Menajera

Nu ştiu. Poate că trebuia să le spun şi chestia cu toaletele. Dar mi-a fost un pic jenă. Poate pare aiurea
sau aşa. Dar cred că de-acolo mi se trage toată chestia. Pur şi simplu nu mă pot abţine. De fiecare dată
când merg în vizită la cineva, fac inspecţia toaletei. Mai întâi întreb: „Nu te supăra, unde e baia?” După
aia e simplu. De obicei, băile sunt de două feluri: au uşi care se închid cu cheia sau uşi care nu se închid.
Bineînţeles, le prefer pe cele care se închid. Mă simt mai în siguranţă. Pe urmă mă uit în jur. Îmi plac
băile cu faianţă. Mai ales faianţa aia cu tot felul de modele-romburi, pătrate, carouri, fluturi, floricele,
capete de mort... în fine, chestii de-ăstea. Şi-mi plac dulapurile pentru cosmetice. Câteodată, sub
chiuvetă sunt tot felul se sertăraşe în care îmi place să-mi bag nasul. Dacă găsesc cremă de faţă sau de
corp, mă dau. Unele femei au, tot în baie, un coş plin cu rujuri, farduri de ochi, creioane dermatograf, ojă,
rimeluri şi toate minunăţiile. Câteodată mă dau cu rujul lor numai ca să văd cum îmi stă. Îmi place să mă
spăl pe mâini cu gelul de duş, de obicei torn cu nemiluita. Mă şterg pe prosop, dacă găsesc cremă de
mâini mă dau şi cu cremă.
Cu parfum mi-e cam frică să mă dau. Dacă e puternic, e posibil ca gazda să se prindă. Dar deodorantul e
ok, mai ales când e vară şi eşti transpirat.
Mă rog, fac chestia asta mereu. Cred că e din curiozitate, nimic altceva. De furat, n-am furat în viaţa mea
nimic. Să mor io. Deşi aş fi putut să fur o grămadă de chestii.
Aşa şi cu ăştia. E fix acelaşi lucru, doar că la nivel mai mare.
M-am angajat la ei vara trecută. Trebuia să fac curăţenie o dată pe săptămână. Mă rog, dat cu
aspiratorul, cu mopul, şters praful, curăţat chiuveta, chestii d-astea plictisitoare. Ceea ce a fost fain făceam curat când erau plecaţi. Adică puteam să le inspectez în linişte apartamentul, să mă uit prin toate
sertarele, să arunc o privire prin dulap, să văd ce au în frigider, să le răsfoiesc cărţile din bibliotecă. De
furat, n-am furat nimic. Nici prin cap nu mi-a trecut. Mi se rupea de asta, mă înţelegeţi? Poate că mai
ciupeam din rulada lor cu ciuperci, aşa, de poftă, sau mai trăgeam câte o duşcă din sticla de whiskey.
Dar la asta nu poţi să-i spui „furt”.
După aia a venit faza cu plecatul lor în concediu. Nici nu trebuia să lipsească prea mult, zece zile sau aşa
ceva. Trebuia să vin de două ori pe săptămână, să aerisesc şi să ud hidoşenia de plantă din living. Şi
normal că am fost tenatată să... arunc o privire, aşa, mai pe-ndelete, fără să-mi fie frică să se întoarcă
vreunul casă şi să mă prindă. Mai întâi am dat drumul la apă în cadă şi am turnat gel de-ăla care face
clăbuci şi miroase mişto de-ţi vine să nu mai ieşi din baie cu zilele. Cred că am stat vreo trei ore în cadă,
până mi s-a făcut pielea aşa, cu dungi. Am ieşit din cadă şi am umblat un pic goală prin casă. Nu mai
făcusem asta. Am fost în bucătărie şi mi-am făcut o cafea la ibric. După aia mi-am pus halatul ei şi m-am
aşezat pe balcon, în şezlong, cu ceaşca de cafea în faţă şi un pachet de Marlboro lungi. Până când s-a
făcut beznă afară. A fost tare de tot. Cred că în unele momente chiar am avut impresia că sunt altcineva.
Şi că-mi place.
