STOCURILE

CAPITOLUL I : ROLUL ŞI IMPORTANŢA STOCURILOR …………………. 4
CAPITOLUL II: POLITICA STOCURILOR DE MĂRFURI ………….……... 5
2.1. Principalele categorii de stocuri de mărfuri …………………………………… 5
2.2. Indicatorii stocurilor de mărfuri ……………………………………………….. 8
2.3. Factorii care influenţează stocurile în comerţ …………………………………. 9
2.4. Influenţa nivelului din canalul de marketing ………………………………….. 10
2.5. Politici de gestiune a stocurilor .......................................................................... 11
CAPITOLUL III: GESTIUNEA STOCURILOR …………………………..… 12
3.1. Elemente funcţionale ale procesului de stocare ………….………….………… 13
3.2. Tipuri de gestiune a stocurilor ………………………………………………… 14
3.3. Gestiunea diferenţiată a stocurilor după sistemul ABC ...................................... 15
3.4. Metode de dimensionare a stocurilor ………………………………………….. 17
3.5. Analiza stocurilor de materii prime, materiale şi a obiectelor de inventar ......... 20
3.6. Particularităţi ale gestiunii stocurilor în comerţ …………………………….. 22
3.7. Restricţiile unui sistem de gestiune a stocurilor ……………………..….……. 25
CAPITOLUL IV: UTILIZAREA BAZELOR DE DATE ÎN GESTIONAREA
STOCURILOR DE MATERIALE
4.1. Baze de date în Excel ……………………………………………………….. 30
4.2. Baze de date în Access ………………………………………………..…..… 37
4.3. Implementarea bazelor în studiul stocurilor de materiale …………………… 39
Bibliografie ………………………………………….…………………………..… 44

4

CAPITOLUL 1
ROLUL ŞI IMPORTANŢA STOCURILOR
Problematica stocurilor a apărut pe fondul unor intense frământări de creare şi dezvoltare a
marii industrii care a generat multiplicarea punctelor de producţie şi de consum, dispersarea pe
teritorii întinse a acestora, creşterea continuă şi nemaiîntâlnite a circulaţiei mărfurilor. S-a
manifestat mai întâi ca practică, iar mai apoi ca teorie ştiinţifică, făcându-se astfel trecerea de la
forma involuntară la forma conştientă, deliberată, cuprinzând domenii şi activităţi tot mai diverse.
Ca urmare, s-a dezvoltat o bogată literatură privind gestiunea ştiinţifică a stocurilor, au fost create
modele matematice proprii proceselor de stocare.
O primă formă de determinare ştiinţifică a stocurilor este identificată de profesorii G.Hadley
şi T.M. Whitin, în anul 1915. Ulterior modelul a fost preluat şi dezvoltat de R.H. Wilson, motiv
pentru care în literatura economică este cunoscut sub denumirea de „formula lui Wilson”.
Pe plan mondial, conceptul de stocare s-a conturat în jurul anilor’30, prin elaborarea unui
sistem distinct de gestiune a stocurilor. Acesta s-a constituit treptat într-un instrument principal de
conducere economică, favorizând luarea deciziilor, nu numai în derularea procesului de
aprovizionare tehnico-materială, ci a întregii activităţi.
Prima lucrare de amploare care a promovat studiul problemelor de stoc aparţine
economistului american F.E. Raymond „Quantity and Economy in Manufacture”, apărută la New
York, în anul 1931.
Astăzi, gestiunea stocurilor a devenit un domeniu larg, incluzând atât probleme de
dimensionare, de optimizare a amplasării în teritoriu, de reducere a cheltuielilor de stocare, cât şi
probleme de depozitare, de structura sortimentală, conservare, redistribuire, mod de utilizare tec.
Analiza procesului de stocare, a legităţilor şi acţiuni factorilor care guvernează acest proces au
permis determinarea căilor, mijloacelor şi formelor de constituire, utilizare, dimensionare şi
funcţionare a stocurilor care au devenit astfel, un instrument important în conducerea ştiinţifică a
activităţii economice, în creşterea eficienţei acesteia.
Aşadar, gestiunea stocurilor este un domeniu vast, aflat la intersecţia unor zone de interinfluenţe şi de acţiuni comune, determinând modelări şi optimizări parţiale şi iterative, în vederea
realizării obiectivului primordial al gestiunii financiare a unităţii patrimoniale, acela de a-şi
maximiza valoarea cu un minim efort.
Problemele de gestiune a stocurilor implică utilizarea unui volum deosebit de mare de
informaţii, atât în planificarea, cât şi în urmărirea realizării proceselor de stocare; aceasta pentru că,
în unităţile economice, se utilizează un număr important de sorto-tipo-dimensiuni de materiale,
pentru o gama largă de produse cu destinaţii de utilizare, iar sursele de aprovizionare sunt, de
regulă, foarte diferite. În aceste condiţii, practica a confirmat o serie de sisteme de gestiune
diferenţiată a stocurilor, în funcţie de importanţa economică a fiecărui material, care s-au dovedit
deosebit de eficiente şi utile. Criteriile de departajare a resurselor materiale necesare unei unităţi
economice sunt multiple: frecvenţa livrărilor, valoarea individuală şi totală a resurselor materiale
aflate în stoc, importanţa materialului pentru activitatea de producţie a unităţii economice, sursa de
asigurare (din import sau din intern), forma de aprovizionare, ciclul de fabricaţie s.a.
Analizele efectuate în diferite unităţi arată că ponderea cea mai mare din valoarea totala a
stocurilor este deţinută de un număr relativ mic de materiale, care influenţează direct atât realizarea
producţiei cât şi volumul capitalului circulant. Aceste materiale sunt cele care intră în mod obişnuit
în prelucrare pentru a fi transformate în produse finite, şi care trebuie introduse în prima grupă de
importanţă - A. Urmează a doua grupă de importanţă-B, care cuprinde un număr ceva mai mare de
materiale, dar cu o valoare totala sensibil mai redusă, care participă într-o măsura mai mică la
dimensionarea volumului total al capitalului circulant. În sfârşit, din nomenclatorul de materiale al
întreprinderii, se detaşează a treia grupă valorică, cu un număr foarte mare de materiale utilizate în
cantităţi foarte mici şi care influenţează foarte puţin volumul total al capitalului circulant.
5

CAPITOLUL 2
POLITICA STOCURILOR DE MĂRFURI
Politica de stocuri reprezintă un mijloc important prin care comerţul realizează rolul său de
intermediar între producţie şi consum, problematica stocajului de mărfuri în comerţ având o
deosebită importanţă.
Formularea politicii referitoare la stocuri presupune înţelegerea rolului
stocurilor în cadrul firmei. Cunoaşterea tipurilor de costuri asociate stocurilor este, de asemenea, o
condiţie esenţială pentru echilibrul sistemului logistic.
2.1. Principalele categorii de stocuri de mărfuri
Există posibilitatea adoptării unui sistem de clasificare a stocurilor de mărfuri în funcţie de o
serie de criterii, precum locul stocării, perioada în care sunt identificate stocurile, caracterul şi
destinaţia acestora, de nivelul atins de ele în procesul de reînnoire, dar şi de alte asemenea criterii.
a) Astfel după participarea stocurilor la procesul de circulaţie a mărfurilor, acestea pot fi
grupate în stocuri active şi stocuri pasive.
• Stocul activ reprezintă cantitatea de mărfuri atrasă, consumată în procesul de vânzare şi
care asigură continuitatea desfacerilor. În literatura de specialitate, această categorie de
stocuri este cunoscută şi sub denumirea de stocuri curente.
• Stocul pasiv este reprezentat de cantitatea rămasă după vânzare, fiind de fapt echivalentul
stocului de siguranţă. Desigur, stocul se reînnoieşte în permanenţă, natura pasivă fiind
formală, reprezentând doar o stare.
b) În funcţie de locul stocării, se disting:
• stocuri aflate în depozitele întreprinderii (producătoare, cu ridicata, cu amănuntul);
• stocuri aflate „pe drum” (în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate);
• stocuri sosite fără factură;
• stocuri livrate dar nefacturate;
• stocuri facturate dar nelivrate;
• stocuri aflate la terţi.
O asemenea clasificare scoate în evidenţă drumul pe care îl parcurg mărfurile în procesul
distribuţiei lor.
c) În activitatea de planificare a stocurilor se utilizează drept criteriu de clasificare perioada
în care acestea sunt identificate. În acest sens, stocurile pot fi iniţiale şi finale, respectiv stocuri la
începutul şi la sfârşitul perioadei analizate. Cele două categorii de stocuri au însă caracter relativ, în
condiţiile
în care acelaşi stocuri trec dintr-o categorie la alta. Exemplul cel mai concludent în reprezintă
operaţiunea de inventariere a stocurilor, când stocul inventariat în ultima zi a lunii (trimestrului,
semestrului, anului sau oricând se face inventarierea), denumit stoc final, devine stoc iniţial în
următoarea zi, când începe de fapt o nouă perioadă.
d) În funcţie de caracterul şi destinaţia stocurilor, acestea pot îmbrăca următoarele forme:
• stocurile sezoniere, se referă la mărfurile care se constituie în stoc în vederea vânzării lor
într-o perioadă viitoare, având în vedere, pe de o parte, sezonalitatea producţiei iar, pe de alta, a
consumului anumitor mărfuri. De regulă, stocurile sezoniere se constituie în cadrul depozitelor
comerţului cu ridicata.
6

Aceste stocuri se creează în scopul alimentării continue a consumului şi pe perioada de
întrerupere a exploatării şi/sau transportului unor mărfuri, ca urmare a condiţiilor naturale şi de
climă. Acumularea în stocurile sezoniere a mărfurilor se realizează încă din perioada de presezon în
cantităţile stabilite prin livrări în avans, iar consumul se face treptat, conform ritmului normal al
producţiei; la sfârşitul perioadei când factorii nu mai acţionează, iar furnizării îşi pot relua producţia
(importurile) şi livrările în mod curent, ciclul de aprovizionare al beneficiarilor reintră în cadenţa
normală prevăzută în graficele de livrare ale contractelor economice, situaţie care nu mai justifică
menţinerea unor asemenea stocuri.
• stocurile cu destinaţie specială, se constituie pentru scopuri deosebite, ca de exemplu
stocurile constituite pentru zonele în care, în anumite perioade, drumurile de acces devin
impracticabile;
• stocurile curente reprezintă cea mai obişnuită formă de stoc existentă în reţeaua
comercială. Ele sunt destinate satisfacerii cererii zilnice, normale, caracteristica lor principală fiind
aceea că se reînnoiesc continuu, pe măsura epuizărilor. Stocul curent reprezintă o mărime dinamică
ce înregistrează, pe parcursul existenţei şi mişcării lui, niveluri cantitative diferite în funcţie de
evoluţia procesului de vânzare şi de ritmul livrărilor de la furnizori. Nivelurile reprezentative care
se stabilesc (avându-se în vedere derularea uniformă, constantă în timp a proceselor de stocare şi de
consum) sunt următoarele:
• un nivel maxim care se înregistrează la data când se primeşte un lot de livrare de la
furnizori cu scopul reîntregirii stocului curent până la limita maximă stabilită;
• un nivel mediu care se înregistrează pe parcursul intervalului dintre două livrări
consecutive ca urmare a vânzării unei cantităţi din mărfurile aprovizionate şi se determină prin
calcularea mediei între stocul maxim şi stocul minim (stocul mediu = stocul maxim + stocul
minim);
• un nivel minim care se înregistrează la încheierea ciclului dintre două aprovizionări
consecutive, moment la care practic are loc o nouă intrare de mărfuri;
• stocul de siguranţă este format din cantitatea de mărfuri necesară prevenirii unor
eventualele rupturi de stoc, urmare ne-ritmicităţii livrărilor de la furnizori, creşterii neaşteptate a
cererii de mărfuri, şi implicit a vânzărilor. Un asemenea stoc are drept destinaţie „acoperirea într-o
anumită proporţie a cererilor excepţionale, ce depăşesc pe cele normale într-o perioadă dată şi
prevenirea rupturii de stoc”.
Din cele de mai sus reiese că stocul de siguranţă este intangibil, el nu trebuie să fie consumat
în mod obişnuit (funcţia aceasta revenind stocului curent), ci numai în situaţia în care stocul curent
s-a epuizat şi întârzie sosirea de la furnizor a lotului de livrare următor, pentru reîntregire. Din
această cauză stocul de siguranţă trebuie refăcut imediat din primele intrări de mărfuri, pentru a-şi
putea prelua funcţia de asigurare a cererii de mărfuri în situaţiile destinate lui.
• stocul în curs de transport, se referă la mărfurile staţionate în mijloacele de transport
(navale, rutiere, feroviare, etc.) pe parcursul perioadei de deplasare a acestora de la sursa de
furnizare (producător, exportator) la destinatar (comerciant).
• stocul pentru transport intern reprezintă cantitatea de mărfuri prevăzută pentru
acumularea cu cadrul depozitelor întreprinderilor comerciale (cu ridicata şi cu amănuntul) cu scopul
asigurării continuităţii procesului de vânzare, în cazul în care sunt necesare transporturi de la un
depozit central la punctele de vânzare.
• stocul de condiţionare reprezintă cantitatea de mărfuri staţionată la comerciant sau
neexportată care, după recepţie, pentru stocare sau vânzare/re-vânzare necesită unele operaţiuni:
sortare, divizare, asamblare, modificarea unor caracteristici fizice, preambalare, reambalare etc.
Gradul de finalizare a procesului de producţie, timpul în care sosesc mărfurile de la furnizori
şi forma de vânzare practicată la magazine, influenţează direct mărimea acestei categorii de stoc.
7

