1

conf. dr. ing. Kakucs András:
TERMOTEHNICĂ I.
(note de curs pt. studenŃii de la Univ. Petru Maior)



1. NoŃiuni generale de termotehnică

Termotehnica
– Este ştiinŃa tehnică ce studiază fenomenele termice care intervin în diversele aplicaŃii.
– Are ca bază teoretică capitolul „Fenomene termice” al fizicii.
– Dintre aceste fenomene termice se evidenŃiază în mod special:
◙ transformările termodinamice şi
◙ transferul căldurii.
– Drept urmare termotehnica are două capitole mari (domenii):
◙ termodinamica tehnică şi
◙ transferul căldurii.
– Termodinamica este ştiinŃa transformărilor de energie şi se împarte în:
◙ termodinamica fenomenologică (studiază fenomenele prin experimente, fără
explicarea lor, considerând materia continuu);
◙ termodinamica (fizica) statistică (studiază fenomenele prin metode statistice,
considerând structura moleculară, discontinuă a materiei).
– În termodinamica tehnică se utilizează mai ales conceptele şi relaŃiile termodinamicii fenomenologice.

Sistemul termodinamic
– În fiecare ramură a ştiinŃelor exacte dezvoltările teoretice se fac considerând un model simplificat al
realităŃii.
– Acest model trebuie să reflecte esenŃa fenomenelor reale ce au loc, prin neglijarea trăsăturilor care nu
sunt determinante şi prin idealizarea celor determinante.
– În termodinamică acest model este sistemul termodinamic.
– Sistemul termodinamic este un corp macroscopic şi finit sau un ansamblu de astfel de corpuri în care au
loc fenomene termice. „Corpul” poate fi chiar un lichid sau un gaz.
– Sistemul termodinamic este delimitat de mediul exterior de o suprafaŃă închisă.











Fig. 1.1. Sistemul termodinamic

– SuprafaŃa poate fi:
◙ suprafaŃă reală (perete);
◙ suprafaŃă imaginară (o suprafaŃă de separaŃie considerată în mod convenabil).
– SuprafaŃa de separaŃie este
Sistem
termodinamic
Mediul exterior
Perete
2
◙ închisă (impermeabilă) dacă împiedică schimbul de materie între sistem şi mediul
exterior;
◙ deschisă (permeabilă) dacă face posibil acest schimb.
Notă: suprafeŃele imaginare pot fi închise (de ex. un tub de curent din mecanica fluidelor).
– Peretele (suprafaŃa de separaŃie) se numeşte:
◙ adiabatic dacă împiedică transferul de căldură (iar sistemul se numeşte adiabatic);
◙ neadiabatic în caz contrar.
Notă: o suprafaŃă deschisă nu poate fi adiabatică (prin schimbul de materie are loc şi un schimb de
căldură).
Notă: fiindcă nu există izolator termic perfect (material care nu conduce căldura), sistemul adiabatic
este o idealizare.
– Peretele este:
◙ rigid dacă volumul sistemului nu poate fi schimbat şi prin urmare el împiedică
schimbul de energie sub forma lucrului mecanic;
◙ deformabil în caz contrar.
Notă: „rigiditatea” sistemului se referă la volum şi nu la formă.
– Sistemul se numeşte
◙ ecranat dacă peretele nu permite interacŃiunea cu mediul exterior prin intermediul
unui câmp (de ex. electrostatic sau electromagnetic);
◙ neecranat în caz contrar.
Notă: câmpul gravitaŃional nu poate fi ecranat.
– Sistemul termodinamic se numeşte
◙ izolat dacă nu schimbă nici materie nici energie cu mediul exterior;
◙ neizolat în caz contrar.

Mărimi de stare
– Starea sistemului se indică prin nişte cantităŃi fizice numite mărimi de stare.
– Mărimile de stare sunt:
◙ cantităŃi, proprietăŃi direct măsurabile, numite parametri de stare;
◙ cantităŃi ce se calculează în funcŃie de cele direct măsurabile, numite funcŃii de stare.
– Deosebim parametri (mărimi) de stare
◙ interni ce depind numai de proprietăŃile interne ale sistemului (de ex. temperatura,
presiunea), şi
◙ externi ce depind (şi) de condiŃiile exterioare (de ex. volumul, intensitatea câmpului).
– După o altă clasificare deosebim parametri (mărimi) de stare
◙ intensivi, ce sunt independente de extinderea sistemului termodinamic şi se dau în
diversele puncte ale sistemului (temperatură, presiune), şi
◙ extensivi ce caracterizează (volum, masă, cantitatea de materie, energia internă).
– Raportul a doi parametri extensivi este un parametru (intensiv) specific de stare. De ex.:
densitatea / m V ρ = - masa unităŃii de volum,
volumul specific / ( 1/ ) v V m ρ = = - volumul unităŃii de masă,
concentraŃia, energia internă specifică etc.
– Mărimile de stare nu sunt toate independente. Numărul mărimilor independente este egal cu numărul
gradelor de libertate ale sistemului.
– Numărul gradelor de libertate se poate stabili pe cale experimentală (deci nu teoretică). Astfel, un
sistem închis are numai două grade de libertate.
– Între mărimile de stare pot fi stabilite nişte relaŃii numite ecuaŃii de stare, tot pe cale experimentală.
– În stabilirea relaŃiilor ce leagă diversele mărimi de stare pot interveni parametri sau constante de
material.

3
Postulate şi principii
– În diversele ramuri ale ştiinŃelor exacte, afirmaŃiile făcute trebuie să fie argumentate. De ex. în
geometrie o teoremă se demonstrează folosind alte teoreme, care la rândul lor au fost demonstrate în mod
asemănător. Acest lanŃ al argumentării însă nu poate fi infinit, la începutul lui se află nişte afirmaŃii care
nu pot fi demonstrate altfel decât prin concordanŃa lor cu realitatea observabilă. În cazul geometriei
acestea sunt postulatele şi axiomele, introduse de Euclid.
– Teoria termodinamicii se bazează tot pe nişte afirmaŃii care pot fi justificate numai prin observarea
fenomenelor, numite postulate şi principii.
– În diversele tratate de termodinamică şi de termotehnică găsim un număr variabil de principii,
numerotate de la zero la trei. Principiul I. şi II. apar în fiecare tratat.

Principiul zero
– Este de fapt o colecŃie de postulate legate de echilibrul termodinamic.
– Se stabilesc condiŃiile echilibrului termodinamic:
◙ condiŃia echilibrului termic: temperatura în orice punct al sistemului termodinamic are
valoarea identică;
◙ condiŃia echilibrului mecanic: presiunea în orice punct are valoare identică;
◙ condiŃia echilibrului fazelor: nu au loc transformări de faze;
◙ condiŃia echilibrului chimic: nu au loc reacŃii.
Notă: dacă sistemul este alcătuit din două sau mai multe corpuri, atunci în stabilirea condiŃiilor
echilibrului termic şi mecanic trebuie să avem în vedere proprietăŃile suprafeŃelor de separaŃie.
Notă: în stabilirea echilibrului mecanic trebuie avut în vedere şi acŃiunea eventualelor câmpuri de
forŃă. De ex. în câmp gravitaŃional presiunea scade în înălŃime.
Notă: prin faze înŃelegem formele materiei cu compoziŃie chimică definită dar cu proprietăŃi fizice
diferite.
Notă: echilibrul transformărilor de faze şi a reacŃiilor chimice trebuie privit pe scară macroscopică.
– Echilibrul termodinamic poate fi stabil (a.), metastabil (b.), instabil (c.) sau indiferent (d.). EnunŃurile
de obicei se referă la echilibrul stabil.










Fig. 1.2. Stări de echilibru

– Primul postulat: orice sistem izolat după un anumit interval de timp (timpul de relaxare) ajunge în stare
de echilibru termodinamic (intern) din care nu poate ieşi de la sine.
– Fiindcă termodinamica se ocupă de studiul sistemelor termodinamice aflate în echilibru, primul
postulat stă la baza tuturor enunŃurilor şi se mai numeşte şi principiul general al termodinamicii.
– Al doilea postulat: toŃi parametrii interni ai unui sistem aflat în echilibru termodinamic sunt funcŃii de
parametrii externi şi de temperatură (de energia internă). [Energia internă este o funcŃie a temperaturii şi
numai a temperaturii].
– Acest postulat pune în evidenŃă legătura dintre schimbul de energie şi mărimile de stare, deseori este
considerat ca fiind principiul zero al termodinamicii.
– Are o formulare echivalentă: numărul gradelor de libertate al unui sistem termodinamic este egal cu
numărul modalităŃilor de a schimba energie cu mediul înconjurător.
a.
b.
c.
d.
4
– AfirmaŃia „energia internă este o funcŃie a temperaturii şi numai a temperaturii” se demonstrează în
baza postulatelor teoriei cinetico-moleculare a gazelor.
– Tranzitivitatea echilibrului termodinamic: dacă sistemul A şi sistemul B (aflate în contact) sunt în
echilibru şi dacă B şi C sunt şi ele în echilibru, atunci A şi C se găsesc în echilibru. Dacă suprafeŃele ce le
separă nu sunt adiabatice, atunci ele se află în echilibru termic, iar dacă aceste suprafeŃe sunt
deformabile, atunci se află (şi) în echilibru mecanic.
– Capitolul care ocupă de echilibrul termodinamic (principiul zero şi postulatele conexe) se mai numeşte
şi termostatică.

EcuaŃii de stare
– În baza postulatului doi se pot stabili ecuaŃii care reprezintă relaŃii de interdependenŃă între diverşii
parametri de stare: ele se numesc ecuaŃii de stare sau ecuaŃii caracteristice.
– De exemplu, ecuaŃia de forma ( , , , ) 0
m
f p V T ν = , unde parametrii, în ordine, sunt cantitatea de materie
exprimată în moli, presiunea, volumul şi temperatura termodinamică, se numeşte ecuaŃia termică de
stare.
– Forma matematică a ecuaŃiilor de stare se stabileşte experimental (nu poate fi scris pe cale teoretică).
– EcuaŃia de mai sus se numeşte termică fiindcă stabilirea ei necesită măsurarea temperaturii (o altă
ecuaŃie des folosită este cea calorică, scrierea ei necesită măsurători calorimetrice).
– Numărul de moli se calculează împărŃind masa materiei cu masa molară a ei: /
m
m ν u = .
– Masa molară este egală cu masa exprimată în grame, numeric egală cu masa moleculei exprimată în
unităŃi atomice de masă (aceasta din urmă este 1/12 din masa atomului C
12
). Pentru amestecuri se
stabileşte o valoare medie a masei molare.
– Pentru un sistem termodinamic închis cantitatea de materie este invariabilă, deci ecuaŃia termică de
stare se scrie sub forma ( , , ) 0 f p V T = .
– EcuaŃia termică poate fi scrisă şi pentru 1 kg de gaz: ( , , ) 0 f p v T = (în loc de volum folosim volumul
specific).
– Aceste ecuaŃii pot fi scrise în diverse forme alternative, de ex. ) , ( T p V V = , ) , ( T V p p = sau
) , ( V p T T = .
– Fără să cunoaştem forma matematică exactă a lor, putem evidenŃia nişte proprietăŃi ale lor. Dacă avem
două stări apropiate, unde p p p' d + = , V V V' d + = , T T T' d + = , atunci variaŃia parametrilor de stare se
scriu sub forma diferenŃelor totale (unde indicele au semnificaŃia că parametrul din cauză are valoare
constantă la calcularea derivatei parŃiale din paranteză):
T
T
V
p
p
V
V
p T
d d d
|
|
¹
|

\
|


+
|
|
¹
|

\
|


= , (1.1)
T
T
p
V
V
p
p
V T
d d d
|
|
¹
|

\
|


+
|
|
¹
|

\
|


= , (1.2)
V
V
T
p
p
T
T
p V
d d d
|
|
¹
|

\
|


+
|
|
¹
|

\
|


= . (1.3)
De exemplu din (1.3) variaŃia presiunii se poate scrie şi sub forma
T
p
V
T
V
V
p
V
p
T
p
T
d d
1
d
|
|
¹
|

\
|


|
|
¹
|

\
|



|
|
¹
|

\
|


= , (1.4)
apoi comparând (1.2) şi (1.4), prin egalarea coeficienŃilor creşterilor ajungem la ecuaŃia
5
1 − =
|
|
¹
|

\
|



|
|
¹
|

\
|



|
|
¹
|

\
|


p V T
V
T
T
p
p
V
(1.5)
ce leagă derivatele parŃiale din cauză. Aceste derivate au semnificaŃie concretă:
la presiune constantă din (1.1) obŃinem
T
T
V
V
p
d d
|
|
¹
|

\
|


= , (1.6)
relaŃie ce dă variaŃia volumului în funcŃie de variaŃia temperaturii în condiŃii izobare. Pentru un volum
unitar (1 m
3
în starea iniŃială)

p
|
|
¹
|

\
|


⋅ = ⋅ = α
T
V
V T
V
V
1
d
d 1
(1.7)
este coeficientul de dilatare izobară.
la volum constant din (1.2) se obŃine
T
T
p
p
V
d d
|
|
¹
|

\
|


= , (1.8)
relaŃie ce dă variaŃia presiunii în funcŃie de variaŃia temperatură în condiŃii izocore. Pentru o presiune
unitară (1 Pa în starea iniŃială)

V
T
p
p T
p
p
|
|
¹
|

\
|


⋅ = ⋅ = β
1
d
d 1
(1.9)
este coeficientul de compresibilitate izocoră.
la temperatură constantă din (1.1) avem

d d
T
V
V p
p
| | ∂
=
|

\ ¹
, (1.10)
relaŃie ce dă variaŃia volumului în funcŃie de variaŃia presiunii în condiŃii izotermice, pentru un volum
unitar avem

T
p
V
V
|
|
¹
|

\
|


⋅ − = χ
1
(1.11)
coeficientul de compresibilitate izotermică.
(1.5) dă relaŃia între cei trei coeficienŃi:
p α β χ = ⋅ ⋅ (1.12)

Transformări de stare
– Transformarea de stare este procesul trecerii dintr-o stare de echilibru iniŃială într-o stare de echilibru
finală. Cele două stări pot fi identice (în acest caz sistemul iese din starea de echilibru iniŃial şi după
consumarea procesului prin care trece revine tot acolo).
– Pe durata acestui proces parametrii de stare ai sistemului studiat variază în funcŃie de variaŃia
condiŃiilor externe. Schimbarea parametrilor de stare externi conduce la schimbarea parametrilor interni,
ce atrage după sine ieşirea din starea de echilibru termodinamic. Dacă după această schimbare de stare
aşteptăm consumarea timpului de relaxare (în condiŃia fixării parametrilor externi), în virtutea
principiului zero sistemul intră într-o stare nouă de echilibru. Pe intervalul timpului de relaxare nu putem
vorbi despre echilibrul termodinamic al sistemului, prin urmare el nu poate fi descris prin metodele
termodinamicii clasice. Însă dacă schimbarea parametrilor este suficient de lentă, atunci timpul de
relaxare se reduce mult şi putem considera transformarea de stare ca fiind mulŃimea stărilor de echilibru
intermediare aflate între cea iniŃială şi finală. Numim această formă de transformare de stare cvazistatică.
Notă: transformările reale nu sunt cvazistatice.
6
– EcuaŃia termică de stare face posibilă reprezentarea stării de echilibru în coordonate p şi V (temperatura
se poate stabili în baza ecuaŃiei, cunoscând cantitatea de materie). Diagrama se numeşte d. Clapeyron, iar
starea de echilibru reprezintă un punct având coordonatele V - volumul sistemului, şi p - presiunea
constantă în interiorul sistemului.
– Putem desena diagrame în coordonate p şi v, pentru 1 kg de gaz.
– Dacă starea nu este de echilibru, atunci sistemul nu poate fi caracterizat printr-o valoare unică a
presiunii (nici a temperaturii) prin urmare nu poate fi reprezentată pe diagrama Clapeyron.
– Transformarea de stare cvazistatică este o succesiune de stări de echilibru aflate la o „distanŃă”
infinitezimală între ele (dV, dp şi bineînŃeles, dT care nu apare în mod explicit pe figură). MulŃimea
acestor puncte constituie graficul (curba) transformării.
– Sensul transformării este indicat prin săgeŃi şi/sau numerotarea succesivă a stărilor.














