TEMA PROIECTULUI

Proieactarea unei linii electrice aeriene. Date ini iale de calcul : - puterea activă totală necesară pentru o perioadă de 15-20 ani: Pabs= MW

- distan a la care se află sursa de alimentare: l= km;

- durata de utilizare a sarcinii maxime: Tms= h/an;

- factorul de putere mediu: cosφ= ;

- puterea de scurtcircuit pe barele sta iei de plecare: Pscc=3000 MVA. Linia electrică aeriană se încadrează în zona meteoerologică .

CERIN E DE CALCUL

Partea electrică tensiunea de alimentare a re elei respective; pierderile de energie activă pe linie; căderile de tensiune pe linie; sec iunea conductoarelor şi verificarea acesteia la căderea de tensiune si stabilitatea termică; valoarea consumului propriu tehnologic pentru transportul energiei electrice.

Partea mecanică încadrarea în zona meteorologică şi stabilirea sarcinilor care ac ionează asupra liniei electrice aeriene; sec iunea şi caracteristicile mecanice ale conductoarelor; încărcările unitare şi specifice normate şi de calcul ale conductoarelor active/de protec ie; stările de solicitare ale conductoarelor; rezisten ele aferente stărilor de solicitare; amplasarea stâlpilor pe profilul longitudinal; deschiderile optime şi cele critice; trac iunile orizontale pentru stările de încărcare ale conductoarelor active şi de protec ie; gabaritele necesare fa ă de obiectivele traversate şi încadarea lor în prevederile în vigoare; lan urile de izolatoare şi domeniul lor de utilizare; influen a fluajului asupra săge ilor conductoarelor; alegerea şi verificarea unui stâlp normal de sus inere. prescrip ii şi normative utilizate in calcul; norme de protec ia muncii la realizarea liniei respective; desenele aferente pentru proiectarea liniei.

CALCULUL ELECTRIC AL LEA
Alegerea tensiunii liniei electrice aeriene Datorită complexită ii ei, problema alegerii tensiunii nominale a unei re ele electrice nu poate fi rezolvată corect decât prin compararea din punct de vedere tehnic şi economic a variantelor care pot fi luate în considerare. Dintre tensiunile standardizate se aleg tensiunile care pot fi luate în considerate la proiectare şi, pentru fiecare dintre acestea, se determină solu ia tehnică cea mai avantajoasă. Din cauza complexită ii lor şi uneori din cauza unui număr mare de variante, aceste calcule sunt aproape întotdeauna foarte laborioase. De aceea, de cele mai multe ori, pe baza unei îndelungate experien e în proiectarea re elelor electrice, tensiunea nominală optimă se alege pornind de la concluziile unor calcule tehnico-economice efectuate pentru condi iile analoage. Se preferă întotdeauna solu ia corespunzătoare tensiunii nominale celei mai ridicate. Această alegere este justificată, în primul rând, prin aceea că o tensiune mai înaltă, oferă rezerve mai mari în ceeea ce priveşte capacitatea de transport şi posibilită ile de extindere a re elei, pentru o perioadă mai îndelungata decât acea pentru care a fost luată în considerare evolu ia consumatorilor şi sistemul energetic, la proiectarea re elei respective. În acelaşi timp, o tensiune mai înaltă conduce la scheme mai simple şi mai uşor de exploatat, prin reducerea numărului de puncte de alimentare şi de ramuri ale re elei. Un alt principiu este acela că, în cazul unor indici aproximativi egali, se preferă solu iile care comportă cheltuieli anuale de exploatare mai mici, chiar dacă investi iile sunt ceva mai mari, întrucât este interesant să se ob ină un pre cât mai scăzut a energiei electrice livrate consumatorilor. Alegerea tensiunii se va face respectând standardele în vigoare. Există mai multe modalită i de determinare a tensiunii optime, printre care: • •
U n = 4,34 × l + 0,016 × Pabs

[kV]

U n = 1,6 × 4 P × l

[kV]

unde:

l – lungimea liniei în Km; Pabs – puterea absorbită în KW;