Stocul de alarmă avertizează firma asupra declanşării operaţiunilor de reaprovizionare. stocurile reprezintă alocări de capital. de durata transportului de la furnizor la structura operativă a firmei (magazine. • stocul strategic (de conjunctură speculativ) reprezintă cantitatea de mărfuri stocată în perioade favorabile de preţ. sunt voite şi acceptate. Acest nivel ţine seama de durata întocmirii şi expedierii comenzii către furnizor. Cu ajutorul unor asemenea indicatori pot fi exprimate atât stocurile existente la un moment sat. în scopul comercializării acestora. stocurile se pot grupa în: • stocuri obţinute ca urmare a procesului de aprovizionare. Ca urmare. cum sunt: produsele. • stocuri aflate în gestiune. dar care nu fac parte din patrimoniu propriu.) fie se află la terţi. un anumit nivel din evoluţia stocurilor destinat asigurării continuităţii vânzărilor. Indicatorii stocurilor de mărfuri Stocurile de mărfuri pot fi exprimate şi caracterizate cu ajutorul unui sistem de indicatori de natură absolută sau relativă. Ele se găsesc fie în depozitele sau spaţiile proprii (depozite. adică în mod involuntar. 2. mărfurile. mediu. deoarece sunt inerente. obiectele de inventar. • stocul de alertă (alarmă) are rolul de a declanşa. ambalajele etc. pe când altele. fiecare unitate trebuie să posede un nomenclator al stocurilor armonizat structurii nomenclatorului oficial de bunuri şi servicii. mijloacele fixe. o nouă aprovizionare (lansare de comenzi). Unele apar pe neaşteptate. semifabricatele. Este deci. expedierii comenzii de către furnizor. e) În funcţie de apartenenţa la patrimoniu. magazine. • stocuri obţinute din producţie proprie. cât şi 8 . magazii. Mărimea sa depinde de intervalul de timp care trebuie să treacă de la lansarea comenzii şi până la sosirea mărfii. Acestea se referă la stocurile primite spre prelucrare. • stocul anticipat se constituie în scopul evitării penuriei unor mărfuri la consumatori pe perioada când este prevăzută încetarea livrării de la furnizor. respectiv după realizare. pe grupe sau subgrupe. Stocurile sunt de naturi diferite. fie valorice. fie pe clase astfel încât în cadrul unei subdiviziuni să figureze stocuri având însuşiri comune. stocurile pot fi: • stocuri care fac parte din patrimoniu propriu. în vederea facilităţii anchetelor statistice. Sub aspect financiar.• stocul de recepţie depinde de durata recepţiei şi are o mărime determinată de cantitatea mărfurilor ce urmează a fi recepţionate şi a celor care sunt în proces de recepţie. pe ansamblul afacerii. el atenţionează asupra apariţiei premiselor declanşării unor dezechilibre în desfăşurarea activităţii firmei. materialele consumabile. fie în unităţi naturale. cum ar fi: forţa de muncă. f) În funcţie de provenienţa lor. atunci când s-a ajuns la dimensiunile sale. depozite) şi pe timpul necesar pentru recepţionarea şi condiţionarea mărfurilor. Foarte util de urmărit la nivel de produs. g) În funcţie de natura fizică a bunurilor şi serviciilor se impune clasificarea stocurilor fie pe categorii. Scopul formării acestor stocuri este de obţinere a unor profituri conjuncturale favorizate de raportul dintre cerere şi ofertă (cererea > oferta). în momente de creştere a preţurilor. în custodie sau în configuraţie şi se înregistrează în conturile extrapatrimoniale. de timpul necesar prelucrării. Valoarea acumulată nu poate fi recuperată decât după parcurgerea tuturor fazelor ciclului de exploatare. ele devenind depozitarul valorii cedate de celelalte elemente ale structurii. cum sunt: materiile prime. Indicatorii absoluţi măsoară stocurile de mărfuri.2. ambalajele etc. informaţiile. etc.

respectiv printr-o creştere a numărului de zile (viteză lentă) sau o reducere a numărului de zile (viteză accelerată) cât mărfurile rămân sub forma de stoc. altfel spus. stocarea şi vânzarea mărfurilor. Oricât de complet ar reda situaţia stocurilor la un moment dat sau în cursul unei anumite perioade. mărimea perioadei de reînnoire completă a stocului de mărfuri. respectiv: • viteza de circulaţie – exprimă numărul mediu de zile în care a stat o marfă în stoc de la sosirea sa în magazin şi până la vânzarea sa. S – reprezintă stocul mediu al unei anumite perioade. Unor asemenea cerinţe le răspund indicatorii relativi ai stocurilor. de la un stadiu de circulaţie a mărfurilor la alt stadiu şi de la un agent economic la altul. care exprimă numărul de zile pentru care stocul ar putea asigura vânzarea sau. Viteza reală de circulaţie a mărfurilor diferă de la un produs la altul. indicatorii absoluţi „nu pot sugera aprecieri asupra caracterului normal sau anormal al stocurilor. în zile. D – reprezintă desfacerea din aceiaşi perioadă. Indicatorii relativi au în vedere stocul existent într-un anumit moment sau stocurile medii ale unei perioade. a) Stocul la un moment oarecare poate fi exprimat în mod relativ. sau. 9 . cu ajutorul a mai multor indicatori. calculate deci ca medie a stocurilor existente la anumite momente. prin calcularea indicatorului „stoc în zile-rulaj”. calculându-se cu ajutorul relaţiei: VC  SZ D unde Vc – reprezintă viteza de circulaţie. Dinamica acestui indicator se manifestă prin încetinirea sau accelerarea circulaţiei mărfurilor. aceştia fiind rezultatul unor raporturi dintre o serie de indicatori absoluţi. S – reprezintă stocul mediu din perioada analizată. S – reprezintă stocul la un anumit moment. • Numărul de rotaţii ale stocului mediu arată de câte ori se reînnoiesc stocurile în cursul unei perioade date. Modul de calcul al acestui indicator este următorul: N RS  D S unde NRS – reprezintă numărul de rotaţii ale stocului mediu. nu pot exprima mărimea lor în raport cu volumul mărfurilor”.cele medii ale unei anumite perioade. D – reprezintă desfacerile din perioada cercetată. Stocul în zile rulaj (în zile desfacere) se calculează cu ajutorul următoarei relaţii: SZR  SZ D SZR – reprezintă stocul în zile rulaj. D – reprezintă desfacerea în perioada respectivă. dintr-o perioadă anumită. Z – reprezintă numărul de zile ale perioadei luate în calcul. altfel spus. b) În ceea ce priveşte aceasta se poate calcula relativ uşor. de regulă de un an. în care s-ar înnoi în întregime. Un asemenea indicator relativ reflectă atât acţiunea factorilor de influenţare a stocurilor. cât şi eficienţa politicii manageriale în ceea ce priveşte aprovizionarea. de câte ori se cuprind ele în valoarea desfacerilor de mărfuri. Z – reprezintă numărul de zile pentru care se calculează acest indicator.

stocurile sunt influenţate şi de o serie de factori subiectivi.). acest lucru conducând la un volum mai mare al stocurilor. La rândul său. În acelaşi timp. iar apoi de condiţiile de transport şi de mărimea cererii de mărfuri din partea beneficiarilor. carne. în principal nivelul şi dinamica acestora. ca de exemplu gradul de organizare a activităţii comerciale. cei mai semnificativi fiind: frecvenţa cererii populaţiei. Astfel. altfel zis. La mărfurile de cerere periodică stocurile vor fi comparativ mai mari decât la cele de cerere curentă. Câteva lucruri despre fiecare dintre aceşti factori. Astfel. eficace. Pe de altă parte. ele variind de la o viteză de circulaţie de o zi sau chiar mai puţin. factori de natură obiectivă. mai mici însă în raport cu stocurile pentru mărfurile de cerere noua. obiceiurile de aprovizionare. Factorii care influenţează stocurile în comerţ Făcând abstracţie de volumul activităţii comerciale desfăşurate (de care depinde. dar nu în ultimul rând. b) Un alt factor la fel important care influenţează stocurile de mărfuri îl reprezintă frecvenţa livrării mărfurilor de către furnizori. Nivelul. dinamica şi structura stocurilor de mărfuri din comerţ. volumul absolut al stocurilor). În sfârşit. dinamica şi structura stocurilor depind de mai mulţi factori. în acest caz stocurile fiind mai mari decât în prima situaţie. cu atât stocurile trebuie să fie mai mari şi invers. complexitatea sortimentală sau gradul de organizare a activităţii comerciale. tocmai pentru a răspunde unor oscilaţii neprevăzute ale cererii. de formele de vânzare şi de nivelul deservirii consumatorilor. cu un număr mare şi foarte mare de exemplare şi articole. funcţie pe care o îndeplinesc stocurile. presă etc. orezul. la o mărime dată a volumului circulaţiei mărfurilor. În afara celor trei factori prezentaţi mai înainte. stocurile vor fi influenţate de ritmicitatea cererii. în cazul mărfurilor de cerere zilnică şi cu grad ridicat de perisabilitate.Cu cât numărul de rotaţii este mai mare. precum gradul de perisabilitate a produsului. stocurile existente la consumatori etc. inclusiv modul de gospodărire a stocurilor. frecvenţa livrării mărfurilor de câtre furnizori. Se are în vedere aici produse precum zahărul..3. Asigurarea unor largi posibilităţi de alegere din partea cumpărătorilor. Pentru a răspunde funcţiei lor de a echilibra oferta de mărfuri cu cererea populaţiei. solicitarea lor pe piaţă reprezintă în unele cazuri o regularitate mare (pâine. în principal în ceea ce priveşte calitatea şi sortimentul mărfurilor şi respectarea termenelor la livrare. Chiar şi în cazul mărfurilor de cerere curentă. fiind susţinută de o aprovizionare ritmică. în principal. mai întâi de distanţă dintre furnizor şi beneficiar. acest lucru favorizând susţinerea afacerii cu un anumit capital. până la peste 200 de zile la unele articole tehnice sau la articolele cu o mare complexitate sortimentală. toate acestea 10 . în timp ce în alte cazuri ea prezintă oscilaţii în funcţie de unele influenţe. intervalul dintre două aprovizionări. cu cât intervalul dintre două aprovizionări succesive cu mărfuri va fi mai mare. va fi influenţat. stocurile trebuie să aibă asemenea dimensiuni încât să asigure continuitatea circulaţiei mărfurilor în intervalul dintre două aprovizionări succesive de mărfuri. ca şi de eficienţa activităţii promoţionale desfăşurate. a) Frecventa cererii populaţiei influenţează semnificativ nivelul. frecvenţa de aprovizionare. mărimea stocurilor va fi invers proporţională cu gradul de frecvenţă a cererii. mărimea efectivă a stocurilor depinde şi de gradul de previziune a evoluţiei cererii. cu atât activitatea desfăşurată este mai bună. implică existenţa unui larg sortiment. nivelul stocului este influenţat de exigenţa manifestată de agenţi economici din comerţ faţă de modul în care furnizorii respectă clauzele contractuale. băuturile etc. mai eficientă. c) Complexitatea sortimentală este un alt factor care influenţează stocurile. 2. dimensiunile stocurilor sunt diferite de la o grupă la alta de mărfuri.

gradul sau de implicare în privinţa stocurilor este mare. la baza optimizării acesteia. de la un număr mare de furnizori. La nivelul producătorului. este reducerea la minimum a costurilor. cantitatea de produse cumpărată de fabricant pentru desfăşurarea procesului de prelucrare era determinată de capacitatea echipamentelor sale. referitoare la stocuri. Problemele şi soluţiile adoptate în privinţa stocurilor de producător sunt adesea diferite de cele ale angrosiştilor şi respectiv detailiştilor. Aprovizionarea depozitelor se face în loturi mari şi în sortiment industrial. care le livrează mărfurile în sortiment comercial şi loturi mici. Când se constată lipsa unor articole din stoc. între cele două verigi comerciale există unele deosebiri cu privire la contractele de aprovizionare. în condiţiile satisfacerii cererii. posibilităţi reale şi multiple de a se redresa. Magazinele cu amănuntul au de multe ori drept mici furnizori întreprinderile cu ridicata. În schimb. adică de a-şi completa cu articole lipsă stocul în mod operativ de la depozit. în timp ce la întreprinderile cu amănuntul. realizând aprovizionări de tip JIT. În consecinţă. produse în curs de prelucrare. prin intermediul comenzilor lansate de fiecare unitate atunci când stocul existent scade sub nivelul de aprovizionare (de alarmă). la timpul potrivit. pe baza unui contract cadru (general) care se concretizează în timpul perioadei la care se referă. care făceau ulterior obiectul unui proces de stocare în depozitele firmei respective sau ale angrosiştilor. În fine. mărimea loturilor şi rupturile de stoc.contribuind la asigurarea unei evoluţii normale a stocurilor de mărfuri. În privinţa aprovizionării. Obiectivul politicii producătorului. lotul economic ocupând un loc secundar. componente.4. Influenţa nivelului din canalul de marketing Particularităţile managementului stocurilor la nivelul firmei sunt determinate de nivelul la care aceasta se situează în canalul de marketing. 2. Aprovizionarea întreprinderilor cu ridicata se face pe baza contractelor încheiate până la nivel de detaliu. nu neapărat de cererea estimată pentru perioada imediat următoare. în comparaţie cu detailistul sau angrosistul. 11 . Realizarea economiilor de scară în domeniul producţiei presupunea fabricarea unor loturi mari de produse finite. în întreprinderile comerciale cu ridicata. în cazul unei rupturi de stoc. o serie de firme au început să diminueze stocurile de materii prime şi componente. În problema intervalului dintre două livrări succesive. politica în domeniul stocurilor se referă la o gamă diversă de produse: materii prime. supranormative. chiar daca are o gamă mai restrânsă de produse. criteriul care determină intervalul de aprovizionare este nivelul de serviciu. În măsura reorientării spre piaţă şi programării producţiei în funcţie de cererea estimată sau exprimată. În mod tradiţional. magazinele (unităţi. atunci când sunt necesare. Investiţiile în stocuri sunt realizate pe termen lung. prevenirea rupturilor de stoc sau apariţia unor stocuri anormale. puncte de vânzare) se aprovizionează de la Întreprinderile comerciale cu ridicata sau direct de la producător. situaţia depozitelor cu ridicata este cu totul diferită. datorită faptului că la acest nivel are loc un proces de prelucrare. Aprovizionarea condiţionează în mod hotărâtor politica de stocuri şi metodele de gestionare a acestora. cu condiţia să dispună de marfă. Sistemul de relaţii dintre comercianţii cu ridicata şi producători poate constitui în anumite condiţii o frână în aprovizionarea operativă a depozitelor atunci când evoluţia desfacerilor nu mai respectă situaţia avută în vedere la încheierea contractelor (o evoluţie mai lentă sau mai rapidă a desfacerilor care nu a putut fi prognozată cu precizie la momentul încheierii contractului). nu doar o cumpărare în vederea re-vânzării. magazinele cu amănuntul au actualmente. precum şi produse finite. stă mărimea lotului economic de aprovizionare.