Fig. 1.3. Transformare de stare cvazistatică

– Dacă starea iniŃială se confundă cu starea finală, atunci avem un ciclu termodinamic. În figura de mai
jos am considerat ciclul ca fiind format din două transformări simple, 1 şi 2.














Fig. 1.4. Ciclu termodinamic

– Dacă procesele care duc din starea iniŃială în cea finală pot fi inversate, iar transformarea inversă trece
prin aceleaşi stări de echilibru intermediare (puncte) ca şi transformarea directă, atunci numim
transformarea de stare reversibilă cu condiŃia ca după revenirea la starea iniŃială mediul înconjurător să
nu sufere nici-o schimbare remanentă.
Notă: prin definiŃie („trecerea prin aceleaşi stări de echilibru intermediare”) transformarea reversibilă
este cvazistatică.
p
V
starea de echilibru iniŃială
starea de echilibru finală
o stare intermediară, de echilibru
sensul transformării
p
V
1
2
o starea intermediară
7
Notă: cum nu există transformări cvazistatice, nu pot exista nici transformări reversibile.
– Pe diagrama Clapeyron, transformarea directă şi cea inversă se suprapun.














Fig. 1.5. Transformare reversibilă

Notă: suprapunerea celor două curbe (ca şi în figura anterioară) nu înseamnă automat că procesul
este reversibil: pentru aceasta trebuie să fie îndeplinită condiŃia conform căreia la revenire în mediul
înconjurător să nu fie observabilă nici-o schimbare remanentă. Sursa ireversibilităŃii este frecarea pieselor
mecanice precum şi frecarea interioară a materialelor.
– Dacă sistemul termodinamic în care are loc transformarea termodinamică este unul închis, atunci
vorbim de
◙ transformări închise, iar în caz contrar de
◙ transformări deschise.



2. Primul principiu al termodinamicii

Forme de energie folosite în termodinamica tehnică
– Primul principiu este un principiu general al fizicii: conservarea energiei.
– În termodinamica tehnică suntem interesaŃi în mod deosebit de trei forme de energie sau de schimb de
energie:
◙ energia internă a sistemului termodinamic,
◙ lucrul mecanic, şi
◙ căldura.

Energia internă
– Prin definiŃie este energia cinetică a moleculelor aflate în mişcare termică.
– Această mişcare termică este mişcarea haotică a moleculelor.
– În teoria cinetico-moleculară a gazelor (ideale) moleculele sunt privite ca nişte sfere infinit de mici care
între două ciocniri se află în mişcare rectilinie uniformă, în afara de ciocnirea lor nu au loc interacŃiuni şi
se poate demonstra că energia cinetică medie a unei molecule este

3
2
c
E k T = ⋅ ⋅ ,
unde
23
1.380 54 10 J / K k

= ⋅ este constanta Boltzmann. După cum un mol de gaz conŃine 6.023⋅10
23

molecule (N
A
, numărul lui Avogadro), energia internă a gazului ideal se calculează
p
V
1
2
starea iniŃială
starea finală
8
T R T k N U
m A m
⋅ ⋅ ⋅ ν = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ν =
2
3
2
3
, (2.1)
unde 8.3123 J /(mol K) R = ⋅ este constanta universală a gazelor ideale.
– Energia internă a unui gaz ideal este deci o funcŃie numai a temperaturii.
– Moleculele în realitate nu sunt toate sferice şi au şi altfel de forme de mişcare decât cea rectilinie şi
uniformă, au loc şi alte interacŃiuni decât cele prin ciocnire, prin urmare energia internă nu poate fi
descrisă în mod exact prin relaŃia (2.1).
– La energia internă rezultată din mişcarea termică se poate adăuga energia cinetică a gazului care se află
în mişcare (fie curge, fie se deplasează împreună cu recipientul său). Dacă viteza de deplasare este w,
atunci o masă m de gaze are energia de mişcare
2
/ 2
c
E m w = ⋅ .
– La energia internă se mai poate adăuga energia potenŃială, de exemplu în câmpul gravitaŃional, la
înălŃimea h faŃă de un plan de referinŃă oarecare, masa m de gaze are o energie potenŃială (relativă) de
p
E m g h = ⋅ ⋅ .
– E
c
şi E
p
astfel calculate de obicei sunt considerate separat, iar prin energia internă înŃelegem numai cea
din mişcarea termică a moleculelor. Suma
t c p
E U E E = + + este energia totală a gazului.
– Energia are unitatea de măsură J (joule - unităŃile de măsură se scriu cu literă mică).
– Energia internă specifică este cantitatea / u U m = şi reprezintă energia internă a 1 kg de gaz.

Lucrul mecanic
– Se consideră pistonul din figură care se mişcă fără frecare într-un cilindru umplut cu un gaz ideal.
Considerăm procesul reversibil.













Fig. 2.1. Lucrul mecanic al sistemului închis

– Dacă secŃiunea transversală a cilindrului (şi a pistonului) este A, atunci presiunea p va exercita o forŃă
egală cu produsul F p A = ⋅ asupra pistonului. Ca să menŃinem pistonul pe loc, trebuie să-l acŃionăm cu o
forŃă având mărimea (modulul) egală cu acest produs. În acest caz, dacă deplasăm pistonul pe o lungime
dl (ce este atât de mică încât variaŃia volumului nu duce la o schimbare sensibilă în valoarea presiunii),
atunci conform figurii se va executa un lucru mecanic
d d L p A l p V δ = ⋅ ⋅ = ⋅ (2.2)
(forŃa înmulŃită cu deplasarea măsurată în direcŃia forŃei, în acest caz).
– Dacă deplasăm pistonul în aşa măsură încât presiunea se schimbă în mod semnificativ, atunci lucrul
mecanic efectuat se calculează prin integrarea (2.2):


=
2
1
d
V
V
V p L . (2.3)
– Interpretarea grafică a integralei definite este aria ce se află sub curba p(V).
dl
p = const.
F F
9














Fig. 2.2. Diagrama de muncă

– Prin urmare, diagrama Clapeyron ne indică lucrul mecanic efectuat şi de aceea ea se numeşte şi
diagrama de muncă.
– Integrala, aria sub curbă şi prin urmare lucrul mecanic rezultă cantităŃi pozitive dacă
2 1
V V > , deci dacă
proiecŃia pe axa V a curbei arată spre valorile crescătoare ale volumului. Convenim deci că:
◙ lucrul mecanic este pozitiv dacă este efectuat de către sistem pe mediul înconjurător
(volumul sistemului creşte), şi
◙ el este negativ dacă este efectuat de către mediul înconjurător asupra sistemului
termodinamic considerat (volumul scade).
– Cum între două stări (puncte ale diagramei Clapeyron) putem desena o infinitate de curbe (transformări
termodinamice), rezultă că lucrul mecanic (aria sub curbele respective) nu caracterizează starea
sistemului ci transformarea pe care o suferă (v. figura de mai jos). Lucrul mecanic deci nu este o mărime
de stare, el este o mărime de proces. Din punct de vedere matematic, lucrul mecanic nu este o diferenŃă
totală, de aceea în formula (2.2) s-a folosit notaŃia „δ” în loc de „d”.

















Fig. 2.3. Lucrul mecanic depinde de natura transformării

– Lucrul mecanic al unui ciclu termodinamic este egal cu aria suprafeŃei închise de curba transformării.
În figura de mai jos
12 21
L L > şi 0
21
< L , deci avem 0 L < .
p
V
V
1
V
2

L
p
V
V
1
V
2

L
1

1
p
V
V
1
V
2

L
2

2
1 2
1 2, L L ≡ ≠ /
10















Fig. 2.4. Lucrul mecanic al unui ciclu termodinamic

– Lucrul mecanic este o formă a schimbului de energie, se măsoară în J.
– Putem defini lucrul mecanic specific ca cele efectuat de 1 kg de gaz: / l L m = .

Lucrul mecanic de deplasare
– Este lucrul mecanic efectuat la introducerea şi la evacuarea unei cantităŃi de gaz, în cazul sistemelor
termodinamice deschise.











Fig. 2.5. Lucrul mecanic de deplasare

– De obicei considerăm că în sistemele termodinamice deschise analizate procesele sunt staŃionare: într-o
anumită secŃiune parametrii de stare rămân neschimbaŃi chiar dacă gazul studiat curge. Această ipoteză
înseamnă că debitul masic q
m
(masa fluidului ce străbate în unitatea de timp suprafaŃa considerată) este
constant. Atunci pe durata unui interval de timp dt prin secŃiunea 1. în sistemul deschis considerat intră o
masă de gaz d d
m
m q t = ⋅ , şi conform ipotezei staŃionarităŃii în acest interval de timp prin secŃiunea 2. din
sistem se va evacua tot o masă egală cu dm.
– În funcŃie de temperatura şi de presiunea gazului în cele două secŃiuni (constante în ipoteza
staŃionarităŃii) pot fi calculate volumele dV
1
şi dV
2
, cu o formulă (Clapeyron-Mendeleev) ce va fi
introdusă ulterior. Atunci, pe cele două secŃiuni, conform paragrafului anterior, se poate calcula:
◙ lucrul mecanic de deplasare la intrarea în sistem (admisie):
1 1 1
d L p V δ = − ⋅ , şi
◙ lucrul mecanic de deplasare la ieşirea din sistem (evacuare):
2 2 2
d L p V δ = ⋅ .
Notă: semnul „–” se explică prin faptul că linia întreruptă 1. se deplasează spre interiorul sistemului,
deci
1
L δ este un lucru mecanic efectuat de către mediul înconjurător în scopul introducerii volumului
p
V
1
2
V
1
V
2

L
21 12
L L L + =
p
2
p
1
dV
1
dV
2
A
1
, T
1
A
2
, T
2
1.
2.
11
1
dV în sistem, iar semnul lui
2
L δ arată faptul că sistemul deschis efectuează un lucru mecanic asupra
mediului în scopul evacuării volumului
2
dV , linia întreruptă 2. deplasându-se spre exterior.
Notă: în cazul sistemelor deschise din cauza continuităŃii în timp a fenomenelor studiate, este utilă
scrierea lucrului mecanic efectuat fie sub forma de lucru mecanic specific (pentru 1 kg de gaz), fie sub
formă de putere (lucrul mecanic efectuat într-un interval de timp de lungime de 1 s).

Lucrul mecanic tehnic
– Este lucrul mecanic util efectuat de o maşină termică cu ciclu termodinamic deschis.












Fig. 2.6. Lucrul mecanic tehnic al sistemului deschis

– La trecerea unei cantităŃi oarecare gaz prin maşină lucrul mecanic total este suma
1 2 t
L L L L = + + , unde
regăsim lucrul mecanic de deplasare la intrare, lucrul mecanic „tehnic” (util) şi lucrul mecanic de
deplasare la ieşire. De aici lucrul mecanic tehnic rezultă

2 2 1 1
( ) ( )
t
L L p V p V L p V = − ⋅ − ⋅ = − ∆ ⋅ . (2.4)
– Pentru o transformare elementară
d( ) d ( d d ) d
t
L L p V p V p V V p V p δ δ = − ⋅ = ⋅ − ⋅ − ⋅ = − ⋅ , (2.5)
iar pentru o anumită transformare de stare se calculează integrala definită a cantităŃii de mai sus, între
limitele de integrare p
1
şi p
2
. Această integrală are interpretarea grafică de mai jos: lucrul mecanic tehnic
este aria ce se află în stânga curbei ce reprezintă transformarea, luată cu semnul inversat.














Fig. 2.7. Lucrul mecanic tehnic pe diagrama de muncă

1.
2.
1 1 1
L p V = − ⋅
L
t
2 2 2
L p V = ⋅
p
V
p
1

p
2

L
t

1
2
2
1
d
p
t
p
L V p = − ⋅


12
– Din interpretarea grafică rezultă observaŃia că lucrul mecanic util al unui ciclu termodinamic este aria
închisă de curba transformării, indiferent de faptul dacă această transformare se realizează într-un sistem
deschis (a.) sau unul închis (b.).















Fig. 2.8. Egalitatea lucrul mecanic al ciclurilor termodinamice

Căldura
– Este o formă a schimbului de energie ce are loc la o anumită diferenŃă de temperatură. În figura de mai
jos am reprezentat două corpuri aflate în contact termic şi izolate de exterior: din cauza diferenŃei de
temperatură se constată „curgerea” căldurii din stânga spre dreapta ce duce până la urmă le egalizarea
temperaturilor şi la oprirea acestui transfer.










