LP 1 – Anatomie patologică Anatomia patologică : este o ramură a ştiinţelor medicale ce are ca obiect de studiu leziunile .

Leziunile : reprezintă orice perturbare de la morfologia normală a unei celule , grup de celule , ţesut, organ , sistem de organe sau aparate şi chiar a întregului organism . Materiale folosite în AP : • cadavru: persoane internate care au decedat (la 24 ore după internare ) ; - macroscopic / microscopic • material de biopsie : bios = viaţă ; observarea leziunilor • piesele de exereză chirurgicală : excizii chirurgicale ( scoaterea, extragere din corp); „chirurgia vindecă prin mutilare” Examene folosite : • citodiagnosticul = studiul unei celule sau grup de celule care sunt desprinse dintr-un context natural ;  avantaje : tehnica e simplă , rapidă, ieftină şi poate fi repetată / reprodusă de câte ori este nevoie ;  dezavantaje : oferă date orientative despre starea ţesutului din care s-a recoltat ; un astfel de examen precizează cel mult tipul de leziune ( ex. : inflamaţie, distrofie, neoplazie), dar nu nepoate spune subtipul leziunii; de aceea este necesar completarea cu un alt tip de examen ; • ex. histopatologic : durează 7 – 10 zile • ex. citologic exfoliativ : ţesuturile se reînoiesc permanent , la nivelul cavităţilor naturale ( bucală, vaginală) • ex. lichidului : sânge ( prin puncţie venoasă); LCR ( prin puncţie lombară); suc gastric (cu sondă nazogastrică ); lichide patologice ; paracenteză Citodiagnosticul prin puncţie biopsică : • cu un ac subţire ( 0,5-0,6 ) se recoltează din structurile superficiale ; • trebuie mare precizie , fapt pt care se ghidează cu mijloace imagistice ; astfel :  parotidă, submandibulară, gl. mamară – scintigrafie înainte ;  puncţii testiculare, prostatice ; nu se indică la chist hidatic  eso-gastro-duodenoscopii ; rectolonoscopie ;  pense ciupitoare  laparoscopie – cu scoaterea unei porţiuni ; crearea unei breşe pt vizualizarea unei porţiuni Citodiagnostic prin amprentare : • pentru limfoame ; un ganglion tăiat pe jumătate se pune pe o lamă cu albumină , se apasă puţin ; ce rămâne se evaluează Ex. histopatologic permanent : • lamele ; recoltarea de piese chirurgicale ; fragmente de puncţii biopsice ; • biopsia chiuretaj : raclarea unor porţiuni din mucoasa endometrială ; • oprirea proceselor de necrobioză prin fixare → conservarea în stare vie a produsului – piesa se şi întăreşte ; fixator – formol 40% dar se foloseşte diluat 1/10 , altfel arde ; • 24 h fixare ; 24 h spălare; deshidratare cu alcool ; agent de clarificare – benzen toluen ; • parafinare în baie 8h → 3 blocuri x 8 h fiecare ; secţionarea blocului de parafină cu produs în fâşii • pescuirea lor dintr-un vas cu apă încălzită pe lamă dată cu albumină Mayer • glicerol / balsam de Canada – pe lamă pt vizualizare la microscop peste probă Rinichi : tumora Gravitz – în loja renală ; dacă nu este vascularizată , se poate interveni chirurgical prin nefrectomie ( extirparea în totalitate a rinichiului) 1

