se stabilesc regulamentele şi regulile de funcţionare ale pieţei bursiere. Pentru a-şi păstra „locul” în asociaţia bursei fiecare membru trebuie să plătească o cotizaţie diferenţiată în funcţie de categoria în care se află. Preţul cu care locul unui membru este vândut sau chiria plătită depind de evoluţia activităţii bursiere în zona respectivă: de exemplu. • programul de lucru. fluxuri de numerar) . în octombrie 2001. 8 . • activitatea şi codul de conduită al agenţilor de bursă . închiriat sau cedat prin moştenire. care presupun un număr fix de membri. limitele în care pot varia comisioanele de bursă . indiferent dacă sunt publice sau private. drepturile şi obligaţiile membrilor. • modul de desfăşurare a activităţii bursiere (administrare. Prin regulamentele bursiere se stabilesc următoarele elemente: • modul de realizare a tranzacţiilor.2 milioane USD. 4. membrii cu chirie sunt cei care au închiriat locul şi care în funcţie de regulamentele bursiere pot avea aceleaşi drepturi ca şi membrii plini sau drepturile lor sunt limitate prin regulamentele bursiere. în condiţiile în care bursa ca organism cu putere de autoreglementare îşi poate stabili propriile obiective şi modul de atingere a acestora. contabilitate. prioritatea de execuţie. modul de cotare şi orele în care este deschis ringul bursei. Cel mai mare preţ plătit pentru un loc în cadrul bursei a fost de 2. A deţine unul din cele 1366 de locuri ale NYSE îi dă posesorului dreptul de a tranzacţiona acţiuni. La acest tip de burse diferenţierea se face între membri fondatori şi membri cooptaţi astfel: membrii fondatori sunt cei care au realizat începerea activităţii bursiere şi ar putea dispune de mai multe voturi în asociaţia bursei. Organizarea şi funcţionarea burselor. respectiv cei care au fost atraşi ulterior în asociaţie şi care pot fi membrii afiliaţi care nu au drept de vot în Adunarea generală şi plătesc o taxă de admitere şi o cotizaţie anuală mai mică sau membrii asociaţi care nu pot negocia direct în ringul bursei ci numai prin intermediul unui membru plin sau a unuia afiliat.65 milioane USD în 23 august 1999:8 membrii plini care au cumpărat sau moştenit „locul”. care este o instituţie publică specializată chemată să supravegheze activitatea desfăşurată. • burse deschise – acestea sunt instituţii care nu presupun un număr limitat de membri. un loc la NYSE s-a vândut cu 2. • asigurarea protecţiei investitorilor împotriva operaţiunilor frauduloase ce pot fi desfăşurate de intermediari şi/sau împotriva folosirii ilegale a informaţiilor deţinute de intermediari. locul deţinut de fiecare dintre aceştia putând fi vândut. ca oricare dintre celelalte două categorii dar nu pot îndeplini anumite funcţii. • limitele de variaţie a preţurilor în cadrul şedinţelor de cotaţie. Indiferent de particularităţile pe care le presupune legislaţia naţională în domeniu. obligaţiuni şi de a vota la întrunirile bursei. Principalele obiective ale acestui organism sunt: • stabilirea şi urmărirea modului în care sunt aplicate normele privind informarea publicului investitor în vederea asigurării transparenţei.

La sfârşitul zilei. Pentru orice tranzacţie efectuată în cadrul bursei se percepe un comision. unindu-şi forţele pentru a acoperi şi minimiza pierderile. chiar dacă unul sau mai mulţi din partenerii de afaceri dau faliment. Din Consiliul de Administraţie pot face parte nu numai membrii bursei ci şi specialişti în domeniu. Conducerea bursei este asigurată de un Consiliu de administraţie. mărimea acestuia fiind stabilită prin regulamentul de funcţionare al bursei. dacă nici aceasta nu este suficientă. la care au aderat necondiţionat toţi membrii bursei. Dintre acestea cele mai importante sunt Comitetul tehnic. pretind la rândul lor. şi toţi cei care au cumpărat pe ring au drept vânzător aceeaşi Casă de clearing. care are în frunte un director şi o serie de comitete consultative. În caz de faliment al unui membru al bursei. societăţi de asigurare. se apelează la contribuţia membrului la fondul de garanţie. pot fi folosite pentru depăşirea situaţiilor dificile. Conducerea activităţii zilnice revine Administraţiei bursei. 9 . se iau succesiv mai multe măsuri. se bazează pe lichiditatea membrilor săi şi în plus pe o serie de prevederi exprese ale mecanismului de efectuare a tranzacţiilor. depuneri iniţiale de rezervă.• cei care doresc să devină membrii ai bursei trebuie să dispună de un capital minim menţionat în reglementări şi să facă dovada unei garanţii materiale şi morale cerute de calitatea de membru al bursei. firme comerciale de prestigiu cu o bonitate financiară certă. fiind obligate să depună fonduri de rezervă în contul operaţiunilor efectuate. Comitetul pentru stabilirea preţurilor (cotaţiile) bursei. Toate tranzacţiile făcute de membrii bursei în timpul zilei sunt confirmate la sfârşitul şedinţelor şi sunt trimise membrilor Casei de clearing care le mai verifică încă o dată. dacă banii rezultaţi nu sunt suficienţi. membrii Casei de clearing se constituie în consorţiu. adică toţi cei care au vândut pe ring au drept cumpărător Casa de clearing. Statutul bursei defineşte cu exactitate obiectul de comercializare. se foloseşte restul fondului de garanţie. Fiecare bursă funcţionează conform statutului de constituire. stabilite prin legi şi regulamente. astfel: mai întâi se lichidează toate contractele deţinute de membrul respectiv. condiţiile standard ale contractului de vânzare-cumpărare şi toate celelalte reguli economice sau administrative. • să contribuie la fondurile bursei în cuantumul stabilit şi să îşi achite cotizaţia anuală. se încheie aranjamente scrise prin care se stabileşte când şi cum se va plăti comisionul. modul de arbitrare în caz de litigiu. rezerva şi modalitatea de decontare finală. Casa de clearing devine partener şi garant pentru toate operaţiunile efectuate la bursă. dacă nici în acest mod deficitul nu a fost acoperit. lichidarea operaţiunilor. care nu au calitatea de membru. din partea clienţilor. obligaţiile financiare pentru