Test 1

1. Norma juridică.
Caracterizaţi norma juridică şi trăsăturile ei.- Norma juridica si trasaturile ei :
Normele juridice reprezinta acea categorie a normelor sociale instituite sau recunoscute de stat,
obligatorii în raporturile dintre subiectele de drept si aplicate sub garantia fortei publice, în cazul
încalcarii lor1.Dupa parerea unor autori normei juridice ii sunt inerente urmatoarele trasaturi
caracteristice, fara de care ea nu poate fi conceputa:
-caracterul statal;- Caracterul statal al regulilor de drept rezulta in primul rind din elaborarea lor
de catre stat, prin procesul de legiferare in special.
-caracterul coercitiv;- Impreuna cu substanta statala a normei juridice, caracterul ei coercitiv o
individualizeaza cel mai bine in cimpul social normativ si o fac sa se deosebeasca mai ales de
norma morala.
-generalitatea normei juridice- Ea nu reglementeaza situatii concrete si creeaza tipare, in care
intra un numar nelimitat de cazuri concrete, repetabile in timp si spatiu
-caracterul obligatoriu.Se traduce simplu in ideea ca regula de drept trebuie respectata. Elaborata
in vederea unui scop determinat incalcarea ei ar contraveni finalitatii sale. Intreaga activitate
umana se desfasoara sub semnul unui tel, care da sens vietii individuale ca si vietii colective.

Argumentaţi elementele constitutive ale normei juridice.
Din punct de vedere al structurii sale logice, norma juridica este alcatuita din urmatoarele
elemente:
a. – ipoteza- Ipoteza normei de drept descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau
sanctiunea normei.
b. – dispozitia- i n dispozitie sunt cuprinse drepturile si obligatiile subiectelor participante la
raporturile sociale, conduita acestora. De aceea se afirma ca dispozitia normei de drept formeaza
continutul acesteia.
c. - sanctiunea - a exprima urmarile care sunt prescrise subiectului de drept in conditiile
nerespectarii dispozitiei sau ipotezei.
Sanctiunea juridica, apare ca un complex de urmari nefavorabile = obligarea la dezdaunare,
lipsirea unor acte de efectele urmarite, confiscarea unor bunuri, amenzi, lipsirea de libertate
Descrieţi modalităţile de expunere a elementelor normelor juridice în articolele actului
normativ. Ceea ce de la sine e clar, e evident nu e cazul sa expui, sa formulezi. Modalitatea de
expunere a elementelor poate fi adaptata ramurii de drept, careia ii apartine norma, intr-un mod
se vor expune, de exemplu, prescrip¬tiile normative in dreptul penal ii in alt mod vor fi expuse
acestea in drep¬tul constitutional.
Ceea ce e expus odata, legiuitorul nu repeta a doua oara. Din aces¬
te considerente prescriptiile normativ-juridice, de care urmeaza sa tinem
cont la fiece pas, prevederile care orienteaza intreaga reglementare, de¬
1

termina obiectul, ii principiile acesteia sint reflectate, ca regula, in partea
generala a legii (codul de legi).
Una ii aceeaii prescriptie normativ-juridica, una ii aceeaii for¬
mulare poate indeplini concomitent mai multe functii. Formularea, care
indeplineite intr-o norma juridica rolul de dispozitie, poate indeplini pen¬
tru alta norma juridica rolul de ipoteza. Formularea ce indeplineite intr-o norma juridica rolul de
sanctiune, poate indeplini in alta norma juridica rolul de dispozitie.
Din cele expuse rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide
cu structura ei logica. Din aceste conside¬rente, cei care aplica normele juridice sint obligati sa
interpreteze exact continutul logic al normelor. Interpretarea ii aplicarea corecta a normelor
juridice trebuie sa aiba in vedere atit structura logico-juridica, cit ii formu¬larea tehnicolegislativa a textelor respective.
2.Abrogarea legii.
Momentul final al legii este cel al abrogării (desfinţării) ei care de regulă este
dispusă printr-un act normativ.
Abrogarea este de două feluri:
a)expresă - când prin lege se dispune în termeni formali abrogarea unei alte
legi sau numai a unei părţi din dispoziţiile acesteia .
b)tacită – cînd prin noua lege se stabileşte o altă reglementare juridică a
relaţiilor sociale deja reglementate , fără a se preciza formal şi în termeni expliciţi că
vechea lege este abrogată.
Legile temporare sau cu termen se consideră abrogate (desfiinţate) la data
expirării termenului pentru care au fost adoptate. Desigur că o lege poate înceta şi
prin căderea ei în desuetudine ceea ce se întâmplă când, fără să fi fost abrogată expres
sau tacit, ea nu se mai poate aplica deoarece relaţiile sociale ce formau obiectul
reglementărilor sale juridice sunt depăşite, ori acele reglementări au fost depăşite ( nu
mai sunt conforme noilor relaţii sociale) aşa cum se întâmplă cu legislaţia comunistă
ideologizată.
2.2.Argumentaţi formele de abrogare a legii.
2.3.Formulaţi cauzele şi condiţiile căderii legii în desuetudine O norma juridica se
considera cazut£in desuetudine atunci cind, desi formal ea este in vigoare, totusi nu e rational
dea fi aplicata, aceasta datorita dezvoltarii relatiilor sociale, schimbarilor social-politice si
economice survenite in societate, faptului ca starile de lucruri care au determinat necesitatea
elaborarii acestui act normativ au incetat sa mai existe,fie s-au invechit intr-atit incit actiunea lui
nu mai are nici o justificare si nici nu mai poate fi sustinuta.EX. Legea este activa atit timp cit
este in vigoare. La art.8 din Codul penal al R.M se prevede in acest sens: "Caracterul infractional
al faptei si pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penala in vigoare la momentul savirsirii
faptei". (ultraactivitatea legii) Cu toate acestea, sint situatii cind o legeeste scoasa din vigoare si
totusi se apeleaza la aplicarea ei. Aceasta inseamna
ca ea actioneaza peste termen, ca este ultraactiva: aceasta este situatia in care ea se aplica
celui care a incalcat-o si dupa incetarea aflarii ei in vigoare.
Testul 2
1. Originea statului şi dreptului.
1.1.Caracterizaţi puterea şi normele sociale ale societăţii prestatale.
1.2.Analizaţi premisele apariţiei statului şi dreptului. Prima marea diviziune sociala

a muncii a consoituito separarea vistaritului in agriculturab . a doua separarea
mestestugului de agricultura si a treia diviziunea sociala a muncii
1.3.Formulaţi principalele concepţii (teorii)de apariţie a statului şi dreptului.
Teoria violentei10
Aceasta teorie capata o raspindire mai larga mai ales in epoca moderna. Cei mai de seama
reprezentanti ai ei E.Diihring, L.Gumplowiez, K.Kautsky11 atribuie violentei rolul decisiv in
aparitia claselor sociale si a statului. Statul a aparut in lupta dintre diferite triburi primitive.
Teoria rasiala
Teoria rasiala porneste de la ideea inegalitatii raselor, a dominatiei raselor "superioare".
Cele mai reactionare variante ale teoriei rasiale au fost dezvoltate de teoreticienii regimurilor
fasciste si totalitare, instaurate intre cele doua raz¬boaie mondiale.
Apropiata de aceasta teorie este si teoria globalizarii, ce pune la baza ideea impartirii
sferelor de influenta intre statele principale pentru "a ajuta" celelalte state. O asemenea
conceptie, in forma camuflata, a fost luata drept baza a politicii externe a ex-URSS.
Teoria organista
Aceasta conceptie a aparut in secolul al XlX-lea. Reprezentantii ei: juristul elvetian
Bluntschli, sociologul englez Spencer13, sociologul francez Borms transpun legile naturii asupra
studierii statului. Dupa parerea lor, statul este un organism social compus din oameni, tot astfel
cum organismul animal se compune din celule. Statul are o vointa si constiinta separata de vointa
oamenilor din care este compus. Exact asa cum intr-un organism organele desfasoara anumite
activitati, trebuie sa decurga lucrurile si in societate, unde fiecare om, fiecare patura sociala isi
are locul si rolul sau. Statul trebuie sa domine asupra tuturor, dupa cum organismului viu ii sint
supuse toate partile sale.
Teoria contractuala (a contractului social)
Aceasta teorie isi trage radacinile in Grecia antica, insa apogeul interpre¬tarii este aparitia
unor personalitati de seama ale gindirii umane, cum ar fi: J.-J.Rousseau, J.Locke, Th.Hobbes,
A.Radiscev.15 Potrivit acestei teorii, aparitia statului este rezultatul unei intelegeri intre oameni,
al unui contract social incheiat din vointa oamenilor, al unui "pact de supunere". Ca urmare,
supusii promit sa asculte, iar regele le promite un minimum de libertate.
Teoria juridica a "statului-natiune"
in principal, aceasta teorie este elaborata de Carre de Malberg, afirmind ca "statul este
personificarea juridica a unei natiuni". Aceasta teorie este dezva¬luita si in operele lui Esmein,
ale juristilor germani Gierke, Jellinek, Loband. Ramine a sti ce este o natiune. Traditia germana
considera ca esentiali pentru definirea natiunii sint factorii materiali si spirituali, cum ar fi:
cultura, limba, solul, rasa. Traditia franceza pune accent mai ales pe factorii subiectivi, cum ar fi,
bunaoara, tendinta de a coexista, sentimentele de legatura spirituala intre membrii unei
comunitati.
2.Normele juridice şi normele obişnuielnice
1.Caracterizaţi conceptul şi trăsăturile normelor sociale.
2.Determinaţi locul obiceiului în sistemul general al normelor sociale.
3.Estimaţi tangenţele şi deosebirile normelor juridice şi a normelor obişnuielnice.
Normele sociale constituie totalitatea normelor ce reglementeaza re¬latiile sociale,
comportamentul oamenilor, actiunile colectivelor, categori¬ilor sociale. Prezenta sistemului

integral al normelor sociale este una dintre conditiile necesare ale vietii societatii, un mijloc de
administrare sociala, de asigurare a interactiunii zilnice, coordonate ale oamenilor.
Normele sociale reglementeaza conduita oamenilor în diferite dome¬nii de activitate sociala.
Fara actiunea normelor ar fi imposibila desfaau¬rarea normala a vietii sociale. Pe masura
dezvoltarii societatii se dezvolta ai sistemul normelor sociale. Indiferent de domeniul pe care îl
reglemen¬teaza, „normele sociale contin reguli adresate indivizilor, descriind ai de-taliind
modalitatile în care valorile trebuie concretizate în comportamente legitime ai acceptate de
societate. Dat fiind diversitatea relatiilor sociale, care necesita reglementare so-ciala, variate ai
numeroase sînt ai normele sociale. Insa numarul extrem de mare al normelor sociale nu trebuie
sa ne creeze impresia unui haos normativ. Aceste norme „nu actioneaza izolat unele de altele, ci,
dimpotri¬va, între acestea se manifesta multiple interdependente ai interactiuni care asigura o
anumita ierarhizare ai organizare a lor în cadrul unui ansamblu, unei totalitati, unui sistem a
normelor sociale. Dat fiind faptul ca relatiile sociale sînt extrem de variate, extrem de variate sînt
ai normele sociale care reglementeaza aceste relatii.
În cadrul sistemului de norme sociale pot fi evidentiate urmatoarele sisteme de nor¬me:
a)
norme etice (norme de morala);
b)
norme obianuielnice (sau pur ai simplu: obiceiuri);
c)
norme ale partidelor ai ale altor organizatii social-politice (norme
politice), normele diverselor organizatii nonguvernamentale (nor¬
me corporative);
d)
norme religioase;
e)
norme juridice;
un loc aparte în sistemul normelor ce activeaza în societate revine
normelor tehnice.
Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate, deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi
scopurilor statului, cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale, deasemenea
normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale,ele sînt adresate aceloraşi
oameni,pături,grupuri sociale.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul
s-a născut din morală, deci el trebuie să aibă un conţinut moral. În concepţia lui Georgio del Vecchio
„relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaşi grad de
adevăr,aceeiaşi valoare. Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei.Tocmai caracterul moral şi
conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie. Odată ce încetează să mai fie moral ,încetează şi
existenţa sa ca drept. Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase. Şi unul şi altul sînt
produse ale vieţii sociale, sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un
ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană. Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi
confundat cu morala pentru că, între ele există o serie de diferenţe: 1.domeniul moralei este mult mai
vast decît cel al dreptului. Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc
în societate. Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale
aprecia şi dirija. Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne. Pentru drept „forul interior este
interzis”. 2.Morala este mai exigentă decît dreptul. Ea tinde, după cum spune Alex Weill, la
perfecţionarea absolută a individului. 3.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni. Dacă morala este mai
exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul), dreptul dispune de
mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie. El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului.
Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău,corect şi incorect,just şi injust. Ea este
un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi
convingerea intimă a fiecărui subiect. Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă

corelatia cu celelalte componente ale sistemului social. sociala. fapt ce impune ca şi ştiintadreptului sa fie legata de istorie.rupt de nivelul de dezvoltarea istorica a societatii.1. Ambele reprezinta un ansamblu de conduita. de etapa istoricala care aceasta societate se atribuie. institutiile politice şi juridice. dreptul considera omul ca fiind zona centrala de interes asferei sale de actiune. nu exista valorimorale absolute pentru ca ele se schimba in timp sau infunctie de clasa sociala sau categoria profesionala. ca izvor de idei. in procesul dezvoltarii istorice fiecare ştiinta elaboreaza un sistem intreg de metode speciale de cercetare: observarea. dreptul se afla intr-unflux continuu. 1. in acelaşi timp.Dreptul in schimb este si trebuie sa fie unitarasigurand o ordine juridica in societate intr-o taradata.1 Ea trebuie inteleasa. Ştiinţele juridice. ea „studiaza legile existentei şi dezvoltarii statului şi dreptului. Realitatea juridica esteuna istorica. Stabiliiţi categoriile şi criteriile de clasificare a ştiinţelor juridice. modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea şi suporta. la rindul lor. Profesorul Nicolae Popa considera ca sistemul ştiintei dreptului este alcatuit din urmatoarele parti: . De colectivitatea nationala. Fiecare apartine unei anumite tari. religioasa. Ea adopta o atitudine criticafata de propriul obiect de studiu. Sistemele juridice sint foarte variate. formele lor concret-istorice. Astfel. depisteaza elementele contradictorii ale ordinii juridice.de societate. influenta sociala". societate şi gindire.1 Specificul dreptului ca ştiinta consta in urmatoarele: Ştiinta dreptului este o ştiinta critica. ştiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop cunoaşterea naturii şi a societatii. ştiinta reprezinta „un sistem de cunoştinte despre natura. Ştiinta dreptului este o ştiinta umanista. ca factor necesar pentru dezvoltarea productiei. Ştiintele juridice nu au un caracter universal. cunoştinte obtinute prin metode corespunzatoare şi exprimate in concepte. ca institutie.Deductiile ştiintei au valoare. ca metoda. test 3 1. daca sint orientate spre aplicarea lor practica 1. se preocupe de aplicarea practica a rezultatelor cunoaşterii. Nu exista drept absolut. in forma cea mai generala. Una dintre particularitatile ştiintei consta in aceea ca ea aduna. colectarea de informatii.2. Distingeţi specificul şi trăsăturile ştiinţelor juridice. Normele morale variaza in functie de grupul social. se dezvolta permanent. Adresindu-se conduiteiumane. neafectat de circumstante. sistematizeaza şi analizeaza faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii. categorii. Aceasta determina faptul ca ştiinta juridicasa fie o ştiinta despre comportamentul omului in societate. Dreptul este o ştiinta practica. Astfel. Principalul scop al ştiintei consta in descoperirea legilor care domina in natura şi societate. ştiinta dreptului este cea care se ocupa de cercetarea aspectelor fundamentale ale realitatii juridice. fiind cir-cumuscris intr-un anumit cadru teritorial Dreptul este indisolubil legat de istorie. principii şi notiuni". organizarea de experimente etc.