Ex. citologic exfoliativ Babeş Papanicolau : se recoltaează 3 probe – colul uterin ; pt frotiu – colorant nuclear ; la nivelul nucleului apar modificări maligne . LP 2 – Anatomie patologică Examinarea macroscopică Necropsia : metodă macroscopică folosită în anatomia patologică şi în medicina legală , constând în efectuarea de secţiuni şi excizii pe cadavre ; microscopul evidenţiind tipurile de leziuni pe baza cărora se stabileşte diagnosticul de deces. Moartea reală : ansamblul modificărilor ce apar la nivelul organismului în urma încetării funcţiilor sale (funcţiile vitale : circulaţia , respiraţia, metabolismul ). Moartea întregului organism este un proces progresiv : preagonie ; agonie ; moartea clinică ; moartea cerebrală (irecuperabil); comă depăşită ; viaţă vegetativă ; moartea cordului ; moartea întreg. organism . Criterii de diagnosticare a morţii reale : • atitudinea :  imobili, flasci, atoni, fără cunoştinţă ; inexpresivi, cu tegumente palide, lipsite de elasticitate  tegumentele de la nivelul pulpei deget. şi a feţei sunt uscate , la fel şi buzele  mandibula este căzută ; pleopele sunt căzute ; midriază fixă bilaterală ;  membrele superioare în flexie ; picioare flectate spre exterior • consemnarea semnelor negative de viaţă :  manevre prin care se obiectivează încetarea funcţiilor vitale :  respiraţia : cu ochiul liber ; luăm un vas cu deschidere mare , plin jumătate cu apă şi se pune pe abdomenul cadavrului ; cu stetoscopul se ascultă murmurul vezicular  circulaţia : puls central ( bătăile inimiii); puls periferic ( a. radială, a. carotidă) ; se face venesecţie ; măsurarea TA ; în moarte clinică este < 40 mmHg  funcţia de relaţie = reflexe : ultimul care dispare este cel cornean ; în moarte clinică dacă se înţeapă corneea , aceasta se roşeşte ; în moarte clinică dacă se arde pielea cu o ţigare , se formează o flictenă , iar în jurul acesteia apare un halou ; în moartea reală – globii oculari se înfundă • semne precoce ale morţii reale :  examinare generală ; răcirea organismului ;  deshidratarea cadavrului : tegumentele se încreţesc, devin aspre ; la pupilă apare o pată albă ; apar petele cadaverice ( coloraţie violacee a tegumentelor ) în lipsa circulaţiei ; aceste pete nu apar în urma unor hemoragii, anemii, intoxicaţii cu nitriţi  rigiditate cadaverică : articulaţiile corpului se blochează ; musculatura se contractă ; se începe în sens - tibio - plantar ; în primele 12 h – flexia membrelor superioare este pozitivă , dar în următoarele 12 h , acestea pot reveni la poziţia normală ; la 24 h dispare rigiditatea în sens invers –tibio-plantar ;  autoliza cadaverică : proces distructiv enzimatic al materiei vii • modificări cadaverice tardive :  apar la 24 de ore de la diagnosticul de deces şi se datorează acţiunii mediului încomjurător asupra organismului ; acestea sunt procesul de puitrefacţie ; acţiunea insectelor şi animalelor  putrefacţia : proces prin care materia vie organică este transformată în materie anorganică  faza gazoasă : acţiunea florei microbiene aerobe ; emfizem de putrefacţie ( gazele ajung sub piele şi aceasta se umflă ; ajunge la un volum de 2 ori mai mare decât cel iniţial) ; persoanele însărcinate decedate nasc în sicriu ; buze imense; limba iese din gură  faza lichidiană : acţiunea florei microbiene anaerobe ;  modificări naturale : pot bloca procesul de putrefacţie ( ex . în munţi, la poluri); după ce este adus la o temperatură crescută, acest cadavru putrezeşte imediat ; în deşert se produce deshidratarea completă (mumifiere = schelet + piele) ; în umezeală şi lipsa căldurii ( mlaştini, 2