Calculul sec iunii economice a conductoarelor Sec iunea conductoarelor liniei electrice se alege pe baza criteriilor economice şi se verifică la următoarele restric ii tehnice: -căderi de tensiune; -încălziri admisibile; -rezisten ă mecanică. Conform aestor verificări se va determina sec iunea tehnică, iar din criteriile economice se va determina sec iunea economică. În final sec iunea conductoarelor se va alege ca maximul dintre sec iunea economică şi sec iunea tehnică. Sec iunea economică se calculează cu rela ia: I [mm2] S ec = jec

I – curentul maxim al sarcinii rezultat din rela ia:
Pabs + Q 2
2

I=

3 ⋅U n

[A]

unde: jec – reprezintă valoarea medie a densită ii economice Q – reprezintă puterea reactivă pe linie [kVAR] Densitatea de curent aparentă se alege în func ie de durata de utilizare a sarcinii mxime. Valorile pentru linia electrică aeriană sunt date în tabelul 1: Tabelul 1 Tipul liniei 20 kV 110 kV 1000 0,76 0,79 Durata de utilizare a sarcinii maxime [h/an] 2000 3000 4000 5000 0,61 0,51 0,43 0,37 0,67 0,57 0,5 0,45 6000 0,32 0,38 7000 0,29 0,31

Parametrii liniei În calculul electric al unei instala ii de transport de energie electrică este necesar să se calculeze, în primul rând parametrii liniilor. Rezisten a liniei Rezisten a unui conductor se calculează cu rela ia: R = R0 ⋅ l

unde: l – lungimea conductorului, [m] ; R0 – rezisten a unui kilometru de linie, [ Ω /km] .

Rezisten a unui kilometru de linie se alage din standarde: conductoare de otel-aluminiu neizolate pentru linii electrice aeriene. La folosirea acestor rela ii pentru determinarea corectă a rezisten ei conductoarelor utilizate în construc ia liniilor electrice trebuie să se ină seama de: 1. În cazul conductoarelor – funie, lungimea firelor componente este, din cauza răsucirii, cu 2 – 4 % mai mare decât lungimea conductorului; rezultă o eroare de acelaşi ordin în determinarea rezisten ei. 2. În calculul liniilor se folosesc sec iunile standardizate; sec iunile reale ale conductoartelor pentru partea de Al sunt mai mici decât cele standardizate; 3. Rezistivitatea materialului este dată pentru 200C; conductoarele liniilor electrice aeriene pot func iona la temperaturi diferite, în func ie de sarcina lor şi de condi iile din mediul ambiant. Pentru calcule exacte se poate determina valoarea rezistivită ii la orice temperatură, printr-o rela ie liniară de forma: ς = ς 20 ⋅ [1 + α 20 ⋅ (θ − 20)] [Ω] unde:

α 20 - coeficient de varia ie a rezistivită ii fa ă de temperatura ini ială
4. Rezisten a în curent alternativ este mai mare decât rezisten a în curent continuu, datorită efectului pelicular, adică reparti iei neuniforme a curentului pe sec iunea conductorului. Influen a efectului pelicular poate fi neglijată în cazul sec iunilor mai mici decât 400 – 500 mm2 pentru conductoarele de cupru şi al sec iunilor mai mici decât 600 mm2 în cazul conductoarelor de aluminiu. Modificarea reparti iei curentului pe sec iunea unui conductor se datorează şi efectului de apropiere. Influen a acestui efect este însă vizibilă numai pentru conductoarele care sunt aşezate la distan e foarte mici unele de altele. De aceea, în cazul liniilor aeriene, al cablurilor şi al re elelor interioare obişnuite, influen a efectului de apropiere şi efectului pelicular fiind negligabilă, în calcul se pot introduce, în locul rezisten elor în curent alternativ, rezisten ele în curent continuu.

