Sistemul venos

Sistemul circulator este alcătuit din două
sisteme, şi anume:
• Sistemul vaselor sanguine;
• Sistemul vaselor limfatice.
Sistemul vaselor sanguine este alcătuit din:
• Venele – sunt vase ce se formează prin
unirea reţelei difuze a capilarelor, realizând
un sistem ramificat ce porneşte ȋn sens opus
arborelul arterial, de la terminaţii subţiri
către diametreăă progresiv mai largi.
• Arterele – sunt vase ce pleacă de la nivelul
cordului şi se ramifică pe traiectul lor, la fel
ca ramurile unui copac, devenind din ce ȋn
ce mai mici, alcătuind arborele arterial ce
ȋndeplineşte funcţia de transport la nivel
tisular atât a nutrimentelor, cât şi a
oxigenului.
• Capilarele – sunt vase sanguine de mici
dimensiuni ce formează o reţea difuză,
realizazând numeroase anastomoze la
nivelul cărora au loc schimburile dintre
ţesuturi şi sânge.
Venele sunt vase de capacitanţă şi pot fi
clasificate astfel:
- Vene mari: vena cavă superioară, vena cavă
inferioară, venele pulmonare;
- Vene medii şi mici: vena jugulară externă,
vena jugulară internă;
- Venule.
O altă clasificare poate fi făcută ȋn funcţie de
localizare:

- Vene superficiale;
- Vene profunde;
- Vene comunicante sau perforante - acestea
realizează conexiunea dintre venele
superficiale şi cele profunde.
Venele prezintă aceeiaşi structură generală
ȋntâlnită la toate vasele de la nivelul
sistemului circulator reprezentată de intimă,
medie şi adventice, ȋnsă cu anumite
specificităţi.
Intima este alcătuită din endoteliu şi ţesut
endotelial, ȋnsă membrana limitantă elastică
internă lipseşte.
Media este alcătuită din ţesut muscular
fibros şi elastic, ȋnsă ȋn cantitate mai mică
decât la nivelul arterei omonime.
Adventicea este mai groasă decât la nivel
arterial, cu vasa vasorum foarte bogată şi cu
numeroase terminaţii nervoase.
La nivelul porţiunii inferioare a corpului,
venele sunt adaptate cu valve ce se formează
prin plierea intimei, fragmentând astfel
coloana de sânge, scăzând presiunea de la
nivel parietal şi deteminând o singură
direcţie de circulaţie a fluxului sanguin.
Principalele vene şi sisteme venoase sunt
reprezentate de:
- Vena safenă mare;
- Vena safenă mică;
- Venele pulmonare;
- Vena cavă superioară;
- Vena cavă inferioară;
- Vena azygos;
- Vena hemiazygos;
- Sistemul venos port;
- Sistemul venos a lui Thebesius;
- Sinusurile durale.

Acest orificiu poartă denumirea de orificiul venei cave inferioare şi prezintă valva lui Eustachio. cu aorta ascendentă. .la dreapta. . unde se varsă ȋn atriul drept.la stânga. La nivelul venei cave superioare se varsă şi vena azygos.Vena cavă superioară ȋşi are originea la nivelul primei articulaţii condrocostale drepte. unde se varsă ȋn peretele superior al atriului drept. străbate muşchiul diafragm şi ajunge la nivelul toracelui. posterior de aceasta. cu cartilajele coastelor 1. Prezintă un traiect vertical până la nivelul celei de-a treia articulaţii condrocostale drepte. şi se formează prin unirea celor două vene brahiocefalice dreaptă respectiv stângă. 3 şi cu auriculul drept. Vena cavă inferioară se formează anterior de corpul vertebral L5 prin unirea celor două vene iliace commune: dreaptă şi stângă. la dreapta aortei abdominale. Raporturi cu ţesuturile din jur: .anterior. Are un traiect vertical. Dimensiunea sa este de aproximativ 7 cm şi poate fi ȋmpărţită ȋn două segmene: unul intrapericardic şi unul extrapericardic. cu nervul frenic drept. . la nivelul peretele inferior. de-a lungul coloanei vertebrale. cu pleura şi cu pulmonul drept. 2.

cu esofagul. La nivel toracal poate fi ȋmpărţită ȋn două segemente reprezentate de: 1. cu porţiunea a doua duodenală. vena intercostală superioară dreaptă. cu rinichiul drept. . cu ductul toracic şi aorta descendentă toracică. cu pediculul pulmonului drept. . vena hemiazygos accesorie. 6. 8. La nivelul venei cave inferioare se varsă venele lombare ȋn număr de patru perechi. . venele renale.Posterior cu: corpii vertebrelor lombare L5. . Ajunsă la nivel toracal. venele hepatice.Una medială. capul pancreasului. cu pleura şi pulmonul drept. cu nervul vag. porţiunea a treia a duodenului. uneori şi 4.Posterior. aceasta urcă până la nivelul vertebrei toracale T4. are un traseu vertical. Un segment vertical ce intră ȋn raport cu: . venele bronhice drepte.Anterior. . L3 şi cu pilierul drept al diafragmului. unde face o curbă la dreapta şi se varsă ȋn vena azygos sau hemiazygos. Vena hemiazygos accesorie se formează prin unirea venelor intercostale posterioare stângi 5. vena hemiazygos. c.La nivel abdominal prezintă multiple raporturi: .La dreapta. Prezintă un traiect vertical şi pătrunde la nivelul toracelui prin orificiului aortic al diafragmului. . artera iliacă comună dreaptă. peritoneul parietal posterior. cu lobul hepatic drept. ductul hepatic comun şi vena portă. venele esofagiene. L4. până la nivelul vertebrei T7.La stânga cu aorta abdominală. peritoneul parietal posterior şi rădăcina mezenterului ȋmpreună cu vasele mezenterice superioare. venele frenice.Una laterală.La dreapta. alcătuită din vena lombară dreaptă ce provine din vena cavă inferioară sau vena renală dreaptă şi . Vena azygos se formează prin unirea a două rădăcini: . cu pleura şi mediastinul. vena genitală dreaptă. venele pericardice.Inferior. ce intră ȋn raport cu: . 7. vena suprarenală dreaptă.Anterior cu: a.La stânga. artera genitală dreaptă. . .La stânga. alcătuită din unirea venei lombare ascendente drepte cu vena subcostală dreaptă. La nivelul venei azygos se varsă venele intercostale posterioare drepte. paralel cu coloana verterbală. esofagul şi traheea. unde realizează crosa venei azygos şi se varsă ȋn vena cavă superioară. . b.La dreapta cu: ureterul drept. 2. Arcul venei azygos. coloana vertebrală prin intermediul corpilor vertebrelor T4-T12.

La nivel toracic prezintă două segmente: . iar posterior cu vertebra T8. ce intră ȋn raport cu coloana vertebrală posterior şi la dreapta şi cu aorta descendentă toracică. anterior şi la stânga. iar acestea la rândul lor vor forma venele hepatice. . La nivel toracal se găseşte ȋn mediastinul inferior şi ajunge până ȋn dreptul vertebrei toracale T8 de unde face o crosă la dreapta.venele hepatice superioare ȋn număr de 3: dreaptă. Are un traiect vertical şi pătrunde la nivelul cavităţii toracice prin diafragm.Unul vertical. Una medial. alcătuită din vena lombară stângă ce provine din vena renală stângă. venele esofagiene şi vena hemiazygos accesorie. 2. La nivelul venei azygos se varsă venele intercostale posterioare stângi (ultimele trei).Vena hemiazygos se fromează la nivelul cavităţii abdominale prin unirea a două radăcini: 1. Capilarele sinusoide se varsă ȋn vena centrolobulară ce va ieşi din lobul hepatic prin baza acestuia şi va forma cu venele vecine venele sublobulare. ce intră ȋn raport anterior cu aorta descendentă toracică.Unul orizontal. ce se formează prin unirea venei lombare ascendente stângi cu vena subcostală stângă. Venele hepatice transportă sânge de la capilarele sinusoide la vena cavă inferioară. mijlocie şi stângă şi . Venele hepatice ies pe la nivelul feţei posterioare a ficatului şi se ȋmpart astfel: . Una lateral. vărsându-se ȋn vena azygos. ductul toracic şi esofag.

La vărsare descrie crosa venei safene mari. ce se varsă la nivelul venei cave inferioare. La nivelul sinusului venos coronar se varsă vena coronară mare. Pleacă de la nivelul extremităţii mediale a arcului venos dorsal al piciorului. unde se varsă ȋn vena femurală. superficial de fascia lata. reprezentate de 10-20 de vene hepatice mici. trecând prin hiatusul (orificiul) safen al fasciei cribiforme. acesta fiind nervul satelit al venei safene mari. vena oblică a atriului stâng. venele anastomotice cu sistemul venos profund (venele perforante). Este o venă superficială localizată ȋn porţiunea medială a membrului inferior. vena coronară mică. şi se varsă ȋn vena femurală.venele hepatice inferioare.. Sinusul venos coronar poate fi identificat la nivelul şanţului coronar posterior. venele . Vena safenă mare (safena internă) este cea mai importantă venă superficială a membrului inferior. Incompetenţa valvelor acestei vene determină apariţia dilataţiilor varicoase ale membrului inferior. urcă apoi pe faţa medială a gambei fiind ȋnsoţită de nervul safen. vărsându-se ȋn atriul stâng. Traiectul acestuia se termină la nivelul peretelui inferior al atriului drept. având cele mai mari dimensiuni din corp. terminându-se la nivelul triunghiului lui Scarpa. La nivelul venei safene mari se varsă marea majoritate a venelor superficiale. vena safenă accesorie. Venele pulmonare sunt ȋn număr de patru şi transportă sânge oxigenat de la nivel pulmonar la inimă. Ea este ascunsă la nivelul propriei fascii ȋn regiunea coapsei şi o părăseşe abia la nivelul genunchiului. De la origine (extremitatea medială a arcului venos dorsal al piciorului) aceasta trece pe faţa medială (internă) a maleolei tibiale. „safina” ȋnsemnând „ascunsă”. vena posterioară a ventriculului stâng. vena coronară mijlocie. Ulterior trece posterior la nivelul condilului medial al tibiei şi cel al femurului şi ȋşi continuă traiectul ascendent până la triunghiul lui Scarpa situat ȋn partea medială a coapsei.

Circulaţia venoasă Venele realizează ȋntoarcerea sângelui la nivelul inimii (a atriului drept). unde perforează fascia poplitee şi se varsă ȋn vena poplitee. La nivelul venei safene mici se varsă reţelele tributare ale piciorului: dorsală şi plantară. venele superficiale posterioare ale gambei şi venele anastomotice (venele perforante) ce realizează puntea de legătură cu venele profunde ale gambei.superficiale ale coapsei. Cele mai constante vene perforante sunt reprezentate de: vena perforantă a lui Hunter localizată la nivelul porţiunii mijlocii a coaspei. venele ruşinoase externe. Venele profunde ale gambei sunt ȋmpărţite ȋn trei perechi: vena tibială anterioară (la nivelul ei drenează faţa dorsală a piciorului). Venele superficiale sunt de asemenea conectate la un număr variabil de vene perforante ce trec prin fascia profundă şi drenează direct la nivelul venelor profunde ale gambei şi coaspei. ajunge posterior de maleola peroneului. Ele mai sunt denumite şi vase de capacitanţă datorită volumului mare de sânge pe care ȋl conţin-aproximativ 60% din volumul sanguin total. vena tibială posterioară (la nivelul ei drenează porţiunea medială a piciorului) şi vena peroneală (la nivelul căreia drenează porţiunea laterală a piciorului). Sistemul venos profund Tot sângele venos va ajunge ȋn cele din urmă la nivelul sistemului venos profund ȋn drumul său către atriul drept. medial. Venele perforante Foarte multe vene superficiale drenează la nivelul venelor safene mari sau mici. merge pe axul feţei posterioare a gambei având raport cu nervul sural şi ajunge ȋn fosa poplitee. vena circumflexă iliacă superficială (la nivelul crosei). Venele perforante conţin de obicei valve ce previn refluxul sângelui din sistemul profund ȋn cel superficial. Culoarea albastru-verzuie a venelor se datorează prezenţei ţesutului celular subcutanat ce nu permite trecerea decât a unor anumite lungimi de undă. ce este de obicei roşu-ȋnchis datorită unui conţinut foarte scăzut ȋn oxigen. Pleacă de la extremitatea laterală a arcului venos dorsal al piciorului. Culoarea venelor este dată de culoarea sângelui venos ȋncărcat cu dioxid de carbon. . ȋn porţiunea inferioară a gambei. a lui Boyd. a lui Dodd ce poate fi identificată ȋn porţiunea distală a coaspei. ce drenează la rândul lor la nivelul sistemului venos profund. Vena safenă mică (safena externă) este localizată la nivelul părţii laterale a piciorului şi trece ulterior postero-lateral de tendonul lui Achile. ȋn regiunea genunchiului şi a lui Cockett la nivelul porţiunii distale a gambei.

