You are on page 1of 2

CONSTITUŢIA DIN 1866

Este prima Constituţie internă românească, elaborată de reprezentanţiinaţiunii române
aleşi prin vot liber şi secret. Sub raportul formulărilor constituţionale, modelul urmat a
fost Constituţia belgiană din 1831.
„Principalul izvor de inspiraţie al autorilor ei a fost Constituţia belgiană din 1831, atât
sub raportul formei, cât şi sub cel al conţinutului. Totuşi, Constituţia română din 1866 nu
era nici pe de parte o imitaţie a celei belgiene, întrucât autorii ei au ţinut seama de
condţiile specifice ale României, de pildă, în articolele referitoare la proprietate,
învăţământ, alegeri şi administraţie locală” ( citat din Keith Hitchins, România 1866 –
1947).
Unii oameni politici au folosit sintagma „ România- Belgia Orientului” dorind ca
Marile Puteri să aibă în privinţa statutului politic al României o atitudine asemănătoare cu
cea faţă de Belgia; această ţară, deşi cu un teritoriu mic şi fără o poziţie strategică
deosebită, obţinuse recunoaştere independenţei şi neutralitatea teritoriul său încă din
1831.
Necesitatea acestei legi fundamentale a izvorât din evenimentele desfăşurate în anul
1866; pe 11 feburarie 1866 Alexandru Ioan Cuza este obligat să abdice şi este adus la
tronul Românei principele din Prusia Carol de Hohenzollern – Sigmaringen. Astfel
România devine monarhie. Noul satut la Românei trebuia legitimat printr-o Constituţie.
Aceasta este publicată în Monitorul Oficial al Româneie pe 1 / 13 iulie 1866.
Constituţia nu menţiona raporturile cu Poarta şi cu Puterile garante. Astfel Art. 1
prevedea că „ Principatele Unite Române constituie un stat indivizibil sub numele de
România”, iar art. 2 arăta că „ Teritoriul României este inalienabil”. Limitele statului nu
pot fi schimbate sau ratificate decât în virtutea unor legi.
Constituţia prevedea separarea puterilor în stat
1. Monarhia
Ca formă de guvernământ, România era o monarhie constituţională ereditară: „ Art. 82
Puterile constituţionale ale Domnului sunt ereditare, în linie coborâtoare directă şi
legitimă a Măriei Sale Principelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în
bărbat prin ordinul de primogenitură şi cu esclusiunea perpetuă a femeilor . Coborâtorii
măriei Sale vor fi crescuţi în religiunea ordodoxă”.
Prerogativele domnului erau stabilite prin art. 93 – 95:
 Domnul numeşte şi revocă miniştrii.
 Domnul sancţionează şi promulgă legile.
 Domnul poate refuza intrarea în vigoare a unei legi.
 Domnul are dreptul de amnistie în materie politică.
 Domnul are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele criminalilor;
 Domnul numeşte şi confirmă în toate funcţiile publice.
 Domnul este conducătorul armate.
 Domnul conferă gradele militare şi decoraţiile.
 Domnul are drept de a bate monede.
 Domnul încheie cu statele străine convenţii comerciale, de navigaţie, diplomatice.

votul era indirect.este modificat Art.  Românii pot ocupa funcţii publice. Puterea legislativă este deţinută de Domnitor şi Parlament  Parlamentul are drept de interpelare a miniştrilor. Pentru Senat existau două colegii în care îşi exprimau opţiunea proprietarii funciari şi de imobile. 4. votul fiind direct. Afost redus numărul colegiilor electorale de la 4 la 3. Puterea executivă era deţinută de Domn şi Guvern 3. Sistemul electoral Constituţia includea şi un nou sistem electoral bazat pe vot cenzitar.  Adunarea Deputaţilor discută şi votează bugetul. civile şi militare. iar al treilea burghezia. Astfel.  Parlamentul are drept de iniţiativă şi sancţiune a legilor. prin care este anulată interdicţia obţinerii cetăţeniei române de către cei de altă religie sau confesiune decât cea ortodoxă. Toţi românii sunt egali înaintea legilor şi datori să contribuie fără deosebire la dările şi sarcinile publice.. 7 stabilea un regim preferenţial celor de religie creştină: ( „Numai străinii de rit creştin pot dobândi împământenirea”).  Proprietatea de orice natură este sacră şi inviolabilă. privind lărgirea dreptului de vot şi înfăptuirea reformei agrare. Iunie 1884 se introducea noua titulatură. aceea de Regat. depăşind statutul de autonomie recunoscut prin tratatele internaţionale. 2.2. În al patrulea colegiu. În acelaşi timp. primele două cuprindeau proprietarii funciari. .   Modificări constituţionale: 1. Pentru Adunarea Deputaţilor erau stabilite. Constituţia din 1866 a fost percepută pe plan extern ca o manifestare a independenţei. Drepturile cetăţeneşti: Nu există în România nici o deosebire de clasă. 7. după criteriul averii.  Domnitorul sacnţionează şi promulgă legile şi are drept de veto absolut ( poate respinge o lege). Ea prevedea ereditatea domniei şi atribuţiiile unui domn suveran. iunie 1917 sunt votate proiectele de revizuire a Constituţiei. Puterea judecătorească se exercită prin Curţi de judecată şi Tribunale. liber – profesioniştii. unde votau ţaranii. Art.  Toate puterile statului emană de la naţiune. ofiţerii în retragere etc. În acest mod erau excluşide la exercitarea drepturilor politice evreii şi turcii. legea fundamnetală a Românieie nu amintea nimic despre suzeranitatea otomană şi garanţia colectivă a puterilor europene. octombrie 1879. Hotărârile şi sentinţele lor se pronunţă în virtutea legii şi se execută în numele domnului. patru colegii. Exista şi o discriminare cu privire la acordarea cetăţenieie române şi a tuturor drepturilor în stat. 3. s-a extins dreptul de vot prin scăderea censului şi înlăturarea lui pentru cei ce absolviseră clasele primare.