You are on page 1of 26

Cuprins

1. Introducere...............................................................................................3
2. Sarcina I. Aspecte teoretice conform titlului proiectului de specialitate......6
3. Sarcina II. Documentarea şi particularităţile contabilizării operaţiilor
economice conform titlului proiectului.............................................................9
4. Concluzii.....................................................................................................28
5. Bibliografie.............................................................................................29
6. Anexe......................................................................................................31

2

Introducere
1. Actualitatea şi importanţa temei de cercetare. Contabilitatea din punct de vedere teoretic cît şi
practic reprezintă un domeniu important de cunoaştere. Aceasta se explică prin obiectivele
diverse pe care le urmăreşte în asigurarea integrităţii patrimoniului şi a rezultatelor activităţii
întreprinderilor. Anume stocurile de mărfuri reprezintă o parte integrantă a oricărei activităţi de
întreprinzător. Demersul logic al prelucrărilor contabile ce ţin de operarea mărfurilor reprezintă
principalul obiectiv de departamentul de specialitate din cadrul fiecărei întreprinderi.
Comparativ cu creanţele care rezultă din vînzări, stocurile de mărfuri trebuie achiziţionate
pînă la momentul desfacerii. În conseciţă, prognosticul vînzării capătă o importanţă primordială
şi complică gestiunea stocurilor.
Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la
producători pînă la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economicofinanciare care , de rînd cu alte operațiuni necesită sa fie reflectate în contabilitate. Astfel
contabilitatea mărfurilor este eu procedeu complex care necesită o mare atenție.
2. Scopul investigației efectuate este analiza contabilității marurilor, precum și delimitarea tuturor
operațiunilor cu mărfurile ce au intrat în stocul entității. Concomitant studiul dat urmărește
3.

anumite obiective, și anume:
definirea noțiunii de mărfuri;
caracterizarea metodelor evaluare a mărfurilor;
descrierea contabilității analitice și sintetice a mărfurilor;
derularea operatiunilor de cumparari si vînzari de mărfuri;
evidențierea delimitărilor și structurilor contabile privind mărfurile etc.
Obiectul de studiu cuprinde totalitatea operațiilor cu mărfurile din cadrul entității „ UNIC”SA
unde comercializarea mărfurilor este un dintre activitățile de baz ă. Toate examinerile au fost
efectuate în secția de contabilitate.
Metodologia de cercetare se bazează pe analiza economico-financiară și calcule
automatizate și diferite clasificări. Acestea includ un set de acțiuni:



Observare
Identificare
Descrierea, izolarea şi enumerarea caracteristicilor importante
Colectarea datelor: investigarea materialelor de referinţă, utilizarea diferitelor părţi ale

unei cărţi
Interpretarea datelor

3

Comunicarea rezultatelor: dispunerea logică a informaţiei, aşezarea în succesiune a
ideilor, cunoaşterea vocabularului de specialitate, relevarea factorilor semnificativi,

descrierea clară.
Formularea concluziilor.
Teoria satisface unele condiţii elementare:

-

coerenţă logică - enunţurile să se afle în relaţii de compatibilitate reciprocă
deductibilitate - enunţurile derivă logic unele din altele
completitudine - teoria ştiinţifică tinde să acopere explicativ domeniul la care se referă, să

-

formuleze toate relaţiile semnificative pentru cunoaşterea acestuia la un moment dat.
verificabilitate - orice teorie ştiinţifică trebuie să cuprindă procedee care să o lege de
experienţă, precum şi criterii esenţiale de verificare a conţinutului său ştiinţific.

4. Caracteristica generală a structurii şi organizării activităţii entităţii
Magazinul universal central ,, UNIC’’S.A. este societate pe acțiuni cu sediul: MD-2001,
Republica Moldova, municipiul Chisinau, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt, 8, cu numarul de
indentificare de stat-codul fiscal 1002600026999, ce își începe activitatea în conformitate cu art.
34, al Legii nr. 220- XVI din 19 octombrie 2007 cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor
juridice și a întreprinzătorilor individuali și conentitate datele din Registrul de stat la data de
19.03.2012 (Anexa 1și 2).
Societatea pe acțiuni (denumită în continuare Societate) este persoană juridică,
reorganizată din Magazinul universal central „UNIC”SA din Chișinău în Societate pe ac țiuni
„UNIC”, în temeiul declarației cu privire la constituire a societa ții pe ac țiuni din 16 noiembrie
1995, care își desfășoară activitatea sa în temeiul Legii cu privire la societățile pe ac țiuni, altor
acte legislative și prezentul Statut al Societății și declarației de constituire din 16 noiembrie
1995. ).
Organizarea și funcționarea Societății este orientată către realizarea obiectivelor sale,
fiecare componentă organizatorică contribuie la realizarea obiectivelor derivate din finalitațile
generale ale Societății.
Structura organizatorică a societății „UNIC” SA cuprinde totalitatea direc țiilor de muncă
şi legăturile dintre ele. În structura organizatorică a Societăţii se disting:
Structura de conducere care este organul de conducere al societăţii care decide
asupra politicii ei economice si comerciale.
Structura administrativă care include totalitatea direcțiilor, atribuţiilor şi
responsabilităţilor delimitate pe functiile societații, între care şi funcția financiar-contabilă.
Comform documentului „Statutul Societății” organele de conducere a Societății sunt:

Adunarea generală a acționarilor;

Consiliul Societății;

Organul executiv - Directorul;
4


Comisia de cenzori.
Activitatea Societății este dirijată şi coordonată de către adunarea generală a ac ționarilor
ce se consideră organ suprem de dirijare. În entitate se creează organul executiv, condus de
Directorul Societății, care exercită funcţia de conducere curentă a activităţii Societă ții, rezolvă
toate problemele legate de activitatea Societății.
Structura organizatorică a Societății este reprezentată prin organigrama Societății
prezentată în schema ce urmează unde sunt incluse totalitatea atribuţiilor delimitate pe funcţii a
personalului Societății.
Conform organigramei în cadrul Societății se includ 5 mari subdiviziuni:
Direcția generală comerț;
Direcția deservire tehnică și logistică;
Direcția juridică și documentare;
Secția evidență contabilă;
Secția economie și planificre vînzări.
Structura administrativă are la bază modul de organizare al diferitelor activităţi ale
Societății ţinînd cont de particularităţile fiecăreia dintre ele. Organizarea administrativă sau
structurală a Societății constă în gruparea funcţiunilor, activităţilor, atribuţiunilor şi sarcinilor în
funcţie de anumite criterii şi repartizarea acestora în subdiviziuni organizatorice, în scopul
realizării lor, pe grupuri de persoane, în vederea asigurării unor condiţii cît mai bune pentru
îndeplinirea şi depăşirea obiectivelor Societății.