Pe măsură ce presiune venoasă creşte. având un rol secundar. spre partea dreaptă a inimii. Cu fiecare pas făcut. susţinând coloana de sânge până când aceasta ajunge la nivelul camerelor drepte ale inimii. fatigabilitate (oboseală). . asemănător inimii. Pentru realizarea unui flux unidirecţional la nivelul sistemului venos. pereţii venelor se expandează la fel ca pereţii unui balon. Din atriul drept sângele venos ajunge la nivelul ventriculului drept şi de aici ȋn artera pulmonară. • Durerea apare ȋn urma ortostatismului (menţinerea corpului ȋn poziţie verticală) prelungit ȋn insuficienţa venoasă cronică determinată de prezenţa varicelor (dilataţie venoasă permanentă şi neregulată ce apare datorită pierderii elasticităţii peretelui venos).Venele prezintă pereţi subţiri ce sunt capabili să ȋşi modifice forma ȋn funcţie de volumul de sânge circulant. ȋn insuficienţa cronică venoasă. • Durerea este accentuată de flexia dorsală a piciorului (semnul Homans) şi este ȋntâlnită ȋn tromboflebita profundă de la nivelul gambei. putând determina embolie). sunt necesare valve integre. Ȋn funcţie de caracterul ei. Simptome asociate Simptome funcţionale Ȋn patologia venoasă. iniţial la nivelul atriului drept prin intermediul venelor cave superioară. • Durerea se agravează ȋn special nocturn ȋn tromboflebită (inflamaţie a peretelui venos ce poate fi ȋnsoţită cu fomare de trombi = cheaguri ce pot obtura vena. ventriculului stâng şi ulterior la nivelul aortei. ce conţine sânge venos. care să faciliteze ȋntoarcerea sângelui de la nivel periferic la nivelul inimii. repsonsabilă de cea mai mare parte a ȋntoarcerii venoase. ȋn special nocturnă. parestezii. acestea colabându-se. durerea este un simptom foarte important fiind localizată la nivelul teritoriului venos afectat şi prezentându-se sub formă de greutate la nivelul membrului. respectiv inferioară. ce face parte din circulţia arterială. Funcţionarea corespunzătoare a valvelor este necesară şi pentru realizarea unei ȋntoarceri venoase normale. Volumul de sânge este direct proportional cu presiunea venoasă. aceasta poate avea următoarele trăsături: • Durerea este sub formă de crampă. după cea anterior menţionată. • Durerea este ȋnsoţită de parestezii (senzaţie de furnicătură. Prin intermediul sângelui venos sunt transportaţi metaboliţi de la nivel tisular şi sânge ȋncărcat cu dioxid de carbon către camerele drepte ale cordului. piciorul şi muşchii gambei se contractă şi pompează sângele prin sistemul venos ȋmpotriva gravitaţiei. Principala pompă este reprezentată de musculatura picioarelor. sângele oxigenat ȋntorcându-se prin intermediul celor patru vene pulmonare la nivelul atriului stâng. Când presiune venoasă este scăzută. amorţeală. Ȋntoarcerea venoasă necesită o pompă. unde dioxidul de carbon este eliminat pe cale respiratorie şi este ȋnlocuit cu oxigen. volumul de sânge din interiorul lor este scăzut. ȋnţepătură drept consecinţă a afectării sistemului nervos periferic) pe traiectul unui nerv ȋn neuropatia postflebitică ce se instalează ȋn urma unei tromboflebite profunde. ce ȋl transportă la nivelul plămânilor. La nivelul piciorului se regăseşte o reţea venoasă ce funcţionează tot ca o pompă. Valvele de la nivelul sistemului venos funcţionează asemănător treptelor unei scări.

ȋn tromboflebita acută. Foarte frecvent. Venele varicoase sunt vene dilatate anormal. La acestea două se adaugă şi frisoanele ȋnsoţite de puls discordant. cu aspect tortuous ce apar consecutiv creşterii presiunii intraluminale datorită scăderii rezistenţei peretelui venos. Stadiul C3: prezenţa edemului.Ȋn cazul tromboflebitei iliofemurale. durerea este localizată la nivelul feţei antero-externe a coapsei. durerea se instalează când se comprimă spaţiul popliteu. deschis. determinate de tratamentele locale alergizante Stadiul C4b: lipodermatoscleroza şi/sau atrofia albă. palpabile sau detectabile paraclinic de insuficienţă venoasă cronică. Insuficienţa venoasă cronică – după clasificarea CEAP poate fi ȋmpărţită astfel: Stadiul C0: fără semne vizibile. Cele mai afectate sunt venele superficiale ale membrelor inferioare. iar ȋn tromboflebitele ce au devenit septice este prezentă febra ce are un caracter intermitent. Durerea este asociată cu alte semne precum paresteziile din sindromul trombotic. Stadiul C4a: dermita de stază cu variantele pigmentări cutanate şi boli suplimentare (eczema). Stadiul C6: ulcer venos activ. Patologie asociată Patologia vasculară venoasă asociată este reprezentată de: 1. Tromboza venoasă profundă şi superficială. Stadiul C5: ulcer venos „vindecat”. Stadiul C2: vene varicoase prezente. . exista starea subfebrilă cu o durată de 12-13 zile. pruritul (mâncărime intensă a pielii) ce ȋnsoţeşte eczema de stază sau dermatita. Stadiul C1: telangiectazii şi/sau vene reticulare. 2. hiperestezia (sensibilitate exagerată) şi senzaţia de căldură din cadrul tromboflebitei acute ȋn momentul ȋn care sunt afectaţi şi nervii periferici. 3. Pentru cea cu localizare la nivelul venei poplitee sau venei femurale superficiale.