You are on page 1of 70

Universitatea “Dunărea De Jos”Galaţi

DREPTUL CONCURENŢEI
COMERCIALE
Lector univ. doctor Oana Elena Gălăţeanu

D.I.D.F.R
Facultatea: Drept
Specializare Drept
An: IV

Universitatea “Dunărea De Jos”Galaţi

DREPTUL CONCURENŢEI
COMERCIALE
Lector univ. doctor Oana Elena Gălăţeanu

Galaţi - 2010

CUPRINS:
Capitolul 1 Noţiuni introductive privind concurenţa comercială
1.1. Noţiunea de concurenţă ............................................................................................. 2
1.2. Trăsăturile concurenţei comerciale ............................................................................ 3
1.2.1. Concurenţa licită şi concurenţa interzisă. Noţiuni............................................ 3
1.2.2. Delimitarea domeniului concurenţei licite ........................................................ 4
1.2.2.1. Domeniile deschise concurenţei comerciale ...................................... 4
1.2.2.2. Domenii cu concurenţa interzisă prin lege ......................................... 6
1.2.2.3. Convenţii prin care concurenţa este interzisă................................... 12
1.3. Felurile concurenţei comerciale................................................................................ 14
1.3.1. Concurenţa pură şi perfectă .......................................................................... 14
1.3.2. Concurenţa eficientă ..................................................................................... 16
1.3.3. Monopol şi monopson ................................................................................... 17
1.4. Piaţa relevantă ......................................................................................................... 17
1.4.1. Piaţa. Noţiune şi elemente ............................................................................ 17
1.4.2. Piaţa relevantă. Piaţa produsului. Piaţa geografică relevantă ....................... 18
Teme de auto evaluare..................................................................................................... 21

Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale
2.1. Definiţia dreptului concurenţei comerciale. Dreptul naţional şi Dreptul
comunitar în materia concurenţei ............................................................................. 24
2.2. Obiectul dreptului concurenţei comerciale ............................................................... 28
2.3. Particularităţi ale dreptului concurenţei comerciale .................................................. 29
2.4. Delimitarea dreptului concurenţei comerciale şi raporturile lui cu dreptul
comercial şi cu dreptul consumatorilor. Divizarea materiei....................................... 31
2.5.

Cadrul legal şi structuri instituţionale............................................................. 32
2.5.1.1. Reglementările naţionale ................................................................ 32
2.5.1.2. Reglementările internaţionale.......................................................... 33

2.5.2. Cadrul instituţional ........................................................................................ 36
2.5.2.1. Instituţiile naţionale ......................................................................... 36
2.5.2.2. Instituţiile comunitare în materia concurenţei.................................. 40
Teme de auto evaluare..................................................................................................... 42

..........1................................................... 65 Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială 5................. Societăţile comerciale................................ 74 5. Persoanele fizice comercianţi.... Cadrul economic şi juridic ................... Câmpurile de interes economic ...............1...................1..... Concurenţa neloială pe piaţa internaţională ..........1..................... 56 4..........1...2...................................................2..................................................1....3.........................1......................................................................3............ Regiile autonome..... Răspunderea juridică pentru dumping şi subvenţii..3.........3..2.................1......................................................2..4....................... Conţinutul raporturilor juridice de concurenţă..........1............... .............................. 49 3..1........ 75 5..... Dumpingul la export şi import...... 59 4................... 59 60 61 62 4.1.........3.......................... Cadrul legal referitor la concurenţă stabilit prin Tratatul de la Roma....3.... 63 Teme de auto evaluare............. 62 4........2.................... 4.....................2.................................. Subiectele raportului juridic de concurenţă ................2............1... Organizaţiile cooperatiste ............................3...... 57 4...............2....1.................................................................3............1....2.................................. 73 5..................... 58 4......................................................3........... Noţiunea de concurenţă neloială şi cadrul legal de reglementare (la nivel naţional şi comunitar) ..................... Formele de manifestare ale concurenţei neloiale pe piaţa internă ..................... Obiectul raportului juridic de concurenţă .............2............................2...1.......3...... Formarea comunităţilor Europene........ Întreprinderile ..... 70 5....................1.................................1...............................Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei 3......... Dreptul comunitar (european) şi instituţiile sale............ 57 4........4............. 73 5.........3.......................... 54 Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă 4................. Subiectele individuale de drept .. Personalitatea juridică a comunităţilor......................... Persoanele fizice necomercianţi......... 44 3...... 47 3. 69 5.2........................... Persoanele juridice necomerciante ... Persoanele juridice comercianţi ......... 4......3...............1.......2.......3............................................................. 67 5.................... 4........................... 56 4... Răspunderea juridică pentru comiterea actelor de concurenţă neloială pe piaţa internă ............................................................... Izvoarele dreptului comunitar ................1................................2........ 58 4. Cartea verde în domeniul concurenţei privitoare la cererea de daune pentru încălcarea regulilor comunitare antitrust ............ Subiectele colective de drept ......... Concurenţa neloială pe piaţa internă.......3.........1........................ 52 Teme de auto evaluare... Subvenţiile ...2.......... 58 4...................3............................................... 69 5... 76 .... Categoriile de subiecte ale raporturilor juridice de concurenţă..................2....4....3................................2....................

........................... Aspecte generale ................... 82 6................................................................ 79 Capitolul 6 Practici restrictive de concurenţă (Practicile anti-concurenţiale) 6........................................3............ 83 6...........................................1................................................4................. 143/1999 modificată prin Legea nr............ 86 Bibliografie .......... Concentrarea economică ................ Folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinută de unul sau mai mulţi agenţi economici.............................. Practici anti-concurenţiale nesancţionabile .................................. 84 Teme de auto evaluare.............................3............ Regimul juridic al ajutorului de stat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr...........................................................603/2003 ................................2............. 81 6...............................5..........................5............ 77 Teme de auto evaluare.........

1.5.2. Cadrul legal 2. • structurile internaţionale legale înfiinţate în acest domeniu al concurenţei comerciale.5. Divizarea materiei 2. Definiţia dreptului concurenţei comerciale.2. Obiectul dreptului concurenţei comerciale 2.1.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale CON INUT 2.3. . Reglementările naţionale 2. Delimitarea dreptului concurenţei comerciale şi raporturile lui cu dreptul comercial şi cu dreptul consumatorilor. Cadrul legal şi structuri instituţionale 2.5.1.5.5.1. Particularităţi ale dreptului concurenţei comerciale 2. Cadrul instituţional 2. Reglementările internaţionale 2.2.1.2.2.1.1.5. Dreptul naţional şi Dreptul comunitar în materia concurenţei 2.4. • modului cum este reglementată concurenţa la nivel naţional şi comunitar. Instituţiile naţionale 2. • deosebirii acestei ramuri de drept în raport cu alte ramuri precum dreptul comercial şi dreptul consumatorilor. • obiectului şi particularităţilor dreptului concurenţei comerciale. Instituţiile comunitare în materia concurenţei OBIECTIVE: Studiul acestui capitol va avea ca finalitate înţelegerea: • noţiunii de drept al concurenţei.5.

“Tratat de proprietate industrială”.15-18 J. Elementul comun al celor două laturi este reprezentat de protejarea libertăţii comerţului pe piaţa naţională. sau abuzul de poziţie dominantă pe o piaţă determinată.cea mai frecventă în doctrină . Există pentru acest concept o semnificaţie extensivă şi una restrictivă. vol. denigrarea rivalului În concepţia dualistă . p.dat de interpretarea monistă .18 în acest sens. Concepţia monistă este mai restrictivă decât cea menţionată anterior menţionată şi conform ei dreptul concurenţei comerciale are ca obiect exclusiv ansamblul de reguli care reprimă practicile monopoliste ale agenţilor economici9. “le droit français de la conturrence”. Această concepţie (dualistă) percepe ca obiect principal al dreptului concurenţei comerciale patologia concurenţei sub toate formele manifestate pe piaţă.16-18. p. dreptul concurenţei este acea ramură de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice care au ca obiect concurenţa8. Mai există şi o altă teorie. adică. Azéma. potrivit acestei opinii. extinderea şi păstrarea clientelei. Adică. care defineşte dreptul concurenţei comerciale ca fiind totalitatea acelor reguli ce au ca scop înăbuşirea exerciţiului abuziv al drepturilor de care se bucură agenţii economici în confruntarea pentru dobândirea.7 DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 24 . Paris.noţiunea „dreptul concurenţei comerciale” include două laturi distincte.1. Azéma. R. tot monistă. Paris 1989. cât şi în raporturile de export şi import.dreptul concurenţei este echivalent cu aşa-zisul „drept anti-trust” din terminologia anglo-americană. Potrivit tezei extensive. p. J. cit. Dreptul naţional şi Dreptul comunitar în materia concurenţei Noţiunea de „dreptul concurenţe comercialei” constituie motiv de controverse în literatura juridică de specialitate7.J.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale 2. dreptul concurenţei comerciale este definit ca acel ansamblu de reguli juridice care conduc competiţia dintre agenţii economici susţinută în vederea câştigării şi păstrării clientelei. O primă latură este constituită din prevederile anti-monopoliste. Eminescu. 1984. Kovar. Definiţia dreptului concurenţei comerciale. în special acele înţelegeri menite să facă imposibilă competiţia într-un anume domeniu al producţiei ori distribuţiei. “Droit de la concurrence”. 1982. op. Bucureşti. A doua vizează reglementările ce reprimă actele de concurenţă neloială. 7 8 9 Y. p. dar aflate în legătură datorită scopurilor adunate ale lor. adepţii acesteia din urmă sunt susţinători a două puncte de vedere: unul monist şi altul dualist. Exemplu: Asemenea activităţi excesive sunt: • • confuzia cu întreprinderea sau producţie rivalului să de pe piaţă. 3. Burst. În acest sens . J.

d) Relaţiile de concurenţă între agenţii economici care se confruntă pentru a-şi câştiga şi consolida o clientelă proprie. Aceasta a fost revizuită pentru a transcrie principiile de bază. “Dreptul Concurenţei Comerciale. 28. p. b) Un cadru economic adecvat Acest cadru constă într-o piaţă liberă.E. Astfel. aceea de a asigura existenţa şi exerciţiul normal al concurenţei. inclusiv Constituţia (legea fundamentală). în cadrul raporturilor de piaţă interne şi internaţionale. extinderea şi menţinerea (păstrarea) clientelei”. dreptul concurenţei comerciale reuneşte cele două laturi distincte. Potrivit opiniei altor teoreticieni.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale Definiţiile mai sus trecute în revistă au primit numeroase critici de genul că unele adună şi prevederi care în mod obişnuit sunt cuprinse în dreptul comercial şi dreptul proprietăţii intelectuale (este cazul interpretării extensive). existenţa competiţiei şi exerciţiul normal al ei între agenţii economiei în lupta lor pentru câştigarea. care sunt inseparabile şi prezintă interes într-o egală măsură10. Dreptul naţional şi dreptul comunitar în materia concurenţei comerciale Aderarea româniei la Uniunea Europeană a avut urmări majore asupra sistemului juridic naţional şi implicit şi asupra reglementărilor juridice din domeniul concurenţei. . la care achiesăm. c) Existenţa competiţiei economice şi modurile de exercitare ale ei. include dispoziţii ce recunosc dreptului comunitar prioritatea cât şi efectul direct asupra dreptului nostru intern după aderare. Constituţia aşa cum a fost revizuită. ci doar aspectele patologice ale concurenţei pe piaţă.1998. în timp ce altele (teoria monistă şi dualistă) nu au în vedere şi normalitatea confruntării economice. putem defini „dreptul concurenţei comerciale ca fiind acea ramură de drept formată din totalitatea normelor juridice care au menirea de a asigura. Ediţia a-II-a DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 25 . Editura Lumina Lex. fundamentale ale dreptului comunitar. Partea generală”. Elementele principale ale dreptului concurenţei comerciale rezultă din definiţia dată şi sunt: a) Un ansamblu de reglementări proprii Este vorba de acele reglementări care au o menire anume. 10 O. Căpăţînă. România a amendat unele acte normative chiar înainte de aderare. respectiv: • • prioritatea dreptului comunitar faţă de dreptul intern. respectiv cea represivă şi cea preventivă. efectul direct al prevederilor juridice ale C. Definiţie: Concluzionând.

CEE şi CEEA) şi în cele ulterioare (Actul Unic European. instrucţiuni şi alte acte emise de consiliul Concurenţei. Constituţia României prevede în art.E. Legea privind concurenţa neloială. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 26 . este parte (nu Uniunea Europeană întrucât aceasta nu are personalitate juridică) şi cele încheiate între statele membre ale Uniunii Europene.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale Urmare (şi efect) al aderării. c) Jurisprudenţa curţii de Justiţie a C. rezoluţii declaraţii şi alte acte adoptate în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi a cooperării din domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI). 11/1991.2 al aceluiaşi articol) că statul are obligaţia să asigure libertatea comerţului.totalitatea normelor juridice care stabilesc activitatea instituţiilor Uniunii Europene. e) acţiuni comune. Totodată mai prevede (la pct. opinii şi recomandări. protecţia concurenţei loiale şi formarea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. cu privire la activitatea acesteia. Fiind necesară crearea unui mediu concurenţial. decizii. d) declaraţiile şi rezultatele adoptate în cadrul Uniunii Europene. convenţii semnate.E. acţiunile şi politicile comunitare. 1). principiile şi scopurile politice incluse în Tratatele originare ale Comunităţilor Europene (CECO. f) acordurile internaţionale la care C. . Aceste legi sunt detaliate şi transpuse în practică prin intermediul mai multor regulamente. care constă în: a) conţinutul. Ordonanţa de urgenţă nr. 135 că „economia României este una de piaţă. conform modelului european. Aceste principii sunt dezvoltate în legi speciale precum: • • • Legea concurenţei nr. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat (în vigoare de la 1 Ianuarie 2007). poziţii comune. urmărindu-se transpunerea în mod corect şi complet a acquis-ului comunitar. Tratatul de la Maastricht şi Tratatul de la Amsterdam). dispoziţiile tratatelor constitutive ale Comunităţilor Europene şi reglementările comunitare cu caracter obligatoriu au întâietate în raport cu prevederile contrare existente în legislaţia internă. directive. bazată pe libera iniţiativă şi pe concurenţă” (pct. b) legislaţia adoptată de instituţiile Uniunii Europene pentru punerea în practică a prevederilor Tratatelor (regulamente. 21/1996 republicată. OBSERVA IE: Acquis-ul comunitar .

. cum ar fi. capitol ce cuprinde „norme privind concurenţa”. adică să asigure un mediu concurenţial nedistorsionat pe piaţa internă (art. Raportul dintre dreptul comunitar al concurenţei şi dreptul român al concurenţei Curtea Europeană de Justiţie a decis. dat fiind faptul că se află în situaţii privilegiate.E. speciale. De reţinut însă că. societăţi comerciale la care statul are participare majoritară). lit. 1.89 TCE.E. ci vor intra sub incidenţa dispoziţiilor legale naţionale (ale respectivului stat membru) fără însă a fi aplicabile dispoziţiile art. intrat în vigoare în mai 2004. dacă toate aceste activităţi afectează comerţul între statele membre. 2. De aceea. în acest domeniu statele membre pot legifera doar în măsura în care transpun dreptul comunitar şi numai în acele sectoare care nu sunt încă reglementate la nivel comunitar. Art. 88 şi 89 din Tratatul C. . în Titlul IV intitulat „Norme comune privind concurenţa.81 şi 82 din Tratatul C. În materia concurenţei. supremaţia ori preponderenţa lui.1/2003 al Consiliului.E. . Conform art. prevede printre activităţile principale ale acesteia şi constituirea unui sistem care să împiedice denaturarea concurenţei pe piaţa internă.E. înlocuit prin Regulamentul nr. În acest sens sunt interzise prin dispoziţiile art. sau activităţile ce nu cad sub incidenţa prevederilor art. Consiliul European a adoptat legislaţia secundară pentru punerea în aplicare a normelor cuprinse în articolele menţionate în Tratat. de exemplu concurenţa neloială.. 81 şi 82 TCE. 4. 83 din Tratatul C. 86 din Tratatul C. 81 . Art. Tratatul privind C. în capitolul I al acestuia. 81 şi 82 din Tratat: • • înţelegerile şi practicile care au obiect sau efect limitarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa comunitară. g din Tratat). 3 alin. comunitatea are o competenţă unică (exclusivă). care au obligaţia de a respecta regulile specifice mediului concurenţial.E.prevede normele aplicabile agenţilor economici cu caracter public (Exemplu: regii autonome.E. folosirea în mod abuziv a poziţiilor dominante deţinute pe piaţa comunitară sau pe o parte semnificativă a acesteia. normele de drept intern (naţional) ale statelor membre şi modalitatea lor de punere în practică nu DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 27 . în materia concurenţei.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale Normele dreptului comunitar în domeniu reglementări referitoare la concurenţă sunt cuprinse în Tratatul de instituire a C. nefiind afectat comerţul cu un altul. ele nu vor rămâne nesancţionate.17/62 al Consiliului european privind aplicarea normelor de concurenţă prevăzute de art. dacă asemenea practici au ca efect restrângerea concurenţei doar la nivelul unui anumit stat membru. ca o caracteristică a dreptului comunitar. Printre cele mai importante distingem Regulamentul nr. În concluzie. .1. 3. impozitarea şi armonizarea legislativă”.reglementează ajutorul de stat.