De fapt, asta e problema. Mereu am vrut sa fiu altcineva. De când eram mică. Aş fi vrut să fiu în fiecare zi
altă persoană. Într-o zi vânzătoarea de la plăcintărie, în altă zi controlorul de pe tren şi tot aşa. Acuma să

Mă gândeam că tremur aşa tare că o să mă audă. „Menajera. În viaţa mea nu mi-a fost mai frică. Nici nu cred că mi-ar plăcea să mă duc la chioşc să cumpăr ziare şi să mă văd pe mine pe copertă. aţi auzit bine. eu am sunat. în direct. Da. te implor. Bineînţeles. Da’ să vă spun până la capăt.. Ce mai contau acolo 10 minute de vorbit în străinătate.. De-aia nici nu mai ies din casă acum.nu credeţi că aş fi vrut să fiu o vedetă sau aşa.. martoră la crima pasională”. câteva secunde. După trei zile de stat acolo am zis că nu mai are rost să mă întorc acasă. Vocea lui nu se auzea prea clar... Unde rămăsesem. Nici vorbă. dacă e să mă întrebi acum. Am pus receptorul în furcă şi m-am ascuns în baia de serviciu. Ideea e că-mi plăcea. am aflat că unii mi-au făcut şi fanclub pe internet. e poza mea. După aia am auzit vocea ei. să răspund de atâtea ori la întrebări când eram sunată. După aia n-am mai auzit nimic. au apărut titlurile prin ziare: „Menajera rupe tăcerea”. Ştiu doar că m-am trezit la poliţie. evident. Da. Pe el abia dacă îl văzusem de patru. dând declaraţii. Am fost nevoită să repet de atâtea ori în faţa ziariştilor toată povestea asta. După aia am auzit un ţipăt ascuţit şi o lovitură. parcă mi s-a rupt firul. Şi asta e cât se poate de naşpa. le ascultam Cd-urile şi le purtam papucii de casă. De pe telefonul lor. timp de o săptămână. Din momentul în care am auzit că se învârte cheia în broască până în momentul când a început ea să bocească. Şi eu care credeam toate tâmpeniile pe care le citeam în ziare. Aici chiar că nu mai înţeleg. Aşa că. la curvele tale care abia aşteaptă!“ Şi chestii de-ăstea. Pentru că în toate ziarele. aşa. ca atunci când cade cineva pe jos. dacă vrei. habar n-am ce s-a întâmplat în ziua aia. „Tânăra menajeră ascunde ceva“. amanta omului de afaceri“. „Menajera. pe prima pagină. Tremuram toată. din câte o emisiune. urla la el.. Ideea e că s-au întors din concediu cu o zi mai devreme. Am spus că da. De data asta spunea ceva de genul „Nu muri. „L-a ucis cu sânge rece sub privirile îngrozite ale menajerei“. I-am călcat şi o cămaşă într-o dupămasă când se grăbea la o întâlnire sau aşa ceva. După aia am auzit iarăşi ţipetele ei. După faza asta. „Şoc şi groază în cartierul Verii“ . M-au întrebat dacă e adevărat că ea l-a lovit în cap cu scrumiera. cinci ori. nu-mi fă una ca asta“. Dormeam în patul lor. cu poza mea şi-aşa. Eram îmbrăcată într-o rochie de seară de-a ei şi vorbeam cu soră-mea din Spania la telefon. „Menajera. crainici de televiziune. „Clipe de coşmar pentru o menajeră”. la facturile lor. Adevărul e că. Aseară am primit iar un telefon. în loc să merg de două ori pe săptămână să le ud planta. Spunea că presimte că mă pândesc tot felul de pericole şi ştie cum să mă ajute să mă ferească de . suspectat că ar fi avut o relaţie cu menajera”. Mă caută tot felul de reporteri. era o voce de babă. Şi atunci era numai pe fugă... Şi mai naşpa e când mă opresc oameni necunoscuţi pe stradă şi vor să facă poze cu mine. Pe urmă nu ştiu ce s-a întâmplat. Era într-o joi. Când am auzit cum se învârte cheia în broască am crezut că fac infarct. oameni de afaceri care vor să mă ajute cu bani. complice la crimă“. că am uitat complet. „Asta numeşti tu concediu? Mi se face greaţă“. Eu chiar nu ştiu de unde le scornesc ăştia. m-a căutat şi una care vrea să mă mărite cu fi-su. Fiţi atenţi ce căcaturi scriu ăştia de câteva zile: „Omul de afaceri mort. „Menajera vine cu dezvăluiri-bombă”. Dar ce-a urmat după aia. la faza cu şezlongul. moderatori de talk-show-uri. „Ce te uiţi aşa la mine? Întoarce-te tu. mergeam în fiecare zi. Astea ca astea. cum stăteam pe balcon şi fumam. Dar mai naşpa decât orice e faptul că-mi sună telefonul non stop. am primit o grămadă de cereri de căsătorie de la tot felul de obsedaţi.

