BOGDAN ANDREI MIHAI

TELEDETECŢIE

Vol. II

Noţiuni şi principii fundamentale

Editura Universităţii din Bucureşti
2009

Satelitul de teledetecţie Landsat 5 şi înregistrarea scenelor satelitare de pe orbita heliosincronă în plan polar. dr. Ionuţ Săvulescu (grafică).ing. Gulf of Maine Aquarium. Coperta: Ionuţ Săvulescu.dr.drd.dr. Mihai Grigore Prof. Subcarpaţii Getici (zbor iulie 2005). Redactor: Meri Pogonariu .dhn. Sursa: http://www.Fotografierea aeriană şi scanarea LIDAR a unor zone umede. Constantin Niţu Au colaborat: Lect. Coperta 1 .pe/images/.searchmesh. Imaginile de pe copertă Fondul copertei – ortofotogramă color a unui sector din Depresiunea Câmpulung. Coperta 4 . Sursa: Terra Imaging prin www. Sursa: Fondul Naţional Geodezic prin ANCPI.Referenţi ştiinţifici: Prof.mil.naylamp.univ. Ionuţ Şandric (procesare imagini).univ.net/images/. Bogdan Mihai Tehnoredactare computerizată: Bogdan Mihai.

Cuvânt înainte Lucrarea pe care o propunem este al doilea volum al unei serii pe care am iniţiat-o la Editura Universităţii din Bucureşti în anul 2007 (Mihai. Kiefer. Mihai Grigore. În urmă cu 40 de ani se obţin şi primele imagini digitale multispectrale în SUA. Chipman. M.). de la definiţii.Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Este un material destinat mai ales studenţilor anilor I şi II de la Facultatea de Geografie. Ed. 2006) şi a fost adaptată în mod selectiv duratei cursului (un semestru) şi complexităţii materialului. care doresc să se informeze în vederea deprinderii unor tehnici avansate de lucru în analiza componentelor naturale şi sociale. Vol. printre primele în limba română (Zegheru. esenţiale pentru domeniul teledetecţiei. I. 1997. cu informaţie actualizată. cercetători şi cadre didactice. Structura de bază a derivat din lucrări de specialitate de mare impact pe plan internaţional (Sabins. dar mai ales o exemplificare a acestora prin intermediul imaginilor. Richards. care să permită o cât mai bună înţelegere a noţiunilor. iniţiat de către profesorul dr. 196 p. Short. Tövissi. 366 p. pe care îl dedicăm de fapt bazelor teoretice ale teledetecţiei. ca o prelungire firească a capitolelor tratate pe un spaţiu limitat. Introducere în teledetecţie. M. Introducere în procesarea digitală a imaginilor. Aerofotointerpretare geografică. 2004. 2008. Ionuţ Săvulescu şi Ionuţ Şandric. Jensen. B. intenţionăm ca în viitor să extindem problematica specifică prin apariţia unor noi lucrări. aniversăm aproape trei decenii de la apariţia a două lucrări de referinţă ale domeniului. Volumul continuă tradiţia cursului predat la Facultatea de Geografie încă din 1972. De altfel. Lillesand. 208 p. Evoluţia spectaculoasă a geotehnologiilor în ultimele două decenii a impus necesitatea apariţiei unor noi lucrări.. profesorului doctor Mihai Ielenicz care ne-a stimulat ani de-a rândul în direcţia dezvoltării prezentei lucrări dar şi colaboratorilor mei. Acestea au constituit surse de informare şi documentare pentru generaţii de studenţi. Volumul prezintă pe scurt principalele noţiuni de teledetecţie. Epuizarea destul de rapidă a tirajului ne-a determinat să grăbim publicarea unui nou volum al seriei. Jia. şi Donisă. 2007. I. dar şi cercetătorilor sau cadrelor didactice din domeniul geografiei şi ştiinţei mediului.. I. Autorul . Ed.. la caracteristici ale acestora şi probleme de bază în interpretare. la principii ale obţinerii imaginilor.. 2005. Teledetecţie. Doresc să mulţumesc referenţilor ştiinţifici ai lucrării care au apreciat necesitatea editării acestui curs. În anul 2009. Albotă. a peisajului în ansamblu. Grigore.. N. dar de mare însemnătate. al căror entuziasm în cunoaşterea şi utilizarea tehnicilor teledetecţiei a fost un sprijin de mare valoare.). Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Silviei. al cărei sprijin l-am simţit întotdeauna CUPRINS .