5

Sarcina I. Aspecte teoretice privind gestiunea mărfurilor la întreprindere
Comerțul reprezintă o activitate economică specializată al cărui conţinut principal îl
constituie realizarea, în cadrul relaţilor de piată, a schimbului de mărfuri de la producător la
consumator.
În esență, comerțul se definește ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor şi
revînzare a lor în scopul obţnerii unui profit.
Contabilitatea în unităţilor de comert este imfluiențată de o serie de factori printre care
pot fi enumeraţi:
-

profitul şi structura organizatorică a unităţi comerciale
componenta şi sursele de formare ale mijloacelor economice
căile de circulație a mărfurilor şi prețurile corespunzătoare
legislaţia economică şi financiară
sistemul de indicatori economici şi financiari.
Mărfurile cuprind categoriile de bunuri economice aflate la dispoziţia întreprinderii şi

destinate pentru a fi vîndute în aceiaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie
Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri, stocurile se caracterizează prin faptul că
se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi.
Pentru întreprinderile de producţie stocurile se întîlnesc în următoarele faze ale circuitului
economic:
 Faza de aprovizionare
 Producţia
 Desfacerea
În faza de aprovizionare activele curente, sub formă de disponibilităţi băneşti, se
transformă în active curente sub formă de mărfurile.
În faza de producţie, materiile prime şi materialele consumate se transformă în stocuri
de semifabricate şi produse finite
În faza de desfacere, stocurile de produse şi semifabricate sunt realizate clienţilor, iar
aceştia urmează să încaseze disponibilităţi băneşti.
În cazul întreprinderilor de comerţ ciclul de exploatare are următoarele faze:
 Aprovizionarea;
 Stocarea;
 Vînzarea.
Aprovizionarea - se definește ca act comercial de trecere a mărfii din proprietatea
vînzătorului în proprietatea cumpărătorului, cu acordul ambilor parteneri.
Momentul intrării mărfii în proprietatea cumpărătorului, poate coincide cu:
-

primirea facturii şi recepţa mărfii urmată de achitarea contravalorii ei;
primirea facturii furnizorilor. În acest caz apare un decalaj între momentul cumpărării şi
cel al recepşiei, decalaj care determină apariția mărfurilor facturate, dar neprimite
(nerecepționate);
6

-

recepția mărfii în lipsa facturii, ceea ce determină apariția mărfurilor recepționate, dar
nefacturate.
Conform modalităților de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi cu plata

imediată (în numerar) sau cu plata ulterioră (pe credit sau prin bancă).
Stocarea - este apariția şi formarea rezervelor de mărfuri destinate vînzării.
Din punct de vedere contabil, stocul reprezintă:

elementul principal al patrimoniului unui comerciant;
element al calculației costului de aprovizionare al mărfurilor vîndute.
În raport cu exercițiul de exploatare, stocul de mărfuri poate fi: inițial (Si), curent sau

final (Sf) .
Vînzarea mărfurilor -

reprezintă, din punct

de

vedere

juridic,

trecerea

în

proprietatea clientului (cumpărătorului) a unor mărfuri, pe baza acordului dintre parteneri cu
privire la obiectul vînzării şi a pretului de vînzare.
În principiu, momentul vînzării coincide cu momentul consimțămîntului părţilor. Din
punct de vedere

contabil, momentul vînzării este considerat cel al facturăriimărfurilor

sau

încasării contravalorii lor.
Ca şi la aprovizionare, apar decalaje între vînzare şi expediere (livrare) care determină
existența: mărfurilor livrate, dar nefacturate; mărfurilor vîndute, dar nelivrate.
Elementele caracterizate mai sus, se determină reciproc, relația dintre ele fiind exprimată
de balanța fluxului (circulației) mărfurilor:
Si+A= V+Sf în care:
Si- stocul inițial
A- aprovizionare
V- vînzare
Sf- stocul final.
Această relație dă posibilitate determinării mărimii unui element în condi țiile cunoaşterii
celorlalte.
Realizarea neîntreruptă a ciclului de exploatare comercială determină obținerea
disponibilitătilor necesare atît reluării aprovizionărilor cît şi asigurării profitului.
Conform SNC mărfurile sunt bunurile pe care întreprinderea le cumpără pentru
revînzare. Mărfurile aflate-n circuitul economic al întreprinderii se caracterizează prin stocuri
iniţiale şi finale.
La primirea mărfurilor de la furnizori divergentele stabilite pot fi clasificate astfel:
După natura lor diferenţele pot fi:

Cantitativ – valorice (cantitatea efectiv recepţionată nu corespunde cu cea din


factura fiscală)
Calitativ – valorice (calitatea mărfii primite nu corespunde celei contractate)
Valorice.

Diferenţele cantitativ – valorice după sensul lor pot fi:
- plusuri,
- lipsuri
7

Plusurile după modul de soluţionare sunt de 2 feluri:
- plusuri admise(acceptate) în gestiune – dacă marfa se încadrează în prevederile
contractuale,se contabilizează ca o intrare de marfă;
- plusuri respinse (neacceptate în gestiune) - dacă marfa nu se încadrează în prevederile
contractuale, cantităţi de marfa de care întreprinderea nu are nevoie şi le ia la păstrare pentru o
perioadă şi apoi le restituie furnizorului, se întocmeşte proces verbal de preluare a mărfurilor în
custodie, se contabilizează în debitul contului 921”Valori de mărfuri şi materii prime în
custodie”.
Lipsurile pot fi:
- lipsuri din vina furnizorului (în cazul cînd marfa nu a fost achitată se solicită
furnizorului o factură fiscală cu suma corespunzătoare; dacă plata s-a efectuat în avans,
furnizorul devine debitor în mărimea valorii mărfurilor şi sumei TVA aferente.
- din vina organizaţiei de transport (se impută acesteia la costul de aprovizionare a mărfii
lipsă plus adaosul comercial şi TVA, se contabilizează analogic lipsurilor din vina furnizorului cu
unica deosibire că se utilizează contul 539);
- din vina delegatului propriu al unităţii de comerţ (se impută acestuia la costul de
aprovizionare a mărfii lipsă plus adaosul comercial şi TVA);
- Lipsurile ce reprezentă perisabilităţi în limita normelor (se trec la cheltuieli comerciale
ale unităţii de comerţ);
- Lipsurile ce reprezentă pierderi din cauza calamităţilor naturale (se trec la cheltuielile
perioadei ale unităţii de comerţ).

8

Sarcina II. Evidența și documentarea mărfurilor

Valoare mărfurilor vîndute se constată drept cheltuială a perioadei în care se determină
veniturile din aceste vînzări, fapt ce asigură concordanţa dintre venituri şi cheltuieli.
Potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, mărfurile pot fi evaluate în următoarele
momente importante ale perioadei de gestiune:
 La intrarea în patrimoniu
 La ieşirea din patrimoniu (trecerea în consum)
 La inventariere
 La data întocmirii rapoartelor financiare
În literatura de specialitate, evaluarea la intrarea în patrimoniu e denumită „evaluare
iniţială”. Evaluarea la ieşire – „evaluare curentă”, iar la data întocmirii rapoartelor financiare –
„evaluare de bilanţ”.
Conform regulii generale de evaluare a mărfurilor şi înregistrarea lor, evaluarea la
valoarea de intrare poate fi:
 Pentru bunurile cumpărate: valoarea de cumpărare plus cheltuielile aferente

procurării fără TVA şi accize
În cazul schimbului mărfurilor: valoarea venală a bunurilor primite sau predate în

procesul schimbului
Pentru mărfurile aduse ca aport la capital, obţinute cu titlu gratuit sau prin donaţie:

valoarea de utilitate
La intrarea în patrimoniu , mărfurile se evaluează şi se înregistrează astfel:
1. Mărfurile şi alte bunuri cumpărate – la valoarea de intrare ce se constată din următoarele
elemente: valoarea de cumpărare a mărfurilor, cheltuielile aferente procurării, taxele
vamale aferente mărfurilor importate etc. În respectivul cost de achiziţie nu se includ:
impozitele ce ulterior urmează a fi restituite întreprinderii de către organele fiscale,
precum şi rabaturile acordate de furnizor.
2. Mărfurile primite-n urma schimbului sunt evaluate la valoarea de piaţă corectată cu suma
mijloacelor băneşti plătite sau echivalentul acestora, la valoarea de bilanţ în cazul în care
nu există valoare venală confirmată, precum şi la valoarea contractuală.
Pentru evaluarea mărfurilor la ieşirea acestora din patrimoniu pot fi aplicate următoarele
metode:

Metoda costului normativ: poate fi utilizată la evaluarea curentă şi controlul
operativ al existenţei. La determinarea costului normativ se va ţine cont de nivelul

normativ al consumurilor şi cheltuielilor directe şi indirecte.
Metoda vînzărilor cu amănuntul, numită şi „procentul de profit global”: se
recomandă a fi aplicată în comerţ la evaluarea unei cantităţi mari de mărfuri, care
9

au un procent de profit relativ egal cu preţul vînzărilor în cazul unui sortiment ce
variază rapid.
Metoda de identificare: se aplică în cazul determinării costului unităţilor de

stocuri ce nu sunt reciproc substituibile
 Metoda costului mediu ponderat
 Metoda FIFO (prima intrare – prima ieşire)
Ultimele 2 metode se aplică la determinarea costului mărfurilor ieşite cu un sortiment
variat şi reciproc substituibile.
Indiferent de metoda de evaluare utilizată de întreprindere, aceasta trebuie să se menţină
pentru întreaga perioadă de gestiune şi cea ulterioară, asigurînd astfel comparabilitatea
informaţiei şi posibilitatea efectuării unei analize în dinamică.
Mărfurile se evaluează la inventariere la valoarea de inventar sau de utilitate. Valoarea de
inventar e valoarea stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale în momentul inventarierii,
ţinînd cont de utilitatea bunului şi preţul de piaţă al acestuia. La inventariere pot fi stabilite
valorile ce delimitează mărfurile în 3 categorii:
 Mărfuri ce nu prezintă deprecieri: valoarea de inventar pentru ele este egală cu

cea de intrare
Mărfuri ce au suferit deprecieri: sunt evaluate la un preţ posibil de valorificat, iar

valoarea lor de inventar este mai mică ca cea de intrare.
Mărfuri pentru care utilitatea sau preţul pieţei creşte: valoarea de inventar este

mai mare de cît cea de intrare.
Evaluarea mărfurilor la întocmirea rapoartelor financiare are ca scop obţinerea unei
situaţii reale al acestora. Mărfurile se reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică
dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Costul mărfurilor cuprinde: cheltuielile de achiziţionare,
de prelucrare, de aducere a acestora la locul păstrării şi în stare de utilitate. Valoarea realizabilă
netă este preţul de vînzare al mărfurilor probabil diminuat cu cheltuielile accesorii pentru
comercializarea lor.
Evaluarea mărfurilor la valoarea realizabilă netă se efectuează atunci, cînd aceasta este
sub cost, adică în cazul reducerii preţului la anumite bunuri, deteriorării parţiale, uzurii etc.

Contabilitatea aprovizionării mărfurilor

Aprovizionarea cu mărfuri se efectuează nemijlocit de la furnizori ( interni sau străini ),
de la bazele şi depozitele organizaţilor superioare, de la întreprinderile de producție proprii prin
deplasarea lor de la un magazin la altul în vederea reducerii cheltuielilor pentru transportarea
mărfurilor, reducerii pierderilor de mărfuri. În cazul livrărilor locale mărfurile se expediază în
rețeaua comercială în mod centralizat sau sunt primite de către reprezentanţii unității comrciale
cu amănuntul la depozitele întreprinderilor industriale sau de comerț cu ridicata.
Principalele documente întocmite la aprovizionarea cu mărfuri sunt:
10

- documente de transport şi marfă (factură fiscală (Anexa 4, 5 și 6), certificat de calitate,
certificate de conformitate (Anexa 7, 8), factură de expediţie, specificaţia de conţinut, etc);
- documente de decontare (ordin de plată (Anexa 9), etc).
Modalitățile de aprovizionare cu mărfuri a magazinelor sunt: aprovizionarea directă şi
aprovizionarea prin verigi intermediare. Acestea sunt determinate de: felul mărfurilor (dacă sunt
mărfuri de sortiment simplu sau de sortiment complex); distan ța faţă de întreprinderea
comercială cu ridicata sau de întreprinderea producătoare; capacitatea de desfacere a unită ților
comerciale cu amănuntul.
Aprovizionarea directă de la producător - reprezintă cea mai eficientă formă de
aprovizionare şi are tendința de extindere datorită avantajelor pe care le prezintă: se asigură
legătura directă între producător şi magazin; se accelerează viteza de circulație a mărfurilor (se
reduce numărul de zile cît mărfurile stau în canalele de circulație); se reduce nivelul relativ al
cheltuielilor comerțului; crește rata rentabilității.
Se practică pentru mărfurile alimentare ușor perisabile, pentru mărfurile de sortiment
sim¬plu, la care nu este nevoie de formarea sortimentului comercial, la mărfurile provenite din
resurse locale, la mărfurile, de regulă, de cerere îndelungată (aparate de radio, televizoare,
mobilă etc.) şi pentru care magazinele dispun de capacitate mare de desfacere.
Aprovizionarea prin verigi intermediare - se efectuează de la:
-

întreprinderile comerciale cu ridicata prin tranzit şi prin depozit ( pentru mărfuri de
sortiment complex, mărfuri provenite din import, mărfuri cu caracter sezonier, mărfuri ce

-

necesită operațiuni de pregătire şi impun intervenția verigii cu ridicată);
întreprinderile comerciale cu amănuntul, cînd unitătile mici sunt situate la distanțe mari;
de furnizori, practicîndu-se foarte rar pentru mărfuri nealimentare în cantităţi mici,
datorită dezavantajelor pe care le prezintă (încetinirea vitezei de circulație a mărfurilor).

Forma de aprovizionare cu mărfuri poate fi de mai multe feluri:
1. Aprovizionarea cu mărfuri fără delegat propriu
2. Aprovizionarea cu mărfuri prin delegat propriu
Aprovizionarea cu mărfuri fără delegat propriu presupune că transportul mărfurilor către
întreprinderea de comerț îi revine furnizorului, care poate folosi transportul propriu sau ale unei
organizaţii speciale (întreprinderi de transport auto).
Aprovizionarea cu mărfuri prin delegat propriu constă în ridicarea mărfurilor de la
furnizori de către delegatul propriu al întreprinderii, de regulă prin intermediul titularului de
avans.
De menționat că aprovizionarea se efectuează în baza contractului de vînzarecumpărare elaborat între furnizori şi cumpărători. Imediat după încheierea contractului de
vînzare-cumpărare se începe colaborarea între furnizor şi cumpărător.
11

Furnizorul sau expeditorul prezintă factura fiscală în 3 exemplare merceologului, precum
şi persoanei cu răspundere materială, care în conformitate cu datele din factura fiscală
controlează cantitatea mărfurilor aprovizionate, iar conform certificatelor de calitate controlează
calitatea ecestor mărfuri.
A doua fază a procesului de aprovizionare o reprezintă faza de recepție. Ordinea primirii
mărfurilor şi documnetarea achizitionării lor depinde de:

locul recepționării - la depozitul furnizorului, de la întreprinderea de transport sau


intermediere, la depozitul cumpărătorului;
caracterul recepţiei - dupa cantitate, dupa calitate sau componenta;
corespunderea în raport cu condiţiile contractuale sau documnetele de însoțire, existența
sau lipsa documnetelor de însoțire.
Primirea mărfurilor în gestiune se execută de o comisie special care funcționează