pe bune. Şi acum mă urmăresc . Cum se decolorează. Cu chiloţii fac la fel. Încap toate pe două rafturi de bibliotecă. Dacă aş fi fost fată cuminte şi nu mi-aş fi băgat nasul în lucrurile lor. întors acasă cu tramvaiul. atunci. Nici atunci nu mi-a plăcut chestia asta. eu sunt subiectul. Am câştigat o menţiune la concursul ăla unde trebuia să trimiţi codul de bare de pe cinci capace de margarină. Pe bune. Nu. Uite. Una din chestiile mişto pe care le au oamenii normali e că pot face întotdeauna fix ce vor. Am citit odată într-un ziar că au găsit o femeie moartă în parc. atunci. Şi cel puţin 30 de perechi de chiloţi. Asta pentru că mă obsedează o chestie: dacă am. I-am văzut cum au intrat în blocul de vis-a-vis. Înnebuneam. Evident. dacă m-aş fi pus la masa din bucătărie cu o pungă de seminţe în faţă şi aş fi rezolvat un caiet întreg de integrame până când mi s-ar fi făcut somn şi aş fi adormit cu capul pe masă. pot să iasă nemachiaţi din casă. Ca fiecare dintre noi. Când a venit Michael Jackson în România. Să luăm exemplul meu. la celălalt capăt al oraşului. Eu de fapt n-am vrut să fie aşa. Poliţiştii au spus imediat că e vorba de o femeie din înalta societate. o soţie plicticoasă. Sunt foarte atentă cu lenjeria şi cu şosetele. eram moartă acum. Cum se rupe o şosetă. pot trage băşini în autobuz. dacă aş fi făcut asta în fiecare zi. e fericită că are subiect de conversaţie cu bărbatu-su. În rest. în halat şi cu bigudiuri. Eu cred că nimeni n-ar suporta asta. fără nici o abatere de la program. o dată. nu prea mai poţi face ce te taie capul. dacă aş fi plecat acasă în seara aia acasă. Asta pentru că. plecat la muncă. Şi în sertarul jos al bibliotecii am 75 de perechi de şosete de mătase. trebuie să arăt impecabil. complet goală şi fără nici un act de identitate asupra ei. vreun accident şi mă găsesc ăia de la Salvare şi mă dezbracă şi eu am şosetele rupte sau chiloţii decoloraţi! Nu. Acum aş avea chef să ies la chioşc să-mi iau ţigări. Şi-au dat seama după pedichiură. tunsă scurt. Aşa ar fi arătat fiecare zi . de la curiozitatea mea se trage totul. Mi-a apărut şi numele în ziar. dormit. la gunoi cu ei. ajuns acasă. Mi se face pielea de găină când îmi închipui cum discută oameni pe care nu i-am văzut în viaţa mea despre mine. în garsoniera mea fără televizor şi fără apă caldă. Mă rog. nu? De exemplu. Dar n-am cum. băut ness în bucătărie.. Adică se pot scobi în nas. În orice caz. De când am citit chestia aia. care ţipa ca isterica „A plecat Michael şi nu se mai întoarce?“. Şi exact în acelaşi timp. sunt absolut normală. merg de două ori pe lună la salonul de cosmetică din cartier şi o babă cu păr mov îmi face unghiile de la picioare. doamne fereşte.ele. am fost o singură dată la televizor. Toţi nebunii mă sună. Că cică să-mi pun sub pernă nu ştiu câte pene de la o găină vie şi faze de genu’. Eu sunt aia care o ţinea de mână. rezolvat integrame. am o colecţie de tuburi de spray goale. cică. pot să-şi agaţe ştrampii. mâncat. cum o arunc. Mai ţineţi minte fata aia înaltă. Până să se-ntâmple nenorocirea.trezit.. Mai am şi eu micile mele obsesii. cumpărat seminţe de la chioşc. S-au instalat în apartamentul ăla unde geamurile dau fix faţă în faţă cu ale mele. Pun pariu că la ora asta o coafeză grasă de la frizeria din colţul străzii mă bârfeşte în timp ce-o stropeşte pe una cu fixativ în cap. Acum chiar că aş vrea să fiu altcineva. eu sunt o persoană absolut normală. O să mă fotografieze ăştia în halat şi cu şlapi şi cu părul nearanjat. Mi se pare groaznic. Când eşti vedetă. pe colo. cu mici modificări pe ici. Da’ uite că n-a fost să fie.