Principiile teledetecţiei. Rezoluţia imaginilor 6. Proprietăţile geometrice 6.4.9.1. Radiaţiile electromagnetice şi raportul lor cu suprafaţa terestră. Radarul 4.3. Principiul televiziunii satelitare 3. Resurse internet . Cheia de descifrare. Scara imaginilor 6. Signatura spectrală 6.4. Strălucirea şi tonul de culoare 6. Comportamentul radiaţiilor. Criterii de interpretare 7.1.4. Principiile active ale teledetecţiei 4.2.1. 6. Surse de radiaţii în teledetecţie 2.5. Caracteristicile imaginilor aeriene.7. Spectrul electromagnetic 2. Noţiuni de bază de fotogrammetrie. Zborul de aerofotografiere 5. Principiul scanării multispectrale 3. Elemente de interpretare a imaginilor 7. legenda şi informaţii auxiliare 6.2.10.3.2. Contrastul 6. Comportamentul radiaţiilor electromagnetice în atmosferă 2.3.1. Capacitatea de detectare 6. Tipuri de imagini.2. Camera de aerofotografiere 5.3. Principiul sonarului 5. Criterii indirecte 8.6. Caracteristicile imaginilor satelitare şi aeriene 6.1.4. Reflectanţa şi radianţa spectrală 3.2. Noţiuni introductive 2.2. Noţiunea de bază 7. Principiul radiometriei 3. Nivelele de prelucrare ale imaginilor 7. Sistemul LIDAR 4.4. Procesarea imaginilor 5. 5. Evoluţia istorică 7.1.4. Principiile pasive 3.3.2. Etapele interpretării imaginilor 7. Radiaţii electromagnetice şi rolul lor în teledetecţie 2.8. Fotografierea aeriană (aerofotografierea). Bibliografie 9.3.4.1.1. Criterii directe 7. Principiul scanării termice 4. Acoperirea spaţială 6.

înregistrarea şi vizualizarea sub formă de imagini.. 2008). 1993.1. teledetección sau percepción remota (în spaniolă). Clevers.. Cele mai simple aplicaţii de teledetecţie sunt legate de pildă. NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1.. termenul a pătruns prin traducerea sa în franceză (fr. de la distanţă . în Statele Unite ale Americii. un . în cadrul ONR (Office of Naval Research. Albotă. 1997). În limba română. Definiţii. O serie de autori au formulat diferite defiiniţii din care rezultă o serie de cuvinte. „Teledetecţia este ştiinţa şi arta (!) obţinerii de informaţii legate de un obiect. respectiv transformarea acestora în imagini de diverse tipuri. ceea ce în apropie de combinaţia tele (de la distanţă) şi detecţie.cheie. télédétéction). Termenul „teledetecţie” provine la început din limba engleză (Remote sensing ceea ce semnifică detectare de la distanţă. de la depărtare fără contact direct ) şi a fost introdus pentru prima dată în literatura de specialitate.complex de activităţi” ori o aplicaţie. citaţi de Wan Bakx.sistem de senzori de teledetecţie’’. definiţiile formulate de Zegheru şi Albotă (1979) şi cea a lui Donisă şi colab. un proces. Teledetecţia este. tehnicilor şi metodelor destinate observării de la distanţă a suprafeţei Pământului şi interpretării imaginilor şi datelor numerice obţinute. Partea finală a definiţiei este menită să precizeze cel mai bine sensul .). în vederea extragerii de informaţii relevante privind obiectele de pe suprafaţa terestră” (Buiten. La mijlocul anilor 50. 1979). capabil să sesizeze obiectele de la distanţă cu ajutorul analizorului vizual (imagini) sau al senzorilor cutanaţi (căldura corpurilor). măsurarea. Principala problemă este dacă teledetecţia este o ştiinţă sau un domeniu tehnic. Definiţia teledetecţiei este relativ discutată. regiune sau fenomen. astfel. distanţonnoe sondirovanie (în rusă) etc. telerilevamento (italiană). prin localizarea lui în spaţiu dar şi prin aprecierea naturii şi caracteristicilor lui fizice. apreciază teledetecţia drept un domeniu al tehnicii. respectiv Donisă şi Donisă (1998). autoarea E. Teledetecţia şi aplicaţiile ei.Teledetecţia este ştiinţa obţinerii. pornind de la aplicaţiile de teledetecţie ale sateliţilor meteorologici cu imagini de mica rezoluţie spaţială (Short. (Zegheru. Omul este un . fără a avea contact direct cu acestea. emise de obiecte şi fenomene de pe Pământ sau din Univers. aşa cum se poate observa: . pe baza analizei datelor primite de la sisteme speciale care nu intră în contact cu obiectul sau fenomenul respectiv” (Lillesand et al.. (1980). Aceasta este posibilă datorită radiaţiilor electromangnetice luminoase sau calorice pe care corpurile le emit. „Teledetecţia reprezintă totalitatea instrumentelor. 2008). de lângă Washington D. În alte limbi străine s-au încetăţenit termenii de fernerkundung (în germană). domeniul tehnic care se ocupă cu detectarea. 1. În limba română. de către om a unui obiect aflat la distanţă. Pruitt formulează o primă definiţie. procesării şi interpretării imaginilor ce înregistrează interacţiunea dintre energia electromagnetică şi materie” (Sabins. care se ocupă cu captarea de la distanţă a radiaţiilor sau semnalelor emise de obiecte şi fenomene. 2004). de sesizarea vizuală. a radiaţiilor electromagnetice.C.