Fig. 2.9. Transferul căldurii

– La introducerea conceptului s-a crezut că această căldură este un fel de fluid care curge dintr-un corp în
altul datorită diferenŃei de temperatură (de aici am moştenit exprimări de genul „curgerii” căldurii etc.).
– Ulterior s-a constatat (prin măsurători calorimetrice) echivalenŃa căldurii cu altfel de tipuri de energie.
– Căldura se notează cu Q şi se măsoară în J, iar pentru un kilogram de gaz căldura se notează cu q. Nu
putem utiliza termenul „căldură specifică” pentru denumirea lui q fiindcă acest termen are o altă
semnificaŃie.
– ConvenŃional, considerăm
◙ căldura primită (ce intră în sistem) cantitate pozitivă, iar
◙ căldura cedată (ce părăseşte sistemul studiat) cantitate negativă.
Notă: în unele tratate din străinătate convenŃia de semne este întocmai invers!
– Se demonstrează că variaŃia căldurii nu este o diferenŃă totală exactă, prin urmare ea se notează cu Q δ
şi se afirmă că ea nu este o mărime de stare ci o mărime de proces (caracterizează transformarea
termodinamică şi nu sistemul termodinamic în sine).

b.
a.
p
V
p
V
L
t
L
1
2
1
2
T
2
' > T
2

T
2
' = T
1
'
T
1
T
2
< T
1
T
1
' < T
1

2. 1. 1. 2.
Q
13
Entalpia
– Este un parametru de stare care, după definiŃie, este suma energiei interne şi a lucrului mecanic de
deplasare:
H U p V = + ⋅ (2.6)
şi se măsoară în J, sau pentru 1 kg de gaz entalpia specifică este
h u p v = + ⋅ . (2.7)
– Utilitatea folosirii conceptului entalpiei faŃă de energie internă este justificată prin faptul că în urma
transformărilor fizice (transformărilor de faze) sau chimice (reacŃii) volumul şi/sau presiunea se schimbă,
ce duc pe lângă schimbarea energiei interne şi la un lucru mecanic de deplasare. Din punctul de vedere al
calculelor este mai comod să includem cele două efecte într-un singur parametru de stare.
Notă: fiindcă energia internă a unui gaz real nu poate fi stabilit cu exactitate, nici entalpia lui nu
poate fi precizat în mod exact. În practică însă nici nu avem nevoie de aşa ceva, suntem interesaŃi numai
de variaŃia energiei interne, respectiv a entalpiei. Din acest motiv, literatura de specialitate precizează
entalpia ca o valoare relativă (se consideră că elementele chimice în forma cea mai stabilă, în condiŃii
standard au entalpia egală cu zero).

EnunŃurile primului principiu al termodinamicii
– Energia unui sistem izolat se menŃine constantă (deci: energia nu apare şi nu dispare).
– Nu se poate realiza o maşină termică cu funcŃionare continuă care să producă lucru mecanic fără să
consume o cantitate echivalentă de căldură (o astfel de maşină se numeşte „perpetuum mobile” de speŃa
întâi, deci altfel spus:
– nu există perpetuum mobile de speŃa întâi).
– EnunŃul anterior s-a generalizat sub forma: nu se poate realiza o maşină care să furnizeze energie de
orice formă fără să consume o cantitate echivalentă de energie de altă formă.
– IniŃial căldura a fost privită ca o formă specială a energiei şi din acest motiv s-a inventat şi o unitate de
măsură specială pentru măsurarea ei: caloria. O calorie este căldura necesară ridicării temperaturii cu un
grad Celsius al unui gram de apă (mai precis de la 14.5 °C la 15.5 °C). Prin echivalarea lucrului mecanic
ce trebuie efectuat pentru încălzirea apei (de exemplu prin agitarea ei într-un calorimetru) cu cantitatea de
căldură necesară pentru a obŃine o creştere identică a temperaturii, s-a constatat că 1cal 4.185 J = .
Pentru un sistem termodinamic închis aflat în repaus, în care nu au loc transformări de faze, nici
reacŃii chimice şi efectele câmpurilor de forŃă sunt neglijabile, formele de energie de luat în calcul sun
lucrul mecanic, căldura schimbată şi variaŃia energiei interne. Principul I. capătă expresia matematică:
L Q U = − ∆ (2.8)
(sau d L Q U δ δ = − pentru o transformare elementară).
– Pornind de la această formulare putem constata următoarele situaŃii particulare:
◙ în cazul transformărilor la volum constant (izocore) 0 L = , iar căldura absorbită sau
cedată duce la creşterea, respectiv la scăderea energiei interne: Q U = ∆ ;
◙ în cazul transformărilor adiabatice ( 0 Q = ) nu se poate efectua lucru mecanic decât
prin consumarea energiei interne: L U = −∆ . După cum scăderea energiei internă nu
este inepuizabilă, această producere a lucrului mecanic are anumite limite;
◙ la temperatură constantă, în cazul transformărilor izoterme lucrul mecanic efectuat
este egal cu cantitatea de căldură schimbată: L Q = .
Pentru un sistem termodinamic deschis, în condiŃiile de mai sus la care mai adăugăm şi cea de
staŃionaritate, trebuie să luăm în calcul şi energia mecanică a fluidului care curge, precum şi energia
internă cu care el intră şi cu care iese (v. figura de mai jos):
– în timpul dt, intră şi iese o masă d d
m
m q t = ⋅ , ce posedă:
o o energie cinetică ce se calculează cu vitezele de curgere, la intrare şi la ieşire, respectiv:

2
1
1
d
d
2
c
m w
E

= şi
2
2
2
d
d
2
c
m w
E

= ;
14
o o energie potenŃială ce se calculează cu înălŃimile faŃă de un plan de referinŃă arbitrar:

1 1
d d
p
E m g z = ⋅ ⋅ şi
2 2
d d
p
E m g z = ⋅ ⋅ ;
o o energie internă, care pentru un gaz ideal se poate preciza în funcŃie de temperatură:
dU
1
şi dU
2
.
– la admisie şi la evacuare se efectuează
o un lucru mecanic de deplasare, care se calculează:

1 1 1 1 1 1
d d d L p A w t p V = − ⋅ ⋅ ⋅ = − ⋅ şi
2 2 2 2 2 2
d d d L p A w t p V = ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ,
respectiv (produsul d
i
w t ⋅ este lungimea drumului parcurs în timpul dt,
i i
p A ⋅ forŃa ce acŃionează asupra
suprafeŃei virtuale, iar d
i i
A w t ⋅ ⋅ volumul ce intră, respectiv iese).
– în interiorul maşinii:
o se efectuează un lucru mecanic util
dL
t
o şi are loc şi un schimb de căldură, în timpul dt:
dQ.
















Fig. 2.10. Sistem termodinamic deschis

– Conform principiului conservării energiei cantitatea de energie primită trebuie să fie egală cu cea
cedată:

1 1 1 1 1 2 2 2 2 2
d d d d d d d d
c p c p t
E E U p V Q E E U p V L δ δ + + + ⋅ + = + + + ⋅ + . (2.9)
– Dacă înlocuim cantităŃile de mai sus, după o împărŃire cu dt şi cu rearanjarea termenilor ajungem la
următoarea formă matematică a principiului I:

2 2
2 1 2 1 2 2 2 1 1 1
( ) ( ) ( )
2
m
t m
q
L w w q g z z p A w p A w Q U + ⋅ − + ⋅ ⋅ − + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ = − ∆ , (2.10)
unde L
t
, Q şi ∆U sunt calculate pentru o perioadă de timp de 1 secundă (deci sunt puteri, în W).



3. Gaze perfecte

NoŃiuni generale
– Gazul perfect este un gaz ipotetic cărui îi atribuim nişte proprietăŃi idealizate. ProprietăŃile gazului
perfect sunt stabilite prin observarea gazelor reale, aceste proprietăŃi fiind nişte caracteristici generalizate
1
2
p
1
, T
1
, A
1
, w
1

p
2
, T
2
, A
2
, w
2

z
2

z
1

q
m
= const.
1'
2'
Q
L
t

15
rezultate din prelucrarea celor reale a diferitelor gaze la temperaturi suficient de mari şi la presiuni
suficient de mici (în astfel de condiŃii diferitele gazel prezintă un comportament asemănător).
– În teoria cinetico-moleculară a gazelor perfecte ipotezele făcute stabilesc următoarele proprietăŃi:
gazul ideal este format din molecule care se află într-o mişcare continuă şi haotică;
între molecule nu există forŃe de atracŃie sau de respingere;
în mişcarea lor moleculele se ciocnesc între ele şi cu peretele recipientului, iar aceste ciocniri sunt
perfect elastice (deci fără pierdere de energie);
între două ciocniri mişcarea moleculelor este rectilinie şi uniformă;
mărimea moleculelor este neglijabilă faŃă de volumul recipientului.
– Din aceste proprietăŃi rezultă că energia internă a gazului perfect este o funcŃie a temperaturii (şi numai
a temperaturii): ( ) U U T = .Această observaŃie se mai numeşte şi legea lui Joule.
– Între parametrii de stare p, V şi T s-au stabilit relaŃii numite „legi ale gazului perfect”. Aceste legi au
fost stabilite observând comportamentul gazelor reale.
– La temperaturi joase şi/sau la presiuni înalte gazele reale prezintă abateri semnificative faŃă de aceste
legi.

Legile simple ale gazului perfect
– Se scriu pentru o cantitate fixată de gaz.

Legea lui Boyle-Mariotte (legea transformării izoterme)
– La temperatură constantă const. p V ⋅ =
– Pe diagrama Clapeyron transformările izoterme apar sub forma unor hiperbole (care tind asimptotic
către axele p, şi V şi nu se intersectează).















Fig. 3.1. Transformare izotermă pe diagrama Clapeyron

– Având două stări diferite avem egalitatea
2 2 1 1
V p V p ⋅ = ⋅ dacă
1 2
T T = , iar cu coeficientul de
compresibilitate izotermică (1.11)

2 1 2 1
[1 ( - )] V V p p χ = ⋅ − ⋅ . (3.1)

Legea lui Gay-Lussac (legea transformării izobare)
– La presiune constantă / const. V T =
– Pe diagrama Clapeyron transformările izobare apar sub forma unor linii orizontale.
– În coordonatele V şi T transformările izobare apar sub forma unor drepte care converg în originea
sistemului.
V
p
T
1

T
3
> T
1

16
– Având două stări diferite avem egalitatea
1 1 2 2
/ / V T V T = dacă
1 2
p p = , iar cu coeficientul de dilatare
izobară (1.7)
)] ( 1 [
1 2 1 2
T T V V − ⋅ α + ⋅ = . (3.2)













Fig. 3.2. Transformare izobară pe diagrama Clapeyron













Fig. 3.3. Izobare în coordonate V şi T

Legea lui Charles (legea transformării izocore)
– La volum constant / const. p T =
– Pe diagrama Clapeyron transformările izocore apar sub forma unor linii verticale.













Fig. 3.4. Transformare izocoră pe diagrama Clapeyron

V
p
T
V
p
1

p
3
> p
1

V
p
17
– În coordonatele p şi T transformările izobare apar sub forma unor drepte care converg în originea
sistemului.
– Având două stări diferite avem egalitatea
1 1 2 2
/ / p T p T = dacă
1 2
V V = , iar cu coeficientul de
compresibilitate izocoră (1.9)
)] ( 1 [
1 2 1 2
T T p p − ⋅ β + ⋅ = . (3.3)













Fig. 3.5. Izocore în coordonate p şi T

Legea generală a gazelor perfecte
– O transformare generală înseamnă schimbarea celor trei parametri: p
1
, V
1
, T
1
→ p
2
, V
2
, T
2
.
– O astfel de transformare poate fi descompusă în două transformări simple, de exemplu:
o transformare izotermă: p
1
, V
1
, T
1
→ p
i
, V
2
, T
1
, apoi
o transformare izocoră: p
i
, V
2
, T
1
→ p
2
, V
2
, T
2
.
– Scriind relaŃiile corespunzătoare (aplicând l. lui Boyle-Mariotte, apoi l. lui Charles) se obŃine:

2
2 2
1
1 1
T
V p
T
V p ⋅
=

, (3.4)
deci pentru orice transformare / const. p V T ⋅ =

EcuaŃia termică de stare a gazelor perfecte
– Un mol de gaz perfect ( 1
m
ν = ), în condiŃii standard ( 101325 Pa p = - 1 atmosferă, 273.15 K T = -
0 C ° , adică în stare normală), are un volum
3 3
0
22.4110 m V

= . Această observaŃie este consecinŃa legii
lui Avogadro, care spune că pentru orice gaz (perfect), în condiŃii egale, într-un anumit volum dat se
găseşte un număr identic de molecule, indiferent de natura chimică a gazelor respective. Un mol de gaz
are
23
6.023 10 molecule / mol
A
N = ⋅ , N
A
fiind numărul lui Avogadro.
– În condiŃii standard pentru un mol de gaz se obŃine

3 3
0 0
0
101325 Pa 22.41 10 m / mol J
8.3143
273.15 K mol K
p V
R
T

⋅ ⋅ ⋅
= = =

, (3.5)
care se numeşte constanta universală a gazelor perfecte.
– Pentru o cantitate oarecare de gaz, conform (3.4) şi (3.5) se obŃine
T R V p
m
⋅ ⋅ ν = ⋅ , (3.6)
care se numeşte ecuaŃia termică de stare a gazelor perfecte, care se mai numeşte şi ecuaŃia Clapeyron-
Mendeleev.
– În sistemul de coordonate tridimensional p, V, T, punctul corespunzător oricărei stări se află pe
suprafaŃa reprezentată, dată de exemplu prin relaŃia /
m
p R T V ν = ⋅ ⋅ . În figura de mai jos, dreptele roşii
sunt izobare, cele albastre sunt izocore, iar hiperbolele verzi sunt izoterme.
T
p
V
1

V
3
> V
1

18





















Fig. 3.6. SuprafaŃa pVT a gazului ideal

CoeficienŃii calorici
– Pentru orice corp se observă proporŃionalitatea d Q C T δ = ⋅ (sau Q C T ∆ = ⋅ ∆ ), unde factorul de
proporŃionalitate între căldura schimbată şi variaŃia temperaturii se numeşte capacitate calorică. Se
măsoară în J/K.
– Dacă corpul este omogen, atunci putem defini:
◙ căldura specifică masică, ce este capacitatea calorică a 1 kg: / c C m = , se măsoară în
J/(kg⋅K);
◙ căldura specifică molară, ce este capacitatea calorică a 1 mol: /
M m
C C ν = , se
măsoară în J/(mol⋅K);
◙ căldura specifică volumică, ce este capacitatea calorică a 1 m
3
: /
v
C C V = , se
măsoară în J/(m
3
⋅K).
Notă: fiindcă volumul gazelor variază cu temperatura şi cu presiunea, căldura specifică volumică se
dă raportată la volumul unitar în condiŃii standard, numit volum normal sau volum în stare normală (V
N
).
– Cu coeficienŃii calorici, pentru o modificare elementară a temperaturii dT avem cantitatea de căldură
d d d d
m M N v
Q C T m c T C T V C T δ ν = ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ . (3.7)
– Din egalitatea de mai sus rezultă:

m M N v
C m c C V C ν = ⋅ = ⋅ = ⋅ , (3.8)
de unde după o împărŃire cu
m
ν şi având în vedere că pentru un mol de gaz perfect volumul normal este
3 3
22.41 10 m