2. A doua formă constă în exercitarea în mod abuziv a concurenţei. care dăunează relaţiilor de piaţă.E. În raport cu această împărţire a concurenţei. unul dintre agenţii economici este înlăturat. la modalităţile abuzive ale concurenţei. cea stimulativă. Însă. eliminat constrâns fiind prin mijloace neoneste şi nepermise să abandoneze lupta.2. necesitatea acordării de către stat a unor ajutoare în sectoarele cu probleme ale economiei (însă acestea trebuie făcute cu titlu de excepţie şi cu respectarea strictă a legislaţiei concurenţei). nr. deşi concurenţa subzistă. în practică.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale trebuie să contravină normelor comunitare şi nici felului în care acestea sunt interpretate. prin măsuri drastice. libertatea pe care trebuie să o aibă toţi participanţii la activitatea productivă într-o economie de piaţă. iar autorităţile române sunt obligate să aplice prevederile respective în mod corect şi potrivit interpretării date la nivelul Comunităţii Europene. În scopul eliminării de pe piaţă a unui agent economic anume (determinat). DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 28 . Astfel. iar pe de alta competiţia patologică. prin dispariţia liberei concurenţe în zona economică respectivă şi suprimarea concurenţei. Efectul ei constă în aceea că. Fiind posibile dezacorduri (conflicte) între legislaţiile naţionale şi legislaţia comunitară cât şi între autorităţile comunitare în domeniu (Comisia Europeană) şi cele naţionale de concurenţă. de exemplu. aplicarea efectivă a acestor prevederi întâmpină greutăţi generate de stadiul reformelor economice şi de nivelul insuficient de dezvoltare a economiei de piaţă funcţionale. Obiectul dreptului concurenţei comerciale În contextul economiei de piaţă competiţia dintre agenţii economici poate îmbrăca forme diferite de manifestare şi poate atinge grade diverse de intensitate. Regulamentul C. putem distinge pe de o parte competiţia firească într-o economie de piaţă. Acest fapt impune. 2. Patologia concurenţei are două forme de manifestare şi anume: 1. acaparându-i clientela. anormală. În această a doua formă a patologiei concurenţei se foloseşte practic. b) să pună capăt .1/2003 include norme privitoare la stabilirea competenţelor şi la cooperarea dintre autorităţile amintite. Această formă are ca finalizare înlăturarea în bloc a agenţilor economici mai puţin competitivi. dreptul concurenţei comerciale urmăreşte o dublă finalitate: a) să aleagă cea mai bună soluţie pentru desfăşurarea competiţiei dintre agenţii economici în condiţii corecte şi oneste. Acesta este motivul pentru care legislaţia română transpune aproape în totalitate acquis-ul comunitar în materia concurenţei şi a ajutorului de stat. O primă formă o constituie acapararea agresivă de către ce i mai puternici a unor segmente de piaţă pe calea practicilor monopoliste. în mod neonest.

În cele ce urmează vom explica succint fiecare dintre aceste caracteristici: a) O primă particularitate. dreptul concurenţei comerciale are următoarele particularităţi: a) este o ramură de drept în curs de formare. În practică este necesar să luăm ca exemple unele soluţii la care au recurs state cu structuri de piaţă tradiţionale şi să le însuşim (asimilăm) în legislaţia română. c) are o natură profesională. b) Natura pluridisciplinară a dreptului concurenţei comerciale este o altă particularitate ce rezultă din numeroasele şi diversele domenii guvernate de acest drept. pe piaţa naţională două categorii de reguli: Prima categorie se referă la reprimarea practicilor monopoliste pentru a asigura menţinea competiţiei în sectorul pus în pericol. d) are un caracter finalist în care factorii economici au o pondere însemnată. Prevederile de fond (sau substanţiale) ale lui au ca obiect. privatizarea fiind un proces în curs de desfăşurare. aceste prevederi formează aşa numitul „Drept anti-trust”. A doua categorie . în formare.3. pentru a menţine (şi) aceste relaţii în limitele fireşti.include reglementări menite să prevină. cuprinde norme ce alcătuiesc „Dreptul anti-dumping şi anti-subvenţii”. tânără. b) are o natură pluridisciplinară. spuneam constă în aceea că este o ramură de drept tânără. corectă şi formează „Dreptul concurenţei neloiale”. Pentru îndeplinirea acestui scop (preventiv) dreptul substanţial al concurenţei comerciale statuează principiile comportamentului DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 29 .Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale În raport cu aceste forme patologice de concurenţă. stimulative. dreptul concurenţei comerciale. Ele urmăresc să asigure o competiţie onestă. Particularităţi ale dreptului concurenţei comerciale Sub aspect formal. în plan intern. în stadiul actual al sistemului de piaţă liberă. Aceasta în sensul că la noi. dreptul concurenţei comerciale include. 2. normală. împiedice şi sancţioneze exerciţiul abuziv al concurenţei. în principal ţeluri preventive cu scop de a preîntâmpina destabilizarea sau coruperea pieţei libere. În planul relaţiilor comerciale internaţionale. dreptul concurenţei comerciale este o disciplină nouă cât şi premergătoare a unor relaţii neconsolidate însă pe plan economic. cât şi una procedurală. Dreptul concurenţei comerciale cuprinde atât o latură de fond.

respectiv cea a agenţilor comerciali. prestări servicii. în special. în condiţiile libertăţii necesare pentru iniţiativele privat antagonice. uneori inconciliabile şi rebele la constrângeri.C. De aici rezultă şi multitudinea de legături pe care acest drept le are cu celelalte ramuri ale sistemului de drept. De aici rezultă natura relativistă a soluţiilor pe care dreptul concurenţei comerciale le consacră. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 30 . de finalităţile economice. motiv pentru care prin dreptul concurenţei comerciale (D. d) Caracterul finalist al dreptului concurenţei comerciale Întrucât dreptul concurenţei comerciale are ca scop să asigure un echilibru la nivel naţional între tendinţe contrar. Toate aceste trăsături specifice dreptului concurenţei comerciale duc la concluzia că această ramură a dreptului urmăreşte o disciplinare şi teoretizare a unor fenomene social-economice dominate de dezordine. civile. fie de natură civilă (reparatorii). care include sancţiunii corelative. iar acest fapt dă operaţiunilor astfel îndeplinite un caracter profesional. c) Caracterul profesional al dreptului concurenţei comerciale derivă din realitatea că reglementările lui se referă la o categorie aparte de participanţi la circuitul comercial . defineşte şi structurează faptele de natură monopolistă şi cele de concurenţă neloială. fie penale fie contravenţionale. El îndeplineşte dificila funcţie de „balanţă” între mobiluri adverse şi se adaptează constant la cerinţele conjuncturii de pe piaţa unde se aplică. Această multitudine de obiective şi mijloace dovedeşte că dreptul concurenţei comerciale trebuie să îmbine în mod armonios reglementări de naturi diferite. Mai fac obiect al reglementărilor substanţiale şi scopurile represive. executări lucrări).) se stabileşte un regim de răspundere specific. Aceştia sunt definiţi de exercitarea uniformă (neschimbată) şi de durată a unei activităţi lucrative anume (ca de exemplu: producere de mărfuri. distribuire de mărfuri. administrative. reprimarea şi repararea prejudiciilor cauzate de abuzul de libertate în activitatea competiţională de piaţă. penale şi procesuale. Prevederile procedurale ale dreptului concurenţei comerciale stabilesc competenţele organelor îndreptăţire prin lege să determine abaterile de la normele concurenţei corecte şi modurile de acţionare pentru prevenirea. Orientarea reglementărilor dreptului concurenţei comerciale şi transpunerea lor în practică sunt determinate în mare măsură.C.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale onest al agenţilor economici şi identifică.

dreptul aerian. Spaniei şi. în timp ce al doilea se aplicăm depersonalizat. dreptul concurenţei comerciale este un drept cu caracter pluridisciplinar. Partea specială . Între aceste două ramuri de drept există diferenţe ce ţin de: a) finalitatea normelor lor . Teoria generală a dreptului concurenţei comerciale .Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale 2. trăsăturile definitorii ale competiţiei pe piaţa liberă. abuzul de poziţie dominantă pe piaţă. ce statuează drepturile fundamentale ale consumatorilor DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 31 . soluţii precum şi procedurile corespunzătoare acestora. Cu privire la aceste două noi ramuri de drept s-au conturat în legislaţiile diferitelor state poziţii diferite. XX) din cadrul acestuia.destinată abuzurilor ce apar în rivalitatea dintre agenţii economici (practici monopoliste. Practic dreptul concurenţei comerciale s-a desprins (în sec. dumping-ul subvenţiile la export). Raporturi există şi între dreptul concurenţei comerciale şi dreptul comercial.întrucât dreptul comercial are ca obiect principal faptele de comerţ. dreptul penal.4. dreptul comercial vizează ceea ce există efectiv pe piaţă. aşa cum s-a întâmplat anterior şi cu dreptul maritim şi fluvial. Dreptul concurenţei comerciale are legături şi cu dreptul consumatorilor . aprobată prin L 11/1994. tehnici. situaţiilor din realitatea imediată. dreptul comercial. în sensul că unele includ prevederile referitoare la protecţia consumatorilor în dreptul concurenţei comerciale (cum este cazul Germaniei). în timp ce altele autonomizează dreptul consumatorilor (cazul Franţei. denigrarea unui rival. dobândindu-şi autonomia.G. ce nu cad sub incidenţa primului (cum ar fi: practicile concertate de tip monopolist. instituţional şi economic al concurenţei. Divizarea materiei Delimitarea dreptului concurenţei comerciale şi raporturile cu alte ramuri de drept Aşa cum spuneam. B. dreptul consumatorilor. în timp ce. Primul urmăreşte o ameliorare a climatului relaţiilor de piaţă.în sensul că dreptul concurenţei stabileşte ceea ce trebuie să fie în economia de piaţă (sau ce ar trebui să fie). ia obiectul dreptului concurenţei este reprezentat de fapte distincte.o altă ramură nouă a dreptului. dreptul cambial. tot cu caracter pluridisciplinar. De la dreptul civil şi penal dreptul concurenţei comerciale împrumută concepţii. fapte de concurenţă neloială şi 11 ca de exemplu O.care studiază normalitatea competiţiei pe piaţa liberă (cadrul legal. nr. Delimitarea materiei Dreptul concurenţei comerciale poate fi divizat în două mari părţi: A. care se bazează pe prevederi legale actuale la noi11. b) domeniul de aplicare . raportul juridic de concurenţă). 21/1992 privind protecţia consumatorilor. El are legături şi cu alte ramuri de drept cum ar fi: cu dreptul civil. în perspectivă şi cel al României). Delimitarea dreptului concurenţei comerciale şi raporturile lui cu dreptul comercial şi cu dreptul consumatorilor.

Reglementările naţionale vorbind despre reglementările române în materia concurenţei comerciale trebuie să precizăm că aceste au parcurs patru perioade de evoluţie şi anuem: I. 2. III. Aceste dispoziţii vizau ocrotirea consumatorilor faţă de concurenţa determinată de lichidările abuzive de mărfuri ale agenţilor economici. prevăzute de art. ocazional. care. completat ulterior prin legea din 26 octombrie 1939.fenomen predominant economic şi cu particularităţi ce nu sunt reductibile (limitate) la tratamentul juridic aplicabil faptelor ilicite civile: dispoziţiile Coduli civil. dumping-ul şi subvenţiile la export şi măsurile de combatere a acestora). Au fost adoptate reglementări prin care s-a urmărit. Cadrul legal şi structuri instituţionale 2. Exercitarea controlului de competenţa unui organ specializat din cadrul Ministerului Industriei. reprezentată de perioada comunistă este cea în care au fost abrogate actele normative mai sus prezentate.5. Această lege introducea măsuri preventive menite să împiedice încheiere de acorduri monopoliste. Acest regim avea incovenientul de a supune prin extindere concurenţii . IV. II. privitoare la comerţul ambulant. În a doua etapă s-a început aplicarea prevederilor specifice în domeniu. De asemenea era incompletă întrucât viza doar faptele de concurenţă neloială constând în confuzie cât şi acelea de false indicaţii de provenienţă. Iniţial actelor de concurenţă neloială le erau aplicabile dispoziţiile de drept comun din materia răspunderii extracontractual.începe cu anul 1990 prin abolirea comunismului. reguli generale aplicabile acelor obligaţii născute din delicte şi cvasidelicte. evident. dintre care menţionăm: • • • cele mai vechi reglementări. A treia etapă .Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale modalităţile de reprimare a lor. Cadrul legal 2.1. sunt incompatibile prin definiţie cu libertatea pieţei şi a concurenţei.5. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 32 .998 şi următoarele din Codul Civil. Abrogarea lor a fost rezultatul instituirii monopolului de stat şi al planificării economice rigide. Decretul pentru reglementara şi controlul cartelurilor din 10 mai 1937. cu o sferă de aplicare limitată. concomitent cu progresele economiei de piaţă. A patra etapă .1. intrată în vigoare între cele două războaie mondiale. să se garanteze înăbuşirea exercitării abuzive a concurenţei atât în cadrul economiei interne cât şi în raporturile de schimburi de mărfuri şi servicii externe. Legea concurenţei neloiale din 18 mai 1932. erau incluse în Legea din 17 martie 1884.5. Această lege avea caracter cazual.1.

Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale Asemenea prevederi sunt cuprinse atât în constituţie.1 al aceluiaşi art. aprobare sau ratificare. 11 pct. 2.2.T. statul român obligânduse să-şi îndeplinească cu bună-credinţă şi întocmai obligaţiile care îi revin din acele acte internaţionale la care este parte (conform pct. regulile echitabile pe care le conţine să ajute la sporirea eficienţei comerţului internaţional şi a progresului în ţările în curs de dezvoltare prin mijloace precum: Ü încurajarea inovaţiilor. cât şi în alte acte normative. El conţine norme ce urmăresc ca: • • practicile comerciale restrictive ale întreprinderilor să nu anuleze şi să nu înfrâneze (împiedice) îndeplinirea acelor avantaje ce ar trebui obţinute din liberalizarea dificultăţilor (obstacolelor) tarifare şi netarifare în comerţul mondial. • Ü controlarea.întocmite în special sub auspiciile G.la unele dintre ele România devenind parte contractantă . din practicile restrictive ale societăţilor transnaţionale ori ale altor întreprinderi. Ü crearea şi protejarea concurenţei. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 33 . să ajute la creşterea avantajelor pentru schimburile internaţionale prin eliminarea neajunsurilor ce pot rezulta.A. pentru dezvoltare şi comerţ. în special în ţările care sunt în curs de dezvoltare. Reglementările internaţionale Înăbuşirea manifestărilor de concurenţă neloială în cadrul relaţiilor economice internaţionale (cu elemente de extremitate) face obiectul unor norme de natură diversă cum ar fi: • o primă categorie este constituită din acele acorduri pe care românia le-a încheiat cu alte state devenind parte contractantă prin aderare.11). • o foarte mare însemnătate în dreptul concurenţei comerciale o prezintă şi Codul de conduită privitor la practicile comerciale respective. potrivit legii. supravegherea concentrării de capital şi a puterii economice a întreprinderilor. Sistemul legal actual este completat cu convenţii internaţionale .T. fac parte din dreptul intern”. Conform art. 2 Constituţia României.5. adoptat sub sprijinul Organizaţiei Naţiunilor Unite în 1980. Adunarea generală a ONU a adoptat la 5 decembrie 1980 rezoluţia numită „Ansamblul de principii şi de reguli echitabile convenite la nivel multilateral pentru controlul practicilor comerciale restrictive”. „tratatele ratificate de Parlament.1. Denumirea frecventă a acestui document este „Codul de conduită referitor la practicile comerciale restrictive”.

Normele adoptate sub sprijinul G.T.A. El a prevăzut. Convenţia de Uniune de la Paris La 23 martie 1883.A.T.T.T.Acordul General pentru Tarife Vamale şi comerţ) Este un acord la care sunt parte. Reglementări ale G. iar în art.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale • principiile echitabile cuprinse în cod să fie adoptate de ţările membre ONU în legislaţiile şi politicile lor. Mai cuprinde şi recomandări referitoare la modurile de cooperare tehnică în materie în raporturile reciproc e dintre statele interesate. atât la nivel naţional. 427 / 19 octombrie 1962 şi prin Decretul nr. pe care România a ratificat-o prin Legea din 13 martie 1924 în forma revizuită la Washington în 1911. 480/27 ianuarie 1972. au o sferă de aplicare mai largă în raport cu ele ale Convenţiei de Uniune de la Paris (care sunt limitate la faptele de concurenţă neloială). Scopul lui este eliminarea barierelor din calea schimburilor economice între ţările membre. XVI s-au inclus sancţiuni prevăzute pentru subvenţiile la export. nesatisfăcătoare în practică din două motive: DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 34 . Codul statuează în special directive menite să stopeze practicile monopoliste ale agenţilor economici şi prevede măsurile ce ar trebui adoptate de statele membre ONU pentru combaterea efectelor negative ale acordurilor anticoncurenţiale care se încheie între „giganţii” comerciali sau industriali. însă. Aceste dispoziţii iniţiale s-au dovedit a fi. cât şi regional. Au mai urmat şi alte revizuiri la Convenţie (la Lisabona în 1958 şi la Stockholm în 1964) ce au fost ratificate de ţara noastră prin Decretul nr.reprezintă prescurtarea de la General Agreement on Tarrifs and Trade . când au fost incluse dispoziţiile referitoare la concurenţa neloială. vizând în special dumping-ul internaţional şi subvenţiile la export. în prezent 123 de state ce reprezintă 90% din comerţul mondial. ratificat prin Decretul nr. s-a încheiat Convenţia de Uniune de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale. măsuri represive. XXIII al Acordului proceduri corespunzătoare. în materia practicilor anticompetitive. Pentru rezolvarea posibilelor diferende au fost incluse în art. Acordul de bază al GATT a fost încheiat la 30 octombrie 1947 la Geneva şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948.au fost instituite „drepturile anti-dumping şi drepturile compensatorii”. 1117 / 1968 din 6 ianuarie 1969. Astfel: în art. România a devenit membru al Organizaţiei GATT în baza Protocolului din 15 octombrie 1971. OBSERVA IE: GATT (OMC) . VI .

Capitolul 2
Noţiunea dreptului concurenţei comerciale
1. Un prim motiv este reprezentat de faptul că dispoziţiile pe care leam menţionat mai sus nu aveau caracter obligatoriu. Protocolul de punere-n
aplicare a Acordului de bază GATT prevăzând că acele dispoziţii deveneau
incidente efectiv doar în limita în care erau compatibile cu prevederile legale
în vigoare la nivelul fiecărui stat membru.
Din această cauză, acele state membre care aveau reglementări
proprii anti-dumping diferite de prevederile GATT, au continuat să le dea
aplicare.
2. Al doilea motiv constă în faptul că în Acordul de bază al GATT nu
era explicită îndeajuns noţiunea de „dumping”. Acest fapt a generat opinii şi
interpretări divergente care au dus la aplicare anevoioasă a reglementărilor
cuprinse în Acord.
Pentru acoperirea acestor lacune, dispoziţiile Acordului de bază
GATT au fost întregite şi dezvoltate cu ocazia negocierilor comerciale
multilaterale desfăşurate de-a lungul timpului în mai multe „runde” şi anume:
a) o primă rundă de asemenea negocieri desfăşurată sub patronajul
GTT a avut lor în perioada noiembrie 1963 - mai in1976. Este cunoscută sub
denumirea „runda Kennedy” şi a avut ca finalitate elaborarea Codului antidumping.
Prin acest Cod s-au adus completări articolului VI şi a fost instituită
obligaţia statelor contractante de a se conforma regimului anti-dumping
stabilit prin textele lui. Astfel a încetat facultativitatea ce exista până la data
adoptării Codului.
Tot prin intermediul acestui cod a fost creat, sub egida GATT un
comitet al practicilor anti-dumping şi astfel s-a constituit un sistem
internaţional pentru supraveghere în acest domeniu.
b) o altă rundă de negocieri comerciale a avut loc în principal la
Tokio şi s-a încheiat în 1979 la Geneva. În cadrul ei s-a reanalizat Codul antidumping şi la finele ei s-a conturat versiunea noului Cod anti-dumping,
semnat în 12 aprilie 1979 la Geneva, prin care:

au fost înlăturate dispoziţiile din vechiul cod conform cărora era
necesar ca dumping-ul să reprezinte principala cauză a
prejudiciului suportat de statul importator;
au fost indicate normele pentru stabilirea (determinarea) pagubei
produse de dumping.