legate de stocuri. diversitatea produselor este. precum şi a viziunii sale asupra 12 . în general. Armonizarea relaţiei rentabilitate-risc necesită un proces de optimizare între soluţia realizării ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante şi posibilitatea apariţiei „rupturii de stoc”. deoarece se repartizează pe un sortiment de produse mult mai variat. Obiectivele angrosistului este păstrarea unui sortiment adecvat de produse. colaborarea şi conlucrarea tuturor participanţilor la circuitul economic. mai mare decât a producătorului şi mai mică decât cea a detailistului. care sunt suportate de angrosişti. În canalul de marketing. Pe de o parte. migrează de la detailist la angrosist. în prezent. Angrosiştii generalişti sunt astfel înlocuiţi treptat de angrosişti specializaţi. Pe de altă parte. urmărindu-se „cea mai eficientă alocare a capitalului în stocuri. Angrosistul cumpără mari cantităţi de mărfuri de la producători şi le vinde în cantităţi mai mici comercianţilor cu amănuntul. unităţile patrimoniale constituie stocuri. sarcina de menţinere în stoc a unui sortiment diversificat de produse. în funcţie de obiectivele şi strategia de ansamblu a întreprinderii.5. pe de o parte. Asigurarea lor necesită interacţiunea. Politici de gestiune a stocurilor Resursele materiale. Gama riscurilor legate de stocuri. la un cost minim. cu un sortiment de bunuri de consum foarte diversificat. Utilitatea stocurilor la nivelul angrosiştilor este determinată şi de necesitatea de echilibrare a cererii ca ofertă. Amploarea. profunzimea şi durata acestora sunt determinate de tipul şi numărul nivelurilor integrate vertical. motiv pentru care. nu doar a valorii produselor existente în stoc. pe o perioadă mai lungă. Existenţa angrosistului este justificată nu doar de livrarea în cantitatea potrivită pentru detailişti (mai mică decât loturile producătorilor). comparativ cu riscurile specifice nivelului comerciantului cu amănuntul. echipamentele tehnice şi resursele financiare se află cu preponderenţă în mediul exterior firmei. mai profunda şi de mai lungă durată. extinderea liniilor de produse oferite de producători şi creşterea ritmului de înnoire a gamei de produse la nivelul din amonte lărgesc gama riscurilor până la nivelul caracteristic detailiştilor. în cazul produselor sezoniere. Integrarea de către o firmă a unui nivel din amonte sau aval presupune asumarea unor riscuri suplimentare. Riscurile suportate de detailist sunt însa mai ample. Posibilităţile de control al stocurilor la nivelul comerţului cu amănuntul s-au modificat radical în ultimele decenii. 2. Riscul menţinerii în stoc. este mai îngustă. Decidentul este chemat în acest condiţii să determine. Din perspectiva structurii stocurilor. pentru a se obţine continuitatea acestui proces. În cazul detailiştilor specializaţi. a unui anumit produs este mai mic decât în cazul angrosistului. El poate opta. de regulă. iar pe de altă parte sa găsească modalităţi de finanţare a acestui necesar. angrosistul este supus. energetice. angrosistul depăşeşte. riscurile legate de stocuri sunt mai profunde şi de mai lungă durată.Sub aspectul cantităţii de produse deţinute în stoc dintr-un anumit produs. ci şi de asigurarea unui sortiment adecvat de mărfuri provenite de la mai mulţi producători. de către detailist. Apelarea la punctele de vânzare electronice şi sistemul electronic de evidenţă a stocurilor permit cunoaşterea structurii stocurilor. necesarul optim de stocuri. Sistemele informatice furnizează în orice moment date despre numărul articolelor din stoc. profitabilitatea directă pe produs şi disponibilitatea unei cantităţi suficiente pentru a satisface cererea. Comerciantul cu amănuntul pune accentul pe circulaţia rapidă a mărfurilor. în condiţii de diminuare a riscului”. unei duble presiuni în privinţa stocurilor. Data fiind importantă deosebită a stocurilor de bunuri materiale în activitatea unităţii patrimoniale se impune o gestiune ştiinţifică a procesului de stocare. sub aspect cantitativ. volumul vehiculat de un detailist. faţă de cele specifice detailiştilor generalişti.

Elemente funcţionale ale procesului de stocare Procesul de stocare este caracterizat de o serie de elemente funcţionale care dau măsura managementului adoptat de unitatea patrimonială. a creşterii gradului de lichiditate. pentru determinarea acestui necesar se folosesc modele decizionale deterministe. gestiunea stocului nu poate fi uniformizată. ale stocurilor. pe când stocul de siguranţă este determinat de acel nivel care egalizează costurile lipsei de stoc („rupturile de stoc”) şi costurile ridicate ale stocurilor (peste necesităţile stricte ale exploatării).raportului între vânzări (cifra de afaceri) şi nivelul stocurilor.1. În principal. În general.mizând pe rentabilitatea mult mai ridicată a accelerării vitezei de rotaţie. pentru una din următoarele variante ale politicii de gestiune a ciclului de exploataţie (în strânsa legătura cu procesul stocării). ritmul de eliberare în consum. acestea sunt: a) Necesarul (cererea) pentru consum se refera la categoriile şi tipurile de resurse. În acest din urma caz. lipsa de lichidităţi şi de insolvabilitate a întreprinderii. Aceşti conducători sunt dispuşi să accepte riscuri mari legate de lipsa de stoc. de a avea în vedere obiective sau criterii diferite. se pot folosi modelele decizionale probabiliste. Conducătorii prudenţi nu acceptă riscul „rupturii de stoc” curent chiar în detrimentul unei rentabilităţi mai moderate astfel încât pentru orice creştere a cifrei de afaceri ei se preocupă şi de creşterea corespunzătoare stocurilor care asigură continuitatea activităţii de exploatare (stocuri curente şi de siguranţă). aceasta urmare a nevoii de trata în mod diferenţiat problematica gestiunii stocurilor. volumul şi ritmul aprovizionărilor. caracteristicile cererii se stabilesc pe baza de observaţii şi studii de prognoză. specifică managerilor prudenţi. CAPITOLUL 3 GESTIUNEA STOCURILOR Deşi stocajul reprezintă o etapă indispensabilă a mărfurilor. în particular. Aşa cum remarcă literatura de specialitate prin gestionarea stocurilor se caută răspuns la doua întrebări fundamentale: • Când să se comande un nou lot de marfă pentru a satisface cererea în perioada următoare? • Cât de mare trebuie să fie un asemenea lot? Există mai multe posibilităţi de a da răspuns la aceste două întrebări. este o politică de aversiune faţă de risc. în funcţie de particularităţile agenţilor economici. în general. Politica defensivă. 3. 13 . Potrivit acestei politici creşterea volumului activităţii (cifrei de afaceri) se realizează cu un stoc curent de mărime corespunzătoare cifrei de afaceri. Politica echilibrată (intermediară) armonizează relaţia contradictorie dintre rentabilitate şi fisc. Politica ofensivă (agresivă) se caracterizează prin indiferenţă rata de fisc. şi îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri şi lichidităţi ridicate. este promovată de managerii care doresc realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. În cazul în care cererea de resurse este necunoscută dar previzibilă. cantităţile. serii de date statistice etc.

în general. e) Costurile implicate în procesul de stocare cuprind: • costurile de lansare a comenzii. În practică. Important este ca variaţiile să înregistreze abateri controlabile. un deziderat care. în condiţiile unui risc minim. b) Necesarul de aprovizionat pentru perioada de gestiune luată în calcul exprimă volumul de bunuri care trebuie asigurat de la furnizor . evidenţa etc. un element de referinţă. Tipuri de gestiune a stocurilor Stocul optim este. paza. • durata de aprovizionare. se înregistrează pentru perioade scurte de timp întrucât stocurile sunt supuse unor variaţii continue. în funcţie de anumite condiţii reflectă priceperea managerilor unităţii patrimoniale de a utiliza cele mai eficiente metode de gestiune a stocurilor. 3. trimestru.). Gestiunea stocurilor cu cerere constantă la intervale egale 14 . manipularea. următorii: • perioada de gestiune (an. la un moment dat. • data calendaristică a începerii acţiunii de aprovizionare. c) Lotul de livrare reprezintă cantitatea de bunuri materiale care se aduce la un moment dat de la furnizori. delegaţii. ce cuprinde suma cheltuielilor care se efectuează pe durata staţionării resurselor cu recepţia. • costurile care se acumulează cu ocazia plăţii unor penalizări când cererea este mai mare decât stocul disponibil. negocieri etc. Se mai numeşte şi lot de reaprovizionare.De obicei. determinate de caracterul aleatoriu al factorilor determinanţi. iar stocul optim să se situeze la acest nivel o perioadă cât mai lungă de timp. • costurile suplimentare aferente lipsei materialelor din stoc. nivelul stocului optim care să maximizeze efectul. să nu lipsească articolele necesare procesului de exploatare. • intervalul de timp dintre doua aprovizionări succesive.1.2. necesarul de resurse materiale necesare producţiei se determină şi se eşalonează cantitativ şi calendaristic în corelaţie cu programele de fabricaţie .2. semestru) . în sinteză. Pe baza acestor indicatori se stabilesc metodele de gestiune a stocurilor cele mai adecvate cerinţelor şi specificului fiecărei unităţi patrimoniale. depozitarea. Un rol esenţial în realizarea acestui obiectiv îl are alegerea celor mai potrivite metode de gestiune a stocurilor astfel încât. . d) Parametrii de timp care intervin în procesul de stocare şi gestiune a stocurilor sunt. 3. care includ toate cheltuielile care se fac de la emiterea comenzii şi până la onorarea ei (transport. • costul de stocare.

3. Gestiunea cu cerere variabilă la intervale egale Se observă că trebuie să existe un stoc de alarmă care să preia fluctuaţiile cererii variabile iar nivelul de alarmă este superior celui de siguranţă. de masă. 15 .1.2. Gestiunea stocurilor cu cerere constantă la intervale egale Semnificaţia mărimilor este următoarea: Ө = întreaga perioada de gestiune T = perioada utilizării stocului n = lotul de livrare r = necesarul pentru consum Aceasta modalitate de gestiune a stocurilor este caracteristică unităţilor cu producţie de serie mare sau cu producţie uniformă. Gestiunea cu cerere variabilă la intervale egale Presupune aprovizionarea şi reaprovizionarea cu loturi şi cantităţi care trebuie estimate la anumite momente calendaristice.2. Fig.Se caracterizează prin aprovizionări şi reaprovizionări cu materiale în cantităţi egale şi la intervale egale de timp. Se reprezintă grafic în figura nr.2. fabricile de confecţii. moda. Acest tip de gestiune este specific pentru ţesătorii. de mobilă etc.2. Dinamica acestui proces de gestiune se reprezintă în figura 1. ce au un nomenclator constant de producţie dar care trebuie să se adapteze în funcţie de cererea de ţesătura. culoare. Fig.

în funcţie de importanţa nerelativă a stocurilor.3. Gestiune de tip ( Ss ) se aseamănă cel mai mult cu procesele de stocare reale din activitatea unităţilor patrimoniale iar optimizarea acesteia consta în determinarea celor doua mărimi „S” şi „s” astfel încât gestiunea stocurilor să se realizeze cu cheltuieli minime. Criteriile de grupare care stau la dispoziţia unităţii patrimoniale sunt multiple: frecvenţa livrărilor. numai a unei părţi sau prelucrarea diferenţiată. 3.3. atât în planificarea. cât şi în urmărirea realizării proceselor de stocare. 3. În condiţiile gestiunii diferenţiate a stocurilor se poate utiliza cu bune rezultate sistemul ABC. 3. valoarea individuală şi totală a resurselor materiale aflate în stoc. Şi în condiţiile unui sistem informatic de gestiune a stocurilor se pune problema oportunităţii prelucrării cu acurateţe maximă a tuturor informaţiilor relative la stocuri. Acesta grupează bunurile materiale care se aprovizionează şi se stochează de fiecare unitate economică în trei grupe.3. Acest tip de gestiune se practică în special de firmele care au un volumul mare de producţie nenominalizată sau care efectuează prestări de servicii. Se caracterizează prin cereri de resurse variabile la intervale variabile iar în funcţie de acestea se determina lotul de aprovizionare. 16 . Gestiunea stocurilor de tip (Ss) cu două depozite Constituie un tip de gestiune în care „S” exprimă cantitatea de aprovizionat iar „s” exprimă nivelul de reaprovizionare.4. Gestiunea stocurilor cu cerere variabilă la intervale neegale Se realizează în situaţiile în care nu se cunosc din timp datele calendaristice de lansare a comenzilor şi acestea trebuie determinate prin extrapolare sau prin estimări succesive în concordanţă cu modul în care se manifestă cererea de resurse.2.3. Dinamica acestui proces de gestiune se reprezintă grafic în figura nr. Gestiunea cu cerere variabilă la intervale neegale Cantităţile de aprovizionat se stabilesc în loturi fixe la începutul perioadei de gestiune iar nivelul de alarmă se considera a fi egal cu nivelul stocului de siguranţă.2. Acest proces se poate exprima grafic în figura 4. Fig. Gestiunea diferenţiată a stocurilor după sistemul ABC Gestiunea ştiinţifică a stocurilor necesită prelucrarea unui volum deosebit de mare de informaţii.

Aceste materiale se cuprind în grupa A. forma de aprovizionare ciclul de fabricaţie ş. 17 . din perspectiva valorii prezintă trăsăturile acestei grupe şi a modelelor pentru grupa C. atenţia se va orienta în sensul folosirii de modele matematice exigente. determinând accelerarea la maximum a vitezei de rotaţie a capitatului circulant. însă. sursa de asigurare (din import sau intern). cu o valoare totală mai mică. Pentru grupa B se pot aplica doua strategii: • stabilirea de modele distincte cu un grad de exigenţă mediu pentru dimensionarea stocurilor de materiale din această grupă .importanţa materialului pentru activitatea de producţie. cât şi pe linia strategiei abordate în procesele de stocare. materialelor ce-i pot fi asimilate. aceste bunuri vor fi izolate. În practică. pentru fiecare grupă se va aborda un sistem diferit de gestiune a stocurilor atât pe linia metodologiei de dimensionare a acestora. În cazul grupei A de importanţă. cu costuri minime. Metoda asigură dozarea eforturilor în vederea atingerii obiectivului principal al gestiunii stocurilor. acela de a deţine stocuri de materiale cât mai mici. asigurându-li-se un tratament special. Nu trebuie uitat faptul că dacă efectele sunt pozitive se poate conduce o gestiune a stocurilor supranormative. care vor avea în vedere elemente (factori) concrete ce condiţionează nivelul stocurilor şi care asigura constituirea lor la dimensiuni cât mai mici. aceste oportunităţi sunt limitate numai la anumite sortimente din bunurile aprovizionate.4. va cuprinde un număr mai mare de materiale. În acest caz. în condiţiile unui risc controlat. dar care să permită alimentarea ritmică a consumului. Folosind acest criteriu de grupare. cu ajutorul metodei ABC. metoda ABC permite formularea unor Fig. • folosirea metodelor alese pentru grupa A la materialele care. Gestiunea stocurilor de tip Ss cu două depozite stocuri cât mai mici de resurse materiale. Ca urmare a importanţei diferite a resurselor materiale în procesul de producţie şi a influenţei asupra capitalului circulant. În grupa C se vor include majoritatea materialelor aprovizionate în cantităţi foarte mici şi care influenţează foarte puţin volumul total al capitalului circulant. Criteriul cel mai folosit în gruparea bunurilor prin metoda ABC se referă la valoarea stocului mediu la diferitele bunuri. asigurându-se prin aceasta o viteză de rotaţie mai accelerată şi un necesar de finanţare moderat. Analizele efectuate au relevat faptul ca un număr relativ restrâns de materiale deţin ponderea în valoarea totală a stocurilor. O a doua grupa B. Pentru materialele din grupa C se pot folosi modele mai puţin exigente şi care vor reţine în calcul numai factorii cu acţiune hotărâtoare în dimensionarea stocurilor.a. de importanţă mai redusă.