⋅ , se obŃine

3
J
22.41 10
mol K
M V
C c C u

= ⋅ = ⋅ ⋅

, (3.9)
unde u este masa molară.
– Mărimea coeficienŃilor calorici depinde de modul în care se desfăşoară schimbul de căldură:
◙ în condiŃii izocore conform primului principiu avem d Q U δ = , deci capacitatea
calorică izocoră (la volum constant) este
T
V
p
19

V
V
U
C
T
∂ | |
=
|

\ ¹
. (3.10)
Notă: În cazul unui gaz ideal ( ) U U T = (nu depinde de volum şi nici de presiune), prin urmare
d / d
V
C U T = .
◙ în condiŃii izobare conform primului principiu avem d d Q U p V δ = + ⋅ , deci cu
definiŃia (2.6) a entalpiei capacitatea calorică izobară este

p
p p p
U V H
C p
T T T
∂ ∂ ∂ | | | | | |
= + ⋅ =
| | |
∂ ∂ ∂
\ ¹ \ ¹ \ ¹
. (3.11)
Notă: În cazul unui gaz ideal ( ) U U T = şi derivatele parŃiale ale energiei interne U în cele două
relaŃii anterioare sunt identice şi sunt egale cu C
V
. Pentru un mol de gaz ideal, conform ecuaŃiei
Clapeyron-Mendeleev (3.6), la presiune constantă
p
V
p R
T
∂ | |
⋅ =
|

\ ¹
, şi cu aceste observaŃii obŃinem ecuaŃia
lui Robert-Mayer:

, , M p M V
C C R = + . (3.12)
◙ în condiŃii izoterme dT este nul însă δQ este diferit de zero, „capacitatea calorică
izotermă” (nu se defineşte aşa ceva) ar fi infinită.
◙ în condiŃii adiabatice nu există schimb de căldură însă avem o variaŃie a căldurii, deci
capacitatea calorică are o valoare nulă.
– În cazul gazelor ideale coeficienŃii calorici pot fi calculaŃi pe cale teoretică (plecând de la ipotezele
teoriei cinetico-moleculare), toŃi având valori constante.
– În cazul gazelor (materialelor) reale aceşti coeficienŃi sunt funcŃii ale temperaturii, de ex. ( ) C C T = . În
acest caz cantitatea de căldură schimbată se calculează prin integrarea ( ) d Q C T T δ = ⋅ :

2
1
( ) d
T
T
Q C T T ∆ =

. (3.13)
– CantităŃile de forma raportului

2
1
2 1
( ) d
T
T
C T T
C
T T
=


(3.14)
reprezintă o valoare medie a coeficientului respectiv (în acest caz a capacităŃii calorice) pe intervalul
considerat, cu care
Q C T ∆ = ⋅ ∆ . (3.15)

EcuaŃii calorice de stare
– Sunt ecuaŃii de forma
( , ) U U T V = şi ( , ) H H T p = . (3.16)
– Sunt denumite ecuaŃii calorice de stare fiindcă stabilirea lor se face prin intermediul căldurii (măsurări
calorimetrice).
– U şi H fiind mărimi de stare, au diferenŃele totale
d d d
V T
U U
U T V
T V
∂ ∂ | | | |
= ⋅ + ⋅
| |
∂ ∂
\ ¹ \ ¹
, (3.17)
d d d
p
T
H H
H T p
T p
| | ∂ ∂ | |
= ⋅ + ⋅
| |
∂ ∂
\ ¹
\ ¹
. (3.18)
– Cu definiŃia capacităŃii calorice izocore (3.10) şi izobare (3.11) avem:
20
d d d
V
T
U
U C T V
V
∂ | |
= ⋅ + ⋅
|

\ ¹
, (3.19)
d d d
p
T
H
H C T p
p
| | ∂
= ⋅ + ⋅
|

\ ¹
, (3.20)
care sunt expresiile ecuaŃiilor calorice de stare, în formă diferenŃială.

Amestecuri de gaze perfecte
– Gazele niciodată nu sunt chimic pure.
– Considerăm amestecul gazelor perfecte un gaz perfect dacă şi amestecul are proprietăŃile specifice ale
acestuia.
– Gazele fiind în amestec, temperaturile lor sunt egale. Cum energia internă a gazului perfect este definită
ca energia cinetică a moleculelor şi ea este o funcŃie numai a temperaturii, rezultă că energiile cinetice
medii ale componentelor sunt egale (prin urmare vitezele medii pătratice sunt invers proporŃionale cu
masele molare).

Legile generale ale amestecurilor de gaze perfecte
Legea conservării masei: masa amestecului este egală cu suma maselor componentelor

i
i
m m =

. (3.21)
Legea conservării materiei: cantitatea de materie (numărul de moli) amestecului este suma
cantităŃilor de materie ale componentelor:

m mi
i
ν ν =

. (3.22)

m
este numărul total de molecule, indiferent de natura chimică a lor, împărŃit cu numărul lui Avogadro
N
A
).
Legea lui Dalton (l. presiunilor parŃiale): amestecul fiind un gaz perfect, este valabilă legea
Clapeyron-Mendeleev (3.6): T R V p
m
⋅ ⋅ ν = ⋅ . Componentele fiind gaze perfecte, legea rămâne
de asemenea valabilă şi pentru ele. Considerând, că componentele în amestec se află la aceeaşi
temperatură şi ocupă acelaşi volum, această ecuaŃie se scrie:
i mi
p V R T ν ⋅ = ⋅ ⋅ . Scriind ecuaŃia
pentru fiecare component, suma lor se scrie ( ) ( )
i mi
i i
p V R T ν ⋅ = ⋅ ⋅
∑ ∑
, de unde, având în vedere
(3.22) şi ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev scrisă pentru amestec, se obŃine relaŃia

i
i
p p =

(3.23)
care este legea lui Dalton. Presiunile p
i
se numesc presiuni parŃiale.
Legea lui Amagat (l. volumelor parŃiale): separând componentele în aşa fel încât temperatura şi
presiunea lor să fie egale cu temperatura şi presiunea amestecului, fiecare va ocupa un volum V
i
.
Dacă scriem ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev în această stare se ajunge la
i mi
p V R T ν ⋅ = ⋅ ⋅ , iar suma
( ) ( )
i mi
i i
p V R T ν ⋅ = ⋅ ⋅
∑ ∑
în acest caz ne duce la relaŃia

i
i
V V =

(3.24)
ce este legea lui Amagat. Volumele V
i
se numesc volume parŃiale.
Notă: În cazul amestecurilor gazelor reale, din cauza interacŃiunilor ce există între molecule (în afara
de ciocniri), atât legea lui Dalton cât şi a lui Amagat nu sunt valabile decât aproximativ.

Caracterizarea amestecurilor de gaze perfecte
– Se face prin nişte rapoarte ca:
◙ participaŃia masică:
21

i
i
m
g
m
= , (3.25)
unde numitorul este suma (3.21),
i
i
m m =

. Se demonstrează, că 1
i
i
g =

.
◙ participaŃia molară:

mi
i
m
n
ν
ν
= , (3.26)
unde numitorul este suma (3.22),
m mi
i
ν ν =

. Se demonstrează că 1
i
i
n =

.
◙ participaŃia volumică:

i
i
V
r
V
= , (3.27)
unde pentru gaze perfecte numitorul este suma (3.24),
i
i
V V =

şi se demonstrează că 1
i
i
r =

.
Conform legii lui Avogadro, la temperaturi şi presiuni egale în volume egale se află un număr identic de
molecule, indiferent de natura gazelor ideale respective, rezultă egalitatea
i i
r n = . Se menŃionează că în
cazul gazelor ideale rapoarte de forma
'
i
i
p
r
p
= (3.28)
sunt egale şi ele cu participaŃiile molare respective, deci pentru un amestec ideal
i i
p n p = ⋅ .
– Fiindcă
i
mi
i
m
ν
u
= , rezultă că

i
i i
g n
u
u
= ⋅ , (3.29)
unde

( )
i mi i
i i
i i
i
m mi mi
i i
m
m
n
ν u
u u
ν ν ν

= = = = ⋅
∑ ∑

∑ ∑
. (3.30)
Caracterizăm deci amestecul cu o masă molară u egală cu media ponderată a maselor molare ale
componentelor u
i
, ponderile fiind participaŃiile molare (3.26).
– Din ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev se obŃine densitatea gazului ideal ca

m p
V R T
u
ρ

= =

. (3.31)
Cu (3.30) aceasta se scrie ca

i
i i i
i i
p
n n
R T
u
ρ ρ

= ⋅ = ⋅

∑ ∑
, (3.32)
deci densitatea amestecului este media ponderată a densităŃi componentelor, ponderile fiind participaŃiile
molare.
– Capacitatea calorică pentru un amestec se scrie ca
mi Mi
i
C C ν = ⋅

. Căldura specifică molară a
amestecului se obŃine împărŃind această capacitate calorică la numărul de moli (3.22) şi se obŃine:

mi Mi
i
M i Mi
i
mi
i
C
C n C
ν
ν

= = ⋅



. (3.33)
În mod asemănător se obŃine căldura specifică masică a amestecului din
i i
i
C m c = ⋅

:
22

i i
i
i i
i
i
i
m c
c g c
m

= = ⋅



, (3.34)
precum şi căldura specifică volumică a ei din
v i vi
i
C V C = ⋅

:

i vi
i
v i vi
i
i
i
V C
C r C
V

= = ⋅



. (3.35)
– Energia internă specifică a amestecului se calculează:

i i i
i i
i i
i
i i
i i
U u m
U
u g u
m m m

= = = = ⋅
∑ ∑

∑ ∑
. (3.36)
– Volumul specific al amestecului este:

i i i
i i
i i
i
i i
i i
V v m
V
v g v
m m m

= = = = ⋅
∑ ∑

∑ ∑
. (3.37)
– Fiindcă entalpia specifică este h u p v = + ⋅ , din cele două relaŃii anterioare

i i
i
h g h = ⋅

. (3.38)
– Putem generaliza aceste relaŃii:
◙ cantităŃile specifice molare (date pentru un mol) sunt medii ponderate calculate cu
participaŃiile molare;
◙ cantităŃile specifice masice (date pentru un kilogram) sunt medii ponderate calculate
cu participaŃiile masice;
◙ cantităŃile specifice volumice (date pentru un metru cub) sunt medii ponderate
calculate cu participaŃiile volumice, care pentru gaze ideale sunt egale cu participaŃiile
molare.

Transformări simple cu gaze perfecte
Transformarea izocoră (fig. 3.4)
– Lucrul mecanic este d L p V δ = ⋅ . Fiindcă volumul este constant, dV este nul şi deci în sisteme închise
0 L δ = .
– Căldura schimbată se calculează cu căldura specifică izocoră, de ex. d
m MV
Q C T δ ν = ⋅ ⋅ .
– Conform principiului I. variaŃia energiei interne în acest caz este egală cu căldura schimbată,
d d
m MV
U C T ν = ⋅ ⋅ .
– În sistem deschis d
t
L V p δ = − ⋅ . Din ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev d( ) d( )
m
V p R T ν ⋅ = ⋅ ⋅ , şi din cauza
că d( ) d d p V p V V p ⋅ = ⋅ + ⋅ şi d 0 V = avem d
t m
L R T δ ν = − ⋅ ⋅ .

Transformarea izobară (fig. 3.2)
– Lucrul mecanic este d L p V δ = ⋅ . Din ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev, în mod similar ca şi în cazul
anterior (acum d 0 p = ) obŃinem d
m
L R T δ ν = ⋅ ⋅ .
– Căldura schimbată se calculează cu căldura specifică izobară, de ex. d
m Mp
Q C T δ ν = ⋅ ⋅ .
– Conform principiului I, dU Q L δ δ = − , şi având în vedere ecuaŃia Robert-Mayer (3.12) se obŃine
d d
m MV
U C T ν = ⋅ ⋅ .
– În sistem deschis, fiindcă d 0 p = , avem 0
t
L δ = .
23

Transformarea izotermă (fig. 3.1)
– Din ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev
m
R T
p
V
ν ⋅ ⋅
= , de unde d d
m
R T
L p V V
V
ν
δ
⋅ ⋅
= ⋅ = ⋅ .
– Temperatura fiind constantă avem d 0 U = .
– Conform principiului I. căldura schimbată este egală cu lucrul mecanic efectuat: d
m
R T
Q V
V
ν
δ
⋅ ⋅
= ⋅ .
– Tot din ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev
m
R T
V
p
ν ⋅ ⋅
= , deci d d
m
t
R T
L V p p
p
ν
δ
⋅ ⋅
= − ⋅ = − ⋅ .

Transformarea adiabatică
– Conform definiŃiei, în acest caz 0 Q δ = .
– Din definiŃia căldurii molare izocore d d
m MV
U C T ν = ⋅ ⋅ .
– Principiul I. conduce la d d
m MV
L U C T δ ν = − = − ⋅ ⋅ .
– Din ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev d( ) d
m
p V R T ν ⋅ = ⋅ ⋅ , iar d( ) d d p V p V V p ⋅ = ⋅ + ⋅ . Lucrul mecanic
tehnic este d d d
t m
L V p R T p V δ ν = − ⋅ = − ⋅ ⋅ + ⋅ , unde d d
m MV
p V L C T δ ν ⋅ = = − ⋅ ⋅ şi deci obŃinem
( ) d d
t m MV m Mp
L R C T C T δ ν ν = − ⋅ + ⋅ = − ⋅ ⋅ .
– Transformarea adiabatică de fapt nu este simplă, fiindcă niciun parametru de stare nu rămâne
neschimbată.
– Pentru a scrie legea ce descrie această transformare pornim de la expresia principiului I: d 0 L U δ + = :
d d 0
m MV
p V C T ν ⋅ + ⋅ ⋅ = .
Din ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev, prin diferenŃierea ei exprimăm

d d
d
m
p V V p
T
R ν
⋅ + ⋅
=


şi o înlocuim:

d d
d 0
m MV
m
p V V p
p V C
R
ν
ν
⋅ + ⋅
⋅ + ⋅ ⋅ =

.
După simplificare cu ν
m
şi înmulŃire cu R avem
d ( d d ) 0
MV
R p V C p V V p ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ = ,
iar prin aplicarea relaŃiei Robert-Mayer (3.12):
d d 0
Mp MV
C p V C V p ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ = ,
care se rearanjează sub forma

d d
0
Mp
MV
C
p V
p C V
+ ⋅ = .
Dacă notăm
Mp
MV
C
C
κ = , atunci după logaritmare
ln ln const. p V κ + ⋅ = ,
sau
const. p V
κ
⋅ = , (3.39)
care este legea căutată numită ecuaŃia Poisson, unde κ este exponentul adiabatic.
– Reprezentarea grafică a ecuaŃiei (fig. 3.7) dă curbe putere (nu hiperbole), care sunt mai abrupte decât
izotermele (pentru izoterme am avea 1 κ = , iar pentru adiabatele 1 κ > fiindcă conform ecuaŃiei Robert-
Mayer
Mp MV
C C > ).