În prezent raporturile economice internaţionale ale statelor părţi
contractante sunt guvernate de acest al doilea Cod anti-dumping.
c) A treia rundă, care a mai adus şi cea mai recentă rectificare
(îmbunătăţire) este runda Uruguay, începută în 1986 la Punta del Este. A
durat 8 ani, încheindu-se în 1994. În cadrul ei s-a constatat necesitatea de a
fi precizate metodele ce se utilizează pentru identificarea existenţei unui
dumping efectiv, motiv pentru care s-au adoptat criterii corespunzătoare.
Au fost aduse completări şi conceptului de prejudiciu produs prin
dumping, cât şu a fost mai bine subliniată condiţia existenţei legăturii de
DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE

35

Capitolul 2
Noţiunea dreptului concurenţei comerciale
cauzalitate dintre dumping şi prejudiciu s-a stabilit şi un control al măsurilor
anti-dumping pentru a fi evitat orice abuz concis de statele membre ale Gatt
cu privire la importuri.
A fost , de asemenea limitată perioada de timp în care măsurile antidumping pot produce efecte, la 5 ani de la data instituirii lor.
Concomitent cu Codul anti-dumping s-a întocmit tot sub sprijinul
GATT şi un cod referitor la regimul subvenţiilor şi al măsurilor compensatorii.
Şi acesta a fost completat în cadrul rundei Uruguay.
România nu a devenit parte (deocamdată) nici la Acordul rundei
Uruguay şi nici la Actul internaţional privind regimul subvenţiilor şi măsurilor
compensatorii.

2.5.2. Cadrul instituţional
2.5.2.1. Instituţiile naţionale
Consiliul Concurenţei
Consiliul Concurenţei este în românia autoritatea naţională în materie
de concurenţă. Este autoritate administrativă, autonomă, cu personalitate
juridică în domeniul concurenţei şi cu sediul central în municipiul Bucureşti.
Deţine în teritoriu structuri (teritoriale) numite inspectorate.
Prin Legea nr. 21/1996 a fost înfiinţat, pe lângă Consiliul Concurenţei
şi Oficiul Concurenţei, ca organ de specialitate în această materia în
subordinea Guvernului.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 121/2003 a fost desfiinţat acest organ de
specialitate iar Consiliul Concurenţei a preluat o parte din personalul
Oficiului.
OBSERVA IE:
În acest domeniu al concurenţei, structura autorităţilor naţionale este
diferită de la un stat membru la altul. În unele state există un singur
organism ce ia toate deciziile ce se impun şi investighează cauzele ce
apar. În altele atribuţiile în domeniu sunt împărţite în două organe:
unul răspunde de investigaţiile necesare în cauzele ce apar, iar unul (de
regulă un colegiu) are atribuţii în luarea deciziilor. În alte state membre numai
o instanţă poate dispune interzicerea şi aplicarea amenzilor, iar în calitate de
„procuror” în drept a aduce cauza în faţa instanţei de judecată va acţiona o
altă autoritate în materie de concurenţă.
Regulamentul nr.1/2003 (din 16 decembrie 2002) referitor la punerea
în aplicare a regulilor de concurenţă pe care le prevede Tratatul C.E. în art.
81-82 prevede în art. 35 că statele membre au posibilitatea de a alege
organul sau organele care să fie autorităţi naţionale în domeniul la care ne
referim şi să stabilească atribuţiunile.
A. Organizarea Consiliului Concurenţei
Aşa cum este prevăzut în art.16, alin.2 din Legea nr. 21/1996 (a
concurenţei) modificată (publicată în Monitorul Oficial nr. 742/ 16 august
DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE

36

Capitolul 2
Noţiunea dreptului concurenţei comerciale
2005), „structura organizatorică şi de personal al consiliului concurenţei,
atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului său se stabilesc prin
regulamente interioare adoptate de acesta”.
Conform art. 17 din Legea 21/1996 a concurenţeim Plenul Consiliului
Concurenţei este organ colegial şi este constituit din şapte membri, respectiv:

1 preşedinte;
2 vicepreşedinţi;
4 consilieri de concurenţă.

Membrii Plenului
sunt numiţi de Preşedintele României la
propunerea Guvernului. Mandatul lor este de 5 ani, având posibilitatea de a fi
reinvestiţi cel mult încă o dată.
Pentru a putea fi numit membru al Consiliului Concurenţei sunt
necesare: studii superioare, înaltă competenţă profesională, o bună reputaţie
şi vechime de minim 10 ani în activităţi din domeniile economic, comercial, al
preţurilor şi concurenţei sau juridic.
Preşedintele, vicepreşedinţii şi consilierii de concurenţă trebuie să
deţină o independenţă reală şi să se bucure de o înaltă reputaţie
profesională şi probitate civică.
Aşa cum se prevede în art. 23 din Legea concurenţei, funcţia de
preşedinte al Consiliului Concurenţei este asimilată celei de ministru; cea de
vicepreşedinte celei de secretar de stat, iar cea de consilier de concurenţă
celei de subsecretar de stat.
Calitatea de „membru al consiliului Concurenţei” este incompatibilă
cu exerciţiul oricărei alte activităţi profesionale ori de consultanţă, cu
participarea directă ori prin persoane interpuse - la conducerea sau
administrarea unor entităţi publice ori private sau cu deţinerea de funcţii ori
demnităţi publice, cu excepţia activităţii didactice din învăţământul superior.,
Ei nu pot fi numiţi experţi sau arbitri nici de părţi şi nici de instanţa
judecătorească ori de către o altă instituţie (conform art. 17 alin.5 din Legea
11/1996 modificată).
Mandatul de membru al Plenului Consiliului Concurenţei poate înceta
în următoarele moduri:
1. la expirarea duratei;
2. prin demisie;
3. prin deces;
4. prin imposibilitatea definitivă de exercitare, constă
indisponibilitate mai lungă de 60 de zile consecutive;

într-o

5. la apariţia unei incompatibilităţi între cele prevăzute de Legea
concurenţei;
6. prin revocare, pentru încălcarea gravă a Legii concurenţei şi
pentru condamnare penală, prin hotărâre judecătorească definitivă
şi irevocabilă, pentru comiterea unei infracţiuni.

DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE

37

Funcţionarea Consiliului Concurenţei Potrivit dispoziţiilor art. C. în urma investigaţiilor efectuate de inspectorii de concurenţă în baza dispoziţiilor legale şi a abilitării de a inspecta. sesizări sau notificări.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale B. investigaţiilor privind practicile anticoncurenţiale şi concentrările economice ilegale. pentru fiecare cauză în parte şi este condusă de un vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei. Consiliul concurenţei îşi exercită activitatea. dată prin ordin al preşedintelui. cu majoritatea voturilor membrilor. Aceste decizii pot fi de constatare a încălcării legii şi de aplicare a sancţiunilor legale ce se impun. care se încadrează în prevederile exprese ale Legii concurenţei (prevăzute în art. Atribuţiile Consiliului Concurenţei În art. OBSERVA IE: Plângerile. a-s din Legea concurenţei sunt prevăzute atribuţiile ce îi revin Consiliului Concurenţei şi acestea sunt: • efectuarea în urma unei plângeri. Preşedintele Consiliului Concurenţei este cel care ordonă executarea de investigaţii şi desemnează raportorul pentru fiecare investigaţie. • luarea deciziilor de retragere a beneficiului exceptării de la prevederile legale privind practicile anticoncurenţiale (din art. 20 din Legea concurenţei. decizii luate de asociaţiile de agenţi economici sau practici concertate.2. legea prevede că fiecare comisie este formată din 2 consilieri de concurenţă în componenţa stabilită de preşedintele Consiliului concurenţei. deliberează şi ia decizii în plen şi în comisii. • luarea deciziilor de acordare a dispenselor în situaţiile de exceptări individuale de înţelegeri. atunci când se constată că ele nu mai îndeplinesc condiţiile legale (prevăzute în art. sau de încheiere a investigaţiei. • luarea oricăror alte decizii necesare în exercitarea atribuţiilor ce le DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 38 . 5 alin. revin. sesizările şi notificările pot fi transmise Consiliului de peroane fizice sau juridice. dacă din informaţiile şi documentele din dosarul cauzei nu rezultă că persoanele investigate au încălcat legea. cât şi a deciziilor în cazurile de concentrări economice. În ceea ce priveşte comisiile. 5 alin. 26 lit. ori din oficiu. 5 alin. decizii luate de asociaţiile de agenţi economicei sau practici concertate. • luarea deciziilor legale pentru cazurile de practici anticoncurenţiale şi concentrări economice ilegale.2 din lege).1) stabilit de Consiliul Concurenţei prin regulament pentru unele categorii de înţelegeri.

pentru adoptarea acelor măsuri ce se impun în vederea remedierii disfuncţionalităţii constatate (existenţa cazurilor de monopol sau deblocare ori creştere excesivă a preţurilor).Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale • Consiliul Concurenţei poate face sesizări şi propuneri . Ü Instanţele de judecată . . din oficiu. • Consiliul Concurenţei poate face şi recomandări către: Guvern şi organele administraţiei publice locale .2 şi 3). de informaţii privind activitatea sa. • Emiterea de avize conforme pentru proiectele de acte normative ce pot avea impact anticoncurenţial şi propunerea modificării acelora care nu produc un asemenea efect. .cu privire la situaţiile de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi locale în aplicarea Legii concurenţei. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 39 . a investigaţiilor utile pentru cunoaşterea • Urmărirea aplicării dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al legii concurenţei.asupra existenţei unui caz de monopol ori a altor cazuri referitoare la creşterea excesivă sau blocarea preţurilor (prevăzut în art. el sesizează: Ü Guvernul . strategiei generale şi programelor de activitate ale autorităţii de concurenţă.pentru luarea măsurilor disciplinare împotriva personalului din subordine în cazul în care acesta nu respectă dispoziţiile obligatorii ale Consiliului Concurenţei. pieţei. Astfel.pentru adoptarea acelor măsuri menite să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei. • Reprezentarea României şi promovarea schimbului de informaţii şi de experienţă în cadrul relaţiilor cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil şi cooptarea cu autorităţile de concurenţă străine şi comunitare. • Stabilirea şi aprobarea misiunii. Aceleaşi propuneri le poate face şi organelor administraţiei publice locale. public şi organizaţii internaţionale specializate. • Consiliul Concurenţei asigură aplicarea în mod efectiv a propriilor • Efectuarea. • Realizare de studii şi întocmirea de rapoarte referitoare la domeniul său de activitate şi furnizarea către Guvern. decizii. • Face propuneri: Ü Guvernului .asupra cazurilor în care acestea sunt competente.4 alin.

21/1996 modificată) Consiliul Concurenţei adoptă regulamente şi instrucţiuni. Instituţiile comunitare în materia concurenţei În domeniul concurenţei. b) Comisia Europeană (Comisia Comunităţilor Europene) Este o instituţie importantă a Uniunii Europene ce formează alături de Consiliul Uniunii Europene şi de Parlamentul European „triunghiul instituţional” de decizie la nivel comunitar. Consiliul are competenţă în propuneri legislative în diverse domenii de activitate ale lui. cercetării. Domeniul concurenţei este conturat (structurat) de Consiliul Concurenţei.5. 3. ea jucând rolul unui guvern la nivel comunitar.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale Potrivit art.6 ori. Lucrările CUE sunt conduse de Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (alcătuit din reprezentanţii permanenţi ai statelor membre) şi pregătite de comitete şi grupuri de lucru formate din delegaţi ai statelor membre. industriei.2. Concurenţă. la nivel comunitar competenţa revine Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 40 . libera circulaţie a bunurilor. Muncă. în articolele 27 alin. legislaţia concurenţei şi companiilor. a) Consiliul Uniunii Europene (CUE) Consiliul Uniunii Europene mai este numit şi Consiliul de miniştri întrucât este alcătuit din miniştrii ori reprezentanţii delegaţi de Guvernele statelor membre. ia decizii şi formulează avize. Afaceri economice şi financiare. Domeniile în care îşi efectuează activitatea sunt: Afaceri generale şi relaţii externe. face recomandări şi întocmeşte rapoarte pentru aplicarea legii concurenţei. Sediul ei este la Bruxelles. 4.2. 5. Agricultură şi pescuit. Este sprijinit în realizarea acestui scop de Comisia Europeană care îi furnizează toate analizele necesare. Cooperare în sfera Justiţiei şi a Afacerilor externe.2. a face faţă concurenţei în domeniul economic pe plan mondial. sănătate şi protecţia consumatorilor. Îşi are sediul la Bruxelles. toate aceste activităţi sunt detaliate în aceeaşi lege. 27 din Legea concurenţei (nr. politică socială. Consiliul Concurenţei este constituit din miniştri ai afacerilor europene. emite ordine.pentru a rezista. Industriei şi Cercetării. Educaţie. 2. Mediul înconjurător. care se întâlnesc anual de 5 . care a fost constituit prin gruparea Pieţei Interne. tineret şi cultură. telecomunicaţii şi energie. drepturile de proprietate industrială şi intelectuală). 6. în iunie 2002. Domeniile de interes principal ale Consiliului Concurenţei sunt: • • • Piaţa Internă (cu achiziţii publice. Transport. Industria Cercetarea . El are ca scop garantarea competitivităţii între state şi creşterea economică la nivel european. Printre competenţele sale se numără şi cea de execuţie.

formează o reţea europeană instituţională pentru punerea în aplicare a dreptului concurenţei.) DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 41 .Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale Exercită atribuţiile unui executiv îndeplinind trei funcţii de bază: 1. care trebuie să funcţioneze în mod omogen (închegat) şi să asigure o piaţă internă competitivă şi un mediu concurenţial conform cu prevederile Tratatului C. 2. abordarea economică a evaluării cazurilor. ea fiind cea care întocmeşte proiecte de legi pe care ulterior le supune spre adoptare Parlamentului European şi Consiliului.82 din Tratatul C. 81 . În materia concurenţei funcţionează Direcţia Generală de Concurenţă.1/2003 privind aplicare regulilor de convurenţă prevăzute în art. 3. De supraveghetor (alături de Curtea Europeană de Justiţie) al respectării prevederilor tratatelor Comunităţilor Europene. cooperarea între instituţiile Uniunii Europene. Organ executiv al Uniunii Europene. condusă de un Director General al Concurenţei şi de un Comisar pentru probleme de concurenţă. şi soluţii eficiente şi împiedicare comiterii de infracţiuni.E. Iniţiator unic al politicilor comunitare. Comisia Europeană alături de autorităţile naţionale de concurenţă şi de instanţele competente la nivel naţional. (potrivit noului Regulament nr.E. Planul de aplicare a regulilor de concurenţă este bazată pe patru principii fundamentale: • • • • prioritatea activităţilor de aplicare a regulilor concurenţei. Această Direcţie Generală de Concurenţă are ca obiectiv controlul aplicării regulilor de concurenţă cuprinse în tratatele comunitare pentru ca pieţele să funcţioneze cât se poate de eficient şi să nu se producă o denaturare a concurenţei.

3. c) economia României este o economie de piaţă bazată pe libera iniţiativă şi pe concurenţă. 5. Care sunt instituţiile comunitare în materia concurenţei comerciale? 7. cum se manifestă patologia concurenţei? 4.Capitolul 2 Noţiunea dreptului concurenţei comerciale TEME DE AUTOEVALUARE 1. b) economia României este o economie de piaţă bazată pe liberul schimb şi pe concurenţă. Explicaţi care este raportul dintre dreptul comunitar al concurenţei şi dreptul român al concurenţei. este parte. 2.E. Explicaţi în ce constă natura pluridisciplinară a dreptului concurenţei. b) acordurile internaţionale la care Uniunea Europeană este parte.E. Acquis-ul comunitar se referă la: a) legislaţia adoptată de instituţiile Uniunii Europene pentru punerea în practică a prevederilor Tratatelor. e) acordurile internaţionale la care C. Ce este Consiliul Concurenţei şi care este modul de organizare al acestuia? 6. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 42 . Care este raportul existent între Comisia Europeană şi autorităţile naţionale de concurenţă? TESTE DE AUTOEVALUARE 1. d) jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene. Definiţi dreptul concurenţei comerciale şi analizaţi elementele principale ale acestei ramuri de drept. Potrivit dispoziţiilor constituţionale: a) economia României este o economie de piaţă bazată pe concurenţă. 2. c) acordurile încheiate între statele membre ale Uniunii Europene cu privire la activitatea C.

Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei CON INUT 3. Cadrul legal referitor la concurenţă stabilit prin Tratatul de la Roma 3. • cadrul legal comunitar referitor la concurenţă.1. Cartea verde în domeniul concurenţei privitoare la cererea de daune pentru încălcarea regulilor comunitare antitrust OBIECTIVE: Studiul acestui capitol va ajuta la reţinerea aspectelor referitoare la: • formarea Comunităţilor Europene. Dreptul comunitar (european) şi instituţiile sale. Formarea comunităţilor Europene. • dreptul comunitar şi izvoarele acestuia. • noţiunile de „Carte verde” şi „Carte albă” în domeniul concurenţei şi la rolurile lor în materie. 3. Izvoarele dreptului comunitar 3. .3.2.4. Personalitatea juridică a comunităţilor.