în diferite scopuri. În desenul din dreapta apar principalele platforme de teledetecţie. sonde. navete sau staţii spaţiale.gisdevelopment. Sistemelor de Poziţionare Globală (GPS sau altele) etc. Obţinerea imaginilor de teledetecţie cu cu ajutorul sistemelor amplasate pe sateliţi sau pe alte platforme (Sursa: www.1. teledetecţiei. Distanţa de la care se obţin imaginile este dată de altitudinea de zbor a diferitelor platforme ce transportă sistemele specializate: sateliţi. prezintă simplu acest aspect sub forma a două desene. sisteme terestre de măsurare a radiaţiilor prin spectrometrie de teren şi laborator. matematicii..acestei noţiuni. geodeziei. avioane şi elicoptere. utilizate în domeniile topografiei. Geomatica (termen originar din Canada şi recunoscut în standardele ISO) este o noţiune tot mai des întâlnită în literatura de specialitate. avioane cu plafon de zbor de mare altitudine. fotogrammetriei. obţinută prin diverse mijloace. naveta spaţială. chimiei şi mai ales ingineriei aerospaţiale şi nu numai. tehnicilor şi metodelor. Teledetecţia nu reprezintă o ştiinţă. În cel din stânga se observă diversitatea obiectelor de pe suprafaţa terestră exprimată prin emisii de radiaţii şi reflectarea radiaţiilor solare existente. în vederea reprezentării pe planuri şi hărţi a suprafeţei terestre. care strpbat atmosfera de două ori.1. .1. avioane cu plafon de zbor mediu şi coborât.com). în diverse formate. Fig. fiind reprezentată prin totalitatea instrumentelor. ci un ansamblu de aplicaţii ale fizicii. Sistemelor Informaţionale Geografice (SIG). Finalitatea acestui domeniu al tehnicii este imaginea de teledetecţie. baloane sau chiar nave (în cazul SONAR-ului). Figura 1. adică acele mijloace care transportă sistemele de detectare a radiaţiilor electromagnetice care stau la baza imaginilor: sateliţi de teledetecţie geostaţionari. pasive sau active. destinate obţinerii de imagini (un domeniu al tehnicii şi mai ales al geotehnologiilor sau geomaticii). sateliţi de teledetecţie.

