You are on page 1of 15

Colecţie coordonată de

DENISA COMĂNESCU

Carte publicată cu sprijinul Institutului pentru Traduceri Literare (Rusia) .

EVGHENI VODOLAZKIN Laur Roman neistoric Traducere din rusă şi note de ADRIANA LICIU .

Goumen & Smirnova Literary Agency (www. Liciu.com) All rights reserved. fax 021 408 83 51 www. EVGENIJA VODOLAZSKAJA Laur / Evgheni Vodolazkin. 2014 ISBN 978-973-689-779-5 I. Carmen Petrescu Tipărit la Ganesha Publishing House EVGENII VODOLAZKIN LAVR © Evgenii Vodolazkin. 013701 Bucureşti.humanitas.ro Comenzi telefonice: 0372 743 382. trad.1-31=135.: Adriana Liciu.1 EDITURA HUMANITAS FICTION Piaţa Presei Libere 1.bgs-agency. pentru prezenta versiune românească Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României VODOLAZSKAJA. 2014.Redactor: Luana Schidu Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Cecilia Laslo DTP: Radu Dobreci. – Bucureşti: Humanitas Fiction.ro Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.161.ro Comenzi online: www.) 821. 2012 The publication of the book was negotiated through Kessler Agency and Banke. © HUMANITAS FICTION. România tel. 0723 684 194 . 021 408 83 50.libhumanitas. Adriana (trad.

Tatianei .

În asemenea cazuri. Rukineţul. Una dintre ele. Se presupune că acest cuvânt. ei descântau boala. Dar cei mai mulţi îl ştiau cu porecla Vraciul. dar nu scăpau prilejul să se adreseze direct bolii. Ceea ce poate fi considerat un privilegiu. Atât de puţin. vraci. locul unde venise pe lume.Prolegomene A avut patru nume diferite. A fost. ei trebuiau să descrie în detaliu tot ce se petrecea în trupurile lor suferinde. este de crezut. Lor le erau cunoscute nişte mijloace împotriva suferinţelor. Uneori se întâmplă ca părţile ei să aibă prea puţin în comun. cuvântul avea un rol mai important decât acum. A avut şi două porecle. lipsite aparent de sens. de vreme ce viaţa omului nu este uniformă. copleşite 7 . a face farmece). Graniţa dintre vraci şi descântător era la vremea aceea relativă. orice însemna el. Uneori li se părea că. încât poate să pară că au fost trăite de oameni diferiţi. se trăgea de la slobozia Rukina. un rol esenţial îl avea cuvântul. Cum medicamentele erau puţine la număr. fiindcă pentru contemporanii lui a fost în primul rând vraci. Rostind fraze ritmice. odată cu vorbele tărăgănate. O astfel de înrudire presupune că. convingând-o să părăsească trupul pacientului. a spune braşoave) – zagovarivati (a descânta. În lipsa unei tehnici a diagnosticării. în actul tratării. Iar de vorbit trebuia vorbit destul de mult. n-ai cum să nu te miri că toţi aceşti oameni poartă acelaşi nume. pentru că cele înfăptuite de el au ieşit din limitele posibilităţilor unui vraci. Vorbeau bolnavii. Vorbeau vracii. mai mult decât atât. pe etape. Cuvântul ca atare. vine de la cuvântul vrati (a minţi.

