Implantolgia orală

Implantologia orala face parte din arsenalul terapeutic al stomatologiei moderne, astfel
incat stomatologia de astazi nu poate functiona fara aceasta frumoasa arta Implantologia
Orala. Însă adevărata revoluție în stomatologie a reprezentat-o implantologia orală care a
răsturnat concepții , a permis dispunerea unor stâlpi suplimentari și a adus un suflu nou în
protetică.
Concepția de osteointegrare, regenerare tisulară ghidată, grefele osoase,
intervențiile de sinus lift,au contribuit la extinderea indica țiilor implanturilir dentare și la
creșterea ratei succeselor. Implanturile dentare au penetrat aproape în toate ramurile
stomatologiei.
Aplicațiile implantologiei orale
În protetică:
1. Edentațiile unidentare
2. Edentații terminale
3. Edemtații parțiale întinse peste 3 din ți permi țând astfel aplicarea unei lucrări
protetice fixe
4. Edentația totală maxilară sau mandibulară
5. Retenția unei proteze mobilizabile
În endodonție
Eșecurile în endodonție pot duce la îndepărtarea unor din ți, astfel inserarea unui
implant imediat postextracțional poate sa salveze medicul .
În ortodonție
Pt. tracționarea unor dinți la pacienții cu edenta ții par țiale servind drept suport pt.
aplicarea unor forțe intraorale ce contribuie la redresarea sau repozi ționarea acestor din ți.
În chirurgia maxilo-facială: Pt. deplasarea sau stabilizarea unor fragmente osoase
deplasate sau transplantate.
Implaturile pot fi :
-endoosoase: ac, lamă, șurub, cilindru
-juxtaosoase
Etapele de tratament în implantologia orală
La ora actuală practicianul trebuie să țină seama de o multitudine de factori
interdependenți înainte să formuleze planul de tratament.
1. Consultul inițial
Este primul pas în luarea deciziei de a realiza o procedură restaurativă pe implant
dentar.Acum este evaluat și determinat statusul general și dento-parodontal al pacientului.
Dacă terapia prin implant se poate realiza acum se schi țează planul preliminar de
tratament.

unde este cazul. necesitatea consulta ției medicale de specialitate. Implaturile dentare de multe ori nu rezolvă problemele fizionomice. Istoricul afecțiunii curente Medicul trebuie să identifice cauzele care au dus la situația actuală mai ales în cazul atrofiilor maxilare mari – Dacă pacientul a avut tratamente de slabă calitate sau dacă a refuzat să se prezinte la medic – Dacă pacientul a pierdut prematur dinții și are un suport osos necorespunzător – Dacă pacientul a fost supus unui traumatism – Dacă lipsa osoasă sau dentară este ca urmare a extirpării unei tumori sau unei leziuni patologice – Dacă pacientul are o igienă corespunzătoare Istoricul medical general Pt. Există și situa ții în care pacien ții acuză probleme cu menținerea protezei mobile. doza. Data ultimului consult general( la 2 ani la pacien ții pană la 50 ani. diabet de tip II. Intervenții chirurgicale sau internări în spital datele de contact ale medicului de medicină generală pacientul trebuie să semneze un chestionar de sănătate pt chestionarul de sănătate medicul trebuie sa realizeze un sumar al statusului general care să evalueze gradul de risc al interven ției stomatologice.Evaluarea statusului pacientului se face după regulile generale: • Motivul/motivele prezentării • Istoricul afecțiunii reclamate • Istoricul medical general • Examenul clinic și paraclinic al aparatului dento-maxilar Motivele prezentării De cele mai multe ori pacienții acuză probleme fizionomice. anual la pacien ții peste 50 ani) . urgen ța tratamentului oro-dentar. afec țiuni cardiace. medicamentele administrate. a beneficia de implant dentar pacientul trebuie sa suporte: -anestezia -uneori extracția dentară -crearea patului osos receptor -inserarea implanturilor -urmărirea osteointegrării -confecționarea suprastructurii protetice • • • • • • • Se notează înfișa medicală curentă. frecvența și motivele administrării. Sunt cazuri de probleme funcționale ( tulb. Afecțiunile nediagnosticate: pacienții de peste 55 ani în propor ție de peste 50% prezintă hipertensiune arterială. Acestea se pot rezolva cu implanturile dentare. în mastica ție sau dureri în articula ția temporomandubulară).

A-III-a trebuiesc luate măsuri suplimentare. Analize medicale sunt: • hemoleucograma • coagulograma • fibrinogen • VSH • uree • ctratinină • acid uric • bilirubină • colesterol • TGP • TGO • calciu • glicemie • sumar urină Contraindicațiile absolute ale implantului dentar 1. Pacienți nemotivați 12.II-a. A-V-a pacien ți muribunzi.La consultul inițial pacientul va completa un chestionar de sănătate care coroborat cu examenul clinic și paraclinic(de laboratoe și radiologic) va încadra pacientul în una din cele 5 clase de risc chirurgical formulate de Asocia ția Americană de Anestezie: – clasa I cuprinde pacienții clinic sănătoși care duc o via ță normală – clasa II cuprinde pacienții cu unele afecțiuni care sunt ținute sub control cu medicație adecvată .Pt. Osteoradionecroze 7. principală fiind stabilizarea și controlul afecțiunii. psihice severe 9. Abuz de alcool sau droguri 8.Tumori maligne regionale 5. Tulb. a -IV-a cuprinde pacienți care au nevoie de îngrijiri medicale imediate.Graviditate 11. Cei duin cls. iar cls. Boli metastatice 6. Boli acute 10.Tratament prelungit cu medicamente imunosupresoare 2.Lupus eritematos diseminat 3. I și a. permițându-le o via ță normală( pacient hipertensiv care cu medicație adecvată menține o tensiune arterială normală) -Clasa a IIIa cupride pacien ți cu multiple afec țiuni( HTA severă sau diabet insulino dependent. avansate. care cel mai probabil nu vor supravie țui următoarelor 24 ore. Cla.Discrazii sanguine sau coagulopatii 4. afecșiuni care împiedică unele activită ți din via ța de zi cu zi -clasa a-IV-a și V cuprinde pacienți cu afec țiuni grave sau f. Boli metabolice decompensate . Cel mai frecvent pacienții care solicită restaurări pe implanturi se încadrează în cl.