La 18 aprilie 1951 Tratatul privind crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului a fost semnat şi a intrat în vigoare la 10 august 1952. În concepţia acestuia se urmărea crearea mai întâi a unei solidarităţi sectoriale. Între 1958 şi 1960 a fost primul preşedinte al Adunării parlamentare europene. A fondat Comitetul de Acţiune pentru Statele Unite ale Europei. Inspirat de teoria lui Monet. politice. a pus fundaţia construcţiei europene. a propus guvernului francez. La 25 martie 1957 au fost semnate de aceleaşi şase state la Roma Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) (care avea ca scop formarea unei pieţe comune generalizate) şi Tratatul privind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EUTAROM) care viza o solidaritate sectorială14. 9 noiembrie 1888 – d. In 1945. Italia. Germania.Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului . de un pragmatism prudent. respectiv. unul dintre fondatorii Uniunii Europene. Jean Monet12 fiind cel care a fost interesat de realizarea unei unităţi europene. considerat arhitectul Unităţii Europene. El a propus ca producţiile de cărbune din Franţa şi Germania să fie administrate de un organism supranaţional. 16 martie 1979) . a urmărit o politică de restricţii pentru atingerea echilibrului bugetar. cu excepţia Norvegiei.1. Aceasta s-a format la iniţiativa franceză. Belgia. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 44 . în special în domeniule economic mai înainte de realizarea unei unificări politice. timp în care a îndeplinit funcţia de Ministru de Externe şi a imprimat orientări noi în politica externă a Franţei. 12 Jean Omer Marie Gabriel Monnet (n. şi anume calea comunitară de integrare. Formarea comunităţilor Europene. în detrimentul celei globale şi. A fost încheiat pentru o perioadă de 50 de ani.a fost un politician francez. în cadrul unei organizaţii deschise participării si altor state europene. la 9 mai 1950 Robert Schuman13 a propus înfiinţarea unei pieţe comune a cărbunelui şi oţelului care să fie condusă prin mijloace (metode) supra-naţionale. Prima dintre Comunităţile Europene a fost Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Olanda şi Luxemburg.d. „Monnet a fost o persoană cu o viziune pragmatică asupra nevoii Europei de a scăpa de limitarea istorică. Dreptul comunitar (european) şi instituţiile sale. În 1 ianuarie 1981 a devenit membră Grecia. a fost ratificat de şase state semnatare: Franţa. 4 septembrie 1963) a fost un politician francez. problema construcţiei europene şi a impus principiul supra-naţionalismului. Toate au devenit member ale Comunităţilor din 1 ianuarie 1973. În acelaşi timp. A abordat într-o manieră nouă.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei 3. Opera sa politică esenţială se situează în perioada 1948-1952. 29 iunie 1886. independente. Metoda propusă. 14 La Tratatul de la Roma au aderat în 1972 şi Danemarca. . acorda prioritate integrării sectoriale şi celei economice. „plan global de modernizare si dezvoltare economică” care viza plasarea producţiei franco-germane de cărbune si oţel sub responsabilitatea unei autorităţi supreme comune. În lupta contra inflaţiei şi a pieţei negre. instalând o autoritate supra-naţională la Luxemburg . încetând să mai aibă efecte la 23 iulie 2002. iar în 1 ianuarie 1986 Spania şi Portugalia.care includea şi Germania.” Dean Acheson 13 Robert Schuman (n. Personalitatea juridică a comunităţilor. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Norvegia.

mărfurilor.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei Toate aceste trei Tratate au format cadrul fundamental al integrării economice. are capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii. Aşa s-a putut realiza Piaţa unică. Se întâlneşte de cel puţin două ori pe an sub preşidenţia şefului statului care deţine preşidenţia Consiliului Uniunii Europene15. dezvoltare tehnologică şi ştiinţifică. cumpărători şi consumatori. Aceasta din urmă este una din instituţiile fundamentale ale Construcţiei comunitare. El este format din şefii de stat sau de guverne şi Preşedintele comisiei comunităţilor Europene. ajutoarelor şi taxelor de orice fel atribuite de stat. caracterizată prin lipsa frontierelor. (Consiliul European) nu se confundă cu Consiliul Uniunii Europene (consiliu de miniştri). poate fi reprezentată la nivel internaţional etc. Personalitatea juridică a comunităţilor Fiecare dintre cele trei comunităţi (CECO în prezent nu mai funcţionează). interzicerea acelor măsuri şi practici discriminatorii între producători.1979. Astfel. După creşterea numărului de state membre ale comunităţilor s-au înregistrat dificultăţi în constituirea şi punerea în aplicare a unei practici economice comunitare. toate deciziile importante (principale) referitoare la politica economică comunitară erau luate la nivel comunitar. serviciilor şi capitalurilor. poate avea şi dispune de bunuri (mobiliare şi imobiliare). libertatea circulaţiei persoanelor. în cadrul raporturilor cu organizaţii internaţionale şi cu statele terţe. Prin acest tratat au fost modificate şi completate trei tratare existente şi anume: 15 C.10 decembrie 1970). Tratatul de la Maasticht din 7 februarie 1992 în vigoare din 1 ianuarie 1993 a întărit integrarea europeană a celor 12 state membre. Consiliul European este o instituţie comunitară şi deci nu se supune controlului Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 45 . potrivit Tratatelor încheiate. Practic personalitatea juridică a fiecărei comunităţi se exprimă atât la nivel naţional (al statelor membre) cât şi în plan internaţional. Aceste dificultăţi au făcut necesară o cooperare în plan politic şi drept urmare a fost constituit Consiliul European al Şefilor de Stat şi de Guvern (CE) ca instanţă interguvernamentală de orientare politică la cel mai înalt nivel (prin întâlnirea de la Paris 9 . crearea unei politici de unitate economică şi socială.E. este instituţia decizională principală a Uniunii Europene şi reuneşte miniştrii din cele 25 state member. crearea unităţii monetare şi fixarea cotelor de schimb ECU în 1978 . Ele se bazau pe anumite principii precum: • • • • desfiinţarea taxelor de import şi export pentru produse. interzicerea împărţirii pieţei şi a practicilor restrictive. interzicerea subvenţiilor.

s-a instituit prin acest Tratat conceptul de Uniune Europeană cu următoarele obiective: Ü o cetăţenie unională. S-au restabilit obiectivele Uniunii Europene: • • • • progresul economic şi social. o dezvoltare durabilă într-un spaţiu fără graniţe. crearea unei politici de apărare comune. un nivel înalt de folosire a forţei de muncă. denumite şi piloni au ca bază cele trei tratate al Comunităţilor Europene şi sunt: • • • Pilonul 1 . DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 46 . Tratatul privind Uniunea Europeană şi cele ale Comunităţilor Europene au mai suferit şi modificări şi prin Tratatul de la Nisa din 26 februarie 2001. Ü o uniune politică.este reprezentat de cooperarea în sfera justiţiei şi a afacerilor interne.îl formează cele trei comunităţi.Comunitatea Europeană. Ü o uniune economică şi monetară. în vigoare la 1 februarie 2003. Aceste fundamente. o uniune economică monetară. Totodată s-au stabilit şi fundamentele Uniunii Europene. Pilonul 3 . Tratatele CECO şi EUTACOM au fost şi ele modificate. Pilonul 2 . în care deciziile se iau cât mai deschis şi aproape de cetăţeni.E. Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997. Se urmărea o reformă instituţională cu următorii piloni principali: • cooperarea consolidată între instituţii. şi garantarea utilităţii afirmarea Uniunii Europene în plan internaţional printr-o politică externă şi de securitate unică. în vigoare din 1 mai 1999 a modificat Tratatul de la Maasticht de creare a Uniunii Europene şi Tratatele de constituire a comunităţilor Europene în sensul simplificării lor. Acest tratat a subliniat că se parcurge o nouă fază în formarea unei uniuni tot mai strânse între „popoarele Europei”. iar Comunitatea Economică Europeană .Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei • • • Tratatul Comunităţii Economice Europene se va numi Tratatul C. Acest tratat a acut ca scop principal includerea de prevederi pentru asigurarea unei bune activităţi la nivelul instituţiilor. dezvoltarea acquis-ului comunitar mecanismelor comunitare. instituirea cetăţeniei Uniunii Europene.este constituit de politica externă şi de securitate comună.

numărul maxim urmând a ajunge la 732). Curtea de Justiţie a U.2. Astfel. derivate. 3. Amsterdam şi Nisa. Curtea de Conturi (în care fiecare stat membru va avea un reprezentant numit de consiliu prin vot cu majoritate calificată). Slovacia. Acest ultim tratat vizează şi anumite domenii pentru care acţionează „perioadele de tranziţie şi derogări obţinute pentru România”. Letonia. la 15 aprilie au fost încheiate şi semnate tratate de aderare pentru 10 state: Cehia. acesta a fost motivul pentru care s-a urmărit o adaptare a structurii Uniunii (iniţial creată pentru şase state membre) la stadiul impus de o Europă unită ce includea 30 state. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 47 .).E. C310 din 16 decembrie 2004. Au intrat în vigoare la 1 mai 2004. cât şi de tratatele de modificare de la Maastricht. Textul ei a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. Polonia. Ungaria. Slovenia. Izvoarele secundare sunt: directivele. Izvoarele primare ale dreptului comunitar sunt reprezentate de cele trei state constitutive ale Comunităţilor. Tratatul de la Nisa a constituit o etapă importantă şi necesară în evoluţia construcţiei europene. Izvoarele dreptului comunitar Izvoarele dreptului comunitar sunt clasificate în izvoare primare şi izvoare secundare. au fost revizuite: • • • • structura Parlamentului European (care număra mai mulţi deputaţi. Lărgirea ariei geografice a Uniunii Europene prin aderarea de state noi a necesitat ca această Uniune să deţină o reţea instituţională eficientă pentru evidenţierea organizaţiei la nivel mondial. au fost repartizate competenţele între Curte şi TPI etc. În 2003. făcându-se o nouă repartiţie a locurilor. componenţa şi funcţionara Comisiei (pe baza principiului colegialităţii). Cipru şi Malta. LA 25 aprilie s-a semnat la Luxemburg tratatul de aderare a României şi Bulgariei şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007. regulamentele şi deciziile adoptate de Consiliul European şi Comisia Europeană. Lituania. (au fost înfiinţate camere jurisdicţionale specializate ajutătoare pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă TPI. printre ele se numără şi concurenţa. procedura de decizie din Consiliul de Miniştri. Constituţia Europeană a fost elaborată iniţial de Consiliul Europei de la Lacken din decembrie 2003 şi finalizat în iunie 2004. Estonia.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei • • componenţa şi modul de funcţionare a instituţiilor europene. România a beneficiat de o perioadă de tranziţie în care s-au acordat scutiri de taxe în zonele defavorizate.

Toate tratatele de creare a Comunităţilor Europene şi de modificare ale lor sunt aplicate direct atât de statele membre (în teritoriile proprii). Efectul direct vertical va opera şi în cazurile în care un stat membru a implementat directiva cu întârziere sau când a făcut-o incorect (cauzând un efect diferit de cel urmărit de Comunitate). răspunzător pentru prejudiciul cauzat oricărui cetăţean comunitar va fi statul respectiv. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 48 . nu şi în raporturile dintre particulari. recunoaştere sau introducere a lor. adică numai în raporturile cu statul pasiv se va putea invoca directiva neimplementată. ca efect al ţelului integrator al Tratatului C. Are aplicabilitate directă . Însă. nefiind necesară vreo procedură specială pentru transpunerea tratatelor în legislaţiile interne. cât şi de instituţiile comunitare în spaţiul comunitar. directive şi deciziile ce se adoptă în vederea aplicării prevederilor tratatului . În acest caz operează doar efectul direct vertical. nefiind necesare acte normative de ratificare. Doctrina a făcut o clasificare a actelor cu aplicare directă şi efect direct. transforma sau modifica dispoziţiile lor. cetăţenii acestora şi instituţiilor comunitare. în formare unită la Roma.are în vedere relaţiile dintre persoane. Ele trebuie aplicate uniform şi sunt în întregime obligatorii. statele membre au libertatea de a alege modalităţile şi formele de transpunere a lor. singura excepţie fiind dată de situaţia în care termenul pentru îndeplinirea rezultatelor dorite a expirat şi un stat membru nu a luat în interiorul acestuia măsurile ce se impuneau pentru transpunerea lor în legislaţia naţională. În situaţia încălcării dreptului comunitar. Se conturează raporturi speciale între statele membre. Efectul direct orizontal . Directivele au caracter general (de regulă) şi este obligatorie îndeplinirea obiectivelor lor. cât şi efecte directe.E. parte şi din dreptul intern al statelor membre. ele devin automat. naţional. Tratatele beneficiază de prezumţia de legalitate absolută. Cel direct . Au prioritate în faţa actelor (comunitare) emis de instituţiile comunitare.vizează stabilirea relaţiilor dintre stat şi persoane. 2. statele membre neavând posibilitatea de a completa. Răspund pentru aplicare directă a dreptului comunitar şi pentru efectul direct al lui. Are aplicabilitate imediată pe teritoriul tuturor statelor membre. fiecare stat membru pentru teritoriul propriu. Din acest motiv ele nu au un efect direct. Efectul direct a fost clasificat în efect direct vertical şi orizontal. Izvoarele secundare sunt reprezentate. cât şi faţă de legislaţiile (naţionale) din satele membre. Dintre acestea regulamentele au aplicabilitate directă. doar termenul pentru introducerea în dreptul intern a dispoziţiilor lor.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei Dreptul comunitar are următoarele caracteristici: 1. directivele precizând cu caracter obligatoriu. odată intrate în vigoare normele de drept comunitar. a rezultatelor pe care ele le urmăresc.E. după cum spuneam de regulamente.

iar statele membre au obligaţia. Potrivit art. promovarea în întreaga comunitate a dezvoltării armonioase.E. persoanelor..4 din Tratat prevede că „acţiunea statelor membre şi a Comunităţii presupune. echilibrate şi durabile a activităţilor economice. 7 al Tratatului: Parlamentul European. 2 al Tratatului. crearea unei pieţe interne caracterizată prin eliminarea. 3. Totodată. Au efect direct şi aplicabilitate directă.pe lângă altele . Ele au caracter individual. o creştere durabilă şi neinflaţionistă. statele membre au libertatea de a coopera între ele cu condiţia . crearea unui sistem de norme de drept şi instituţii care să împiedice denaturarea concurenţei pe piaţa internă. a unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială a egalităţii între bărbaţi şi femei.3. Consiliul. În art. serviciilor şi capitalurilor.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei Deciziile sunt obligatorii în totalitatea lor pentru subiectul urmărit. Cadrul legal referitor la concurenţă stabilit prin Tratatul de la Roma Potrivit art. contribuţia la întărirea protecţiei consumatorilor. în care concurenţa este liberă”.11 coroborat cu art. a obstacolelor ce stau în calea liberei circulaţii a mărfurilor.. a politicilor sau acţiunilor comune (. realizarea lor este realizată de instituţiile comunitare expres prevăzute în art. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 49 . Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi. coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele membre”. Alin. 43 şi art. instituirea unei politici economice întemeiate pe strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre. un grad ridicat de competitivitate şi convergenţă a performanţelor economice. creşterea nivelului şi calităţii vieţii. Comisia.-44 din tratatul C. 3 din Tratat sunt prevăzute pentru realizarea acestor obiective. 1 al art.care sunt necesare pentru ducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce rezultă din Tratat sau din actele instituţiilor Comunităţii şi să faciliteze Comunităţii îndeplinirea misiunii sale.generale sau speciale .10 al Tratatului. între statele membre.de a nu manifesta discriminări sau a pune obstacole în raporturile de schimb dintre state şi să nu determine vreo încălcare a condiţiilor concurenţei dintre acestea. statele membre „se abţin să ia măsuri care ar putea pune în pericol realizarea scopurilor tratatului”. scopul instituirii Comunităţii Europene îl reprezintă „instituirea unei pieţe comune. de a lua toate măsurile . Misiunile Comunităţii. pe piaţa internă şi pe definirea obiectivelor comune şi conduse în conformitate cu principiul unei economii de piaţă deschise. în condiţiile şi în conformitate cu calendarul prevăzute de prezentul tratat.). printre alte acţiuni ale comunităţii şi următoarele: • • • • instituirea unei politici comerciale comune. prevăzută de art. un nivel ridicat de protecţie şi de ameliorare a calităţii mediului.

direct sau indirect.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei În tratat. cele care: a) fixează. folosirea în mod abuziv” din partea uneia sau mai multor societăţi („întreprinderi”) a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa comună sau pe o parte semnificativă a acesteia”. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 50 . a taxelor vamale la import şi export. Dispoziţii concrete şi mai consistente referitoare la concurenţă sunt conţinute de Tratat în Titlul VI intitulat „Norme comune privind concurenţa. restrângerea sau denaturarea concurenţei în cadrul pieţei comune şi în special. care prin natura lor sau conform practicii comerciale. dezvoltarea c) împart pieţele şi sursele de aprovizionare. comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul consumatorilor. În art. şi a oricăror alte taxe cu efect echivalent. a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare. sunt interzise (conform art. definită ca fiind „ansamblul schimburilor de mărfuri care implică interzicerea. 28 şi 29 tratat) restricţiile cantitative la import şi export şi orice alte măsuri cu efect echivalent. precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe” (art. d) aplică condiţii inegale la tranzacţii de acelaşi fel încheiate cu partenerii comerciali. în titlul „Libera circulaţie a mărfurilor” este prevăzută „Uniunea vamală”. preţurile de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii comerciale. Totodată.” În art.81 se prevede că „sunt incompatibile cu piaţa comună şi interzise orice acorduri între întreprinderi” (deci societăţi). Sunt stabilite obligaţii de adaptare referitoare la monopolurile naţionale cu caracter comercial şi la monopolurile de stat concesionate astfel încât să fie asigurată excluderea oricărei discriminări între resortisonţii statelor membre referitoare la condiţiile de aprovizionare şi desfacere. e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către celelalte părţi contractuale a unor obligaţii suplimentare. b) limitează sau tehnologică sau investiţiile. plasându-le astfel pe o poziţie defavorabilă din punct de vedere al concurenţei. în măsura în care ar putea aducere atingere comerţului dintre statele membre. În continuare sunt considerate drept „practici abuzive” următoarele: a) impunerea. controlează producţia. 82 se prevede că este incompatibilă cu piaţa comună şi interzisă. pieţele. „orice decizii ale asocierilor de întreprinderi” ( deci ale asociaţilor societăţilor) „şi orice practici concertate care pot aduce atingere comerţului dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea. 23 Tratat). impozitarea şi armonizarea legislativă” al cărui Capitol 1 se referă la „Normele privind concurenţa”. b) limitarea producţiei. nu au legătură cu obiectul contractelor respective. direct sau indirect. în relaţiile dintre statele membre.