participanţi. se recurge la rezerva membrului falimentar. Prin aceasta. care se ocupă cu funcţionarea operaţiunilor de bursă şi. Fiecare membru al bursei este obligat să depună o rezervă de bani în contul Casei de clearing pentru soldul operaţiunilor încheiate (diferenţa dintre valoarea contractelor de cumpărare şi a celor de vânzare încheiate). se garantează necondiţionat că orice tranzacţie efectuată de membrii bursei va fi onorată întocmai şi la timp. unitatea de măsură în tranzacţii. Nucleul bursei îl formează "Casa de clearing". în competenţa căruia intră şi admiterea de noi membri alături de membri fondatori. În cazul în care unul dintre membrii Casei de clearing nu poate să onoreze obligaţiile rezultate din tranzacţiile încheiate. membrii Casei de clearing sunt bănci de renume. Capacitatea necondiţionată a Casei de clearing de a garanta executarea promptă a tranzacţiilor bursiere. membre ale bursei. De asemenea. De regulă. depuse la formarea bursei. Firmele de brokeri. modalitatea şi termenele de cotare. alături de comisioane. Aceste rezerve pot fi folosite în caz de faliment. Pentru facilitarea decontărilor dintre brokeri şi clienţi. mai ales în ceea ce priveşte încheierea şi efectuarea tranzacţiilor în ringul bursei. • să respecte obligaţiile care îi revin. veniturile realizate de Casa de clearing din taxele percepute pentru serviciile prestate şi fondurile de garanţie.

Cea mai importanta funcţie a bursei este aceea că aici se efectuează tranzacţiile cu hârtiile de valoare. un alt rol important al bursei este acela că aceasta înlesneşte circulaţia capitalurilor. calculaţi ca o medie a evoluţiilor şi a volumului tranzacţiilor pentru un eşantion reprezentativ de acţiuni sau pentru totalitatea acestora. bursa reflectă deosebit de exact situaţia de ansamblu a unei economii. precum si tendinţele şi perspectivele acesteia. transferurilor şi fuziunilor pe piaţa bursieră. emise şi plasate iniţial pe piaţa primară de capital. toate elementele activităţii bursiere sunt uniformizate şi bine precizate. bănci. Oferta Publică de Cumpărare este operaţiunea derulată printr-o societate de intermediere. cele anterior cumpărate pot pot fi vândute şi astfel uşor transformate în bani garantând astfel investitorului că îşi poate recupera fondurile băneşti plasate. Pentru a evalua dimensiunile unei pieţe bursiere se poate calcula şi capitalizarea bursieră totală adunând toate valorile de bursa (capitalizările bursiere) ale societăţilor listate pe piaţa respectivă. După ce titlurile au fost emise şi plasate la investitori. companii de asigurare sau de simple persoane particulare) şi nevoile de finanţare ale înteprinzătorilor sau ale societăţilor comerciale. bineînţeles la valoarea pe care o au la data respectivă pe piaţa. prin vânzarea sau revânzarea lor pe această piaţă. limita de preţ. 10 . Bursa asigură cel mai scurt şi eficient circuit între economiile sau surplusul temporar de capital al celor care doresc să investească pe termen mediu sau lung (fie că este vorba de firme. De asemenea. la toate bursele sunt elaborate contracte tip de vânzare-cumpărare. reprezentând o alternativă serioasă la creditul bancar. O altă funcţiune importantă a burselor este aceea că asigură lichiditaţi pentru economie. de regulă moneda ţării pe teritoriul căreia se găseşte bursa.Obiectul de activitate al bursei de valori este constituit din titluri financiare. Bursa facilitează aceste operaţiuni şi principalul instrument prin care se realizează sunt Ofertele Publice de Cumpărare ("tender offer"). Existând posibilitatea tranzacţionării libere a hârtiilor de valoare. Pe piaţa bursiera are loc o redistribuire a finanţărilor în cadrul economiei: fondurile financiare sunt orientate spre domeniile mai rentabile sau de perspectivă. să investească într-un sector pe care-l consideră mai atractiv. acestea pot fi tranzacţionate liber la bursă datorită caracterului lor negociabil. care arată valoarea de piaţă a companiei respective: se calculează prin înmulţirea numărului total de acţiuni ale firmei respective cu cursul de piaţă al acestora. În acest sens un indicator important este capitalizarea bursieră a unei firme listate. Piaţa bursiera oferă informaţii sistematice privind cursul titlurilor financiare cotate şi. la un preţ ferm şi într-o perioadă bine delimitată. La bursa se stabileşte şi se afişează în permanenţă preţul de vânzare-cumpărare al valorilor mobiliare cotate. fonduri. la fiecare bursă în parte. deoarece un investitor poate foarte uşor să vândă aici titlurile pe care nu le mai consideră a fi un plasament foarte bun şi. Un alt aspect interesant este cel al achiziţiilor de companii şi a fuziunilor pe piaţa bursiera care sunt tot mai frecvente. de cele mai multe ori mult mai scump şi dificil de obţinut. Singurele elemente pe care trebuie să le indice brokerului un participant la activitatea bursei sunt: cantitatea pe care doreşte să o cumpere sau să o vândă. Deosebit de utilă în acest scop este studierea indicilor bursieri. prin care un investitor anunţă că este dispus să cumpere parţial (un anume procent) sau toate acţiunile de pe piaţă ale unei societăţi comerciale în care este interesat. Astfel au loc majoritatea preluărilor. De asemenea. În scopul simplificării activităţii tranzacţionale. Statutul bursei defineşte moneda în care se stabileşte preţul şi se încheie tranzacţiile. conţinând clauze standard privind activul şi condiţiile de livrare. implicit informaţii despre societăţile listate şi chiar despre economia respectivă în ansamblu. bursa este locul şi instrumentul unor reorganizări şi restructurări sectoriale importante. astfel. În fine. titlurile financiare putând fi uşor transformate în lichidităţi sau schimbate în alte titluri. termenul. Bursa devine astfel un concurent puternic pentru bănci. Din cele de mai sus se desprinde clar rolul principal al pieţelor bursiere şi anume acela de finanţare a economiei (în speţă a agenţilor economici) prin mobilizarea capitalurilor pe termen mediu si lung. Prin aceste contracte tip.