fântâni) pielea este destinsă şi grăsimea este expusă ; grăsimea în apă se acoperă cu o crustă de „săpun” ce opreşte putrefacţia ; în mediul acid – pielea se întăreşte ; pietrificarea – sunt surprinşi de cenuşa vulcanică – o crustă de piatră , murind asfixiaţi sau în urma arsurilor ; sunt ca nişte „statui”. LP 3 – Anatomie patologică Distrofii • sunt leziuni morfologice prezente la nivel de celulă , structuri intercelulare , ţesuturi, care apar ca o urmare a tulburării de metabolism • clasificare : leziuni cantitative ; leziuni calitative • leziunile cantitative :  atrofia tisulară  a volumului unui ţesut pe seama scăderii în volum a elementelor componente sau pe seama scăderii nr. elementelor componente ;  trebuie diferenţiată de aplazie ( lipsa dezvoltării ţesutului) , hipoplazia ( dezvoltarea insuficientă ); agenezia ( lipsa dezvoltării org.)  atrofia se întâlneşte în condiţii fiziologice ( ex. în senescenţă – scăderea masei musculare ; timus la pubertate ; bontul ombilical ) sau patologice ( nanism hipofizar ; boala Simon – necroza hipofizei ; atrofie prin imobilizare , poliomielita → leziune neurologică din coarnele anterioare ale măduvei spinării , insuficienţă tiroidiană → mixedem )  hipertrofia tisulară :  creşterea în volum a unui ţesut pe seama creşterii în volum a elementelor componente ( ex. hiperplazie glandulară preneoplazică datorită creşterii estrogenilor);  în condiţii fiziologice masa musculară ( scheletală) , cordul→ la atleţi, sportivi ; glanda mamară → în sarcină , fibrele musculare miometrale ,  în condiţii patologice : hipertrofia concentrică ( în HTA sau stenoza aortică) ; hipertrofia excentrică ( la ambii ventriculi → în insuficienţa valvulară ) ; steatoza ( înmagazinare de trigliceride în celule în care de obicei nu există ; excesul de trigliceride e depus în stratul superior sub formă de ţesut adipos → atrofia → insuficienţa cardiacă). Există mai multe tipuri de necroză din care : necroza de coagulare ( denaturarea proteinelor în agresiuni ischemice ; ex. infarctele cu excepţia creierului , în arsuri chimice cu substanţe caustice ; la organele cu circulaţia de tip terminal – o singură circulaţie – ex. splina → culoare deschisă albicioasă )

3

LP 4 – Anatomie patologică Tulburările metabolismului lipidic Tulburările colesterolului • ateromatoza = leziune distrofică complexă datorată în principal tulburărilor metabolismului colesterolului , constând în depunerea subintimală de trigliceride , colesterol, alte lipide , glucide, fibrină, elemente figurate ale sângelui , fibre de colagen şi săruri de calciu , care antrenează remanieri ale mediei arteriale ; • sunt afectate vasele mari şi mijlocii : arterele elastice şi musculo-elastice ; • leziunile se dezv. cel mai frecvent la locurile de bifurcaţie : crosa aortică ( de unde pornesc ramurile principale – trunchiul comun şi carotidele dr / stg) ; locul de origine al arterelor intercostale ( 12 perechi ), arterelor renale ; locul de bifurcaţie al aortei abdominale – iliacele comune • factorii determinanţi : hiperlipoproteinemiile – LDL , HLDL ; factori congenitali şi dobândite (deficite enzimatice); • factori predispozanţi : Dz , HTA , sedentarism , obezitate , fumat ; leziunile încep să se dezvolte încă din copilărie , dar se dezvoltă la maturitate ( 30-40 ani). • evoluţie :  edem al intimei : nu se poate observa macroscopic ; se produc depuneri subintimale şi sunt degradate o parte din fibrele de colagen de aici ;  strie lipidică : au loc depuneri masive ; apar şi celule care fagocitează – celule spumoase (monocitele circulante care trec subintimal şi devin macrofage sau fibre musculare netede venite din media arterială care se pot metaboliza în macrofage – aspect de proeminenţă liniară în lungul axului vasului , 0,5 – 1 cm );  placă fibroasă : caracteristic, către suprafaţa endoteliului vascular are loc o proliferare de fibre de colagen → mai reliefate , cu aspect de placă butonată cu consistenţă crescută – aspect albicios  placă de aterom ( stadiu tipic) : în structura căreia superficial există o densificare de fibre după care urmează un strat superficial cu limfocite , plasmocite , macrofage , celule spumoase apoi mai în profunzime este zonă de necroză ateromatoasă ( ateros = terci) macrofagele produc enzime ; la baza leziunii se observă un ţesut de granulaţie ( o inflamaţie)  80% din infarctelemiocardice datorate ateroamelor – complicate cu tromboză Necroza de lichefacţie : • creier : ţesutul este „ramolit”; zonă irigată (creierul are mare cant. de apă ) → ischemie → necroză • ficat : pileflebitice ; abces hepatic – inflamaţia acută supurativă , dată de germeni microbieni ( sursa de germeni microbieni este în tubul digestiv subdiafragmatic )(streptococi, stafilococi ) → puroi (septicemie) ; caracteristic venei porte ; alte căi : calea arterială , hepatică ; • mai pot apărea abcese subcapsulare – la ultima ramificaţie → sparg capsula → septicemie • abcesul căilor biliare

