Varsta scolara mica 6-10,11 ani

Dezvoltarea Vârsta şcolară mică sau copilăria de mijloc (6/7 – 11/12 personalitatii ani) este o perioadă marcată în primul rînd de modificarea statutului social, şi mai puţin de modificări fundamentale de ordin cognitiv Ajustare la • Se modifica interactiunea dintre copil si cadrul didactic, mediul nu mai primeste support imediat, ghidaj sau feed-back. scolar • Constrangerile comportamentele sunt mari, trebuie sa fie cuminti, sa stea jos, sa raspunda numai cand li se da voie • Trebuie sa se supuna autoritatii si relugilor impuse, sa se conformeze expectantelor adultilor • Este imprimata nevoia de a intra in competitie si de a obtine rezultate bune • Dezvoltare • Se diminueaza egocentrismul specific varstei emotionala prescolare • Stima de sine se dezvolta, este mai bine perceputa de copil, in consecinta mai sensibil

Puberatatea 10-14,15 ani
Dezvoltarea personalităţii este marcată de căutarea propiei identităţi, sexualitate, nevoia de independenta, interese profesionele, etica si autocontrol. • Dificultatea cea mai mare la intrarea in gimnaziu este confruntarea cu vidul de autoritate. Copilul nu mai este tot timpul supravegheata de invatatoare, trebuie sa se descurce singur in pauze, nu mai are cui sa-i spuna problemele sale, noul diriginte de la clasa nefiind mereu cu el. Dintr-o data sunt multi profesori de care trebuie sa asculete, fiecare cu stilul sau didactic, copilul trebuind sa se adapteze acestei diversitati dupa 4 ani in care a avut un singur model- invatatoarea. Dobandirea independentei fata de parinti duce la o racire a sentimentelor si relatiloor dintre adolescenti si parinti Parintele nu mai este vazut ca o persoana atotstiutoare ceea ce aduce posibile dezamagiri si neascultarea sfaturilor parintilor Puternicele modificari coporale, homonale, ii fac pe adolescenti sa treaca prin tot felul de stari emotionele, pe care din cauza ca nu le inteleg si nu le pot explica, le ascund Ideea ca toti ceilalti pot ghici ce e in sufletul lor ii face sa-si mascheze sentimentele, sa se interiorizeze mai mult, sa prefere singuratatea uneori Izbucnirile de identitate, curaj, independenta nu sunt tot timpul insotite de constientizarea propriului comportament

• • •

• •

Dezvoltare sociala

• • • • • •

Modificarea statului social Schimbare de statut dramatica, resimtita puternic de copil Cerintele si asteptarile parintilor cresc, nu mai este sprijinit si ajutat atat de mult Se modifica relatia copil-parinte, parintele devine mai sever Prietenii devin foarte importanti pentru copil Le face placere sa povestesca, sa impartasesca cu ceilalti experientele personale

• •

Una din sarcinile majore ale adolescenţei o reprezintă formarea unei identităţi personale, înţelegerea propriei persoane drept o entitate distinctă de toţi ceilalţi, dar în acelaşi timp coerentă şi integrată transsituaţional. Centrarea pe propria persoană, legată de modificările fizice care au loc în pubertate şi de descoperirea identităţii, poate pendula între narcisism şi ură pentru propria persoană / autodepreciere. Dacă există o discrepanţă prea mare între conceptul de sine şi sinele ideal, pot uşor apare anxietatea şi hipersensibilitatea apare tendinta de a avea secrete, de a tine un jurnal in care sa noteze ganduri sau sentimente mai intime, nu le mai face placere ca parintii sa fie de fata cand au invitati si le pot auzi conversatia Stadiul formal, care implica gandirea abstracta Din punct de vedere cognitiv există o serie de particularităţi – operarea asupra posibilului, multidimensionalitatea, relativismul, gândirea abstractă, pseudoprostia, metacogniţia. Mulţi adolescenţi ating stadiul piagetian al operaţiilor formale, caracterizat prin capacitatea de gândire abstractă, ei pot face raţionamente ipotetico-deductive, pot aborda mult mai flexibil diferitele probleme şi pot testa ipoteze. capacitatea de a contraargumenta, care se foloseşte acum de teze mult mai solide. capacitate de gândire ipotetică le permite adolescenţilor să înţeleagă logica din “spatele” argumentelor celuialt, chiar dacă nu sunt de acord cu concluziile acestuia. În