24
Transformarea politropică
– Prin definiŃie, transformarea politropică este transformarea cu capacitatea calorică (călduri specifice)
constantă.
– Conform definiŃiei, căldura schimbată se exprimă d
m Mpol
Q C T δ ν = ⋅ ⋅ , unde
Mpol
C este căldura molară
politropică.
– Din definiŃia căldurii izocore avem şi acum d d
m MV
U C T ν = ⋅ ⋅ .
– Lucrul mecanic rezultă conform principiului I: ( ) d
m Mpol MV
L C C T δ ν = ⋅ − ⋅ .
– Lucrul mecanic tehnic se calculează asemănător cu lucrul mecanic tehnic al transformării adiabatice şi
se obŃine ( ) d
t m Mpol Mp
L C C T δ ν = ⋅ − ⋅ .
– Legea transformării se scrie pornind de la principiul I:
d d d
m Mpol m MV
p V C T C T ν ν ⋅ = ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ,
unde, ca şi în cazul precedent, se înlocuieşte dT exprimat din ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev. După
simplificare şi înlocuire
Mp MV
R C C = − se obŃine:

d d
0
Mp Mpol
MV Mpol
C C
p V
p C C V

+ ⋅ =

.
Notând
Mp Mpol
MV Mpol
C C
n
C C

=

, ca şi în cazul adiabatic, se ajunge la ecuaŃia
const.
n
p V ⋅ = , (3.40)
relaŃie similară cu ecuaŃia Poisson. n este exponentul politropic.
– Raportul lucrului mecanic şi a cantităŃii de căldură schimbată este

d
1 1 1
d
MV MV
Mpol Mpol
C T C L Q U U
r
Q Q Q C T C
δ δ δ δ
δ δ δ
⋅ −
= = = − = − = −

,
de unde căldura molară politropică se obŃine ca

1
MV
Mpol
C
C
r
=

. (3.41)
– Pentru un gaz ideal valoarea căldurii molare izocore este constantă, prin urmare condiŃia const.
Mpol
C =
ne conduce la const.
L
r
Q
δ
δ
= = Deci, în timpul unei transformări politropice raportul lucrului mecanic
efectuat şi al căldurii schimbate se menŃine constantă.
– În funcŃie de valoarea acestui raport, ce poate lua valori pe intervalul ( , ) −∞ +∞ , căldura molară
politropică are valori cuprinse tot în intervalul ( , ) −∞ +∞ .
– În practică transformarea politropică este o idealizare a proceselor reale. Cum nici transformarea
adiabatică, nici cea izotermă nu poate fi realizată (fiindcă nu avem material izolator perfect, nici material
care conductibilitate calorică infinită), acele transformări politropice au exponentul cu valori între 1 şi κ
(ele se situează în aria cuprinsă între izoterma şi adiabata figurii de mai jos).








Fig. 3.7. Curbele transformărilor simple

V
p
izobară
izocoră
adiabată
izotermă
25
– Transformările simple sunt cazuri particulare ale transformării politropice:
◙ 0 n = – transformare izobară (
0
const. p V ⋅ = ,
Mpol Mp
C C = );
◙ 1 n = – transformare izotermă (
1
const. p V ⋅ = ,
Mpol
C = ∞ );
◙ n κ = – transformare adiabatică ( const. p V
κ
⋅ = , 0
Mpol
C = );
◙ n = ∞ – transformare izocoră ( const. p V

⋅ = ,
Mpol MV
C C = ).
– RelaŃiile deduse sunt sintetizate în tabelul de mai jos.

Transformare δL δQ dU δL
t

Izocoră 0
d
m MV
C T ν ⋅ ⋅ d
m MV
C T ν ⋅ ⋅ T R
m
d ⋅ ⋅ ν −
Izobară
T R
m
d ⋅ ⋅ ν d
m Mp
C T ν ⋅ ⋅ d
m MV
C T ν ⋅ ⋅
0
Izotermă
V V T R
m
/ d ⋅ ⋅ ⋅ ν V V T R
m
/ d ⋅ ⋅ ⋅ ν
0
p p T R
m
/ d ⋅ ⋅ ⋅ ν −
Adiabatică
d
m MV
C T ν − ⋅ ⋅
0
d
m MV
C T ν ⋅ ⋅ d
m Mp
C T ν − ⋅ ⋅
Politropică
( ) d
m Mpol MV
C C T ν ⋅ − ⋅ d
m Mpol
C T ν ⋅ ⋅ d
m MV
C T ν ⋅ ⋅ ( ) d
m Mpol Mp
C C T ν ⋅ − ⋅



4. Al doilea principiu al termodinamicii

Cicluri termodinamice
– Ciclul termodinamic constă într-o serie de transformări ce au ca scop generarea lucrului mecanic prin
consum de căldură sau realizarea unui transport de căldură prin consum de lucru mecanic, prin care
sistemul termodinamic (maşina termică) se readuce în starea iniŃială şi astfel se asigură o funcŃionare
periodică.
– Lucrul mecanic efectuat sau consumat este egal cu aria ciclului, indiferent da faptul dacă acest ciclu se
realizează în sistem închis sau deschis (v. fig. 2.8).
– Dacă sensul parcurgerii ciclului este:
◙ cel orar, „direct”, atunci lucrul mecanic rezultă pozitiv (avem deci un motor);
◙ antiorar, „inversat” atunci lucrul mecanic rezultă negativ (ciclu frigorific, compresor).
– Putem trasa două adiabate, tangente la diagrama ciclului în coordonatele p şi V, în fig. 4.1.a. pentru un
ciclu motoric, iar pentru în fig. b. pentru un ciclu inversat.














Fig. 4.1. Căldura schimbată pe durata unui ciclu termodinamic

p
V
L
2
1
Q
c
Q
i
p
V
L
2
1
Q
i
Q
c
a. b.
26
– Aceste adiabate împart ciclul în două porŃiuni. Cum temperatura punctului 2 este mai mare decât
temperatura punctului 1, în cazul ciclului direct pe porŃiunea 1 2 → are loc un consum de căldură
(sistemul primeşte căldura Q
i
), iar pe porŃiunea 2 1 → are loc cedarea căldurii Q
c
către mediul
înconjurător.
– În cazul ciclului inversat pe porŃiunea 1 2 → are loc cedarea căldurii Q
c
, iar pe porŃiunea 2 1 →
sistemul primeşte căldura Q
i
.
– Dacă ciclul este reversibil (fără pierderi), atunci conform primului principiu în fiecare caz avem
egalitatea lucrului mecanic cu căldura schimbată fiindcă variaŃia energiei interne este zero (la încheierea
ciclului sistemul revine la starea iniŃială, deci temperatura finală coincide cu cea iniŃială: energia internă
depinde numai de temperatură şi în concluzie valoarea ei finală coincide cu cea iniŃială).
– Pentru ciclul direct avem:
0
i c
L Q Q = − > , (4.1)
iar pentru cel indirect
0
c i
L Q Q = − < (4.2)
(Q
c
apare în modul fiindcă este o cantitate negativă: căldura cedată).
– În tehnică suntem interesaŃi de a concepe maşini cât mai economice. Această economicitate se exprimă
ca un raport sub forma de beneficiu/investiŃie:
◙ în cazul ciclului direct este randamentul
i
L
Q
η = , (4.3)
◙ în cazul ciclului invers este eficienŃa
- pentru o maşină frigorifică eficienŃa frigorifică este
i
f
Q
L
ε = , (4.4)
- iar pentru o pompă de căldură eficienŃa calorică este 1
c
c f
Q
L
ε ε = = + . (4.5)
ExplicaŃia:
- în cazul unui motor investim cantitatea de căldură ce se transformă parŃial în lucru mecanic;
- în cazul unei instalaŃii frigorifice investim lucru mecanic în scopul de a absorbi căldura de la un
corp care are temperatura mai joasă decât cea a mediului înconjurător, pentru a mări sau pentru a păstra
această diferenŃă de temperatură;
- în cazul unei pompe de căldură investim lucru mecanic pentru a absorbi căldura ce va fi cedată în
scopul încălzirii unui spaŃiu.
– Observăm că în cazul ciclului direct, din (4.1) şi (4.3):
1 1
i c c
i i i
Q Q Q
L
Q Q Q
η

= = = − < , (4.6)
fiindcă întotdeauna avem o anumită cantitate de căldură cedată (adiabatele figurii 4.1 nu se intersectează,
deci întotdeauna avem un proces între cele două adiabate cu cedare de căldură).
– EficienŃa poate fi mai mare decât 1:
◙ pentru o maşină frigorifică:
i
i c
Q
Q Q
ε =

, (4.7)
◙ pentru o pompă de căldură:
c
i c
Q
Q Q
ε =

. (4.8)

Ciclul Carnot
– Este un ciclu ideal, ce nu s-a realizat în practică.
– Se demonstrează că este ciclul cu randamentul cel mai ridicat între două limite de temperatură date.
27
– Motorul Carnot are un ciclu în alcătuit din două adiabate şi două izoterme. Primirea şi cedarea căldurii
are loc pe durata proceselor izoterme.
















Fig. 4.2. Ciclul Carnot

– Conform celor prezentate anterior, randamentul ciclului este

2
1
1
Q
Q
η = − (4.9)
şi se demonstrează că acest randament se poate exprima şi sub forma

2
1
1
T
T
η = − . (4.10)
– Pe lângă faptul că acest randament este cel maxim ce se poate obŃine, acest rezultat este important
fiindcă din ultimele două relaŃii avem egalitatea

2
2
1 1
Q
T
Q T
= , (4.11)
indiferent de natura şi cantitatea gazului ce evoluează în cadrul ciclului. Această egalitate face posibilă
exprimarea temperaturii fără luarea în considerare a naturii gazului, deci fără să fim nevoiŃi să stabilim
analogii între valoarea temperaturii şi mărimea unei cantităŃi fizice, cum se face în cazul termometrelor
practice. Temperatura astfel definită este temperatura termodinamică, iar aceea măsurată cu termometre
este temperatura empirică.
– Randamentul egal cu 1 am obŃine pentru
2
0 T = , însă principiul III. declară că această temperatură nu
poate fi atinsă.
– Pentru a obŃine un randament cât mai apropiat de 1 putem acŃiona în sensul scăderii lui
2
T şi ridicării
lui
1
T pe cât posibil. Scăderea temperaturii
2
T are ca limită temperatura mediului înconjurător (căldura
2
Q nu poate fi cedată dacă mediul înconjurător are o temperatură mai înaltă decât sistemul
termodinamic), iar ridicarea lui
1
T are nişte limite impuse de condiŃii tehnice (rezistenŃă mecanică etc.).
– Ciclul poate funcŃiona şi invers, astfel obŃinem un ciclu frigorific ideal. ObŃinem eficienŃele

2
1 2
f
T
T T
ε =

, (4.12)

1
1 2
c
T
T T
ε =

. (4.13)

p
V
2
1
3
4
T
1
= const.
T
2
= const.
T
2
< T
1

Q
2

∆Q = 0
∆Q = 0
Q
1

izotermă
adiabată
28
Procese ireversibile
– În cazul proceselor ireversibile forŃele de frecare (frecarea pieselor mecanice, frecarea interioară - de
ex. viscozitatea fluidelor) se manifestă prin lucrul mecanic al lor, L
f
. Acest lucru mecanic se transformă
în căldură.
– Lucrul mecanic util al unui proces real (ireversibil) în consecinŃă este mai mic decât lucrul mecanic al
procesului perfect (reversibil)

ir r f
L L L = − , (4.14)
şi prin urmare randamentul şi eficienŃele sunt mai mici decât în cazul ideal:

1 1 1 1 1
r f f f
ir r
ir r
L L L L
L L
Q Q Q Q Q
η η

= = = − = − . (4.15)
– În consecinŃă, randamentul ciclului reversibil este limita superioară a procesului ireversibil, real:

0
lim
f
r ir
L
η η

= . (4.16)

Entropia
– Din (4.11) avem

2
1
1 2
Q
Q
T T
= . (4.17)
– Definim raportul
d
Q
S
T
δ
= , (4.18)
unde Q este cantitatea de căldură schimbată la temperatura constantă T, ca fiind variaŃia entropiei
sistemului termodinamic.
– Entropia este o mărime (funcŃie) de stare, introdusă de Clausius. În fizica statistică are o definiŃie mai
concretă, ea caracterizează probabilitatea stării sistemului. ( ln S k ω = − ⋅ , unde k este constanta lui
Boltzmann iar ω probabilitatea termodinamică a sistemului.)
– Putem observa (din 4.17), că variaŃia entropiei pentru un ciclu Carnot este nulă.
– Un ciclu oarecare poate fi aproximat cu segmente de izoterme şi adiabate, cum orice linie curbă pe o
hârtie milimetrică poate fi aproximată cu drepte orizontale şi verticale (v. figura de mai jos).















Fig. 4.3. Aproximarea unui ciclu termodinamic motoric

– Prin urmare, ciclul termodinamic studiat poate fi privit ca o „sumă” a unor cicluri Carnot minuscule,
elementare, fiecare primind căldura de la ciclul care se află deasupra ei (sau dacă aceasta nu există, atunci
p
V
adiabate
izoterme
i
T
k
T
k + 1
29
din exterior), transformând o anumită parte a acestei călduri în lucru mecanic şi cedând restul căldurii
ciclului care se află dedesubt (respectiv către mediul înconjurător).
– Pentru fiecare ciclu elementar avem 0
1
1
=
δ

δ
+
+
k
i
k
k
i
k
T
Q
T
Q
, deci d 0 S = , iar totalitatea lor este
0 =
δ

T
Q
. (4.19)
– În consecinŃă, variaŃia entropiei pentru orice ciclu termodinamic reversibil este nulă.
– Pentru o transformare reversibilă oarecare avem


δ
= ∆
T
Q
S , (4.20)
ce este integrala lui Clausius.
– Pentru o transformare ireversibilă
ir r f
S S S ∆ = ∆ + ∆ , unde
f
S ∆ este variaŃia entropiei cauzată de forŃele
disipative (frecare). Deci, pentru o transformare reală oarecare avem


δ
≥ ∆
T
Q
S , (4.21)
iar pentru un ciclu termodinamic real
0 ≥
δ

T
Q
, (4.22)
relaŃii care se numesc inegalitatea lui Clausius.
– Putem observa că în cazul proceselor adiabatice reversibile 0 S ∆ = ; aceste procese se numesc
izentropice.
– VariaŃia entropiei în cazul transformărilor elementare simple se dă în tabelul de mai jos.