case. indiferent de natura aplicaţiilor. Geografia studiază geosistemul. Teledetecţia. Aeroportul Hellenikon. deoarece în acest mod. landşaftul sau peisajul geografic la cele mai diverse scări spaţiale. la nivelul aplicaţiilor fiecărei ramuri (geomorfologie. indiferent de format. geografie umană etc.2.). 2007.Galloway. diagrame. Sursa: P. schiţe.).R. 1.2 se poate observa diferenţa dintre harta topografică (de producţie ex-sovietică) şi imaginea aeriană a aeroportului Hellenikon din Atena (Grecia). analiza obiectelor şi fenomenelor este optimă. În figura 1. tabele etc. Finalitatea o reprezintă o bază de date spaţială. satelit. mediul geografic. Atena. imaginea se poate utiliza în obţinerea de hărţi şi planuri. pasivă sau activă foloseşte radiaţiile electromagnetice pentru a obţine imaginile corpurilor. pe hârtie sau digital (hărţi. grafice.Teledetecţia nu este o ramură a geografiei. Fig. Abordarea acestei problematici implică informaţie. de la altitudine. iar interpretarea. drumuri şi străzi etc. elicopter. la nivel de component sau componente ori integral. Caracterul obiectiv al imaginilor de teledetecţie. din avion. biogeografie. dar oferă acesteia. Comparaţie între harta topografică şi imaginea satelitară de mare rezoluţie spaţială. o sursă de informaţii de mare valoare. care de cele mai multe ori a provenit din observaţii şi măsurători pe teren. Grecia. balon. depăşeşte cu mult ceea ce oferă harta sau planul în cercetarea mediului. hidrologie. . cât mai diversificată calitativ şi cantitativ. Este evidentă absenţa unor detalii din teren în conţinutul hărţii cum ar fi avioane.

prin interpretarea vizuală.Teledetecţia integrează în acest lanţ teren-obsevaţii/măsurători-baza de date spaţială. specifică geografiei. În figura 1. în general. implică permanent verificarea acestora la teren. harta utilizării terenului din figura 1. culegerea de informaţii. antropice). analitică a imaginii. imaginile de teledetecţie. De exemplu. care utilizează. topografice) şi tematice (ex. 1. fapt ce implică noi posibilităţi de obţinere a informaţiilor cu localizare spaţială (geografice). imaginile de teledetecţie ca surse de informaţii obiective. Aceasta constă în examinarea sau analiza calitativă şi cantitativă a imaginilor de teledetecţie. Geografia. utilizează asemeni geologiei.4 se obţine relativ repede pe computer. în diferite scopuri. o verigă nouă. satelitare sau aeriene. oceanografiei. geograful sau analistul alege. harta prezentată în scară de gri (considerabil micşorată) corespunde vegetaţiei şi utilizării terenurilor în Landul Bavaria sau Bayern (Germania). harta vegetaţiei şi a utilizării terenurilor numită şi harta acoperirii terenurilor). concretizate în final. dar aplicată şi în alte ştiinţe apropiate. în . Poziţia şi rolul teledetecţiei în cercetarea mediului terestru (adaptare după Wan Bakx. Metoda ce are ca scop extragerea de informaţii din imaginile satelitare (realizate cu sisteme montate pe sateliţi de teledetecţie) şi aeriene (numite şi aerofotograme) se numeşte şi aerofotointerpretare.. În acest scop.image analysis) reprezinta o metodă de cercetare. tabele. ştiinţa mediului. Aerofotointerpretarea geografică sau fotointerpretarea geografică (engl.3). grafice şi documentaţii. Scopul aplicării acestei metode îl constituie. schiţe. legate de mediul geografic şi componentele acestuia (naturale. astfel. 1. dar rezultatul (arealele) necesită verificarea la teren numită şi validare în teren. de tipul teren-sistem de teledetecţie (senzor)-imagine de teledetecţie-observaţii/măsurători-baza de date spaţială (fig. în hărţi generale (ex. silviculturii. Observaţii Măsurători Senzor de teledetecţie Bază de date spaţială Observaţii Măsurători Bază de date spaţială Bază de date spaţială Fig. Cu toate acestea achiziţia în timp scurt a unui volum însemnat de date. planuri.3. arheologiei etc. ce însoţesc diferitele studii de specialitate. în vederea obţinerii de informaţii privind obiectele şi fenomenele din spaţiul geografic. despre obiectele şi fenomenele din teren. 2008).4.