Opţiunea pentru o anumită metodă trebuie să ţină seama de factorii concreţi care influenţează mărimea stocurilor pentru fiecare resursa materială.1. 3. Dimensionarea analitica a stocurilor de materii prime şi materiale Pentru dimensionarea stocului la materii prime şi materiale este necesară cunoaşterea: • necesarului fizic şi valoric de materii prime şi materiale. Deşi stocurile au o structură generală comună. iar necesarul valoric reprezintă produsul dintre necesarul fizic. În vederea stabilirii stocului optim.1. în vederea realizării programului (N). circulante materiale. Ci = cantităţi intrate de materii şi materiale. de siguranţă. timpul de imobilizare total este alcătuit. de condiţionare şi de transport interior. folosirea cu maxim de eficienta a activelor circulante necesită determinarea unui nivel optim al stocurilor. Metodele analitice presupun determinarea stocurilor anual şi trimestrial. în funcţie de specificul agentului economic. în principal. ca urmare a modalităţilor diferite în care sunt gestionate nu este posibilă generalizarea unui model de optimizare. 18 . calculându-se după relaţia:  Ci  i TSC   Ci în care TSC = timpul. astfel obţinut şi preţul de aprovizionare. timpul pentru transporturi interioare şi pentru stocul de iarnă. • timpul de imobilizare total al materiilor prime şi materialelor (Tit). pentru asigurarea unor stocuri în concordanţă cu nevoile reale de producţie. reprezentând numărul total de zile în care acestea vor fi stocate. Timpul pentru stocul curent (Tsc) reprezintă numărul mediu de zile între aprovizionări care poate asigura cantitatea de materii prime şi materiale necesare continuării producţiei.4. Se poate obţine din fişele de magazie aferente perioadei precedente sau din planul anual de producţie.4.3. din: timpul pentru stocul curent. pe fiecare component al elementelor de active. Metode de dimensionare a stocurilor Necesitatea economisirii resurselor materiale şi băneşti. cantităţii optime de aprovizionat şi a intervalului optim de reaprovizionare este necesară găsirea unor modalităţi de echilibrare a două costuri antagonice: costul stocajului (care creşte odată cu cantitatea comandată) şi costul de comandă (care scade odată cu cantitatea comandată). pentru stocul curent (intervalul mediu între aprovizionări). În vederea optimizării stocurilor se pot utiliza. 3. La fiecare element de stoc.1. două categorii de metode: sintetice şi analitice. Modalităţi analitice de dimensionare a stocurilor. Pentru aceasta este necesară organizarea judicioasă a aprovizionării în vederea reducerii imobilizărilor de valori materiale. timpul de siguranţă.4. la rândul sau. timpul pentru condiţionare. i = intervale între aprovizionări. calculul analitic se desfăşoară pe fiecare material sau produs şi pe fiecare fel de stoc: curent. Necesarul fizic se determină în funcţie de cantităţile de produse necesare a se fabrica şi de consumul specific.

se poate compara stocul prevăzut (Sp) cu cel existent (Se). Pentru eliminarea acestor inconveniente este necesar un sistem de gestionare a stocurilor. fiind rezultatul timpilor necesari acestor operaţii.4. În acelaşi timp. în vederea finanţării acesta se corectează cu coeficientul 1/2. 3. sau cu ajutorul relaţiei: N  Tit 90sau 360 În cazul stocului curent. eventual şi a altora.2. putând rezulta următoarele situaţii: Se>Sp existenţa unor stocuri supranormative.). deci se cunoaşte situaţia lor la un moment dat. stoc de condiţionare.Timpul pentru stocul de condiţionare (TSCdt ) cuprinde numărul de zile necesar efectuării unor operaţiuni de pregătire a materialelor. Modelele de optimizare necesita un volum mare de munca. de uscare în vederea intrării în producţie. această situaţie este întâlnit mai rar. în expresie fizică şi valorică. Aceste stocuri pot fi determinate pe baza relaţiei generale: N  Ti 90sau 360 în care: Ti = timpul de imobilizare (Tsc . fără posibilitatea apariţiei „rupturii” de stoc. dacă specificul producţiei o cere se obţine timpul total de imobilizare (Tit). În măsura în care stocurile sunt înscrise în fişele de magazie. aferente tuturor modalităţilor de gestiune a stocurilor. Dimensionarea analitică a stocurilor la obiecte de inventar 19 . Timpul pentru stocul de siguranţă (TSSig) reprezintă numărul de zile necesar prevenirii întreruperii procesului de producţie ca urmare a unor variaţii în aprovizionare şi se calculează conform relaţiei:  Ci  zi TSSig   Ci în care Ci = cantităţi întârziate Zi = zile de întârziere în aprovizionări Prin însumarea acestor timpi.1. Unul dintre ce le mai cunoscute modele matematice de determinare a optimului de stocaj este modelul WILSON -WHITIN . Fiecărui timp îi corespunde. Stocul total de materii prime şi materiale (S) se obţine prin însumarea tuturor stocurilor componente. în măsura să găsească o soluţie matematică intermediara între reîntregirea stocului la intervale mai lungi sau mai scurte. deoarece nivelul sau variază între 0 şi 100%. un stoc: stoc curent.a. stocul de siguranţă nu trebuie sa depăşească stocul curent deoarece acesta se poate reconstitui într-un interval de timp maxim egal cu perioada dintre doua aprovizionări. s-au dezvoltat o multitudine de modele. de stocare.insuficienţă de resurse materiale. aplicabil în cazul cererii constante şi a unei perioade fixe de aprovizionare. mai ales în condiţiile unei multitudini de sortimente de materii prime şi materiale. stoc de siguranţă ş. integrat sistemului informatic al unităţii . N = necesarul de materii şi materiale. Cum însa. TSCdt etc. În vederea optimizării stocurilor de materii prime şi materiale se poate face apel la modelele matematice. echivalând cu mobilizări de fonduri şi o reducere a rentabilităţii . Se < S p . în practică. implicând o serie de costuri şi o diminuare a rentabilităţii. TSSig.

Având în vedere condiţiile din ţara noastră. Presupune determinarea trimestrială a stocurilor de materii prime. Ndm = necesarul de valori materiale aferent grupei. în corelaţie cu volumul de activitate. Concluzionând. Pentru aceasta. Stocurile (S) se stabilesc ţinându-se seama de stocurile iniţiale (S i). armonizarea relaţiei rentabilitate-risc necesită asigurarea unui echilibru între necesarul de active circulante şi sursele de mobilizat pentru finanţarea lui. pentru asigurarea gestiunii ciclului de exploataţie decidentul trebuie să asigure creşterea rentabilităţii activităţii. este vitală cunoaşterea cât mai exactă a necesarului de finanţat al ciclului de exploataţie aferent unui volum de activitate propus. n = necesarul valoric total la materiile şi materialele nominalizate. ca şi în cazul metodelor sintetice. relaţia de calcul fiind următoarea: S = Si -Sfm +A-U. în funcţie de volumul planificat al activităţii de exploatare şi de viteza de rotaţie înregistrată în exerciţiile anterioare.4. în raport cu volumul de activitate (producţia marfă în cost de producţie sau cifra de afaceri). În acest context. precum şi a materialelor cu valori mici şi foarte numeroase se poate dimensiona stocul pentru toate la un loc. În cazul obiectelor de inventar de valori mari metoda nu este recomandabilă. în timp ce determinarea anuala a lor se face cu ajutorul metodelor analitice. Metodele existente în literatura de specialitate vin să ofere soluţii. determinaţi la nivelul realizărilor anterioare. stocul fără mişcare (Sfm) achiziţiile ce se fac în perioadă aferentă (A) şi uzura (U) acestora. Fiecare metoda oferă avantaje şi dezavantaje. Pentru a corecta această liniaritate se introduc în calcul anumiţi coeficienţi de degersivitate a evoluţiei activelor circulante materiale. pentru care necesarul de materiale se determină prin regula de trei simplă: S dm  N dm  Sn n în care: Sdm = stocul total valoric pentru grupa „diverse materiale”. Metoda mixtă este o variantă intermediara metodelor sintetice şi analitice. utilizându-se ultima relaţie de calcul. Sdm = stocul valoric total la materiile şi materialele nominalizate. opozabile acestor condiţii.În cazul obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată. Cel mai adesea se folosesc modelele liniare de proporţionalitate directă a mărimii financiare a stocurilor. pentru a putea fi acoperit cu costuri minime. pe baza legilor statistice ce s-au manifestat în evoluţia activelor circulante materiale. în raport cu producţia. în funcţie de condiţiile proprii ale întreprinderii. Deşi sunt mai rafinate. o metoda care corespunde principalelor cerinţe ale gestiunii ciclului de exploataţie este metoda analiticii. optimizarea acestora necesitând determinări analitice pe fiecare fel de obiecte de inventar. a echipamentului şi materialelor de protecţie. Aceste metode se folosesc cu hune rezultate în perioadele de stabilitate economica. rezultatele sunt dependente de o singură variabilă. materiale şi obiecte de inventar Metodele sintetice presupun determinarea nevoii de capitaluri circulante materiale pentru totalul acestora. O altă alternativă o reprezintă utilizarea metodelor neliniare (probabilistice). formându-se o grupa speciala intitulată „diverse materiale”. Dimensionarea sintetică a stocurilor de materii prime. sau la nivelul unei mărimi dorite a acestei accelerări. deoarece oferă premisele pentru o 20 . materiale şi obiecte de inventar cu ajutorul metodelor sintetice. în condiţiile diminuării riscului economic şi financiar. 3.2. decidentul putând opta. pentru una dintre ele. privind accelerarea rotaţiei capitalurilor circulante.

Se recomanda în evidenţa stocurilor care reprezintă abateri să se opereze cu principiul excepţiei. Ea îşi propune să descopere structura proceselor.1.5.Analiza acestor stocuri vizează mai multe aspecte. exprimat prin relaţia: n CA Sm în care: în care: CA = cifra de afaceri. materiale şi financiare în diverse întreprinderi. în practica economică se folosesc doi indicatori: . cauzele modificării lor şi. pe baza acestora. 2.financiare. reflectând şi localizând aspectele pozitive sau negative a activităţii diferitelor compartimente ale întreprinderii. să ofere soluţii de prevenire şi înlăturare a cauzelor generatoare de situaţii negative. 3.numărul de rotaţii (n). Analiza stocurilor curente (regulatorii) Stocurile curente au rolul de a sincroniza procese cu ritmuri diferite. materiale şi a obiectelor de inventar Analiza economico-financiară mobilizează un ansamblu de concepte. în măsură să dea continuitate şi să asigure eficienţa exploatării12. Analiza economico-financiară se constituie într-un instrument de cunoaştere sub multiple aspecte a rezultatelor utilizării resurselor umane. Este deosebit de important să se calculeze numărul de rotaţii şi viteza de rotaţie pe categorii şi feluri de stocuri. totodată. Analiza stocurilor de materii prime. Analiza economico-financiară este indispensabilă conducerii agentului economic. fiind în măsura să pună în evidenţă esenţa fenomenelor şi proceselor economice. să formuleze concluzii privind procesele studiate şi. Pentru a caracteriza viteza de rotaţie a stocurilor materiale. analiza pune la dispoziţia managementului unităţii o modalitate de obţinere şi aprofundare a unor informaţii cu un grad mare de complexitate. tehnici şi instrumente în vederea cercetării fenomenelor şi proceselor economico-sociale. să contureze cadrul decizional şi activităţii viitoare. capabil să asigure o gestiune echilibrată a stocurilor. în scopul descoperirii de noi posibilităţi de dezvoltare şi perfecţionare a activităţii economice desfăşurate de acestea . la nivel micro sau macroeconomic. 21 . evoluţia măsurată cu ajutorul VITEZEI DE ROTAŢIE. să verifice şi să stabilească relaţiile de cauzalitate existente. Un prim aspect în analiza stocurilor se referă la evoluţia lor comparativ cu cifra de afaceri. abordarea stocurilor presupune. furnizându-se informaţii privind gestiunea stocurilor materiale. necesare procesului decizional. într-o optică funcţională. factorii generatori. Astfel.ANALIZA amănunţită şi un CONTROL riguros privind gospodărirea resurselor materiale şi financiar ale întreprinderii. Un al doilea aspect în analiza stocurilor materiale se referă la evoluţia lor faţă de nivelul normat. definirea a două categorii principale: • stocul curent (regulator) • stocuri de siguranţă 3. 1. Pornind de la aceste consideraţii generale asupra analizei economico .5. Sm – stoc de materiale Durata în zile de rotaţie Dz Dz  Sm T CA unde T este perioada pentru care se face calculul (360 sau 90).