Reactan a liniei

Reactan a inductivă a unei linii electrice se determină cu rela ia: X = x0 ⋅ l [Ω /km] unde: l – lungimea liniei, în km; x0 - inductivitatea, care se determină cu rela ia:
D x0 = 2 ⋅ π ⋅ f ⋅ 4,6 ⋅ log⋅  med  r  e   ⋅ 10 − 4 [Ω /km]  

unde: f – frecven a [Hz]; Dmed – distan a medie geometrică între fazele liniei; re – raza echivalentă a conductorului; Distan a medie geometrică se determină astfel:
Dmed = 3 D12 ⋅ D23 ⋅ D13 [mm]

Raza echivalentă se calculează cu rela ia:
re = k ⋅ r mm

unde: r – reprezintă raza conductorului şi se calculează cu rela ia: k – coeficient ales în func ie de numărul de fire şi straturi din conductor. În cazul conductoarelor de o el – aluminiu, inductan a este mai mare decât cea rezultată din calcule, din cauza influen ei magnetizante a inimii de o el; această influen ă este mai sensibilă în cazul unui singur strat de material neferos şi este neglijabilă în cazul a două sau trei straturi de aluminiu.

Conductan a liniilor electrice aeriene

Conductan a re elelor electrice aeriene este determinată de scurgerile de curent şi de fenomenul corona şi influen ează în mod direct atât pierderile de energie, cât şi buna func ionare şi exploatare a instala iilor. Datorită consecin elor (ştiute) ale fenomenului corona asupra func ionării liniilor rezultă că trebuie luat în considerare încă din faza de proiectare a liniilor electrice aeriene. Evitarea efectului corona necesită investi ii suplimentare, prin mărirea diametrului conductorului, sau prin utilizarea unor conductoare de construc ie specială (fasciculare sau tubulare). Tensiunea critică şi pierderile datorate efectului corona se determină cu rela iile:
U cr = 84 ⋅ m1 ⋅ m2 ⋅ δ ⋅ r ⋅ lg Dmed [kV] r

în care: m1 – coeficient care ine seama de starea suprafe ei conductorului, având valorile: 0,93 – 0,95 pentru conductoare monofilare; 0,80 – 0,87 pentru conductoare-funie; m2 – coeficient care ine seama de starea atmosferică, având valorile: 1 pentru timp uscat şi frumos; 0,8 pentru timp urât, cea ă, ploaie, chiciură; δ - densitatea relativă a aerului;

δ=

3,92 ⋅ b , δ = 0,003 273 + t b – presiunea barometrică, în cm col.Hg; t – temperatura aerului.

Pierderile pe linie datorate efectului corona cresc odată cu tensiunea. Există mai multe formule care dau valoarea acestor pierderi de energie. Cea mai uzuală este formula lui Peck: ∆P0 = 241

δ

⋅ ( f + 25) ⋅

r ⋅ (U − U cr ) 2 ⋅ 10 −5 [kW/km] Dmed

f – frecven a, în Hz; U şi Ucr – tensiunile între fazele de lucru şi cea critică în kV.

În cazul când în calculul unei linii trebuie să se ină seama de conductan a corespunzătoare pierderilor prin efect corona, aceasta se determină cu formula: G0 = ∆P0 Un
2

[S/km]

în care: ∆P0 - reprezintă pierderile prin efec corona, raportate la un kilometru de linie; Un – tensiunea nominală a liniei.

Susceptan a liniei Susceptan a capacitivă de secven ă directă sau inversă pe unitatea de lungime a unei faze se determină cu rela ia:

b0 = Susceptan a capacitivă a liniei este:

7,58 ⋅ 10 −6 [S/km] D log med r B = b0 ⋅ l [S]

Efectul imediat al susceptan ei capacitive a liniei constă în faptul că aceasta provoacă circula ia curen ilor capacitivi. În general curen ii capacitivi au o influen ă vizibilă asupra func ionării liniior aeriene începând cu tensiunea de 110 kV, iar asupra liniilor de cabluri, începând cu tensiunea de 10 kV.