sau/şi o terţă piaţă (in Franţa "Hors Cote") care nu este deloc reglementată şi pe care se tranzacţionează de regula acţiunile cu rentabilitate foarte mare.Tokyo Stock Exchange) sau utilizează numai tranzacţiile electronice (bursa de valori de la Londra . În România acestea se numesc Societăţi de Servicii de Investiţii Financiare (SSIF). pe contul şi riscul clientului şi în acest caz avem de a face cu o firmă broker. Însă. datorită mijloacelor electronice şi a informaticii nu mai este necesară prezenţa efectivă a agenţilor în sala de negocieri. aşa numitele societăţi de bursă sau cum mai sunt cunoscute sub numele de firme de brokeraj (sau case de brokeraj). delimitându-se aici complet activităţile specifice pieţei bursiere de cele bancare. o societate de bursă poate efectua operaţiuni de comerţ cu titluri acţionând ca şi contraparte în tranzacţii . in sensul clasic. Japonia sau România numai societăţile financiare sunt autorizate sa efectueze operaţiuni de tranzacţionare pe piaţa secundară de capital. De semnalat că pe lângă cele doua forme principale ale pieţei bursiere mai exisă şi pieţele bursiere de rang secund (in Franţa aşa numitele "second marche" sau in Marea Britanie "Unlisted Securities Markets") care includ condiţii foarte lejere de admitere la cotă. Asemenea burse funcţionează în Franţa.şi în acest caz avem de a face cu o firmă dealer. Societăţile de bursă îndeplinesc două operaţiuni importante. Over-the-Counter markets. În primul caz. ei trebuie să apeleze la serviciile unor intermediari. Nu la fel stau lucrurile în Germania. engl. Astfel primele două burse din lume NYSE si Tokyo Stock Exchange sunt organizate ca şi corporaţii non profit (not for profit corporation). Belgia sau România. în exclusivitate. aceşti intermediari sunt firme. Pe piaţa bursiera regăsim trei mari categorii de participanţi. Bursa trebuie sa elaboreze un Statut şi un Regulament. Bursele private sunt înfiinţate prin asocierea unor persoane fizice şi/sau juridice. Pe de altă parte. de exemplu societăţi non-profit. şi bănci. Bursele pot fi organizate sub forma unor societăţi pe acţiuni dar ele pot îmbrăca şi alte forme. unde băncile pot activa pe piaţa bursieră. tranzacţii cu valori mobiliare. Bursele de stat sunt instituţii publice înfiinţate şi administrate de stat. Bursa de valori este o instituţie cu personalitate juridica. unde se întâlneşte oferta de capital (investitorii) cu cererea de capital (întreprinderile) şi care dispune de un spaţiu bine delimitat unde cu ajutorul intermediarilor autorizaţi si a unor mecanisme si procedee specifice se realizează negocierile si tranzacţiile cu valorile mobiliare admise la cotă. Spre exemplu. Astăzi. firma broker este 11 .sala de negocieri. Pieţele bursiere sunt organizate sub cele doua forme principale. acestea pot fi tranzacţionate pe pieţele bursiere. sub forma de burse de valori (fr. De regulă. Tranzacţiile se execută la bursă de câtre agenţii de bursa şi tradiţional se desfăşurau în ringul bursier. după ce titlurile financiare au fost emise pe piaţa primară de capital. a unui spaţiu bine delimitat de negocieri. este cea din Germania. pentru ca cele două categorii să poată avea acces pe piaţa bursieă şi să efectueze tranzacţiile pe care le doresc.Organizarea şi funcţionarea burselor de valori Aşa cum am văzut deja mai înainte. de la ţara la ţara. prescurtat OTC). Pe de o parte sunt cei aflaţi în căutare de resurse financiare şi pe de alta parte cei doritori de plasamente. În această categorie a societăţilor de bursă pot intra doar societăţi financiare sau. Ceea ce defineşte în mod special bursa de valori este existenţa unui loc determinat. Esenţial rămâne însă faptul că toate informaţiile de piaţă în legătură cu preţurile şi operaţiunile sunt centralizate într-un singur loc . Bursele pot fi organizate şi administrate de către stat sau ca societăţi private. Ele pot executa tranzacţii cu valori mobiliare în numele. numite şi pieţe "la ghişeu" sau burse electronice (mai recent). în SUA. O bursă privată. unde au loc.vânzător când clientul cumpăra şi cumpărător când el vinde . dar care implică şi riscuri pe măsură.International Stock Exchange (ISE)). Unele burse continuă să păstreze şi ringul bursier (cu fascinaţia sa caracteristică) dar folosesc şi tranzacţiile electronice (vezi New York Stock Exchange sau bursa de valori de la Tokyo . care trebuie să respecte prevederile legale în vigoare privind piaţa bursieră şi valorile mobiliare din ţara respectivă. bourse. Stock-Exchange) numite şi pieţe sau burse oficiale sau sub forma de pieţe interdealeri sau de negocieri (engl.