permanent în cadrul întreprinderii. În conformitate cu prevederile articolului 20 a Legii nr.134XII din 3 iunie 1994 „Legea vînzării de mărfuri” şi a articolului 10 al „Regulamentului cu
privire la recepţionarea mărfurilor conform cantitatii şi calitatii în Republica Moldova”, aprobat
prin Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1068 din 20 octombrie 2000, cumparătorul este
obligat sa verifice cantitatea şi calitatea mărfurilor primite în conformitate cu prevederile
contractului sau ale legislatiei în vigoare. Recepția trebuie efectuată dupa cantitate şi calitate.
Recepţia după cantitate reprezintă recepţia (controlul) mărfurilor la termenii stabiliţi după
masa neto şi cantitatea unitaților de marfă neambalate sau cu ambalaj deschis şi după masa bruto
şi numarul mărfurilor ambalate, cu controlul ulterior a masei neto şi cantitatea unitaților de marfă
la fiecare lot primit.
Recepţia după calitate reprezintă controlul la termenii stabiliţi a calităţii şi existența
completitudinii mărfurilor, corespunderii cerințelor standardelor, condițiilor tehnice, modelelor
(etichetelor) şi altor condiţii prevazute în contract.
În evidența contabilă ordinea recepţiei mărfurilor după cantitate şi calitate este strîns
legată de momentul apariției răspunderii materiale.
Raspunderea materiala la unitatea de comerț apare din momentul recepţiei mărfurilor
după cantitate de catre persoanele responsabile. Recepţia mărfurilor dupa calitate în cazul
necoincidenţei cu recepţia dupa calitate, se răsfrînge în cele din urma asupra persoanei
responsabile, care va avea rîspundere materială totală.
Recepția mărfurilor după calitate şi completitudine în cazurile necoinciderii după timp cu
recepția după cantitate, va sta la baza anulării sumelor din acte de pe persoanele responsabile şi
totodata înaitarea pretențiilor şi sancțiunilor furnizorului.
Recepția mărfurilor trebuie sa fie efectuată în termenii stabiliți şi organizată în așa fel, ca
să existe posibilitatea de a determina cantitatea şi calitatea mărfurilor recepţionate, de asemenea
de a determina unde, cînd şi din vina cui a apărut insuficiența de mărfuri sau necoinciden ța
12

(înrautațirea) calittii lor. Recepţia mărfurilor trebuie efectuata de persoane competente în
determinarea calității, cantității şi a completitudinii de mărfuri. Aceasta are o mare importan ță
pentru a păstra prețurile mărfurilor, micșorarea pierderilor de mărfuri, împiedicarea intrării de
mărfuri necalitative în reţeaua comercială şi micșorarea datoriei dubioase. Controlul sistematic
din partea contabilitaţii privind respectarea regulilor de recepție a mărfurilor la timp permite de a
preîntîmpina aspectele negative.
Evidența sintetică a mărfurilor intrate se ține în contul 217 ,,Mărfuri”, care este destinat
generalizarii informației privind existența şi mișcarea mărfurilor în depozitele întreprinderii,
bazele angro, magazine. Este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistreaă valoarea de
intrare a mărfurilor procurate de la fumizori, iar în credit - ieșirea lor din gestiune prin expediere
şi vînzare. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă existența mărfurilor la finele perioadei de
gestiune în magazine, depozite, bazele angro.
Evidenţa sintetică a operaţilor cu mărfuri se ține în „Jurnal-order" la contul 2172
„Mărfuri şi ambalaje la întreprinderile comerţului cu amanuntul”.
Un factor important ce imfluiențează organizarea contabilității îl constituie prețurile
diferite, utilizate ca prețuri de înregistrare a mărfurilor, de achiziţie sau de vînzare. Cînd eviden ța
mărfurilor se ține la preț de vînzare, este necesară utilizarea contului 831 “Adaos comercial”
pentru evidenţa adaosului comercial conținut în preţul de vînzare a mărfurilor. În creditul acestui
cont se înregistrează suma adaosului comercial calculată la itrarea mărfurilor, iar în debit - suma
adaosului comercial aferentă mărfurilor vîndute. Excedentul rulajului creditor asupra rulajului
debitor la finele perioadei de gestiune se înscrie cu semnul minus în debitul contului 217
“Mărfuri”. La începutul perioadei de gestiune urmatoare aceasta suma se restabilește cu o
înregistrare contabilă suplimentară.
Contul 217 “Mărfuri” se debitează cu valoarea de intrare a mărfurilor intrate în gestiunea
întreprinderii astfel:
-

achizitionate cu plata de la furnizori, în corespondență cu creditul contului 521 “Datorii
comerciale curente”(Anexa 10); 522 “Datorii curente faţă de părțile afiliate” cu prețul

-

de achiziţie faţă de T.V.A;
cu cheltuielile aferente procurării materialelor prin creditul conturilor 521 “Datorii
comerciale curente”, 522 “Datorii curente faţă de părțile afiliate”, 544 ”Alte datorii
curente”, 533 ”Datorii privind asigurarile sociale și medicale”, 531 “Datorii faţă de

-

personal privind retribuirea muncii” etc.
aduse ca aport în natură la capitalul statutar, prin creditul contului 311”Capital social”;
primite prin donație sau cu titlu gratuit prin creditul contului 622 ”Venituri financiare”;
constatate plusuri la inventariere în corespondență cu creditul contului 612 “Alte venituri
din activitatea operațională”;

13

-

cu adaosul comercial aferent mărfurilor intrate, cuprins în prețul de vînzare, dacă
înregistrarea mărfurilor intrate se face la prețul de vînzare prin creditul contului 831

-

“Adaos comercial”;
cu valoarea mărfurilor returnate la prețuri de utilizare posibilă în corespondență cu
creditul contului 833 “Returnarea şi reducerea preşurilor la mărfurile vîndute”.
Dacă unele mărfuri sunt primite nemijlocit de la depozitul furnizorului, reprezentantului

întreprinderii cumparător i se înmînează o delegație (Anexa 11), care este document de evidență
strictă. La întreprindere este alcatuită lista persoanelor cărora le pot fi eliberate procure.
Procurele se înregistrează în “Registrul de evidenţa a procurelor”.
În contabilitate achitarea prin virament cu furnizorii se reflectă în „Jurnale-ordere" pe
conturile 521 „Datorii comerciale curente”.
În unele cazuri la recepția mărfurilor se pot depista lipsuri cantitativ-valorice din diferite
cauze, atunci acestea în dependență de natura lor se reflectă în contabilitate astfel:
I.

Minusuri din vina furnizorului:
În caz dacă plata pentru mărfuri s-a efectuat în avans, iar la aprovizionare s-au înregistrat

lipsuri de marfă din vina furnizorului, atunci în contabilitate aceasta se va reflecta prin
urmatoarele formule contabile pe baza unui exemplu.
Exemplu 1:
Un magazin s-a aprovizionat cu mărfuri efectuînd plata în avans. La recepție s-au
înregistrat lipsuri din vina furnizorului în mărime de 150 lei. Furnizorul a recunoscut reclama ția
şi s-a achitat prin transfer.
1.
Stabilirea lipsei din vina furnizorului:
Debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operatională” 150 lei
Credit contul 217 „Mărfuri” 150 lei
2.
Trecerea lipsei depistate la creanţă:
Debit contul 234 „Alte creanțe curente” 150 lei
Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operatională” 150 lei
3.
TVA aferentă lipsurilor:
Debit contul 234 „Alte creanțe curente ” 30 lei (150 × 20%)
Credit contul 534 „Datorii față de buget" subcontul 5344 „Datorii privind TVA” 30 lei
4.
Restituirea prin virament a lipsei din vina furnizorului:
Debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională ” 180 lei (150 + 30)
Credit contul 234 „Alte creanțe curente” 180 lei

II.

Minusuri din vina delegatului se recuperează prin imputare la prețul de vînzare la marf ce
lipseste plus TVA aferentă vînzării.
Exemplu 2:

14

La o unitate comercială la recepție s-au depistat lipsuri de mărfuri în suma de 70 lei din
vina delegatului. Adaosul comercial practicat la această întreprindere este de 20%.
1.
Stabilirea lipsei din vina furnizorului:
Debit contul 714 „Alte cheltuieli din acivitatea operatională” – 70 lei
Credit contul 217 „Mărfuri” – 70 lei
2
Apariția creanței a delegatului faţă de întreprinderea sa la valoarea prețului de
vînzare plus TVA:
Debit contul 226 „Creanțe ale personalului” subcontul 2261 „Creanțe ale titularilor de
avans - 110,8 lei (16,80 +84,60)
Credit contul 612 „Alte venituridin activitatea

operațională” - 84,60 lei

(70+70×20%/100%)
Credit contul 534 „Datoriifață de buget” subcontul 5344 „Datorii privind TVA” - 16,80
lei (84,60×20%/100%)
III.