Transformare dS
Izocoră
d /
m MV
C T T ν ⋅ ⋅
Izobară
d /
m Mp
C T T ν ⋅ ⋅
Izotermă
V V R
m
/ d ⋅ ⋅ ν
Adiabatică 0
Politropică
d /
m Mpol
C T T ν ⋅ ⋅

– Pentru orice transformare se pot trasa curbe ( ) T T S = (fig. 4.4). Din definiŃia entropiei rezultă că aria
sub curba respectivă este egală cu cantitatea căldurii schimbate pe durata procesului reprezentat.
Diagramele T–S (sau T–s dacă se trasează pentru 1 kg de gaz) se numesc diagrame calorice.












Fig. 4.4. Diagrama calorică

T
S
S
1
S
2

Q
30
– În figura următoare sunt trasate graficele transformărilor simple, în coordonatele T şi S.














Fig. 4.5. Transformări simple în coordonate T–S

– Pentru un ciclu termodinamic, căldura transformată în lucru mecanic se obŃine ca aria suprafeŃei închise
de curba transformării pe diagrama calorică.
– Ciclul Carnot fiind alcătuit din două transformări izoterme şi două adiabatice, pe diagrama calorică are
aspectul unui dreptunghi. Aria sub grafic, care nu este cuprinsă în interiorul curbei ciclului, reprezintă
căldura cedată, netransformată în lucru mecanic (dreptunghiul verde). Putem observa că pentru orice altă
formă a graficului, păstrând limitele de temperatură, fie obŃinem un lucru mecanic mai mic, fie o cantitate
mai mare a căldurii cedate, prin urmare randamentul maxim nu poate fi atins decât cu ciclul Carnot.













Fig. 4.6. Ciclul Carnot în coordonatele T–S

EnunŃurile principiului al doilea al termodinamicii
– Principiul II. stabileşte sensul proceselor spontane: principiul I. echivalează diferitele forme ale
energiei, însă nu dă indicaŃii asupra posibilităŃile de realizare a transformărilor de energie.
– EnunŃurile principiului II. la început au fost fraze de forma „nu se poate...”:
– după Carnot: o maşină termică nu poate produce în mod continuu lucru mecanic decât dacă schimbă
căldură cu două surse de căldură cu temperaturi diferite,
– Thomson (Lord Kelvin): nu se poate construi o maşină monotermică (ce absoarbe căldură de la o sursă
şi o transformă integral în lucru mecanic).
– Nu se poate construi perpetuum mobile de speŃa II (ar transforma căldura în lucru mecanic în totalitate)
– Clausius: căldura nu trece de sine de la un corp rece la un corp mai cald.
1. transformare adiabatică
2. politropică
3. izocoră
4. izobară
5. izotermă
T
S
1. 2. 3. 4.
5.
T
S
1.
2.
3.
4.
∆Q = L
T
2
T
1
31
– Aceste formulări sunt diferite decât celelalte „legi” (postulate, principii etc.) ale ştiinŃelor exacte,
fiindcă nu pot fi transpuse în formule. Formularea matematică s-a dat prin introducerea entropiei şi se
enunŃă astfel: entropia sistemului izolat în cazul proceselor spontane creşte, 0 S ∆ ≥ .

Expresiile matematice combinate ale principiilor I. şi II.
– Din inegalitatea Clausius (4.21), pentru un proces reversibil sau ireversibil, avem:
d T S Q δ ⋅ ≥ , (4.23)
cu care expresia matematică a primului principiu pentru o transformare elementară în sistem închis
devine
d d d T S U p V ⋅ ≥ + ⋅ (4.24)
(scriem ecuaŃia (2.8) în forma diferenŃială, unde δQ se înlocuieşte cu (4.23), iar δL cu (2.2)).
– Pentru o transformare elementară în sistem deschis din (2.10) se obŃine:
d d d T S H V p ⋅ ≥ − ⋅ . (4.25)
Această ecuaŃie se obŃine cu următoarele simplificări:
- se neglijează variaŃia energiei potenŃiale în câmp gravitaŃional
2 1
( )
m
q g z z ⋅ ⋅ − (se justifică prin
greutatea specifică redusă a gazelor precum şi de diferenŃele mici de înălŃime ce întâlnim în practică);
- observăm că
2 2 2 1 1 1
( ) U p A w p A w ∆ + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ nu este altceva decât variaŃia entalpiei ∆H;
- înglobăm energia cinetică în energia internă (entalpia) gazului, deci termenul
2 2
2 1
( )
2
m
q
w w ⋅ − se
adaugă lui ∆H, suma se numeşte entalpia frânată.
– Având în vedere definiŃia capacităŃii calorice izocore (3.10), respectiv izobare (3.11), cele două
inegalităŃi de mai înainte se pun în forma

d d
d
V
C T p V
S
T
⋅ + ⋅
≥ , (4.26)
respectiv

d d
d
p
C T V p
S
T
⋅ − ⋅
≥ , (4.27)
care sunt expresiile combinate ale celor două principii.

Laminarea gazelor
– Să considerăm tub izolat adiabatic parŃial obturat din figura de mai jos.











Fig. 4.7. Laminarea gazelor

– Gazul efectuează un lucru mecanic de deplasare în cele două secŃiuni,
2 2 1 1
V p V p L ⋅ + ⋅ − = . Dacă se
scrie primul principiu, atunci se obŃine egalitatea
2 2 1 1 1 2
V p V p L U U ⋅ − ⋅ = − = − , sau, după rearanjarea
termenilor
2 2 2 1 1 1
V p U V p U ⋅ + = ⋅ + , deci
2 1
H H = .
1 1' 2' 2
p
1
, V
1
, T
1
p
2
, V
2
, T
2

32
– Rezultă că destinderea adiabatică a gazelor, adică laminarea lor, este un proces izentalp, unde
destinderea (scăderea presiunii) gazului este însoŃită de scăderea temperaturii; pentru un gaz ideal:

3
d d d( )
2
m
U R T p V ν = ⋅ ⋅ ⋅ = − ⋅ . (4.28)
– În cazul laminării gazelor reale forŃele de frecare internă (viscozitatea) conduc la un lucru mecanic
f
L δ
ce se transformă în căldură. Această căldură diminuează efectul de răcire şi duce la creşterea entropiei
gazului.

Principiul III.
– Entropia, ca şi energia internă, este o mărime fizică ce poate fi apreciată cu anumite dificultăŃi. De fapt
valoarea absolută a energiei interne şi a entropiei nu prezintă prea mare interes, important este să putem
exprima variaŃia lor.
– Prima încercare de a stabili valoarea absolută a entropiei aparŃine lui Nernst, care a postulat că
substanŃele pure în starea cristalizată la temperatura de zero absolut au entropia egală cu zero. Ulterior s-a
constatat, că substanŃa absolut pură şi cu structura cristalină perfectă din acest enunŃ nu există în realitate,
şi în urma unor cercetări s-a postulat că valoarea entropiei tinde către o valoare finită şi pozitivă cum
temperatura tinde către zero absolut, însă derivata entropiei în funcŃie de temperatură tinde către zero.
Această observaŃie conduce la nişte consecinŃe, din care rezultă faptul că temperatura de zero absolut nu
poate fi atins printr-un număr finit de operaŃii.



5. Gaze reale, vapori

ProprietăŃile gazelor reale
– Teoria cinetico-moleculară a gazelor are nişte postulate care nu sunt în concordanŃă perfectă cu
proprietăŃile reale ale gazelor. Această teorie presupune că în afara ciocnirilor între molecule nu există
interacŃiuni şi că volumul moleculelor este neglijabil faŃă de volumul recipientului în care se află. În
realitate între molecule se manifestă forŃe de natură electrostatică, ce au o influenŃă cu atât mai
importantă cu cât temperatura este mai joasă. Volumul propriu al moleculelor micşorează spaŃiul liber în
care ele se mişcă şi acest efect devine tot mai important odată cu creşterea presiunii (deci cu apropierea
lor).
– Abaterile de la comportamentul ideal devin deci tot mai mari cu cât temperatura este mai joasă şi
presiunea ridicată.

Transformări de faze
– Abaterile în unele circumstanŃe conduc la schimbarea stării de agregare, gazul trecând în fază lichidă,
apoi solidă, sau în unele cazuri direct în cea solidă.
– Figura de mai jos (5.1) reprezintă diagrama de faze a apei; pentru alte substanŃe pure putem trasa
diagrame asemănătoare dar cu alte coordonate. Această diagramă conŃine următoarele elemente:
- curba A-Tr a schimbării de faze solid - lichid (în funcŃie de sensul procesului avem topirea sau
solidificarea substanŃei respective);
- curba Cr-Tr a schimbării de faze lichid - gaz (evaporare, condensare);
- curba B-Tr a schimbării de faze solid - gaz (sublimare, desublimare) – în punctele acestor trei
curbe substanŃa poate fi în oricare din cele două stări de agregare, deci poate fi în stare bifazică;
- punctul Tr comun a celor trei curbe, numit punctul triplu, unde substanŃa poate fi în oricare stare
de agregare, deci poate fi în stare trifazică;
- punctul numit critic Cr ce este capătul curbei ce separă faza lichidă de cea solidă. La temperaturi
mai mari decât temperatura critică corespunzătoare acestui punct, substanŃa rămâne în stare gazoasă la
33
orice valoare a presiunii. În această stare dacă presiunea este mai mare ca cea critică, gazul are
consistenŃa unui lichid şi îşi pierde transparenŃa („opalescenŃă critică”).


















Fig. 5.1. Diagrama de faze pentru apă

– Punctul critic are coordonatele p
cr
, T
cr
şi v
cr
(aceasta din urmă pentru 1 kg de gaz) bine definite pentru
fiecare substanŃă (sunt constante de material).
– Punctul triplu are coordonatele p
t
şi T
t
constante, însă volumul depinde de proporŃia celor trei faze.
Această valoare nedefinită a volumului se observă şi în lungul curbelor reprezentate.
– Ultimele două observaŃii sunt explicate de legea fazelor a lui Gibbs, ce se exprimă în felul următor:
N K f − + = ) 2 ( , (5.2)
unde f este numărul gradelor de libertate (numărul parametrilor ce pot lua valori arbitrare), K este
numărul componenŃilor iar N este numărul fazelor. În cazul nostru avem un singur component. În punctul
triplu avem trei faze, deci conform (5.2) numărul gradelor de libertate este nul: p, V şi T au valori bine
definite. În lungul curbelor ce reprezintă transformările de faze, avem două faze şi un grad de libertate
(volumul nu este definit).
Notă: diagrama reprezentată (ce se găseşte în majoritatea cărŃilor) nu este decât una parŃială. La
presiuni foarte mari substanŃele devin solide. Pe diagrama mai completă din fig. 5.2. zonele notate cu
numere romane reprezintă gheaŃa cu o anumită structură cristalină, deci de fapt în starea de agregare
solidă putem distinge mai multe faze ale H
2
O. Scara axei p este logaritmică.
– Diagrama fazelor poate fi reprezentată şi în alte coordonate decât p şi T. Pe figura 5.3. vedem diagrama
în planul p-V, pentru o substanŃă care se contractă la solidificare (apa se dilată!). Dacă solidificare duce la
creşterea volumului, atunci banda „solid + lichid” se suprapune peste domeniul fazei solide. Observăm,
că stărilor bifazice (care în coordonatele p şi T sunt reprezentate prin cele trei linii) din cauza că volumul
depinde de proporŃia celor două faze, corespund unele arii şi nu linii. Starea triplă este reprezentată de
porŃiunea de dreaptă orizontală.
– Tot aşa am putea reprezenta şi planul T - V. Figura 5.4. este o vedere tridimensională a suprafeŃei
stărilor posibile unui gaz real, cu reprezentarea stărilor de agregare lichidă şi solidă. Această diagramă
este valabilă pentru o substanŃă cu contracŃie la solidificare. Pentru apă „treapta” solid + lichid este în
spatele suprafeŃei fazei solide.
p (Pa)
T (K)
273.15 (0 °C) 373.15 (100 °C)
273.1576 (0.0076 °C) 647.3 (374.15 °C)

22 413 000
(221 atm)

101325
(1 atm)




610.48
(0.006 atm)
vapori
lichid
solid
B
Tr
Cr
A
gaz
„gaz”, de fapt o stare de tranziŃie
între starea de agregare gazoasă
şi lichidă
34


Fig. 5.2. Diagrama de faze pentru apă, inclusiv zona presiunilor mari













Fig. 5.3. Diagrama de faze în coordonatele p şi V (Clapeyron)




















Fig. 5.4. SuprafaŃa pVT pentru un gaz real

p
V solid + vapori
vapori
vapori + lichid
l
i
c
h
i
d

s
o
l
i
d

+

l
i
c
h
i
d

s
o
l
i
d

punctul critic
stare triplă
p
V
T

lichid

gaz

punctul critic

vapori + lichid

vapori


linia triplă

solid
solid + lichid
solid + vapori
35
– Transformările de faze modifică legăturile care există între moleculele substanŃei studiate. La topire
structura cristalină se destramă, iar la fierbere se desfac şi legăturile care Ńin moleculele apropiate unele
de altele. Aceste transformări de faze consumă o anumită cantitate de energie, ce este cedată când au loc
transformări cu sens invers (condensare, solidificare). Această cantitate de energie este căldura latentă.
Se defineşte căldura latentă la topire şi cea la fierbere (ele nu sunt egale), cantităŃi ce se dau pentru 1 kg
de substanŃă (în J/kg) şi se notează cu λ. Căldura latentă depinde de presiunea (temperatura) la care are
loc transformarea. Pentru o masă oarecare m, căldura latentă este m Λ λ = ⋅ .
– Experimental observăm prezenŃa căldurii latente în diagramele de topire-vaporizare (fig. 5.5): pe
orizontală avem căldura introdusă, pe verticală variaŃia temperaturii. Pe diagramă există două paliere cu
temperatură constantă, ce corespund topirii, respectiv evaporării substanŃei. Panta porŃiunilor înclinate (ce
corespund încălzirii substanŃei în starea de agregare dată) este egală cu capacitatea calorică a probei
încălzite.