la cererea unui stat membru sau din oficiu.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente. 87 al acestei secţiuni prevede că sunt incompatibile cu piaţa comună ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat. Până când intră în vigoare dispoziţiile adoptate în acest scop. după consultarea Parlamentului European. în cooperare cu autorităţile competente din statele membre ori din oficiu. În alin. 83 din Tratat prevede că adoptarea acelor regulamente sau directive utile pentru aplicarea principiilor prevăzute în art. sub orice formă. stabilind condiţiile şi normele de aplicare a acestor măsuri (conform art. cu condiţia ca ele să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor. care denaturează concurenţa sau ameninţă să o denatureze prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producţie. d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care. Astfel. nu au legătură cu obiectul acestor contracte. Art. 81 şi 82 se realizează de către Consiliu care va hotărî cu majoritatea calificată. cu respectarea norme în materie coroborate cu prevederile art. 84 din Tratat.2 al aceluiaşi articol sunt prezentate ajutoarele de stat compatibile cu piaţa comună.3 acele ajutoare de stat care pot fi considerate compatibile cu piaţa comună. practicilor concertate. Art. posibilele cazuri de încălcare a principiilor cuprinse în Tratat. Doar încălcare nu încetează. sunt compatibile cu piaţa comună: a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali. 85 Tratat) În a s-a secţiune a capitolului referitor la concurenţă. iar în situaţiile în care există o asemenea încălcare. a deciziilor.81 alin. Totodată ea va putea autoriza statele membre să ia acele măsuri necesare pentru îndreptarea situaţiei. conform art. în măsura în care acestea afectează schimbările comerciale dintre statele membre. în măsura în care DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 51 . sunt analizate ajutoarele de stat. Comisia Europeană investighează . creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial. atunci comisia va constata printr-o decizie motivată încălcarea principiilor iar ulterior o va putea publica.82. la propunerea Comisiei. b) ajutoarele destinate reparării pagubelor determinate de calamităţi naturale ori de alte evenimente extraordinare. cât şi la recurgerea în mod abuziv a poziţiei dominante pe piaţa comună. va propune măsurile potrivite pentru încetarea lor. 3 şi art. c) ajutoare acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei. prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale. autorităţile statelor membre vor decide cu privire la admisibilitatea înţelegerilor. iar în alin.

sunt documente prin a căror publicare se doreşte a fi prezentat punctul de vedere al Comisiei faţă de un anumit subiect şi se permite tuturor părţilor interesate să-şi prezinte public opinia înainte de lansarea unei proceduri legislative noi. Ajutoarele menite să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forţei de muncă extrem de scăzut. Ajutoare menite să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului. măsurile şi acţiunile ce vor trebui întreprinse pentru a fi atins un obiect important al Uniunii Europene. Spre deosebire de Cartea verde.cărţile verzi . în cazul în care acestea nu aduc modificări condiţiilor schimburilor comerciale şi ale concurenţei comunitare într-o măsură care contravine interesului comun. 3. Ajutoarele menite să promoveze îndeplinirea unui proiect important de interes european comun sau să îndrepte perturbările grave ale economiei unui stat membru. Ajutoarele destinate să sprijine dezvoltarea unor activităţi anume sau regiuni economice anume. ca şi cărţile albe. în cazul în care ele aduc modificări condiţiilor de schimburi comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 52 . cartea albă este documentul întocmit de o instituţie comunitară prin care sunt stabilite liniile directoare întrun domeniu de activitate anume. Alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului. 4. compensarea dezavantajelor economice Pot fi considerate compatibile cu piaţa comună: 1. care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea comisiei. e este un document de analiză şi reflecţi pe care se poate baza argumentarea unei decizii viitoare. Aceste documente . telecomunicaţii etc.4.se publică de către comisia Europeană în scopul stimulării pornirii unei consultări la nivel european asupra unui subiect particula precum: politica socială.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei acestea sunt necesare pentru cauzate de această divizare. OBSERVA IE: La nivelul Uniunii Europene pe lângă „cărţile verzi” există şi o altă categorie de documente denumite „cărţi albe”. moneda unică. 2. 3. Cartea verde în domeniul concurenţei privitoare la cererea de daune pentru încălcarea regulilor comunitare antitrust Cartea verde este un document care cuprinde măsuri cu caracter de recomandare (şi nu obligatorii) pentru cei cărora le este destinată. Cărţile verzi . Cărţile verzi propun punctele de pornire pentru meditare pentru un domeniu anume unde s-ar putea realiza o acţiune comunitară. 5.

„Cartea verde” • este structurată pe două secţiuni: „Principalele elemente ale problemei”. fiind determinate de cărţile verzi. Comisia Europeană şi autorităţile naţionale de concurenţă aplică. legea comunitară a concurenţei. care sunt invitate să participe la consultare şi în unele cazuri. prin deciziile pe care le adoptă. Cărţile albe prezintă orientări mai punctuale în materie. să aibă dreptul de a solicita despăgubiri. ajută la dezvoltarea legislativă ulterioară. cât şi în cel privat. cetăţenia. competitivitatea. dacă legea antitrust a fost încălcată şi în caz afirmativ. Părţile implicate pot fi organisme sau persoane. 1/2003 prevede că comisia împreună cu autorităţile naţionale formează o reţea de autorităţi în domeniul concurenţei care sunt răspunzătoare pentru punerea în aplicare a regulilor antitrust aplicabile Comunităţii la nivel public. Firmele şi consumatorii din Europa au posibilitatea de a cere daune şi astfel vor fi implicaţi activ în aplicarea legilor. justiţia. amenajarea teritoriului. • permite consumatorilor firmelor care au suferit pagube (daune) urmare a nerespectării dreptului antitrust. în ambele domenii existând interesul pentru împiedicarea practicilor anticoncurenţiale interzise şi protecţia consumatorilor şi a firmelor faţă de practicile neleale şi daunele generate de acestea. Obiectivele Cărţii verzi” şi • vizează acele condiţii privitoare la introducerea cererii de daune pentru cazurile de încălcare a regulilor antitrust. În domeniul public. recuperare acestor pierderi de la autorul încălcării. 81-82 din tratat. Cartea verde vizează exclusiv acţiunile de daune şi are ca obiectiv descoperirea obstacolelor ce stau în calea unui sistem eficient de întocmire a cererilor de daune şi propunerea de posibile acţiuni pentru îmbunătăţirea sistemului de daune. Regulamentul nr. În materia de concurenţă . Cărţile verzi sunt documente destinate acelor părţi implicate. Aceste autorităţi stabilesc. • propune mai multe soluţii în vederea soluţionării problemelor respective.prevăzute în art. 81-82 din Tratatul CE se asigură atât în domeniul public. cât şi întărirea aplicării acestui drept. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 53 . Aplicarea regulilor antitrust . Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a decis că pentru o protecţie eficientă a drepturilor pe care Tratatul le garantează este necesar ca acele persoane care au suferit o pagubă urmare a încălcării dispoziţiile art. • are drept scop sprijinirea cererii de daune pentru încălcarea dreptului antitrust. vor impune amenzi. indivizi. în mod individual.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei Cartea albă după ce este aprobată de Consiliul European are un caracter obligatoriu pentru cei cărora li se adresează. că de exemplu: dezvoltarea.

E. Care a fost scopul principal al Tratatului de la Nisa? 4. Ce rol are Cartea verde în materia concurenţei? DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 54 . Care sunt ajutoarele de stat compatibile cu piaţa comună potrivit Tratatului C. de câte tipuri sunt izvoarele dreptului comunitar şi care sunt ele? 5.? 7.E. Cine duce la îndeplinire misiunile comunităţii Europene? 6. Ce se înţelege prin „Uniune vamală” potrivit Tratat C.? 8. Ce se înţelege prin „Cartea verde”? 9. Care sunt fundamentele (pilonii) Uniunii Europene şi când au fost stabilite? 3. Care sunt principiile de bază ale celor trei Tratate constitutive ce au format cadrul fundamental al integrării europene? 2.Capitolul 3 Politica comunitară în materia concurenţei TEME DE AUTOEVALUARE 1.

2.1. .1.1. Persoanele fizice necomercianţi 4.1.3. Organizaţiile cooperatiste 4.1. Câmpurile de interes economic 4.2. Societăţile comerciale 4.1.1. principiile de bază ce călăuzesc conduite comercianţilor în cadrul raporturilor de concurenţă. obiectul unui raport juridic de concurenţă.2.1. Subiectele raportului juridic de concurenţă 4.1. Subiectele colective de drept 4. Persoanele juridice comercianţi 4. Conţinutul raporturilor juridice de concurenţă 4.3. Categoriile de subiecte ale raporturilor juridice de concurenţă 4.3.3.2.1. conţinutul raportului juridic de concurenţă.4.3. Obiectul raportului juridic de concurenţă OBIECTIVE: Parcurgerea acestui capitol al cursului va înlesni reţinerea: • • • • categoriilor de subiecte ale unui raport juridic de concurenţă.1.3.3.2.2.3. Subiectele individuale de drept 4. Întreprinderile 4.1.1. Persoanele fizice comercianţi 4.2.1. Regiile autonome.2.2.2.2.1.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă CON INUT 4.3. Persoanele juridice necomerciante 4.1.

Ca orice raport de drept şi acesta cuprinde trei elemente:1. În plan comunitar. Nu pot avea calitatea de subiect în materie o persoană fizică sau juridică ce nu are ca scop o anumită îndemânare. abilitare profesională. 21/1992 privind protecţia consumatorilor cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit O. O altă deosebire ce impune a fi făcută este între autorităţile competente în materia concurenţei şi întreprinderile ori agenţii economicei. în dispoziţiile legale naţionale agenţii economici. iar reglementarea comunitară .activităţilor de comerţ.1. funcţionarii publici . participanţi activi sau pasive pe piaţă. Subiectele raportului juridic de concurenţă Subiecţii (subiectele raportului juridic de concurenţă pot fi pasivi şi activi şi prezintă anumite trăsături caracteristice în sensul că: .întreprinderile.1.1. adică exercită comerţul ca o profesie obişnuită. O entitate dobândeşte calitatea de subiect al raportului juridic de concurenţă în măsura în care are tangenţe cu acest domeniu prin afectarea intereselor de activităţi concurenţiale.calitatea de subiect al unui raport juridic de concurenţă o poate avea o persoană fizică sau juridică titulară de drepturi şi obligaţii (ca la orice raport de drept) însă numai dacă are şi calitatea de agent economic. nr.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă În cadrul economic al producţiei. jandarmerie sau armată. Deosebire trebuie făcută şi cu privire la sfera subiecţilor comunitari şi cea a subiecţilor naţionali.direct sau prin persoane interpuse . ofiţerii din poliţie. Categoriile de subiecte ale raporturilor juridice de concurenţă Analizând subiectele raportului juridic de concurenţă mai trebuie făcute şi distincţie între subiecţii naţionali şi categoria subiecţilor comunitari. 4. 4. În actuala reglementare română este vorba de Consiliul Concurenţei. distribuţiei şi consumului de mărfuri ia naştere raportul juridic al concurenţei. întrucât legea le interzice tuturor acestora exercitarea . subiectele.g. Subiectele raportului juridic de concurenţă cele mai vizate sunt. O primă categorie de subiecte ale raportului juridic de concurenţă este dată de autorităţile naţionale de concurenţă. 3. notarii publici. cea de agent economic. iar pe lângă acestea şi asociaţiile prevăzute în ambele reglementări. Ca de exemplu: nu pot avea această calitate magistraţii. conţinutul. fundaţiile cu specific nepatrimonial. Fiecare dintre cele trei componente ale raportului juridic de concurenţă prezintă anumite particularităţi pe care le vom menţiona pe parcursul analizei distincte a fiecăruia dintre ele. 2. obiectul. sfera agenţilor economice include orice DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 56 . autorităţile în domeniul la care ne referim sunt: Consiliul Europei şi Comisia Europeană.

desfăşoară acte obiective de comerţ. transportă. Sunt excluşi din categoria comercianţilor. Ele servesc pe cei interesaţi de serviciile lor prin utilizarea competenţelor lor în schimbul unor onorarii care de regulă sunt negociate. alte categorii profesionale care exercită activitatea într-un mediu legal reglementat. cei care realizează acte de comerţ izolat. Meseriaşii . administratorii şi prepuşii societăţilor comerciale. mărfuri sau produse. • comis-voiajorii. asociaţii societăţilor în nume colectiv. meseriaşul care cumpără mărfuri în scopul prelucrării şi vânzării lor. accidental.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă persoană fizică sau juridică ce produce. • notarii. persoanele ce cumpără pentru ei sau care vând acţiuni ale Societăţilor Comerciale. Ca şi persoanele fizice mai sus amintite. potrivit Codului Comercial: • cei ce cumpără pentru familia lor ori pentru ei.la comanda şi cu materialele clienţilor.1. importă. Subiectele individuale de drept . Aceste persoane beneficiază de o specializare profesională aparte. Ei desfăşoară o ocupaţie. 4.1.2. Persoanele fizice necomercianţi În sfera necomercianţilor persoane fizice se includ: • • • • • • persoanele fizice cu capacitate de exerciţiu ce efectuează în general acte civile. • • medicii şi institutorii cu cabinete private. Conform art. avocaţii.sunt persoane pregătite pentru anumite activităţi de creare de produse ori servicii. o meserie pentru care au primit o calificare corespunzătoare . DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 57 . depozitează ori comercializează produse sau părţi din produse ori prestează servicii.1.sunt persoanele fizice (independente sau asociaţii familiale) şi meseriaşii (liberi profesionişti care activează în sfera economicului) chiar dacă nu sunt comercianţi în toate cazurile. Aceştia pot fi constituiţi în subiecte individuale de drept şi în subiectele colective de drept. nici meseriaşii nu sunt consideraţi comercianţi. consum.2. desfăşoară profesiuni liberale. 4. 7 Codul Comercial.

principală. în aceste activităţi.3. Încetarea activităţii sale va antrena. condiţiile pentru ca persoana fizică să capete calitatea de comerciant sunt: 1. titluri de credit.1.1. efectuarea în mod sporadic a unor acte de comerţ nu este relevantă pentru dobândirea calităţii de comerciant. cumpărările şi vânzările de acţiuni ori părţi ale societăţile comerciale.3.2. 4. titluri de credit.2. 4. obişnuită practicată cu continuitate. Comerţul să fie pentru respectiva persoană fizică o profesie curentă. OBSERVA IE: Nu este obligatoriu ca profesiunea de comerciant să fie de bază.comercianţi . Actele de comerţ pe care le efectuează să aibă caracter obiectiv (cele enumerate în art. pierderea calităţii de comerciant. Persoanele juridice necomerciante Persoanele juridice necomerciante legea le dă posibilitatea să înfiinţeze societăţi comerciale cu scopul de a efectua activităţi comerciale. Actele de comerţ să fie efectuate de persoana fizică în nume propriu. Subiectele colective de drept cu personalitate juridică Şi acestea pot fi persoane juridice necomercianţi cât şi persoane juridice . făcând din aceasta o profesie. ea putând fi desfăşurată pe lângă alte activităţi necomerciale 3. O persoană fizică îşi poate dovedi calitatea de comerciant prin orice mijloc de probă din care rezultă desfăşurarea în mod efectiv a unei activităţi comerciale ca îndeletnicire. simultan. 7 din codul Comercial acelea care pot face acte de comerţ în nume propriu.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă • • agricultorii ce-şi vând produsele obţinute din recoltele pământului pe care l-au cultivat. în scopul revânzării ori închirierii. Persoanele fizice comercianţi Persoanele fizice . cei ce cresc animale spre vânzarea lor şi nici cei care valorifică subprodusele lor. 2. unităţile economice şi personale juridice non profit pot fi DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 58 . Deci. dacă ele au fost procurate tocmai în acest scop. vânzarea sau închirierea de mărfuri. contractul de report asupra obligaţiilor ori a altor titluri de credit.1. 4. 3 Codul Comercial) ca de exemplu: cumpărarea de produse.comercianţi.sunt potrivit art. Actele de comerţ trebuie efectuate de persoana fizică în mod efectiv. nu de prepuşi în numele comerciantului. 4. produse.1.

Legea nr.G. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 59 . campaniile naţionale şi societăţile naţionale.26/1990 privind Registrul Comerţului modificată (ultima modificare intervenind prin O. regiile autonome. asociaţiile de proprietari . grupurile europene de interes economic cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste.31/1990 privind societăţile comerciale. Persoanele juridice comercianţi Sub aspect numeric.125/2006 ce a modificat Legea nr.139/2007 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură precum formele de asociere simplă ce constau în asocierile între două sau mai multe familii în condiţiile şi scopurile prevăzute de O.U. societăţile agricole comerciale constituite de stat prin reorganizarea fostelor întreprinderi agricole de stat şi a celor pentru mecanizarea agriculturii (în baza Legii nr. societăţile agricole organizate în baza Legii nr. societăţile comerciale.2 că au calitatea de comercianţi .36/1991 modificată prin Legea nr.U.G. 4.36/1991. spre deosebire de persoanele fizice pentru care efectuarea unor asemenea acte este absolut esenţială pentru dobândirea acestei calităţi.care se pot angaja în activităţi de natură comercială. 4.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă subiecte ale raporturilor comerciale şi. în conformitate cu prevederile Legii nr.2. nr. În concluzie.1. Pierd calitatea de „comerciant” prin radierea din respectivul oficiu.82/2007) statuează în art. persoanele juridice de drept public care prin lege au obligaţia sau dreptul de a se implica în îndeplinirea unor politici economice de interes local şi naţional.1.3. sfera subiectelor raportului juridic de concurenţă formată din persoane juridice este mai importantă. deci şi a celor de concurenţă dacă participă la activităţi comerciale concurenţiale.2.1 alin. cât şi datorită ponderii lor economice. nr. În categoria persoanelor juridice care nu au calitate de comerciant sunt incluşi: • • • • • persoanele juridice non profit (asociaţiile şi fundaţiile). societăţile comerciale dobândesc calitatea de comerciant de la data înmatriculării lor şi o deţin până la încetarea lor ca persoane juridice indiferent dacă desfăşoară sau nu acte de comerţ.3.persoanele fizice şi asociaţiile familiale care realizează în mod obişnuit acte de comerţ. grupurile de interes economic cu caracter comercial.15/1990 modificată). urmare a acţiunii de dizolvare şi lichidare. Societăţile comerciale Obţin calitatea de „comerciant” prin înfiinţarea şi înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului.1.

două tipuri de societăţi de capitaluri (societatea comercială pe acţiuni şi societatea comercială în comandită pe acţiuni) şi un tip de societate „hibrid” care împrumută elemente de la celelalte tipuri menţionate (S. 4. precum: industria energetică. impozitului pe profit ş.).2.cele de interes naţional. Acelea care au trecut prin această fază sun denumite companii naţionale sau societăţi naţionale.31/1990 privitoare la societăţile comerciale cu modificările ulterioare.a. fuziunea. de armament. prevenirea şi sancţionarea corupţiei (ultima modificare a acestei legi s-a realizat prin Legea nr. În acest sens sunt relevante prevederile Legii nr. în ramuri strategice ale economiei de stat. OBSERVA IE: Regiile autonome pot fi înfiinţate. taxei pe valoare adăugată. legilor contabilităţii. dizolvare. Câmpurile de interes economic A doua categorie de subiecte colective a raportului juridic de concurenţă este formată de regiile autonome.15/1990. funcţionarea. Această lege stabileşte condiţiile necesare înfiinţării. înmatricularea. funcţiilor publice şi mediului de afaceri. a minerilor şi gazelor naturale. de stat ori privat cât şi cu capital străin. în ceea ce priveşte activitatea economică. 144/2007).dacă prezintă doar importanţă locală.1. se pot constitui cinci tipuri de societăţi comerciale. Ele au îndatorirea de a-şi acoperi cheltuielile din veniturile proprii şi să realizeze profit.3. Regiile autonome dobândesc calitatea de comerciant la data înfiinţării lor. după caz. respectiv: două tipuri de societăţi de persoane. păstrează pachete de acţiuni la unele companii sau societăţi naţionale. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 60 . Regiile autonome îşi desfăşoară activitatea pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. Regiile autonome. De-a lungul ultimilor ani unele regii autonome au fost transformate. Se supun.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă Potrivit dispoziţiilor Legii nr. naţionale. în societăţi comerciale pe acţiuni cu scopul de a fi privatizate.L.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exerciţiul demnităţilor. reorganizate. alcătuite dintr-un număr mic de persoane ce-şi acordă reciproc încredere (societatea comercială în nume colectiv şi societatea comercială în comandită simplă).2. (ca şi societăţile comerciale). poştă şi transporturi feroviare. Statul fiind preocupat în deţinerea controlului în ramurile strategice ale economiei naţionale. Fiecare dintre cele cinci tipuri de societăţi comerciale poate fi înfiinţată cu capital românesc. numărul de membri. • decizie a organului administraţiei publice locale . difuzarea şi lichidarea grupurilor de interes economic.R. Ele s-au creat în baza Legii nr. prin următoarele acte administrative: • hotărâre de guvern.