E . Căile de accelerare a rotaţiei stocurilor de materii prime. intervalul în zile aferent fiecărei grupe. 22 . 3. în zile. încheierea la timp şi respectarea contractelor. „Nivelul de serviciu” măsoară gradul de satisfacere a solicitărilor sau probabilitatea de non-ruptură a stocului putându-se calcula: K = numărul de solicitări satisfăcute pe parcursul perioadei T numărul total de solicitări în perioada T Stocul de siguranţă va absoarbe fluctuaţiile peste medie a producţiei. până la un anumit nivel de serviciu. complexă şi a procesului de aprovizionare. funcţie de care stocurile se împart în stocuri normale.5.2. se stabileşte în mod convenţional.stocul efectiv la un moment dat. materiale şi obiecte de inventar în faza aprovizionării 16 presupun alimentarea la timp.stocul mediu anual. Implicaţiile economico-financiare ale politicii de stocare O politică de stocare trebuie să realizeze accelerarea rotaţiei stocurilor. Pentru situaţia generală în care se constituie şi stoc de siguranţă.3. adaptarea promptă la condiţiile pieţei. 3. rezerva în zile se calculează astfel Rz  SI (t  CZ ) CZ în care t – echivalentul în zile al stocului de siguranţă.3. un alt aspect se referă la rezerva în zile pentru care este asigurată această continuitate: Rz  SI CZ în care SI .ieşirile din magazie. În raport cu aceasta mărime calculată pentru perioadele anteriore. stocuri cu mişcare lentă. dacă nu va avea loc reînnoirea lor. calculându-se durata de imobilizare a stocului (Di). CZ – consumul mediu zilnic. Perfecţionarea aprovizionării necesită o creştere a operativităţii. Analiza stocurilor de siguranţă Stocul de siguranţă este suplimentul de stoc care permite depăşirea „nivelului de serviciu” (K) atins de stocul activ. Deoarece rolul stocurilor este de a asigura continuitatea procesului de producţie. Un al treilea aspect recomandat în analiza stocurilor de referă la „gradul de imobilizare”. stocuri fără mişcare. 4. pe baza relaţiei: Di  S  360 E în care: S . cuefecte pozitive asupra performanţelorîntreprinderii. selectarea furnizorilor. Peste acest nivel se va produce fenomenul de „ruptura” de stoc.5. acoperite pe seama stocurilor active. Încadrarea în una din aceste grupe se face în funcţie de frecvenţa consumului. conducând la diminuarea cheltuielilor şi sporirea venitului.

urmare.6. cele producătoare trebuie să deţină mai multe categorii de stocuri precum materii prime. implicând din partea acesteia luarea unei decizii. Într-un asemenea context. Un alt mod de accelerare a vitezei de rotaţie îl reprezintă creşterea nivelului calitativ al producţiei şi al volumului fizic al acesteia. manipulării şi depozitării. pe de o parte. 3. De fapt. pe de altă. Particularităţi ale gestiunii stocurilor în comerţ Decizia de alegere a uneia sau alteia din posibilităţile de răspuns la problemele pe care le implică gestiunea stocurilor trebuie să fie colaborată cu politica generală a firmei. a) Criteriile de optimizare vor depinde. pe de o parte. organizarea raţională a mişcării şi manipulării resurselor materiale. respectiv de producţie sau de comerţ (de intermediere). automatizarea. prezentând o mare importanţă în acest sens. ţinând seama de restricţiile impuse de politica generală a firmei. astfel încât să existe toate premisele pentru satisfacerea cantitativă şi calitativă a cererii populaţiei. produse finite etc. iar. dimensionarea corecta a stocurilor la producţia neterminata.a. cu importanţă strategică. mecanizarea. prin organizarea corespunzătoare a producţiei şi muncii. ele presupunând menţinerea unui stoc a cărui structura sortimentală să fie constituită din cantităţi determinate judicios pentru fiecare produs. acestea nu sunt la fel de complexe.1. obiectul activităţii firmei îşi pune amprenta asupra criteriilor de optimizare a stocurilor. În ceea ce priveşte firmele cu activitate de intermediere. dar şi politica comercială şi financiară a acestora. robotizarea proceselor de producţie ş. de natura activităţii desfăşurate.. caracteristicilor fizice ale produselor comercializate. prin utilizarea tuturor capacităţilor de producţie existente. stabilirea unor fluxuri raţionale de fabricaţie. sunt necesare: reducerea costurilor şi duratei ciclului de fabricaţie. natura şi obiectul activităţii desfăşurate.6. previziunea mărimii şi structurii cererii etc. deşi ridică o serie de probleme. gestiunea stocurilor. în care se localizează stocul. a cheltuielilor de transport . Spre deosebire de întreprinderile comerciale. respectiv mărfuri aflate în curs de realizare către consumatorii cărora le-au fost destinate. b) La rândul său. 23 . În analiza condiţiilor specifice care influenţează politica stocurilor trebuie avute în vedere o serie de particularităţi ale gestiunii stocurilor. folosirea integrală a timpului de lucru. Pornind de la acest lucru. iar pe de alta. alegerea criteriului de optimizare a stocurilor este un proces de decizie. caracteristicile fiecărei verigi comerciale (cu ridicata sau cu amânuntul). ce desfăşoară activităţi de intermediere.Totodată în vederea creşterii vitezei de rotaţie este necesară optimizarea stocurilor de materiale. cunoaşterea perfectă şi în tot timpul a preferinţelor consumatorilor. În ceea ce priveşte modalităţile de accelerare a vitezei de rotaţie în faza de producţie. între asemenea categorii trebuind să existe o corelaţie permanentă. gestiunea stocurilor în cadrul întreprinderilor producătoare ridică probleme complexe privind planificarea şi controlul producţiei. semifabricate. Există mai multe reguli de decizie a căror aplicare conduce la obiectivul căutat. reducerea consumurilor specifice şi a pierderilor în timpul transportului. în primul rând. trebuie menţionat faptul ca gestiunea stocurilor în comerţ presupune rezolvarea altor probleme care devin prioritare: mobilizările de fonduri. particularităţilor lor economice. În comerţ însă. 3. Natura şi obiectul activităţii desfăşurate Natura şi obiectul activităţii desfăşurate sunt primele particularităţi ale gestiunii stocurilor ce trebuie avute în vedere la analiza condiţiilor concrete în care-şi desfăşoară activitatea firma.aprovizionare. acestora le sunt specifice stocuri cu o structură unitară.

fiind imposibil de calculat cum vor evolua desfacerile în perioadele următoare.şansa" aplicării unor metode de gestiune a stocurilor cu aprovizionare la intervale fixe. respectiv mărfuri solicitate permanent. • Mărfurile sezoniere au o vânzare influenţată de factori cronologici sau climaterici. în cazul unor mărfuri voluminoase. întregul stoc rămas trebuind păstrat un an întreg. • La articolele de modă. în domeniul confecţiilor. Astfel. acest nivel nemaigăsindu-şi justificarea economică. exista doua grupe de probleme ce trebuie avute în vedere în optimizarea stocurilor. rolul principal în alegerea şi cumpărarea lor îl joacă gusturile şi criteriile de judecată ale consumatorilor la un moment dat. intervalul maxim admis de depozitare se va constitui în criteriul primordial de optimizare a dimensiunilor stocurilor. Astfel. Daca avem în vedere perisabilitatea mărfurilor. Volumul mărfurilor aflate în stoc va trebui să fie bine corelat cu capacitatea de manipulare şi stocaj a depozitului. criteriul fundamental în gestiunea stocurilor îl reprezintă permanenţa în magazin a unui sortiment de modele ce trebuie să răspundă gustului la zi al consumatorilor. Astfel: • Mărfurile permanente sunt solicitate aproximativ regulat de consumatori. de menţinere în stoc. sezoniere. în multe cazuri devenind singurul criteriu avut în vedere la optimizarea stocurilor. filmele fotografice. Sfârşitul sezonului reduce vânzarea la zero. 24 . De data aceasta. ca de exemplu bateriile electrice. Pentru fiecare din aceste categorii de mărfuri exista criterii diferite în optimizarea stocurilor. al căror sezon de vânzare începe la sfârşitul lunii noiembrie şi se încheie efectiv la începutul lunii ianuarie a anului următor. etc. trebuie avute în vedere şi produsele care pot deveni „perisabile” urmare unor procese chimice de degradare. capacitatea de depozitare devine un criteriu prohibitiv. iar aprovizionarea detailiştilor începe în prima parte a lunii noiembrie. cheltuielile de instalare şi funcţionare a unui sistem de gestiune a stocurilor de mărfuri de modă nejustificându-se din punct de vedere economic. optimizarea stocurilor de mărfuri nu va mai avea în vedere criteriul „nivelul de serviciu”. produsele de modă sunt efectiv excluse din toate sistemele de gestiune a stocurilor. stocurile încep să se constituie în depozitele angrosiştilor din septembrie. fie de natură fizică. asupra cheltuielilor întreprinderii şi. fie chimică. Din acest motiv. de-a lungul întregului an. în final. alimentele). Astfel. octombrie. care au o cerere iregulată. folosind drept criterii de optimizare grupele distincte de cheltuieli. asupra rezultateloreconomico-financiare ale acesteia. La toate asemenea produse.. acest lucru oferind întreprinderilor comerciale . trebuie menţionat că politica de stocaj depinde de categoria de mărfuri ce face obiectul acesteia. respectiv cele de lansare a comenzii. ce influenţează dimensiunile totale ale stocului. în principal. un exemplu în acest sens sunt produsele pentru pomul de crăciun. ce se confruntă cu incertitudinea realizări acestora ca mărfuri. Într-o asemenea situaţie. determinând cantitatea ce urmează a fi comandată şi intervalul optim de reaprovizionare. şi cele de modă. poate exemplul cel mai concludent în acest sens. desfacerile lor fiind previzibile pentru o perioadă relativ lungă de timp. optimizarea stocurilor pentru această categorie de mărfuri este cel mai greu de realizat. cimentul etc. Pe lângă produsele cunoscute şi calificate unanim ca perisabile (avem în vedere. încât să se adapteze evoluţiei în timp a desfacerilor. Într-un asemenea context. nepunându-se problema unui timp mai lung de stocare. cu toate consecinţele negative ce decurg de aici şi care se vor răsfrânge. existând trei categorii distincte de mărfuri. implicit.În ceea ce priveşte particularităţile fizice ale produselor. respectiv volumul şi gradul de perisabilitate a mărfurilor. trebuie remarcat faptul ca ea influenţează hotărâtor politica de stocare a întreprinderii. Într-o asemenea situaţie. Există deci posibilitatea de a previziona desfacerile. aprovizionarea şi implicit dimensiunile stocurilor trebuie astfel eşalonate.

există. în întreprinderile comerciale cu ridicata. pe baza unui contract cadru. în ceea ce priveşte mărimea sortimentului. în timpul perioadei la care se referă. dar şi datorită faptului ca în magazinele cu amănuntul există multe produse primite direct de la producător. implicit. în principal la contractele de aprovizionare. iar influenţa factorilor conjuncturali este atenuată sau amânată. În aceste condiţii. actualizat. Iată doar un argument care conduce la ideea ca existenţa în depozitele cu ridicata a unui număr relativ mare de produse cu mişcare lentă şi chiar fără mişcare influenţează criteriile de optimizare. Astfel. mărimea loturilor şi importurile de stoc. respectiv nivelul de servicii. numit „de aprovizionare” sau „de alarma”. urmare. respectiv contractele de aprovizionare. de trei asemenea trăsături. între cele doua verigi comerciale există mai multe deosebiri. marilor variaţii sezoniere şi aleatoare. previziunea desfacerilor este uşor de realizat şi cu un înalt grad de incertitudine. se constată faptul ca în reţeaua cu amănuntul există un sortiment mai numeros faţă de cel din depozitele comerţului cu ridicata. în comparaţie cu despecializarea tot mai accentuată a detailiştilor. iar. pe de alta.6. ca mai întâi. posibilitatea de a stoca timp îndelungat mărfuri. vânzările întreprinderilor cu ridicata sunt relativ stabile şi în cantităţi mari. în ceea ce priveşte aprovizionarea. În ceea ce priveşte vânzările firmelor cu amănuntul. politica de stocuri este diferită. modul de organizare a aprovizionării şi desfacerii. mărimea şi structura stocurilor.3. referitoare. Drept consecinţă a condiţiilor de depozitare. În cele ce urmează vom prezenta succint cele trei caracteristici1. b) Aprovizionarea. circa 45% din numărul articolelor asigură cel mult 80% din desfacerea totală. unele dintre acestea presupunând chiar condiţii speciale. în general şi obiectivele de optimizare a mărimii şi structurii acestora. să fie prezentate trăsăturile celor doua verigi. 20% din totalul articolelor asigură până la 90% din volumul desfacerilor. care au ocolit depozitele cu ridicata. aprovizionarea detailiştilor se face de la întreprinderile cu ridicata sau direct de la producător. criteriile ce stau la baza realizării unei gestiuni eficiente a stocurilor. spaţiul disponibil. acestea sunt mai puţin previzibile. este de remarcat faptul ca dacă aprovizionarea angrosiştilor se face pe baza contractelor economice încheiate. optimizarea intervalului între două livrări succesive are la bază mărimea lotului economic de aprovizionare. la fel ca şi desfacerea. în principal. Este explicabil acest lucru. contracte concretizate până la nivel de detaliu. respectiv acele trăsături care influenţează şi diferenţiază politica de stocuri a acestora. respectiv modul de organizare a acesteia condiţionează la fel de semnificativ politica de stocuri şi metodele de gestionare a acestora. În aceste condiţii. respectiv mărimea şi structura sortimentului comercializat. concretizat. influenţei imediate a factorilor conjuncturali. Astfel. Este vorba. vor influenţa în magazinele cu amănuntul mai mult decât în depozitele cu ridicata. Potrivit unor studii atent elaborate. Cel de-al doilea aspect se referă la structura sortimentului comercializat din punct de vedere al participării fiecărui articol la volumul desfacerilor. este necesar. în timp ce la întreprinderile comerciale cu amănuntul se are în vedere un alt criteriu. deosebiri importante între cele doua tipuri de întreprinderi. Caracteristicile verigilor comerciale Pentru a scoate în evidentă influenţa verigii comerciale (cu amănuntul sau cu ridicata) asupra criteriilor de optimizare a stocurilor. Astfel. c) Condiţiile de depozitare şi evidenţă influenţează criteriile de optimizare a stocurilor. 25 . a) Mărimea şi structura sortimentului comercializat influenţează în mod hotărâtor politica de stocuri. Oprindu-ne doar la primul aspect. precum şi condiţiile de depozitare şi evidenţă. atât prin faptul că există o clara tendinţă de specializare a angrosiştilor.2. Astfel. în cazul întreprinderilor cu ridicata. în special. pe de o parte. prin intermediul comenzilor lansate de fiecare magazin atunci când stocul existent scade sub un nivel. în timp ce în magazinele cu amănuntul. În ceea ce priveşte evoluţia desfacerilor. în principal în ceea ce priveşte obiectivele şi. ca şi în primul caz. Astfel.