dreptul ca fenomene sociale luate in ansamblul lor. in timp ce filosofia dreptului are sarcina sa cerceteze tocmai „ceea ce trebuie" sau „ceea ce ar trebui sa fie" in drept. precum şi celelalte ştiinte juridice. In acelaşi timp. 1. Ştiinte juridice interramurale (dreptul economic. 5. b) disciplinele juridice istorice. in timp ce istoria studiaza statul. istoria universala a statului şi dreptului. dreptul penal. conceptiilejuridice in evolutia lor istorica concreta (istoria doctrinelor politiceşi juridice. medicina legala etc. statul.). Ştiinte juridice de ramura (dreptul constitutional. cit şi in sistemul ştiintelor juridice. Un loc deosebit in sistemul ştiintelor juridice revine ştiintei dreptului international. Ştiinte juridice auxiliare (criminalistica. se limiteaza sa explice fenomenele juridice existente. ştiintele juridice se impart in urmatoarele: a) o disciplina de sinteza. in opozitie cu „ceea ce este". Teoria generala a dreptului şi statului. teoria generala poate face abstractie de aceasta. neconcretizind despre ce stat sau drept este vorba. Dupa cu am mentionat anterior teoria generala a dreptului şi statului ocupa un loc deosebit atit in sistemul ştiintelor sociale. dreptul muncii.ceea ce nu e o trasatura caracteristica obligatorie a teoriei. realitatea juridica dintr-o anumita tara (de exemplu. Ştiintele ajutatoare (participative). b) ştiinte juridice de ramura. Ştiintele juridice. Teoria generala a dreptului şi statului ca o ştiinta juridica de sinteza. statisticajudiciara. 2. istoria dreptuluiromânesc etc. de asemenea. Estimaţi coraportul teoriei generale a dreptului şi statului cu alte ştiinţe juridice. care studiaza dreptul. dreptul civil. dreptul financiar. 4. criminologia. dreptul administrativ.• • Teoria generala a dreptului. istoria statului şi dreptului românesc). prin natura lor. studiaza statul. deveni rii sau disparitiei unor forme de drept in strins contact cu legile generale ale dezvoltarii sociale.3. 1 Referindu-se la clasificarea ştiintelor juridice. 2 In ceea ce ne priveşte. dreptul ecologicetc.disciplinele juridice de ramura sau speciale. ca şi teoria generala a dreptului şi statului. dreptul in stricta ordine cronologica . Ştiintele juridice istorice. dreptul funciar etc. c) ştiinte juridice auxiliare. e şi faptul ca istoria studiaza statul. 6.dreptul familial. expun „ceea ce este".2 in viziunea profesoarei Sofia Popescu.). consideram oportuna clasificarea ştiintelor juridice in urmatoarele categorii: 1. dreptului „scoate la iveala existenta unor legi ale aparitiei. aceste ştiinte difera.).). Caracteristic. 3. care studiaza dreptul in ansamblu (teoria generala a dreptului). insa. Totodata . Studiul istoriei statului. c) disciplinele juridice auxiliare. dreptul. profesorul Gheorghe Avornic scoate in evidenta asemenea ştiinte cum ar fi: a) ştiinte juridice istorico-teoreiice.

determina relatiile sociale care necesita o reglementare normativa juridica şi. Fara o pregatire teoretica a viitorilor specialişti nu poate fi vorba de o societate in care sa guverneze legea. Cu alte cuvinte. 2. ca moto. Argumentaţi legătura dreptului naţional şi dreptului internaţional. grupe. dreptului muncii ii corespunde stiinta dreptului muncii. Ea apare ca o activitate a oamenilor care asigura existenta şi dezvoltarea societatii.2. ştiinta dreptului recomanda adoptarea normelor juridice de care societatea are nevoie. incit Ghering s-a crezut indreptatit sa puna pe frontispiciul lucrarii sale principale. Aceasta grupa de stiinte sa constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse domenii ale vietii sociale si constituirii ramurilor de drept. trebuie sa corespunda scopurilor pe care şi le propune societatea. reglementarea carora ar fi oportuna prin intermediul altor norme sociale. Subliniind legatura indisolubila a teorie generale a dreptului şi statului cu practica mentionam insemnatatea incontestabila a ştiintei teoretice in pregatirea viitorilor practicieni in domeniul jurisprudentei. Ele au o insemnatate practica din acest punct de vedere. constata lacunele dreptului.Compartimente ale sistemului de drept. Practica constituie criteriul adevarului. examinatorul principal al teoriei. ea e temelia vietii oamenilor. ea este conceperea practicii existente. De exemplu. etc. ea. altfel nu ar avea nici un interes". in general. 2. Legatura dintre ştiintele juridice şi practica a crescut indeosebi in ultimul timp cind un şir de societati şi-au propus drept scop edificarea statelor de drept. in sensul kantian al cuvintului: ea trebuie sa puna norme pentru viitor. dimpotriva. „ştiinta dreptului este o ştiinta eminamente practica. dreptului administrativ li corespunde stiinta dreptului administrativ. şi teoria dreptului şi statului. Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane şi determina mijloacele de realizare a lor. Teoria. este rezultatul productiei spirituale obşteşti. Regula generala este ca fiecare ramura de drept formeaza obiectul unei stiinte juridice de ramura. scoate in evidenta acele relatii. practica nu e o simpla experienta subiectiva a unui cercetator. categorii de norme juridice si de raporturi juridice corespunzatoare acestor norme. Dreptul international exercita o influenta substantiala in sensul unificarii unor concepte si . in particular. intr-un cuvint se adreseaza legislatorului" şi.mentionam faptul ca teoria generala a dreptului şi statului se afla intr-o stinsa legatura cu practica sociala. dupa cum spunea A. Dar in asemenea conditii teoria generala a dreptului face o permanenta generalizare a experientei practice. Aceste norme juridice „nu au inteles decit numai pentru ca se aplica la anumite cazuri concrete. stiintele juridice de ramura cerceteaza anumite ramuri. Distingeţi noţiunea de ramură de drept şi criteriile de divizare a sistemului de drept în ramuri de drept. Fiecare ştiinta işi determina legaturile sale cu practica. Menger: „Ochiul unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor". Dupa cum mentiona Constantin Stere.  2.1. cuvintele: „Scopul este creatorul intregului drept". la relatiile juridice dintre oameni.2 Ideea scopului urmarit de societate e atit de predominata in drept. La rindul sau. Astfel.

comporta unele pareticularitati in raport cu dreptul intern (national). dreptul international umanitar aplicabil in perioada de conflict armat etc. ansamblu de indivizi. Dreptul financiar. ele sunt imperative.reglementari de drept intern. rigide. cum era şi normal. datorita faptului ca functioneaza intru-un alt mediu social. Pornindu-se de la ideea ca dreptul international exprima interesele superioare comune ale societatii internationale. combaterea poluarii. Dreptul muncii. dreptul public. terorismul si alte infractiuni internationale. Dreptul privat: Dreptul civil. privat atunci când serveşte interesele individului în parte. Dreptul internaţional public. Pentru dreptul public. existand astfel elemente ale unui proces de internationalizare a dreptului intern. Dreptul procesual civil.Izvoarele dreptului . respectiv societatea. privatum quod ad singulorum utilitate pertinent. normele diferă radical. pe când pentru dreptul privat ele sunt permisive. Dreptul familiei. Formulaţi necesitatea compartimentizării dreptului în drept public şi drept privat. transporturile internationale pe uscat. permit recurgerea la constrangere pentru aducerea la indeplinire a normelor juridice etc. respectiv privată. pe mare si fluviale. statelor le revine obligatia de asi adapta propria legislatie la exigentele si la regulile de drept international. sunt utilizate in calitate de mijloc de reglementare a relatiilor sociale. care în traducere aproximativă ar fi: dreptul public este atunci când el este în slujba imperiului roman.  Unele tratate internationale cuprind prevederi exprese in temeiul carora statele parti sunt obligate sa ia anumite masuri in planul legislatiei lor interne pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor asumate prin aceste tratate. 2. flexibile şi permit ca părţile să negocieze de comun acord finalitatea acestora. ambele sunt create prin vointa statului. respectiv cel privat cuprind: Dreptul public: Dreptul constituţional. impunând o anumită conduită. Test 4 1.3. Asemenea domenii sunt foarte variate: drepturile omului. romanii au fost primii în a defini cele două tipuri de drept: publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat. Dreptul comercial.În cele două sfere. Dreptul administrativ. traficul aerian. publică. Această definiţie este şi astăzi actuală.. deoarece face cea mai clară distincţie între cele două ramuri în funcţie de interesele cui le apără şi la cine se aplică: individul ca entitate de sine stătătoare. La rândul lor. Dreptul penal. Separarea celor două tipuri de drept apare încă de la începuturile dreptului şi.  Desi dreptul international are unele trasaturi comune cu dreptul intern.

d. libertatile si obligatiile omului si cetateanului. proclama drepturile.Determinaţi particularităţile generale ale principalelor izvoare formale de drept. c. 5. Legea: Constitutia: consfinteste si reglementeaza bazele regimului social si de stat. 6. abroga anumite texte constitutionale sau le modifica pe cele existente. a. a.1. b. Care determina actiunile legiuitorului sau dau nastere unor regului izvorite din necesitatile practice de reglementare prin norme juridice a unor relatii sociale. regulamentele (statutele parlamentlui). Legile organice: reprezinta o prelungire a materiilor constitutionale. a. Izvoarele ramurii dreptului constitutional: Legea: Constitutia Legile constitutionale Legile organice Legile ordinare Acte normative subordonate legii: acte normative ale sefului de stat. pot interveni numai in domeniile prevazute expres de constitutie sau domeniile pentru care parlamentul considera necesara adoptarea acestei legi organice. stabileste principiile formarii activitatilor organelor de stat.3. c. Cutuma Codul regulilor religioase Contractele (tratatelele internationale) 2.Evaluaţi izvoarele dreptului Republicii Moldova la etapa contemporană. Prin izvor de drept intelegem formele de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de editare sau sanctionarea lor de catre stat. 1. 2. Stabiliti trasaturile specifice ale izvoarelor ramurii dreptului constitutional si corelatia dintre ele. Legile constitutionale: sint legi care introduc texte noi in constitutie.2. izvoare formale: presupune forma de adoptare sau sanctionare a normelor juridice. 2. acte normative ale organelor de control constitutional. materiale etc.Distingeţi conceptul şi criteriile de clasificare a izvoarelor de drept.1. c. 1. b. Izvoarele dreptului constitutional ca ramura de drept are 2 sensuri: - - 1. Acte normative subordonate legii: . 3. b. Trasaturile specifice ale izvoarelor ramurii dreptului constitutional sunt: 1. d. izvoare materiale: sint un sistem de factori social – politci. ideologici. Precedentul judiciar (jurisprudenta).2. modul de exprimare a normelor (forma acesteia). cu exceptia celor rezervate legilor constitutionale si organice. Legile ordinare: intervin in orice domenii ale relatiilor sociale. 4.

2.Formulaţi rolulul principiilor dreptului în procesul de legiferare şi de aplicare a dreptului. hotariri). regulamentele (statutele parlamentlui): este un izvor de drept constitutional deoarece determina organizarea interna a acestora. 6.Principiile dreptului. . 4. dar si miscarea de a incepe. devenita obligatorie la examinarea unor cauze analoage ulterioare. consacrind Republica Moldova ca stat „de drept”.. 5. decrete. legalitatii etc. dar care nu au fost consfintite legislativ sau judiciar. diriguitoare ale sistemului de drept si ale compartimentelor acestuia. Argumentati importanta deosebita a Constitutiei ca izvor al dreptului constitutional Adoptarea Constitutiei in 1994 a creat un teren al dezvoltarii relatiilor democratice in noua republica independenta formata.1. b. libertatile si obligatiile omului si cetateanului. precum si modalitatea de coordonare a normelor juridice in jurul unei idei calauzitoare.3. Termenul de principiu isi are originea in grecescul arhe care desemneaza actiunea de a conduce. In tarile din sistem islamic de drept normele dreptului constitutional sint cuprinse in Coran. (ciosic). Codul regulilor religioase: sursa specifica a dreptului inclusiv constitutional. c. Contractele (tratatelele internationale): ca sa fie izvor de drept constitutional trebuie sa fie de o aplicatie directa. Ea consfinteste si reglementeaza bazele regimului social si de stat. Cutuma: reprezinta normele formate in practica exercitarii puterii de stat avind rol de precedent. acte normative ale organelor de control constitutional: deciziile autoritatilor competente cu privire la constitutionalitatea legilor si a altor acte normative cu privire la competenta organelor de stat. In Preambulul acesteia se glorifica puterea Guvernarii. 3. 1. 2. KIIAS etc. Precedentul judiciar (jurisprudenta): decizia curtii pe o cauza concreta.2.Generalizaţi principalele categorii de principii ale dreptului în dependenţă de criteriile de clasificare ale acestora. acte normative ale sefului de stat (monarhului. sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale si sa cuprinda reglementari ale relatiilor specifice dreptului constitutional.): cu caracter de drept constitutional (ordonante. 2.3. Principiile dreptului sint acele idei (prescriptii) fundamentale. 2. stabileste principiile formarii activitatilor organelor de stat. presedintelui etc.Distingeţi principiilor dreptului şi delimitarea acestora de alte categorii juridice.a. 2 . proclama drepturile. Legea Fundamentala a Republicii Moldova a preluat principii internationale precum principiul egalitatii.Definiti conceptul principiilor dreptului si importanta teoretica si practica a acestora. democratismului.1.