Aceasta are ca scop preluarea imaginilor brute rezultate în laboratoare din datele provenite de la senzori sau camere de fotografiere aeriană şi supunerea lor unor proceduri de corectare. Computerul poate grupa automat toti pixelii imaginii în funcţie de particularităţile lor spectrale şi numerice. 208 p. eroziunea solului etc. devenit astăzi o prestigioasă instituţie de învăţământ şi cercetare. Din 1950 există un institut specializat. perfecţionare şi extragere a datelor. în Olanda (ITC. unde din anii 60 apare şi o publicaţie cu această titulatură (Photointerpretation). Introducere în procesarea digitală a imaginilor. acesta apare legat de o altă aplicaţie sau grup de aplicaţii. efectele inundaţiilor sau alunecărilor de teren. ce se suprapune noţiunii de aerofotointerpretare geografică calitativă (interpretarea vizuală) cât şi cantitativă. numit şi procesarea imaginilor (engl. De cele mai multe ori. sau procesarea digitală a imaginilor.). Este aplicată în toate ramurile geografiei şi oferă un avantaj considerabil în colectarea rapidă a informaţiilor. Metoda a apărut şi s-a specializat în perioada interbelică.) este prezentată o problematică de bază legată de procesarea digitală a imaginilor. analiza imaginilor aceleiaşi regiuni. I.. în anii 30.image processing. drumuri). traitement d’ images). deşerturi etc. la Delft şi apoi Enschede). creste alpine. Metoda are o largă aplicabilitate în cercetarea regiunilor întinse şi mai ales a celor greu accesibile şi fragmentate (gheţari. Teledetecţie. arealeeşantion ce corespund celor nouă clase de acoperire a terenului. Vol. în Germania şi Franţa. În literatura de limbă engleză apare frecvent termenul de analiza imaginilor (engl. Aerofotointerpretarea geografică realizează legătura dintre teledetecţie şi geografie.concordanţă cu date din teren sau din alte surse (alte hărţi sau imagini aeriene). În volumul I al lucrării noastre (Mihai B. obţinute în mai multe momente permite urmărirea lesnicioasă a dinamicii unor fenomene (ex. în actualizarea hărţilor şi a diferitelor date auxiliare etc. localizarea exactă a obiectelor (ex. defrişări. . case. folosind diferiţi algoritmi matematico-statistici.image analysis). Mai mult. dinamica urbană. păduri ecuatoriale. Ea exploatează imaginile şi are ca rezultat informaţii noi cu localizare spaţială.). fr.

la aplicaţii în mediu digital (fotogrammetria digitală. cadastrale etc.eu/agriculture/publi/landscape) Fotogrammetria (de la germ. . photogrammetrie).4. radargrammetrie. Toate imaginile de teledetecţie sunt integrate în astfel de aplicaţii care s-au specializat în ultimele decenii (ex.). introdus de Meydenbauer) este o altă aplicaţie ce utilizează imaginile de teledetecţie. Fotogrammetria dezvoltă aplicaţii instrumentale folosind aparate mecanice şi optice dar tot mai frecvent computere de mare performanţă (staţii fotogrammetrice digitale) ce facilitează calculele şi măresc precizia acestora în contextul construirii planurilor şi hărţilor pe baza determinării precise a formei şi dimensiunilor obiectelor extrase din imaginile de teledetecţie. Hartă a utilizării terenurilor în Landul Bavaria cu 9 clase şi unităţile naturale. lasergrametrie. Fotogrammetria a fost folosită la început în arhitectură în întocmirea diferitelor planuri ale clădirilor.europa. la cea analitică bazată aparat matematic complex şi procedee analitice. pe baza măsurătorilor precise ale obiectelor care apar în imagini şi reprezentării precise a acestora. Scopul acesteia este elaborarea de hărţi şi planuri topografice sau tematice. întocmită pe baza imaginilor satelitare prin clasificarea pixelilor (scară de gri). 1. Germania. hologrammetrie etc. şi a trecut în numai 150 de ani de la etapa analogică (bazată pe fotograma aeriană pe hârtie sau suport transparent).Fig. la 1864. Este principala metodă prin care sunt întocmite în prezent planuri şi hărţi topografice.5). Sursa: Comisia Europeană (http://ec. figura 1. în Germania. pe hârtie (formatul analogic) sau în formatul digital. dezvoltată după 1988. la scară. termen frecvent utilizat şi în geografie (apărut în secolul 19.