în reţeaua cu amănuntul este relativ greu introducerea unui calculator (poate cu excepţia marilor magazine universale). urmare dimensiunilor mult mai mari pe care le au depozitele cu ridicata este economic şi posibil ca aici să se introducă tehnica de calcul modernă. Dacă. restricţiile cuprinse în cea de-a doua categorie. nivelul de serviciu. O asemenea grupare are o deosebită importanţă practică. etc. ce nu depind de politica firmei (ex: evoluţia cererii). În prezent sistemul de evidenţă în depozitele cu ridicata permite urmărirea evoluţiei tuturor elementelor necesare-evidenţierea tipurilor de cheltuieli. implicit. atenţia se va concentra mai ales asupra perfecţionării metodologiei de calcul al acestora. îmbunătăţirea acesteia. fără a putea însa interveni asupra evoluţiei şi dimensiunilor ei. de aici. posibilităţile de urmărire şi de gestiune a stocurilor. în cazul restricţiilor din prima categorie. tehnica de calcul şi sistemul informaţional sunt diferenţiate ca volum şi structura între cele două sisteme de comerţ. ce depind de politica firmei.7. Între cele doua verigi comerciale există deosebiri mari în ceea ce priveşte sistemul informaţional adoptat şi.în timp ce în magazinele cu amănuntul. intervenţia firmei vizează fineţea tehnicii adoptate în vederea obţineri unei previziuni cât mai corecte.un asemenea sistem este proiectat în exclusivitate pentru urmărirea răspunderii gestionare a angajaţilor. aportul subiectiv al conducerii.1. va depinde integral de conducerea firmei. cu totul altfel trebuie tratate restricţiile endogene. indiferent de capacitatea acestuia. reflectând. atunci când se are în vedere aportul restricţiilor dintr-un viitor sistem de gestiune a stocurilor. Principalele categorii de restricţii În cadrul cercetărilor operaţionale.). astfel încât să se ajungă la o cunoaştere aprofundată a cererii populaţiei şi a legităţilor acesteia. Funcţionarea unui asemenea sistem depinde de elementele. sistemul informaţional etc. o serie de considerente obiective. Gestiunea stocurilor nu se reduce la alegerea unui model matematic.. de parametrii ce-l alcătuiesc. În schimb însă. restricţiile sistemului de gestiune se împart în doua categorii: a) restricţii exogene. pentru a prezenta doar un exemplu. asemenea restricţii vor afecta în mod cu totul diferit rezultatele gestiunii stocului. Astfel. b) restricţii endogene. 3. în cadrul căruia normarea va reprezenta doar punctul de plecare. ci alcătuieşte un sistem complex.7. acest lucru influenţând negativ calitatea gestiunii stocurilor. modul sau de gândire. care să fixeze dimensiunile optime ale stocurilor. Astfel. La rândul său. condiţionând în mod semnificativ succesul întregului sistem de gestiune. respectiv de „restricţiile” sistemului. pe de alta. Pe de altă parte. 26 .se manifesta o diferenţă relativ mare între volumul cheltuielilor de menţinere în stoc. ale întregii activităţi economice. o asemenea grupare a restricţiilor oferă posibilitatea scoaterii în evidenţă în mod clar a sarcinilor pe care firma le are de îndeplinit în ceea ce priveşte gestiunea stocurilor. Astfel. acestea fiind net superioare în cazul comerţului cu ridicata. pe de o parte. urmărirea evoluţiei vânzărilor. mai bine zis. iar. teoria stocurilor este considerata de a fi cel mai elaborat capitol al lor. dacă la o restricţie exogenă. Restricţiile unui sistem de gestiune a stocurilor 3. respectiv modul diferit în care trebuie tratate de către managerii firmei la elaborarea sistemului. Raportate la politica dusă de agentul economic. vor constitui instrumente cu ajutorul cărora se vor îmbunătăţii rezultatele gestiunii stocurilor şi. În funcţie de natura şi conţinutul lor concret. aceasta având posibilitatea de a le modifica în funcţie de obiectivele sale (ex: nivelul de servicii şi cheltuielile aferente stocului.

O asemenea grupare are o deosebită importanţă practică. datorită. astfel încât acestea au posibilitatea de a cunoaşte clin vreme şi cu o anumită precizie dimensiunile viitoare ale cererii formulate de beneficiarii lor. dar şi de a stabili legităţile care guvernează abaterile aleatoare ale acesteia de la evoluţia sa normală şi de a le cuantifica. pleacă de la restricţiile amintite. care nu comandă în prealabil mărfurile pe care doresc să le achiziţioneze. neputându-se imagina o activitate eficientă fără a dispune de un sistem adecvat pentru realizarea unor previziuni care să aibă un solid fundament ştiinţific. fie chiar inoportunităţii acestora. deciziile. care din partea managerilor realizarea unor studii de previziune asupra aspectelor complexe şi variate ale pieţei şi chiar cu privire la diferitele segmente de beneficiari. în particular. după caz. determinarea cererii viitoare se realizează în mod diferit de câtre firmele de producţie faţă de cele comerciale. ci. ea oferind posibilitatea evidenţierii elementelor indispensabile unui sistem coerent de gestiune a stocurilor. 27 . În activitatea comercială. cât şi a tehnicilor utilizate. Ca expresie a cererii viitoare. În funcţie de condiţiile specifice ale economiei. în cazurile în care cererea evoluează altfel decât s-a anticipat aprioric. ce apar ca purtători ai cererii din diferite zone emiţătoare. Multitudinea problemelor cu care se confruntă firmele în activitatea de comerţ ca şi a deciziilor privitoare la politica acestora. În schimb. În mod concret.implică. fie imposibilităţii calculării lor. întreprinderile ce-şi desfăşoară activitatea în comerţ. previziunile sunt complexe şi dinamice. a mediului în care îşi desfăşoară în prezent activitatea agenţii economici. în mod spontan de la beneficiarii săi. De fapt. fie numai o parte a acestora. Iată de ce previziunile au cunoscut şi cunosc o deosebita evoluţie. indiferent de sistemul de gestiune a stocurilor adoptat şi de condiţiile concrete ale economiei (exemplu evoluţia cererii. în mod necesar. respectiv: • restricţii a căror prezenţă este obligatorie. iar ca punct final satisfacerea acesteia. realizarea unor studii de perspectivă. în aşa fel încât funcţiile social economice ale comerţului să fie realizate integral”. în aceiaşi măsură. este de remarcat faptul că fiecare dintre cele două expresii ale cererii . în general. firmele cu activitate industrială îşi vor asuma doar în unele situaţii.Într-un asemenea context. • restricţii care pot fi omise din sistem. „gestiunea stocurilor are rolul de a ordona într-un sistem coerent activităţi a căror măsură o dau restricţiile. într-un asemenea sistem de restricţii a stocurilor se include fie totalitatea restricţiilor amintite. Într-un asemenea context.vor declanşa. fiind obligate să satisfacă prompt cererile beneficiarilor lor (aceştia fiind consumatorii). . În ceea ce priveşte gestiunea stocurilor. este evident faptul ca sistemul de gestiune a stocurilor. Astfel. cu totul excepţionale. atât în ceea ce priveşte sfera lor de cuprindere. previziunea constituie un instrument de bază în reglarea întregii activităţi economice desfăşurate. Din acest punct de vedere. respectiv satisfacerea clientelei. şi ale fiecărei firme. parte integrantă a întregului sistem. ele nerezumându-se însă doar la determinarea apriorică a cererii în vederea planificării din timp a acţiunilor necesare satisfacerii acesteia. se poate vorbi de o altă grupare a acestor restricţii. nivelul de serviciu şi sistemul informaţional). œ au drept parametru iniţial cererea ce trebuie satisfăcută. comenzile din partea beneficiarilor sunt generatoarele ciclului de operaţi ce permite realizarea în bune condiţii a obiectivului de bază al oricărei întreprinderi economice. În condiţiile vieţii economico-sociale actuale. aceasta fiind singura alternativă pentru cunoaşterea cererii viitoare. ele onorând doar comenzile făcute cu mult timp înainte. ca principalele elemente direcţionare a activităţii. doua cicluri opuse de operaţiuni. trebuie să apeleze la previziune. sarcina onorării imediate a unor comenzi primite pe loc. le foloseşte în sistem şi le determina evoluţia şi caracteristicile viitoare pentru a fi reintroduse în sistem.comanda fermă şi previziunea . trebuie menţionat faptul ca eficacitatea acesteia depinde în mod direct de posibilităţile firmei de a determina cererea viitoare.

previziunea fenomenului economic se poate realiza cu ajutorul seriei cronologice a desfacerilor. este necesar să se menţioneze contradicţia specifică utilizării în previziune a seriilor cronologice. stabilitatea. ele punându-şi amprenta asupra eficientei economice a activităţii comerciale. Astfel.stabilitatea şi sensibilitatea . în timp. metode precum ritmul şi sporul mediu. este evident faptul că previziunea nu este numai generatoarea aprovizionării şi satisfacerii cererii. pe de altă parte. respectiv. imediată asupra fenomenului studiat. În acest sens. şi/sau ale variaţiilor întâmplătoare în jurul valorii centrale a desfacerilor. de exemplu. Acest lucru înseamnă ca previziunile să fie realizate rapid şi cu costuri relativ mici. stabilitatea reprezintă măsura în care metoda atenuează variaţiile aleatoare ale desfacerilor. riscul în asemenea condiţii a influenţei unor factori care nu mai prezintă actualitate. În acelaşi timp însă.de exemplu media -). Astfel. dar să fie suficient de exacte pentru a fi într-adevăr eficiente. cu toate consecinţele ce decurg de aici. o previziune utilă în acest domeniu este aceea în care orizontul maxim este de un an. metodele de previziune pe termen scurt adecvate gestionarii stocurilor sunt endogene. Astfel. singura modificare care trebuie să ducă la schimbări în politica de stocuri. se vor neglija chiar şi variaţiile de tendinţă. indiferent de sensul în care se înregistrează (sub sau supra dimensionarea cererii). pentru a prezenta doar un exemplu. Asemenea modificări pot fi consecinţă a variaţiilor tendinţei.indică modul cum reacţionează metoda de previziune la principalele modificări pe care le pot suferi desfacerile într-o anumită perioadă. mai ales. relevând. având în vedere faptul ca previziunea se bazează în exclusivitate pe valorile reale ale desfacerilor. În aceste condiţii. În activitatea practică de previzionare. să poată răspunde concomitent celor două imperative contradictorii19. • Erorile influenţează hotărâtor buna gestionare a stocurilor. Pornind de la o asemenea ipoteză. sensibilitatea şi costul calculelor. se impune utilizarea unei metode a cărei stabilitate să permită doar extrapolarea tendinţei şi nu a variaţilor aleatoare ale desfacerilor. în previziunea desfacerilor. impunându-se utilizarea unor metode adecvate. decizia privind gestiunea stocurilor avem în vedere aici agenţi economici ce desfăşoară activităţi comerciale . În cazul unei previziuni subdimensionate. respectiv a ieşirilor din stoc. de aprovizionare şi livrare la beneficiar. De regulă. se urmăreşte respectarea unor criterii de alegere a metodelor de previziune care „să fie capabile să extrapoleze fenomenul cu ajutorul unei serii cronologice a cărei lungime. se va ajunge la rupturi de stoc. iar. este clar ca determinarea cantităţilor şi a periodicităţii aprovizionării nu se va putea face fără cunoaşterea cererii din perioada următoare. • Următoarele două criterii .se poate lua doar pe baza previziunilor. pe de o parte. fluctuaţiile mediului economic ambient nu vor avea o influenţă importantă şi. în principal. singurele variabile explicative ale evoluţiei sunt valorile reale înregistrate în trecut.Înregistrarea unor comenzi va declanşa succesiv procesul de determinare a nevoilor întreprinderii pentru satisfacerea cererii exprimate ferm. în cazul nostru. altfel spus. Asemenea metode admit ipoteza ca în toate fenomenele economice pe termen scurt se manifestă o anumită inerţie. se vor avea în vedere în principal patru criterii de apreciere: erorile. Desigur. necesitatea analizei în previziune a unei serii cât mai lungi de date (aceasta pentru a putea degaja mărimile caracteristice unei serii . realizată însa cu ajutorul unor metode stabile. urmarea unor schimbări profunde în evoluţia cererii. 28 . În aceste condiţii. efectul modificărilor tendinţei. În aceste condiţii. În aceste condiţii. ci şi restricţia fundamentală a întregului sistem. nivelarea exponenţiala etc. ca o măsură a cererii.

plecând de la exemplul prezentat. de a reduce la minimum necesar stocurile. fie ei producători direcţi. în general a detailiştilor. mai întâi. încearcă şi de cele mai multe ori şi reuşesc să asigure prompt aprovizionarea beneficiarilor for. răspunsul va reflecta viteza de reacţie a modelului de previziune la schimbările reale petrecute în evoluţia cererii. limitarea rupturilor de stoc la 3% din comenzile primite. modalităţi axate. O primă modalitate are în vedere exprimarea stocului de serviciu prin intermediul rupturilor de stoc. Evident. pe satisfacerea comenzilor magazinelor. şi mărimea acestui stoc trebuie stabilită ca urmare a unor analize serioase.2. pot fi preîntâmpinate sau remediate. fiecare poziţie existentă în nomenclatorul depozitului. fiind de natură subiectiva. iar apoi cheltuielile suplimentare aferente unui asemenea stoc. fiind de aşteptat ca în cele mai multe cazuri aceasta să nu coincidă cu cererea efectivă. de aici. constituit în condiţii „normale” este epuizat. care are rolul de a prelua sarcina livrării din depozit a mărfurilor comandate atunci când stocul curent. înseamnă un nivel de serviciu al întreprinderii de 97%. În activitatea practică.7. aceasta modalitate de definire a nivelului de serviciu nu permite să se determine cât de mare va fi ruptura de stoc. întreprinderea comercială cu ridicata va elabora programul de aprovizionare luând în calcul un stoc suplimentar. cererea previzionată nu reprezintă altceva decât o valoare medie. altfel spus. în cele mai multe cazuri stabilindu-se limite maxime admise. în baza contractului de livrare de mărfuri încheiat cu furnizorii. evitarea unor eventuale rupturi de stoc. firma trebuie să-şi fixeze nivelul de serviciu pe care doreşte să-l atingă în activitatea sa. în condiţiile în care se referă atât la cantitatea de mărfuri vândute. neonorarea de către producători a contractelor încheiate cu angrosiştii sau chiar apariţia unor greşeli. Desigur. În activitatea practică. o asemenea modalitate neţinând însă seama de importanţa sau cantitatea comenzilor neonorate. calculată pe baza unor serii cronologice a desfacerilor reale. în timp ce un răspuns întârziat nu va evidenţia în timp util modificările de tendinţă a evoluţiei. deoarece un răspuns prea rapid a metodei va conduce la instabilitate. respectiv totalitatea cheltuielilor aferente previziunii. cea mai mare parte a unor asemenea cauze. pentru a prezenta doar un exemplu. erori referitoare la constituirea loturilor de expediat. a unor erori ale furnizorului. Astfel. Desigur. cât şi la numărul de articole epuizate. care să aibă în vedere. angrosiştii întocmesc programul (planul) de aprovizionare. indiferent de numărul de zile în care stocul este epuizat şi de cantitatea de mărfuri nevândute. În practica există doua principale modalităţi de a defini nivelul de serviciu pus la dispoziţia detailistului. respectiv costul unei rupturi de stoc. Aceasta deoarece procentul de ruptura rămâne acelaşi. apare tendinţa acestora din urma. atenţia agenţilor economici în activitatea de comerţ cu ridicata trebuind să se concentreze asupra acelor cauze generate de politica de aprovizionare a depozitelor proprii de la furnizor. la emiterea documentelor de expediţie etc. Mai mult. • Costul calculelor. Având însă în vedere faptul că. nu trebuie să depăşească economiile preconizate a se realiza prin utilizarea respectivei metode de previziune. Este de menţionat deci ca înainte de a stabili dimensiunile stocului de siguranţă.La rândul sau. fie angrosişti. de fapt. Desigur. sensibilitatea sau. în ambele cazuri. 3. există însă situaţii când nu toate comenzile detailiştilor sunt onorate. este destul de greu de stabilit mărimea stocului suplimentar. Nivelul de serviciu În condiţiile în care furnizorii de mărfuri. un nivel de serviciu de 97% înseamnă ca se 29 . Astfel. o buna metoda de previziune trebuie să aibă un nivel acceptabil convenabil al sensibilităţii. plecând de la previziunile privind cererea pentru. urmărindu-se diminuarea costurilor stocării şi. creşterea eficienţei activităţii desfăşurate. reflectată în variaţia comenzilor. respectiv magazinele cu amănuntul. principalele motive fiind variaţia cererii.