Fig. 5.5. Diagramă de topire-evaporare



Abaterile de la comportamentul ideal
– Aceste abateri pot fi studiate observând parametrii p, V şi T, de exemplu trasând izotermele observate
(curbele ( ) p p V = la diverse temperaturi constante – izotermele lui Andrew, fig. 5.6.a.), sau
reprezentând variaŃia produsului p V ⋅ în funcŃie de presiune la temperaturi constante (izotermele lui
Amagat, fig. 5.6.b.), sau prin reprezentarea raportului

T R
V p
z
m
⋅ ⋅ ν

= (5.1)
ce este partea din stânga a egalităŃii ecuaŃiei Clapeyron-Mendeleev împărŃită cu termenul din partea din
dreapta, raport ce se numeşte coeficient de compresibilitate sau factor de neidealitate.
– Izotermele lui Andrew sunt cu atât mai apropiate de cele desenate pentru un gaz ideal (fig. 3.1) cu cât
temperatura este mai înaltă şi presiunea este mai mică.
– Izotermele lui Amagat ar trebui să fie drepte orizontale (produsul p V ⋅ pentru un gaz ideal fiind
constant): se constată curbarea lor care se accentuează la temperaturi joase şi la presiuni ridicate.
– Pentru a avea posibilitatea comparării diverselor gaze, coeficientul de compresibilitate z se desenează
cu coordonata adimensională /
r cr
p p p = numită presiune redusă, ce este presiunea reală împărŃită cu
presiunea critică, pentru diverse valori ale temperaturii reduse /
r cr
T T T = ce se obŃine prin împărŃirea
temperaturii cu temperatura critică. Pentru un gaz ideal ar trebui să obŃinem o dreaptă 1 z = , pentru gaze
reale obŃinem nişte curbe care aproximează această dreaptă cu atât mai bine cu cât temperatura redusă
este mai ridicată şi cu cât presiunea redusă este mai joasă (fig. 5.7).
T
Q
Λ
topire

Λ
evaporare

solid + lichid
lichid + gaz
gaz
lichid
solid
temperatura de topire
temperatura de fierbere
36













Fig. 5.6. Izotermele lui Andrew (a.) şi ale lui Amagat (b.)















Fig. 5.7. Reprezentarea coeficientului de compresibilitate

EcuaŃii de stare ale gazelor reale
– Van der Waals a explicat aceste abateri de la comportarea ideală prin
◙ prezenŃa forŃelor de atracŃie (şi de respingere) ce se manifestă între molecule;
◙ spaŃiul ocupat de molecule;
în contrast cu ipotezele teoriei cinetico-moleculare.
– El a modificat ecuaŃia de stare Clapeyron-Mendeleev prin introducerea unor factori de corecŃie:
T R b V
V
a
p
m m
m
⋅ ⋅ ν = ⋅ ν − ⋅
|
|
¹
|

\
| ⋅ ν
+ ) (
2
2
, (5.2)
unde a este un factor ce modifică presiunea gazului (termenul
2 2
/
c m
p a V ν = ⋅ fiind presiunea de
coeziune, proporŃională cu pătratul numărului de molecule aflate în volum unitar), iar b un factor ce
modifică volumul gazului ( b
m
⋅ ν fiind volumul ocupat de molecule, a doua paranteză reprezintă spaŃiul
liber între molecule).
– Această formulă se poate scrie şi sub forma

2
( )
m
m
a
p V b R T
V
| |
+ ⋅ − = ⋅
|
\ ¹
, (5.3)
unde V este spaŃiul mediu ce îi revine unei singure molecule (ce nu este egal cu volumul specific).
– EcuaŃia van der Waals dă presiunea sub forma unui polinom de gradul trei în volum, ce aproximează
izotermele lui Andrew din fig. 5.6.a.
p·V
p
T
1

T
2
> T
1

p
V
a.
b.
z
p
r

T
r
= 0.9
T
r
= 1.0
T
r
= 1.2
T
r
= 2.5
T
r
= 20
volum mai mare decât cel
ideal din cauza forŃelor de
respingere între molecule
comportarea ideală 1
volum mai mic decât cel
ideal din cauza forŃelor de
atracŃie
punctul critic
stare bifazică (lichid + gaz)
1
37
– S-a stabilit experimental că izotermele reale cu temperatura egală cu cea critică T
cr
sunt curbe care au
un punct de inflexiune în punctul critic (având coordonatele V
cr
şi p
cr
), deci acolo derivata funcŃiei
( ) p p V = se anulează. Din această condiŃie, cunoscând valorile critice, coeficienŃii a şi b se calculează:

27
8
cr
a R T b = ⋅ ⋅ ⋅ şi
1
8
cr
cr
R T
b
p

= ⋅ . (5.4)
– Trasând izotermele van der Waals pentru temperaturi sub cea critică se obŃin nişte parabole de gradul
trei cu un maxim şi cu un minim local (fig. 5.8). Analizând aceste curbe se poate stabili că porŃiunile e-d
şi a-b reprezintă echilibrul instabil al materiei (vapor suprarăcit, respectiv lichid supraîncălzit), iar
porŃiunea b-c-d nu se observă în realitate. Din acest motiv, aceste curbe se corectează prin unirea celor
două ramuri coborâtoare cu o linie dreaptă a-e, astfel încât aria abc să fie egală cu aria cde (aceste arii
reprezintă un lucru mecanic egal cu suma căldurii schimbate şi a variaŃiei energiei interne). Această
porŃiune de dreaptă se află în domeniul bifazic lichid şi gaz, delimitat de curba roşie în figură. În lungul
dreptei a-e energia internă nu este constantă (deşi temperatura este constantă), ea variază cu o cantitate
egală cu căldura latentă.














Fig. 5.8. Izotermele van der Waals

– Este de menŃionat că există şi alte ecuaŃii de stare rezultate prin modificarea ecuaŃiei van der Waals.
– O analiză mai aprofundată a interacŃiunilor ce există între molecule a condus le ecuaŃiile de stare
numite ecuaŃii viriale. Virialul unui sistem de puncte materiale, ce stă la denumirea acestor ecuaŃii, este
cantitatea
1
n
i i
i =


r f , suma produselor scalare ale vectorilor de poziŃie ale punctelor materiale şi a
vectorilor forŃă ce acŃionează asupra ei, şi ocupă un loc central în aceste analize. Sintetizând diversele
ecuaŃii stabilite în anumite ipoteze privind natura forŃelor de interacŃiune ajungem la formule generalizate
sub forma
|
¹
|

\
|
+ + + + ⋅ ⋅ ⋅ ν = ⋅ ...
) ( ) ( ) (
1
3
3
2
2 1
V
T a
V
T a
V
T a
T R V p
m
(5.5)
sau

3 1 2
2 3
( ) ( ) ( )
1 ...
m
b T b T b T
p V R T
p p p
ν
| |
⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ + + + +
|
\ ¹
, (5.6)
unde coeficienŃii (sau funcŃiile) a şi b fie sunt deduse pe cale teoretică, fie sunt stabilite experimental.
– Aceste ecuaŃii de stare prezintă dezavantajul că au o formă diferită de cea a ecuaŃiei Clapeyron-
Mendeleev pentru gazele ideale, deci folosirea lor implică modificarea tuturor formulelor. Ca o soluŃie de
compromis putem menŃiona introducerea conceptului de fugacitate, ce reprezintă presiunea reală
modificată în aşa fel ca ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev să fie satisfăcută:
p
V
d
a
b
c
e
punctul critic (de inflexiune)
38
p f ⋅ ϕ = (5.7)
(deci în loc de p introducem f în ecuaŃii), unde ϕ este coeficientul de fugacitate. Se demonstrează că

0
1
ln ( 1) d
p
z p
p
ϕ = − ⋅

, (5.8)
unde z este coeficientul de compresibilitate (5.1).

Procesul de vaporizare
– Dacă coborâm pe o izotermă cu temperatura ce nu depăşeşte cea critică, la o anumită valoare a
presiunii substanŃa aflată iniŃial în starea lichidă va suferi o transformare de faze şi va trece în stare
gazoasă.
– Această trecere la temperatura critică are loc brusc, la volum constant (în punctul critic pe diagrama
Clapeyron). În acest caz căldura latentă este nulă.
– Sub temperatura critică transformarea are loc prin absorbirea căldurii latente, cu creşterea volumului,
proces reprezentat de porŃiunile orizontale ale izotermelor, ce se află în domeniul delimitat de linia roşie
de pe fig. 5.8, ce este curba limită (fig. 5.9).
– Ramura curbei limite ce se află în stânga punctului critic se numeşte curba limită inferioară, iar ramura
din dreapta este curba limită superioară.
– În stânga ramurii inferioare substanŃa se află în stare lichidă.
– În dreapta ramurii superioare substanŃa se află în stare gazoasă, vorbim despre vapori uscaŃi. Aceşti
vapori pot fi saturaŃi sau nu.
– În cazul vaporilor saturaŃi, într-un anumit volum dat cantitatea de materie aflată în stare de agregare
gazoasă la o anumită temperatură nu mai poate fi crescută: această stare corespunde curbei superioare.
– Vaporii nesaturaŃi, care au temperatura mai mare decât punctul de fierbere, se mai numesc şi vapori
supraîncălziŃi.





















Fig. 5.9. Vaporizarea

– Vaporii se numesc saturaŃi dacă presiunea lor (dacă se află în amestec, presiunea lor parŃială) atinge
valoarea la care începe condensarea lor. Această valoare a presiunii este corespunzătoare porŃiunii
orizontale ale izotermei (aici izoterma este şi izobară).
p
V
x = 0
x = 1
x

=

0
.
2

x

=

0
.
4

x

=

0
.
6

x

=

0
.
8

cr
curba limită superioară
vapori (saturaŃi) umezi
curba limită inferioară
izoterma critică
gaz
lichid
vapori uscaŃi
izotermă subcritică
izotermă supracritică
39
– Între cele două ramuri substanŃa este într-o stare bifazică. În cazul în care faza lichidă este dispersată în
masa fazei gazoase sub forma unor picături foarte mici, vorbim despre vapori (saturaŃi) umezi.
– La capătul din dreapta a porŃiunii orizontale, ce se află pe curba limită superioară, avem vapori saturaŃi
uscaŃi, iar capătul din stânga corespunde lichidului saturat.
– Între cele două ramuri putem defini compoziŃia substanŃei bifazice prin introducerea titlului vaporilor,
ce nu înseamnă altceva decât participaŃia masică a vaporilor în amestecul bifazic:

v
v l
m
x
m m
=
+
, (5.9)
unde
v l
m m + este masa amestecului (vapori + lichid), iar
v
m este masa vaporilor.
– Pentru vaporii saturaŃi uscaŃi 1 x = (pe curba limită superioară), iar pentru lichidul saturat 0 x = (pe
curba limită inferioară). Între cele două curbe (0,1) x ∈ .
– Pe diagramă se trasează curbele cu titlul egal. Aceste curbe se unesc în punctul critic: aici titlul are un
salt de la valoarea 0 la 1 (discontinuitate).
– Se defineşte ca umiditatea vaporilor participaŃia masică a fazei lichide:
1
l
v l
m
y x
m m
= = −
+
, (5.10)
valoare complementară a titlului faŃă de 1.
– Vaporii apei se numesc aburi.
– Procesul poate fi reprezentat şi pe diagrama calorică (în coordonatele T şi s, s fiind entropia specifică
definită pentru 1 kg de materie; în fig. 5.10. pentru apă).


















Fig. 5.10. Diagrama T - s pentru apă

– Pe diagrama calorică, în stare bifazică (în cazul vaporilor umezi), izobarele şi izotermele se suprapun,
iar în starea lichidă izobarele practic se confundă cu curba limită inferioară.
– Informativ: temperatura critică a apei este 374 C 647 K ° = , are presiunea critică 221 bar 22.1 MPa = ,
iar densitatea critică este
3
326 kg / m (valorile sunt rotunjite).
– Aria ce se află sub porŃiunea orizontală a curbei izobare pe diagrama T - s (de exemplu aria haşurată în
figură) este căldura latentă la evaporare-condensare la temperatura şi presiunea dată.
– ConvenŃional, considerăm că apa lichidă la temperatura 0 C ° şi la presiunea de 1atm (cca. 0.1 MPa)
are entropia specifică egală cu 0 J /(kg K) ⋅ .

T
s
x = 0
x = 1
x

=

0
.
2

x

=

0
.
4

x

=

0
.
6

x

=

0
.
8

p = 25 MPa
cr
p = 22 MPa
p = 5 MPa
p = 0.1 MPa
p = 0.01 MPa
aburi uscaŃi
aburi umezi
apă lichidă
curbe izobare
40


6. Dinamica gazelor şi vaporilor

NoŃiuni de bază de mecanica fluidelor
– Fluidele sunt:
◙ lichide, care au un volum bine definit (ce depinde de temperatură şi de presiune),
◙ gaze, care umplu spaŃiul avut la dispoziŃie în mod uniform.
– Fluidele sunt clasificate în
◙ fluide incompresibile, care au un volum independent de presiune; şi
◙ fluide compresibile, având volumul în funcŃie de presiune.
Notă: fiecare fluid (mai mult: şi materialele solide) este compresibil, însă în cazul lichidelor această
compresibilitate în majoritatea calculelor poate fi neglijată.
Notă: în anumite circumstanŃe compresibilitate gazelor de asemenea poate fi neglijată.
– Mecanica fluidelor se împarte în trei capitole mari: statica, cinematica şi dinamica fluidelor.

Statica fluidelor
– Studiază echilibrul static a fluidelor (fluide care nu curg). Cele mai importante rezultate din punctul
nostru de vedere sunt următoarele:
– ForŃa hidrostatică: pentru o suprafaŃă elementară dS , unde n este normala la suprafaŃă şi p este
presiunea hidrostatică (ce în SI se măsoară în Pa)
S p d d ⋅ ⋅ − = n F , (6.1)
iar pentru o suprafaŃă oarecare


⋅ − =
S
S p d n F . (6.2)
– Momentul forŃei hidrostatice faŃă de un pol oarecare, pentru o suprafaŃă elementară
F r M d d × = , (6.3)
unde r este vectorul de poziŃie al centrului elementului de suprafaŃă dS din (6.1), iar pentru o suprafaŃă
oarecare


× ⋅ − =
S
S p d n r M . (6.4)
– Conform teoremei lui Varignon
F r M × =
c
, (6.5)
unde
c
r este vectorul de poziŃie al punctului de aplicare al forŃei hidrostatice, ce se mai numeşte centru
de presiune.
– Conform legii fundamentale a hidrostaticii, în câmp gravitaŃional presiunea variază pe direcŃia
verticală. Pentru un fluid incompresibil (cu greutatea specifică g γ ρ = ⋅ independentă de presiune; este
cazul lichidelor) avem
h p p ⋅ γ + =
0
, (6.6)
unde p
0
este presiunea hidrostatică pe suprafaŃa de referinŃă (de ex. pe suprafaŃa liberă a fluidului), iar h
este adâncimea faŃă de această suprafaŃă. Pentru un fluid compresibil trebuie să luăm în calcul reducerea
volumului, deci creşterea greutăŃii specifice cu creşterea presiunii. Dacă temperatura nu variază cu
înălŃimea, atunci avem formula barometrică:

0
0
0
exp p p z
p
γ | |
= ⋅ − ⋅
|
\ ¹
, (6.7)
unde p
0
este presiunea şi γ
0
greutatea specifică la nivelul de referinŃă (de ex. la nivelul mării), iar z este
înălŃimea faŃă de acest nivel.
41
– În cazul instalaŃiilor diferenŃele de nivel de obicei nu sunt mari, iar greutatea specifică a gazelor este
redusă (1 m
3
de apă cântăreşte 1000 kg, iar 1 m
3
de aer în condiŃii standard 1.2 kg, aproximativ). În cazul
instalaŃiilor hidraulice faŃă de presiunea hidrostatică p
0
a lichidului de lucru variaŃia dată de produsul h γ ⋅
formulei (6.6) de obicei este neglijabilă. Astfel, în aceste cazuri, putem considera că în orice punct avem

0
p p = , (6.8)
ce este legea lui Pascal.