4

Leziuni circulatorii • apar ca urmare a perturbărilor survenite în sistemul cardiovascular ; leziuni prin : tulburări ale circulaţiei sanguine / limfatice ; tulburări ale lichidelor din sistemul lacunar ( lichidul interstiţial – edeme - şi seroase ) • leziuni prin tulburări ale circulaţiei sângelui  leziuni privind volumul şi distribuţia sângelui în corp ( hiperemie, stază, hemoragii ) sau cu caracter obstructiv ( tromboza, embolia, infarctele, CID – coagulare vasculară diseminată);  infarctul ( ultimul grad al cardiopatiei ischemice )- zonă circumscrisă de necroză vizibilă macroscopic ; cauză – obstrucţia completă (ischemia), ireversibilă , brutală ( instalată acut), permanentă ; → necroza de coagulare  evoluţia unei zone de necroză : porţiune mică → substituţie de ţesut de fibroză ; fibrilaţia ventriculară apărută în cardiopatie ischemică poate ucide  tromboza : leziune cu caracter obstructiv ; alcăt. unui corp străin în interiorul ap. c-v → tromb  etiologie : sângele se coagulează la nivelul venelor şi în canalele cordului ; stagnarea sângelui – stază - ; erodarea pereţilor prin ateromatoză – ulcerează - ; tulburări de ritm – fibrilaţie atrială → dilatare , sângele stagnează → tromboză ; tulburări de coagulabilitate – exces/deficit de factori coagulari ( ex . hemofilicii nu au factorul VIII de coagulare → hemoragii ) sau după intervenţii chirurgicale mari  risc : dacă sunt vase mici → obliterare completă → infarct ; dacă sunt vase mari → obliterare parţială → ischemie

5

LP 5 – Anatomie patologică Inflamaţia : • o reacţie de apărare nespecifică a întregului organism în faţa diverşilor agenţi agresori ( din mediu intern sau extern ); prin această reacţie se încearcă neutralizarea , distrugerea agenţilor agresori şi încercarea refacerii ţesuturilor eventual distruse printr-un proces de organizare conjunctivă ; Inflamaţia acută : • răspuns de scurtă durată la agresiuni ; dpdv morfologic , răspunsul se caracterizează prin modificări de tip vasculo-exudativ ( 5-7 zile); • clasificare : inflamaţii acute predominant exudative sau alterative • inflamaţii acute predominant exudative :  catarală / seroasă / serofibrinoasă / purulentă / hemoragică  inflamaţia purulentă : exudatul este alcătuit din f mult puroi ( germeni microbieni, fibrină, resturi necrotice , PMN ); forma circumscrisă = abces – puroi delimitat de o capsulă ;  inflamaţii supurative difuze : = flegmonul – puroiul disecă şi distruge formaţiunile anatomice • inflamaţii acute predominant alterative Inflamaţia cronică :  un proces care evoluează pe o perioadă lungă ( 3 – 6 luni) caracterizată printr-o reacţie productiv proliferativă în urma căreia apare ţesutul de granulaţie ;  inflamaţia cronică specifică - determinată de anumiţi germeni ;  cale de contaminare : digestivă ( lapte de la vaca bolnavă de mastită ; saliva înghiţită ) ; aeriană ( prin tuse )

