AZILUL DE NOAPTE

DE MAXIM GORKI

NASTIA :
“ Si iata ca intr-o noapte vine el in chioscul din gradina, dupa cum ne vorbisem…
iar eu il asteptam demult si tremuram toata de spaima si de durere. Si el tremura tot, era alb
ca varul, iar in mana tinea un revolver…
Si atunci el imi spune cu glas imspaimantator: ,,Iubita mea , comoara mea…’’
,,Minunata mea iubita ! –zice - parintii mei nu-si dau consimtamantul - zice- ca eu sa ma cunun cu
tine … si ma ameninta cu blestemul lor vesnic pentru ca te iubesc.
Si deaceea – zice- eu trebuie sa-mi pun capat vietii …’’
Si avea un revolver urias, incarcat cu zece gloante … ,, Adio –zice- prietena duioasa a inimii mele !
Hotararea mea e neclintita … nu pot trai fara tine nici o clipa’’.
Atunci eu i-am raspuns: ,,Neuitatul meu prieten … Raul… ‘’
- Taceti … prapaditilor! Ah… caini vagabonzi ce sunteti! Parca … parca voi puteti pricepe … ce-i
dragostea? Dragostea adevarata? Eu insa am cunoscut-o… dragostea cea adevarata! Si tu!
Nenorocitule!... Mai spui ca esti om invatat … ca iti beai cafeaua in pat… Nu mai vreau! Nu mai
spun nimic… Daca nu ma credeti… daca radeti de mine…
Si atunci eu i-am raspuns : ,,Bucuria vietii mele! Soarele meu luminos!
Si mie mi-e cu
neputinta sa traiesc pe lume fara tine… pentru ca te iubesc la nebunie si te voi iubi atat timp cat
imi va bate inima in piept! Totusi- zic- nu pune capat vietii tale fragede … deoarece ea e necesara
parintilor tai dragi , caci tu esti singura lor mangaiere … mai bine paraseste-ma pe mine! Mai bine
sa pier eu … de dorul tau , viata mea… eu sunt singura pe lume , n-am pe nimeni … asa-i soarta
mea! Mai degraba… sa ma prapadesc eu- n-are a face! Eu nu sunt buna de nimic… si n-am nimic
din viata… n-am nimic…
Mosule! Zau …asa a fost ! Totul a fost aievea ! El era student … era frantuz… Gastosa ii zicea…
avea o barbuta neagra… purta cizme de lac … sa ma trazneasca aici pe loc daca mint! Si grozav
ma iubea… asa ma iubea!
De ce oare … pentru ce traiesc eu aici ??? … ma duc departe… pana la capatul pamantului !
Si goala ma duc! Sa stiu ca am sa ma tarasc si in patru labe! Da, sunt in stare sa ma tarasc ! …
ah, ce sila mi-e de toate! De toata viata asta … de toti oamenii!...
Daca as putea ! Pe toti v-as strivi! Uite asa! “