Repere istorice principale. J. Tournachon. utilizate în special în realizarea planurilor pentru construcţii. a sistemelor nefotografice. destinat ridicărilor topografice terestre după imagini. acesta va inventa mai târziu şi fototeodolitul. Odată cu brevetarea acestei invenţii de către Academia Franceză (sub denumirea de dagherotipie). 1. Fotografia color apare în 1895. Daguerre si N. Prezentăm mai jos câteva repere mai semnificative. Talbot). Până la apariţia primilor senzori satelitari. Niépce şi unui englez (N. de la 80 m altitudine. inventată de Meydenbauer ce foloseste fotografiile terestre pentru măsurători. • în 1858 sunt realizate primele fotografii din balon. G.Fig. Fotografia este o invenţie din anul 1839. prin desenarea schiţelor şi planurilor cu ajutorul camerei clare. • în 1864 apare fotogrammetria (definită în 1893). Tot în 1858 prima se realizează o . având pseudonimul Nadar Fotografia nu se mai păstrează astăzi. ce apartine celor doi francezi. A. lângă Paris (satul Le Petit Bicêtre) de catre un fotograf şi artist plastic. 1. singurele înregistrări utilizate au fost fotografiile realizate din baloane şi apoi din avioane. F. dar filmul color este brevetat abia în 1924 (Mannes şi Godowski).5. Primele imagini de teledetecţie au fost fotografiile. Laussedat realizează prima aplicaţie de fotogrammetrie terestră.2. Evoluţia teledetecţiei. Elaborarea unui plan topografic al unei cariere prin fotogrammetrie digitală. • în 1850. în Germania. în Franţa. a început apariţia şi diversificarea aplicaţiilor teledetecţiei. pe baza imaginilor aeriene.

perioada interbelică. Anglia. în Austria. la Viena.). agricultură. . • în 1909 este realizată prima fotografie din avion. iar la 1916 se realizază fotografii în scop militar în cadrul unei direcţii speciale a armatei numită Serviciul Fotoaerian. şi mai ales anii 30. unul dintre inventatorii avionului (din 1903). Neubronner în Germania). Woodbury inventează camera de fotografiere din balon iar în 1887 este brevetată camera automată de fotografiere automată. silvicultură. Maul. • în 1903 sunt folosiţi porumbeii pentru transportul camerelor de fotografiere aeriană (invenţia lui J. este caracterizată prin apariţia primelor aplicatii civile ale fotografiilor aeriene (cartografie. dupa 1919. în deşert. de către unul dintre fraţii Wright. Germania. fotografierea aeriană devine şi ea de interes civil (primele aplicaţii sunt legate de aerofotografierea oraşelor şi satelor). SUA. ce organizează congrese periodice din 1913 (România este afiliată din 1930 când se publică în Buletinul Societăţii de Geografie un amplu material privind rolul fotografiilor aeriene în cercetarea geografică). Nobel. de către Aurel Vlaicu. şi în Romania. în 1918 existau peste 2000 de camere de fotografiere aeriană în Germania. arheologie). bazată pe dinamita descoperită de A. la mijlocului anilor 30. Th. în 1946 se realizează prima fotografie extraatmosferică a Pământului. SUA. prima fotografie aeriană în culori. Societatea Internaţională de Fotogrammetrie (ISPRS în prezent). geografii interesati în utilizarea fotografiilor aeriene în cercetările lor. este etapa in care apar primele imagini de teledetecţie satelitară. urbanism. în SUA. la White Sands. • prima hartă întocmită be baza fotografiilor aeriene datează din 1913 şi a fost elaborată de Tardivo. Olanda etc. • în 1911 este realizată prima fotografie din avion din România. • în 1888. în Italia. folosind o rachetă. un moment important îl constituie perioada celor doua Războaie Mondiale. la Bucuresti. Scheimpflug foloseşte fotografiile stereoscopice obţinute cu un dirijabil şi pune bazele fotogrammetriei aeriene.• • • • • imagine aeriana aproape verticala din balon. la Centocelle. • în 1877.de pe racheta V2. iar în anii 40 sunt realizate fotograme aeriene de la altitudini de peste 10 mii de metri. folosind alte tehnici decât fotografierea aeriana. Goddard obţine. capturată din Germania. care au însemnat foarte mult pentru fotografia aeriana (aplicaţii strategice. geodezie. la Berlin (1935) s-au reunit în cadrul unui congres. După Al Doilea Război Mondial. G.de către suedezul A. cu arhive de fotograme verticale păstrate pînă în prezent în Franţa. New Mexico. • în 1937. metodă perfecţionată mai ales în anii 60. • în anul 1910 este fondată. • în 1904 este realizată prima fotografie aeriană. împreuna cu un ofiţer italian. asupra orasului Boston din SUA. în urma unui zbor la Benghăzi (Libia). iar în 1914 este fotografiat Bucureştiul.