3. principiile dreptului se impart in: principii generale. Corective sint principiile in absenta carora solutiile legale ar putea fi nejuste sau neadecvate. Continutul normelor juridice este determinat de generale ale dreptului. Dupa gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune. Din punct de vedere al continutului principiilor dreptului pot fi de inspiratie filosofica. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Atunci cind. politica. b) principii de drept comunitar (supranational) ce se aplica in cadrul Comunitatii Europene. Dupa sfera de aplicare. principiile dreptului tin loc de norme de re glementare. diriguitoare care stau la baza elaborarii si aplicarii dreptului". Importanta practica. principiul legalitatii).2. prezumtia de cunoastere a legii. Importanta teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. 1. Directoare sint acele principii de care depinde ordinea sociala.Generalizati criteriile de clasificare si categoriile principiilor dreptului. judecatorul solu tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului. principiile generale ale dreptului se impart in principii directoare si principii corective.2 Principiile generale ale dreptului" ca „un ansamblu de idei directoare care fara a avea caracterul precis si concret al normelor de drept pozitiv orienteaza aplicarea dreptului si evolutia lui". principiul libertatii) sau sa aiba un caracter preponderent sau chiar exclusiv juridic (de exemplu. principiile dreptului pot fi divizate in: a) principii de drept national (intern) ce se aplica in cadrul unui stat. 4. Principiile sunt norme calauzitoare care stau la baza intregului sistem de drept dintr-un stat. intr-o cauza legea tace. orientind reglementarile juridice si aplicarea dreptului. sociala (de exemplu.Profesorul Costica Voicu considera ca „principiile fundamentale ale dreptului sint acele idei generale. Importanta teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. principii ramurale (de ramura) si principii interramur ale. 1. Importanta practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: • principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare tului. 2. (de exemplu. cu referinta la Statele Uniunii Europene. principiul egalitatii in fata legii). Dupa genul de functie tehnica pe care o indeplinesc. Importanta teoretica. ale drep principiile • in cazuri determinate. .

Atunci cind. ale unor familii (mari sisteme) de drept contemporane. pentru ca „nimeni nu este mai presus de lege". principiile dreptului privesc omul. o concretizare detaliata a principiilor fundamentale ale dreptului. autorii. Continutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului. Ele. Principiile interramurale depasesc cadrul unei ramuri de drept. o particularizare. cu mult mai multe. Ele reprezinta o prelungire. ce se aplica in cadrul societatii 5. Importanta teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. judecatorul solu tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului. isi expun parerile asupra principiilor generale (fundamentale). Importanta practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: • • • • principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale drep tului. ele sint. ramurale (de ramura). 1. b) principii de drept privat. Importanta practica. Anume asupra acestor categorii de principii ne vom pronunta. Am prezentat doar unele criterii de clasificare a principiilor dreptului. principiile dreptului tin loc de norme de re glementare. interra-murale. libertatea si demnitatea lui. . si e firesc sa fie.3. „toti sint egali dupa lege si in fata legii" etc. Dupa diviziunea dreptului. Importanta teoretica. Principiile ramurale ale dreptului caracterizeaza o ramura de drept. in clusiv apararea acestor drepturi organizata prin stat. principiile generale ale dreptului impun „sa se faca dreptate". Principiile fundamentale (generale) caracterizeaza intregul sistem de drept. in cazuri determinate. nimeni sa nu fie favorizat. Importanta teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. scot in evidenta trasaturile esentiale ale unui tip istoric de drept.Argumentati importanta teoretica si practica a principiilor dreptului in Republica Moldova. in majoritatea absoluta a cazurilor. o dezvoltare. cu referire la statele lumii. Ele scot in evidenta trasaturile distincte comune a doua sau citeva ramuri de drept. „sa biruiasca justitia". ca. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. in acelasi timp. Evident.c) principii de drept international internationale. deosebim: a) principii de drept public. ca regula.. intr-o cauza legea tace. Remarcam doar faptul.

ştiinta dreptului este cea care se ocupa de cercetarea aspectelor fundamentale ale realitatii juridice. influenta sociala". daca sint orientate spre aplicarea lor practica. fapt ce impune ca şi ştiintadreptului sa fie legata de istorie. Ştiinta dreptului este o ştiinta umanista. 1.1 Caracterizati ştiinta şi trasaturile distinctive ale ştiintelor juridice. Ştiintele ajutatoare (participative).2 in viziunea profesoarei Sofia Popescu. in procesul dezvoltarii istorice fiecare ştiinta elaboreaza un sistem intreg de metode speciale de cercetare: observarea. se preocupe de aplicarea practica a rezultatelor cunoaşterii.Ştiinţele juridice. organizarea de experimente etc. Astfel. Profesorul Nicolae Popa considera ca sistemul ştiintei dreptului este alcatuit din urmatoarele parti: • • Teoria generala a dreptului. Dreptul este o ştiinta practica. societate şi gindire. Principalul scop al ştiintei consta in descoperirea legilor care domina in natura şi societate. de etapa istoricala care aceasta societate se atribuie. Ea adopta o atitudine criticafata de propriul obiect de studiu. Nu exista drept absolut. sistematizeaza şi analizeaza faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii. dreptul se afla intr-unflux continuu. dreptul considera omul ca fiind zona centrala de interes asferei sale de actiune. colectarea de informatii. categorii. Fiecare apartine unei anumite tari. fiind cir-cumuscris intr-un anumit cadru teritorial Dreptul este indisolubil legat de istorie. ca factor necesar pentru dezvoltarea productiei.2 Determinati criteriile de clasificare a ştiintelor. Aceasta determina faptul ca ştiinta juridicasa fie o ştiinta despre comportamentul omului in societate. Ştiintele juridice nu au un caracter universal.Test 5 1. ca metoda. ştiinta reprezinta „un sistem de cunoştinte despre natura. principii şi notiuni". ea „studiaza legile existentei şi dezvoltarii statului şi dreptului. ca izvor de idei. ştiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop cunoaşterea naturii şi a societatii. Astfel. institutiile politice şi juridice. Adresindu-se conduiteiumane.rupt de nivelul de dezvoltarea istorica a societatii. neafectat de circumstante. stabilind legatura dintre ele. in forma cea mai generala. la rindul lor. depisteaza elementele contradictorii ale ordinii juridice.1 Ea trebuie inteleasa. 1.Deductiile ştiintei au valoare. formele lor concret-istorice. Una dintre particularitatile ştiintei consta in aceea ca ea aduna. se dezvolta permanent. şi a celor juridice in special. corelatia cu celelalte componente ale sistemului social. in acelaşi timp. cunoştinte obtinute prin metode corespunzatoare şi exprimate in concepte. in general. Realitatea juridica esteuna istorica.1 Specificul dreptului ca ştiinta consta in urmatoarele: Ştiinta dreptului este o ştiinta critica. ştiintele juridice se impart in urmatoarele: . modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea şi suporta. Sistemele juridice sint foarte variate. ca institutie.

d) disciplinele juridice auxiliare.). dreptul muncii. Dupa cum mentiona Constantin Stere. aceste ştiinte difera. 10. criminologia. conceptiilejuridice in evolutia lor istorica concreta (istoria doctrinelor politiceşi juridice. profesorul Gheorghe Avornic scoate in evidenta asemenea ştiinte cum ar fi: d) ştiinte juridice istorico-teoreiice. estimind rolul acesteia in studiul celorlalte ştiinte juridice. d) disciplinele juridice istorice. deveni rii sau disparitiei unor forme de drept in strins contact cu legile generale ale dezvoltarii sociale.c) o disciplina de sinteza. cit şi in sistemul ştiintelor juridice. Teoria generala a dreptului şi statului. dreptul financiar. dreptul civil. e şi faptul ca istoria studiaza statul. dreptul administrativ. dreptul in stricta ordine cronologica . in timp ce filosofia dreptului are sarcina sa cerceteze tocmai „ceea ce trebuie" sau „ceea ce ar trebui sa fie" in drept. f) ştiinte juridice auxiliare. care studiaza dreptul in ansamblu (teoria generala a dreptului). dreptul ecologicetc. dreptul. de asemenea. 9. dreptul penal. Dupa cu am mentionat anterior teoria generala a dreptului şi statului ocupa un loc deosebit atit in sistemul ştiintelor sociale. istoria universala a statului şi dreptului. dreptului „scoate la iveala existenta unor legi ale aparitiei. „ştiinta dreptului este o ştiinta eminamente practica. in opozitie cu „ceea ce este".dreptul familial. 12. in sensul kantian al cuvintului: ea trebuie sa puna norme pentru . Ştiinte juridice interramurale (dreptul economic. expun „ceea ce este". dreptul funciar etc.disciplinele juridice de ramura sau speciale. Ştiintele juridice. 11. care studiaza dreptul. e) ştiinte juridice de ramura. In acelaşi timp. Studiul istoriei statului. 2 In ceea ce ne priveşte.3 Argumentati necesitatea studierii teoriei generale a dreptului pentru un viitor jurist. 1. Totodata mentionam faptul ca teoria generala a dreptului şi statului se afla intr-o stinsa legatura cu practica sociala.). ca şi teoria generala a dreptului şi statului. studiaza statul. istoria statului şi dreptului românesc). Teoria generala a dreptului şi statului ca o ştiinta juridica de sinteza. Ştiinte juridice auxiliare (criminalistica.).ceea ce nu e o trasatura caracteristica obligatorie a teoriei. medicina legala etc. neconcretizind despre ce stat sau drept este vorba. Un loc deosebit in sistemul ştiintelor juridice revine ştiintei dreptului international. Ştiinte juridice de ramura (dreptul constitutional. precum şi celelalte ştiinte juridice. insa. dreptul ca fenomene sociale luate in ansamblul lor. Caracteristic. prin natura lor. 1 Referindu-se la clasificarea ştiintelor juridice. istoria dreptuluiromânesc etc. in timp ce istoria studiaza statul. realitatea juridica dintr-o anumita tara (de exemplu. se limiteaza sa explice fenomenele juridice existente. statul. 8. Ştiintele juridice istorice. teoria generala poate face abstractie de aceasta.). consideram oportuna clasificarea ştiintelor juridice in urmatoarele categorii: 7. statisticajudiciara.

trebuie sa corespunda scopurilor pe care şi le propune societatea. in particular. izvor care contine reguli generale si obligatorii. Dar in asemenea conditii teoria generala a dreptului face o permanenta generalizare a experientei practice. ca moto. dupa cum spunea A. Practica constituie criteriul adevarului. practica nu e o simpla experienta subiectiva a unui cercetator. Astfel. Ele au o insemnatate practica din acest punct de vedere. reglementarea carora ar fi oportuna prin intermediul altor norme sociale. Guvern. 2. determina relatiile sociale care necesita o reglementare normativa juridica şi. Caracteristice pentru actele normativ-juridice sint urmatoarele trasaturi generale: 1. scoate in evidenta acele relatii. ea este conceperea practicii existente. Definiti conceptul si trasaturile actului normativ juridic.1. a caror aplicare la nevoie este asigurata prin forta coercitiva a statului. Legatura dintre ştiintele juridice şi practica a crescut indeosebi in ultimul timp cind un şir de societati şi-au propus drept scop edificarea statelor de drept. Actul normativ-juridic poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de autoritatile publice (Parlament. . constata lacunele dreptului. ea.2 Ideea scopului urmarit de societate e atit de predominata in drept. dimpotriva. Subliniind legatura indisolubila a teorie generale a dreptului şi statului cu practica mentionam insemnatatea incontestabila a ştiintei teoretice in pregatirea viitorilor practicieni in domeniul jurisprudentei. cuvintele: „Scopul este creatorul intregului drept". şi teoria dreptului şi statului. in general. Fiecare ştiinta işi determina legaturile sale cu practica. la relatiile juridice dintre oameni. Presedinte. Teoria. care alcatuiesc continutul lor. altfel nu ar avea nici un interes". organele autoritatilor publice locale). modificarea sau suspendarea actiunii (anularea) normelor juridice. 3. Cu alte cuvinte.Actul normativ juridic 1. ştiinta dreptului recomanda adoptarea normelor juridice de care societatea are nevoie. intr-un cuvint se adreseaza legislatorului" şi. Ele sint acte ale activitatii de elaborare a dreptului de catre stat (organele sale) si includ prescriptii juridice obligatorii cu caracter general prioritar la conduita oamenilor si organizatilor normele juridice. examinatorul principal al teoriei. ea e temelia vietii oamenilor. Actele normativ-juridice isi extind actiunea nu asupra unui raport concret si nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale si asupra tipului de actiuni ale oame nilor. Ea apare ca o activitate a oamenilor care asigura existenta şi dezvoltarea societatii. Menger: „Ochiul unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor". La rindul sau. este rezultatul productiei spirituale obşteşti. precum si prescriptiile privind instituirea. Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane şi determina mijloacele de realizare a lor. incit Ghering s-a crezut indreptatit sa puna pe frontispiciul lucrarii sale principale. Aceste norme juridice „nu au inteles decit numai pentru ca se aplica la anumite cazuri concrete.viitor. 2. Spre deosebire de actele individual-juridice (actele de executie si aplicarea normelor de drept). Fara o pregatire teoretica a viitorilor specialişti nu poate fi vorba de o societate in care sa guverneze legea.

suprematia legii. abroga anumite texte constitutionale sau le modifica pe ce'ie existente. . Ele se aplica si se utilizeaza in repetate rinduri. legile constitutionale sint legi care introduc texte noi in Constitutie. al hotaririlor organelor locale ale puterii in limitele teritoriului din subordine. Astfel. Legile constitutionale ocupa primul loc in ierarhia legilor atit prin continutul lor. Legile Printre actele normative. ne vom referi la o caracteristica mai ampla a ei: Legile organice ocupa locul secund in ierarhia legilor. care au intrat in relatii patrimoniale de proprietate. Sistemul actelor normative ale organelor de stat. in sens restrins al cuvintutui. Anume aceasta denota ca prescriptiile juridice ale actelor mentionate sint aplicabile la un tip sau altul de relatii sociale. prescriptiile Codului civil sint aplicabile oricarui cetatean sau organizatie. iar sfera actiunii. Prescriptiile acestor acte nu-si epuizeaza actiunea ca urmare a unui sau chiar a mai multor acte de aplicare sau indeplinire a lor. dar mai mare decit toate celelalte izvoare de drept. Aceasta reglementare asigura realizarea principiilor democratice ale sistemului de izvoare ale dreptului . indiferent de faptul daca au aparut sau au incetat raporturile in dividuale prevazute in acest caz. De exemplu. datorita importantei deosebite a obiectului lor de reglementare juridica. prin continutul lor. Actele organelor ierarhic superioare dispun de o putere juridica mai mare. au o forta juridica mai mica. inchirierii averii sau a incaperii de locuit si alte raporturi reglementate prin dreptul civil.2. prevazuta in el.de competenta organului mentionat. cit si in sensul ingust (stricto-sensu) al cuvintului. iar actele organelor ierarhic inferioare (subordonate). Ele au forta juridica mai mica decit Constitutia si legile constitutionale. sint norme de drept.actele normativ-juridice sint adresate orica rui subiect ce participa la aceste relatii. pot fi aplicate in mai multe rinduri. orientarea si limitele continutului actelor . caracterul obligatoriu al hotaririlor organelor ierarhic superioare pentru cele ierarhic inferioare. Locul pe care il ocupa un act juridic sau altui in sistemul general al acestor acte este determinat de locul organului care 1-a emis in sistemul organelor statului. exprimata in forta lor juridica. Termenul „lege" este folosit atit in sensul larg (lato sensu). 1. termenul „lege" desemneaza actul normativ care emana de la organul legislativ (Parlament).vinzare. cit si datorita procedurii speciale de adoptare a acestora. care a savirsit o actiune periculoasa pentru societate. in felul acesta se asigura hotarirea uniforma a chestiunilor principale ale politicii statului in intregul sistem de acte normative. adica de fiece data cind e vorba de tipul respectiv de raporturi si isi mentin actiunea. Dat fiind faptul ca printre actele normative rolul major revine Constitutiei. prin lege se intelege orice act normativ elaborat de autoritatile publice. Pe aceasta baza apare interdependenta actelor normativ-juridice ale organelor de stat. locul central ii revine legii. interdependenta acestor acte. care trebuie emise in corespundere cu primele.Evidentiati criteriile si necesitatea clasificarii actelor normativ juridice. in sensul general. au un caracter normativ general. precum si ordinea emiterii lor sint reglementate de constitutii si de alte legi. cumparare. Codul penal poate fi aplicat oricarei persoane.

cu caracter aplicativ (de numiri in functie. o totalizare a rezultatelor luptei inregistrate dupa un sir de biruinte ale noului asupra vechiului. Constitutia fixeaza intentiile unui stat.3. propune noi perspective de dezvoltare pentru societate si stat. si nu fara temeiuri. 1. Decretele se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Presedintele Republicii Moldova emite decrete obligatorii pentru executare pe intreg teritoriul statului. ca regula. se mai afirma uneori. Constitutia. Aceasta acceptiune este astazi incetatenita in toate statele lumii. Functia legislativa este.Legile ordinare Dupa cum am mentionat. individuale. ele pot contine reguli de conduita generale si obligatorii. In aceasta ordine de idei. Prin legi ordinare se reglementeaza orice materie care nu tine de domeniul legilor constitutionale sau organice. de conferire a decoratiilor si titlurilor de onoare. Constitutia este legea suprema a unui stat. Doar in aceste cazuri ele sint izvoare de drept. care se reglementeaza prin lege organica. prin ele se solutioneaza situatii concrete. cadrai juridic al politicii interne si externe a statului. sint acte aplicative care se refera la aplicarea legilor emise de Parlament. de acordari si avansari in grade militare etc.). decizii. 60 al Constitutiei. dar si a societatii in ansamblu. exercitata de catre Parlament. (1) al art.Formulati conceptul Constitutiei Republicii Moldova si rolul acesteia in determinarea conceptului celorlalte acte normativ juridice.aut. Ordonantele Guvernului Conform art. de conducatorii lor. Hotaririle Guvernului Acestea. O constitutie marcheaza anumite victorii si impliniri si. Ele sint considerate izvoare de drept numai in masura in care contin norme juridice cu caracter general si obligatoriu. date fiind complexitatea si necesitatea rapiditatii cu care sistemul legislativ trebuie adaptat realitatii. in principiu. o constitutie reprezinta nu numai o inscriere. in aceasta categorie intra: instructiuni. ceea ce inseamna. De aceea nu e intimplator faptul ca adoptarea constitutiei intr-un stat sau altul a devenit un eveniment de importanta majora pentru societatea respectiva. e o lege suprema nu numai a statului. Alte acte normative In aceasta categorie sint cuprinse actele emise de organele centrale de specialitate. norme metodologice. in Constitutie sint prevazute domeniile. Decretele Presedintelui Republicii Conform alin. raminind Parlamentului puterea de a decide cind o materie necesita reglementare legislativa.). prin art. . ordine. „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova si unica autoritate legislativa a statului" (sublinierea ne apartine . sociale si juridice. In majoritatea absoluta a cazurilor decretele Presedintelui sint. Constitutia Republicii Moldova permite. acte concrete. dat fiind faptul ca in ea sint consfintite principiile fundamentale ale intregii vieti economice. Totusi. O constitutie mai este si un program de activitate. 1062. individual si nu normativ. in mod exceptional. regulamente. politice. ceea ce face ca majoritatea absoluta a hotaririlor Parlamentului sa aiba \m caracter aplicativ. Hotaririle Parlamentului Acestea reprezinta o categorie de acte normative cu pondere de reglementare destul de restrinsâ. precum si cele care provin de la autoritatile publice locale (consiliile locale. in acelasi timp. Ca regula. delegarea functiei legislative catre Guvern. executivele lor). per a contraria ca reglementarea celorlalte domenii nesupuse prin lege organica se face prin legi ordinare. „in exercitarea atributiilor sale. 94 al Constitutiei. In unele cazuri hotaririle pot fi acte normative. prin urmare.

Cu toate acestea. reglementeaza. sistemul autoritatilor publice. principii şi notiuni". cit si legile constitutionale.Teoria generală a dreptului în sistemul ştiinţelor. drept reper decisiv pentru aprecierea validitatii tuturor actelor si faptelor juridice. cu majoritatea absoluta a membrilor. 1. situindu-se in virful piramidei tuturor actelor normative. nici societatea antica. Constitutiile in sensul propriu . societate şi gindire. ceea ce in traducere inseamna „asezarea cu temei". In dreptul roman antic termenul constitutie era echivalent cu cel de lege. care trebuie sa urmeze primei deliberari la nu mai putin de 3 luni. cunoştinte obtinute prin metode corespunzatoare şi exprimate in concepte. chiar reglementind asemenea probleme. Legea se adopta cu votul a doua treimi din deputati. 138 al Constitutiei Italiei. legile constitutionale sint adoptate de fiecare camera. Test 6 1. nici cea medievala n-au stiut inca despre constitutie ca lege fundamentala a statului. c) din punct de vedere al fortei juridice. detalizeaza doar prescriptiile constitutionale si se subordoneaza cu totul acestora. ajungem la concluzia: constitutia este acea lege care. in cele din urma. in Republica Moldova.statal — al cuvintului au aparut mai tirziu. ştiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop cunoaşterea naturii şi a societatii. ştiinta reprezinta „un sistem de cunoştinte despre natura. constitutiile si legile constitutionale sint supuse unor proceduri speciale de adoptare si modificare. potrivit art. la cea de-a doua votare. Ele servesc. Din punctul de vedere al obiectivului lor. cuvintul constitutie provine de la latinescul „constitutio". organizarea de stat. avind forta juridica superioara celorlalte legi. De mentionat ca celelalte legi. in forma cea mai generala. institutionalizarea puterii si exercitarea ei. in baza celor obtinute. Din punct de vedere al fortei juridice. Rezumind cele expuse mai sus. in cursul primelor revolutii burgheze. Din punct de vedere formal. Parlamentul este in drept sa adopte o lege constitutionala dupa cel putin 6 luni de la data prezentarii initiativei corespunzatoare. de asemenea. reglementeaza. categorii. b) din punct de vedere formal. principiile fundamentale ale sistemului electoral etc.1 Caracterizati ştiinta şi trasaturile distinctive ale ştiintelor juridice. structurile economice si formele proprietatii. Constitutia se deosebeste de alte legi sub mai multe aspecte si anume: a) din punct de vedere al obiectivului lor. regimul politic. atit constitutia. statutul juridic al omului si cetateanului si consfinteste perspectiva politicii interne si externe a statului. cuprinde reglementarea detaliata de principiu a drepturilor. Astfel. Constitutia. constitutiile si legile constitutionale sint superioare tuturor celorlalte legi. in principal. „starea unui lucru".1 .Etimologic. Constitutiile cuprind modalitatile de organizare a puterii: forma. libertatilor si indatoririlor fundamentale.

corelatia cu celelalte componente ale sistemului social. Profesorul Nicolae Popa considera ca sistemul ştiintei dreptului este alcatuit din urmatoarele parti: • • Teoria generala a dreptului. se dezvolta permanent. fapt ce impune ca şi ştiintadreptului sa fie legata de istorie. profesorul Gheorghe Avornic scoate in evidenta asemenea ştiinte cum ar fi: . Ştiintele ajutatoare (participative). şi a celor juridice in special. 1 Referindu-se la clasificarea ştiintelor juridice. in procesul dezvoltarii istorice fiecare ştiinta elaboreaza un sistem intreg de metode speciale de cercetare: observarea. ca factor necesar pentru dezvoltarea productiei. in general. ca metoda.1 Specificul dreptului ca ştiinta consta in urmatoarele: Ştiinta dreptului este o ştiinta critica.Ea trebuie inteleasa. modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea şi suporta. de etapa istoricala care aceasta societate se atribuie.rupt de nivelul de dezvoltarea istorica a societatii. Fiecare apartine unei anumite tari. ea „studiaza legile existentei şi dezvoltarii statului şi dreptului. fiind cir-cumuscris intr-un anumit cadru teritorial Dreptul este indisolubil legat de istorie. ca institutie. Principalul scop al ştiintei consta in descoperirea legilor care domina in natura şi societate. se preocupe de aplicarea practica a rezultatelor cunoaşterii. formele lor concret-istorice. Adresindu-se conduiteiumane. 1. dreptul considera omul ca fiind zona centrala de interes asferei sale de actiune. Aceasta determina faptul ca ştiinta juridicasa fie o ştiinta despre comportamentul omului in societate. Nu exista drept absolut.2 in viziunea profesoarei Sofia Popescu. institutiile politice şi juridice. colectarea de informatii.disciplinele juridice de ramura sau speciale. Sistemele juridice sint foarte variate. neafectat de circumstante. ştiinta dreptului este cea care se ocupa de cercetarea aspectelor fundamentale ale realitatii juridice. depisteaza elementele contradictorii ale ordinii juridice. Astfel. in acelaşi timp. organizarea de experimente etc. Ştiintele juridice nu au un caracter universal. ca izvor de idei. ştiintele juridice se impart in urmatoarele: e) o disciplina de sinteza. e) disciplinele juridice auxiliare. la rindul lor. Realitatea juridica esteuna istorica. influenta sociala". Ştiinta dreptului este o ştiinta umanista. care studiaza dreptul in ansamblu (teoria generala a dreptului). f) disciplinele juridice istorice. Una dintre particularitatile ştiintei consta in aceea ca ea aduna. Ea adopta o atitudine criticafata de propriul obiect de studiu.2 Determinati criteriile de clasificare a ştiintelor. stabilind legatura dintre ele. sistematizeaza şi analizeaza faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii. Dreptul este o ştiinta practica. Astfel.Deductiile ştiintei au valoare. dreptul se afla intr-unflux continuu. daca sint orientate spre aplicarea lor practica.

15. medicina legala etc. in sensul kantian al cuvintului: ea trebuie sa puna norme pentru viitor. dreptul. care studiaza dreptul. Dupa cum mentiona Constantin Stere.). precum şi celelalte ştiinte juridice.3 Argumentati necesitatea studierii teoriei generale a dreptului pentru un viitor jurist. Dupa cu am mentionat anterior teoria generala a dreptului şi statului ocupa un loc deosebit atit in sistemul ştiintelor sociale. in timp ce filosofia dreptului are sarcina sa cerceteze tocmai „ceea ce trebuie" sau „ceea ce ar trebui sa fie" in drept. . i) ştiinte juridice auxiliare.). Teoria generala a dreptului şi statului. consideram oportuna clasificarea ştiintelor juridice in urmatoarele categorii: 13. neconcretizind despre ce stat sau drept este vorba. dreptul ca fenomene sociale luate in ansamblul lor. Menger: „Ochiul unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor".). 16. istoria universala a statului şi dreptului. deveni rii sau disparitiei unor forme de drept in strins contact cu legile generale ale dezvoltarii sociale. conceptiilejuridice in evolutia lor istorica concreta (istoria doctrinelor politiceşi juridice. 17. dreptul in stricta ordine cronologica . cit şi in sistemul ştiintelor juridice. „ştiinta dreptului este o ştiinta eminamente practica. 1. in timp ce istoria studiaza statul. prin natura lor.). 18. dreptul administrativ. Ştiintele juridice. e şi faptul ca istoria studiaza statul. expun „ceea ce este".dreptul familial. intr-un cuvint se adreseaza legislatorului" şi. realitatea juridica dintr-o anumita tara (de exemplu. in opozitie cu „ceea ce este". Ştiinte juridice interramurale (dreptul economic. dreptul muncii. trebuie sa corespunda scopurilor pe care şi le propune societatea. dreptul financiar. h) ştiinte juridice de ramura. incit Ghering s-a crezut indreptatit sa puna pe frontispiciul lucrarii sale principale. Caracteristic. istoria dreptuluiromânesc etc. Un loc deosebit in sistemul ştiintelor juridice revine ştiintei dreptului international. criminologia. statul. estimind rolul acesteia in studiul celorlalte ştiinte juridice. dreptul ecologicetc. insa. se limiteaza sa explice fenomenele juridice existente.ceea ce nu e o trasatura caracteristica obligatorie a teoriei. cuvintele: „Scopul este creatorul intregului drept". dreptul civil. dreptul penal. dreptului „scoate la iveala existenta unor legi ale aparitiei. ca şi teoria generala a dreptului şi statului. dupa cum spunea A. dreptul funciar etc. istoria statului şi dreptului românesc). statisticajudiciara. Ştiinte juridice auxiliare (criminalistica. In acelaşi timp. teoria generala poate face abstractie de aceasta. Ştiinte juridice de ramura (dreptul constitutional. ca moto. Teoria generala a dreptului şi statului ca o ştiinta juridica de sinteza. ea. 14. 2 In ceea ce ne priveşte.g) ştiinte juridice istorico-teoreiice. aceste ştiinte difera. studiaza statul. de asemenea.2 Ideea scopului urmarit de societate e atit de predominata in drept. Totodata mentionam faptul ca teoria generala a dreptului şi statului se afla intr-o stinsa legatura cu practica sociala. Ştiintele juridice istorice. Studiul istoriei statului.

7 1. 2.3. Norma juridica poate fi numita doar . ea este conceperea practicii existente. Fara o pregatire teoretica a viitorilor specialişti nu poate fi vorba de o societate in care sa guverneze legea. 2. in general.1. ea e temelia vietii oamenilor.Caracterizaţi norma juridică şi trăsăturile ei. Formulaţi necesitatea compartimentizării dreptului în drept public şi drept privat.2. scoate in evidenta acele relatii. Fiecare ştiinta işi determina legaturile sale cu practica. insa nu fiecare norma sociala e ii juridica. Aceste norme juridice „nu au inteles decit numai pentru ca se aplica la anumite cazuri concrete. practica nu e o simpla experienta subiectiva a unui cercetator. cit ii caracterizarea trasaturilor lor specifice. determina relatiile sociale care necesita o reglementare normativa juridica şi. dimpotriva.Compartimente ale sistemului de drept. Ele au o insemnatate practica din acest punct de vedere. este rezultatul productiei spirituale obşteşti.Norma juridică. reglementarea carora ar fi oportuna prin intermediul altor norme sociale. La rindul sau. Test nr. 1. O modalitate a normelor sociale sint normele juridice. Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane şi determina mijloacele de realizare a lor. Argumentaţi legătura dreptului naţional şi dreptului internaţional. 2. Punctul de pornire la caracterizarea ei e urmatorul: orice norma juridica e norma sociala.Teoria. Cu alte cuvinte. Legatura dintre ştiintele juridice şi practica a crescut indeosebi in ultimul timp cind un şir de societati şi-au propus drept scop edificarea statelor de drept. şi teoria dreptului şi statului. examinatorul principal al teoriei. Astfel. 2. la relatiile juridice dintre oameni. Subliniind legatura indisolubila a teorie generale a dreptului şi statului cu practica mentionam insemnatatea incontestabila a ştiintei teoretice in pregatirea viitorilor practicieni in domeniul jurisprudentei. Distingeţi noţiunea de ramură de drept şi criteriile de divizare a sistemului de drept în ramuri de drept. altfel nu ar avea nici un interes". Dar in asemenea conditii teoria generala a dreptului face o permanenta generalizare a experientei practice. Ea apare ca o activitate a oamenilor care asigura existenta şi dezvoltarea societatii. Practica constituie criteriul adevarului. Aprecierea ii cunoaiterea mai corecta a normei juridice implica atit caracterizarea trasaturilor comune tuturor normelor sociale. in particular. ştiinta dreptului recomanda adoptarea normelor juridice de care societatea are nevoie. constata lacunele dreptului.

Ceea ce e expus odata. Ceea ce de la sine e clar. de exemplu. intr-un mod se vor expune. in literatura de specialitate pot fi intilnite ii alte definitii. sa formulezi. Astfel. de a doua oara. toti. 3. De aceea se afirma ca dispozitia normei juridice formeaza continutul. al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala. Aia. legiuitorul nu repeta te considerente prescriptiile normativ-juridice.. regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala. carora ea este destinata. masurile concrete luate impotriva persoanelor care au incalcat legea. consecintele ce apar in cazul realizarii sau nere-alizarii dispozitiei normei juridice. prin constringere" 2. e evident nu e cazul sa expui. poate fi definita o calitate sociala a subiectilor (cetatean. in caz de nevoie. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti. in conditiile ii imprejurarile date de ipoteza. dispozitia formuleaza drepturile subiective ii obligatiile corespunzatoare ce revin subiectilor vizati de ipoteza normei juridice. la nevoie. careia ii apartine norma. stabilita sau autorizata (sanctionata) de stat. apatrid. Categoria subiectilor poate fi determinata in mod diferit. regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala ii care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala. Sanctiunea reprezinta modul de reactie.. oricine. Vom evidentia doar unele din ele.) sau poate fi caracterizat subiectul in mod generic (persoana juridica. care precizeaza urmarile. Modalitatea de expunere a elementelor poate fi adaptata ramurii de drept.Descrieţi modalităţile de expunere a elementelor normelor juridice în articolele actului normativ. impersonala ii obligatorie. de forta coercitiva a statului. persoana fizica. parinte. Norma juridica poate fi definita ca „o regula generala ii obligatorie de conduita. prin constringere". de cointeresare a subsiectilor conduitelor. care exprima vointa electoratului infatiiat de organul legislativ. de exemplu. care urmeaza Din aces sa tinem .Argumentaţi elementele constitutive ale normei juridice. imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia. „acela care. carora le este adresata norma ii stabileite conditiile. miezul normei juridice. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice. prescriptiile normative in dreptul penal ii in alt mod vor fi expuse acestea in dreptul constitutional. copil etc. menita sa reglementeze cele mai importante domenii de activitate umana ii ocrotita. fiecare. Sanctiunea se poate referi insa ii la masuri de stimulare.acea norma sociala ce contine o regula de conduita." Dispozitia este acea parte a normei juridice care stabileite conduita care trebuie respectata.1 Norma juridica este o regula de conduita generala. in caz de necesitate. raspunsul juridic al societatii fata de conduita neconforma cu d normei juridice. Altfel spus. oricare norma juridica concretizeaza subiectii de drept.

determinata de structura si conditia juridica ale organelor supreme ale puterii de stat. formele mixte si formele specifice statelor socialiste. monarhia constitutionala (limitata) . este un system de formare a raporturilor dintre conducatorul statului. oligarbia. 2.Identificaţi forma şi regimul de guvernămînt. poate indeplini in alta norma juridica rolul de dispozitie. 2. monarhia absoluta b. 2. una ii aceeaii for mulare poate indeplini concomitent mai multe functii.cont la fiece pas. organelle supreme ale puterii legislative si ale celei executive.3. Test nr.Autorităţile publice din Republica Moldova.1.Identificaţi conceptul şi categoriile de autorităţi publice ale Republicii Moldova. Forma de guvernamint este expresia exterioara a esentei statului.2. ca regula. monocratia. Din cele expuse rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide cu structura ei logica. Din aceste considerente.Formulaţi problemele perfecţionării autorităţilor publice din Republica Moldova la etapa contemporană. Formularea ce indeplineite intr-o norma juridica rolul de sanctiune. prevederile care termina obiectul. de sint reflectate. Esenta tipurilor formei de guvernamint: 1 monarhia a. 8 1Forma şi regimul de guvernămînt. cei care aplica normele juridice sint obligati sa interpreteze exact continutul logic al normelor. care indeplineite intr-o norma juridica rolul de dispozitie. cit ii formularea tehnico-legislativa a textelor respective. in partea Una ii aceeaii prescriptie normativ-juridica. Formularea. Interpretarea ii aplicarea corecta a normelor juridice trebuie sa aiba in vedere atit structura logico-juridica. 1. poate indeplini pen tru alta norma juridica rolul de ipoteza. ii principiile acesteia generala a legii (codul de legi). Principalele forme de guvernamit sunt: democratia.Determinaţi interdependenţa şi interacţiunea autorităţilor publice centrale din Republica Moldova. orienteaza intreaga reglementare. 2.

In dependenta de gradul acestor delimitari deosebim: monarhia dualista: este forma initiala a monarhiei limitate in cadrul careia puterea de stat se realizeaza conform principiului separarii puterilor in stat. 4 Republica: forma de guvernamint in care cetatenii detin si exercita puterea suverana prin reprezentantii alesi (parlament. Guvernul se formeaza in baza majoritatii parlamentare si poarta raspundere in fata parlamentului. Legile se adopta de catre parlament. republica prezidentiala b. Republica semiprezidentiala 2. c.Determinaţi formele şi deosebirile formelor de guvernămînt la etapa contemporană. Ea se imparte in: a. dirijeaza cu administratia publica si este instanta judiciara suprema. monarhie parlamentara: este o forma mai dezvoltata decit monarhia dualista.Formulaţi problemele formei regimului de guvernămînt în Republica Moldova. iar mandatul lor nu este limitat in timp. fiind limitata cosiderabil la sfera administrarii. republica prezidentiala: se caracterizeaza prin rolul important al presedintelui in sistemul organelor de stat care este ales in modul corespunzator si investit cu imputerniciri. presedinte). mai ales puterilor legislativa si executiva. Republica parlamentara: este fundamentata pe conceptia separarii puterii de stat. Incepind cu anul 2000 RM a devenit Republica Parlamentara. El este unicul legislator. aici puterea monarhului nu se extinde in sfera legislativa. Republica semiprezidentiala: este forma de guvernamint care combina particularitatile republicii prezidentiale si a celei parlamentare. formele monarhiei sint: a.- monarhia dualista monarhie parlamentara 2 Republica a. Republica parlamentara: este fundamentata pe conceptia . Trasaturile generale ale fiecarui tip de forma de guvernamint: 3 - - monarhia: forma de guvernamint in care puterea suprema apartine unei singure personae monarhului. (Franta. Constitutia prevede forma de gurnamint in RM fiind republica. portugalia) 3. monarhia absoluta: se caracteruizeaza prin faptul ca puterea absolutp apartine monarhului. monarhii detin pozitia lor in virtutea ereditatii. Ea este considerata cea mai democratoca forma de guvernamint. monarhul nu are dreptul de veto. b. monarhia constitutionala (limitata): se caracterizeaza prin faptul ca imputernicirile conducatorului statului sint limitate prin dispozitii normative din Constitutia statului respective. Republica parlamentara c. b.

prin constringere" 2. raspunsul juridic al societatii fata de conduita neconforma cu d normei juridice. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti. oricine. Norma juridica poate fi definita ca „o regula generala ii obligatorie de conduita. dispozitia formuleaza drepturile subiective ii obligatiile corespunzatoare ce revin subiectilor vizati de ipoteza normei juridice. menita sa reglementeze cele mai importante domenii de activitate umana ii ocrotita. in conditiile ii imprejurarile date de ipoteza.) sau poate fi caracterizat subiectul in mod generic (persoana juridica. direct. de exemplu. guvernul se formeaza in baza parlamentara si poarta raspundere fata de parlament. in caz de nevoie. la nevoie. care precizeaza urmarile. imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia. parinte. parlamentul este investist cu dreptul de a exercita control asupra activitatii guvernului ca primul fiind ales de popor prin vot universal. consecintele ce apar in cazul realizarii sau nere-alizarii dispozitiei normei juridice. oricare norma juridica concretizeaza subiectii de drept. impersonala ii obligatorie." Dispozitia este acea parte a normei juridice care stabileite conduita care trebuie respectata. Punctul de pornire la caracterizarea ei e urmatorul: orice norma juridica e norma sociala. Aia. in literatura de specialitate pot fi intilnite ii alte definitii. regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala. Altfel spus. cit ii caracterizarea trasaturilor lor specifice. toti. miezul normei juridice. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice. al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala. de forta coercitiva a statului. Aprecierea ii cunoaiterea mai corecta a normei juridice implica atit caracterizarea trasaturilor comune tuturor normelor sociale.. fiecare. Norma juridica poate fi numita doar acea norma sociala ce contine o regula de conduita. in caz de necesitate.Definiţi norma juridică şi elementele de structură ale acesteia. carora le este adresata norma ii stabileite conditiile. Astfel.Norma juridică şi articolul actului normativ.separarii puterii de stat. copil etc.Determinaţi modalităţile de expunere a elementelor normelor juridice în articolele actelor normative. masurile concrete luate impotriva persoanelor care au incalcat legea. persoana fizica. . De aceea se afirma ca dispozitia normei juridice formeaza continutul.1 Norma juridica este o regula de conduita generala. O modalitate a normelor sociale sint normele juridice. carora ea este destinata. regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala ii care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala. prin constringere". Sanctiunea reprezinta modul de reactie. 1. secret si liber exprimat 2. insa nu fiecare norma sociala e ii juridica. „acela care. Categoria subiectilor poate fi determinata in mod diferit. stabilita sau autorizata (sanctionata) de stat. apatrid. poate fi definita o calitate sociala a subiectilor (cetatean. care exprima vointa electoratului infatiiat de organul legislativ. characteristic acestei forme de guvernamint este: seful statului este ales de catre parlament. Vom evidentia doar unele din ele..

sa formulezi. 1. in partea generala a legii (codul de legi). Aceasta permite de a spune ca dreptul este o reflectare subiectiva a intereselor sociale. de cointeresare a subsiectilor conduitelor. dreptul pozitiv.drept pozitiv” şi . Formularea. ca regula. ii principiile acesteia sint reflectate.Formulaţi exemple de norme juridice elementele cărora sunt expuse în unul sau cîteva articole ale actului normativ juridic.Distingeţi accepţiunile principale ale dreptului. una ii aceeaii for mulare poate indeplini concomitent mai multe functii. Din cele expuse rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide cu structura ei logica. intr-un mod se vor expune. Vorbind de drept obiectiv si subiectiv mentionam faptul ca cuvintele „ obiectiv " si „ subiectiv " in cazul de fata nu sint aplicate in sensul lor strict filosofic. poate indeplini pen tru alta norma juridica rolul de ipoteza. de care urmeaza sa tinem cont la fiece pas. cei care aplica normele juridice sint obligati sa interpreteze exact continutul logic al normelor. cit ii formularea tehnico-legislativa a textelor respective... Test nr. legiuitorul nu repeta a doua oara.drept obiectiv” . dreptul international.Determinaţi coraportul categoriilor . Interpretarea ii aplicarea corecta a normelor juridice trebuie sa aiba in vedere atit structura logico-juridica. Din aceste considerente. Modalitatea de expunere a elementelor poate fi adaptata ramurii de drept. de termina obiectul.. Formularea ce indeplineite intr-o norma juridica rolul de sanctiune. poate indeplini in alta norma juridica rolul de dispozitie.Sanctiunea se poate referi insa ii la masuri de stimulare. cum ar fi de exemplu: • • • dreptul obiectiv. prescriptiile normative in dreptul penal ii in alt mod vor fi expuse acestea in dreptul constitutional. Ceea ce de la sine e clar.drept subiectiv”. dreptul public.. dreptul este un produs social complex in care se intruchipeaza vointa umana. dreptul privat s. careia ii apartine norma.a. Cuvintul drept cunoaste multe acceptiuni. Din aces te considerente prescriptiile normativ-juridice. dreptul strain. dreptul subiectiv.Accepţiunile dreptului. . e evident nu e cazul sa expui. Din . care indeplineite intr-o norma juridica rolul de dispozitie. Una ii aceeaii prescriptie normativ-juridica. Ceea ce e expus odata. 9 1. 2. Fiind o categorie sociala. dreptul national. de exemplu. 3. prevederile care orienteaza intreaga reglementare.

Necesitatea. fiind premisa necesara a coexistentei libertatilor. dreptul international apare ca un rezultat al activitatii intregii comunitati umane. termenul „drept" cunoaste si o asa acceptiune cum ar fi drept international. Aceste trei acceptiuni. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv sint doua fete logice ale unei si aceleisi realitati si nu se poate vorbi de o prioritate a uneia fata de cealalta.. legatura care consta in aceea ca drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint recunoscute de dreptul obiectiv. o necesitate fara de care societatea nu poate fi conceputa la o anumita etapa de dezvoltare istorica. Dreptul international cuprinde normele juridice ce se contin in diverse izvoare internationale (tratate. ar putea fi considerate ca categorii separate fara legatura intre ele. intre cele doua sensuri exista o legatura indisolubila. El priveste aceea coordonare imperativa prin norme . dreptul obiectiv (pozitiv) se infatiseaza ca fiind totalitatea normelor juridice ce activeaza intrun stat. la ocrotirea ei de anumite excese. in timp ce dreptul subiectiv este legat de titularul lui. Fiecarui stat este caracteristic un anumit sistem de reguli de conduita care alcatuiesc dreptul obiectiv (pozitiv). in viziunea unor autori in prima jumatate a secolului XIX in relatia „drept obiectiv" .aceste considerente. norme. ce actioneaza intr-un stat. „dreptul strain" si „dreptul international". pacte. prin urmare. indiferent de vointa umana dreptul se impune societatii in scopul organizarii vietii in comun a acesteia. rezulta ca categoria „drept obiectiv" e chemata sa sublinieze o realitate sociala. memorandumuri. dreptul strain. Se lamureste acest lucru prin faptul ca fara un drept al cuiva fata de altcineva nu poate fi inteleasa existenta normei. Acest drept se incadreaza si in formula „sistemul national de drept" sau dreptul national. Norma nu face decit sa constate drepturile partilor si. scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale.. in timp ce dreptul obiectiv include reguli de drept. protocoale etc.„drept subiectiv" primordial este dreptul subiectiv. Aparent „dreptul national" (intern). Regulile stabilite prin norme trebuie sasi gaseasca un cadru minim de legitimitate pentru a putea fi conditia existentei posibile a comunitatii". Dreptul obiectiv se prezinta ca o totalitate de norme adoptate sau sanctionate de stat. drepturile subiective sint infinite ca numar. cit de multe ar fi ele la numar sint totusi limitate la numar. Din aceasta discutie credem ca se poate trage o concluzie. acorduri.1 3. dreptul obiectiv rezulta din dreptul subiectv.Estimaţi legăturile dreptului naţional al Republicii Moldova cu dreptul străin şi cu dreptul internaţional. conventii. Fata de dreptul national. Dupa cum mentioneaza Nicolae Popa „el imbina necesitatea si libertatea. Relatia dintre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv a dat nastere la diverse discutii. declaratii. Cu alte cuvinte. sistemele dreptului national din alte state se prezinta ca drept strain. ca un domeniu specific dreptului. Acest ansamblu alcatuieste dreptul obiectiv. rezulta din chiar scopurile generale ale vietii sociale. care. se afla intr-o strinsa legatura: . Astfel. Spre deosebire de dreptul international care este un rod al activitatii unui stat luat in parte.).. Paralel cu dreptul national. in realitate. Dreptul este acela ce contribuie la disciplinarea societatii.

4 Din analiza atenta a elementelor pe care se cladesc definitiile. Normele juridice sint stabilite sau autorizate de catre organele competente de stat. instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta. prin constringere". impersonala si obligatorie. Ca urmare. al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala. care exprima vointa electoratului infatisat de organul legislativ. pentru ca legea nationala a unui stat este cea care ingaduie ca in tara respectiva in conditiile. a carei respectare este asigurata. la nevoie. • in al treilea rind. regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala si care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala. prin forta coercitiva a statului".2 Gheorghe Lupu vede in norma juridica „regula sociala de conduita generala si obligatorie.Distingeţi norma juridică şi trăsăturile ei. se degaja urmatoarele idei: 1.Norma juridica are un caracter general. in caz de nevoie. sa se aplice in tara al carei organ legislativ a emis acea lege (straina). indreptata spre reglementarea unui anumit tip de relatii din societate. regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala. Nicolae Popa considera ca norma juridica poate fi definita ca „o regula generala si obligatorie de conduita.3 Dupa parerea lui Dumitru Baltag „norma juridica ca element constitutiv al dreptului este o regula de conduita. Exprimata prin norma. Evident. norma juridica apare ca model de conduita a participantilor la relatia sociala data. elaborata. • In al doilea rind. prin constringere".1 in viziunea lui Ion Dogaru „norma juridica este o regula de conduita generala. 2. 2.Categoriile normelor juridice.• Mai intii. sa se aplice legea nationala a altui stat. Ele exprima vointa statului. . la aparitia carora trebuie aplicat indice. si a definitiilor insesi. prin forta coercitiva a statului". pe baza de reciprocitate si in conditiile limitele si materiile prestabilite de normele unei legi straine. care trebuie sa-si coreleze conduita cu indatorirea sau interdictia inclusa in norma. la nevoie. normele juridice cuprinse in legile uniforme la care un stat este parte nu sint chiar straine de legea nationala a acelui stat de vreme ce si vointa acelui stat este incorporata de normele acesteia. vointa de stat este adresata vointei participantilor la raporturile din societate.le-tip al relatiilor sociale. 1. limitele si materiile prestabilite chiar de normele sale. pentru ca legea nationala care permite aplicarea unei legi straine. Ea stabileste trasaturile ti pice ale situatiilor de viata. sint si alte aspecte ce subliniaza legatura strinsa dintre ceea ce poate fi denumit „drept intern" („legea nationala" si „drept international"). la rindul ei. „drept strain" si „drept international". Acest indice e determinat de norma. daca este cazul. recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa.

Prin aceasta ea se distinge de actele aplicarii dreptului (a hotaririlor autoritatilor publice asupra unor cazuri concrete) si dispozitiilor lor individuale. b) norme juridice cuprinse in acte normative subordonate la rindul lor. ci un tip de relatii. norme juridice cuprinse in ordonantele Guvernului. care. 2. normele juridice pot fi clasificate in: » norme de drept constitutional. Reiesind din aceasta. a le deosebi mai usor in cazul realizarii lor. A clasifica normele juridice inseamna a le grupa pe categorii pentru a ne orienta in oceanul de norme juridice care ne inconjoara. » norme de drept al muncii etc. Consideram ca drept criteriu de .Determinaţi criteriile de clasificare a normelor juridice şi modalităţile acestora. Se lamureste acest lucru prin faptul ca ramura de drept pune la baza diferentierea normelor in dependenta de obiectul reglementarii normative si metoda reglementarii normative.3. care. adica da raspuns la doua intrebari extrem de importante si anume: a) ce domeniu de activitate reglementeaza normele juridice date. Ramura de drept Ramura de drept constituie un criteriu important pentru clasificarea normelor juridice. in primul rind. Forta juridicaForta juridica a normelor de drept depinde. norme juridice cuprinse in hotariri ale Guvernului. • norme de drept civil.). singulara. legi constitutionale. » norme de drept familial. norme juridice cuprinse in ale autoritatilor publice locale etc. putem diferentia: a) norme juridice in legi. norme juridice cuprinse in decrete ale Presedintelui Republicii. * norme de drept penal. « norme de drept administrativ. organice. • norme juridice cuprinse in alte acte normative ale si departamentale. b) in ce mod. • • • • (ordine ministeri acte normative Structura tehnico-legislativa sau modul de redactare Remarcam de la bun inceput ca unii autori vorbesc de structura logica drept criteriu de clasificare a normelor juridice. cum se face acest lucru? Potrivit acestui criteriu. la rindul lor. pot fi: norme juridice cuprinse in hotaririle normative ale Parlamentului. Norma de drept are menirea de a reglementa nu o relatie aparte. norme juridice cuprinse in legi « norme juridice cuprinse in legi ordinare. a le recunoaste. de faptul in ce acte normative se contin acestea si care e locul pe care il ocupa actul normativ dat in sistemul actelor normative. legii. pot fi: • • norme juridice cuprinse in Constitutie.

Declaratia de independenta a Republicii Moldova). obligatiuni. normele juridice pot fi: « norme generale . pot fi: a) norme juridice complete. in limbajul specific dreptului. Sfera de aplicare Potrivit acestui criteriu.mijloace normative. sanctiunea. Acestea mai sint numite norme de imputernicire sau de competenta. b) norme dispozitive. Gradul si intensitatea incidentei Dupa acest criteriu normele juridice se clasifica in: • Norme . ci structura ei tehnico-legislativa sau modul de redactare a normei. Normele materiale stabilesc anumite drepturi. dispozitia. de asemenea. Scopul primordial al acestor norme este acela de a fundamenta cadrul legal de organizare si functionare a diverselor autoritati publice.clasificare poate servi nu structura logica (din punct de vedere logic o norma intotdeauna e completa). • Directive sau standarde.principii sau norme cardinale. declaratii (de exemplu. • Norme . Caracteristic pentru aceste norme e faptul ca nu toate elementele de structura ale normei se intrunesc intr-un text al normei. Normele procesuale stabilesc modalitatile de realizare. Distingem. Acestea sint norme de stricta interpretare.aplicate intr-un domeniu restrins de relatii sociale.care stabilesc exceptii de la regula generala. Acestea sint normele care asigura traducerea cerintelor fundamentale de reglementare a ordinii sociale. Acestea sint normele cuprinse in Constitutii. in raport cu acest criteriu. Potrivit acestui criteriu. ori sint deduse pe cale de interpretare. . de transpunere in viata a normelor materiale. intrunite la un loc.care au cea mai larga sfera de aplicare. Caracterul conduitei prescrise Caracterul conduitei prescrise rezulta din modul de reglementare a acestei conduite. Sint norme juridic complete acele norme care contin in textul lor. • norme in alb (cele care necesita luarea in consideratie a textelor altor acte normative). Acest gen de norme servesc ca criteriu de aplicare a actiunilor subiectilor. ca principii generale de drept. b) norme juridice incomplete. norme juridice materiale si procesuale. norme de exceptie . O categorie distincta de norme sint normele juridice organizatorice. imputerniciri etc. normele juridice incomplete pot fi: • norme de trimitere (cele care necesita luarea in consuideratie a textului complet al acrului normativ dat). Alte criterii de clasificare a normelorjuridke Un criteriu de clasificare a normelor juridice poate fi si gradul de preci-ziune si de specificitate. La rindul lor. in dependenta de aceasta. libertati. normele juridice se clasifica in: a) norme imperative. • • norme speciale . cele trei elemente de structura: ipoteza. normele juridice pot fi: « Norme de drept strict.

Test nr.Generalizaţi elementele de structură ale raportului juridic. relatie) social reglementat de norma juridica. Ele se numesc juridice. In modul cel mai simplu. Elementele de structura ale raportului juridic sunt subiect. Indiferent de ramura de drept.Caracteriz aţi conceptul şi trăsăturile raportului juridic.. raportul juridic se stabileste intre subiectii de drept (cel putin doi subiecti). religioase. priviti individual sau organizatii in colectivitati corespunzatoare.Un grup distinct de norme juridice sint normele-definitii. oamenii fiind obligati sa se comporte conform prescriptiilor normelor juridice. dar o mare aplicabilitate are si in practica. Normele juridice pot fi clasificate si dupa multe alte criterii. descriu sau confera . care reprrezinta legatura propriu-zisa dintre subiecti si care consta in drepturile si obligatiile reciproce ale acestora. Dreptul. O importanta deosebita clasificarea acstora are pentru studiu.1.. ci definesc.Raportul juridic 1. spre deosebire de relatiile politice. este un sistem de norme indisolubil legate intre ele. usurind studiul dreptului.”. .2. clasificarile trebuie. Raportul juridic are un anumit continut.obligatoriu . Exista o varietate foarte mare de norme juridice. etc. Aceasta functie se realizeaza pe cale juridica.. obiect si contitut... care sunt rezultatul actiunii altor norme sociale. etice. sa contina un numar limitat de criterii". care pot fi numai oamenii. pe cit posibil. religioase. Norma de drept ii confera relatiei sociale caracter juridic. ca „pentru a fi functionale. raportul juridic este un raport (legatura. Orice raport juridic are un obiect care nu este altceva decit “acea actiune sau acea conduita asupra careia sunt indreptate drepturile subiective si obligatiile participantilor la raportul juridic. in legatura cu aceasta nu putem sa nu fim de acord cu profesorul universitar Nicolae Popa care considera. care este creat pentru a realiza functiile sale.Estimaţi însemnătatea practică a clasificării normelor juridice. Clasificarea permite de a deosebi normele in familii de drept. ea devine un raport juridic.un anumit inteles unor termeni ai limbajului juridic. morale. Ele au menirea de a da precizie si inteles clar notiunilor juridice. In masura in care o relatie dintre oameni. Rolul principal in acest scop apartine functiei de a reglementa conduita oamenilor. ramuri de drept. etc. cade sub autoritatea normei juridice. 10 1.1 3. in temeiul caruia se naste. pentru ca sunt create si rezulta din actiunea dreptului. Aceste norme nu cuprind reglementari de conduita. de norma care il reglementeaza sau in imprejurarera. modul lor de comportare in relatiile sociale. etc. astfel daca nu ar exista o clasificare a normelor juridice ar fi haos in legislatie.. cum ar fi normele politice. 1.

Conduita umana ce se realizeaza de catre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor constituie obiectul raportului juridic. 2. Importanta practica a principiilor dreptului re¬zulta din urmatoarele idei: • principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale drep¬ tului. pot fi numai oamenii. Importanta teoretica a principiilor dreptului re¬zida din aportul lor la opera de creare a dreptului. 2. Principiile dreptului sint acele idei (prescriptii) fun¬damentale. intr-o cauza legea tace. Organele de stat colective pot fi persoane juridice (ministerele) sau nu pot fi in aceasta calitate (completele de judecata alcatuiti din mai multi membri). Continutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului.Pornind de la faptul ca aceste elemente formeaza structura raportului juridic vedem o legatura si o interdependenta intre aceste elemente. Importanta practica. precum si modalitatea de coordonare a normelor juridice in jurul unei idei calauzitoare. Termenul de principiu isi are originea in grecescul arhe care desem¬neaza actiunea de a conduce. 2.Generalizaţi principalele categorii de principii ale dreptului în dependenţă de criteriile de clasificare ale acestora. In calitate de organ de stat. • in cazuri determinate. principiile dreptului tin loc de norme de re¬ glementare. dar si miscarea de a incepe. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Drepturile si obligatiile subiectilor intre care se desfasoara o relatie sociala formeaza continutul raportului juridic.1. principii ramurale (de ramura) si principii interramur ale. 1. 2 .Distingeţi principiilor dreptului şi delimitarea acestora de alte categorii juridice.Formulaţi criteriile de clasificare şi modalităţile (categoriile) raporturilor juridice. subiectul poate fi individual (primarul) sau colectiv (consiliile locale). Principiile sunt norme calauzitoare care stau la baza intregului sistem de drept dintr-un stat. Atunci cind. Din punct de vedere al continutului principiilor dreptului pot fi de .Principiile dreptului. orientind reglementarile juridice si aplicarea dreptului. judecatorul solu¬ tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului.2. Profesorul Costica Voicu considera ca „principiile fundamentale ale dreptului sint acele idei generale. principiile dreptului se impart in: principii generale. diriguitoare ale sistemului de drept si ale compartimentelor acestuia. Subiect al raportului juridic. persoane juridice si organe de stat. Dupa gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune.2 Principiile generale ale dreptu¬lui" ca „un ansamblu de idei directoare care fara a avea caracterul precis si concret al normelor de drept pozitiv orienteaza aplicarea dreptului si evolutia lui". Ei participa la raporturile juridice in calitate de persoane fizice. 1. diriguitoare care stau la baza elaborarii si aplicarii dreptului".3. Importanta teoretica. Importanta teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale.

Remarcam doar faptul. (de exemplu. Dupa genul de functie tehnica pe care o indeplinesc. Am prezentat doar unele criterii de clasificare a principiilor dreptului. Test nr. in acelasi timp. Importanta d. principiile gene¬rale ale dreptului se impart in principii directoare si principii corective. cu referire la statele lumii. 5.Determinaţi accepţiunile dreptului. Anume asupra acestor categorii de principii ne vom pronunta. o particularizare. Evident. deosebim: a) principii de drept public. sociala (de exemplu. cu mult mai multe. prezumtia de cunoastere a legii. 1. politica.3. ca. c) principii de drept international ce se aplica in cadrul societatii internationale. 4. Directoare sint acele principii de care depinde ordinea sociala. in virtutea carora este impusa ordinea sociala si asigurata legitimitatea relatiilor si actiunilor umane. principiile dreptului pot fi divizate in: a) principii de drept national (intern) ce se aplica in cadrul unui stat. . Ele reprezinta o prelungire.Caracterizaţi dreptul ca fenomen social şi juridic. Caracterul etatic evidentiaza principala diferenta care exista intre legea juridica si cutuma: in timp ce prima este emisa in virtutea autoritatii statale. 3. cu caracter etatic. 11 1.inspiratie filosofica.2. principiul libertatii) sau sa aiba un caracter preponderent sau chiar exclusiv juridic (de exemplu. Principiile interramurale depasesc cadrul unei ramuri de drept. principiul legalitatii). b) principii de drept privat. ale unor familii (mari sisteme) de drept contemporane. constituite in reguli obligatorii. b) principii de drept comunitar (supranational) ce se aplica in cadrul Comunitatii Europene. cu referinta la Statele Uniunii Europene. ca regula. principiul egalitatii in fata legii).Formulaţi rolulul principiilor dreptului în procesul de legiferare şi de aplicare a dreptului. in majoritatea absoluta a cazurilor. cea de a doua este consacrata de constanta raditiei. o concretizare detaliata a principiilor fundamentale ale dreptului. Principiile ramurale ale dreptului caracterizeaza o ramura de drept. Ele scot in evidenta trasaturile distincte comune a doua sau citeva ramuri de drept. ele sint. Dupa diviziunea dreptului. prin impunerea unui sistem de drepturi si obligatii permanente. Dupa sfera de aplicare. autorii. 2. Dreptul ca fenomen social reprezinta ansamblul normelor si regulilor cu caracter obligatoriu. ca fenomen social rezida atit in rolul sau ca institutie fundamentala a societatii care faciliteaza predictibilitatea si controlul normativ al comportamentelor. ramurale (de ramura). Corective sint principiile in absenta carora solutiile legale ar putea fi nejuste sau neadecvate. si e firesc sa fie. legiferate de puterea de stat. scot in evidenta trasaturile esentiale ale unui tip istoric de drept. cit si in caracterul legilor de a reprezenta modele ideale de conduita.Dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv. o dezvoltare. Principiile fundamentale (generale) caracterizeaza intregul sistem de drept. isi expun parerile asupra principiilor generale (fundamentale). 1. Ele.1. interra-murale.

Dupa cum mentioneaza Nicolae Popa „el imbina necesita¬tea si libertatea. Din aceasta discutie credem ca se poate trage o concluzie.Estimaţi interacţiunea şi interdependenţa dreptului obiectiv şi dreptului subiectiv . dreptul strain. norme. fiind premisa necesara a coe¬xistentei libertatilor.. Astfel. dreptul international. Fiind o categorie sociala. Dreptul este acela ce contribuie la disciplinarea societatii. cum ar fi de exemplu: • dreptul obiectiv.Estimaţi funcţia metodologică a teoriei generală a dreptului şi statului faţă de ştiinţele juridice de ramură. 2. la ocrotirea ei de anu¬mite excese. prin urmare.3. indiferent de vointa umana dreptul se impune societatii in scopul organizarii vietii in comun a acesteia. Regulile stabilite prin norme trebuie sa-si gaseasca un cadru minim de legitimitate pentru a putea fi conditia existentei posibile a comunitatii". Necesitatea. rezulta din chiar scopurile generale ale vietii sociale. Acest ansamblu alcatuieste dreptul obiectiv. Cu alte cuvinte. cit de multe ar fi ele la numar sint totusi limitate la numar. Din aceste considerente.Importanţa teoretică şi practică a principiilor dreptului 1. in timp ce dreptul subiectiv este legat de titularul lui. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv sint doua fete logice ale unei si aceleisi reali¬tati si nu se poate vorbi de o prioritate a uneia fata de cealalta. Relatia dintre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv a dat nastere la di¬verse discutii.Caracterizaţi teoria generală a dreptului şi statului ca ştiinţă şi ca disciplină de studiu.Cuvintul drept cunoaste multe acceptiuni. Se lamureste acest lucru prin faptul ca fara un drept al cuiva fata de altcineva nu poate fi inteleasa existenta normei.Distingeţi principiile dreptului şi importanţa lor.Determinaţi funcţiile teoriei generală a dreptului şi statului . rezulta ca categoria „drept obiectiv" e chemata sa sublinieze o realitate so¬ciala. scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale. dreptul obiectiv (pozitiv) se infatiseaza ca fiind totalitatea normelor juridice ce ac¬tiveaza intr-un stat.2. Aceasta permite de a spune ca dreptul este o reflectare subiectiva a intereselor sociale. Vorbind de drept obiectiv si subiectiv mentionam faptul ca cuvintele „ obiectiv " si „ subiectiv " in cazul de fata nu sint aplicate in sensul lor strict filosofic. 13 test 1.3.Funcţiile teoriei generale a dreptului şi statului ca ştiinţă şi ca disciplină de studiu. • dreptul national. intre cele doua sensuri exista o legatura indisolubila.„drept subiectiv" primordial este dreptul su¬biectiv. • dreptul public. . dreptul pozitiv.1.. El priveste aceea coordonare imperativa prin norme . dreptul subiectiv. ca un domeniu specific dreptului. dreptul obiectiv rezulta din dreptul subiectv. o necesitate fara de care societatea nu poate fi conceputa la o anumita etapa de dezvoltare istorica. dreptul privat s. dreptul este un produs social complex in care se intruchipeaza vointa umana. Dreptul obiectiv se prezinta ca o totalitate de norme adoptate sau sanc¬tionate de stat. in timp ce dreptul obiectiv include reguli de drept. in viziunea unor autori in prima jumatate a secolului XIX in relatia „drept obiectiv" . Norma nu face decit sa constate drepturile partilor si. legatura care consta in aceea ca drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint recunoscute de dreptul obiectiv. 2. drepturile subiective sint infinite ca numar. 1. care. 2.1 2..a.

Importanta teoretica a principiilor dreptului re¬zida din aportul lor la opera de creare a dreptului.2 Principiile generale ale dreptu¬lui" ca „un ansamblu de idei directoare care fara a avea caracterul precis si concret al normelor de drept pozitiv orienteaza aplicarea dreptului si evolutia lui". Dupa genul de functie tehnica pe care o indeplinesc. Principiile sunt norme calauzitoare care stau la baza intregului sistem de drept dintr-un stat. principiul legalitatii). principiile dreptului pot fi divizate in: a) principii de drept national (intern) ce se aplica in cadrul unui stat. principiile dreptului se impart in: principii generale. 2. Corective sint principiile in absenta carora solutiile legale ar putea fi nejuste sau neadecvate. Din punct de vedere al continutului principiilor dreptului pot fi de inspiratie filosofica. • in cazuri determinate. Importanta teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. c) principii de drept international ce se aplica in cadrul societatii internationale. b) principii de drept comunitar (supranational) ce se aplica in cadrul Comunitatii Europene. politica. precum si modalitatea de coordonare a normelor juridice in jurul unei idei calauzitoare. 5. sociala (de exemplu. Dupa sfera de aplicare. deosebim: a) principii de drept public. . Directoare sint acele principii de care depinde ordinea sociala. prezumtia de cunoastere a legii. (de exemplu. principiul egalitatii in fata legii). 4. Dupa diviziunea dreptului.Termenul de principiu isi are originea in grecescul arhe care desem¬neaza actiunea de a conduce.Determinaţi categoriile principale ale principiilor dreptului şi interacţiunea acestora . 3. principii ramurale (de ramura) si principii interramur ale. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Importanta teoretica. dar si miscarea de a incepe. cu referinta la Statele Uniunii Europene. cu referire la statele lumii. Principiile dreptului sint acele idei (prescriptii) fun¬damentale. Importanta practica a principiilor dreptului re¬zulta din urmatoarele idei: • principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale drep¬ tului. principiul libertatii) sau sa aiba un caracter preponderent sau chiar exclusiv juridic (de exemplu. Atunci cind. Profesorul Costica Voicu considera ca „principiile fundamentale ale dreptului sint acele idei generale. orientind reglementarile juridice si aplicarea dreptului. principiile gene¬rale ale dreptului se impart in principii directoare si principii corective. judecatorul solu¬ tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului. diriguitoare care stau la baza elaborarii si aplicarii dreptului". 1. diriguitoare ale sistemului de drept si ale compartimentelor acestuia. principiile dreptului tin loc de norme de re¬ glementare. Dupa gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune. Importanta practica. Continutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului. intr-o cauza legea tace. 2.

2. Ele reprezinta o prelungire. cind fapta ce se atribuie unei persoane nu-i apartine tine sau daca fapta data e un rezultat ce nu depinde in genere de vointa ei.Împrejurări care exclud şi împrejurări care liberează de răspundere juridică. 1. ele sint.b) principii de drept privat. Anume asupra acestor categorii de principii ne vom pronunta. cu mult mai multe.Estimaţi rolul principiilor dreptului în cazul aplicării dreptului şi soluţionării problemelor în cazul depistării unor lacune în drept. . atunci cind rezultatul decur¬ge logic din aceasta conduita. ca regula. Principiile ramurale ale dreptului caracterizeaza o ramura de drept. apare sub forma unei idei de comportament. scot in evidenta trasaturile esentiale ale unui tip istoric de drept. Mai apoi. isi expun parerile asupra principiilor generale (fundamentale). ramurale (de ramura). atunci cind rezultatul negativ din punct de vedere juridic s-a produs din cauze ce nu depind de individ. in acelasi timp. Culpa este acea forma a vinovatiei in care autorul unei fapte ilicite nu prevede consecintele faptei sale. Vinovatia se poate manifesta prin urmatoarele forme: a) intentia. Raspunderea juridica intervine numai atunci cind efectul da¬unator este rezultatul actiunii unui individ. Nu poate fi vorba de vinovatie atunci. Am prezentat doar unele criterii de clasificare a principiilor dreptului. Ele. Orice fapta savirsita de o persoana. Culpa imbraca doua forme: a) sineincrederea (imprudenta) . Aceste cauze pot fi asociate. 3. iar rezultatul ilicit trebuie sa fie consecinta nemijlocita a conduitei sale. Intentia. ca. vinovatia se manifesta ca o legatura intre constiinta omului si consecintele survenite in urma faptei sale ilicite. inainte de a deveni realitate. Principiile interramurale depasesc cadrul unei ramuri de drept. Ca rezultat. o particularizare. Evident. acesta trebuie sa fi actionat cu vinovatie. pentru a se declansa ras¬punderea juridica a unui individ. ca forma a vinovatiei. principale sau se¬cundare. se caracterizeaza printr-un complex de factori psihici printre care un rol primordial ii revine cunoasterii carac¬terului antisocial al faptei si acceptarii urmarilor ei negative. interra-murale. nu le doreste. prevazin-du-le.Caracterizaţi şi interpretaţi condiţiile răspunderii juridice. legatura cauzala nu exista. nu le accepta. ideea este urmata de hotarirea realizarii ei practice.cind autorul prevede caracterul ili¬ cit al faptei sale si urmarile acesteia. spera in mod usuratic ca ele nu se vor produce. si e firesc sa fie. Remarcam doar faptul. ale unor familii (mari sisteme) de drept contemporane. directe sau indirecte. Vinovatia este o alta conditie a raspunderii juridice. Ea caracterizeaza atitudinea psihica a autorului faptei ilicite fata de fapta sa si fata de conse¬ cintele acesteia. autorii. in majoritatea absoluta a cazurilor. desi trebuia sa le prevada sau. concurente ori succesive. o concretizare detaliata a principiilor fundamentale ale dreptului. b) culpa. Vinovatia presupune si implica recunoasterea capacitatii omului de a patrunde si a aprecia un lucru la justa lui valoare. Ele scot in evidenta trasaturile distincte comune a doua sau citeva ramuri de drept. Prin urmare. o dezvoltare. Aceasta inseamna ca. Principiile fundamentale (generale) caracterizeaza intregul sistem de drept.

pentru a impiedica patrunderea. mentionam ca ele nu figureaza si nu sunt expres aratate in toate ramurile dreptului. 53) prevede. 108). intr-un spatiu de locuit sau intr-o alta incapere. de asemenea. in materie de raspundere penala aceste imprejurari sunt concretizate. . insotita de violenta periculoasa pentru viata sau sanatatea persoa¬ nei ori de amenintarea cu aplicarea unei asemenea violente. ia. „Persoana care a savirsit o fapta ce contine semnele com-ponentei de infractiune poate fi liberata de raspundere penala de catre in¬stanta de judecata in cauzele: . (1) al art. Gratierea (art. conform alin.dar. a altei persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. in materie de raspundere civila. 14). Relativ la cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei. retine persoana obligata care ar putea sa se ascunda. 36 al Codului penal stipuleaza ca este in stare de legitima aparare persoana care: a) savirseste fapta pentru a respinge un atac direct.cind autorul faptei n-a prevazut posibilitatea survenirii unor asemenea urmari daunatoare. sau inlatura rezistenta celui obligat sa tolereze acti¬unea daca nu se poate obtine asistenta organelor competente si daca. material si real. Astfel. 13. fara o interventie imediata. spera cu usurinta ca nu se vor produce. in Codul penal din 18 aprilie 2002 legiuitorul a stabilit cauzele care inlatura caracterul penal al faptei intr-un capitol separat . remarcam ca Codul civil contine doar o singura prevedere normativa din care ar rezulta cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei. b) savirseste fapta. in scopul autoapararii. .capitolul III. desi trebuia si putea sa le prevada. exista pericolul ca realizarea dreptului sa devina imposibila sau substantial ingreuiata". Astfel. liberarea de raspundere penala. in acelasi scop. imediat. In dreptul penal aceste imprejurari sunt cunoscute sub denumirea de cauze care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii. Art. Codul penal (art. e) riscul intemeiat. se considera cauze care inlatura caracterul penal al faptei: a) legitima aparare.impacarea (art. 109). in virtutea unor imprejurari. prevazuta mai sus. 107). „nu sunt ilicite actiunile persoanei care. 35. 2. 3.Generalizaţi împrejurările care exclud răspunderea juridică. 13) si extrema necesitate (art. Legitima aparare este in consens direct cu drepturile si libertatile fundamentale ale omului. d) constringerea fizica sau psihica.Reabilitarea judecatoreasca (ari. c) starea de extrema necesitate. distruge sau deterioreaza un bun sau. 112). Ele sunt reflectate in capitolul XI al Codului penal. Con¬form art. indreptat impotriva sa. sustrage. b) retinerea infractorului.Estimaţi împrejurările care liberează de răspundere juridică. b) neglijenta . in Codul penal din 1961 erau formulate doar doua cauze care inlaturau ca¬racterul penal al faptei: legitima aparare (art. Acestea sunt: Amnistia (art.

precum si alte relatii derivate din cele de munca. sistemul organelor puterii de stat.sistem”. sistemul si competenta autoritatilor publice etc. modalitatile de exercitare a competentei cu care sint inzestrate organele administratiei de stat. Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementeaza rela¬tiile sociale cu privire la activitatea executiva si de dispozitie a organelor admi-nistratiei de stat. dar Constitutia reprezinta principalul izvor al dreptului constitutional.Determinaţi sistemul dreptului şi ramurile de drept ale Republicii Moldova. raporturile acestor organe cu alte organe de stat. relatiile dintre stat si persoana. 1.. princi-piile de organizare si functionare a lor. e) schimbarii situatiei. libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor. Importanta lui deosebita se explica prin faptul ca existenta statului de drept presupune suprematia Constitutiei in ierarhia izvoarelor de drept.. . Se deosebesc dupa obiect(relatia sociala) si metoda(imperativa poate fi onerativa sau prohibitiva si norme dispozitive care pot fi permisive supletive etc). ca rezultat al unui proces de sistematizare a dreptului si ca urmare a aparitiei unor coduri.sistem juridic” . Dreptul constitutional reprezinta ansamblul normelor juridice care regle-menteaza relatiile sociale cu privire la bazele orinduirii sociale si politicii sta-tului. Dreptul civil este una dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului. contraventiile administrative. drepturile. Sistemul juridic ar fi totalitatea normelor de drept. Dreptul constitutional este una dintre principalele ramuri ale dreptului. . organele imputernicite sa examineze cauzele cu pri-vire la contraventiile administrative. tragerii la raspundere administrativa. intre persoane juridice si persoane fizice si intre persoane fizice.a) b) c) d) minorilor. . care repre-zinta ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile patrimoniale si rela¬tiile personale nepatrimoniale strins legate cu cele patrimoniale ce se nasc intre persoane juridice. El reglementeaza structura organelor administratiei de stat. caintei active. ceta-tenia. Dreptul muncii este o ramura de drept de sine statatoare.sistem legislativ”. deoarece cuprinde bazele juridice pe care se intemeiaza intreaga reglementare juridica. sistemul electoral. Am dat deja in acest capitol definitia notiunii "ramura de drept".. sistemul economic. relativ noua. con-sideram ca ele au aparut mai intii in orinduirea burgheza. 14 1. 2. J) liberarii conditionate. ce cup¬rinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale de munca. Relatiile de munca apar in pro¬cesul muncii sociale a angajatilor la . organismelor care înfătuiesc justiţia într-o anumită ţară. renuntarii de bunavoie la savirsirea infractiunii. g) prescriptiei de tragere la raspundere penala" Test nr. sanctiunile administrative..Daca e sa ne referim la modul in care sau conturat ramurile de drept. Institutiile juridice de baza sint: sistemul politic.Sistemul de drept al Republicii Moldova.sistem de drept”. Sistemul de drept este ansamblul normelor juridice în vigoare într-un stat şi este strâns legat de existenţa autorităţii publice. in continuare ne vom referi succint la principalele ramuri ale dreptului contemporan. Interpretaţi categoriile:.

Formulaţi problemele şi etapele de constituire a sistemului de drept în Republica Moldova. iar metoda de reglementare specifica este cea a subordonarii. iar nor-mele juridice au un caracter imperativ. De asemenea. precum si unele relatii dintre acestia si alte persoane. modificarea si desfacerea contractului de munca. institutii si organizatii. 1. asigurarile sociale de stat. precum si intre cetateni ca parti in proces. incheierea. Aceste norme juridice stabilesc pedepsele si deter-mina conditiile in care statul trage la raspundere penala persoanele care savirsesc infractiuni. stipulate in Codul fiscal si in alte izvoare de drept. Curtile de Apel. cum ar fi: protectia muncii. Test nr. Dreptul procesual civil. el s-a desprins din dreptul civil. 3. Normele dreptului financiar. 2. Raporturile de drept financiar se nasc intre organele administratiei financiare de stat si persoanele fizice si juridice. finantele intreprinderilor si ale organizatiilor economice.infractorul.reprezinta anularea. fixat in mare parte in Codul de procedura civila al Republicii Moldova. cand dispozitiile din actul anterior devin incompatibile cu cele din actul nou. reprezinta ansamblul de norme juridice care reglemen-teaza ordinea dezbaterii si rezolvarii. sau tacita (implicita). Curtea Suprema de Justitie a Republicii Moldova) si cetateni. Fiind norme de drept procesual. Principalul izvor de drept este Codul de procedura penala. a procuraturii si a in-stantei de judecata in judecarea cauzelor penale. timpul de munca si timpul de odihna. disciplina muncii etc. normele juridice avind intotdeauna caracter imperativ. a unui act normativ printr-un alt act normativ de aceeasi valoare juridica sau de o valoare juridica superioara. relatiile nascute din infiere.Determinaţi modalităţile prin care o lege iese din vigoare. tutela si curatela etc. precum si indeplinirea hotaririlor judecatoresti privind cauzele respective.Estimaţi abrogarea şi nulitatea legii. Ca ramura de drept. 3. de catre justitie. a cauzelor civile. Metoda de reglementare este cea a subordonarii. repartizarea si utilizarea fondurilor banesti. 15 . aceste norme reglementeaza raporturile care apar intre orga¬nele de infaptuire a justitiei (judecatorii.intreprinderi. Metoda de reglementare este cea a sub¬ordonarii. 2. suprimarea unei legi sau a unei dispozitii legale si care are ca rezultat scoaterea din vigoare. Principalul izvor de drept este Codul penal. prevazute in special in Codul familiei. relatiile personale si patrimoniale dintre soti. ABROGARE . iar normele dreptului familiei. Dreptul procesual penal este format din ansamblul de norme juridice care reglementeaza activitatea organelor de urmarire penala.Caracterizaţi acţiunea efectivă a legii. iar celalalt subiect . Dreptul financiar cuprinde acele norme juridice care se refera la formarea. In raporturile juridice penale intotdeauna unul dintre subiecti este statul. ele reglementeaza raporturile acestor organe cu cetatenii asupra carora se rasfringe activitatea lor. relatiile dintre parinti si copii. pentru descoperirea infractiu-nilor. Abrogarea poate fi expresa.34 Dreptul penal cuprinde normele juridice care reglementeaza relatiile sociale prejudiciate prin infractiuni. salarizarea. se refera la: incheierea si desfacerea casatoriei. Dreptul familiei este format din normele juridice care reglementeaza rela¬tiile sociale ce se stabilesc intre membrii familiei. reglementeaza urmatoarele probleme mai importante: bugetul de stat. in total sau in parte.Ieşirea din vigoare a legii. cand actul nou o pronunta direct. creditele.

Distingeţi condiţiile (temeiurile) răspunderii juridice. in dependenta de gradul de :ricol social si sanctiunile ce se aplica pentru savirsirea diferitelor fapte cite.temei al răspunderii juridice 1. 1. contine semnele unei fapte prevazute de prezentul cod. dar. Fapta ilicita Fapta ilicita reprezinta imprejurarea de care legiuitorul leaga apari-i raportului juridic de constringere. 9 al Co¬dului cu privire la contraventiile administrative al Republicii Moldova. b) legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul produs. contraventia este definita de art. Ea presupune intotdeauna incalcarea unei norme juridice care terzice ceva. prevazuta de legea penala. Inactiunea consta dintr-o abtinere de la o actiune. Faptele ilicite pot fi diferentiate in: a) infractiuni. Toate faptele ilicite prezinta. in norma juridica. la drepturile persoanelor juridice etc. Indiferent de domeniul juridic (civil. impusa persoanei. (2) Nu constituie infractiune actiunea sau inactiunea care. fiind lipsita de importanta. b) Contraventia Ca forma a conduitei ilicite. d) fapte ilicite civile etc. c) abateri disciplinare. nu prezinta gradul prejudiciabil al unei infractiuni". Caracterul obiectiv al legaturii cauzale inseamna ca aceasta exista inde¬pendent de vointa omului si de recunoasterea ei. exis¬tenta infractiunii este de neconceput in afara determinarii exprese facuta de legea penala. 2. financiar :. Ce-i drept. Stiinta dreptului porneste de la premisa conform careia raspunderea juridica se declanseaza si su¬biectul faptei ilicite este tras la raspundere cu conditia ca rezultatul ilicit este o consecinta . c) existenta vinovatiei. desi formal.1. indiscutabil. Legatura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator Latura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator este obiectiva.) in care are loc. savirsita cu vinovatie si pasibila de pedeapsa penala. infractiunea prezinta cel mai inalt •ad de pericol social. Nu intimplator in dreptul penal se ia la baza un principiu cunoscut inca din antichitate: nullum crimen sine lege (nu exista crima tara sa fie prevazuta de lege). Dupa cum se vede din definitia data infractiunii de Codul penal. b) contraventii. penal. Fapta ilicita poate imbraca diferite forme. d) inexistenta unor imprejurari care exclud raspunderea juridica. Modalitatile de importare ilicita pot fi: actiunea sau inactiunea. administrativ. Potrivit art. Ea se manifesta printr-o comportare t intra in contradictie cu prescriptiile normelor juridice. Actiunea reprezinta modalitatea cea mai frecventa de realizare a con-dtei ilicite. gradul de periculozitate poate fi mai mare sau mai mic.Vinovăţia. a) Infractiunea Dintre toate formele de fapte ilicite. un pericol social. Contraventie administrativa se considera fapta (actiunea sau inactiunea) ilicita ce atenteaza la personalitate. La ele se atribuie: a) fapia ilicita. 14 al Codului Penal al Republicii Moldova: „(1) Infractiunea este o fapta (actiune sau inactiune) prejudiciabila. raspunderea juridica survine numai atunci cind sint trunite anumite conditii.

3. Culpa este acea forma a vinovatiei in care autorul unei fapte ilicite nu prevede consecintele faptei sale. Vinovatia presupune si implica recunoasterea capacitatii omului de a patrunde si a aprecia un lucru la justa lui valoare. Principiile dreptului sint acele idei (prescriptii) fun¬damentale. Vinovatia este o alta conditie a raspunderii juridice. Intentia. prevazin-du-le. se caracterizeaza printr-un complex de factori psihici printre care un rol primordial ii revine cunoasterii carac¬terului antisocial al faptei si acceptarii urmarilor ei negative. cind fapta ce se atribuie unei persoane nu-i apartine tine sau daca fapta data e un rezultat ce nu depinde in genere de vointa ei. vinovatia se manifesta ca o legatura intre constiinta omului si consecintele survenite in urma faptei sale ilicite. spera cu usurinta ca nu se vor produce. Culpa imbraca doua forme: a) sineincrederea (imprudenta) . ca forma a vinovatiei.1. Orice fapta savirsita de o persoana. b) culpa. desi trebuia si putea sa le prevada. Raportul cauzal exclude faptele intimplatoare care pot uneori interveni. Vinovatia se poate manifesta prin urmatoarele forme: a) intentia. Ea caracterizeaza atitudinea psihica a autorului faptei ilicite fata de fapta sa si fata de conse¬ cintele acesteia. desi trebuia sa le prevada sau. Intentia e directa atunci cind persoana (subiectul. b) neglijenta . Intentia. poate fi directa si indirecta. Profesorul Costica Voicu considera ca „principiile fundamentale ale dreptului sint acele idei generale.Distingeţi principiile dreptului şi importanţa lor. in cazul intentiei indirecte.Determinaţi natura vinovăţiei şi modalităţile acesteia. Nu poate fi vorba de vinovatie atunci.cind autorul prevede caracterul ili¬ cit al faptei sale si urmarile acesteia.cind autorul faptei n-a prevazut posibilitatea survenirii unor asemenea urmari daunatoare. precum si modalitatea de coordonare a normelor juridice in jurul unei idei calauzitoare. in virtutea unor imprejurari. 2. Ca rezultat.Importanţa teoretică şi practică a principiilor dreptului 3. nu le accepta. inainte de a deveni realitate. apare sub forma unei idei de comportament. spera in mod usuratic ca ele nu se vor produce. 3. diriguitoare care stau la baza elaborarii si aplicarii dreptului". faptuitorul) isi da seama de caracterul so-cial-periculos al actiunii sau inactiunii sale. dar si miscarea de a incepe.Estimaţi legătura vinovăţiei cu alte condiţii ale răspunderii juridice. diriguitoare ale sistemului de drept si ale compartimentelor acestuia. a prevazut urmarile daunatoa¬re ale acestora si doreste sa savirseasca fapta si actioneaza in acest scop. ideea este urmata de hotarirea realizarii ei practice. la rindul ei.2 . nu le doreste. subiectul prevede caracterul ilicit al faptei sale si al urmarilor acesteia si accepta producerea faptei si a urmarilor ei.nemijlocita a faptei (actiunii sau inactiunii) sale ilicite. Termenul de principiu isi are originea in grecescul arhe care desem¬neaza actiunea de a conduce. dar. Mai apoi. 2.

Remarcam doar faptul. orientind reglementarile juridice si aplicarea dreptului. autorii. politica. Importanta teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. Din punct de vedere al continutului principiilor dreptului pot fi de inspiratie filosofica. 4. principiile dreptului pot fi divizate in: a) principii de drept national (intern) ce se aplica in cadrul unui stat. principiile dreptului se impart in: principii generale.Principiile generale ale dreptu¬lui" ca „un ansamblu de idei directoare care fara a avea caracterul precis si concret al normelor de drept pozitiv orienteaza aplicarea dreptului si evolutia lui". 3. intr-o cauza legea tace. judecatorul solu¬ tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului. 3. principiile gene¬rale ale dreptului se impart in principii directoare si principii corective. prezumtia de cunoastere a legii. in majoritatea absoluta a cazurilor. Dupa diviziunea dreptului. ramurale (de ramura). si e firesc sa fie. Principiile sunt norme calauzitoare care stau la baza intregului sistem de drept dintr-un stat. principiul libertatii) sau sa aiba un caracter preponderent sau chiar exclusiv juridic (de exemplu. deosebim: a) principii de drept public.2. (de exemplu.Determinaţi categoriile principale ale principiilor dreptului şi interacţiunea acestora . Anume asupra acestor categorii de principii ne vom pronunta. Dupa genul de functie tehnica pe care o indeplinesc. Am prezentat doar unele criterii de clasificare a principiilor dreptului. Atunci cind. Evident. Continutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului. principii ramurale (de ramura) si principii interramur ale. sociala (de exemplu. Dupa gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune. cu referinta la Statele Uniunii Europene. • in cazuri determinate. ca. principiul egalitatii in fata legii). b) principii de drept comunitar (supranational) ce se aplica in cadrul Comunitatii Europene. Importanta teoretica a principiilor dreptului re¬zida din aportul lor la opera de creare a dreptului. Dupa sfera de aplicare. isi expun parerile asupra principiilor generale (fundamentale). Importanta practica. 5. cu referire la statele lumii. ca regula. 2. Corective sint principiile in absenta carora solutiile legale ar putea fi nejuste sau neadecvate. 1. principiul legalitatii). interra-murale. Importanta practica a principiilor dreptului re¬zulta din urmatoarele idei: • principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale drep¬ tului. . principiile dreptului tin loc de norme de re¬ glementare. cu mult mai multe. Directoare sint acele principii de care depinde ordinea sociala. ele sint. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. c) principii de drept international ce se aplica in cadrul societatii internationale. b) principii de drept privat. Importanta teoretica.

3. scot in evidenta trasaturile esentiale ale unui tip istoric de drept. o concretizare detaliata a principiilor fundamentale ale dreptului. o particularizare.Estimaţi rolul principiilor dreptului în cazul aplicării dreptului şi soluţionării problemelor în cazul depistării unor lacune în drept. in acelasi timp. 3. Principiile interramurale depasesc cadrul unei ramuri de drept. o dezvoltare. Principiile ramurale ale dreptului caracterizeaza o ramura de drept.Principiile fundamentale (generale) caracterizeaza intregul sistem de drept. Ele. ale unor familii (mari sisteme) de drept contemporane. . Ele reprezinta o prelungire. Ele scot in evidenta trasaturile distincte comune a doua sau citeva ramuri de drept.