În acest caz.admire ca în 3% din cazuri livrările de la furnizori să sosească la beneficiar după ce stocul. În această situaţie. respectiv a stocului de siguranţă. se impune măsurarea erorilor de previziune. În cele ce urmează. în sfârşit. acesta din urma indicând numărul de deviaţii standard necesare ventru obţinerea nivelului de serviciu stabilit. determinarea mărimii stocului de siguranţă ventru diferite niveluri de serviciu se face relativ uşor. se vor determina dimensiunile stocului suplimentar pentru realizarea acestuia. precum valoarea unitară a articolului sau rentabilitatea acestuia. cu atât nivelul de serviciu trebuie să fie mai ridicat. dacă avem în vedere exemplul prezentat mai sus. de valoarea unitară a articolului depind fondurile financiare imobilizate în stoc. utilizarea deviaţiei standard prezintă o serie de avantaje. În practică. CAPITOLUL 4 UTILIZAREA BAZELOR DE DATE ÎN GESTIONAREA STOCURILOR DE MATERIALE 30 . fie numărul total de comenzi. la fel ca şi stocul de siguranţă. cu cât rentabilitatea articolului este mai mare. În condiţiile în care metoda matematica utilizată va permite obţinerea unor previziuni bune. a) Calcului stocului de siguranţă în cazul distribuţiei normale a erorilor de previziune trebuie analizat în condiţiile în care marea majoritate a erorilor de previziune se distribuie potrivit legii normale. Astfel. chiar şi în cazul unui nivel de serviciu ridicat. Astfel. decizia ce urmează să fie luată este afectată de numeroşi factori. compensând valoarea mare a articolului. vom prezenta patru situaţii distincte. În această situaţie. nivelul de serviciu rămânând valabil. cu ajutorul căreia se pot trage concluzii asupra probabilităţi de a se produce o eroare data. calculul direct al stocului de siguranţă în situaţiile în care distribuţia erorilor de previziune nu este una normala. fie având în vedere valoarea acestora. Cea de-a doua modalitate de exprimare a nivelului de serviciu va lua în consideraţie importanţa rupturilor de stoc şi nu frecvenţa acestora. pe această bază. calculul stocului de siguranţă pentru articolele cu viteză lentă de circulaţie şi. Indiferent însa de modul în care este definit nivelul de serviciu. Acest stoc va depinde nu numai de mărimea nivelului de serviciu. prin studierea modului cum au evoluat acestea în trecut şi. După ce s-a stabilit nivelul de serviciu. Pe de alta parte. stocul de siguranţă depinzând direct de aceste doua variabile. indiferent de valoarea pe care o ia desfacerea medie şi deviaţia standard a erorilor de previziune. logic fiind ca în acest caz să se fixeze un nivel mai scăzut. atunci erorile vor fi mici. ci şi de erorile de previziune înregistrate. un nivel de 97% înseamnă ca se vor livra detailiştilor 97% din cantităţile de mărfuri comandate. determinarea factorului de siguranţă cu ajutorul „funcţiei de serviciu”. determinarea distribuţiei lor statistice. resursele financiare imobilizate vor fi mari. a fost epuizat. inclusiv cel de siguranţă. nivelul de serviciu va exprima proporţia comenzilor satisfăcute faţă de numărul total de comenzi. Stocul de siguranţă va fi egal cu deviaţia standard multiplicată cu factorul de siguranţă. fiind suficiente media şi abaterea standard. respectiv calculul stocului de siguranţă în cazul distribuţiei normale a erorilor de previziune. iar în condiţiile în care aceasta valoare este ridicată.

se alege butonul New. calculelor tabelare. care reprezintă categorii de informaţii. el permite crearea unei baze de date pe o foaie de calcul şi manipularea unor grupuri din baze de date existente.4. în timpul derulării listei. Astfel. cu ajutorul comenzilor din meniul Data. Ştergerea unei înregistrări este posibilă prin utilizarea butonului Delete şi confirmarea acţiunii într-o fereastră de dialog. Baze de date în Excel Deşi programul Excel este adecvat. situate la începutul listei. care este format din titlurile (etichetele) de coloană. fiind elementele distincte ale unei înregistrări. ceea ce va avea ca urmare apariţia unui formular necompletat. – se recomandă ca pentru etichete să se stabilească un stil de scriere diferit faţă de cel al datelor din restul listei. Pentru a fi posibilă oricare dintre aceste operaţii este absolut necesar să fie selectată cel puţin o celulă a listei respective. 31 . În crearea unei baze de date. – este recomandabilă lăsarea unui rând liber după înregistrări. Acesta se obţine prin apelarea comenzii Form din meniul Data. În partea stângă a acestuia. Butonul Restore permite anularea modificărilor efectuate în casetele text ale înregistrării curente şi revenirea la valorile iniţiale. În partea dreaptă a formularului de date se găsesc butoanele de comandă ale ferestrei de dialog (figura 5). În acest mod. – capul de tabel. o colecţie de date organizate într-o ordine logică. iar fiecare coloană. fiecare rând reprezintă o înregistrare. şi câteva reguli suplimentare: – rândurile vide delimitează baza de date de celelalte informaţii conţinute pe foaia de calcul. deci. O bază de date este o listă cu o structură specifică. Deoarece majoritatea listelor conţin un volum foarte mare de înregistrări (rânduri). – etichetele câmpurilor trebuie să fie unice pentru toată foaia de calcul şi plasate într-o singură celulă. este necesară menţinerea permanentă pe ecran a capului de tabel. un câmp. cu atât ea este mai flexibilă. Acest lucru este posibil cu comanda Freeze Panes. inclusiv prin aplicarea unui chenar şi a unui fond diferit pentru capul de tabel. după completarea casetelor cu datele utilizate la calculul lor. Într-o listă Excel. – nu se inserează spaţii la începutul nici unui câmp. cu precădere. După introducerea etichetelor câmpurilor şi a cel puţin unei înregistrări.1. etichetele câmpurilor vor putea fi vizualizate mereu. Pentru adăugarea în listă a unei noi înregistrări. – câmpurile. pe lângă regulile generale specifice oricărei foi de calcul. care realizează descrierea completă a articolelor listei. trebuie avute în vedere. nu se va separa printr-un rând alb capul de tabel de înregistrări. O listă are trei categorii de elemente constitutive: – înregistrările. înaintea totalurilor. permiţând un acces simplu şi flexibil pentru actualizarea datelor. din meniul Window. ci apar sub formă de etichete. analiza. editarea şi căutarea articolelor unei baze de date pot fi realizate cu uşurinţă utilizând formularul de date. Activarea acestei comenzi are loc după selectarea primului rând de sub capul de tabel. sortarea sau extragerea unor submulţimi de date în funcţie de criterii specificate. apar etichetele câmpurilor bazei de date. în egală măsură se dovedeşte un instrument puternic pentru gestionarea listelor de dimensiuni medii. deoarece pot crea dificultăţi la sortarea şi căutarea datelor. Asupra listelor Excel se pot efectua operaţiile specifice unor baze de date. Fac excepţie câmpurile corespunzătoare formulelor. Cu cât o listă are mai multe câmpuri. mediilor sau a altor date sintetice. cărora le corespunde câte o casetă text pentru introducerea articolelor. care nu pot fi editate.

se selectează în continuare etichetele câmpurilor care constituie criteriile secundare şi terţiare de ordonare a informaţiilor. din lista derulantă Sort By. În completarea câmpurilor numerice se utilizează un operator relaţional. se caută înregistrările care îndeplinesc simultan aceste criterii. pentru cele precedente. în funcţie de câmpurile pe care le conţine.Figura 5. pentru cele următoare. Acestea se afişează în ordine. se selectează eticheta câmpului care constituie criteriul principal de sortare şi sensul de ordonare. Validarea opţiunilor se face prin alegerea butonului OK. Operaţiile de sortare în ordine crescătoare sau descrescătoare pot fi executate şi cu pictogramele . Dacă este cazul. din meniul Data. Sortarea listelor Efectuarea unei operaţii de organizare a unei liste. ceea ce are ca efect apariţia ferestrei de dialog din figura 4. Dacă se introduc mai multe criterii. Comanda permite aranjarea listei pe baza a maximum trei criterii. respectiv din linia standard. urmat de o anumită valoare. În fereastra de dialog care apare pe ecran (figura 6). se realizează cu comanda Sort. utilizând butoanele Find Prev. În cazul acestei operaţii. 32 . din listele derulante Then By. în diferite casete text. casetele text corespunzătoare câmpurilor se completează cu criteriile dorite de utilizator. Introducerea criteriilor pentru căutare Pentru căutarea înregistrărilor care satisfac anumite criterii specificate se utilizează butonul Criteria. respectiv Find Next.

a comenzii Filter. lângă etichetele fiecărui câmp. Figura 7. deci pentru a declara un câmp pasiv în raport cu operaţia de filtrare. folosit în câmpurile numerice pentru afişarea unor valori extreme. utilizată în cazul bazelor de date ce au înregistrările situate în coloane consecutive. precum şi criterii prestabilite (figura 9): – All. din lista derulantă. opţiunea AutoFilter. – Custom. realizată în funcţie de anumite criterii introduse pentru unul sau mai multe câmpuri. fie filtrarea avansată a listelor. din listă se alege un filtru în concordanţă cu criteriul dorit. pentru criteriu principal. În final. Utilizând lista derulantă First key sort order. Pentru filtrare se efectuează click pe săgeata listei derulante asociate câmpului după care se execută operaţia. În funcţie de dezideratele utilizatorului. Reţinerea acestor înregistrări poate fi făcută printr-o operaţie de filtrare. se poate folosi fie filtrarea automată. Butoanele radio de la eticheta Orientation permit stabilirea orientării sortării. Activarea opţiunii AutoFilter are ca rezultat crearea unor liste derulante de criterii de filtrare pentru fiecare câmp. Filtrarea automată În prealabil.Figura 6. care pot accesate executând click pe săgeţile care apar în capul de tabel (figura 8). pentru a vizualiza toate înregistrările. se poate aplica. În lista criteriilor sunt cuprinse elementele tuturor înregistrărilor din câmpul respectiv. se poate selecta oricare dintre seriile definite cu ajutorul comenzii Options din meniul Tools. se configurează un filtru automat prin alegerea din meniul Data. folosită în majoritatea situaţiilor. Astfel. utilizat pentru construirea unor filtre personalizate. de sus în jos (Sort top to bottom). Fereastra opţiunilor de sortare Filtrarea listelor În practică se întâlnesc deseori situaţii în care este necesar să se utilizeze doar o submulţime a înregistrărilor unei baze de date. 33 . respectiv de la stânga la dreapta (Sort left to right). o sortare diferită de cea standard stabilită prin opţiunea implicită Normal. eticheta Custom Lists. – Top 10. Un filtru permite selectarea înregistrărilor care îndeplinesc anumite condiţii şi ascunderea temporară a celorlalte înregistrări. şi nu în rânduri consecutive. Fereastra de dialog pentru sortarea listelor Acţionarea butonului de comandă Options din fereastra Sort are ca efect apariţia ferestrei de dialog din figura 7.

Figura 10. Evident. În cazul utilizării a două criterii. submulţimile obţinute prin aplicarea individuală a fiecărui criteriu. deoarece nici o înregistrare nu conţine ambele elemente. care ţin locul unui grup de caractere. va rezulta o submulţime vidă. Filtrarea automată a unei baze de date poate utiliza maximum două criterii precizate. „*” sau „?”. dacă în lista din dreapta s-a ales Items sau a procentului acestora. pentru al doilea. dacă se foloseşte And pentru a găsi două elemente diferite din aceeaşi coloană. pentru afişarea celor mai mari valori sau Bottom. are ca efect afişarea ferestrei de dialog prezentate în figura 11. Filtrarea avansată permite utilizarea mai multor criterii.Figura 8. În listele derulante ale casetelor de dialog din stânga se aleg operatorii de comparare pentru primul criteriu şi. Caseta din mijloc permite stabilirea numărului de înregistrări afişate. pentru afişarea celor mai mici valori. pot fi intersectate sau reunite. dacă s-a ales Procent. iar în cele din dreapta se selectează valorile ce completează primul criteriu de filtrare şi. eventual. 34 . opţiunea Advanced Filter. respectiv unui singur caracter. Selectarea criteriului de filtrare automată Dacă se optează pentru Top 10. Fereastra de dialog a opţiunii Top 10 Alegerea opţiunii Custom din lista derulantă are ca rezultat deschiderea ferestrei de dialog din figura 9. Fereastra de definire a filtrelor personalizate În definirea criteriilor în caseta de dialog Custom AutoFilter. Figura 9. folosind lista derulantă din stânga se poate selecta Top. extinderea posibilităţilor de filtrare se poate obţine prin utilizarea caracterelor cu rol de joker. eventual. din fereastra de dialog corespunzătoare (figura 8). al doilea. respectiv Or. Filtrarea avansată Lansarea comenzii Filter din meniul Data. opţiuni alese prin intermediul buloanelor radio And.

cu păstrarea nemodificată a bazei de date iniţiale. În cazul plasării într-o zonă separată a rezultatului filtrării. Selectarea acestei ultime opţiuni este posibilă prin alegerea la eticheta Action a butonului radio Copy to another location. separat de baza de date. situate în stânga-sus. Aceste condiţii sunt definite printr-un tabel de criterii. condiţiile precizate în celulele unui rând sunt compuse utilizând operatorul logic ŞI.precum şi plasarea rezultatului operaţiei într-o zonă precizată a foii de calcul. selectate dintre etichetele câmpurilor listei. în caseta Criteria range. in-place) are ca rezultat ascunderea înregistrărilor listei iniţiale care nu îndeplinesc condiţiile stabilite. Aceasta devine activă doar când se alege butonul Copy to another location. Fereastra de dialog pentru filtrarea avansată Figura 12. Validarea casetei Unique records only permite eliminarea înregistrărilor duplicat din lista filtrată. din domeniul unde urmează să fie copiate înregistrările extrase. Păstrarea opţiunii implicite (Filter the list. plasat într-o zonă distinctă a foii de calcul. Din contră. Tabelul de criterii Utilizarea opţiunii de filtrare avansată presupune indicarea în fereastra de dialog din figura 11. tabelul definit va determina reţinerea înregistrărilor unei bazei de date referitoare la persoane domiciliate într-una dintre cele trei localităţi şi. născute între anii precizaţi pentru fiecare localitate în parte. Condiţiile precizate într-o coloană se referă la câmpul denumit de etichetă şi sunt compuse cu operatorul logic SAU. 35 . Figura 11. în acelaşi timp. utilizând mouse-ul. în caseta Copy to. a domeniului ce conţine baza de date. precum şi a primei celule. indicate prin copierea etichetelor câmpurilor respective în zona aleasă. În casetele menţionate se precizează referinţele absolute ale domeniilor respective. în plus. în caseta List range. a domeniului în care este definit tabelul de criterii. de la tastatură sau. este posibilă reţinerea doar a unora dintre câmpurile înregistrărilor extrase. de obicei deasupra acesteia. Astfel. de preferat. şi cel puţin un rând care defineşte condiţiile de filtrare. Tabelul de criterii constă dintr-un rând al etichetelor de criterii. în figura 11.