Verificarea sec iunii la căderile de tensiune

Pierderile de tensiune în diferitele elemente componente ale re elei electrice depind de valoarea activă şi reactivă a curentului. În consecin ă, valoarea absolută a tensiunii în diferitele puncte ale unei re ele nu este aceeaşi şi prezintă abateri în plus sau în minus fa ă de tensiunea nominală. Deoarece curen ii absorbi i de diferi i consumatori nu sunt constan i ci prezintă în func ie de condi iile specifice de func ionare ale consumatorilor respectvi, o vari ie orară, zilnică săptămânală sau sezonieră, pirderile de tensiune în re elele electrice şi valorile absolute ale tensiunii în diferite puncte ale acestora prezintă de asemenea o varia ie în timp. Varia iile de tensiune conduc, de cele mai multe ori, la modificări importante ale indicilor de func ionare ale diferitelor tipuri de consumatori şi ale re elelor în general. Modificarea puterilor active şi reactive ale receptoarelor, în func ie de varia ia tensiunii la borne, conduce de asemenea la modificarea proceselor termice şi a temperaturilor în aparatele respective. Pentru asigurarea unei func ionări corespunzătoare a receptorului de energie electrică se impune respectarea parametrilor de calitate ai energiei electrice respectiv men inerea frecven ei şi tensiunii în jurul valorilor normale. Au fost elaborate prescrip ii care reglementează varia iile de tensiune admisibile în diferite situa ii, care trebuie avute în vedere la proiectarea şi exploatarea re elelor electrice. Pentru tensiunea de 110 kV căderea de tensiune trebuie să fie mai mică de 10%. Expresia căderii de tensiuune o vom exprima o dată procentual şi o dată în valori absolute. ∆U = R – rezisten a liniei; X – reactan a liniei; Pierderea totală de tensiune se calculează cu rela ia:
∆U = Pabs ⋅ R + Q ⋅ X [kV] Un

Pabs ⋅ R + Q ⋅ X Un
2

⋅ 100 [%]

Verificarea sec iunii conductoarelor la încălzirea în regim de durată

La trecerea curentului prin conductoarele unei re ele electrice acestea se încălzesc. Încălzirea conductoarelor este dăunătoare izola iilor re elelor electrice, pentru că temperatura prea mare duce în unele cazuri la volatizarea unor substan e din masa izola iei, făcând ca aceasta să-şi piardă atât calită ile izolante cât şi rezisten a mecanică. Şi în cazul conductoarelor neizolate, încălzirea peste o anumită limită nu este admisă, deoarece duce la slăbirea contactelor. Pentru toate aceste motive, se impune limitarea temperaturii conductoarelor la anumite valori maxime, în func ie de tipul conductorului şi de locul instalării acestuia. Prin calculul termic al re elelor electrice se determină valoarea admisibilă a curentului, care să nu ducă la creşteri ale temperaturii peste anumite limite, în anumite condi ii de răcire. Pentru conductoarele liniilor electrice aeriene, temperatura maximă admisibilă este de 70 C. La temperaturi mai mari, rezisten a de contact în punctele de înnădire a conductoarelor creşte, datorită oxidării suprafe elor de contact sub influen a oxigenului din aer. Creşterea rezisten ei duce la rândul său la o creşterte şi mai mare a temperaturii suprafe elor de contact, ceea ce poate determina topirea şi ruperea conductorului în punctele de înnădire.
o

Determinarea curentului maxim prin conductor se face pa baza ecua iei:
I adm ≥ I max k

unde: Iadm – curentul de durată admisibil pentru temperatura de 30oC; Imax – curentul maxim de durată ce trece prin linie; k – coeficient de corec ie în func ie de zonă; k = 0,88 pentru 40oC. Când conductorul atinge o anumită temperatură, se poate stabili un echilibru termic, în sensul că întreaga cantitate de căldură degajată în conductor este cedată mediului înconjurător, temperatura conductorului rămânând constantă. Până la stabilirea echilibrului termic, temperatura conductorului poate creşte peste limita maximă; problema care se pune este de a determina valoarea curentului maxim care poate trece prin conductor astfel încât temperatura acestuia să nu depăşească limita maximă admisibilă, idiferent de timpul cât curentul trece prin conductor. Rezultă curentul de durată:

I adm 40 = I adm ⋅

70 − θ [A] 40

Verificarea sec iunii conductoarelor la stabilitatea termică de scurtcircuit

În calculul termic al conductoarelor, trebuie să se ină seama şi de curen ii de scurtcircuit, care depăşesc cu mult valorile nominale. Scurtcircuitele produc curen i cu intensită i mari şi căderi de tensiune importante care perturbă func ionarea normală a consumatorilor de energie electrică. Valoarea curen ilor de scurtcircuit depinde de: puterea surselor care alimentează scurtcircuitul; tipul scurtcircuitului; timpul scurs de la apari ia scurtcircuitului; distan a dintre sursă şi locul scurtcircuitului.