Şi să merg până în oraş.cu un teleobiectiv sau aşa ceva. ca să nu-i văd eu. Şi m-am gândit să ies până la chioşc. Arată mişto. Sau să împachetezi chestii. După aia se aruncă. să sară cumva în ochi. Periuţa de dinţi se foloseşte timp de trei luni. Ziarele se aruncă la gunoi seara.. Sau mă recunoaşte lumea de prin troleu. Aşa că îi dau periuţele mele folosite. Îşi piaptănă câinele cu ea. Şi paparazzi au dispărut. În orice caz. nu era nici o ştire cu mine. Şi cică cel mai bine se piaptănă cu periuţa de dinţi. Cum ies din casă. Nu înţeleg ce se întâmplă. o chestie mică şi gri cu urechi ascuţite şi cu părul lung. Azi n-am mai văzut nici o mişcare în apartamentul de vis-a-vis. 24 de ore din 24. Eu n-o arunc. că l-a împins cineva şi faze d-ăstea.când am ieşit după revistă nu m-a mai salutat nici un necunoscut. au şi tras o poză. O să le arunc. pac. Decupez articolele în care e vorba de mine şi le lipesc pe dulapul de la bucătărie. Cică de fapt nu s-a omorât el.. cum se zice. Romantice. vreo trei luni. Trebuie să fac ceva. Îi tricotează haine şi în fiecare zi îi cumpără ciocolată. În schimb. Că pe aia nu mi-o adusese baba. E un soi mai ciudat de cîine. De fapt. Poate că paparazii dorm.care cică trebuie pieptănat zilnic ca să nu se încurce. ce ştiu eu. Eu nu le arunc p-ălea în care am apărut eu. ea îmi cumpără ziarele în fiecare dimineaţă. după cum bănuisem. Mă rog. Trebuie să fac ceva. Mi se părea ciudat că nu apărusem nicăieri. Cred că mă duc să mă spăl pe dinţi. Mi se pare ciudat. Nici măcar într-o ştiruţă de-aia mică de pe ultima pagină. Mă gândeam că poate e vreun articol. Poate ar trebui să ies din nou. în toate ziarele apărea despre un tip care s-a sinucis pentru că l-a părăsit iubita. cum spune lumea. Sigur mă vede vreun paparazzo de-ăla pe-acolo şi-mi face poză.. până în pământ. E convinsă că javra e reîncarnarea lu’ bărbatusu. Eu o cred. cum ţac. Sau se folosesc ca să cureţi cartofii pe ele. două babe povesteau de ăla care s-a sinucis. Cică s-ar fi născut exact în ziua când a murit moşul. . Şi culmea . Poate ar trebui să mă îmbrac mai. Cine ştie câţi bani i-or fi dat proastei ăleia care stă acolo! Cred că destul de mulţi. Mi se par faine chestiile ăstea. Habar n-am. Oricum. Seara îi dă să bea coniac. Nici nu s-au uitat la mine. Mi le-a adus şi azi. Sau poate mă opreşte vreun reporter. Îmi pun fusta mini şi paltonul roşu. Trebuie cumva să atrag atenţia. Mă rog. că nici nu pot să ţin geamul deschis când găteşte. în revista aia săptămânală care apare azi. baba e obsedată de câinele ăla. Sau poate s-au ascuns în altă parte. La chioşcul de ziare. Mi-ar face şi mie un bine. eu am ieşit azi din casă. cică aşa îi plăcea şi şi lu’ bărbatu-su. nu v-am spus chiar tot adevărul. În schimb.. destui ca să mănânce zilnic la restaurant. N-am apărut în nici unul. miroase a untură de-aia jegoasă de mi se întoarce stomacul pe dos şi ajunge mirosul să se îmbibe pereţii mei. I-o dau babei de la trei.