Minusurile reprezentate de perisabilitațile în limita normelor se recupereaza pe seama
rezervei sau se trec la cheltuielile perioadei. Minusurile peste norma (cînd nu se stabilește
vinovatul) se trec la cheltuielile perioadei, contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea
operatională".
Exemplu:
S-au depistat la recepție lipsuri în mărime de 80 lei ce se încadrează în limita

perisabilității naturale:
Debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operatională”- 80 lei
Credit contul 217 „Mărfuri”- 80 lei
În cazul cînd se acopera din contul rezevei, avem:
-

formarea rezervei:
Debit contul 714 „Alte cheltuielidi activitatea operatională” - 80 lei
Credit contul 538 „Provizioane curente” - 80 lei

-

acoperirea lipsei din contul rezervei:
Debit contul 538 „Provizioane curente” - 80 lei
Credit contul 217„Mărfuri” – 80 lei.
În cazuri cînd lipsa este în norma perisabilității se reflectă TVA:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”- 16 lei (80×20%)
Credit contul 534 „Datorii față de buget” subcontul 5344 „Datorii privind TVA” – 16 lei
Pierderi din cauza forţei majore se trec la pierderi excepționale, contul 723 „Pierderi

excepționale" la valoarea de bilanț:
Debit 723 „Pierderi excepționale”
Credit 217 „Mărfuri”
În caz dacă la recepție se constată plusuri de mărfuri, care pot fi admise sau

respinse,

atunci se va reflectă prin formule contabile:
15

a) Magazinul acceptă plusurile consatate:
Debit contul 217 „Mărfuri” subcontul 2171 „Mărfuri procurate în vederea revînzării” - la
valoarea mărfii fără TVA
Debit contul 534 „Datorii față de buget v subcontul 5344 „Datorii privind TVA"
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”

I.

b) Magazinul nu acceptă plusurile constatate:
Înregistrarea plusurilor neacceptate:
Debit contul 914 „Bunuri primite în custodie"

II.

Plusurile transmise furni zorului:
Credit contul 914 „Buniri primite în custodie"

Contabilitatea vînzării mărfurilor

Valoare mărfurilor vîndute se constată drept cheltuială a perioadei în care se determină
veniturile din aceste vînzări, fapt ce asigură concordanţa dintre venituri şi cheltuieli.
Potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, mărfurile pot fi evaluate în următoarele
momente importante ale perioadei de gestiune:
 La intrarea în patrimoniu;
 La ieşirea din patrimoniu (trecerea în consum);
 La inventariere;
 La data întocmirii rapoartelor financiare.
În literatura de specialitate, evaluarea la intrarea în patrimoniu e denumită „evaluare
iniţială”. Evaluarea la ieşire – „evaluare curentă”, iar la data întocmirii rapoartelor financiare –
„evaluare de bilanţ”.
Conform regulii generale de evaluare a mărfurilor şi înregistrarea lor, evaluarea la
valoarea de intrare poate fi:
 Pentru bunurile cumpărate: valoarea de cumpărare plus cheltuielile aferente

procurării fără TVA şi accize
În cazul schimbului mărfurilor: valoarea venală a bunurilor primite sau predate în

procesul schimbului
Pentru mărfurile aduse ca aport la capital, obţinute cu titlu gratuit sau prin donaţie:

valoarea de utilitate
La intrarea în patrimoniu , mărfurile se evaluează şi se înregistrează astfel:
3. Mărfurile şi alte bunuri cumpărate – la valoarea de intrare ce se constată din următoarele
elemente: valoarea de cumpărare a mărfurilor, cheltuielile aferente procurării, taxele
vamale aferente mărfurilor importate etc. În respectivul cost de achiziţie nu se includ:
impozitele ce ulterior urmează a fi restituite întreprinderii de către organele fiscale,
precum şi rabaturile acordate de furnizor.
16

4. Mărfurile primite-n urma schimbului sunt evaluate la valoarea de piaţă corectată cu suma
mijloacelor băneşti plătite sau echivalentul acestora, la valoarea de bilanţ în cazul în care
nu există valoare venală confirmată, precum şi la valoarea contractuală.
Pentru evaluarea mărfurilor la ieşirea acestora din patrimoniu pot fi aplicate următoarele
metode:

Metoda costului normativ: poate fi utilizată la evaluarea curentă şi controlul
operativ al existenţei. La determinarea costului normativ se va ţine cont de nivelul

normativ al consumurilor şi cheltuielilor directe şi indirecte;
Metoda vînzărilor cu amănuntul, numită şi „procentul de profit global”: se
recomandă a fi aplicată în comerţ la evaluarea unei cantităţi mari de mărfuri, care
au un procent de profit relativ egal cu preţul vînzărilor în cazul unui sortiment ce

variază rapid;
Metoda de identificare: se aplică în cazul determinării costului unităţilor de

stocuri ce nu sunt reciproc substituibile;
 Metoda costului mediu ponderat;
 Metoda FIFO (prima intrare – prima ieşire);
Ultimele 2 metode se aplică la determinarea costului mărfurilor ieşite cu un sortiment
variat şi reciproc substituibile.
Indiferent de metoda de evaluare utilizată de întreprindere, aceasta trebuie să se menţină
pentru întreaga perioadă de gestiune şi cea ulterioară, asigurînd astfel comparabilitatea
informaţiei şi posibilitatea efectuării unei analize în dinamică.
Mărfurile se evaluează la inventariere la valoarea de inventar sau de utilitate. Valoarea de
inventar e valoarea stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale în momentul inventarierii,
ţinînd cont de utilitatea bunului şi preţul de piaţă al acestuia. La inventariere pot fi stabilite
valorile ce delimitează mărfurile în 3 categorii:
 Mărfuri ce nu prezintă deprecieri: valoarea de inventar pentru ele este egală cu

cea de intrare;
Mărfuri ce au suferit deprecieri: sunt evaluate la un preţ posibil de valorificat, iar

valoarea lor de inventar este mai mică ca cea de intrare;
Mărfuri pentru care utilitatea sau preţul pieţei creşte: valoarea de inventar este

mai mare de cît cea de intrare.
Evaluarea mărfurilor la întocmirea rapoartelor financiare are ca scop obţinerea unei
situaţii reale al acestora. Mărfurile se reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică
dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Costul mărfurilor cuprinde: cheltuielile de achiziţionare,
de prelucrare, de aducere a acestora la locul păstrării şi în stare de utilitate. Valoarea realizabilă
netă este preţul de vînzare al mărfurilor probabil diminuat cu cheltuielile accesorii pentru
comercializarea lor.
Evaluarea mărfurilor la valoarea realizabilă netă se efectuează atunci, cînd aceasta este
sub cost, adică în cazul reducerii preţului la anumite bunuri, deteriorării parţiale, uzurii etc.
17

Vînzarea este faza de finalizare a circulaţiei mărfurilor, iar din punct de vedere contabil
momentul vînzării mărfurilor este considerat momentul facturarii sau cel al încasării
contravalorii lor, sau momentul livrării sau transmiterii către cumpărător a drepturilor de
proprietate asupra acestora.
Ne vom opri la descrierea amanunțită asupra vînzarilor de mărfuri cu plată întegrală în
numerar, deoarece magazinul SRL “MS-Publicitate” utilizeaza prioritar acest tip de vînzari.
Vanzarea mărfurilor către consumatorii individuali are loc prin urmatoarele forme:
1. Vînzări mărfuri cu plată integrală în numerar;
2. Vînzări cu mica ridicată;
3. Vînzări de mărfuri în consignație;
4. Vînzări de mărfuri cu plata în rate;
5. Vînzări de mărfuri prin cîrduri bancare.
1.
a)
b)
c)
d)
e)