). O funcţie similară o au butoanele situate în stânga. este posibilă calcularea subtotalurilor pentru mai multe câmpuri simultan. La activarea comenzii. ce controlează nivelul de detaliere dorit pentru vizualizare. Min etc. – din lista derulantă a casetei Use function. Subtotalurile nu presupun în mod obligatoriu o funcţie de însumare. ce conţin rezultate parţiale şi finale. în care se vor selecta succesiv (figura 13): – din lista derulantă a casetei At each change in. în partea stângă sus a ferestrei apar trei butoane . În acest sens. fiecare câmp pentru care se calculează subtotalul. nivelul 2 doar a subtotalurilor şi a totalului general. a căror activare determină ascunderea înregistrărilor iniţiale. se foloseşte comanda Subtotals. de selectarea unei valori minime sau maxime. pe ecran apare o fereastră de dialog. constând în inserarea unor rânduri suplimentare. funcţia de utilizat (Sum.Includerea subtotalurilor într-o listă Pentru orice listă care conţine date numerice există posibilitatea aplicării automate a unor subtotaluri pentru o secţiune a ei. Înainte de aplicarea acesteia este obligatorie sortarea listei în funcţie de câmpul care va declanşa calculul subtotalului. În momentul apariţiei pe ecran a listei cu subtotaluri. Figura 13. din meniul Data. Max. – în caseta text corespunzătoare etichetei Add subtotal to. Count. iar nivelul 1 numai a totalului general. eticheta câmpului după care a fost sortată lista. de numărarea unor date. tipărire sau utilizare în diagrame (figura 14). ci poate fi vorba de calculul unei medii sau a altei valori statistice pe baza unor grupuri de înregistrări. pe secţiuni ale listei. Nivelul 3 permite afişarea întregii liste. în afara foii de calcul. Fereastra de dialog Subtotal Dacă se utilizează aceeaşi funcţie. 36 .

care se numeşte cheie primară. (birouri.Figura 14. 4. Produs de vârf între programele de acest gen. Includerea subtotalurilor într-o bază de date Pentru înlocuirea subtotalurilor efectuate anterior în listă. Cheia primară serveşte drept semn de identificare univoc pentru fiecare înregistrare. Datele care aparţin unui rând se află întotdeauna împreună. care să satisfacă necesităţile celor mai pretenţioase medii O bază de date este comparabilă cel mai bine cu un tabel. populaţie). companie. ACCESS este un sistem de gestiune a bazelor de date. în aceeaşi fereastră de dialog se bifează opţiunea Replace current subtotals. şi sunt numite înregistrări. având mai multe coloane în care se adună datele. Eliminarea subtotalurilor presupune refolosirea comenzii Subtotals şi alegerea butonului Remove All. 37 . şi a informaţiilor. toate elementele înregistrării fiind inseparabile şi legate prin acest semn. el poate fi folosit pentru a proiecta aplicaţii de baze de date complet personalizate. Elementul principal pentru fiecare bază de date este tabelul. Deoarece ACCESS este un program de baze de date relaţionale.2. Fiecare înregistrare primeşte un număr de identificare univoc. Baze de date în Access Noţiuni generale despre Microsoft Access MICROSOFT ACCESS este component al pachetului Microsoft Office Professional şi reprezintă un program performant de baze de date care poate fi dezvoltat odată cu creşterea necesităţilor de date ale utilizatorului. Un câmp de date reprezintă o locaţie separată în care sunt introduse datele. care poate ţine evidenţa:  clienţilor  angajaţilor  inventarului  a produselor.

Ex. tipul bazelor de date şi opţional o descriere (o legendă). ci oferă o multitudine de funcţii pentru administrarea acestor tabele de date. denumită şi partea cu conţinut.Programul ACCESS nu serveşte numai pentru a reuni datele. 38 . pentru a crea noi tabele. Structura ferestrei unei baze de date se aseamănă parţial cu cele ale celorlalte aplicaţii din familia Office. – Blank Access Database – această opţiune deschide o bază de date complet goală în care utilizatorul. dar neo prezintă sub alte aspecte. La pornirea sau lansarea programului ACCESS nu apare ca la celelalte programe obişnuite o interfaţă de lucru ci apare fereastră de dialog în care trebuie să decidem care baze de date existente pot fi deschise sau care program de existenţă va fi pornit pentru a crea o bază de date. Trebuie create tabele interogări şi rapoarte despre acestea. cu ajutorul diverşilor asistenţi pentru fiecare fereastră a unei baze de date existând mai multe moduri de utilizare (Wiew). deţine un fel de „centrală de navigaţie“. fără nici un ajutor este lăsat numai cu un program ASSISTENT. 2. pune la dispoziţie o singură bară de stare Database. vor fi prezentate toate obiectele aparţinătoare grupei respective. care este satisfăcătoare pentru majoritatea lucrătorilor de rutină din baza de date. el nu modifică baza de date. – Open and existin file – opţiune cu care se deschid bazele de date existente în calculator. În acest moment apare fereastra pentru descrierea structurii tabelei în care se introduc câmpurile. – Access database wizard pages on project – această opţiune porneşte un program de asistenţă. Dacă din centrala activăm obiectul Tables. ACCESS – spre deosebire de alte aplicaţii WINDOWS. 3. Cel mai utilizat mod re realizare a tebelelor este a doua opţiune din fereastra de dialog „New Table”. Pentru aceasta se execută clic oriunde în câmpul pe care l-am ales ca şi cheie primară şi apoi se apasă butonul Primary Key din bara cu instrumente (aceeaşi opţiune din meniul Edit). În fereastra de dialog apar trei opţiuni: 1.– Din fereastra New Table se alege a doua opţiune Design View şi apoi se apasă butonul OK (figura 6. Elementele centralei de navigaţie sunt: – Tables – Queris – Forms – Riports – Pages – Macros – Modules Dacă activăm oricare dintre aceste elemente ale „centralei de navigaţie“ în partea dreaptă a ferestrei. există 6 conţinuturi diferite pentru această grupă. formularele şi rapoartele pot fi amplasate. indiferent că este nouă şi goală sau este deja concepută. 3.– Înainte de salvarea tabelului se stabileşte cheia primară. respectiv opţiunea „Design Wiev” şi presupune realizarea (parcurgerea) următorilor paşi: 1. 2. Această opţiune se recomandă începătorilor sau celor ce se instruiesc pentru a atinge performanţe în ACCESS. în mod suplimentar mai există 3 pictograme. Fiecare fereastră a bazei de date.4). Orice mod de vizualizare îl alegem. Această opţiune se recomandă să fie aleasă numai în situaţia în care utilizatorul este foarte versat în ACCESS şi stăpâneşte foarte bine tehnica deschiderii bazelor de date.– În fereastra Database se selectează butonul Tables şi apoi se execută clic pe butonul New. create cu ACCESS. Pe lângă aceste 8 elemente. (un mic program ajutător) care poate executa toate serviciile necesare la crearea unei baze de date. în care obiectele separate ale bazei de date cum sunt interogările.

5.salt la înregistrarea precedentă.► . – Tipul Data/Time – are o lungime de 8 octeţi. De menţionat faptul că orice modificare a unei înregistrări. este ştearsă şi cheia primară corespunzătoare. longinteger. care are opţiunile: byte. Aceste proprietăţi diferă în funcţie de natura datelor pe care le trecem în tabel.► . Se realizează baza de date „Stocuri” iar în cadrul acesteia se construiesc trei tabele: „Facturi”. Cele mai importante proprietăţile sunt următoarele: – Fild Size (dimensiunea câmpului): – Tipul de dată text care are o lungime prestabilită de 50 de caractere.– Salvarea tabelului se realizează prin alegerea opţiunii Save din meniul File. . 4.salt la ultima înregistrare. Ştergerea unei înregistrări se realizează după ce acesta a fost selectată (înnegrită).►▐ . – Tipul de dată number. .introducerea unei noi înregistrări. aceasta nemaiputând fi distribuită unei alte înregistrări. 39 .3.▐◄ . – Tipul Autonumber poate lua valori aleatoare. Nu este posibilă inserarea unei noi înregistrări existente . introducându-se numele tabelului. De reţinut că prin ştergerea unei înregistrări. care permite următoarele opţiuni: . În momentul lucrului cu tabelele în partea de jos a ferestrei acesteia se găseşte o bară de navigare prin înregistrări. double. Implementarea bazelor în studiul stocurilor de materiale Facilităţile oferite de Microsoft Access vor fi exemplificate în studiul de caz ce are ca obiectiv studiul stocurilor de materiale. . . – Tipul de dată Memo are o lungime de 64 Kbiţ.salt la înregistrarea următoare. nu presupune salvarea documentului. fie prin deschiderea meniului Edit din care se selectează opţiunea Delete.single.– Introducerea datelor în tabelă se realizează prin trecerea în modul Datasheet View.înregistrarea curentă. În figurile următoare se prezintă aspectul celor trei tabele create în baza de date. La editarea tabelelor trebuie stabilite proprietăţile pentru fiecare câmp.4. .salt la prima înregistrare.◄ . integer. – Format stabileşte modul de afişare al datelor pe ecran (cu număr fix sau zecimale) Decimal Places precizează numărul de cifre zecimale ale valorilor înregistrate. „Gestiune” şi „Materiale”. după care se acţionează fie tasta Delete. O nouă înregistrare se înregistrează la sfârşitul tabelului cu ajutorul butonului corespunzător.38 . acestea fiind preluate în mod automat.

Între cele trei tabele create se stabilesc legăturile prin câmpurile comune. în fereastra bazei de date.17. prin operaţiunea de impunere în integritate referenţială (tehnica tragerii sau tehnica drag and drop). Aceste vor fi evidenţiate prin numele lor şi denumirea câmpurilor componente. Din meniul Tools se declanşează opţiunea Relationships aducându-se pe grila de legătură cele trei.16. Tabelul ce cuprinde situaţia facturilor După realizarea acestor tabele. alegând din centrala de navigaţie opţiunea „Tabele” vor fi evidenţiate cele două tabele create conform figurii 19. Tabelul ce evidenţiază gestiunea . 40 Fig. După redimensionare şi poziţionarea dorită se stabilesc legăturile între câmpurile comune.Fig.

Stabilirea relaţiilor de legătură dintre tabelele create Fig. Fereastra bazei de date „Stocuri” Între cele trei tabele se vor crea relaţiile de legătură prin câmpurile comune „Nr.5. 41 .19.18.comandă” şi „Cod materiale” după care se salvează legătura între aceste tabele.Fig. Tabelul cu materiale Fig.

. Extragerea înregistrărilor din tabele prin specificarea unor criterii de selecţie. de fapt vor fi explorate toate cele trei împreună. Pentru baza de date în cauză se realizează interogarea care va furniza situaţia personalului angajat. Ori de câte ori va fi făcută o referire sau acţiune la un singur tabel. Access oferă următoarele trei posibilităţi pentru definirea interogării şi afişarea rezultatelor acesteia: . care evidenţiază personalul care îşi continuă studiile. respectiv cei care au studii în derulare. Se creează cu ajutorul opţiunii New Query interogarea.Design View. Aspectul relaţiei de legătură se prezintă în figura 20. acestea vor fi gestionate şi explorate ca un tot unitar. Interogările constituie cea de-a doua categorie de elemente ele centralei de navigaţie (Quries). în care se defineşte interogarea. Extragerea din tabele numai a câmpurilor relevante pentru utilizator. 3. Fig. fereastră sub forma unei grile de interogare. Stabilirea relaţiilor de legătură dintre tabelele create Elementul de finalitate al acestei baze de date îl constituie realizarea interogărilor. Pentru a afişa rezultatele interogării se declanşează execuţia acesteia (Run) din meniul Query dacă este afişat modul Design View sau se comută direct în fereastra Datasheet View. fereastră ce poate fi folosită pentru scrierea directă a unei interogări ci ajutorul instrucţiunilor SQL Comutarea între modurile Dsign View şi SQL View constituie o modalitate eficientă de realizare a interogărilor. Crearea de câmpuri calculate. aparţinând aceleiaşi baze de date. 2. Aceste interogări furnizează cel mai bine elementele de interes pentru utilizator.SQL View. În figura 21 se prezintă construcţia interogării iar în figura 22 rezultatul interogării realizate. .Datasheet View. aducând pe grila de interogare tabelele „Facturi”.Avantajul oferit de program Access este că prin legăturile stabilite între tabele.20. Se extrag pe grila de interogare câmpurile dorite. „Gestiune” şi „Materiale”. fereastră în care ACCESS generează automat codul SQL al interogării QBE. Principalele operaţii care se pot realiza cu ajutorul interogărilor sunt: 1. 42 . Interogarea constă în extragerea datelor dintr-o tabelă (sau mai multe tabele) şi prelucrarea acestora într-o formă mai mult sau mai puţin complexă. fereastră în care se afişează rezultatele interogării.

43 . utilaj şi an.21. Rezultatul interogării pentru evidenţierea stocurilor de materiale Prin scrierea convenabilă a criteriilor de selecţie se vor realiza interogări de selecţie ce vor evidenţia pentru fiecare tip de fereastră. valoarea volumului de muncă necesar. În aceasta constă finalitatea şi utilitatea bazelor de date. furnizează cele mai importante şi relevante informaţii. Construcţia interogării pentru evidenţierea stocurilor Fig22.Fig. care printr-o proiectare corectă şi explorare convenabilă.

Bucureşti. Gh. Bucureşti. Logistica. 1996 3. 2004 8. Patriche. Pistol. Tomescu..a. Bucureşti. Editura Uranus. 1998 9. 2000 4. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Diagnostic strategic. Niculscu. Băşanu. D (coordonator). Maxim. I. Managementul Societăţilor Comerciale.. M.. Pistol. 1997 6. Cercetări de Marketing. Bucureşti. Slavici. Editura Eurostampa. – Fundamentele utilizării calculatoarelor. M. Florin. Gherasim. Pricop. 2004 2. Foltean. Economie comercială. Marketing mix. 1998 7. G. ş. T. Bălan Carmen. Editura Sedcom-Libris.. E. F. Timişoara. editura Mirton.BIBLIOGRAFIE 1. Editura Economică.. 2007 44 . Timişoara. Comerţ Interior – Teorie şi practică. Bucureşti.. Titus. Iaşi 5. Editura Economică. Managementul aprovizionării şi desfacerii. Editura Economică. Editura Economică.