respectiv vânzare. personalul tehnic (ceea ce numim personalul din "backoffice"). Astfel. Aceste pieţe. Această bursă informatizată . Aici reglementarea tranzacţiilor este mai puţin fermă şi cuprinzătoare şi ea este făcută de asociaţiile societăţilor financiare (dealeri) implicate pe aceasta piaţă. sunt o structură tehnică informatizată bazată pe un sistem electronic de tranzacţionare. societăţile de bursă îndeplinesc amândouă operaţiunile. Cu toate acestea importanţa pieţelor OTC nu trebuie redusă doar la rolul de "trambulină" pentru bursele de valori.aflate în concurenţă. cursul titlurilor şi altele de pe monitoarele computerelor şi negociază direct cu ajutorul acestuia sau prin telefon. pentru unele companii acestea reprezintă doar o etapa intermediară pentru accesul la bursele de valori oficiale. astfel încât găsim această denumire ca cea mai potrivită pentru cel ce efectuează tranzacţiile cu valori mobiliare. dar şi la o concurenta accentuată. iar în al doilea caz. Traderii efectuează tranzacţii urmărind în permanenţă "Ask-ul" şi "Bid-ul" afişat pe monitoarele lor pentru a efectua cele mai profitabile tranzacţii bazându-se pe informaţii.anume de a susţine logistic tranzacţiile. acestea fiind disponibile tuturor participanţilor pe aceasta piaţă o data cu introducerea lor în sistem. Aceştia pot fi profesionişti independenţi. Aceştia introduc în sistem cotaţii ferme de cumpărare. Astfel. beneficiind astfel de ambele forme de venit. Pentru a atrage la tranzacţionare valorile mobiliare de la cât mai multe firme şi mai ales ale celor care nu satisfac criteriile pentru a fi cotate la bursele tradiţionale. ţinând cont de anumite informaţii si date mai precise sau mai puţin (zvonuri) analiştii încearcă să prevadă viitoarele evoluţii ale valorilor mobiliare. în multe ţări au fost create ceea ce numim pieţele interdealeri sau OTC (Over the Counter Markets). pentru ca bursa să funcţioneze corect şi "regulile jocului" să fie respectate. Aceste pieţe interdealeri. prin intermediul terminalelor de tranzacţionare conectate în regim de acces direct. În sfârşit. veniturile firmei dealer sunt reprezentate de diferenţa de preţ (spread). aşa cum arată şi numele. sunt angajaţi ai societăţilor de bursă. Segmentul de "back-office" are un rol care nu este nici el de neglijat . Subliniem însă. într-o societate de bursă regăsim următoarea structură: cei care efectuează efectiv tranzacţiile executând ordinele de vânzare/cumpărare atât ale clienţilor cât şi în contul societăţii. Societăţile de bursă desfăşoară efectiv tranzacţiile prin agenţi de bursă (operatori de bursă). Pieţele 12 . legăturile dintre traderi şi dintre aceştia şi clienţii lor sunt realizate cu ajutorul unei reţele de computere interconectate. sunt create de societăţile financiare care acţionează ca dealeri .in ciuda faptului că lucrează "în spate" . de regulă. Traderii obţin informaţiile privind oferta/cererea. spre deosebire de bursele tradiţionale unde cursul titlurilor este stabilit de agenţii de schimb prin confruntare. ceea ce conduce la o multitudine de posibilităţi. apoi analiştii financiari şi. Un exemplu este Security Exchange Commision (SEC) care supraveghează strict principalele burse americane printre care: NYSE. din nou.cum mai este numită piaţa OTC . Desigur cursurile pot varia de la un dealer la altul. În această categorie a agenţilor de bursă se include atât intermediarii de bursa (brokerii) cât şi comercianţii de titluri (dealers sau traders). Rolul acestora din urmă este de a studia întreprinderile cotate şi de a căuta pe toate canalele informaţii şi de a încerca să elaboreze modele probabile de evoluţie pentru valorile mobiliare care interesează pe clienţi sau pe firmă. Pe aceste pieţe cei care stabilesc cursul valorilor mobiliare sunt formatorii de piaţă ("market makerii"). În acest caz avem de a face cu o firmă broker/dealer. că de obicei un trader efectuează şi activitatea de intermediere. care au cunoscut o dezvoltare deosebită în SUA sau Japonia. caracterizată prin lipsa unui spaţiu fizic unde să se întâlnească cei care vând/cumpără valori mobiliare. dar. în fine. În ceea ce priveşte rolul pieţelor OTC. Pe scurt. American Exchange şi Chicago Board Option Exchange. intuiţie şi pe sfaturile analiştilor. acţionând atât ca intermediar (broker) cât şi ca şi comerciant de valori mobiliare (dealer). independente ale unora de ale altora. traderii transmit cotaţii de ofertă/cerere pentru titluri. total independente de cei implicaţi într-un fel sau altul. Cel mai adesea însă.este o piaţa nelocalizată.remunerată cu un comision calculat asupra rulajului de tranzacţii efectuate. peste tot în lume au fost create organisme de supraveghere a pieţelor bursiere.