Vînzarea mărfurilor cu plată integrală în numerar se realizează prin diferite forme:
vînzare pe bază de bonuri emise de vînzători ;
vînzare pe bază de tichete ;
încasarea contravalorii măfurilor de vînzător ;
autodeservire ;
la domiciliu .
Aşadar încasarea mijloacelor bănești în urma vînzării mărfurilor se înregistrează în

„Jurnal-order" pe contul 241 „Casa” şi în jurnalul-order pe contul 611 „Venituri din vînzări”.
Exemplu:
O întreprindere a procurat de la un furnizor 100 fotolii de birou la preț de 600 lei fiecare,
inclusive TVA, în suma totală de 60 000 lei. Cheltuieli de transport au constituit 960 lei, inclusiv
TVA. Adaosul commercial- 25%. În decursul lunii s-au vîndut 80 fotolii la preț de 762 lei,
fiecare, în sumă totală 60960 lei , inclusive TVA 10160 lei. Adaosul commercial afferent
mărfurilor vîndute -10160 lei.
1. Încasarea sumelor din vînzarea cu plată integral în numerar 60960 lei
Debit contul 241 “Casa” 60960 lei
Credit contul 832 “Încasări din vînzarea bunurilor în numerar” 60960 lei
2. Decontarea încasărilor din vînzarea bunurilor în numerar
Debit contul 832 „Încasări din vînzarea bunurilor în numerar” 60960 lei
Credit contul 611 „ Venitul din vînzări” 50800 lei
Credit contul 534 „Datorii față de buget” subcontul 5344 „Datorii privind TVA” 10160
lei
3. Înregistrarea costului mărfurilor vîndute
18

Debit contul 711 „ Costul vînzărilor” subcontul 7112 „Valoarea contabilă a mărfurilor
vîndute” 40640 lei
Credit contul 217 „ Mărfuri” 40640 lei
4. Decontarea adaosului commercial aferent mărfurilor vîndute
Debit contul 831 „Adaos comercial” 10160 lei
Credit contul 217 „ Mărfuri” 10160 lei

2. Contabilitatea şi documentarea vînzarii mărfurilor cu mica ridicată
Vînzarea cu mica ridicată (cu plata prin virament) prevede comercializarea mărfurilor în
scopul satisfacerii cerintelor unor categorii specifice de consumatori:

instituții preşcolare, de învăţămînt, de medicină;
unitațile de alimentație publică în cadrul instituțiilor bugetare, cantinelor din

cadrul întreprinderilor;
diferiți agenţi economici pentru vînzările în partide sau sortiment variat cu

achitare în virament;
vînzarea de mărfuri către diferiți cumpărători cu achitarea în baza cardurilor
bancare.

La vînzarea mărfurilor cu mica ridicată se presupune eliberarea mărfurilor în cantită ți
relativ mari, de cele mai multe ori, în baza facturilor şi cu plata prin virament. În situa ția acestui
tip de vînzari se apreciază relațiile temeinice cu parteneri stabili şi în acest scop, la mărfurile
vîndute se adaugă un adaos comercial minimal, care deseori, acoperă doar cheltuielile
întreprinderii de comerţ, asigurînd un profit neînsemnat.
Vînzarea cu mica ridicată se realizează în baza comenzilor în scris, iar unitatea de comerț
eliberează contul-factură şi eliberarea mărfurilor se execută după achitarea completă în baza
delegației.
Contabilizareaoperaţilor de vînzare cu mica ridicată se efectuează în ordine analogică cu
vînzarea ărfurilor cu ridicata.
1. În baza facturilor fiscale eliberate cumpăratorilor are loc înregistrarea urmatoarei
formule contabile:
Debit contul 221 „Creanțe comerciale”
Credit contul 534 „Datorii față de buget” subcontul 5344 „Datorii privind TVA”
Credit contul 611 „Venitul din vînzări” subcontul 6112 „Venitul din vînzarea mărfurilor"
19

2.
Reflectarea valorii de bilanț a mărfurilor vîndute:
Debit contul 711 „Costul vînzărilor” subcontul 7112 „Valoarea contabilă a mărfurilor
vîndute”
Credit contul 217 „Mărfuri”
3.
Reflectarea adaosului comercial aferent mărfurilor
vîndute:
Debit contul 831 „Adaos comercial”
Credit contul 217 „Mărfuri”
4.
Reflectarea achitării creanței de client:
Debit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională”
Credit contul 221 „Creanțe comerciale”

3.

Contabilitatea vînzarii mărfurilor prin consignație
Conform regulilor comerțului de consignație, aprobate prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova, Nr. 1010 din 31.10.97, se determină modul de desfacere prin unitățile
comerțului de consignație a mărfurilor industrial şi produselor alimentare în baza contractului de
consignație, precum şi rapoartele dintre comisionar şi comitent privind cumpărarea-vînzarea
mărfii recepționate la consignație.
Contractul de consignație se încheie între subiectul activitătii, care primeşte mărfurile la
consignație (în continuare - comisionarul), şi persoana fizică sau juridică care le predă în
consignație (în continuare - comitentul), potrivit căruia comisionarul se obligă să efectuieze din
însărcinarea comitentului una sau mai multe tranzacții comerciale în numele sau, în scopul de ale
vinde cu amănuntul pentru o anumită recompensă (comision).
Comitentului i se păstrează dreptul de proprietate asupra mărfurilor predate la consignație
pînă la momentul vînzării (transmiterii) cumpărătorului.
Comisionarul poartă răspundere deplină în faţa comitentului

pentru

pierderea

și

deteriorarea mărfurilor recepționate la consignație.
În conformitate cu legislația în vigoare, la consignație sunt recepționate mărfuri:
-

de la cetatenii Republicii Moldova, cetățenii străini şi persoanele fără ceta țenie, la

-

prezentarea unui document ce identifică persoana;
de la întreprinderi (organizaţii, instituţii), la prezentarea de către persoana împuternicită a
întreprinderii a procurii sau facturii întocmite şi eliberate în modul stabilit de lege şi a
documentului care-i identifică persoana.
La consignație se primesc mărfuri noi nealimentare şi alimentare ambalate, precum şi

mărfuri nealimentare care au fost în uz, dar sunt încă utilizabile, nu necesită să fie reparate sau
restaurate şi corespund normelor sanitare. Potrivit exigențelor Sistemului National de Certificare,
mărfurile primite la consignație, în loturi mici, trebuie sa fie însoţite de certificate de
conformitate (Anexa 8), iar produsele alimentare de import - şi de un certificat igienic.
20