De la data înmatriculării grupul va dobândi personalitate juridică. Fondatorii lui sunt consideraţi a fi semnatarii actului constitutiv şi acele persoane cu rol determinat de informarea lui. Cele de credit (numite şi „bănci populare”) realizează operaţiuni bancare ce constau în: schimb valutar. împrumuturi etc. Ea constituie o unitate economică de bază pe piaţa liberă care. pot fi: de consum şi de credit. 118 alin. totodată. agricole). DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 61 .1. În 15 zile de la data autentificării actului constitutiv. o persoană juridică cu scop patrimonial. ultima adusă prin Legea nr. cât şi cele europene. ce poate deţine calitatea de comerciant sau necomerciant (art.se formează prin contract semnat de toţi membrii săi. Cele din prima categorie (consum) pot efectua activităţi de comerţ (cu ridicate şi amănuntul).3. 1/2005. Grupul naţional de interes economic .1 din Legea nr. Organizaţiile cooperatiste Organizaţia cooperatistă este o formă de activitate realizată prin asocierea mai multor membri ce consimt liber a o face.161/2003). prestări servicii etc. cu scopul de a înlesni sau dezvolta activitatea ergonomică a membrilor ei. cât şi în cel al îmbunătăţirii rezultatelor obţinute din această activitate. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperativei de consum şi a cooperativei de credit. Astfel. la noi. Ea este.3. funcţionează în baza Legii nr. fondatorii grupului ori administratorii lui sau un împuternicit al lor. Organizaţia cooperatistă dobândeşte personalitate juridică prin înmatriculare la registrul comerţului şi obţinerea unui cod fiscal. Grupurile europene de interes economic pot înfiinţa pe teritoriul României filiale şi sucursale. 4. Grupul european de interes economic . încheiat în formă autentică şi denumit „act constitutiv”. producţie de bunuri (de consum sau industriale. cu modificări repetate. reprezentanţe şi alte unităţi fără personalitate juridică. prin grup de interes economic este definită o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice. cu sau fără capital. în prezent. iar toate acestea se vor supune regulilor cerute pentru grupurile de interes economic române.2. realizată pe o perioadă determinată. vor solicita înmatricularea acestuia la registrul comerţului în baza teritorială a căruia grupul îşi va avea sediul.se constituie pe baza unui contact de asociere ce se numeşte „act constitutiv” şi se înregistrează la registrul comerţului numite pentru aceasta de statul membru pe al cărui teritoriu grupul îşi stabileşte sediul.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă Sunt prevăzute şi grupurile economice cu caracter comercial naţionale. Aceste cooperative. după obiectul activităţii lor. La crearea ei membrii fondatori în mod obligatoriu subscriu părţi sociale cu valoare egală.

cifre.a. invenţiile şi alte procedee tehnice de gestiune (brevetele de invenţii . Art.4. 4. 81 paragraf 1 din Tratat. aptă să acţioneze pe Piaţa comună prin comerţ.elementul indispensabil al fondului de comerţ. ce e folosit la deosebirea produselor şi serviciilor unui comerciant de cele asemănătoare ale altui comerciant şi care poate consta în cuvinte.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă Organizaţia cooperatistă şi pierde personalitatea juridică prin dezvoltare şi radierea ei din registrul comerţului. 4. desene. servicii şi comerţ (un semn care poate fi reprezentat grafic. Doctrina în materia dreptului concurenţei consideră că formează conţinutul unui raport juridic de concurenţă următoarele drepturi (specifice agentului economic) privitoare la: • • • • semnele distinctive ale produselor ori serviciilor oferite pe piaţă de agenţii economici aflaţi în competiţie precum: marca de fabrică.1. combinaţii de semne sau culori etc. obişnuit. interzicând fabricarea. Ea (întreprinderea) poate fi persoană juridică sau fizică. folosirea.subiecte ale raportului juridic de concurenţă în reglementara comunitară. forma produsului ori ambalajului. Nici unul dintre actele normative comunitare nu definesc întreprinderea. importul ş. litere.). clientela . în mediu concurenţial. proclamă incompatibilităţile cu Piaţa comunitară anumite acorduri încheiat între întreprinderi şi decizii ale asociaţilor de întreprinderi. Cea ce influenţează clientela este vadul comercial” prin care se înţelege capacitatea fondului de comerţ de a atrage consumatorii.2.3. oferirea spre vânzare. Conţinutul raporturilor juridice de concurenţă Conţinutul unui raport juridic este alcătuit din drepturile şi obligaţiile care se nasc din acest raport. comercializarea. produselor în care ea este materializată. semnele distinctive ale comerciantului care îl individualizează pe el ca şi comerciant (firma . Întreprinderile .respectiv denumirea ori numele sub care comerciantul desfăşoară comerţul şi sub care se semnează) şi întreprinderea lui (emblema .care este semnul ori denumirea ce diferenţiază un comerciant de alt comerciant de acelaşi gen). la fondul de comerţ al aceluiaşi comerciant pentru a-şi procura mărfurile şi serviciile.2. Un sens foarte larg îl dă întreprinderii jurisprudenţa CEJ. producţie. definită drept ansamblul persoanelor fizice şi juridice care recurg în mod frecvent. investiţii. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 62 . cât şi folosirea fără o autorizare expresă a titularului invenţiei a metodelor şi procedeelor acesteia). ori orice formă de organizare fără personalitate juridică. nume proprii.care apără invenţia.

potrivit uzanţelor cinstite şi cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. modificată. Principiul bunei . urmăresc respectarea de către agenţii economici a regulilor de conduită şi stabilesc limitele generale în care instanţele judecătoreşti competente vor putea decide o anumită conduită licită sau nu. Regulile de conduită a comercianţilor în cadrul raporturilor de concurenţă trebuie să se bazeze pe următoarele principii călăuzitoare: A. corporale şi necorporale (firme. 4.3. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 63 . prevederile legale interne şi internaţionale. principiul bunei credinţe în exercitarea actelor de comerţ. adică obligativitatea respectării lui revine tuturor titularilor de drepturi şi obligaţii în momentul exercitării lor. embleme. Obiectul raportului juridic de concurenţă Face obiect al raportului juridic de concurenţă comportamentul comercianţilor în cadrul relaţiilor competiţionale de pe piaţă.pe piaţa internă şi externă . Pentru aceasta. în condiţiile prevăzute de lege. Respectarea acestui principiu este şi o obligaţie distinctă a agenţilor economici.cât şi faptele anticoncurenţiale. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale modificată (ultima modificare survenind în anul 2003) comercianţii au obligaţia a-şi exercita activitatea cu bună credinţă „potrivit uzanţelor cinstite” (.. Acest comportament este manifestat prin acţiuni şi absenţiuni în cadrul acestor relaţii la care ne referim. răspunderea civilă.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.. Conduita comercianţilor în confruntarea pentru câştigarea clientelei şi păstrarea ei trebuie să fie conformă cu cerinţele morale şi legale referitoare la buna credinţă şi respectarea uzanţelor cinstite. compatibile cu libertatea comerţului.credinţe în îndeplinirea obligaţiilor şi în exercitarea drepturilor pe care ei le au pe piaţa liberă. B. brevete de invenţii. contravenţională sau penală. excluzând acele4 fapte considerate de concurenţă neloială . 1 din Legea nr. mărci.).Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă Fondul de comerţ sau patrimoniul comercial. expres stipulată în art. este definit ca totalitatea bunurilor mobile şi imobile. vad comercial) folosite de un comerciant pentru desfăşurarea activităţii sale. Ca practici concurenţiale licite pot fi enumerate: • creşterea competitivităţii produselor prin îmbunătăţirea calităţii lor şi reducerea preţului de cost. Acest principiu este prevăzut expres în Constituţia României fiind de incidenţă generală. Nerespectarea acestei obligaţii va antrena. după caz (aşa cum rezultă din dispoziţiile art. cu alte cuvinte. deci.11/1991). 3 din Legea nr. în baza căruia comercianţii au obligaţia de a-şi exercita activitatea cu bună credinţă. Principiul uzanţelor cinstite în comportamentul agenţilor economici Aşa cum se prevede expres în art. 1 din Legea nr.

atragerea de posibili clienţi prin reclama comercială. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 64 . Aceste forme constituie domeniul concurenţei neloiale şi monopoliste. a dumpingului şi subvenţiilor la export (considerate că formează concurenţa patologică). etichetare şi marcare. cercetarea pieţei interne şi internaţionale. Pentru a defini conceptul de „uzanţe cinstite” trebuie avute în vedere formele de competiţie pe care legea le interzice şi le sancţionează.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă • • • • pregătirea mărfii oferite pe piaţă prin ambalare. participarea la târguri de mostre.

Cum dobândesc societăţile comerciale calitatea de comerciant şi în ce condiţii o pot pierde? Care este diferenţa sub aspectul dobândirii calităţii de comerciant .dintre societăţile comerciale şi persoanele fizice? 4. Care este conţinutul raportului juridic de concurenţă? 5. Care este obiectul raportului juridic de concurenţă? 6. Care sunt elementele raportului juridic de concurenţă? 2.Capitolul 4 Raportul juridic de concurenţă TEME DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt principiile guvernate ale comportamentului comercianţilor în relaţiile competiţionale de pe piaţă? DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 65 . În ce condiţii o persoană fizică poate dobândi calitatea de comerciant? 3.

2. Răspunderea juridică pentru comiterea actelor de concurenţă neloială pe piaţa internă 5. 143/1999 modificată prin Legea nr.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială CON INUT 5. Răspunderea juridică pentru dumping şi subvenţii 5.1.3.3. Concurenţa neloială pe piaţa internaţională 5. • concurenţa neloială pe piaţa internaţională.3.603/2003 OBIECTIVE: Parcurgerea acestui capitol va facilita însuşirea următoarelor noţiuni: • concurenţa neloială pe piaţa internă. Cadrul economic şi juridic 5. .3. Concurenţa neloială pe piaţa internă 5. Formele de manifestare ale concurenţei neloiale pe piaţa internă 5. Dumpingul la export şi import 5. Regimul juridic al ajutorului de stat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. Noţiunea de concurenţă neloială şi cadrul legal de reglementare (la nivel naţional şi comunitar) 5.1.4.2.3.5. • dumpingul la import şi export. • aspecte relevante privitoare la formele ajutoarelor de stat.2. Subvenţiile 5.3.2.2.1.3.

dar ea trebuie manifestată cu mijloace oneste. 4 şi art. comercianţii „sunt obligaţi” la desfăşurarea activităţii lor comerciale cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite. 11 lit. cu scopul atragerii clientelei unor DREPTUL ASIGUR RILOR 67 . iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile. Analizând aceste dispoziţii legale se poate concluziona că. 11/1991 modificată). Conform art. de folosire în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici precum: neexecutarea unilaterală a contractului. după caz. În doctrină concurenţa neloială a fost definită şi ca fiind comiterea.1. statul român are obligaţia de a asigura protecţia concurenţei loiale. a din Constituţia României. concurenţa neloială îşi face apariţia într-un domeniu în care competiţia este premisă prin lege.11/1191 privind combaterea concurenţei neloiale modificată ca fiind „orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor. precum şi de efectuare a prestărilor de servicii”. Acest gen de competiţie urmăreşte atragerea prin mijloace neoneste a clientelei agentului comercial lezat.5 din Legea nr.11/1991. a din Legea nr. Sunt sancţionate asemenea acte sau fapte pornind de la faptul că aşa cum se dispune în art. cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale”. În cazul concurenţei neloiale un act ce este permis de principiu este realizat prin exercitarea în mod abuziv a unui drept. Activităţile neloiale sunt enumerate în art. iar în ultimul care sunt infracţiuni. 1 coroborat cu art.11/1991 modificată.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială 5. ţinând cont de circumstanţe pentru a o menţine în regim de secret. de execuţie a lucrărilor. incitarea la delicte şi la achiziţionarea de secrete comerciale de către terţi care aveau cunoştinţă că atare achiziţii implică asemenea practici. contravenţională ori penală”. 11 lit. b ca fiind informaţia ce. nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit de acest gen de informaţie şi care capătă o valoare comercială prin faptul că este secretă.2 lit. în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor ei. în domenii deschise competiţiei economice. Secretul comercial este definit tot în aceeaşi lege în art. Aceeaşi lege apreciază ca fiind contrare uzanţelor comerciale cinstite acele fapte de utilizare. menite să aducă atingere poziţiei comercianţilor concurenţi pe piaţă (art.135 alin. În primul dintre cele două articole sunt menţionate ce fapte sunt apreciate drept contravenţii. în caz contrar fiind atrasă răspunderea civilă. a unor fapte ce contravin legii şi uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale.3 din Legea nr. Noţiunea de concurenţă neloială şi cadrul legal de reglementare (la nivel naţional şi comunitar) Legea nr. folosirea unor proceduri neloiale sau a abuzului de încredere. cât şi sancţiunea penală ce va putea fi aplicată în situaţia comiterii lor.

că este act de concurenţă neloială orice act contrar practicilor cinstite în domeniul industrial sau comercial. Căpăţână . p. prin orice mijloc.1177/1968. morale ori eventuale”16.21/1996 privind concurenţa. cât şi cele care distorsionează concurenţa de la scopul ei licit.T. Bucureşti.11/1991 pentru combaterea concurenţei neloiale şi Legea nr. 1 ea impune ca obligaţie ţărilor ce fac parte U. În ultimii ani au fost adoptate Legea nr. confuzie cu întreprinderea. pentru protecţia proprietăţii industriale. în exerciţiul comerţului. În plan comunitar Convenţia de Uniune de la Paris. pentru a se îndeplini aceste cerinţe s-au adoptat numeroase prevederi menite să garanteze existenţa liberă a concurenţei. Pentru formele specifice relaţiilor comerciale internaţionale cadrul legislativ privitor la concurenţa neloială este reprezentat de: • • 16 reglementările adoptate în baza G. modul de fabricare.A. Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională.T. ori activitatea industrială sau comercială a unui comerciant. Această Convenţie impune statelor membre să interzică prin acte materiale interne: • • • afirmaţiile sau indicaţiile a căror folosire.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială comercianţi rivali de pe piaţa relevantă. produsele ori activitatea industrială ori comercială a unu concurent. În legislaţia română. O. reprimarea concurenţei neloiale şi asigurarea protecţiei efective a cetăţenilor asupra concurenţei neloiale.E. producându-le prejudicii materiale. România a ratificat această Convenţie prin Decretul nr. Practic. Editura Lumina Lex. (Acordul General pentru Tarife şi Comerţ). Aceste două legi speciale împreună cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale Codului de procedură penală formează cadrul legal de reglementare a concurenţei neloiale în plan intern. orice faptă de natură să creeze. din 20 martie 1883 a stabilit prin art. capacitatea la întrebuinţare ori cantitatea mărfurilor. Acordurile europene referitoare la comerţul şi asocierile dintre statele Comunităţilor Europene. 1996. este capabilă să ducă în eroare publicul cu privire la natura. 10 bis §2. în exerciţiul comerţului. produsele .Dreptul concurenţei comerciale. caracteristicile.. afirmaţiile false. statele membre au obligaţia de a sancţiona acele acte ce au ca efect eliminarea concurenţei. menite să discrediteze întreprinderea. 15 DREPTUL ASIGUR RILOR 68 . acestea pentru a se înlătura şi preveni abuzurile şi excesele de pe piaţa mărfurilor şi serviciilor. 10 bis §1 că statele membre „sunt obligate să asigure cetăţenilor uniunii o protecţie efectivă împotriva concurenţei neloiale”. În art. iar în art.

5. Franţa şi Italia . dacă acestea se dovedesc a fi contrare uzanţelor cinstite. acestor atitudini şi comportamente le va putea fi aplicată însă răspunderea civilă. În Germania .o lege specială pentru înăbuşirea concurenţei neloiale a apărut încă din 1986. având ca fundament răspunderea delictuală. Dar. şi 5 sunt enumerate şi definite acele fapte şi acte considerate contravenţii şi infracţiuni şi totodată sunt prevăzute şi sancţiunile ce le sunt aplicabile celor care le comit.1. 3. 4.11/1991 însă. În Ungaria .2.a fost adoptată o lege anti-trust având ca model legea germană.11/1991 au fost clasificate după criterii precum frecvenţa lor şi procedeele folosite în: DREPTUL ASIGUR RILOR 69 . iar ca o completare a reglementărilor civile. Bulgaria . În Polonia . Formele contravenţionale de concurenţă neloială prevăzute în art.a adoptat în 1991 o lege privind protecţia concurenţei care cuprinde şi dispoziţii referitoare la concurenţa neloială.2. 5. în baza prevederilor cu caracter general ale art.3 din Legea nr. În doctrină . Formele de manifestare ale concurenţei neloiale pe piaţa internă Formele de concurenţă neloială pot fi de natură contravenţională şi infracţională aşa cum se constată din dispoziţiile legale ale Legii nr. sunt aplicate prevederile legii penale şi reglementări privitoare la proprietatea industrială.în 1990 a fost înlocuită legea aplicabilă în materie din 1984.aceste fapte ce concurenţă neloială contravenţionale şi penale enumerate în Legea nr. 11/1991 (lit. 86 din 5 decembrie a anului menţionat. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.nu are o lege specială pentru combaterea concurenţei neloiale.h) sunt materializate prin anumite acte şi fapte care se pot comite de către salariaţi ori de câte ori comercianţii persoane fizice sau juridice . în articolele 4. 4 şi 5 din lege. dintre care menţionăm: 1. 4 din Legea nr.11/1991. se poate concluziona că organele judiciare competente legal sesizate vor putea califica drept fapte ori acte de concurenţă neloială şi alte comportamente decât cele prevăzute în art.sancţionează concurenţa neloială pe plan civil. Enumerarea contravenţiilor şi infracţiunilor din textele de lege menţionate este limitativă.prin reprezentanţii legali ai lor. iar în anul 1909 a intrat în vigoare o altă lege nouă menită să combată această concurenţă. Anglia .Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială În materie de concurenţă neloială au apărut reglementări şi în statele din Centrul şi Vestul Europei. Concurenţa neloială pe piaţa internă 5. Din dispoziţiile Legii nr. a . 2. ci actele de această natură sunt sancţionate potrivit legii penale sau a reglementărilor privind răspunderea pentru acte ilicite cunoscute sub numele „Law of Torts”. În această lege. în exercitarea activităţii lor pe o piaţă anume. 1 . cu Legea nr. 6.