precum şi o largă deschidere şi accesibilitate pentru societăţile tinere şi în creştere. transferuri de valori mobiliare pot avea loc şi de pe piaţa OTC pe bursă respectând. Astfel. dintre care 85 din cele 100 de firme americane cu creşterea cea mai puternică. Etapele care trebuie parcurse şi condiţiile ce trebuie îndeplinite sunt mai stricte si mai exigente pentru listarea la bursele de valori tradiţionale şi mai lejere în cazul pieţelor bursiere de tip OTC şi de aceea le vom analiza distinct. Cu toate acestea. NASDAQ oferă un grad ridicat de lichiditate şi competitivitate. Introducerea la bursă a valorilor mobiliare ale unui emitent reprezintă un moment deosebit pentru acesta şi. în ultimii ani pieţele OTC şi-au câştigat un loc aproape la fel de important (daca nu chiar mai important în anumite situaţii) ca şi bursele de valori clasice în ceea ce priveşte tranzacţiile bursiere. pentru listarea iniţiala şi ulterior o taxa de menţinere la cotă. periodic.  Titlurile care se doresc a fi listate trebuie să fie liber transferabile. şi pentru multe companii acestea reprezintă segmentul pieţei bursiere care li se potriveşte cel mai bine. şi daca este admisă.  Firma respectiva să existe de cel puţin câţiva ani (de regulă 3-5 ani). Capitalizarea bursieră era la acea dată de aproximativ 790 miliarde USD. firma respectivă trebuie să respecte anumite condiţii pentru a fi menţinută Cea mai importantă cerinţă este aceea de a furniza bursei orice informaţii referitoare la societate care ar putea influenţa serios cursul acţiunilor şi. bineînţeles. din nou.  Societatea să fi înregistrat în ultimii ani profituri. o serie de companii decid să rămână pe aceste pieţe deoarece apreciază serviciile oferite precum şi comisioanele şi costurile de cotare sensibil mai scăzute decât la bursele de valori. În ceea ce priveşte admiterea valorilor mobiliare pe piaţa OTC aici condiţiile sunt foarte permisive în raport cu bursa oficială. rapoarte privind situaţia sa economico-financiară. 13 . după caz. sau unele din cele enumerate mai sus pot să nu se regăsească. Acest lucru ne îndreptăţeşte să considerăm bursele de valori şi pieţele OTC ca principalele componente ale pieţei bursiere şi să le tratăm cu egală importanţă. de asemenea. capitalul social să fie peste o anumită sumă minimă cerută. Cea mai importantă piaţa de acest gen este NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automatic Quotation).  Să existe un număr minim specificat de titluri emise. atât bursei cât şi acţionarilor. NASDAQ cota la începutul lui 1995 un număr impresionant de societăţi: 4902. De obicei valorile mobiliare sunt emise pe piaţa primara şi apoi transferate la bursă (excepţie fac acţiunile emise pentru majorarea capitalului social ale firmelor deja listate). În cazul burselor de valori procedura şi condiţiile de admitere la cotă diferă de la ţară la ţară şi chiar în cazul aceleaşi burse în funcţie de categoria la care se solicită listarea. că în funcţie de fiecare bursă în parte pot exista şi alte proceduri şi condiţii suplimentare. Există eventual condiţionări legate de o anumita cantitate minimă de titluri care trebuie puse la vânzare publică sau legate de vechimea firmei (să funcţioneze de minimum câţiva ani). o astfel de operaţiune presupune parcurgerea mai multor paşi şi îndeplinirea câtorva condiţii. care a fost creata in 1971 in SUA. de a furniza. regulile şi condiţiile.  Subliniem. Chiar şi după admiterea la cotă. Există o serie de reguli şi regulamente ale pieţei bursiere cărora emitentul trebuie sa li se supună.OTC cotează de regula un număr mult mai mare de companii decât bursele de valori clasice. sunt foarte "prietenoase" atât pentru companiile care listează cât şi pentru investitori.  Activele firmei sau.  Societatea care solicită listarea trebuie să pună la dispoziţia pieţei în vederea tranzacţionării unui anumit procent din totalul titlurilor chiar de la început. Desigur având în vedere cele două forme principale ale pieţei bursiere: bursele de valori şi pieţele OTC. aşa încât credem că putem creiona sintetic care ar fi acestea:  Firmele care doresc sa fie listate la bursă trebuie în primul rând să întocmească un dosar de admitere şi să plătească nişte taxe pentru examinarea documentelor. însă spunem noi nu esenţial. Ca principal dezavantaj al pieţelor OTC trebuie să admitem că din cauza reglementărilor mai permisive unele din aceste pieţe OTC au putut fi teatrul unor tranzacţii bursiere frauduloase.

ei trebuie urmăriţi zilnic şi corelaţi. lumea financiară ataşează pentru fiecare piaţă bursieră un indice specific. Dar.  Consolidarea financiară . în anumite situaţii.  Notorietatea . şi adesea şi în străinătate. care să ofere o imagine cât mai clară asupra modului în care va evolua piaţa. Indicii bursieri – indicatori ai situaţiei economice Pentru a aprecia activitatea unei pieţe bursiere avem nevoie de o serie de indicatori pe care să-i analizăm şi să-i luăm în considerare. aceasta putând fi. în ţară. indicatori care să ofere investitorului posibilitatea de a avea acces la o informaţie concentrată.de mai mulţi indici care caracterizează piaţa. de pe respectiva piaţă sau din cadrul sectorului analizat. În acest sens. uneori .separarea grupului de investitori pe termen lung de cei minoritari sau de investitorii de conjunctură. Între eventualele dezavantaje am putea menţiona riscul pierderii controlului societăţii. în ansamblul ei. Totodată. un indice bursier este un instrument sintetic de măsură a mişcărilor unei pieţe bursiere sau a mişcărilor unui sector industrial sau de servicii. • variaţia preţurilor. 14 .  Cointeresarea angajaţilor . dacă nu ar exista indicii bursieri.asocierea salariaţilor la dezvoltarea afacerii prin distribuirea de acţiuni acestora. firma va avea acces la resurse financiare la un cost mai redus. instrument care reflectă. Un indice bursier poate fi definit ca fiind o măsură a dinamicii valorice a unei pieţe bursiere. Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici care au căpătat o largă aplicabilitate în toate domeniile de activităţii economice şi sociale. evoluţia cursurilor titlurilor de valoare aparţinând firmelor cotate şi alese pentru a fi luate în calcul. una dintre cele mai concentrate informaţii despre o piaţă bursieră este reprezentată de indicele asociat sau ataşat respectivei pieţe sau – cum este cazul. datorită faptului că reflectă cu multă expresivitate şi în mod analitic schimbările care au loc. investitorii ar putea apela la alţii indicatori ca de exemplu: • număr de titluri listate la bursă. În unele cazuri se pot calcula indici regionali – baza de includere a firmelor în componenţa indicelui fiind aşezarea lor geografică (această situaţie se întâlneşte adesea în cazul indicilor internaţionali). 4. • preţul acţiunilor sau al contractelor. Desigur. sau a unui anumit sector industrial ori de servicii.publicitatea implicită pe care o asigură piaţa bursieră în cercurile de afaceri şi în rândul publicului. obiectul unei oferte publice de cumpărare din exterior. chiar dacă pentru aceasta se calculează şi se raportează mai mulţi indici. ceea ce este destul de dificil. Urmărind evoluţia nivelului unui indice bursier se poate evidenţia tendinţa de ansamblu a unei pieţe bursiere sau a sectorului urmărit. Pentru ca informaţia oferită de aceşti indicatori să aibă valoare. • capitalizarea bursieră.Exista o serie de avantaje pentru care firmele decid să listeze pe piaţa bursieră:  Mobilizarea de capital . atât pentru fiecare societate cât şi pentru toate societăţile listate. în primul rând. • număr de societăţi pentru care se înregistrează efectiv tranzacţii sau tipurile de contracte pentru care se înregistrează tranzacţii. de regulă. rolul şi influenţa diveşilor factori în variaţia fenomenelor cercetate. concisă.aşa cum am mai arătat. Pentru a elimina neajunsul generat de reprezentativitatea mai slabă a acestor indicatori au fost creaţi indicii bursieri. în general a acţiunilor. adică sensul mişcării generale a cursurilor titlurilor de valoare. • valoarea tranzacţiilor efectuate la bursă.