între 1968-1969 se fotografiază suprafaţa Lunii. Se realizează şi hărţi sinoptice satelitare.6). Până în prezent s-au plasat pe orbită şase sateliţi. în 1969 misiunea Apollo 9. Cooper obţine fotografii color utilizabile. • în anii 70 sunt lansate misiuni de teledetecţie şi explorare către Mercur. în 1957 este lansat primul satelit artificial. în 1956 se obţin fotografii aeriene falscolor pentru identificarea vegetaţiei şi culturilor agricole în SUA. cea mai longevivă misiune axată exclusiv pe obţinerea de imagini satelitare de medie rezoluţie spaţială (15.6. în URSS. 60. alb-negru şi color prin misiunile automate sovietice Zond şi cele pilotate americane Apollo. TIROS 1. Fig. obţine automat fotografii color de pe orbită. .• • • • • • • • • în 1954 se obţin primele imagini de teledetecţie cu sisteme radar lateral aeropurtat (ziua şi noaptea). astronautul G. în 1962 se realizează o fotografie preluată de pe orbită de cosmonautul sovietic Titov. Satelitul ERTS A. 30. ce a deschis misiunea Landsat în 1972 (Sursa: USGS Landsat project). în 1972 se lansează cu succes satelitul de teledetecţie ERTS A. SUA. ceea ce va deschide era cosmică. primul satelit meteorologic. misiunea americană Mercury 4. în 1960 este plasat pe orbită. în SUA. iar în 1964.). ce va deschide misiunea de teledetecţie LANDSAT. folosite în studiul geologiei în 1964. realizează experimental primele imagini de teledetecţie multispectrale multispectrale prin camere cu mai multe filme spectrozonale. continuat de sateliţii NIMBUS (din 1964) şi NOAA. 120 m etc.1. ce au oferit o arhivă impresionată de milioane de imagini (fig. Marte şi Venus (Mariner) şi Jupiter (Pioneer). 1. în 1961.

Teledetecţia se prezintă astăzi drept unul dintre cele mai dinamice sfere geotehnologice. pe lângă lansarea ultimului satelit Landsat (L 7 cu senzorii ETM+) este iniţiată misiunea IKONOS.65 şi 2. • în 1999.• în anii 80 şi 90. În ultimele două decenii. din 1992 funcţionează CRUTA. JERS din Japonia (din 1992). în direcţia îmbunătăţirii rezoluţiei spaţiale. • în septembrie 2008. superioară chiar fotografiilor aeriene digitale de pe piaţă. centru specializat în aplicaţii ale imaginilor în agricultură. a resurselor etc. şi se înfiinţează Agenţia Spaţială Română din 1995. • în România. este iniţiată misiunea GeoEye. din 2002. sunt iniţiate şi alte misiuni de teledetecţie orientate către imagini de medie rezoluţie spaţială. spectrale şi mai ales temporale. cu imagini la rezoluţii de 0. teledetecţia a pătruns şi mai mult în aplicaţiile specifice SIG. ce va promova aplicaţii ale teledetecţiei în cercetarea mediului. o adevărată performanţă în domeniu. cu lansarea primului satelit.ESA. ca de pildă SPOT lansat de ESA şi mai ales de Franţa (din 1986). urmată în 2001 de misiunea QuickBird. • fotografierea aeriană a teritoriului României în alb-negru s-a realizat în anii 19601965. a riscurilor naturale. de către SUA. prin diversificarea algoritmilor de procesare şi analiză a imaginilor implementaţi în pachetele software recunoscute de întreaga comunitate ştiinţifică. performanţe comparabile aparţin senzorilor de pe sateliţii OrbView 2 şi 3.65 m în multispectral.41 m în pancromatic şi 1. cu imagini de 0. ce continuă pe o nouă treaptă proiectele începute după 1960 în cadrul fostului IGFCOT. Radarsat din Canada (1996) etc. Senzorii lansaţi până în prezent s-au perfecţionat permanent. inclusiv lansarea unui satelit.5 m. IRS din India (din 1988). GeoEye 1. MODIS şi AQUA din SUA-Japonia din 1999 şi ENVISAT. prima aplicaţie comercială cu imagini de mare rezoluţie spaţială (4 m. iar în 2005 este încheiată aerofotografierea digitală şi realizarea ortofotoplanurilor digitale la rezoluţia de 0.5 m. • aplicaţii legate de mediu sunt misiunile TERRA cu sistemele ASTER. . 1 m).