Ordinea, termenele şi marimile reevaluarii mărfurilor primite în consignație, sunt stabilite
de comisionar şi comitent la încheerea contractului de consignație, cu respectarea urmatoarelor
condiții: comisionarul are dreptul sa reducă cu 20% prețul mărfurilor nevîndute în decurs de 20
zile lucratoare. La expirarea a înca 20 zile lucratoare, dupa prima reevaluare, comisionarul
reduce din nou prețul lor cu 30% faţă de cel stabilit la prima reevaluare. Daca aceste mărfuri nu
au fost vîndute în decursul urmatorului termen de 20 zile lucratoare, comisionarul este în drept
sa le ieftineasca cu 50% faţă de prețul stabilit la a doua reevaluare. Dacă mărfurile nu au fost
vîndute nici după a treia reevaluare, magazinul le ieftinește pană la prețul de vînzare sigura.
Mărfurile scoase din vînzare şi returnate comitentului, se perfectează prin actul special
de scoatere din vînzare a mărfurilor.
Mărfurile luate în consignație sunt expuse în sala comercială cel tîrziu a doua zi după
receptionarea lor. În cazul în care punerea în vînzare a mărfurilor se amana din vina
comisionarului, acesta din urma plateşte comitentului o despăgubire în marimea stabilită prin
contractul de consignație, însă nu mai mică de 3% din suma ce-i revine comisionarului pentru
fiecare zi de întîrziere.
Primirea mărfurilor în consignație are unele particularităţi dintre care menționăm:
a)
în cazul în care comitentul este subiect impozabil, platitor de TVA, vînzarea
mărfurilor primite în consignație se evidențiază la prețul de vînzare format din: valoarea
mărfurilor primite de la comitenți, comisionul unității care a preluat mărfuri în consigna ție, plus
TVA în marime de 20% din valoarea acestora;
b)
în cazul în care comitentul nu este subiect impozabil sau persoana fizică, vînzarea
mărfurilor de consignație se evidențiază în prețul de vînzare format din: valoarea mărfurilor
primite de la comitenți, comisionul unitații care a preluat mărfurile în consignație, plus TVA în
marime de 20% , calculat numai din comisionul unității comerciale.
Evidența vînzării mărfurilor primite în consignație se efectuiaza în baza datelor raportului
de casa.
Valoarea mărfurilor vîndute în curs de o zi, de o lună la prețuri de vînzare (valoarea
inițială minus suma reevaluării, plus comisionul şi TVA), trebuie să corespundă sumei banilor
încasați în casă, conform raportului de casă al casierului pe această perioadă.
Valoarea mărfurilor ieşite se reflectă în creditul contului 916 „Bunuri primate în baza
contractului de commision”, conform raportului gestionarului privind mişcarea mărfurilor, care
trebuie sa fie egală cu suma totală a valorii mărfurilor vîndute (fară comision şi TVA), sumei
reevaluării (reducerii la preț) mărfurilor şi valorii mărfurilor returnate.
Evidența contabilă a operațiilor privind comerţul de consignație va fi ilustrată prin
următorul exemplu convențional:
Exemplu:
În baza contractului de comision pentru vînzarea mărfurilor prin
consignație de la comitent (subiect impozabil) s-au recepționat mărfuri în valoarea de 14000 lei
(fără TVA). Mărimea comisionului constituie 15% din valoarea mărfurilor recepționate. TVA la
21

vînzare constituie 20%. Peste o lună prețurile mărfurilor s-au redus cu 17%, s-au cu 2380 lei. Sau returnat mărfuri comitentului în sumă de 2100 lei.
Pentru mărfurile returnate (nevîndute) comitentului se percepe o taxă de 63 lei (3% de la
2100 lei) pentru păstrarea lor și TVA la suma de servicii de păstrare 12,60 lei (20% de la 63 lei).
Comisionul pentru serviciile prestate la vînzarea mărfurilor constituie 1428 lei (15% de la 9520
lei), suma TVA aferentă livrării impozabile consti¬tuie 2189,60 lei (20% de la 10948 lei),
inclusiv 285,60 lei, TVA la comision (20% de la 1428 lei). Mărfurile rămase s-au vîndut la pre țul
de vînzare în sumă de 13137,60 lei (9520+1428+2189,60). În baza acestui exemplu, la
comisionar se înregistrează următoarele formule contabile:
1)
Recepția mărfurilor în contabilitatea extrabilanțieră
Debit contul 916 „ Bunuri primate în baza contractului de commision” 14000 lei
2)
Micșorarea stocurilor de mărfuri ale comitentului în legătură cu reducerea
prețurilor şi returnarea lor comitentului
Credit contul 916 ,,Bunuri primite în baza contractului de commision” 4480 lei
(2100+2380)
3)
Încasarea sumei în numerar din vînzarea mărfurilor, inclusiv TVA 2189,60lei
Debit contul 241 „Casa” 13137,60 lei - suma încasării
Credit contul 611 ,,Venituri din vînzări” subcontul 611.2 „Venituri din vînzarea
mărfurilor” 1428 lei - suma comisionului
Credit contul 521 ,,Datorii comerciale curente” 9520 lei
Credit contul 534 „Datorii față de buget” subcontul 534.4 „Datorii privind TVA”
2189,60 lei
4) Reflectarea TVA de recuperat bugetului conform facturii comitentului
Debit contul 534 „Datorii față de buget” subcontul 534.4 „Datorii privind TVA” 1904
lei (9520 x 0,2)
Credit contul 521"Datorii comerciale curente ” 1904 lei
1)
Achitarea datoriei comitentului
Debit contul 521 ,,Datorii comerciale curente ” 11424 lei (9520+1904) – suma datoriei
pentru mărfuri şi TVA
Credit contul 242 ,,Conturi curente în monedă națională” 11424lei
2)
S-a încasat de la comitent plata pentru păstrarea mărfurilor returnate în sumă de
75,60 lei
Debit contul 241 „Casa” 75,60 lei
Credit contul 612 „Alte venituridin activitatea operatională” 63 lei
Credit contul 534 „Datorii față de buget ” subcontul 534.4
„Datorii privind TVA”
12,60 lei (63 x 0,2) - suma TVA
3)
Achitarea datoriei faţă de buget - 298,20 lei (285,6+12,60)
Debit contul 534 ,,Datorii față de buget” 298,20 lei
Credit contul 242 ,,Conturi curente în monedă națională” 298,20 lei 8)
Concomitent se creditează contul 916 „Bunuri primIte în baza contractului de comision”:
Credit contul 916 „ bunuri primIte în baza contractului de comision” 9520 lei
Dacă comitentul este persoană fizică, care nu e contribuabil, atunci după exemplu de mai
sus,

vor avea loc urmatoarele înregistrari în conturile contabile:
22

1)
Recepţia mărfurilor de la comitenți
Debit contul 916 „Bunuri primate în baza contractului de comision” 1400 lei
2)
Micșorarea stocurilor de mărfuri ale comitentului în legătură cu reducerea
preţurilor şi returnarea lor comitentului
Credit contul 916 „Bunuri primate în baza contractului de comision” 480 lei
(2380+2100) -suma mărfurilor ieșite pînă la vînzare
3)
Încasarea sumei de la vînzarea mărfurilor, inclusiv TVA, calculată din suma
serviciilor de consignație (din comision) -11233 lei (9520+1428+285,60)
Debit contul 241 „Casa" sau 242 „ Conturi curente în monedă națională” 11233,60 lei
Credit contul 611 "Venituri din vînzări" subcontul 611.2 „Venituri din vînzarea
mărfurilor” 1428 lei - suma comisionului
Credit contul 521 ,,Datorii comerciale curente ” 9520 lei
Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” subcontul 534.4 „Datorii
privind TVA” 285,60 lei (1428 x 0,2) - suma TVA calculată din comision, ce prezintă serviciile
realizării mărfurilor prin consignație
4)
Achitarea datoriei de comitent cu reținerea impozitului de 5% din venit
Debit contul 521 "Datorii comerciale curente” 90441ei (9520-9520
x
0,05)
Credit contul 241 „Casa” sau 242 „ Conturi curente în monedă națională” 9044 lei
5)
Reținerea impozitului pe venit de la persoana fizică-comitent în mărime de
5% din venit
Debit contul 521 ,,Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 476 lei
Credit contul 534 ,,Datorii față de buget” 4761ei
6)
Achitarea datoriei faţă de buget
Debit contul 534 „Datorii față de buget” subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe
valoarea adaugataă” 285,60 lei - suma TVA pentru servicii de vînzare în consignație
Credit contul 534 „Datorii față de buget" subcontul 534.6 "Datorii privind alte impozite
şi taxe” 476 lei (9520 x 0,05) - suma impozitului pe venit
Credit contul 242 " Conturi curente în monedă naţională ” 761,60 lei (285,60+476) datorii catre buget
7)
S-au încasat de la comitent, pentru păstrarea mărfurilor returnate suma de 2100 lei
și TVA de la serviciile de pastrare 75,60 2100 x 0,03 + (2100 x 0,03 x 0,2)
Debit contul 241 „Casa” 75,60 lei - suma pentru păstrarea mărfurilor
Credit contul 612 ,,Alte venituri operationale” 63 lei
Credit contul 534 ,,Datorii față de buget” 12,60 lei - suma TVA din servicii
8)
Reflectarea valorii mărfurilor vîndute
Credit contul 916 „ Bunuri primite în baza contractului de comision” 9520lei