aceştia sunt indici de tipul Dow Jones Industrial Average.). putem distinge (trebuie menţionat că această clasificare se referă aproape exclusiv la indicii bursieri pe acţiuni): • indici naţionali . BUX pentru Bursa de Valori de la Budapesta-Ungaria. America Latină. Indicii bursieri pe obligaţiuni sunt mai puţin cunoscuţi şi mai puţin utilizaţi. • indici regionali de sector . • indici regionali . mişcarea cursurilor acţiunilor de pe o piaţă bursieră sau din cadrul unui sector al acestei pieţe. sintetic. pe respectiva piaţă. Indicii bursieri care caracterizează o piaţă pot să includă în componenţa lor. Ei s-au născut din nevoia investitorilor şi a analiştilor de a putea caracteriza rapid. mai ales în funcţie de scadenţa obligaţiunilor. b) Din punct de vedere al pieţei la care se referă. fie un număr reprezentativ de titluri emise de firme considerate ca fiind „reprezentative” pentru piaţa în cauză. • indici bursieri pe obligaţiuni – sunt indici care au în componenţa lor obligaţiuni şi care caracterizează piaţa pentru aceste titluri în ansamblu. DAX pentru Bursa de Valori de la Frankfurt/Main-Germania. • indici internaţionali (globali) . al cărui model a fost realizat la Londra în 1884. Europa Centrală. Având în vedere rolul pe care îl joacă indicii bursieri în analiza evoluţiei unei pieţe. Dacă numărul de firme cotate este mic nereprezentative calculul indicelui respectiv nu are nici un fel de relevanţă. Asia de Sud Est. după cum urmează: a) Din punct de vedere al titlurilor care intră în componenţa indicelui bursier. În general. 15 . fie include aproximativ toate titlurile emise de firmele cotate la un moment dat. o piaţă bursieră sau un sector (o parte) al acesteia. în ansamblul lor. deosebim:  indici de generaţia I (sau indici din prima generaţie) . s-au încercat o serie de clasificări. indicii regionali nu se calculează pentru regiuni geografice dintr-o ţară. Calculul lor a fost foarte popular până la începutul anilor ’60. piaţă care ar fi trebuit să fie caracterizată de: valoarea tranzacţiilor. Deci. etc. BET pentru Bursa de Valori Bucureşti-România. deosebim: • indici bursieri pe acţiuni – sunt indici care au în componenţa lor acţiuni ale firmelor care caracterizează un sector sau o piaţă bursieră pentru acţiuni în ansamblul ei. indice al sectorului extractiv din America Latină). • indici internaţionali de sector . Australia. c) Din punct de vedere al numărului de acţiuni care intră în componenţa indicelui. şi în ansamblu. forma relativă de exprimare a indicelui permite comparaţii de-a lungul timpului. Aceşti indici sunt cel mai des întâlniţi şi cel mai frecvent utilizaţi. comparaţii ce nu pot fi influenţate de inflaţie.sunt indici care încearcă să caracterizeze ansamblul pieţelor bursiere dintr-o anumită regiune geografică (de ex.). • indici naţionali de sector – care caracterizează un anumit sector de pe piaţa bursieră a unei ţări (de exemplu poate fi construit un indice al industriei farmaceutice care cuprinde acţiunile firmelor din respectiva industrie cotate pe o piaţă naţională sau pe mai multe pieţe. numărul de tranzacţii. iar în al doilea rând din cauza dificultăţilor care apar în construcţia acestui tip de indici. în primul rând pentru că piaţa obligaţiunilor este mai puţin “populară” în rândul publicului investitor. În plus. sau caracterizează un sector al acestei pieţe. chiar dacă unele dintre ele nu sunt reprezentative).Unii specialişti consideră că un indice bursier mai exprimă şi preferinţa medie a deţinătorilor de capital din punctul de vedere al angajării sumelor de care dispun în activitatea economică. Aceşti indici merită să fie construiţi atunci când respectivul sector industrial sau de servicii este bine reprezentat pe piaţă sau pieţele bursiere din ţara respectivă. etc.sunt indici construiţi pe baza indicilor naţionali şi permit caracterizarea evoluţiei pieţelor bursiere.care caracterizează evoluţia unui anumit sector industrial sau de servicii dintr-o anumită regiune geografică de mare întindere (de ex.indici care caracterizează o piaţă bursieră considerată reprezentativă pentru o ţară (ex. un indice bursier caracterizează. Considerăm că acest lucru este adevărat mai ales atunci când este vorba despre indicii de sector. volumul acţiunilor tranzacţionate.indici ce se construiesc pe baza indicilor naţionali de sector şi care urmăresc caracterizarea respectivului sector industrial sau de servicii pe plan internaţional (de exemplu un indice al sectorului turistic pe plan internaţional).