Putea să spună doar: trupul tău te va mai sluji. şi tăcerea lui se transmitea celor adunaţi. pentru că nu toate bolile le îngăduiau suferinzilor să facă o relatare demnă de încredere despre suferinţa lor. în limba rusă. El nu uita vorbele lui Arsenie cel Mare: de multe ori mi-a părut rău de vorbele pe care le-a rostit gura mea. mulţimea îl lăsa să treacă spre acela pentru care venise. dar de tăcere nu mi-a părut rău niciodată. Toţi aşteptau o minune. Vorbeau rudele bolnavilor. Sau foşnetul frunzişului de septembrie. înseamnă „mână“. pregăteşte-te să îl părăseşti. 8 . primită după locul în care se născuse. Rudele îşi puteau exprima deschis teama că boala era incurabilă şi (Evul Mediu nu a fost o epocă sentimentală) se puteau văita că este atât de greu să te ocupi de bolnavi. Porecla de Rukineţul1. Întreaga lume locuită i-o cunoştea. Şi se făcea auzit scârţâitul zăpezii de ianuarie sub picioarele lui. 1 Ruka. atinsese culmi inaccesibile. află că învelişul acesta este nedesăvârşit. măiestria lui în ale lecuirii tot progresase şi. la zenitul vieţii. Sau îi atingea rana. De la un an la altul.de durere. Mulţi credeau că atingerea mâinii lui vindecă. el se uita în tăcere la bolnav. ieşea încet-încet din ei şi boala. Îşi punea mâna pe fruntea bolnavului. şi pe feţele celor ce stăteau acolo în picioare se prelingea sudoarea aşteptării. din sute de guri deschise ieşeau doar nişte norişori de abur. iar el nu se putea ascunde de ea niciunde. Sau: trupul tău nu te mai poate sluji. Doar vracilor le puteau spune despre boala lor cu toate amănuntele. El îi cuprindea pe cei de faţă cu privirea. căpătase astfel încă un înţeles. El se uita cum se topeau în aerul îngheţat. Mulţimea încremenea. În locul cuvintelor. Dându-se la o parte. O particularitate a omului despre care este vorba aici a fost aceea că vorbea foarte puţin. Apariţia lui strângea mulţimi de oameni. De cele mai multe ori. Ele precizau cele spuse de apropiaţii lor şi chiar le corectau. Şi asta făcea să le fie şi lor mai uşor. Faima lui era mare. şi asta făcea să le fie mai uşor. omului. pare-se. Se auzeau căzând pe pământ picurii săraţi.

O astfel de părere se întemeiază pe faptul că.Se spunea că poseda elixirul nemuririi. Şi nici elixirul nemuririi. Cu alte cuvinte. el şi-a păstrat vechea înfăţişare. se poate spune categoric că în prezent el nu este cu noi. Din vreme în vreme. . Zăcând multe zile sub cerul liber. Iar după aceea a dispărut. chiar este exprimată ideea că cel care dăruise vindecare nu putea muri ca toţi ceilalţi. ca şi cum cel căruia îi aparţinea obosise să mai zacă. numai doi oameni au părăsit pământul întrupaţi. el nu s-a pregătit să se afle veşnic în trup – măcar că s-a ocupat de trup toată viaţa. cel mai probabil. Mai este de menţionat şi faptul că el nu înţelegea întotdeauna ce timp trebuie socotit prezent. iar în carul de foc s-a ridicat la cer Ilie. Lucrurile de soiul acesta nu prea corespund celor pe care le ştim despre el. Cei ce gândesc astfel uită totuşi că. Se ridicase şi plecase. trupul său nu a arătat urme de descompunere. după ce a murit. Pentru demascarea Antihristului. De vraciul rus datina nu aminteşte. Dumnezeu l-a luat pe Enoh. de la facerea lumii. nu l-a avut. Judecând după puţinele spuse ale sale.

Cartea cunoaşterii .