1 lit. denigrarea comerţului rival.care comit una sau mai multe fapte contravenţionale dintre cele expres şi limitativ prevăzute în art. numele. ori şi locului în care a fost comisă. Răspunderea contravenţională va fi antrenată faţă de acei comercianţi . după caz. antrenează faţă de comercianţi. indicarea prevederilor legale (actului normativ) prin care se DREPTUL ASIGUR RILOR 70 . prenumele. nerespectarea obligaţiei de a exercita activitatea comercială cu bună credinţă. conform uzanţelor cinstite şi aşa cum o cer respectarea intereselor consumatorilor şi concurenţa loială.g sin Legea nr. Infracţiunea de concurenţă neloială poate fi realizată în una din formele expres prevăzute în art. spionaj etc. acapararea agresivă a clientelei unui comerciant rival.2.000 lei la 15. ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului. aşa cum o prevede acest text de lege. confuzia cu semnele distinctive ale comerciantului rival de pe piaţa relevantă.11/1991. conform prevederilor art. din oficiu sau la sesizarea părţii vătămate.11/1991. 4 lit.000 lei. Răspunderea juridică pentru comiterea actelor de concurenţă neloială pe piaţa internă Potrivit art.persoane fizice sau juridice . contravenţională ori penală. De altfel.11/1991. 4 al Legii nr. avându-se în vedere împrejurările în care fapta s-a comis. calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator. a .2. 11/1991. Aceşti comercianţi vor putea fi sancţionaţi contravenţional. precum şi arătarea tuturor împrejurărilor de natură a servi la aprecierea gradului de pericol al faptei şi la evaluarea eventualelor pagube produse. a h din Legea nr. Cuprinsul actului de constatare Constatarea contravenţiei se face printr-un proces verbal care trebuie să cuprinsă: data şi locul unde este încheiat. răspunderea civilă. în cazurile prevăzute de lege. dezorganizarea întreprinderii comerciantului rival prin atragerea de personal. Organele constatatoare ale contravenţiilor Aşa cum se prevede în art. A. urmarea produsă şi de circumstanţele personale ale contravenientului. modul şi mijloacele de săvârşire a ei. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. cu amenzi în cuantum ce poate varia de la 1. 4 alin. Sancţiunea aplicată trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei comise. datele personale din actul de identitate. 4 alin. 5. contravenţiile se constată de personalul de control împuternicit în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice. 2 din Legea nr. 3 din Legea nr. cuantumul amenzilor contravenţionale va fi actualizat de guvernul României funcţie de rata inflaţiei. descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială • • • • • publicitate neonestă. scopul urmărit.

OBSERVA IE: Atunci când aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii. Prin procesul verbal de contravenţie va fi aplicată şi sancţiunea (clar individualizată) şi despăgubirea. se va aplica amenda pentru fiecare dintre ele în parte. DREPTUL ASIGUR RILOR 71 . prenumele şi calitatea agentului constatator. Plângerea va putea fi: • • • formulată de partea vătămată .Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială stabileşte şi sancţionează contravenţia. dacă este cazul.doar în ceea ce priveşte despăgubirea. prin acelaşi proces verbal de contravenţie. semnătura agentului constatator.953/2006). fapta comisă şi data la care s-a comis. Dacă acest proces verbal nu a fost atacat în termenul legal stabilit are caracter de titlu executoriu. formulată de cel căruia îi aparţin bunurile.doar cu privire la măsura confiscării. aceasta având competenţa de a o soluţiona. Totodată. posibilitatea achitării în 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ . numele şi prenumele contravenientului (a denumirii şi sediului persoanei juridice). Procesul verbal va putea fi atacat cu plângere în termen de 15 zile de la înmânare sau comunicare. sancţiunea se va aplica fiecărui participant în parte Procesul verbal se va comunica imediat contravenientului.dacă acesta prevede o atare posibilitate. Când la comiterea aceleiaşi contravenţii au participat mai multe persoane. dacă amenda nu va fi achitată într-o perioadă de un an de la aplicare. iar suma amenzilor aplicate nu va putea depăşi dublul maximului prevăzut pentru fapta cea mai gravă. termenul de exercitare a căii de atac şi că plângerea se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a comis fapta (Decizia Consiliului Concurenţei nr. altul decât contravenientul . Dacă procesul verbal încheiat nu a fost comunicat în termenul legal. Procesul verbal de contravenţie va fi lovit de nulitate dacă nu va include una dintre menţiunile: • • • • numele. depusă la judecătoria în a cărui rază teritorială s-a comis contravenţia. atunci va opera prescripţia executării amenzii. comunicare va trebui făcută în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii. şi-n acest caz se va prescrie executarea amenzii. Dacă el nu este de faţă.

5 alin. urmare a folosirii unor menţiuni false referitoare la brevetele de invenţii.11/1991. În cazul comiterii de infracţiuni de concurenţă neloială acţiunea penală va fi pusă în mişcare la plângerea părţii vătămate sau la sesizarea organelor competente (aşa cum se prevede în art. Instanţa competentă pentru a trage la răspundere penală şi a sancţiona infracţiunile de concurenţă neloială va respecta şi va pune în aplicare prevederile Codului de procedură penală (privitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a celei civile alăturate acesteia). originea sau caracteristicile lor. Legea nr.5 li. va fi antrenată răspunderea penală a autorilor şi. conform legislaţiei în vigoare”. sau cu mărfurile pe care acesta le oferă.secţia de contencios administrativ. cu caracter extraordinar. art. Dacă acestea s-au exercitat. 9. 7 alin.11/1991) DREPTUL ASIGUR RILOR 72 . Instanţa competentă a judeca recursul este tribunalul .Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială Împotriva soluţiei date la plângerea formulată există o singură cale de atac. şi la aspectele asupra cărora instanţa competentă se va putea pronunţa. a . să restituie documentele confidenţiale însuşite în mod ilicit de la deţinătorul lor legitim şi. 1 din Legea nr. conform art. competenţa de soluţionare a acţiunilor izvorâte dintr-un act de concurenţă neloială. numele comerciantului sau producătorului . competenţa o va avea tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului.1 din aceeaşi lege. 8 alin. 10 şi 11 privitoare la răspunderea celor care au comis asemenea infracţiuni. după caz. Răspunderea penală În cazul răspunderii infracţiunilor de concurenţă neloială. ca instanţă de executare. B. 11/1991 reglementează infracţiunile de concurenţă neloială în art. Executarea sancţiunii aplicate şi a măsurilor luate prin procesul verbal de contravenţie este de competenţa organului din care face parte agentul constatator atunci când nu s-au exercitat căi de atac. iar în lipsa unui sediu. iar sancţiunile penale ce se pot dispune vor fi: Închisoarea (de la 6 luni la 2 ani) sau amenda penală (de la 2500 lei la 5000 lei). 6 din Legea nr. să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.11/1991 conform cărora „persoana care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul. cât şi în cazul practicilor anti-concurenţiale. Răspunderea penală este atrasă în cazul comiterii infracţiunii de concurenţă neloială prin crearea de confuzie cu numele ori semnele distinctive ale unui comerciant. Totodată se vor avea în vedere şi dispoziţiile legii speciale cuprinse în art. care poate fi exercitată în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. cu scopul de a induce în eroare alţi comercianţi sau clientela. şi anume cea a recursului. revine tribunalului locului săvârşirii faptei ori în raza teritorială a căruia se află sediul pârâtului sau inculpatului. competenţa revine judecătoriei care a soluţionat plângerea. Conform art.g.1 din Legea nr.

preîntâmpinarea şi oprirea concurenţei neloiale la import.3.3. 13 din Legea nr. iar prin export se valorifică surplusul de mărfuri proprii dintr-un stat pentru a completa sectoarele cu probleme dincolo de graniţele acestuia. dezorganizarea altei întreprinderi prin modalităţi precum coruperea specialiştilor cu experienţă cea mai vastă ori spionajul economic. S-au creat astfel de mijloace prin dispoziţii legale atât la nivel internaţional. după caz. fiind necesare utilizarea unor mijloace noi de combatere a tendinţelor agresive. În aceste condiţii s-a dovedit necesară protejarea agenţilor economici naţionali. Concurenţa neloială pe piaţa internaţională 5. reglementările internaţionale sunt menite să garanteze stingerea practicilor neloiale în cadrul relaţiilor economice internaţionale. însă mai rar) dobândesc anumite trăsături specifice determinate de relaţiile comerciale dintre state. În plan internaţional.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială Potrivit art. cât şi naţional. În România. ţinând cont de faptul că importul are ca obiect bunuri ce lipsesc de pe piaţa locală. Unele dintre practicile condamnabile întâlnite în sfera relaţiilor internaţionale (ce se pot întâlni şi pe piaţa internă. de fiecare stat în parte.1. Printre aceste reglementări cele mai importante sunt cele DREPTUL ASIGUR RILOR 73 . concomitent cu desfiinţarea şi a ultimelor subvenţii de stat atribuite pentru unele produse de larg consum şi cu liberalizarea preţurilor locale. 5. 11/1991. ale competiţiei externe. întro competiţie dură cu producătorii locali. Cu scopul de a fi realizate profituri tot mai mari se recurge tot mai des la desfacerea în mod nemijlocit a propriilor mărfuri pe pieţe străine. dispoziţiile legii speciale la care ne referim se completează cu prevederile Codului de procedură penală sau de procedură civilă. În acest context ( de concurenţă la nivel mondial) lupta neonestă la care recurg agenţii economici foarte puternici din alte state s-a constatat că nu poate fi oprită prin folosirea unor mecanisme de protecţie pentru garantarea respectării principiului liberului schimb. s-au creat condiţii favorabile unui nivel competitiv produselor venite de peste hotare. Acestea două aduc perturbări în circuitul comercial interstatal. prin introducerea unor reglementări în dreptul nostru intern. Cadrul economic şi juridic Circulaţia mărfurilor şi serviciilor între diferite state au drept scop satisfacerea nevoilor consumatorilor din acestea. Printre practicile internaţionale menţionăm: • • nepermise utilizate în relaţiile economice denigrarea ori confuzia cu un alt comerciant (persoană fizică sau juridică). Printre aceste practici condamnabile se numără şi dumpingul şi subvenţiile de stat.

a. 1986. 17 18 la care am făcut referire în capitolul 2 al cursului nostru. La ora actuală acest tip de dumping a fost interzis în mod expres prin dispoziţiile statuare ale Fondului Monetar Internaţional. Dumpingul de servicii este tipul de dumping care este practicat în relaţiile internaţionale în sfera serviciilor. în scopul pătrunderii pe piaţă. prin majorarea preţurilor18. Aceste relaţii au luat o mare amploare în prezent însă.163 . acaparării acesteia şi a înlăturării concurenţei. Dumpingul de servicii Şi serviciile pot face obiectul concurenţei internaţionale.privit ca o formă extremă a concurenţei ce constă în vânzarea de mărfuri la preţuri cu mult mai mici decât preţurile pieţei şi chiar sub nivelul costurilor de producţie. . În literatura juridică de specialitate sunt utilizate şi definite mai multe înţelesuri ale noţiunii de „dumping” şi anume: 1. contribuţii mai mici pentru asigurări sociale. cu toate acestea. pag. impozite mai mici. Dumpingul social Scăderea preţului produselor pentru export mai poate fi realizată şi ca efect al unor factori cum ar fi salarii mai deduse decât în lara de destinaţie (import). Aceşti factori nu creează prin acţiunea lor adevăratul dumping. Bucureşti. cu scopul de a ieftini exporturile respectivului stat. Dumpingul de mărfuri . după învingerea concurenţei. În sfera relaţiilor internaţionale dumpingul rezidă în livrarea şi în alte ţări de mărfuri la un nivel inferior valorii normale.T. dumpingului de servicii nu îi sunt destinate prevederi legale speciale nici interne. cel mai des întâlnit fenomen negativ este reprezentat de dumpingul de mărfuri şi servicii. Dumping în “Dicţionar juridic de comerţ exterior”. preţuri pentru produsele alimentare reduse prin subvenţii de la buget ş.reprezintă devalorizare în mod voit. p. 2. Dumpingul valutar .acord multilateral încheiat la Geneva în 1947.164 DREPTUL ASIGUR RILOR 74 .43 -45 Mugur Isărescu. a monedei naţionale sub valoarea reală a ei. asupra principiilor referitoare la tarifele vamale şi politicile comerciale ale ţărilor semnatare. deliberat.3. respectiv cu mult sub preţurile pieţei şi sub costurile de producţie.A. 5. 3. Din politica de dumping la export diferenţa de preţ rezultată este compensată de multe ori prin obţinerea de prime de export şi subvenţii de la bugetul de stat ori va fi recuperată ulterior. nici internaţionale. 4. a cărui trăsătură caracteristică rezultă din faptul că preţul de export este mai mic decât preţul pe care consumatorul trebuie să-l plătească pe piaţa internă a ţării care exportă.T.2.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială adoptate în baza Acordului17 G. Dumpingul la export şi import În cadrul operaţiunilor de export şi import efectuate în condiţii neloiale. durata mai lungă a orarului zilnic sau săptămânal de muncă.

prevede care sunt subiectele de drept de la care pot proveni aceste subvenţii.T. Doctrina a statuat că subvenţiile sunt ajutoare pe care statul le acordă întreprinderilor.3. întruât acestea din urmă sunt cert mai scumpe. Practic subvenţiile pot fi de două tipuri: subvenţii subvenţii interne. în forme diverse. fundamental în sistemul G. 7 din Cod).A. funcţie de primirea sau neprimirea de ajutoare băneşti din partea statului ori altor autorităţi publice. 364 O.) defineşte subvenţiile ca reprezentând „orice formă de protecţie a veniturilor sau de susţinere a preţurilor. Indiferent de forma în care sunt acordate subvenţiile încalcă principiul nediscriminării. Subvenţiile Prin subvenţie. Subvenţiile interne. menţionând că „subvenţiile pot fi acordate de orice autoritate publică sau orice organism public de pe teritoriul unui semnatar (.T. a unor instituţii sociale. op.T.T. în scopul atenuării sau compensării unei cheltuieli ori pentru încurajarea unei anumite acţiuni.T.T. A. Editura Humanitas. 1 din G. în limitele teritoriului lor” (art. Efectul produs de subvenţii constă în modificări aduse curentelor comerciale..T. 1994. care are ca efect direct sau indirect să crească exporturile unui produs de pe teritoriul acelei părţi contractante” (art. Oricare dintre cele două cazuri sunt apreciate ca fiind practici de comerţ neloial şi piedici netarifare în efectuarea comerţului. ele îl pot determina pe posibilul importator din ţara unde se acordă subvenţia să renunţe la importuri şi să prefere produsele interne subvenţionate.T. ori a unor întreprinderi19.111 DREPTUL ASIGUR RILOR 75 .A..T.3.). Vocabular economic şi financiar. Ele încalcă deontologia concurenţei oneste determinând pe piaţă inegalităţi între agenţii economici concurenţi. la export şi Subvenţiile pot conferi exportatorului posibilitatea de a vinde la preţuri pe care fără aceste ajutoare nu le-ar fi putut practica. pag. În sens mai restrâns acest termen se referă la transferurile efectuate de o colectivitate publică în favoarea unor alte colectivităţi publice. cit.T. Editura Lumina Lex. prevederile Comunităţii Economice Europene. în completare.. p. Bucureşti 1996..). Subvenţiile la export produc discrepanţe în defavoarea produselor vândute fără subvenţii pe piaţa din străinătate. se înţelege acea sumă acordată cu titlu definitiv în favoarea unei persoane publice sau private. cât şi 19 20 Bernard and Colli. că atât reglementările G. potrivit Dicţionarului economic şi financiar. Codul anti-subvenţii al G. Căpăţână. Se poate constata.A. modificări ce nu s-ar fi produs fără acest ajutor. cauzează inegalităţi evidente între agenţii economici.A. pct. XVI lit.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială 5. care vin în beneficiul doar a anumitor producători sau de care beneficiază numai unele categorii de mărfuri. pentru a stimula prin aceasta producţia sau exportul20. ţinând cont de efectele negative produse.A. Totodată. Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.