Calculul curen ilor de scurtcircuit trebuie efectuat având în vedere perspectiva de dezvoltare a zonei alimentate în următorii ani. Sec iunea conductorului calculată în func ie de curentul de scurtcircuit este:
I inf ⋅ T f k

S SC =

[mm2]

I inf - curentul de scurtcircuit trifazat; T f - (0,5-1 s)- timpul fictiv de scurtcircuit;
k = 88 - coeficient de corec ie pentru aluminiu.

Curentul de scurtcircuit stabilizat s-a determinat astfel:
I inf = S SC110 [A] 3 ⋅U M

unde: S SC - puterea de scurtcircuit pe bara sta iei
U M - tensiunea maximă pentru echipament

Determinarea pierderilor de putere şi de energie în re elele electrice

Determinarea pierderilor de putere şi de energie în re elele electrice sunt foarte importante. Transportul energiei electrice prin conductoare şi transformarea acesteia cu ajutorul transformatoarelor sunt înso ite de pierderi de putere activă şi de energie. În re ele electrice cu tensiuni până la 35 kV, pierderile sunt datorate aproape exclusiv încălzirii conductoarelor şi transformatoarelor prin trecerea curentului electric. La re elele cu tensiuni de 110 kV şi mai mari, pe lângă acestea se mai adaugă pierderile prin efect corona. Problema reducerii la minimum a pirderilor de putere trebuie să stea tot timpul în aten ia celor care proiectează instala iile de producere, transport şi distribu ie a energiei electrice. Pierderile de energie şi de putere în re ele electrice ar putea fi reduse prin mărirea sec iunii conductoarelor. Însă aceasta atrage după sine un consum mai mare de metal conductor, ceea ce măreşte investi iile. Rezolvarea favorabilă în re elele electrice a problemei nu este posibilă decât dacă se ine seama de to i factorii care intervin în stabilirea pierderilor totale. Pierderile de putere datorate efectului Joule se determină cu rela ia:

(P ∆P = (P ∆Q =

2

abs

+ Q2 ⋅ R

)

Un
2

2

[MW]

abs

+ Q2 ⋅ X [MVAr] 2 Un

)

unde: R, X - rezisten a şi reactan a a conductoarelor liniei;

Pabs , Q - puterea activă şi reactivă; U n - tensiunea nominală a liniei;
Pierderile de putere activă electrică în linie, reprezentate procentual sunt date de rela ia:
∆P % = ∆P ⋅ 100 [%] Pabs

∆Q % =

∆Q ⋅ 100 [%] Q

Pierderile reactive sunt mai pu in importante deoarece costul instala iilor pentru un kVAr este de 10-15 ori mai mic decât pentru un kW instalat într-o centrală şi durata de punere în func iune a surselor reactive este mai redusă.

Pierderile de energie se calculează cu formula:
∆W = ∆P ⋅ τ [MWh]

unde:

τ - reprezintă timpul pierderilor maxime, adică timpul conven ional în care linia
func ionând la o sarcină maximă constantă, ar fi determinat aceeaşi pierdere de energie ca şi în cazul în care ar func iona după curba de sarcină reală. Sarcina diferitelor receptoare nu rămâne de obicei constantă, ci variază între o valoare minimă şi o valoare maximă. Datorită acestui fapt, pierderile de energie pe linii nu pot fi determinate în func ie de pierderile de putere activă corespunzătoare sarcinii maxime în intervalul de timp considerat, pentru că rezutatul ob inut ar fi prea mare. Pentru determinarea pierderilor de energie electrică este necesar să se ină seama de varia ia sarcinii în intervalul de timp considerat. Pierderile de energie electrică în re elele de putere influen ează pre ul de cost al transportului energiei electrice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful