Identificarea gradului de vulnerabilitate psihologică a persoanelor

private de liberate nou depuse în penitenciar de a dezvolta o
psihopatologie de tip anxios-depresivă
Mihai-Bogdan IOVU52
Lect. Dr., Departamentul de Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca
Sănătatea mentală este un bun precursor al oricărui gen de activitate şi aici
există un consens internaţional în acest sens. Paradigma cognitivcomportamentală apreciază că la baza problemelor de tip emoţional şi
comportamental sunt credinţele iraţionale despre sine, lume şi viaţă. Scopul
lucrării: evaluarea vulnerabilităţii psihologice la un număr de 30 de adulți nou
depuși în penitenciar. Material şi metode: pentru realizarea psihodiagnosticului
s-au folosit drept instrumente Scala de atitudini disfuncţionale (DAS-A) şi Scala
de atitudini şi convingeri 2 (ABS-2). Rezultate: se poate observa global următorul
aspect la ambele scale - subiecţii aflaţi într-un grad mare de risc spre a dezvolta
tulburări emoţionale au înregistrat un procent de 60% pe scala DAS-A (adică 18
de subiecţi ce prezintă atitudini predispozante pentru instalarea depresiei) şi
96,7% la ABS-2 (adică aproape toți prezintă o vulnerabilitate crescută pentru
instalarea anxietății). Discuţii: sunt situaţii când rezultatele celor două scale sunt
în relaţie de comorbiditate, astfel constituind un grad mai complex de
vulnerabilitate psihologică. Concluzii: având în vedere că screeningul psihologic
a fost aplicat pe o populaţie ce pornea cu premiza de non-clinic concluzionăm că
procentele obţinute sunt mari şi atrag atenția asupra nevoii de a dezvolta
programe de suport psiho-social pentru subiecții de gen masculin nou-depuși în
penitenciar.
Introducere
Vulnerabilitate psihologică pentru psihopatologia de tip anxios-depresivă
Teoria lui Beck propune un model interacţionist în care factorii stresori de viaţă
interacţionează cu vulnerabilitatea cognitivă a persoanei şi precipită dezvoltarea
unei stări psihopatologice (Beck, 1987). Conform lui Beck, indivizii care au
scheme disfuncţionale „latente”, au o vulnerabilitate psihologică crescută la a
dezvolta diferite tulburări mentale precum depresia și anxietatea.
Depresia se definește ca o stare mintală caracterizată prin sentimente de tristeţe,
singurătate, disperare, scăderea stimei de sine şi autoreproşuri; semnele asociate
acesteia includ inhibiţia psihomotorie sau, uneori, agitaţia, scăderea contactelor
interpersonale şi simptome vegetative cum ar fi insomnia şi anorexia. Depresia
reprezintă una dintre cele mai frecvente tulburări întâlnite în populaţie. Se
52

Lector Dr. Mihai-Bogdan Iovu - iovu.mihai@socasis.ubbcluj.ro; Universitatea Babeș-Bolyai
Cluj-Napoca, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

PROBATION junior ● 128

estimează că 18,4 milioane (6%) de locuitori cu vârsta între 18-65 ani de la
nivelul UE întrunesc criteriile pentru depresie majoră (Wittchen & Jacobib, 2005).
Costurile ecomomice ale acesteia au fost estimate la 118 mld. euro în 2004, fiind
considerată cea mai costisitoare boală mentală (Sobocki, Jonsson, Angst, &
Rehnberg, 2006). În general, riscul de a dezvolta o tulburare depresivă de-a lungul
vieţii este de 15% (Lam & Mok, 2008). Conform OMS (Organizaţia Mondială a
Sănătăţii), în prezent, tulburarea depresivă este a patra cauză de dizabilitate, iar în
anul 2020 se preconizează că va ajunge pe locul doi, după bolile cardiovasculare
(Swartz & Rollman, 2003). În România, un studiu condus de Liga Română de
Sănătate Mintală realizat în 2008, a concluzionat că prevalența episodului
depresiv major la momentul examinării a fost de aproximativ 9%, iar pe durata
întregii vieți de 21% (Bobe, 2011).
Dacă trăirea depresivă are corespondent în emoțiile negative disfuncționale,
trăirea anxioasă are corespondent în perceperea viitorului într-un mod care
implică potențialul de pierdere a integrității fizice sau mintale, ostilitate din partea
celorlalți și suferință. Anxietatea este o stare afectivă caracterizată printr-un
sentiment de insecuritate. Aceasta reprezintă la rândul ei una dintre cele mai
întâlnite tulburări mentale, estimându-se că 40,4 milioane (14%) de locuitori cu
vârsta între 18-65 ani de la nivelul UE întrunesc criteriile pentru diverse tulburări
din spectrul anxietății (Wittchen & Jacobib, 2005), costurile economice ale
acesteia ridicându-se la 46,6 mld. USD în SUA, adică 31,5% din totalul
cheltuielilor de sănătate mentală (DuPont et al., 1996). În România, prevalența se
ridică la 4,9% conform unui studiu din 2009 (Florescu et al., 2009). Ponderea
cazurilor severe în rândul tulburărilor de anxietate a depășit 50%, după cum
urmează: 59,4% din cazurile de anxietate generalizată, 57,9% din cazurile de
agorafobie fără panică și 57,9% din cazurile de panică. Severe au fost mai puțin
de jumătate dintre cazurile de stres posttraumatic (46,7%), aproximativ o treime
dintre cazurile de fobie socială (36%) și tulburări de anxietate (30,3%).
Prezența concomitentă în tabloul clinic a elementelor anxioase și a celor depresive
este înțeleasă fie ca o comorbiditate, fie ca o asociere a celor două sindroame,
putând fi interpretată categorial sau dimensional (Tudose et al., 2005). Atunci
când există un tablou clinic complet fie anxios, fie depresiv, vorbim de
comorbiditate. Cei care susțin modelul dimensional iau în considerare corelația
puternică între cele două și susțin formularea sindrom anxios-depresiv.
Vulnerabilitate pentru psihopatologia de tip anxios-depresiv în mediul
penitenciar
La nivel European în 2012 erau înregistrați 1.737.061 de persoane în sistemul
penitenciar, în scădere cu aproximativ 90.000 față de 2011 (Aebi & Delgrande,
2014). Ratele populaţiei din penitenciare variază însă considerabil între țări în
funcție de capacitatea și calitatea generală a sistemelor penale naționale. O
problemă gravă în închisorile şi penitenciarele din întreagă lume, o constituie
deţinuţii cu probleme de sănătate mentală. Studiile internaționale arată că
prevalența tulburărilor psihiatrice este mai mare comparativ cu cea din populația

PROBATION junior ● 129

generală, dar rezultatele variază în funcție de locația și metodologia cercetării. Un
studiu realizat de Departamentul de Justiție al S.U.A arată că între 44,8% și 64,2%
dintre deținuți au probleme de sănătate mentală. Procentul variază în funcție de
tipul de închisoare, acesta fiind mai ridicat în închisorile locale, comparativ cu
închisorile de stat și cele federale (U.S. Department of Justice, 2006). Între 6 și
15% dintre deținuții din închisorile americane au tulburări mentale grave precum
schizofrenie sau depresie majoră. Prevalența simptomelor pentru diverse categorii
de tulburări mentale identificate a fost între 35 și 54% pentru manie, între 16 și
30% pentru depresie majoră și între 10 și 24% pentru tulburările psihotice (Lamb
& Weinberger, 1998). Într-un alt studiu, Fazel și Danesh (2002) concluzionează
că 4% din deținuți sunt diagnosticați cu o tulburare psihotică, 10% din bărbați și
12% din femei au depresie majoră și 42% din femei și 65% bărbați sunt
diagnosticați cu o tulburare de personalitate. Blaauw, Kerkhof și Vermunt (1998)
au concluzionat de asemenea că 89% din toți deținuții manifestă simptome
depresive și 74% manifestă o simptomatologie specifică legată de stress.
Rezultate similare se obțin și în Australia unde 2:7 deținuți se confruntă cu
probleme de sănătate mentală (Huxter, 2013). Intrarea în penitenciar se asociază
cu dezvoltarea unor tulburări psihiatrice (Blaauw & van Marle, 2007). O dată cu
intrarea în noul mediu, viaţa individului se reconstruiește pe terenul unei
provocări continue pe care persoana o are cu ceilalți, dar mai ales cu sine.
Persoana ajunsă pentru prima dată în penitenciar poate fi considerată traumatizată
din punct de vedere psihologic, trăind un real șoc care îmbracă forme diverse de
manifestare: autoizolare, autoagresiune, stări depresive şi anxioase, stări
confuzionale, simptome de sevraj (în cazul persoanelor dependente de substanţe),
heteroagresiune. Butoi și Butoi (2003) apreciază că „în comparaţie cu stările
accidentale de izolare, privarea de libertate în sistemul detenţiei, are drept
consecinţă absolut specifică, înlăturarea simbolurilor exterioare ale personalităţii
prin obligativitatea purtării uniformei de deţinut care standardizează modul de
viaţă şi estompează până la anulare diferenţele individuale” (pag. 353). Mediul
penitenciar devine unul patogen care „depersonalizează individul şi-l face să
devalorizeze lumea şi pe sine însuşi, şi ce este mai rău, permite obişnuirea cu
acest mediu” (Florian, 1996, p. 124). Prin urmare, deținuții nou depuși în
penitenciar sunt mai vulnerabili în dezvoltarea unei simptomatologii de tip
depresiv (Boothby & Durham, 1999), iar Asociaţia Mondială de Psihiatrie (WPA)
şi-a exprimat în nenumărate rânduri îngrijorarea cu privire la numărul crescut de
bolnavi psihic plasaţi în instituţiile de corecţie (Okasha, 2004).
În ceea ce privește mediul penitenciar din România, datele epidemiologice sunt
extrem de puține. La sfârșitul primului semestru, numărul total de persoane
înregistrate în unitățile din sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a
fost de 32.170. Din acestea, în perioada 01-30.06.2014 au fost depuse 1.229
persoane, din care 1.111 nou intrate (ANP, 2014). Penitenciarele din România se
confruntă cu probleme serioase când vine vorba de sănătatea mentală în contextul
unei instituţii privative de libertate. Popa (2009) atrage atenția că nu există
programe constante şi profesioniste pentru această categorie de beneficiari, iar
funcţionalitatea unei echipe multidisciplinare nu se realizează datorită orgoliilor
profesionale.

PROBATION junior ● 130

Lucrul cu persoanele cu tulburări mentale necesită o pregătire specială, însă când
acestea se află într-un mediu privativ de liberate, intervențiile livrate dobândesc o
specificitate aparte (Nicoară & Ciontesc-Nițoiu, 2005). Din această perspectivă,
Popa (2008) subliniază că lucrul cu persoanele cu probleme de sănătate mentală în
penitenciar trebuie să se țină seama de veridicitatea simptomatologiei declarate,
de momentul diagnosticării și de stadiul afecțiunii.
Metodologie
Scop
Obiectivul principal al lucrării de față constă în măsurarea gradului de
vulnerabilitate a persoanelor nou depuse în penitenciar de a dezvolta o
psihopatologie de tip anxios-depresivă. Pornind de la premisa că în momentul în
care individul ia contact cu viața de detenție, probabilitatea dezvoltării unor
tulburări psihice precum depresia și anxietatea este crescută (Singleton, Meltzer &
Gatward, 1998), ne-am propus următoarele ipoteze de lucru:
• H1: subiecții nou-depuși în penitenciar înregistrează o
vulnerabilitate crescută pentru instalarea tulburării depresive și a
tulburării de anxietate.
• H2: există o asociere semnificativă între vulnerabilitatea privind
instalarea tulburării depresive și a tulburării de anxietate în cazul
subiecților nou-depuși în penitenciar.
Participanți
Lotul cercetării a fost alcătuit din 30 de subiecți de gen masculin, nou depuși întrun penitenciar de maximă siguranță. Criteriul principal de selecție a fost lipsa unui
diagnostic psihiatric. Prin urmare, lotul este unul non-clinic prezumtiv, altfel spus
emoţiile negative trăite nu ar trebui să apară ca parte a unui tablou clinic
invalidant. Având în vedere caracteristicile lucrului cu persoanele din penitenciar,
subiecții incluși în studiu au fost selecționați de către asistentul social. Aceasta
înseamnă o probabilitate scăzută de generalizare a rezultatelor, dar având în
vedere natura preponderent exploratorie a cercetării, considerăm că această eroare
de selecție nu a afectat semnificativ calitatea analizelor și a rezultatelor.
Măsurători
Selecția scalelor a servit scopului cercetării și s-a făcut în funcţie de indicaţiile
manualelor clinice care menţionează asocierea pozitivă între credinţele iraţionale
şi anxietate şi depresie (evaluate ca şi complexe de manifestări cognitive,
comportamentale, fiziologice şi subiective). La baza întregului demers de testare
și interpretare a stat paradigma cognitiv-comportamentală.
Scala de Atitudini Disfuncționale – forma A (DAS-A: Weissman & Beck, 2007)
este un instrument care permite evaluarea atitudinilor ce pot constitui o
predispoziție pentru instalarea depresiei. Cei 40 de itemi ai scalei sunt formulați

PROBATION junior ● 131

ca afirmații care stau, în general, la baza gândirii idiosincratice tipic depresiv.
Răspunsul la fiecare item este măsurat pe o scală de la 1 la 7 (7 = acord total; 1 =
dezacord total) și oferă informații referitoare la atitudinile disfuncționale ale
persoanei, care funcționează ca scheme prin intermediul cărora persoana își
construiește realitatea. Scorul total (40-280) indică măsura în care atitudinile
disfuncționale sunt considerate ca fiind proprii gândirii subiectului și cu cât scorul
total este mai mare, cu atât nivelul atitudinilor disfuncționale este mai mare. Scala
a fost validată anterior și pentru populația de adulți din România (Macavei, 2006).
Scala de Atitudini și Convingeri 2 (ABS-2: DiGiuseppe, Leaf, Exner, & Robin,
2007) este unul dintre cele mai eficiente instrumente de evaluare a credinţelor
iraţionale/raţionale legate de apariția unei simptomatologii de tip anxios. Scala
cuprinde 72 de itemi dispuși într-o matrice (4x3x2), alcătuită din trei factori: (1)
procese cognitive (pretenţiile absolutiste/imperativul „trebuie” [demandingness –
DEM], evaluarea globală negativă a propriei persoane [self downing – SD],
toleranţa scăzută la frustrare [low frustration tolerance – LFT] și catastrofarea
[awfulizing – AWF]); (2) arii de conţinut (convingeri legate de aprobare, realizare
şi confort) și (3) mod de frazare (iraţional şi raţional). Fiecare item este măsurat
pe o scală de la 1 la 5 (1 = puternic împotrivă; 5 = puternic de acord). Prin
însumarea itemilor corespunzători fiecărei dimensiuni rezultă un scor global
pentru care o valoare mică reprezintă credinţe iraţionale puţine, iar un scor mare
credinţe iraţionale multe. Validitatea și fidelitatea variantei în limba română a
ABS-2 a fost măsurată de Macavei (2002), instrumentul dovedind caracteristici
psihometrice comparabile cu varianta inițială în limba engleză.
Procedura
După ce s-a obținut acceptul de a intra în penitenciar, chestionarele au fost
aplicate în sala de mese, sub supravegherea asistentului social. Subiecții au fost
informați verbal despre scopul studiului și ulterior au semnat acordul de
participare. Având în vedere natura întrebărilor, unii itemi au trebuit reformulați și
explicați individual, ceea ce a introdus în unele cazuri erori din partea
operatorului. Aceasta reprezintă o altă limită care reduce gradul de generalizare a
rezultatelor.
Aspecte etice ale cercetării
Având în vedere apartenența lotului cercetării la o populație vulnerabilă, hotărârea
de a efectua acest studiu, a fost luată după o evaluare atentă a gradului de
acceptabilitate din punct de vedere etic, responsabilitate ce a revenit autorului și
după consultarea cu asistentul social al instituției. Astfel, cercetarea a vizat
subiecți umani, persoane recent private de libertate și a utilizat date despre starea
de sănătate psihică a acestora. De aceea a fost extrem de important obținerea
acceptului din partea psihologului penitenciarului și acordul acestuia de a utiliza
instrumentele. Prin urmare, decizia de a angaja instrumente avizate de Colegiul
Psihologilor din România nu expune la riscuri suplimentare a persoanelor
încarcerate ca subiecți ai cercetării. Mai mult, operatorul de cercetare a fost

PROBATION junior ● 132

absolvent de psihologie, prin urmare cunoaște procedurile de administrare și
cotare; în plus, acesta a derulat practica de semestru în penitenciar, deci era deja
familiar cu toate procedurile interne. Operatorul a creat o bază de date care a fost
transmisă la finalul cercetării autorului. Baza de date SPSS a fost accesată,
utilizată, prelucrată ulterior doar de către autor. Aceasta a putut fi utilizată și de
către operator, cu obligaţia ca acesta să nu se implice în nicio modificare a datelor
constituite sau folosire cu un alt scop/ în altă cercetare. Toate aceste măsuri au
fost luate pentru a asigura validitatea și fidelitatea rezultatelor studiului.
Analiza datelor
Datele au fost prelucrate prin intermediul programului SPSS 19. Procedurile
statistice care au fost rulate au inclus corelatia si regresia liniară simplă.
Rezultatele au fost reprezentate sub formă grafică și tabelară.
Rezultate
După cum arată rezultatele scalei DAS, deținuții nou-depuși în penitenciar
înregistrează o vulnerabilitate crescută pentru instalarea tulburării depresive.
Astfel, 3:4 din aceștia au obținut scoruri ce caracterizează un nivel ridicat și foarte
ridicat al atitudinilor disfuncționale. Doar 10% din respondenți au înregistrat un
nivel scăzut al atitudinilor disfuncționale (Figura 1).

Figura 1. Distribuția atitudinilor disfuncționale (N = 30)
Aceeași vulnerabilitate crescută s-a înregistrat și pentru tulburarea anxioasă. Toți
respondenții se plasează la un nivel ridicat și foarte ridicat al nivelului de
iraționalitate (Figura 2).

PROBATION junior ● 133

Figura 2. Distribuția convingerilor iraționale (N = 30)
Vulnerabilitatea crescută pentru instalarea anxietății a fost sprijinită și de valorile
crescute înregistrate pentru fiecare din procesele cognitive implicate în construirea
credințelor iraționale: 86,7% din indivizi au declarat o tendinţa foarte puternică de
a face evaluări absolutiste şi rigide a evenimentelor, 80% au înregistrat un nivel
foarte ridicat în etichetarea propriei persoane, a celorlalţi și a vieţii ca fiind
„nenorocite” dacă lucrurile nu merg aşa cum îşi doresc, 60% au declarat o
toleranță foarte mică la frustrare, fiind convinși că nu pot fi deloc fericiți dacă
apare ceva ce „nu trebuie să apară în nici un caz” și 80% au un nivel foarte crescut
de catastrofare, evenimentele fiind evaluate ca fiind mai mult de 100% negative
(Tabel 1).
Tabel 1. Distribuția proceselor iraționale
N(%)
Nivel foarte ridicat
Nivel ridicat
Nivel mediu
Nivel scăzut
Nivel foarte scăzut

DEM
26 (86,7)
4 (13,3)
-

SD
24 (80)
6 (20)
-

LFT
18 (60)
10 (33,3)
2 (6,7)
-

AWF
24 (80)
6 (20)
-

Prin urmare, am putut observa că subiecții testați dispun de o manieră rigidă de a
interpreta situațiile de viață, crescând astfel riscul de apariție a unor tulburări
emoționale. Aceasta confirmă asumpția noastră de cercetare: persoanele nou
depuse în penitenciar înregistrează o vulnerabilitate psihologică crescută atât
pentru tulburarea de tip depresiv, cât și pentru cea de tip anxios.
Având în vedere că rezultatele celor două scale sunt în unele cazuri în relaţie de
comorbiditate, am intenționat evaluarea relațiilor dintre cele două tipuri de

PROBATION junior ● 134

vulnerabilități psihologice. Astfel, prin rularea corelației s-a identificat o asociere
semnificativă între între atitudinile disfuncționale și nivelul convingerilor
iraționale [r(28) = 0,476, p = 0,008]. Dintre procesele cognitive implicate în
construirea atitudinilor și convingerilor, vulnerabilitatea pentru instalarea
depresiei se asociază semnificativ cu evaluarea generală negativă a persoanei
[r(28) = 0,401, p = 0,028] și toleranța scăzută la frustrare [r(28) = 0,381, p =
0,038]. Aceasta indică faptul că atitudinile sunt disfuncționale mai ales la
persoanele nou depuse în penitenciar care se raportează negativ la propria
persoană, la ceilalați, la viață în general și la cele care consideră că nu pot fi
fericite. Totodată, s-a înregistrat o corelație semnificativă pozitivă și între
pretențiile absolutiste și toleranța scăzută la frustrare [r(28) = 0,381, p = 0,038]
(Tabel 2).
Tabel 2. Corelații privind variablele de interes (N = 160)
DAS
DEM
SD
LFT
AWF

DAS
-----

DEM
.142
----

SD
.401*
.303
----

LFT
.381*
.381*
.232
----

AWF
.329
.243
.330
.163
---NOTĂ: N = 30 pentru toate variabilele, *p < 0,05

Ultimul punct al analizei a presupus rularea regresiei liniare simple pentru a
investiga în ce măsură convingerile iraționale prezic atitudinile disfunctinale ale
celor încarcerați. Rezultatul a fost statistic semnficativ [F(1, 28) = 8,19, p =
0,008]. Valoarea lui R2 este egală cu 0,226 ceea ce înseamnă că 22% din varianța
atitudinilor disfuncționale este explicată de convinerile iraționale pe care le dețin
subiecții investigați. Prin urmare, gardul de vulnerabilitate pentru dezvoltarea
tulburărilor emoționale este destul de ridicat, dar în aceeași măsură rezultatele
celor două scale sunt în relaţie de comorbiditate, constituind astfel un grad mai
complex de vulnerabilitate psihologică.
Concluzii
Demersul de cercetare a avut drept scop investigarea stării de sănătate mentală a
deținuților nou-depuși în penitenciar. Testarea psihologică descrisă face referire la
etapa de screening inițial, activitate preliminară psihodiagnosticului aprofundat
obligatoriu înaintea intrării în penitenciar. S-a avut în vedere identificarea
vulnerabilităţii psihologice a participanţilor de a devolta tulburări de tip depresiv
sau anxios de intensitate subclinică. Screeningul nu s-a referit la psihodiagnosticul
aprofundat al tulburărilor psiho-comportamentale, ci la identificarea timpurie a
prezenţei sau absenţei unor simptome caracteristice acestor tulburări şi a prezenţei
sau absenţei factorilor de vulnerabilitate pentru dezvoltarea unor tulburări
psihocomportamentale cu scopul identificării unor posibile soluţii care pot fi
livrate în mediul penitenciar. Rezultatele obținute au indicat că bărbații nou
depuși operează în structurile cognitive predominant cu cogniţii iraţionale de

PROBATION junior ● 135

genul catastrofale, toleranţa redusă la frustrare, pretenţii absolutiste şi evaluare
globală negativă şi este de dorit ca în cadrul unor programe de psihoeducaţie să
flexibilizeze acest mod de gândire până la dobândirea unor cogniţii raţionale de
genul preferinţe raţionale, toleranţa la frustrare, acceptarea necondiţionată a
propriei persoane, evaluarea nuanţată a caracterului aversiv al unui eveniment.
Cele două ipoteze de cercetare se validează așadar. Având în vedere că
screeningul psihologic a fost aplicat pe o populaţie ce pornea cu premiza de nonclinic, rezultatele obţinute justifică dezvoltarea unor programe de psihoeducaţie
bazate pe dovezi.
Discuții
Deși semnificative, rezultatele trebuie înțelese în cadrul unor limite clare ale
designului de cercetare pe care ni le asumăm. În primul rând, lotul cercetării este
destul de mic (30 de subiecți), dar nu numărul reprezintă o problemă, ci procedura
de selecție a acestuia care nu permite generalizarea rezultatelor pentru întreaga
populație de deținuți. Subiecții au fost aleși de către personalul angajat al
instituției în funcție de recomandările noastre, însă nu am avut vreun control
asupra persoanelor care au fost incluse în cercetare. De asemenea, luând în calcul
și specificul instituției, deși am fi dorit compensarea erorii de selecție prin
creșterea volumului, acest lucru nu a fost posibil. În al doilea rând, o altă limită
este dată de măsurătorile utilizate. Instrumentele utilizate, deși în validarea
acestora pe populația românească au avut proprietăți psihometrice bune, au
introdus anumite erori pentru categoria de populație cercetată în cazul de față.
Unele formulări au creat dificultăți de înțelegere, iar în aceste condiții
răspunsurile nu reflectă întocmai adevărata stare de fapt. Din această perspectivă
se impune utilizarea pe viitor a unui limbaj de interfață, dar care să respecte totuși
criteriile pe care sunt construite intrumentele, astfel ca proprietățile psihometrice
să nu fie afectate. Marea majoritate a deținuților au un nivel educațional scăzut,
iar angajarea unui astfel de limbaj i-ar ajuta să înțeleagă itemii și să răspundă în
cunoștință de cauză.
Mulțumiri
Colectarea datelor s-a realizat de către Groza Elena, masterand în cadrul
programului Asistenţa socială în spaţiul justiţiei. Probaţiune şi mediere
(Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca).
Bibliografie
Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) (2014). Notă privind privind
situaţia pe luna iunie 2014 a dinamicii şi structurii efectivelor de persoane
private de libertate. Accesat la data de 18.07.2014 la adresa:
http://anp.gov.ro/documents/10180/3244509/SITUA%C5%A2IA+LUNAR%C4%
82%20-+iunie+2014.pdf/cf8fe29a-3329-4e80-a68b-0b4740db60ba