Arseni a trecut. Doară: trăieşte. a răspuns stareţul. Lăsându-se să cadă la pământ în pridvor. 13 . a rămas aşa câteva ceasuri şi a implorat pentru pruncul ei un singur lucru: viaţă. în general: trăieşte singur. Când carnea ei s-a curăţat. ea nu s-a dus la biserică şi a aşteptat să i se cureţe carnea. că o să fie anevoios să te ducă acolo. familia a făcut o slujbă de mulţumire. s-a dus la slujba din zorii zilei. la mânăstirea Sfântul Kiril de Belozersk. Asta s-a petrecut la 8 mai 6948 de la Facerea lumii. prietine. În aceste şapte zile. Eşti atâta de lung. bunicul lui. Aşa a spus stareţul Nikandru. în ziua pomenirii lui Arsenie cel Mare. ca să îl pregătească pe nou-născut pentru prima împărtăşanie. lângă mânăstirea Sfântul Kiril. În principiu. Arseni era al treilea copil al ei. mama lui nu a mâncat carne. şi el hotărâse să îl întrebe pe stareţul Nikandru ce să facă mai departe. Sărutând după slujbă moaştele preacuviosului Kiril. Şapte zile după aceea a fost botezat cu numele lui Arsenie. nu am ce să-ţi spun. În ziua următoare se împlinea cel de-al şaptezecilea an al vieţii sale. anul 1440 de la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pe 8 mai 1441. iar Hristofor. a rămas la mânăstire.El a apărut pe lume în satul Rukina. Arseni şi părinţii lui au plecat acasă. Şi. Patruzeci de zile după naştere. Cei născuţi înaintea lui nu trecuseră de primul an. cât mai aproape de cimitir.

şterge clădirea de pe faţa pământului. el a ştiut că pe locul izbei lui avea să se ridice în anul 1495 biserica cimitirului. cu loc berechet. Că. nimeni nu le va pune la dispoziţie alt teren. Voroşilov“. În concordanţă cu destinaţia iniţială a terenului. dar nu se grăbesc să se plângă consiliului local. instituţia organizează pe el înmormântări în masă. În anul 1947. pentru a produce cherestea. Dar Hristofor s-a hotărât. a descoperit America (atunci nu s-a dat atenţie acestui lucru). Din anul 1991. În anul 1609. În izba făcută temeinic. oricum. nu se hotărâse nimeni să se mute. nimerind cu precizie. dar fără moştenitori. chiar lângă gardul cimitirului. Cu cei ce culegeau ciuperci intrau în vorbă năluci. pilotul neamţ Heinrich von Einsiedel. 1 Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluţiei şi a sabotajului. la şapte mii de ani de la Facerea lumii. încă de pe-atunci. Erau anii în care casele deveniseră mai mari decât oamenii. în clădirea spitalului intră CEKA1 districtuală. membrii gospodăriei scot numeroase oase şi proiectile. După doi ani. În anul 1942. S-a spus că. pesemne.E. Ei ştiu că. Biserica a fost ridicată în semn de recunoştinţă pentru deznodământul fericit al anului 1492. în chip neaşteptat pentru sine şi pentru ceilalţi. Odată cu cartofii. Cimitirul a intrat în paragină şi pe locul lui a crescut o pădure de pini. Exact după o sută de ani. Şi deşi aşteptatul sfârşit al lumii nu s-a produs în acel an. tizul lui Hristofor. chiar în vremurile acelea îndepărtate. negustorul Kozlov. el şi-a imaginat absolut clar care avea să fie soarta acestui loc. La ceva depărtare de slobozia Rukina.Şi Hristofor s-a mutat lângă un cimitir din împrejurimi. a găsit o izbă pustie. înfiinţată în 1917 de Lenin. decorată cu ordinul „Steagul Roşu“. Cu atât mai mult cu cât se afla lângă cimitirul plin de morţi de ciumă. pământul aparţine gospodăriei legumicole „Nopţi albe“. În anul 1817 cumpără pădurea. 14 . terenul este reamenajat ca poligon militar şi este alocat brigăzii a 7-a „K. biserica a fost distrusă de polonezi. Stăpânii ei nu supravieţuiseră ultimei molime. pe locul eliberat se construieşte un spital pentru săraci.