Inventarierea mărfurilor

Controlul gestionar al mărfurilor este una din pîrghiile de bază prin care se realizează
funcția de control a contabilităţii. Prin control gestionar contabilitatea urmăreşte şi asigură
integritatea valorilor materiale încredințate gestionarului. De asemenea își realizează așa
obiective ca:
23

-

cunoașterea fondului de marfă deținut a dinamicii şi structurii acestuia;
primește la timp informație necesară pentru efectuarea conducerii eficiente a unităţii
comerciale;
Controlul gestionar al integritații valorilor materiale în primul rînd se efectuează prin

inventariere.
Prin inventariere se verifică concordanța între datele reale şi

cele înregistrate în

contabilitate. De asemenea prin inventariere se poate cunoaste existența efectivă a mărfurilor şi
ambalajelor la un anumit moment, atît în expresie naturală cît şi valorică.
În dependență de scopul urmărit inventarierea poate fi:
1) pentru control gestionar;
2) pentru schimbări de preţ(inainte de reevaluare);
3) inventariere statistică;
Necesitatea inventarierii rezultă din 2 momente:
1 – în timpul perioadei este necesar de a efectua verificarea activităţii gestionarilor ;
2 – la sfârşitul perioadei înaintea întocmirii rapoartelor financiare, inventarierea este
necesară pentru a cunoaște cantitatea de mărfuri şi ambalaje efectiv existente şi de a efectua
evaluarea lor în rapoarte financiare;
Rolul inventarierii în cadrul controlului gestionar constă în următoarele:
- stabilirea existenței efective a patrimoniului pentru compararea situaţiei efective cu datele
-

contabilităţii;
stabilirea mărfurilor care parțial sau integral ți-au pierdut calitățile ini țiale. De asemenea a
modelelor învechite;
depistarea bunurilor neutilizate în scopurile de vânzare ulterioară;
verificarea respectării regulilor şi condițiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri;
Inventarierile la ,,UNIC” SA se efectuează în următoarele situaţii:
1 – predarea sau primirea de gestiuni;
2 – în cazul furturilor sau sustragerilor, abuzurilor sau deteriorarii bunurilor;
3 – în caz de reevaluare sau necesitate de reevaluare a mărfurilor;
4 – la cererea organelor de control, etc.
Inventarierea se efectuează în baza unui plan de control gestionar în care se prevăd:

gestiunile la care se va efectua inventarierea mărfurilor, termenul începerii inventarierii, perioada
inventarierii, etc.
Inventarierea se efectuează de către o comisie de inventariere numită de conducătorul
întreprinderii şi

constă din: șeful comisiei şi

membrii comisiei, care pot fi lucratorii

contabilităţii, reprezentanți ai conducerii.
La întreprinderea ,,UNIC” SA comisia este formată din 5 persoane.
În cursul anului de gestiune la întreprindere nu au fost înregistrate nici plusuri nici lipsuri
de mărfuri.

24

CONCLUZII
Lucrarea dată reprezintă o desfăşurare din punct de vedere teoretic cu nuanţe
practice prezentate în documente reale ale activității de comerț ale întreprinderii ,,UNIC”SA. În
baza acestora am luat cunoştinţă cu principalele aspecte ale organizării activităţii economicofinanciare la întreprindere. Am determinat factorii ce contribuie la creşterea vînzărilor, şi anume:
diversificarea şi creşterea calităţii serviciilor ( livrări punctuale, utilizarea de ambalaje compacte
şi comode etc.). Am luat cunoştinţă cu modul de organizare şi supraveghere a lucrului specific
fiecărui departament al societăţii: desfacere, management, aprovizionare şi nu în ultimul
rînd contabilitate.
Pentru a-și realiza obiectul de activitate în vederea obținerii de profit, întreprinderea
efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vînzări de bunuri și servicii.
Operațiile curente de cumpărări și vînzări de bunuri și servicii dau conținut funcției
comerciale ale întreprinderii și se efectuează pe baza politicilor de cumpărări și vînzări stabilite
de managerii firmei.
Mărfurile ce stau la baza activității comerciale ale întreprinderii ,,UNIC” SA, reprezintă
investiţii ale întreprinderii indiferent de faptul dacă acestea constituie un rezultat al întreprinderii
sau nu. Ca şi orice altă investiţie, cheltuielile aferente stocurilor, corelează cu veniturile sau
avantajele obţinute de întreprindere.
În această lucrare metodologia de studiu s-a aliniat la principiile de bază a studierii temei
fundamentale în domeniu al savanţilor din ţară şi de peste hotare, standartele naţionale de
contabilitate, standartele internaţionale, acte legislative din Republica Moldova privind
activitatea comercială, diverse acte normative, elaborate de Ministerul Finanţelor şi
Departamentul comerţ din R. Moldova

25

BIBLIOGRAFIE
I. Acte legislative şi normative
1.1. Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007 // Monitorul oficial al RM nr.90-93 din
29.06.2007;
1.2. Legea nr.134-XII din 3 iunie 1994 „Legea vînzării de mărfuri” //Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.17 din 08.12.1994 ;
1.3. Regulamentului cu privire la recepţionarea mărfurilor conform cantitatii şi calitatii în
Republica Moldova, articolului 10// în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 137
din 27.10.2000.
1.4. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiară a întreprinderilor, aprobat
prin Ordinul Ministerului Finanţelor al RM nr.118 din 06.08.2013// Monitorul Oficial al
R.M., nr. 233-237 din 22.10 2013.
1.5. Standardele Naţionale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor al
RM nr.118 din 06.08.2013// Monitorul Oficial al R.M., nr. 233-237 din 22.10 2013.
II. Manuale, monografii, cărţi, broşuri
II.1.

Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. şi Codului

Fiscal / Alexandru Nederiţă - Chişinău: Contabilitate şi audit, 2007. - 640 p.;
II.2.
Contabilitate financiară/ Alexandru Frecăuţeanu- Chişinău: Contabilitate şi audit,
2007-472p.;
II.3.
Contabilitate financiară/ Alexandru Nederiţă - Chişinău: Contabilitate financiară :
Manual, 2007. - 438 p.
II.4.
Contabilitate financiară a întreprinderii /Ristea M. coord.- ASE Buc.; Catedra de
Contabilitate, Audit și Control de gestiune. - Ed. a 2-a. Ed. Universitară, 2005. - 520 p.
II.5.
Îndrumări teoretice şi aplicaţii practice la contabilitate: (lucrare metodicodidactică) /-Ţurcanu V. Iachimovschi- A. ASEM. - Chișinău: ASEM, 2002. - 188 p.
III.
III.1.

Articole din presa periodică

Caciuc L. Calculul costului de achiziţie şi importanţa lui în contabilitate//Finanţe,

Credit, Contabilitate.nr.6 1995 p.45-49
III.2.
Criveanu N. Aprecieri privind contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de
execuţie// Finanţe, Credit , Contabilitate nr.5 1997 p.51-56
III.3.
Fratea N. Problemele contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale conform
SNC-2//Culegere “Reformele economice în R.Moldova şi România. Vol .II ChişinăuASEM 1999

26

27