You are on page 1of 1

Partile de vorbire

:
a. Flexibile:
1. substantivul – indică obiecte,
2. pronumele – ţine locul unui substantiv,
3. numeralul – exprimă un număr sau o determinare numerică,
4. adjectivul – exprimă o proprietate a unui obiect,
5. verbul – exprimă o acţiune sau o stare,
6. articol-parte de vorbire care determină o altă parte de vorbire (de obicei un substantiv) şi
marchează diverse funcţii gramaticale şi stilistice ale acesteia.
b. Neflexibile
7. adverbul – exprimă o caracteristică a unui acţiuni sau a unei stări,
8. interjecţia – exprimă exteriorizarea unui sentiment, a unei stări fizice sau psihice sau a unui
sunet,
9. conjuncţia-parte de vorbire neflexibilă. Conjuncţia nu are funcţie sintactică şi are rol
morfologic auxiliar. Ea se analizează gramatical cu partea de vorbire care o însoţeşte.
10. prepoziţia –nu au sens de sine stătător şi sunt simple instrumente gramaticale ce servesc la
stabilirea unor raporturi gramaticale.
Partile de propozitie:
a. principale: subiect si predicat
b. secundare: atribut si compliment