Acestora. Sau să îi ungă cu găinaţ de vrabie frecat cu salivă. Despărţind izba. Hristofor îşi lipea urechea de pieptul bolnavului şi îi asculta îndelung respiraţia. Hristofor le poruncea să îşi pună pe negi ceapă sfărâmată cu sare. cincizeci şi patru de ani nu înseamnă puţin. Hristofor era tămăduitor cu ierburi. dar nu a socotit de prisos această măsură de prevedere. A adăugat frunze de stejar şi frunze de rută. După ce a intrat în casă. tămăduitorul cu 15 . Casa aceasta avea cinci pereţi: pe lângă cei patru pereţi exteriori. el forma două odăi: una caldă (cu cuptor) şi una rece. Se temea şi pentru cei pe care îi trata. cu timpul. Le-a pisat mărunt. Dar cel mai bun remediu i se păreau a fi seminţele de albăstrele. le-a pus pe jar şi timp de o zi s-a ocupat cu afumatul. Le dădea grâu măcinat şi făină de orz. Hristofor deosebea tusea după cum suna. Uneori le dădea alac fiert. Privirea lor tragică şi vinovată îi stârnea lui Hristofor râsul. fiindcă veneau la el tot timpul. Hristofor ştia că molima. Seminţele de albăstrele trăgeau rădăcina din negi şi ei nu mai creşteau în locul cu pricina. Pe cei care veneau pentru asta îi cunoştea imediat – după cum intrau şi şovăiau în prag. atât cât va trăi el.Păi. pentru o ţară cu o istorie furtunoasă. pe pământul ăsta ne-a fost dat nouă să trăim. pisate şi presărate pe negi. dar el nu lăsa să se vadă. şi veneau la el tot felul de oameni. izba mai avea un al cincilea. iar casa aleasă de el va rămâne întreagă cincizeci şi patru de ani. Această previziune amănunţită i-a indicat lui Hristofor faptul că. Hristofor a înţeles că. putea să dea supă de mazăre sau apă în care fiersese nap turcesc. După cum era felul tusei. fiindcă alacul scoate umezeala din plămâni. care puteau să vină ca să-l vadă. Dacă tusea era spartă şi nu se arăta clar. pământul va rămâne neatins. Trecând direct la subiect. Hristofor s-a uitat cu băgare de seamă dacă nu sunt goluri între bârne şi a întins din nou pe ferestre băşica de bou. Ajuta Hristofor şi în cele ale patului. pe care le amesteca cu miere. Se temea pentru ai săi. interior. Veneau ca să scape de negi. spun ei. iese singură din izbe. A luat boabe de fasole şi boabe de ienupăr şi le-a amestecat cu aşchii de ienupăr şi cu tămâie. Veneau cei chinuiţi de tuse.

Hristofor întreba despre problemă cu de-amănuntul. şi iarba las. care sunt scumpe. însemna el mânios pe o bucată de coajă de mesteacăn. el nu se întreba. Mai degrabă decât să creadă în ierburi. luate cu ceapă şi cu nap. Hristofor credea în faptul că prin fiecare iarbă vine ajutorul Domnului pentru un anumit lucru. lucru pe care nu erau dispuşi chiar toţi să-l facă. care avea două rădăcini: una albă şi una neagră. lucruri care sporesc sperma şi îmboldesc gândurile de pat. Îl irita să audă cum apa din căuş curge întretăiat în hârdăul de lemn. Cei cărora acest lucru le era peste puteri. În cazurile critice. Dacă toate acestea nu sporeau sperma şi nu stimulau gândurile de pat. sfătuindu-i să dea mare atenţie prepuţului. La fel vine acest ajutor şi prin oameni. Cea albă făcea să apară erecţia. Celor lipsiţi de potenţă li se recomanda să mănânce raţă sau rinichi de cocoş. socotind întrebarea de prisos. El era convins că influenţa tainică a ierburilor se răs16 . Hristofor înţelegea Cine făcuse legătura aceasta. şi oaspeţii se supuneau fără să crâcnească. Ajutorul dat de Hristofor celor apropiaţi nu se mărginea la medicină. Uneori îi trimitea să se spele în încăperea de-alături. Ce zici de aista. în fine. De ce de fiecare dintre ierburile ştiute de el erau legate calităţi strict determinate. Nu se temeau să îi spună. Neajunsul acestui remediu era acela că rădăcina albă trebuia ţinută la momentul cu pricina în gură. Acelaşi efect era atribuit ierbii cu ciudatul nume de seu de corb. Dacă membrul de taină nu avea vătămări evidente. cea neagră – să dispară. să fie sfărâmate în supă şi să se bea cu vin. ori un sirop ieftin de izmă. El era convins că regulile de igienă personală trebuie respectate şi în Evul Mediu. Şi unii şi alţii sunt numai instrumente. Hristofor dispunea să se procure ouă de vulpe. Mai exista. Şi cum i-or lăsa femeile la ele pe aşa unii? Te-apucă groaza. Hristofor sfătuia să se adauge în mâncare anason şi migdale. tămăduitorul trecea de la lumea vegetală la cea animală. În lipsa erecţiei. şi pentru el era de-ajuns că ştia de ea. fiindcă ştiau: el nu era guraliv. precum şi grâului obişnuit. le recomanda să sugă ouă obişnuite de găină.ierburi îi îndemna pe oaspeţi să-şi dea jos pantalonii.

