You are on page 1of 2

Renaşterea Europeană

Peter Burke
«Paradoxul fundamental al tuturor reformelor culturale este acela că
reformatorii vin dintr-o cultură pe care vor s-o schimbe. […] Orice
moment am alege ca început al Renaşterii, există mereu posibilitatea să
descoperim urme de renascentism şi mai departe în trecut.»

Profesorul Peter Burke, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători din domeniul istoriei
culturale, s-a născut în anul 1937, în Londra, provenind dintr-o familie bogată din punct de
vedere cultural. A crescut într-o casă ticsită de cărți, ceea ce a contribuit la nașterea dragostei
sale iremediabile pentru istorie.
Actualmente profesor de istorie culturală la universitatea Cambridege și membru în
consiliul academic al Emmanuel College, Peter Burke este autorul a peste 200 de articole și
30 de cărți, printre care se numără Culture and Society in Renaissance Italy, 1972; Popular
Culture in Early Modern Europe, 1978; Sociology and History, 1980; Historical
Anthropology of Early Modern Italy, 1987; The French Historical Revolution: the Annales
School, 1929 - 89, 1990; The Fabrication of Louis XIV, 1992.
Enumerându-se printre lucrările traduse în limba română, Renaşterea Europeană.
Centre și periferii (1998), reprezintă o fascinantă enumerare a principalelor evenimente din
istoria Europei, din punct de vedere geografic, cronologic, sociologic şi cultural. Autorul a
vorbit de o Renaştere „descentrată”, caracterizată de o pluralitate culturală (o cultură creştină
în primul rând, dar şi a minoritarilor, arabi şi evrei) şi a înţeles-o ca pe o întreprindere
europeană colectivă, având drept obiect schimbul cultural; el a acordat atenţie şi
periferiilor, acolo unde modelele oferite de centre erau receptate prin asimilare, adaptare sau
sincretism.
Scopul principal al lui Burke este demonstrarea faptului că Renașterea a reprezentat un
proces european activ, care a angrenat mai multe state, într-o perpetuă coexisten ță și
interacțiune, care nu a privit doar Europa Occidentală, ci și pe cea Centrală. De asemenea, el
nu contenește în a menționa importanța deținută de influențele orientale (bizantine/islamice)
în dezvoltarea particularităților și spiritului renascentist.

11 . au subestimat distanţa faţă de trecutul îndepărtat – antichitatea pe care o admirau cu atâta înflăcărare. lucrarea abundă în studii de caz. prin care identifică încă o dată caracterul european și colectiv al acestui fenomen. Burke recurge cât de des posibil la texte originale și la mărturii din epocă. bazat în primul rând pe influențe/absorbție și schimburi culturale. Asemenea tuturor imaginilor despre sine. cu toate implicațiile și în toate sectoarele sale. Se poate observa o netă preponderență a studiilor privind zonele periferice. Renaşterea Europeană. alese într-un mod selectiv. 1 Peter Burke. Ca şi alţi fii care se răscoală împotriva generaţiei taţilor lor. Burke a încercat o prezentare sintetică și generală a întregului fenomen care a fost Renașterea. cuprinzând desigur și Umanismul. Pentru a evita subiectivismul și atitudinile părtinitoare. nu urmărește doar segmentul artistic în care s-a manifestat curentul renascentist. o eră revelatoare şi în acelaşi timp înşelătoare. aceşti oameni datorează foarte mult „Evului Mediu” pe care de atâtea ori l-au înfierat. prin intermediul unor diferite canale. lucru impus de către caracterul generalist al lucrării. După cum el însuși afirmă. Editura ALL. Dacă ei au supraestimat distanţa faţă de trecutul recent. 1998. lucru necesar dealtfel. De asemenea. germanii și locuitorii țărilor baltice.Peter Burke oferă o abordare deloc tipică a problematicii Renașterii. grupuri sau texte. ale unor indivizi. în ceea ce privește populațiile care au avut o semnificație deosebită în conturarea și difuzarea spiritului renascentist: grecii. italienii. care întregesc monologul istoricului. Relatarea regenerării lor era un mit. cea a erudiţilor şi a artiştilor Renaşterii. ținând cont de faptul că majoritatea lucrărilor despre Renaștere. se limitează la spațiul Italiei sau cel mult la cel al Europei Centrale. pag. în sensul că prezenta o expunere înşelătoare a trecutului: fie că era un vis sau împlinirea unor dorinţe.1 Un capitol important al lucrării este reprezentat de acela al difuzării și receptării valorilor Renașterii dinspre centru înspre periferii. prin intermediul indivizilor și al cărților/textelor/ideilor (un important vehicul pentru transmiterea ideilor fiind tiparul). Burke identifică câțiva poli importanți. nu apelează la înșiruirea de nume celebre ale perioadei respective. București. fie că era o reconstituire sau o reprezentare a mitului antic al eternei reîntoarceri. El nu pune accentul pe studiul Renașterii ca fenomen tipic italian. rețele și grupuri de indivizi.