Dezvoltare cognitive

• • • • • •

Stadiul operator-logic, dar dependent de referenti locali Incep sa gandesca logic chiar daca in mare masura gandirea lor este concreta Problemele devin abstracte, rupte de context, cu un format nou si mai dificil - cel scris • Apare cerinta unui efort sustinut, a muncii constante cu finalitate si un rezultat scontat Limitările din gândirea copilului constau în dependenţa de mediul imediat şi în dificultatea de a opera cu idei • abstracte. •

• • •

• • • •

• •

• • • •

plus, adolescenţii pot în acest fel să gândească şi cu un pas înainte faţă de “adversar”, să îşi planifice viitoarea mişcare şi să prevadă consecinţele alegerii uneia sau a alteia dintre alternative. Capacitatea de a raţiona logic asupra unor probleme abstracte deschide calea către operarea asupra unor probleme de ordin social sau ideologic. Metacognitia: capacitatea de a realiza un management mult mai eficient al propriei lor gândiri, de introspectie, constientizare de sine si intelectualizare Multidimensionalitatea: sunt capabili să analizeze problemele din mai multe unghiuri Relativismul: Chestionează afirmaţiile celorlalţi şi sunt mai puţin dispuşi să accepte fapte sau adevăruri absolute. Pseudoprostia: Examinarea multiplelor faţete ale unei probleme şi luarea în calcul a tuturor posibilităţilor determină adesea amânarea până la blocare a deciziei. Silogismul = deducerea unei concluzii din două premise care au un element comun.; Apar progrese în reprezentarea mentală a premiselor, combinarea euristică a acestora, asertarea unei mulţimi de concluzii sub forma experimentelor mentale şi testarea concluziilor alegându-se varianta cea mai corectă din punct de vedere logic; Raţionamentul ipotetico-deductiv Inferenţa – apare automat, inconştient, constând în generarea unor cogniţii noi din altele preexistente Raţionamentul – se achiziţionează raţionamentul deductiv; Raţionamentul liniar, trecerea de la operarea în real la cea în posibil (fantasmare).

Dezvoltarea memoriei

Prescolarii nu pot folosi o strategie chiar dacă le e sugerată sau impusă dinafară / copii 6-7 ani pot folosi una sau mai multe strategii, dar nu în mod spontan / copii 8-9 ani pot folosi în mod spontan strategii de memorare dar acest lucru nu duce neapărat la rezultate sau la performanţe identice cu cele ale copiilor mai mari. Din punctul de vedere al alocării de resurse, copilul nu studiază un timp mai îndelungat itemii mai dificili şi de multe ori repetă nu materialul necunoscut, ci pe cel cunoscut.

Dezvoltare fizica

• •

La 10 ani toţi copiii folosesc spontan repetiţia - poate datorită solicitărilor şcolare sau datorită faptului că au în faţă informaţia de memorat (eventual în format scris) grupeaza itemii si ii repata ca si grup. • Numai după 10 ani copiii folosesc gruparea ca strategie de invatare, spontan, pe baza grupării categoriale. • De la 11 ani, folosirea elaborărilor este spontană (asociatia intre itemi care aprtin unor categorii diferite intr-o singura imagine mentala) • Stapanesc destul de bine strategiile de reactualizare Se pare că acest prag de 11 ani este cel la care se fac două achiziţii importante: • Copiii realizează că, atunci când informaţiile nu sunt prea numeroase, se poate opera o căutare şi recuperare sistematică a itemilor din memorie. • Copiii realizează că pentru domenii de cunoştinţe extrem de bogate o astfel de căutare nu e posibilă şi este mai utilă o strategie în care un item îl amorsează pe altul şi astfel se ajunge la itemul iniţial (această strategie e folosită mai mult de copiii mai mari). • Cresterea fizica este incetinita • Atât băieţii cât şi fetele traversează schimbări fiziologice dramatice. Are loc o creştere explozivă în înălţime, Nu sunt diferenţe semnificative între băieţi şi fete greutate, şi o dezvoltare semnificativă a musculaturii şi până în momentul “exploziei în creştere”, care apare la scheletului. fete în jur de 10 ani şi la băieţi în jur de 12 ani. • Organele reproductive se dezvoltă şi se maturizează la rândul lor. • Schimbările fizice şi modificările bruşte ale înfăţişării afectează conceptul de sine şi personalitatea. Efectele

unei maturizări prea rapide sau dimpotrivă prea lente îşi pun amprenta asupra adolescentului, dar de obicei se “sting” la maturitate. Dezvoltarea limbajului • • Se dezvolta abilitatile lingvistice si metacomunicarea (cunostinte legate de intelegerea procesului comunicarii) copii se fac mai bine intelesi • • comunica mult mai usor despre propria persoana avand un vocabular mai bogat si o mai mare constientizare de sine

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful