You are on page 1of 12

Cultura română în timpul regimului comunist

Odată cu instaurarea regimului comunist, apar schimbări semnificative în domeniul
culturii şi nu numai, schimbări care trebuie analizate obiectiv, întrucât au consecinţe importante
pentru societatea românească, aceasta fiind manipulată cu ajutorul creaţiilor culturale.
Mijloacele de exprimare artistică au fost folosite cu scopul promovării ideologiei
regimului comunist. Prin intermediul literaturii, istoriei, artelor plastice era prezentată imaginea
“omului nou”. Creaţiile culturale trebuiau să evoce realizările regimului, printre care
industrializarea, colectivizarea agriculturii. Muncitorul devine acum figura cea mai importantă,
mai ales în artă, fiind perceput ca un erou al societăţii socialiste. De fapt, regimul încerca să
convingă omul de rând, fără ca el să-si dea seama, că soluţia ideală pentru un trai mai bun o
poate oferi doar noul regim.
După abidcarea regelui Mihai, în 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica
Populară Română1. După această dată, în România, Partidul Comunist Român a devenit un
factor influent pe scena politică românească. O dată cu înfiinţarea Republicii, au fost puse treptat
bazele regimului totalitar. Primul pas a fost înregimentarea României din punct de vedere militar
în blocul sovietic, lucru realizat printr-un tratat de prietenie cu Uniunea Sovietică; al doilea pas
spre totalitarism a fost reprezentat de consolidarea partidului unic de masă, constituit din membri
devotaţi2. Ultimul pas în acest proces este reprezentat de adoptarea unei constituţii, în aprilie
1948, alcătuită după modelul constituţiei sovietice în vigoare. Imediat după proclamarea
1 Istoria României, coord. de Mihai Bărbulescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
1999, p. 490.
2 Ibidem, p. 491.

regimul comunist trece la o radicală restructurare a tuturor domeniilor vieţii publice. dar şi de o istorie a pedagogiei. ci de a treia Romă4. pp. Editura Nemira. Oamenii de cultură sunt aserviţi noii ideologii comuniste. ca dovadă a unei presupuse continuităţi de putere. Tudor Vladimirescu şi Nicolae Bălccescu vor fi marile figuri ale noii istoriografii. începând cu capitolul etnogenezei. Miturile comunismului românesc. 99-100. Viziunea oficială asupra trecutului s-a constituit relativ repede. compoziţii muzicale. Peste munţi. personalitatea umană însăşi. atunci când abordează teme istorice. Crişan şi Iancu aveau un statut analog. 5 Ibidem. Deşi toate genurile abordează teme istorice. Scriitorilor şi Ziariştilor. o masivă infuzie de valori marxist-leniniste şi o intensă campanie de rusificare. de îndrumări teoretice. 4 Ibidem. 94-95. toate creaţiile artistice (picturi. în perspectiva marilor mutaţii cu privire la structurile socialpolitice. predispusă prin definiţie la tentaţia imaginarului. nu o refuză nici pe cea a miturilor istorice. Totul trebuia să fie rescris. pentru a-i implica decisiv pe slavi şi a demonstra că nu mai este cazul să ne socotim legaţi de Roma antică. Horea. pp. vechiul sistem de valori instituţiilor culturale anterioare sunt înlocuite cu unele noi.“Republicii Populare”. datorită prizei lor la mase. Literatura. 1998. publicate deja în presa de 3 Lucian Boia. Roller s-a îngrijit atunci de un manual unic. Cloşca. în primii ani ai regimului “democrat-popular”. M. ce presupunea distrugerea şi rescrierea valorilor naţionale tradiţionale. . filme). transmit un mesaj vizând întărirea miturilor5. propaganda preferă romanul şi dramaturgia. menită unei acţiuni formative mai ample3. Era un discurs polemic. astfel. cultură. expuşi în săli de şedinţe sau în pieţe publice. 89. Supuse controlului ideologic. unde un lung raport al Comitetului Central al Partidului Comunist Român reia ideile articolelor despre cultură ale ideologilor sovietici Kemenov şi Jdanov. îndreptat contra “vechiului regim” şi căutând a legitima noua stare de lucruri. sculpturi. p. Marii domni de altădată sunt evocaţi în discursuri. economie. Bucureşti. În octombrie 1947 are loc Congresul Uniunii Sindicatelor Artiştilor.

a ideii naţionale şi a conceptului de patriotism. Institutul de limbă rusă “Maxim Gorki” (1948). trecute toate într-un volum de 522 pagini intitulat Publicaţiile interzise. 6 Magda Cârneci. Dimitrie Cantemir. o parte dintre ei au fost complet marginalizaţi (Dimitrie Gusti. Un număr foarte mare de oameni de ştiinţă. pe dragostea pentru marxism şi pentru Uniunea Sovietică. Se dorea inocularea unui nou gen de partriotism. În august 1948. socialist şi internaţionalist. Constantin C. Virgil Madgearu. Muzeul Româno-Rus (1948). întemeind rând pe rînd editura şi librăria “Cartea Rusă” (1946). Tudor Arghezi. o vehementă incriminare a celor care “ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul naţional”. care muta accentul de pe iubirea de ţară. Academia Română a fost desfiinţată în iunie 1948 şi înlocuită cu una nouă. sub patronajul Academiei R. . apoi studiul programatic al lui L. Institutul de Studii RomânoSovietic (1947). partidul a pornit o intensă campanie de rusificare. În acest sens. reorganizând atât învăţământul mediu cât şi pe cel superior conform modelului sovietic. Mihail Kogălniceanu. Din ianuarie 1948. Artele plastice în România 1945-1989. care au fost “recuperaţi”. 17. după întoarcerea lui Gheorghiu-Dej de la prima reuniune a Kominform-ului. artă şi cultură au ajuns la închisoare. 2000. Bucureşti. Tudor Vianu. Răutu intitulat Împotriva cosmopolitismului şi obiectivismului în ştiinţele sociale (1949). apărea şi o nouă lege a învăţământului. mulţi dintre ei cu îndoielnice merite ştiinţifice. Lucian Blaga). care lăsa pe dinafară toate cadrele necolaboraţioniste. de tradiţii. orice continuitate cu cultura anterioară e întreruptă brutal şi tendinţele totalitare ale noului regim se manifestă deschis6. Constantin Rădulescu-Motru. în primăvara lui 1948 peste 8000.P. Epurarea intelectualilor nu s-a limitat la aspectul său administrativ. precum Mihail Sadoveanu. Există o altă categorie de “foşti intelectuali”. Roller (1947). înlocuite cu altele noi. unii şi-au dat acolo sfârşitul (Gheorghe Brătianu.).partid. Primele semne ale noului curs au fost Istoria României de M. o completă revizuire a trecutului ţării.R. Printre oamenii de ştiinţă şi scritorii interzişi total sau parţial se numără: Vasile Alecsandri. p. În vara aceluiaşi an erau desfiinţate toate vechile institute de cercetare. Costache Negruzzi. Giurescu etc. Editura Meridiane. Grigore Alexandrescu. compusă în majoritate din academicieni obedienţi numiţi de partid. Legăturile intelectualilor cu Apusul au fost complet întrerupte. Numărul autorilor şi titlurilor puse sub cenzură a crescut de altfel necontenit: în iulie 1946 erau interzise circa 2000 de titluri de cărţi şi reviste. în timpul căreia e declarată începerea “războiului rece”.

portretul deţine o importanţă specială prin capacitatea lui de a da chip “omului nou comunist”. regimul comunist instaurează un sistem etatizat şi centralizat de viaţă artistică9. fiind predată începând din clasa a IV-a şi până în anul III de facultate 7. pp. compoziţia istorică. Vechiul sindicat al artiştilor este desfiinţat. limba rusă a devenit limbă obligatorie. Din 1948. Editura Humanitas. dar tradiţionala. occidentalizantă. 19. sau şefi politici şi oameni de cultură importanţi ai noului regim. drept urmare nu mai trebuie practicate. este vorba despre peisajul liric. este interzisă în favoarea unei noi culturi oficiale care se constituie sub semnul tutelar al unui “patriotism respectuos faţă de internaţionalismul proletar” dictat de la Moscova. Astfel. În această nouă ierarhie a genurilor. În locul vechilor instituţii culturale. reforma lingvistică fusese necesară deoarece vechea scriere devenise “intolerabilă” şi “o preocupare a clasei muncitoare şi o problemă de stat”8. natura moartă (rebotezată “natură statică”) sau compoziţia abstractă. inspirată din actualitate. muzeul urma să dovedească vechimea şi caracterul prietenesc al legăturilor româno-ruse. în acelaşi timp. cit. 8 Ibidem. din România în Romînia. Conform revistei “Limba română”. . mergând până la rescrierea numelui ţării. despre nud. aceasta marchează începutul realismului socialist în România. galeriile şi sălile particulare de expoziţie sunt închise. În 1953 era introdusă o nouă ortografie slavizată.Scopul acestor instituţii nou create era acela de a populariza în România realizările culturii şi ştiinţei sovietice. p. iar institutul avea rolul de a pregăti dascălii necesari predării limbii ruse în şcoli şi universităţi. p. artiştii sunt încurajaţi să portretizeze muncitori fruntaşi şi ţărani cooperativizaţi. Cultura liberală de dinainte. 262-263. urmează compoziţia tematică. 1992. “eroi ai bătăliei pentru socialism”. Istoria românilor de la origini până în zilele noastre. menită să ilustreze trecutul de “luptă 7 Vlad Georgescu. o mare expoziţie colectivă intitulată Flacăra este organizată cu pompă la Bucureţti. Bucureşti. op.. care înlatura unele elemente latine din limbă. Se instituie o nouă ierarhie a genurilor artistice şi a temelor socicale. ediţia a III-a. Genurile artistice predominante în perioada interbelică devin acum “burgheze” şi “caduce”. editurile şi publicaţiile de artă sunt naţionalizate şi desfiinţate. În 1948. 264. 9 Magda Cârneci.

Orientarea tradiţională spre Apus a fost înlocuită cu orientarea forţată spre Răsărit. Bucureşti. 264. nedreptăţitii de pe vremuri. Ilie Bădescu. Modestul prozator interbelic Alexandru Sahia a devenit aproape un mit.glorioasă a partidului”. economia. 140-141. Se reţine viaţa grea pe care a dus-o. filosofia. 14 Katherine Verdery. 71. . proclamat precursor al “realismului social”.. 13 Lucian Boia. Arta monumentală ia o amploare deosebită în aceşti ani. marele poet devenea un progresist şi aproape un revoluţionar. erau puşi să se alinieze politicii partidului şi principiului luptei de clasă. Manualul de Limba şi literatura Română pentru clasa a VII-a. Clasicii inevitabili. oferea o listă “completă” a marilor scriitori clasici. incearcă să demonstreze că Mihai Eminescu este un proto-marxist. istoria. care au cunoscut o mare înflorire în perioada interbelică. Editura Humanitas. Numeroase discipline ştiinţifice. precum Eminescu. editat în 1953. op. statistica. În ceea ce priveşte literatura. p. partidul şi-a amintit însă de poetul-cizmar şi a făcut din el marele clasic al poeziei proletare. Nimeni nu-şi mai amintea de Dumitru Theodor Neculuţă. datorită multiplelor comenzi de stat care pun în aplicare un plan sistematic de “împodobire” a oraşelor cu noua producţie de artă “în slujba poporului”11. 1994. peisajul industrial şi natura statică 10. suferinţa sa alături de ţărani şi muncitori şi modul cum a biciuit nedreapta orânduire. prin atribuirea unor idei ce aparţin unor critici timpurii ai capitalismului şi îl transformă dintr-un personaj clar identificat cu dreapta tradiţională într-un adept vizionar al stângii 14. p. Anii ’50 reprezintă o perioadă extrem de dureroasă pentru spiritualitatea românească. Compromis şi rezistenţă: cultura română sub Ceauşescu. răsplată 10 Ibidem. p. Surpriza o constituiau numele noi. 12 Vlad Georgescu. p. în perfectă antiteză cu adevărata ideologie care i-a străbătut opera13! În 1984. op.. cit. care era finalizată la începutul anilor ‘50. precum sociologica. acum erau subordonate politicului sau chiar desfiinţate12. cit. pp. 11 Ibidem. poet insignificant de la sfârşitul secolului al XIX-lea. se elaborează o nouă schemă a acesteia. 25. 24. în “Sincronism european şi cultură critică românească”.

Învăţământul cunoaşte acum o perioadă de progres. Nicolae Bălcescu este transformat într-un precursor al comunismului. cit. Octav Grigorescu şi inovaţiile lor sunt prezentaţi cu generozitate. În domeniul ştiinţelor sociale se observă o înflorire a acelor discipline care în perioada precedentă au cunoscut o oarecare marginalizare: sociologia reapare în planurile de cercetare şi în cursurile facultăţilor. mai întâi 15 Lucian Boia. Superioritatea acesteia faţă de vechea literatură. Limba rusă dispare aproape cu totul din şcoli şi universităţi. Toma. reflectând superioritatea generală a societăţii socialiste faţă de societatea burghezo-moşierească. rămase strict teoretice. se observă o destindere în toate domeniile. de scădere a importanţei marxismului şi de creştere a ponderei disciplinelor exacte şi tehnice. cit. patriot înfocat şi personalitate culturală europeană17. Mitul A. Opera lui Toma nu este una originală. acesta imitându-l intenţionat pe Eminescu. Tineri artişti. Toma s-a afirmat în condiţiile în care se simţea nevoia acută a unui mare poet. lângă operă sunt reproduse pentru prima dată şi fotografiile chipurilor lor. O dezvoltare similară are loc şi în lumea literelor. artelor şi muzicii16. op. Evoluţia spre normalizare nu va întârzia să-şi arate efectele şi în viaţa artistică. Acest lucru este posibil datorită faptului că încă partidul nu a descoperit valoarea propagandistică a naţionalismuluii istoric. op. În plan cultural. 17 Lucian Boia.. Dacă între 1948-1960. de modernizare şi de deschidere. 123. mitul lui Bălcescu reprezintă în continuare prototipul moral al omului nou. pp. precum Aurel Cojan. 71-72. Victor Cupşa. acum romantic revoluţionar. ceea ce reprezintă o noutate semnificativă18.. 276-277. op. iar limbi precum engleza. . Însă datorită acestui dezinteres oficial. Un alt caz asemanator este cel al lui A. În perioada 1965-1974. iar istoria cunoaşte şi ea o renaştere neaşteptată.postumă pentru atitudinea sa procomunistă şi prosovietică. Ceauşescu duce o politică dublă. 16 Vlad Georgescu. cit. pp. după 1960.. ale literaturii “realist socialiste”. trebuia să-şi găsească neîntârziat ilustrarea15. mai ales în cel cultural. franceza sau germana îşi fac simţită prezenţa. p. care să justifice meritele. istoriografia a putut cunoaşte o epocă de rapidă înflorire.

apoi din ce în ce mai restrictivă 19. România sub regimul comunist. Editura Polirom. la forumul Comitetului Executiv al PCR. de asemenea.după părerea lui prea mare – pe care o aveau curentele culturale occidentale asupra vieţii literare şi artistice româneşti. Iaşi. semne premergătoare ale unei noi închideri culturale se anunţă o dată cu “tezele din iulie”. Ceauşescu a rostit o cuvântare în care. 2011. 155 -156. 74. p. care era şi preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă20. La şedinţa din 15 iulie 1971 a fost creat un organ special de partid şi de stat .21. Ceauşescu atrăgea atenţia asupra influenţei . op. ca urmare a reclamaţiei făcute la Ceauşescu de un grup de 22 scriitori care taxau Uniunea Scriitorilor drept anticomunistă. 21 Ibidem. Ideile de bază ale “tezelor din iulie” erau creşterea controlului de partid şi de stat asupra activităţii culturale şi artistice şi lupta cu “elementele ideologiei burgheze”. pp. Secretarul general era. Dictatura lui Ceauşescu 1965-1989: Geniul Carpaţilor. în 17 puncte. 185. Fundaţia Academia Civică. aceste idei au fost făcute cunoscute cercurilor largi ale populaţiei. Bucureşti. lansate de Nicolae 18 Magda Cârneci. iar Comitetul de partid al scriitorilor este desfiinţat22. în fruntea căruia a fost numit Dumitru Popescu. 19 Ibidem. 22 Dennis Deletant. a explicat principiile noii politici în domeniul culturii. 20 Adam Burakowski. În vara lui 1983. . aceste principii au fost numite “tezele din iulie”. Evoluţia politică fiind cea care decide destinul domeniului artistic. Cu ocazia Plenarei Comitetului Central al PCR din 3-5 noiembrie 1971. pp. ediţia a III-a. În 1980.aparent favorabilă liberalizării culturale. p. “tezele de la Mangalia”. 76-77. iar operaţia de aplicare a lor e cunoscută ca “mica revoluţie culturală”.Consiliul Culturii şi al Educaţiei Socialiste. specialistul în cultură şi propagandă al lui Ceausescu. Pe 6 iulie 1971. 157. Comunitatea artistică a fost siderată de propunerile din iulie 1971 şi împinsă să formeze temporar un front unit împotriva lor. cit. În scurt timp. lucru datorat procedurilor simplificate de intrare în partid din anii ‘60. nemulţumit de nivelul scăzut de “conştiinţă” a cadrelor din aparatul de stat. cenzura revistelor se înăspreşte. p. 2010..

s-a recurs la intimidare. Acestea generaseră o altă ideologie. punând punct oricărei speranţe de revenire la normal23. edificarea conştientă a “mitului Conducătorului” e impusă de către ideologii regimului. desăvârşeau mini-revoluţia culturală începută în 1971. pp. 125-126. Mai mult decât atât.Ceauşescu în faţa unei adunări de activişti de partid. între care numele lui Paul Goma era deja celebru. op. Ziariştii de la “România Liberă” au încercat să facă un ziar ilegal. a căror activitate era considerată ostilă României. 187-188. semnele reapariţiei cultului personalităţii se multiplică. a fost enormă. 186. Pentru toţi a devenit clar că liberalizarea sistemului de la jumătatea anilor ’60 s-a încheiat definitiv. ca şi pentru întreaga societate. În incercarea de a-i izola pe “disidenţi”. la fel ca şi cele ale orientării clasei conducătoare către un regim prezidenţial. în România s-a dărâmat (cel puţin în ochii intelectualilor şi ai majorităţii populaţiei) mitul “socialismului cu faţă umană”. şi anume protocronismul. Trăsăturile principale ale acestei noi ideologii erau promovarea unei perspective naţionaliste asupra trecutului şi negarea influenţelor externe în cultura românească24. op. cu materiale dintr-o veche tipografie. mai ales în programul televiziunii25. 24 Ibidem. Între 1971 si 1974. 158-159. 23 Ibidem. p. însă au fost prinşi şi închişi. În 1971.. 25Adam Burakowski. A crescut simţitor prezenţa tematicii ideologice şi a persoanei conducătorului însuşi în mass-media. Importanţa “tezelor din iulie” şi a “micii revoluţii culturale” pentru mediul artistic din România.. cit. În decembrie 1971. . volumele colective de literatură omagială se multiplică şi ele la sfârşitul anilor ’7026. Începând cu numirea lui Ceauşescu ca preşedinte al republicii. odată cu “tezele din iulie”. cit. legea interzicea cetăţenilor români să aibă orice contacte cu posturile de radio sau ziarele străine. pp. Propaganda prin mass-media. expoziţiile colective de artă. 26 Magda Cârneci. pp. o nouă lege referitoare la secretul de stat interzicea difuzarea sau publicarea în străinatate a oricărui material scris ce putea aduce prejudicii intereselor statului.

însă incognito a particicpat şi o persoană care avea misiunea de a culege materiale compromiţătoare. p. de groază şi nebunie. Măsurile nu au întârziat să apară. cit. pp. 27Adam Burakowski. Ceauşescu a eliberat-o pe Aneta Spornic din funcţia de ministru al educaţiei. op.. 28 Ibidem. Dosarul MT a exercitat o influenţă foarte mare şi asupra atitudinii acelor intelectuali care nu fuseseră amestecaţi direct ăn povestea respectivă. . iar în cele din urmă Ministerul Sănătăţii a dat aviz pozitiv solicitării sale. pe 27 aprilie 1982. s-a hotărât pedepsirea exemplară a reprezentanţilor acestei categorii. Această problermă era legată de activitatea mişcării Meditaţia Transcendentală (MT) din România. 279-280.Deoarece conferinţa Uniiunii Scriitorilor din iulie 1981 a dovedit ca în mediul intelectualilor există o mare încărcătură potenţială de revoltă. În 1977 acesta se adresează Ambasadei României din Paris pentru a obţine aprobarea de a preda la Bucureşti cursuri de “ştiinţa inteligenţei creatoare”. uneori chiar în provincie. conducerea a reuşit să sperie cercurile intelectualilor şi să anihileze astfel pericolul latent care ameninţa dinspre partea lor28. După încheierea experimentelor s-a întocmit un raport în legătura cu desfăşurarea lor. raport care a fost înaintat funcţionarilor de la Ministerul Educaţiei. ceea ce a învăluit întreaga poveste într-o atmosferă de mister. În această activitate au fost atraşi tot mai mulţi intelectuali bucureşteni. Majoritatea celor amestecaţi în această poveste au fost daţi afară din posturile pe care le deţineau şi trimişi să lucreze pe funcţii care nu necesitau nici un fel de competenţe şi erau prost plătite. a dispus dizolvarea Institutului de Cercetări Psihologice şi Pedagogice şi s-au luat măsuri corespunzătoare pentru lichidarea acelei “periculoase secte religioase care a activat cu acordul conducerii Ministerului Educaţiei”. După începerea activităţii sale. Această mişcare a fost adusă în România de inginerul Nicolae Stoian. În acest scop a fost scoasă la iveală o problemă care fusese instrumentată mai înainte şi se aştepta doar momentul când să fie “pusă pe rol”. Cererea sa a fost trecută prin mai multe instanţe de decizie. Stoian a convins doi cercetători de la Institutul de Cercetări Psihologice şi Pedagogice de pe lângă Academia Română de Ştiinţe să efectueze o cercetare ştiinţifica a experimentelor. care au dispus încheierea definitivă a cercetărilor Mişcarii Transcendentale şi au transmis informaţia la Comitetul Central al PCR. 278. Datorită acestui scandal. după ce a obţinut aprobarea din partea Ministerului Educaţiei27.

întemeietori de ţară. au avut acţiuni comune şi o politică externă unitară. toate textele programatice ulterioare îşi încep pledoariile cu dacii şi tracii. începând cu programul partidului din 1974. cit. În ceea ce priveşte istoriografia. 292-293. . 31 Ibidem. care are o introducere istorico-patriotico-naţionalistă de 18 pagini. Comisia Monumentelor Istorice a dispărut în 1977. pp. lupta antiotomană a Ţărilor Române este ilustrată prin acţiuni disparate şi diferit motivate32. de la Burebista şi Decebal. Deoarece în perioada cultului personalităţii. medievală. op. Domeniul preferat de manifestare al noilor intelectuali pare să fie istoria. care tratează cultura ca pe un domeniu oarecare al vieţii administrative. una dintre temele cele mai abordate ale perioadei comuniste a fost unitatea luptei antiotomane a Ţărilor Române. deşi erau separate politic.. evidenţiindu-se astfel conştiinţa unităţii de neam31. 149. Academia a fost lichidată ca instituţie de cercetare. Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul30. Institutul de Pedagogie a avut aceeaşi soartă în 198229. 32 Ibidem. 153. Însă adevărul este ca. Cu ajutorul unor mijloace de argumentare necinstite. Numeroşi activişti culturali devin peste noapte istorici oficiali. p. atunci când conjuctura a fost de asemenea natură. contemporană. precum eludarea documentelor neconvenabile sau interpretarea forţată a altora. 30 LucIan Boia. se doreşte crearea unei tradiţii comunismului românesc şi legitimarea regimului dictatorial al lui Ceauşescu. op. Obsesia istorică reflectă criza de legitimitate a regimului. dar are şi scopul de a pune în interesul partidului firescul sentiment naţional. titluri şi pretenţii. a revenit în forţă ideologia ca principal instrument al dezvoltării sociale. activistul de partid cu diplome. se demonstrează că ţările române.. la Vlad Ţepeş. 29 Vlad Georgescu. preocupaţi în egală măsură de istoria antică. în frunte cu soţia preşedintelui. sunt scoase la rampă figuri de personalităţi istorice autocrate. 124.După 1974. a apărut un nou tip de intelectual. departe de a fi produsul unei acţiuni comune. Institutul de Matematică a fost desfiinţat în 1975. cit. 1974-1989. p. iar noii membri au fost aleşi aproape exclusiv din rândul activiştilor culturali de partid. Ca urmare. p. toate instituţiile i-au fost luate.

op. Cârneci. p. 3. . Editura Nemira. controlul educaţiei şi naţionalizarea presei şi a editurilor punând cele mai importante mijloace de producţie culturală în mâinile partidului. ediţia a III-a. Bucureşti 2000. 2011. 130. arta oficială îşi recâştigă poziţia privilegiată. Însă regimul comunist a avut un impact major şi în restul domeniilor vieţii publice şi private. 2. Dictatura lui Nicolae Ceauşescu : 1965-1989 : Geniul Carpaţilor. În termenii unei reîntoarceri forţate la o restauraţie ideologică. cit. Boia. să profite. Această mini-revoluţie a avut efecte nefaste pentru cultura română. Artele plastice în România 1945-1989. la căderea lui în decembrie 1989.. 1998. Acest lucru duce la degradarea estetică şi morală a multor artişti şi a aproape întregii producţii culturale a acestei perioade. de care va şti. Magda. sau nu. Iau din nou avânt expoziţiile colective sau tematice. arta etc. Bucureşti. Doina Cornea. Vlad Georgescu. celebrând sau comemorând diferite momente şi sărbători din istoria “sacră” a partidului. însă a contribuit mai ales în mod negativ la calitatea creaţiilor culturale. Fundaţia Academia Civică.) nu a fost la fel de accentuat.După 1974. cele mai cunoscute nume fiind: Paul Goma. Editura Polirom. ceea ce a dus. Bucureşti. Odată cu prăbuşirea regimului comunist. 33 Magda Cârneci. după cum se poate observa. trad. trad. Lucian. Adam. 4. Iaşi. Aşadar. ca şi în toate spaţiile publice. întreaga societate românească va primi o nouă şansă la viaţă. Această etapă coincide cu apariţia disidenţei. portretele “părintelui naţiunii” trebuie să figureze din nou în toate manifestările plastice. de Vasile Moga. o dată cu reorientarea ei către o iconografie centrată pe efigia “Conducătorului”. gradul de implicare al statului în diversele domenii culturale (literatura. Miturile comunismului românesc. Bibliografie: 1. România sub regimul comunist. Burakowski. a ţării sau a biografiei lui Ceauşescu33. din ce în ce mai numeroase. împreună cu alţi factori. Pe parcursul anilor 1948-1989. Editura Meridiane. Deletant. 2010. de Delia Răzdolescu. determinându-i pe mulţi dintre intelectualii de marcă ai României să emigreze. Dennis. impactul regimului comunist asupra culturii a fost semnificativ.

Bucureşti. 7. 1994. coord. Vlad. Istoria românilor de la origini până în zilele noastre. 1999. ediţia a III-a. . 1992. Compromis şi rezistenţă: cultura română sub Ceauşescu. Katherine. Humanitas. Bucureşti. de Mona Antohi şi Sorin Antohi. Verdery. Editura Enciclopedică. trad. 6. Istoria României. Georgescu. Bucureşti. Editura Humanitas. de Mihai Bărbulescu.5.