2. Pacienți necooperanți sau cu afecțiuni grave psihice Tabagismul 1.Contraindicații relative Cardiovasculare:HTA. Imunitaer specific Produce vasoconstricție Ischemie Inhibă producerea de fibrinogen Inhibă procesele de agreagare plachetară Determinarea statusului orodentar Se face anamneza pacientului despre afecț. Diateze hemoragice sau medicație anticoagulantă 5. Examenul radiologic e obligatoriu și se vor analiza și fotografii exo. policitemii . bacteriană Endocrinopatii:DZ. 5. 2. 2. 6. ale suprarenalelor Hematologice:anemii. tiroidiene. Pacienți imunodecompensați dat. dentare suferite în trecut și un examen clinic minu țios a regiunii orofaciale. 5. displazia fibroasă. 3. IM. osteogeneza imperfectă) 2. 9. mielom multiplu 7. Afect. 8. pacienți cu proteze de șold. Factori de risc 1. 7. Contraindicații locale 1. afect. Realizarea tratamentului protetic pe implanturi. boala Paget. 4. endocardită. Altereaza sinteza și acțiunea PMN cu efect antibacterian Inhibă secreția salivară Inhibă vindecarea plăgilor osoase Inhibă acțiunea sist. alte proteze ortopedice 1. Ale SNC: epilepsia 8. 7. 6. 3. În urma examenului intraoral se stabilește dacă există una din contraindicațiile locale pt. Hepatice:ciroza Afect. afect. angină oectorală. hipovitaminoza D.și endobucale preoperatori ca și modele de studiu. Osoase: osteoporoza. ale mucoasei bucale procese inflamatorii locale ofertă osoasă insuficientă pat osos slab din punct de vedere calitativ status cervico-oro-facial postradioterapie Parodontite marginale netratate . 8. 3. afect. Dependența de alcool sau alte droguri 4. 6. 5. 4. Boli sistemice grave(osteomalacia. Igienă bucală deficitară Prezența unor resturi radiculare în grosimea crestei alveolare neoplasme maxilare sau stări precanceroase afecț. hiperparatiroidism. insuficiență cardiacă. Infecției HIV 3. Leucocitare Afecțiuni pulmonare grave Afect. 4.

RMN nu e util pt. Se folosește când datele obținute pein CT nu sune suficient de clare sau nu oferă informațiile dorite. RMN reușeșete să identifice canalul prin sesizarea diferenței dintre cantitatea de țesut grăsos din osul spongios și cel din interiorul canalului mandubular. Este indicată când pacientul prezintă sensibilitate deosebită la radiații ( post extirpări de tumori). a osului compact și evaluarea precisă a grosimii osului de calitate.poate oferi informații despre calitatea osului în zona vizată pt. Determinarea gradului de mineralizare a osului sau pt. patologia părților moi 13. CT. Măsurarea precisă a corticalei osoase. Identificarea de finețe a unor afecțiuni osoase sau dentare. gaura mentonieră). Inserarea implantului. Prezintă avantajul simulării pe calculator a unei evaluări tridimensionale a pfertei osoase. igienă) 14. De asemenea se poate realiza un model prin metoda CAM. Resturi radiculare 11. Examinarea de maximă acuratețe și de cea mai mare corectitudine dimensională. Totu și pt. largi și unei corticale slab reprezentate a canalului mandibular. Imaginile generate prin RMN sunt negativul celor ob ținute prin CT -osul cortical apare negru iar str. De asemenea putem evalua cu precizie distanțele pană la obstacolele anatomice de importanță majoră( canal mandibular. A se oferi imforma ții dimensionale cu ajutorul ortopantomogramei se folosește metoda cu bile de metal de diametru cunoscut(5mm). De asemenea poate fi analizată și structura osoasă ca și combinarea calității osoase cu exactitatea dimensională pt. . CT oferă informații false în ceea ce privește situarea canalului mandibular în 2% din cazuri din cauza osului osteoporotic cu trabecule f. Bogate în lipide și apă apar deschise la culoare. A aprecia grosimea și fermitatea țesuturilor care acoperă osul. Se folosesc: – radiografii retroalveolare izometrice ortoradiale(RIO) – ortopantomografia – Tomografie computerizată – Rezonanța magnetică nucleară RIO. sinusiri8. infecții locale cu localizare osoasă 12. Ortopantomografia-e cea mai folosită deoarece oferă date globale despre aparatul dento-maxilar și despre cantitatea și calitatea ofertei osoase.repr. precum și unei simulări 3D a oaselor maxilare. Examenul radio-imagistic-oferă cele mai multe date despre cantitatea și calitatea osului. RMN-constă în înregistrarea vibrațiilor protonilor din apă și lipide atunci când organismul e introdus într-un câmp magnetic. bruxism Examenul clinic al câmpului osos Câmpul osos se examinează vizual și palpatoriu pt. Din punct de vedere dimensional metoda e relativă deoarece distanțele de pe radiografie nu corespund cu distanțele reale datorită diferitelor angulații ale elementelor anatomice față de raza incidentă și față de film. Xerostomia/flux salivar redus( agenți antimicrobieni.10.