A.4. şi de legislaţia ţării noastre. taxe compensatorii şi măsuri de salvgardare. cât şi în cel al raporturilor juridice de comerţ internaţional şi cooperare economică internaţională ( cu un element de extraneitate).3. aceste fapte de concurenţă neloială intră în sfera răspunderii extracontractuale. cum ar fi în special cele date producătorilor piscicoli sau agricoli) în raport cu subvenţiile acordate la export.T. Scopul indirect este oprirea sau discriminarea drastică a importului de produse asemănătoare.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială legislaţia noastră internă. ce pot fi procurate în condiţii mai favorabile pentru consumatorii de pe piaţa internă. fie sub cea a subvenţiilor afectează prin efectele lor. în numele cărora lucrează. ce funcţionează în cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului. în afara raporturilor ce au loc nemijlocit între părţile operaţiunii în cauză. manifestă o toleranţă mai mare faţă de ajutoarele financiare acordate de stat cu caracter intern (atât timp cât au o sferă de aplicare generală. Pentru acestea din urmă sunt reglementate măsuri contra tuturor categoriilor acestora în scopul de a elimina posibilele discriminări între agenţii economici. constă în expansiunea comerţului exterior prin creşterea şi diversificarea exporturilor proprii. Plângerea: • • trebuie să fie expresia intereselor unei ramuri de producţie lezate din ţara de import şi să dovedească interesele unei proporţii majoritare din ramura de producţie lezată din ţara de import. Din acest motiv.T.E. potrivit literaturii noastre juridice . Reprimarea faptelor de dumping şi de subvenţii la export parcurge în sistemul G.E. Organul competent din ţara de import poate porni ancheta şi din oficiu. trebuie formulată în scris. preluat de prevederile C. DREPTUL ASIGUR RILOR 76 . cât şi de petenţi ce-i reprezintă pe alţii. Răspunderea subvenţii juridică pentru dumping şi Faptele de concurenţă neloială ce se manifestă fie sub forma dumpingului. sub aspect procedural aceleaşi faze şi anume: 1. 5. similare. Prima fază are ca obiect furnizarea plângerii de unul sau mai mulţi agenţi economici lezaţi şi examinarea ei de organul competent sub aspectul admisibilităţii ei. poate fi formulată de o întreprindere ori de o grupare de mai multe întreprinderi ce acţionează în nume propriu. În cazul României organul competent a lua măsurile necesare de apărare împotriva actelor de dumping şi subvenţii este Comisia pentru taxe antidumping. atât în cadrul relaţiilor economice interne. interesele economiei naţionale sau cele ale unor pieţe relevante din acea ţară unde se realizează comercializarea. Scopul direct al subvenţiilor . Ca o condiţie de formă.

poate fi apreciată ca întemeiată şi atunci măsurile adoptate pot fi diverse. comisia va institui taxe anti-dumping ori compensatorii cu scopul de a repara prejudiciul produs. pentru a-şi proteja economia proprie. Plângerea poate primi una din următoarele soluţii: • • poate fi respinsă ca nefondată. Măsurile de salvgardare pot fi dispuse independent de existenţa unei subvenţii ori a unui dumping. 2 din Legea nr. cele ce au ca scop înlăturarea efectelor produse de dezastre naturale ori de evenimente excepţionale. Sumele acestor taxe vor deveni venituri la bugetul public al statului în a cărui economie s-au produs prejudicii generate de faptele de concurenţă neloială. A treia şi ultima fază este constituită de soluţionarea plângerii.3. A doua fază este cea a investigării. 1 din Legea nr. 2. Acum sunt administrate probele referitoare la condiţiile responsabilităţii exportatorului străin suspectat de dumping ori a celui ce beneficiază de subvenţii. indiferent de formă. 3. în cazurile când economia respectivei ţări este invadată de mărfuri de pe ale pieţe. să aplice măsuri de salvgardare ce pot consta în: restricţii la import şi în suprataxe vamale. care au ca scop repararea prejudiciului cauzat. putând consta în: încheierea unui angajament amiabil cu exportatorul neloial.teritoriale. aplicarea de sancţiuni. Ajutoarele de stat pot consta în: DREPTUL ASIGUR RILOR 77 . 5. 143/1999 sunt considerate admise. care distorsionează ori ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi.ce se acordă consumatorilor individuali. Regimul juridic al ajutorului de stat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. Pe lângă acestea. 143/1999 modificată prin Legea nr. a prestării anumitor servicii sau afectează comerţul pe care România şi statele membre ale Uniunii Europene îl practică. alin. cu condiţia ca acestea să fie date fără discriminare în ceea ce priveşte provenienţa produselor. fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenţial normal. Cele două categorii de măsuri sunt măsuri de apărare .143/199 ca reprezentând orice măsură de sprijin acordată de stat sau de unităţile administrativ .5. Astfel.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială 2. a producţiei anumitor bunuri.603/2003 Ajutorul de stat este definit în art. Conform art. dacă nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru încheierea unui angajament amiabil. ţara de import mai este îndreptăţită. doar pe baza avizului Consiliului Concurenţei categoriile următoarelor ajutoare de stat: • • cele cu caracter social .

4 din Legea nr. este necesar ca foloasele economice obţinute în condiţiile primirii unui ajutor de stat. agenţi economici.care garantează beneficiarilor un folos de natură economică sau financiară pe care nu l-ar fi dobândit în lipsa ajutorului de stat.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială • • într-un transfer de fonduri publice către o anumită unitate economică. producţiei anumitor bunuri sau prestării anumitor servicii. DREPTUL ASIGUR RILOR 78 . 143/1999. în renunţarea la unele venituri viitoare .sigure ori numai posibile . să dea în fapt un ajutor real anumitor regiuni. 2 alin. Aşa cum se prevede în art.

Care sunt măsurile ce se pot adopta de organul competent în cazul existenţei unui dumping sau a unor subvenţii? 8. În ce constă dumpingul de mărfuri? 6. Care sunt formele de răspundere juridică ce pot fi antrenate urmare a comiterii faptelor de concurenţă neloială? 5.Capitolul 5 Concurenţa comercială neloială TEME DE AUTOEVALUARE 1. Definiţi concurenţa neloială 2. Ce se înţelege prin secret comercial? 3. Care sunt formele de concurenţă neloială întâlnite pe piaţa internă? 4. Ce se înţelege prin subvenţii şi care este efectul acestora? 7. Ce se înţelege prin ajutor de stat şi în ce poate consta acest ajutor? DREPTUL ASIGUR RILOR 79 .

Aspecte generale 6.Capitolul 6 Practici restrictive de concurenţă (Practicile anti-concurenţiale) CON INUT 6. • abuzul de poziţie dominantă.1. Practici anti-concurenţiale nesancţionabile OBIECTIVE: Parcurgerea acestui capitol va facilita cunoaşterea următoarelor noţiuni: • definirea practicilor anti-concurenţiale.2.4. • practicile anti-concurenţiale nesancţionabile. . • concentrarea economică. Folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinută de unul sau mai mulţi agenţi economici 6. Concentrarea economică 6.3.

decizii ale asociaţiilor de agenţi economici. clienţi intermediari) şi oferta (comercianţi producători).E. Politicile concurenţiale europene sunt axate pe patru domenii de acţiune şi anume pe: • • • • înlăturarea acordurilor restrictive ale concurenţei şi a abuzurilor de pe poziţie dominantă.21/1996 aceste practici anti-concurenţiale constau în: • • • 21 22 înţelegeri . Aspecte generale Politicile de concurenţă ale Comunităţii Europene au ca scop protejarea concurenţei eficiente pe piaţa comună. la rândul lor. are ca scop protecţia pieţei comunitare şi stimularea concurenţei pe această piaţă. Practică concertată = atitudine specifică asociaţiilor cu caracter profesional dintre agenţii economici ce produc / distribuie acelaşi bun. liberalizarea sectoarelor economice sub formă de monopol. concentrări) şi care admit doar acţiuni ce nu produc efecte asupra comerţului dintre statele membre şi nu distorsionează concurenţa. Concurenţa este sistemul de bază al economiei de piaţă care presupune cererea (consumatori. abuz de poziţie dominantă. solicită să fie interzise anumite practici sau înţelegeri de natură a-i micşora importanţa. Tratatul C. motiv pentru care va fi pus în aplicare în cazurile în care comerţul dintre ţările membre va fi afectat de practicile restrictive. ce constă în similitudinea deciziilor luate.Capitolul 6 Practici restrictive de concurenţă (Practicile anti-concurenţiale) 6. Asociaţie de agenţi economici = asociaţie profesională alcătuită pe bază de decizie între participanţi. cotele de producţie. În românia. comportamentelor paralele. Pentru a fi utilă. supravegherea subvenţiilor acordate de către stat.între agenţi economici ori asociaţiile de agenţi economici21. practici concertate22. au legislaţii naţionale proprii prin care sunt interzise practicile anti-concurenţiale (precum acorduri restrictive. fixarea preţurilor. Pentru a-i face capabili pe ofertanţi să manifeste asemenea presiuni pe piaţă.exprese sau tacite . practicile anti-concurenţiale sunt prevăzute în Legea concurenţei nr. Statele membre. În conformitate cu prevederile art. Tratatul C. concurenţa operează pe acea piaţă alcătuită din ofertanţi independenţi unii de alţii. 5 din Legea nr. care le analizează în capitolele 2 şi 3.21/1996 modificată.1. controlul asupra fuziunii firmelor. toţi ceilalţi participanţi de pe piaţă îi obligă (supun) pe fiecare dintre aceştia la o presiune concurenţială.E. aliniate între concurenţii asociaţi. Ea poate avea ca obiect împărţirea pieţei. care are ca obiectiv acordul acestora cu recomandarea stabilită în comun pentru a folosi o anumită metodă sau procedeu în activitatea profesională şi cea de cercetare ştiinţifică. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 81 .

prin recurgerea la fapte anti-concurenţiale. 6 al acesteia este prevăzut că: este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa românească ori pe o parte substanţială a acesteia. Asemenea practici abuzive pot consta. a preţurilor de vânzare ori de cumpărare. 6. nu au legătură cu obiectul acestor contracte. c) aplicarea. în special. anumitor clienţi. în: a) impunerea. ci în art. Bucureşti. sau vânzarea la export sub costul de producţie. pentru a le controla acţiunile (toate acestea pentru a-şi consolida poziţia pe piaţă). Georgeta Valeria Sabău. în mod direct sau indirect. a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau beneficiari.2. Editura C.Capitolul 6 Practici restrictive de concurenţă (Practicile anti-concurenţiale) Aceste practici sunt interzise datorită efectelor pe care le pot produce şi anume: restrângerea. un dezavantaj în poziţia concurenţială. împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a ei. ori prin darea în mod discriminatoriu a unor avantaje. a unor clauze stipulând prestaţii suplimentare. f) exploatarea stării de dependenţă în care se găseşte un alt agent economic faţă de un asemenea agent sau agenţi economici şi care nu dispune de o soluţie alternativă în condiţii echivalente. nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale. Beck. d) condiţionarea încheierii unor contracte de acceptare de către parteneri. 21/1996. Doctrina23 apreciază că o întreprindere deţine o poziţie dominantă atunci când are o putere economică ce îi dă posibilitatea să acţioneze pe piaţă fără a ţine cont de reacţia concurenţilor şi a consumatorilor. care. b) limitarea producţiei.H. provocând în acest fel unora dintre ei. precum şi ruperea relaţiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să e supună unor condiţii comerciale nejustificate. 23 Aurelia Cotuţiu. e) practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare. 221 DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 82 . în scopul înlăturării concurenţilor. p. distribuţiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor. Practic atunci când poate desfăşura activităţi prejudiciabile pentru concurenţi prin folosirea unor preţuri de vânzare sau cumpărare mai mari. Folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinută de unul sau mai mulţi agenţi economici Noţiunea de „folosire abuzivă a unei poziţii dominante” nu este definită în Legea nr. a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente. Dreptul român şi comunitar al concurenţei. cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni. care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activităţii economice ori prejudicierea consumatorilor. 2008. în privinţa partenerilor comerciali.

poate avea loc pe orizontală (reunind întreprinderile care participă la acelaşi stadiu al unui proces de producţie dat) şi pe verticală (grupând întreprinderi ce intervin în diverse stadii ale activităţii producţiei. concentrarea economică se realizează prin orice act juridic. Aceasta (piaţa relevantă) este importantă în stabilirea unui abuz de poziţie dominantă pentru că ea se raportează la un segment de piaţă delimitat de piaţa geografică. fie prin cumpărare de elemente de activ. Editura Humanitas. 1994. piaţa produsului şi piaţa temporală. nici pe piaţa comunitară.3. 21/ 1996 modificată. indiferent de forma acestuia şi care. Prin concentrare în sens economic se înţelege „reunirea factorilor de producţie în jurul unui centru”. direct sau indirect. 6. fuzionează. controlul asupra unuia sau mai multor alţi agenţi economici ori asupra unor părţi ale acestora. prin contract sau prin alte mijloace.Capitolul 6 Practici restrictive de concurenţă (Practicile anti-concurenţiale) Poziţia dominantă în general nu este interzisă nici pe piaţa românească. o influenţă determinantă asupra unui alt agent economic sau mai multor agenţi economici. Prin concentrare economică . Un prim criteriu este cel al cotei de piaţă pe care o deţin agenţii economici suspectaţi de a fi într-o poziţie dominantă. b)una sau mai multe persoane care deja deţin controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc. p. Vocabular economic şi financiar.tendinţa de creştere a dimensiunii întreprinderilor”24. 10 alin. O operaţiune de concentrare economică are loc atunci când: a) doi sau mai mulţi agenţi economici. 116 DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 83 . drepturilor şi obligaţiilor unui agent economic. 24 Bernard &Colli. b) După stabilirea pieţei relevante se impune determinarea poziţiei agentului economic ce este verificat. Un agent economic cu o poziţie dominantă va fi sancţionat legal numai dacă abuzează de aceasta prin folosirea. Pentru aceasta sunt avuţi în vedere factorii ce influenţează activitatea lui. 1 şi 2 din Legea nr. fie prin luare de participare la capital. anterior independenţi. sau care exercită activităţi diferite dar complimentare). fie are ca obiect sau ca efect să permită unui agent economic ori unei grupări de agenţi economici de a exercita direct sau indirect. Ca modalităţi tehnice procesul de concentrare. fie operează transferul proprietăţii sau al folosirii asupra totalităţii ori a unei părţi a bunurilor. utilizarea de fapte anti-concurenţiale. Pentru a se dovedi recurgerea la asemenea fapte se impune investigarea respectivului agent economic în acest sens. Concentrarea economică Conform art. a puterii economice a acestuia. investigare ce va parcurge următoarele faze necesare: a) Stabilirea pieţei relevante a produsului ori serviciului.

dacă: a) efectele pozitive prevalează asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrângerea concurenţei provocată de respectivele înţelegeri. mai ales. decizie luată de către o asociaţie de agenţi economici sau practică concertată. 6. c) eventualele restrângeri ale concurenţei sunt indispensabile pentru obţinerea avantajelor scontate. De aceea. Practici anti-concurenţiale nesancţionabile Cu toate că practicile anti-concurenţiale au un caracter ilicit în principiu. e) înţelegerea. executări de lucrări ori prestări de servicii. de la caz la caz. s-au dovedit utile. decizie luată de către o asociaţie de agenţi economici sau practică concertată a părţilor nu li se impun restricţii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit.4. b)beneficiarilor sau consumatorilor li se asigură un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respectiva înţelegere.1 şi pot fi nesancţionate anumite decizii ale asociaţilor de agenţi economici şi practici concertate care. 5 alin. există şi posibilitatea ca ele să aibă anumite efecte economice şi sociale benefice. 2 prevede că se por excepta de la interdicţia stabilită de alin. decizie luată de o asociaţie de agenţi economici sau practică concertată nu dă agenţilor economici sau asociaţilor de agenţi economici posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei produselor ori serviciilor la care se referă. iar prin respectiva înţelegere. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 84 . decizii luate de asociaţiile de agenţi economici sau practici concertate. prin efectele economice pe care le-au produs. a. decizia luată de o asociaţie de agenţi economici sau practica concertată în cauză contribuie ori poate contribui la: • ameliorarea producţiei ori distribuţiei de produse.Capitolul 6 Practici restrictive de concurenţă (Practicile anti-concurenţiale) Din prisma dreptului concurenţei comerciale. ţinându-se cont şi de politica de stat în domeniul în care s-au înregistrat practicile anticoncurenţiale. Legea nr. legea se referă la acele decizii şi practici concertate care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la lit. e. concentrarea economică prezintă relevanţă atât prin forma juridică în care este realizată. deşi prohibite în principiu. e. Conform Legii nr. d) respectiva înţelegere. cercetate şi cântărite. înlăturarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia. cât şi. Astfel. 21 / 1996 Consiliul Concurenţei are sarcina de a controla concentrările economice ce se produc pe diferite pieţe relevante din ţară cu scopul de a proteja împotriva constituirii monopolului sau de agenţi economici cu poziţie dominantă pe piaţă care pot determina restrângerea. efectele fiecărei practici să fie analizate. trebuie ca. cu efecte nefavorabile pentru consumatori. 21 / 1996 în art. d şi una dintre condiţiile prevăzute la lit. prin urmările pe care le poate avea sau le are pentru concurenţa de pe o anumită piaţă relevantă.

întărirea poziţiilor concurenţiale ale întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa internă. prin regulament.2 pentru cazuri individuale de înţelegeri. practici concertate sau decizii luate de asociaţii de agenţi economici (conform alin. acordă beneficiu exceptării prevăzute la alin. practicarea în mod durabil a unor preţuri substanţial mai reduse pentru consumatori. îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor.Capitolul 6 Practici restrictive de concurenţă (Practicile anti-concurenţiale) • • • promovarea progresului tehnic sau economic. DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE 85 . 4 al art. prin decizie.21/1996). cât şi condiţiile şi criteriile de încadrare pe categorii de acordare şi de retragere a beneficiului exceptării se stabilesc de consiliul concurenţei.2. 5 şi că acele categorii de înţelegeri. decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi practici concertate exceptate prin aplicarea prevederilor ali. Legea concurenţei mai prevede în alin. Consiliul Concurenţei.3 al Legii nr.

Ce se înţelege prin „practică concertată” economici”? şi „asociaţie de agenţi 3. Care este rolul Consiliului Concurenţei în analizarea practicilor anticoncurenţiale nesancţionabile? 6. În ce constau practicile anti-concurenţiale potrivit prevederilor Legii nr. 21/1996 a concurenţei? 2. În ce constă. Când o întreprindere deţine o poziţie dominantă? 4.Capitolul 6 Practici restrictive de concurenţă (Practicile anti-concurenţiale) TEME DE AUTOEVALUARE 1. Cum definiţi „concentrarea economică”? 5. economică? potrivit prevederilor DREPTUL CONCUREN EI COMERCIALE legale române concentrarea 86 .

cursuri. modificările şi completările aduse prin Legea nr. 2007 5. Legea nr. Ediţai a II-a. Editura Rosetti. Tratate. Editura C.BIBLIOGRAFIE I. Bucureşti.H. Aurelia Cotuţiu. „Dicţionar de drept comunitar european”. cu modificările şi completările ulterioare 3. Bucureşti.184/2004 . monografii 1. Acte normative 1. “Curs de dreptul concurenţei comerciale”. Octavian Căpăţînă. Titus Prescure. Editura Lumina Lex. aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr.21 / 1996 privind concurenţa cu. „Vocabular economic şi financiar”.758/29 octombrie 2003 2. nr. Editura Humanitas. uchel Ştefan. 1998 2. Iaşi 2005 III. Legea nr. Constituţia României publicată în Monitorul oficial al României. Legea nr.29 . Studii. pag. Partea I. Bucureşti. Casa Editorială Demiurg. concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională". “Drept român şio comunitar al concurenţei”. articole 1. Gigoriu. Georgeta Valeria Sabău. Editura Humanitad. Octavian Căpăţînă. "Noţiunea concurenţei comerciale".298 / 2001.42 III. Partea generală”. "Dreptul concuranţei comerciale. 2008 4. 4. Revista de Drept comerciale nr-1/1992. 1994 2. 31/1990 privind societăţile comerciale. Bucureşti. 1996 3. Beck. “Dreptul concurenţei comerciale. Bucureşti. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. Editura Lumina Lex. Beatrice Andreşan. Dicţionare 1. Octavian Căpăţînă. Bernard & Colli. 2004 II. "Tratatele Uniunii Europene". Teodora Irimescu.