! penicilina – a fost descoperită în 1940

6

LP 6 – Anatomie patologică Neoplazia : • neos = nou ; plasis = format ; tumor = umflătură • reprezintă un proces de neoformare tisulară ca urmare a proliferării autonome ( independent de vecini) , anarhice ( nu respectă modelul ) şi ireversibilă a oricărui tip de celulă din organism ; • clasificare : neoplazii benigne şi maligne Neoplazii benigne : epiteliale ( de acoperire ; glandulare ) ; mezenchimale  epitelii multistratificate → papiloame ( excrescenţe , aspect vegetant ); funingine → gudron → hidrocarburi → carcinom scuamos (la coşari )  epitelii simple unistratificate → polipi ( se fac la organe cavitare ; ex. mucoasa la nivelul stomacului );  dezvoltarea : orice celulă când suferă o mutaţie , aceasta va fi la celulele fiice ; creşte singură 2-3 cm, iar după 2 cm nu poate creşte fărăr suport sanguin ; creşetrea expansivă – fără să distrugă ţesuturile vecine ; dacă → atrofia → benigne ; dacă comportamentul este invaziv → malignizare  polipii : cei pediculaţi sunt uşor de îndepărtat , nu au suprafaţă mare de contact , deci nu va fi hemoragie mare ; cei nepediculaţi - risc de hemoragie mare la îndepărtarea lor ; dacă apar mai mulţi polipi este risc mare de malignizare ( se poate scoate porţiunea respectivă ; cu cât sunt mai mulţi cu atât evoluează mai repede ; când sunt mai mulţi cel puţin unul se malignizează )  riscuri → la nivelul colonului ( diaree mucoasă; hipopotasemie ; stop cardiorespirator ); → pot ulcera polipii →sângerări mici repetate → anemie feriprivă  proliferarea glandulară :  epitelii glandulare ( mucoase glandulare): exocrine – pe mucoase glandulare ; endocrine  adenoame : neoplazii benigne ;  glanda proliferată devine un chist ; proiecţii papilare pot umple un chist  intestin gros – colon → polipoză chistică  ovar – chisturi  neoplazii benigne mezenchimale :  se dezvoltă după tipul celulei care proliferează + sufixul „om”  condrocit → condrom ; osos → osteom ; adipocite → lipom ; uter → fibrom ( leios = neted; mios = muşchi → leiomiofibrom uterin )  cord : mixom atrial – ţesutul mixoid subendocardic ( tumora creşte intracavitar ) – sângele nu mai trece din atriu în ventricul , apare hipoxie cerebrală , urmată de lipotimie

7

LP 7 – Anatomie patologică Neoplazii maligne (cancere) • procese neoplazice care locoregional cresc distructiv şi infiltrativ ; în plus pot disemina şi la distanţă dezvoltând tumori fiice ( metastaze ); • nomenclatură : după ţesutul care îl proliferează • clasificare : neoplazii maligne → carcinoame şi sarcoame • carcinoame : neoplazii maligne epiteliale ; în funcţie de tipul epitelial :  carcinoame scoamoase ( epidermoide) : se dezvoltă din epiteliile de acoperire de tip scoamos (ex. epiderm , mucoasa orală/esofagiană/vaginală/ şi a exocolului )  adenocarcinoame : au ca punct de plecare glanda ( epitelii glandulare) • sarcoame :  neoplazii maligne mezenchimale ( dezvoltate din ţesut de tip conjunctiv );  bazocelulare – diseminează foarte greu ;  spinocelulare – punct de plecare din stratul spino ; diseminează întotdeauna ;  denumire : celula care diseminează + sufixul „sarcom” ; ex. fibrosarcom ( proliferează fibroblastul); condrosarcom (→ condrocit), osteosarcom (→ osos); excepţii : celula adipoasă → liposarcom ; fibre musculare netede → leiomiosarcom ; fibre musculare striate → rabdomiosarcom ( rabdo = striat ) macroscopic : organele cavitare – neoplazii maligne au 3 aspecte fundamentale :  excrescenţa – în lumenul acestor organe → vegetaţii ;  infiltraţia – celulele maligne infiltrează structurile organului respectiv îngroşând peretele  pierdere de substanţă – din peretele organului respectiv → ulceraţii ;  există şi combinaţii : vegetantă + ulcerantă ; ulceroinfiltrantă ; sau toate 3  dacă afectează organe viscerale , aspectul este de unul sau mai mulţi noduli , nu au capsulă şi trimit prelungiri infiltrative ; • atipii celulare : raportul celulă – nucleu ; în populaţia celulară malignă , nucleii sunt heterogeni cu variaţii de formă , mărime şi culoare ; • transformarea : evoluţia în dinamică a unui proces malign  Carcinoamele : • carcinom „in situ” : neoplazia malignă ; se dezvoltă în grosimea stratului respectiv ( intraepitelial) fără să depăşească membrana bazală • carcinom microinvaziv : se descoperă cel mai precoce în acest stadiu • carcinom invaziv : are capacitatea de a metstaza Neoangiogeneză tumorală : chemotactism = atrage vasele de sânge ca să se vascularizeze ; o parte din celule mor şi eliberează substanţe care proliferează vasele de sânge

8