PROBATION junior ● 136

Aebi, M.F. & Delgrande, N. 2014, SPACE I – Council of Europe Annual Penal
Statistics: Prison populations. Survey 2012, Council of Europe, Strasbourg.
Accesat
la
data
de
18.07.2014
de
la
adresa:
http://www3.unil.ch/wpmu/space/files/2014/05/Council-of-Europe_SPACE-I2012-E_Final_140507.pdf
Beck, A.T. (1987). Cognitive models of depression, The Journal of Cognitive
Psychotherapy: An International Quarterly, vol. 1, pp. 5-37.
Blaauw, E. & van Marle, H. (2007) Mental health in prisons în Health in
prisons. A WHO guide to the essentials in prison health, eds. L. Møller, H.
Stöver, R. Jürgens, A. Gatherer & H. Nikogosian, WHO Regional Office for
Europe, Copenhaga (pp. 133-154).
Blaauw, E., Kerkhof, A., & Vermunt, R. (1998), Psychopathology in police
custody, International Journal of Law and Psychiatry, vol. 21, no.1, pp. 73–87.
Bobe, C. (8 martie 2011). Depresia este mai frecventă decât diabetul, stabileșete
primul studiu de specialitate realizat în România. Pagină web. Disponibil la
adresa: http://medlive.hotnews.ro/depresia-este-mai-frecventa-decat-diabetul-inromania.html
Boothby, J.L. & Durham, T.W. (1999), Screening for depressionin prisoners using
The Beck Depression Inventory, Criminal Justice and Behavior, vol. 26, no.1, pp.
107-124.
Butoi, T. & Butoi, I. (2003). Tratat universitar de psihologie judiciară: teorie și
practică. București: Phobos.
DiGiusepe, R., Leaf, R., Exner, T., & Robin, M. (2007). Scala de atitudini şi
convingeri 2 (adaptat de Macavei, B.) în Sistem de evaluare clinică, ed. D. David.
Cluj-Napoca: Editura RTS.
DuPont, R.L., Rice, D.P., Miller, L.S., Shiraki, S.S., Rowland, C.R. & Harwood,
H.J. (1996). Economic costs of anxiety disorders, Anxiety, vol. 2, no. 4, pp. 167172.
Fazel, D. & Danesh, J. (2002). Serious mental disorders in 23000 prisoners: a
systematic review of 62 surveys, Lancet, vol. 359, pp. 545-550.
Florescu, S., Moldovan, M., Mihăescu-Pintia, C., Ciutan, M. & Sorel, G.E.
(2009). Studiu de sănătate mintală în România 2007, Management în sănătate,
vol. 4, pp. 26-34.
Florian, G. (1996). Psihologie penitenciară. București: Editura Oscar Print.
Huxter, M.J. (2013). Prisons: the psychiatric institution of last resort?, Journal of
Psychiatric and Mental Health Nursing, vol. 20, pp. 735-743.
Lam, R.W. & Mok, H. (2008). Depression. Oxford: Oxford University Press.
Lamb, H.R. & Weinberger, L. (1998). Persons with Severe Mental Illness in Jails
and Prisons: A Review, Psychiatric Services, vol. 49, no. 4, pp. 483-492.

PROBATION junior ● 137

Macavei, B. (2002). Scala de atitudini și convingeri II (ABS-2): Date preliminare
pentru populația de limba română, Romanian Journal of Cognitive and
Behavioral Psychotherapies, vol. 5, no. 2, pp. 105-122.
Macavei, B. (2006). Dysfunctional attitude scale, form A: Norms for Romanian
population, Journal of Evidence-Based Psychotherapies, vol. VI, no. 2, pp. 151171.
Nicoară, A. & Ciontesc-Nițoiu, A. (2005). Lucrul cu persoanele ce prezintă
tulburări mentale în Manual de probațiune, eds. V. Schiaucu & R. Canton.
București: Euro-Standard, (pp. 252-265).
Okasha, A. (2004). Mental patients in prisons: punishment versus treatment,
World Psychiatry, vol. 3, pp. 1-2.
Popa, C. (2008). Sistemul românesc privativ de libertate. Iași: Lumen.
Popa, C. (2009). Mental health in Romanian prisons, Probation junior, vol. 1, no.
1, pp. 82-107.
Singleton, N., Meltzer, H. & Gatward, R. (1998). Psychiatric morbidity among
prisoners. London: The Stationery Office.
Sobocki, P., Jonsson, B., Angst, J. & Rehnberg, C. (2006). Cost of depression in
Europe, The Journal of Mental Health Policy and Economics, vol. 9, no. 2, 87-98.
Swartz, H.A. & Rollman, B.L. (2003). Managing the global burden of depression:
lessons from the developing world, World Psychiatry, vol. 2, no. 3, pp. 162–163.
Tudose, F., Tudose, C., Vasilescu, A. & Tămățan, S. (2005). Sindroame
rătăcitoare. București: Info Medica.
U.S. Department of Justice (2006). Mental Health Problems of Prison and Jail
Inmates.
Accesat
la
data
de
18.07.2014
de
la
adresa:
http://www.bjs.gov/content/pub/pdf/mhppji.pdf
Weissman, A. & Beck, A. (2007). Scala de atitudini disfuncţionale. Formele A şi
B (adaptat de Macavei, B.), în Sistem de evaluare clinică, ed. D. David. ClujNapoca: Editura RTS.
Wittchen, H.-U. & Jacobib, F. (2005). Size and burden of mental disorders in
Europe - a critical review and appraisal of 27 studies, European
Neuropsychopharmacology, vol. 15, pp. 357-376.

PROBATION junior ● 138