Cei mai cunoscuţi indici din această categorie care sunt în continuare calculaţi şi raportaţi-sunt: Dow Jones Industrial Average. În anii ’80 şi ’90 a existat tendinţa de a construi indici care iau în calcul un număr mare sau foarte mare de acţiuni (de exemplu 1. ca urmare a evoluţiei pieţei bursiere.Odată cu diversificarea sectoarelor industriale şi de servicii care au început să fie cotate la bursele de valori. în funcţie de importanţa acestora pentru economia ţării respective. din punctul de vedere a informaţiei oferite. Topix. 16 . la un moment dat. şi. a necesităţii unei analize aprofundate. În evoluţia calculării şi publicării acestor indici bursieri au apărut două mari categorii. în special. se aleg numai din valorile mobiliare care sunt admise a fi cotate în bursă. iar indicii din a doua generaţie sunt mai compleţi şi sunt preferaţi de managerii profesionişti. există o obişnuinţă a urmăririi lor. deoarece primii fiind de mult timp calculaţi. astfel că au apărut mari societăţi financiare sau instituţii de cercetări a pieţelor bursiere. În elaborarea indicilor bursieri şi. 000 sau 2. şi anume: 1. 2. Putem spune că aceşti indici se caracterizează printr-o mai mare flexibilitate în modificarea componenţei eşantionului de acţiuni considerate reprezentative. ca urmare a unor metode de calcul bazate numai pe medii ponderate. Nikkei 225 şi Financial Times 30.  mai sunt selectate titlurile financiare pe domenii de activitate – pentru a creşte gradul de reprezentativitate economică a indicelui respectiv. tot mai mulţi specialişti şi analişti au considerat indicii de generaţia întâi ca fiind “limitaţi”. în primul rând. care numără cel puţin 150 de ani de existenţă. aceştia concentrându-se asupra unui eşantion de firme. se calculează şi raportează atât indici din generaţia întâi cât şi din generaţia a doua. cât şi prin nivelul scăzut al valorilor mobiliare cuprinse în structura lor. pe pieţele bursiere cu tradiţie. se stabilesc anumite etape: selectarea eşantionului de valori mobiliare cuprinse în structura indicelui respectiv:  în primul rând sunt selectate acele valori mobiliare care contribuie la un grad ridicat de capitalizare a bursei.  indici de generaţia a II-a (sau indici din a doua generaţie) . decât cei din generaţia anterioară. indici din prima generaţie – a căror reprezentativitate era mai puţin elocventă pe piaţa bursieră. a indicilor care analizează şi reprezintă pieţele de capital. cei care i-au construit având în vedere faptul că ei trebuie să fie mai relevanţi. dar cu profil de activitate aproape exclusiv industrial.  sunt selectate acele valori mobiliare care au o largă răspândire în rândul investitorilor – de asemeni. dând o imagine asupra evoluţiei pieţei bursiere. FTSE-100. un eşantion mult mai larg-un număr mai mare de companii luate în calcul. Un alt “minus” al acestor indici era modul de calcul – ei fiind adesea simple medii aritmetice ale preţurilor acţiunilor care intră în componenţa lor. şi o mai bună reprezentare a tuturor sectoarelor economice. În prezent.a căror dezvoltare a început în jurul anilor ’60. care au elaborat indici cu nivel mare de reprezentativitate ce sunt utilizate de societăţile de intermediere în tranzacţiile pe anumite pieţe reglementate. ca urmare a necesităţii şi oportunităţii efectuării unor tranzacţii bursiere pe anumite pieţe reglementate. Indicii bursieri exprimă evoluţia cursurilor valorilor mobiliare ce sunt cuprinse în structura indicelui cu reprezentativitate pentru piaţa bursieră respectivă. 000  de acţiuni) cu scopul de a caracteriza în ansamblu piaţa bursieră supusă analizei. având ca obiect indicii bursieri ca suport al acestor tranzacţii.ţinând cont de informaţia oferită. au apărut şi indicii din a doua generaţie denumiţi şi instrumente sintetice utilizate în tranzacţiile bursiere. Printre cei mai cunoscuţi indici de generaţia a doua se numără Standard & Poor’s 500. fără să fie adaptate la condiţiile şi factorii de influenţă. ca bază de comparaţie a performanţelor lor în administrarea de portofolii de titluri de valoare. în al doilea rând. cele mai bune de pe piaţa respectivă.

iar titlul reprezintă o valoare sigură. o ponderare în funcţie de gradul de capitalizare a bursei sau o ponderare în funcţie numai de evoluţia cursurilor. Categorii de indici Indicii statistici – calculaţi prin metode statistico-matematice: indicele last-year – este un indice agregat unde rămâne constantă cantitatea din perioada de bază şi fluctuează cotaţiile: Σq0 • pn Ip = -------------Σq0 • p0 indicele Paash: Σqn • pn Ip = -------------. unde tranzacţiile se încheie cu transfer.modul de ponderare a acelor valori mobiliare ce intră în structura indicelui respectiv. prin care se exprimă cererea şi oferta. Cursul de echilibru. constând în măsuri de limitare a variaţiei maxime a cursului într-o anumită şedinţă de licitaţii. Pentru ca aceste dezechilibre temporare să nu fie influenţate de factori perturbatori (zvonuri). invers. pe lângă jocul şi reglarea automată a pieţei de capital.• 100 Σq0•p0 Σqn•p0 Indicii calculaţi şi aplicaţi de anumite societăţi de cercetare sau publicaţii sau de anumite burse: indicele Bursei de Valori Bucureşti – este calculat pentru a exprima evoluţia pieţei de capital care funcţionează la noi. Poartă denumirea de BET (Bucharest Exchange Trading) exprima primele 10 titluri cotate în bursa de valori şi care aveau o anumită pondere în capitalizarea 17 . atât ca volum. Data de referinţă reprezintă. pentru a preîntâmpina aspecte negative cum ar fi crach-ul bursier. condiţii care nu vin să strice echilibrul jocului liber al cererii şi ofertei ci să limiteze şi să influenţeze acest joc. rezultat la un moment dat. şi subliniază consacrarea emitentului ca o firmă solidă. păstrarea unui anumit pas în negocieri. perioada de bază.  consistenţa – este influenţa ce o exercită modificările în cursurile valorilor sau titlurilor datorate unor dezechilibre temporare în fluxul de ordine şi care atrag reacţii adverse. lichiditatea acestor valori. presupune că aceasta este reprezentativă pentru piaţa bursieră prin volumul tranzacţiilor. cu preţuri peste şi sub cotaţia de echilibru.  lărgimea – este mărimea ordinelor date de investitor. rezultă acel curs de echilibru care se apropie de evoluţia preţurilor pe pieţele bursiere respective. Includerea unei valori mobiliare în structura unui indice bursier. Indicele vine să arate evoluţia cursurilor în funcţie de jocul cererii şi ofertei ce se manifestă pe piaţa bursieră respectivă. când ofertele de vânzare le depăşesc pe cele de cumpărare. la un moment dat. alegerea datei de referinţă – care are în vedere şi normele ce reglementează piaţa de capital respectivă. respectiv o ponderare egală. apare necesară şi autoreglementarea pieţei prin intervenţia organului ce supraveghează piaţa sau a celui care conduce piaţa bursieră respectivă. de obicei. atât de vânzare. iar atunci când ofertele de cumpărare depăşesc ofertele de vânzare. cât şi calitate. spunem că piaţa are un trend crescător şi.• 100 Σqnp0 indicele Fisher: √Σqo•pn Σqn•pn Ip = ---------------------. este caracterizat de anumite trăsături ce se răsfrâng şi asupra indicilor bursieri calculaţi:  trăsătura adâncimii – presupune existenţa unui număr mare de ordine. aplicându-se un coeficient de corecţie. Se pot folosi mai multe sisteme. cât şi de cumpărare.