Ochii larg deschişi se uitau la vârfurile pinilor. aduce reuşită. O scuturase de umeri. apa din părul ei ud îi şiroia pe mâini. Ştia că iarba susai cu rădăcină deschisă la culoare.pândeşte asupra tuturor domeniilor vieţii omeneşti. ei sunt deja oameni în toată firea. să fie primiţi cu cinste şi să li se ducă faima. Iarba susai le-o dădea doar celor de care era absolut sigur. Le-o dădea celor care se ocupau cu negoţul. Hristofor a luat o bucată de coajă de stejar. fiindcă nevasta îi murise cu treizeci de ani în urmă. Hristofor stătea şi nu credea că soaţa lui e moartă. ea spune singură tot despre ea. roua cerului. pentru ca. nu avea nevoie de astfel de mijloace. putea ghici fără greş. Ea trebuia pusă la inima femeii adormite. Îi frecase obrajii. Îi prinsese o furtună la marginea unei păduri în timp ce umblau după ierburi. de frica vreunui eretic care pândeşte pe oricine s-a înmuiat. un eretic ori un diavol. Ori să şadă cu ea la ospăţ. Doară să nu întreceţi măsura fudulindu-vă. Hristofor. Pe urmă. ca ceara. La urma 17 . Se pune la căpătâiul femeii: adormind. Să o ia. El se ruga de ea să se ridice şi să se întoarcă acasă. nici prea mică. oricând se apucă de o treabă. acum o clipă era vie. e bine să o aibă în sân. ci iarba albastră târâtoare pe pământ. Ea tăcea. Soţilor geloşi Hristofor le recomanda lintiţă – nu lintiţa aceea care înnămoleşte bălţile. Şi nimic nu putuse să o facă să vorbească. chiar şi în mulţime. Ştia că. Dar puţini se încumetau să facă asta: era înfricoşător. Mai era o cale să o faci să vorbească: inima de bufniţă. ca să nu fie osândit. Luând-o cu el după ce se scurgeau patruzeci de zile. El. de pildă. O avea întotdeauna la el. oriunde mergeau. Adunând această iarbă prin smârcuri. îşi făcea semnul crucii spunând: îndură-te de mine. îi prevenea Hristofor. şi a scris: La urma urmelor. Cel mai mult ţinea Hristofor la o iarbă roşie. Buzele ei se mişcau fără un sunet sub degetele lui. la judecată. Doamne. Hristofor îl ruga pe preot să o pună pe altar şi să o ţină acolo patruzeci de zile. Că mândria e rădăcina tuturor păcatelor. cu un acuşor. nici prea mare. În ziua când s-a mutat în locul cel nou. Bune şi rele. după ce ducea iarba la sfinţit. Pe eretici Hristofor nu-i avea la inimă. Îi dădea în vileag cu iarba numită capul lui Adam. o lovise un trăsnet.

. . . 261 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Cuprins Prolegomene . . . . . . . . . . . . 11 Cartea renunţării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 Cartea drumului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167 Cartea liniştii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Cartea cunoaşterii . . .