volatilitatea sau randamentul unui anumit titlu financiar. cât şi la categoria a II-a de valori şi reprezintă o medie ponderată cu gradul de capitalizare al bursei. are ca dată de referinţă 16 Aprilie 1998. are în structură 17 produse tranzacţionate la bursele londoneze de mărfuri şi are ca dată de referinţă 18 Septembrie 1931 şi e furnizat zilnic de “Agenţia Reuters”. indicii compozit sunt calculaţi ca medie ponderată a evoluţiei cursurilor în perioada curentă în funcţie de perioada de bază. indicele BET-C sau indicele compozit – publicat pentru prima oară la 17 Aprilie 1998. iar valoarea lui de start a fost de 1000 de puncte. În Japonia se calculează şi se publică indicele Topix la Bursa de Valori din Tokyo – exprimă o valoare agregată rezultată din media dintre numărul de valori cotate şi cotaţia rezultată la un moment dat. 18 . indicele societăţii de Valori Mobiliare Gelsor – calculat şi publicat pentru prima oară în 20 Iunie 1995 şi are ca valoare de start 20 de puncte: cuprinde numai titlurile cotate la BVB.bursei. Când vorbim de gradul de capitalizare. fiind cuprinse toate valorile mobiliare care sunt tranzacţionate la bursă atât la categoria I. cele mai tranzacţionate. indice industrial ce cuprindea 30 de titluri la apariţie. indicele societatăţii de intermediere Vanguard Bucureşti (VAB – BX) are ca dată de referinţă 20 Noiembrie 1996. Pe lângă indicii la nivel de bursă sunt calculaţi şi indicatori care exprimă lichiditatea. în ce priveşte piaţa continuă RASDAQ. Are o structură mult mai largă. Indici publicaţi de valori mobiliare care au în structura lor evoluţia anumitor compartimente care se ocupă de aceste tranzacţii. 1986. fie a pieţei RASDAQ: indicele Bucharest Investment Group – ia în considerare toate cotaţiile financiare publicate la Bursa de Valori (BIG – BSE – Index). care să caracterizeze piaţa de capital. structură ce s-a mărit la 20 de titluri în 1916. publicat în 29 Septembrie. Atât în cadrul Bursei de Valori. având ca dată de referinţă 4 Ian. fiind şi cele mai lichide titluri ce erau tranzacţionate în bursă. Data de referinţă utilizată în cadrul acestui indice este de 19 Septembrie 1997. indice al serviciilor publice cuprindea atunci când a apărut prima dată. Nu este un indice aprobat oficial. în 1896 – 15 titluri. indicele pieţei bursiere RASDAQ-compozit. urmând ca în 1928 să aibă 30 de titluri în structura lui. cotaţia din perioada de referinţă – la momentul t0). evidenţiază trendul pieţei bursiere pentru eventualii investitori. a apărut şi ca un indice compozit ce cuprindea 65 de titluri în 1896 (calculat ca sumă a acestor titluri). de la categoria 1. acesta reprezintă valoarea de piaţă a numărului de titluri emise şi înmulţite cu cotaţia zilei respective (cotaţia curentă – la momentul t 1 sau. Indici publicaţi de instituţii internaţionale specializate:  Bursele de mărfuri: indicele MUDI – calculat în SUA – reprezintă o medie aritmetică ponderată a cotaţiilor zilnice de la bursele de mărfuri din SUA pentru 15 mărfuri. În 1931 acesta cuprindea 30 de titluri şi este publicat în ziarul “World Trade Journal”. publicat în 1884 şi avea în structură 11 titluri financiare cotate la NYSE. Are ca dată de referinţă 31 Decembrie 1931 şi este publicat în ziarul “Financial Times”. fie a bursei de valori. cât şi în cadrul RASDAQ. iar valoarea de stat a fost de 1000 puncte. indicele Reuters – calculat ca o medie aritmetică ponderată. Există 3 categorii de indici Down-Jones: indice al transportului cuprindea atunci când a fost publicat prima oară. Acestea privesc titlurile Down-Jones pentru activitatea industrială. indicele Down-Jones – este publicat de bursa de la NYSE şi a fost realizat şi calculat de Charles Down şi Edward Jones. în 1896 – 20 de titluri. şi reprezintă un coeficient care să dea o valoare reală în funcţie de influenţa anumitor factori asupra pieţei bursiere (coeficientul între 0 şi 1).