Cinematica fluidelor
– Studiază mişcarea fluidelor fără a lua în considerare forŃele ce cauzează această mişcare (deci din punct
de vedere geometric).
– În mecanica fluidelor studiul mişcării unei anumite particule, cum se face în mecanica punctelor
materiale (metoda Lagrange), este incomod şi se preferă studierea fenomenelor ce au loc într-un anumit
punct caracteristic sau într-o secŃiune dată (metoda Euler).
– Din acest motiv, în cinematica fluidelor prin viteză înŃelegem viteza locală, ce este viteza particulelor
ce trec printr-un anumit punct. FuncŃia ( , , , ) x y z t w deci dă vectorul vitezei instantanee a particulei ce se
află în punctul considerat cu coordonatele x, y şi z la momentul t.
– AcceleraŃia particulei este derivata (totală) după timp a funcŃiei w, anume:

d 1
( , , , ) d d d d
d d
x y z t t x y z
t t x y z t
| | ∂ ∂ ∂ ∂
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅
|
∂ ∂ ∂ ∂
\ ¹
w w w w w
a , (6.9)
unde derivata după timp,
l
t

=

w
a este acceleraŃia locală, iar

c x y z
w w w
x y z
∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ + ⋅
∂ ∂ ∂
w w w
a (6.10)
este acceleraŃia convectivă, suma lor fiind acceleraŃia totală. w
x
, w
y
şi w
z
sunt proiecŃiile vectorului
vitezei locale.
Notă: filozofia avută la baza denumirii acceleraŃiei locale diferă de la aceea a vitezei locale:
acceleraŃia locală este variaŃia în timp a vitezei locale şi ea nu este identică cu acceleraŃia particulei care
trece în punctul respectiv la momentul dat (ce este acceleraŃia totală). AcceleraŃia convectivă este variaŃia
în spaŃiu a vitezelor locale.
– După variaŃia în timp a vitezelor locale deosebim:
◙ cazul curgerii staŃionare (sau permanente), când w nu depinde de timpul t; şi
◙ cazul curgerii nestaŃionare (nepermanente) în caz contrar.
Notă: în cazul curgerii staŃionare acceleraŃia locală este nulă, însă acceleraŃia convectivă poate avea o
valoare nenulă: în acest caz toate particulele trec cu viteză şi acceleraŃie totală identice prin punctul
considerat.
– În cinematica fluidelor se definesc următoarele entităŃi geometrice:
◙ traiectoria particulei, ce este curba descrisă de poziŃiile ei succesive, la care vectorul
viteză a particulei este tangent în orice punct;
◙ linia de curent, la care într-un anumit moment dat, vectorii viteză a particulelor sunt
tangenŃiale în orice punct;
Notă: fiindcă vectorul viteză este tangent la aceste curbe, aceste linii nu se intersectează şi nu sunt
tangente decât în punctele cu viteza nulă.
◙ linia de emisie, ce este curba alcătuită de particulele ce au trecut printr-un anumit
punct;
Notă: putem observa, că în cazul curgerii staŃionare cele trei curbe coincid: acest lucru face posibil
studiul structurii curgerii prin dâre de fum sau de lichid colorat.
◙ suprafaŃa de curent, ce este locul geometric a liniilor de curent ce reazemă pe o curbă
generatoare;
42
Notă: fiindcă suprafaŃa de curent este alcătuită de linii de curent, iar vectorii viteză sunt tangenŃiale
în orice punct la linia de curent deci şi la suprafaŃa de curent, prin suprafaŃa de curent nu trece fluid.
◙ tubul de curent, ce este o suprafaŃă de curent cu generatoarea închisă (fig. 6.1).
Notă: conform notei de mai înainte, prin peretele tubului de curent nu trece fluid.















Fig. 6.1. Tub de curent

– Se defineşte debitul volumic Q
V
ca fiind volumul fluidului ce curge printr-o anumită suprafaŃă într-o
secundă. Se măsoară în m
3
/s. Dacă componenta normală la suprafaŃa considerată A a vitezei de curgere
este constantă sau se dă printr-o valoare medie w, atunci

V
Q w A = ⋅ (6.11)
(prin scriere vectorială avem: d
V
S
Q S = ⋅

w n , unde n este normala la suprafaŃa S – deci debitul volumic
este fluxul vectorului viteză prin suprafaŃa S).
– Se defineşte debitul masic Q
m
ca fiind masa fluidului ce curge printr-o anumită suprafaŃă într-o
secundă. Se măsoară în kg/s.
– Cu densitatea ρ a fluidului avem

m V
Q Q ρ = ⋅ . (6.12)
– În domeniul fizicii s-au enunŃat unele principii de conservare, de ex. a masei, a energiei, a impulsului şi
a momentului cinetic.
– Conform principiului conservării masei, în cazul curgerii staŃionare pe orice secŃiune a unui tub de
curent trebuie să avem acelaşi debit masic:
const.
m
Q = (6.13)
– Cu (6.11) şi (6.12):
const.
w A
w A
v
ρ

⋅ ⋅ = = , (6.14)
unde 1/ v ρ = este volumul specific. Prin logaritmare şi diferenŃiere se obŃine:

d d d A w v
A w v
+ = . (6.15)
– EcuaŃiile (6.13) sau (6.14) şi (6.15) sunt exprimările ecuaŃiei de continuitate (principiul conservării
masei în mecanica fluidelor), pentru un tub de curent şi curgere staŃionară. Primele două sunt formele
integrale, iar (6.15) este forma diferenŃială.
– Viteza w pe secŃiunea considerată de obicei nu este constantă, distribuŃia ei depinde de regimul curgerii.
– După regimul curgerii deosebim:
y
x
z
linii de curent
curba
generatoare
43
◙ curgerea laminară, în care caz liniile de curent sunt paralele, pe secŃiunea curgerii
putem considera straturi care alunecă unele pe altele fără amestecarea lor;
◙ curgerea turbulentă în caz contrar.
– În cazul curgerii laminare în regim permanent (sau staŃionar) vitezele locale sunt constante, iar în cazul
curgerii turbulente vitezele locale prezintă unele fluctuaŃii ca direcŃie şi mărime, însă valoarea lor medie
în timp este constantă (deci mai degrabă ar trebui să vorbim de o curgere cvasipermanentă sau
cvasistaŃionară).
– Se poate demonstra că în cazul unei Ńevi cu secŃiunea circulară în regimul laminar distribuŃia vitezelor
este parabolică (cu valoarea medie a vitezelor egală cu jumătatea valorii maxime), iar în cazul curgerii
turbulente acest profil se aplatizează, această aplatizare fiind cu atât mai accentuată cu cât turbulenŃa este
mai importantă (valoarea medie în acest caz se apropie de valoarea maximă). În fiecare caz există un strat
de fluid care este în contact cu peretele Ńevii şi care nu curge – substratul vâscos, (fig. 6.2).












Fig. 6.2. DistribuŃia vitezelor pe secŃiune în curgere laminară (a.) şi turbulentă (b.)

– Experimental (fig. 6.3, partea din dreapta a imaginii ilustrează formarea turbulenŃei datorată
diferenŃelor de viteză) s-a stabilit că regimul curgerii depinde de viteza medie w a curgerii, de
vâscozitatea cinematică a fluidului ν
c
şi de diametrul interior d al conductei: dacă mărimea adimensională

c
w d
Re
ν

= , (6.16)
ce este numărul lui Reynolds are o valoare ce nu depăşeşte limita 2320 Re = , atunci curgerea este
laminară, iar deasupra acestei limite curgerea poate deveni turbulentă. Fiindcă regimul turbulent al
curgerii este dezavantajos, deasupra limitei amintite întotdeauna considerăm regimul turbulent.














Fig. 6.3. Experimentul lui Reynolds

substratul vâscos (laminar)
w
max

w
max

w
w
b. a.
alimentare
preaplin
evacuare cu debit
controlat
cerneală
conductă transparentă
nivel controlat
w
1
w
2
44
– Dacă conducta (tubul de curent) nu are secŃiunea circulară, atunci diametrul d din formula numărului
lui Reynolds (6.16) se calculează ca fiind diametrul echivalent

4
e
A
d
P

= , (6.17)
unde A este secŃiunea curentului iar P perimetrul udat (unde fluidul este în contact cu peretele solid),
explicaŃia cantităŃilor în figura 6.4. Raportul / A P se numeşte raza hidraulică; pentru o conductă
circulară raza hidraulică este jumătatea razei reale.











Fig. 6.4. Perimetrul udat pentru curgerea cu suprafaŃă liberă (a.) şi
pentru curgerea sub presiune (b.)

– Vâscozitatea cinematică din formula numărului lui Reynolds prin definiŃie este raportul

c
η
ν
ρ
= , (6.18)
unde η este vâscozitatea dinamică, o altă proprietate care caracterizează frecarea internă a fluidului.
– Dacă avem două suprafeŃe plane paralele, care se află la o distanŃă l, între ele se află fluidul studiat şi
una din suprafeŃe se mişcă în paralel faŃă de cealălalta astfel încât distanŃa între ele să rămâne constantă,
cu o viteză w suficient de mică încât în fluid să se creeze o curgere laminară (fig. 6.5), atunci forŃa
vâscoasă care se opune mişcării conform legii lui Newton este

w
F S
l
η = ⋅ ⋅ . (6.19)
– Fluidele la care nu există proporŃionalitatea lineară descrisă de (6.19) se numesc nenewtoniene
(celelalte fiind newtoniene).












Fig. 6.5. Vâscozitatea fluidului

– Vâscozitatea lichidelor scade, a gazelor creşte cu temperatura. În cazul lichidelor temperatura mai
înaltă duce la creşterea energiei cinetice a moleculelor deci slăbeşte coeziunea lor, în timp ce în cazul
a.
b.
P
A
P
A
w
F
F
l
45
gazelor creşterea energiei induse de mărirea temperaturii duce la creşterea frecvenŃei ciocnirilor şi prin
urmare îngreunează curgerea lor.
– Vâscozitatea lichidelor nu variază cu presiunea decât într-o mică măsură, în timp creşterea presiunii
gazelor duce la creşterea vâscozităŃii (scade distanŃa liberă între două ciocniri consecutive).
– Unitatea de măsură
◙ a vâscozităŃii dinamice (mai precis: a coeficientului de vâscozitate dinamică, η) este
Pa/s,
◙ iar a vâscozităŃii cinematice (a coeficientului de vâscozitate cinematică, ν
c
) este m
2
/s.
– În literatura tehnică mai găsim
◙ poise (P, 1 P 0.1 Pa s = ⋅ ), unitate cgs (centimetru-gram-secundă), pentru η,
◙ stokes (St,
4 2
1St 10 m / s

= ), unitate cgs pentru ν
c
.
– După viteza curgerii deosebim:
◙ curgere subsonică, când w c < sau 1
w
Ma
c
= < , c fiind celeritatea (viteza sunetului în
fluidul respectiv);
◙ curgere sonică, când w c = sau 1 Ma = ;
◙ curgere supersonică, când w c > sau 1 Ma > .
În loc de „curgere” putem vorbi despre mişcare subsonică, sonică sau supersonică, dacă un corp se
deplasează cu o anumită viteză ce respectă condiŃiile de mai sus.
– În enumerarea de mai sus Ma este un număr adimensional, al lui Mach,
– Celeritatea din comparaŃiile de mai sus pentru un gaz se calculează cu formula

p
c
κ
ρ

= , (6.20)
unde κ este exponentul adiabatic al gazului. Aici produsul
ad
p ε κ = ⋅ este compresibilitatea adiabatică a
gazului. Pentru un lichid sau pentru un solid, ε
ad
se înlocuieşte cu modulul de elasticitate volumic
(compresibilitatea lichidului sau a solidului respectiv).

Dinamica fluidelor
– Studiază mişcarea fluidelor prin luarea în calcul a forŃelor ce cauzează mişcarea.
– EcuaŃiile de bază a dinamicii fluidelor sunt principiile de conservare ale mecanicii, scrise pentru un
fluid.
– Astfel, principiul de conservare a energiei pentru un gaz ce suferă şi o transformare termodinamică nu
este altceva decât primul principiu al termodinamicii scris pentru un sistem termodinamic deschis, în
regim staŃionar (fig. 2.10). Această relaŃie sub forma (2.10) a fost scrisă pentru o cantitate de gaz ce intră
şi iese într-o secundă. Rescriem relaŃia pentru 1 kg de gaz astfel:

2 2
2 1
1 2 1 2 2 1 2 1
( ) ( )
2
t
w w
q l h h g z z
− −

− = + − + ⋅ − , (6.21)
unde
i i i i
h u p v = + ⋅ , volumul specific înlocuind volumul dat în (2.10) sub forma produsului
i i
A w ⋅ cu
volumul a 1 kg de gaz.
– Putem completa această ecuaŃie cu lucrul mecanic al forŃelor de frecare
12 fr
l , ce este transformat în
căldura
12 12 fr fr
q l = :

2 2
2 1
1 2 1 2 1 2 2 1 2 1
( ) ( )
2
t fr
w w
q l l h h g z z
− − −

− − = + − + ⋅ − . (6.22)
– Pentru o conductă izolată adiabatic, unde nu există căldura schimbată şi lucrul mecanic tehnic este nul,
în ipoteza lipsei frecărilor se obŃine

2 2
1 2
1 1 2 2
2 2
w w
h g z h g z + + ⋅ = + + ⋅ . (6.23)
46
– În cazul când curgerea are loc în condiŃii izoterme dar fără efectuarea unui lucru mecanic tehnic şi fără
frecări, componenta u
i
entalpiei
i i i i
h u p v = + ⋅ rămâne neschimbată, ecuaŃia de mai sus se reduce la

2 2
1 2
1 1 1 2 2 2
2 2
w w
p v g z p v g z + ⋅ + ⋅ = + ⋅ + ⋅ (6.24)
sau, având în vedere că 1/
i i
v ρ = ,

2 2
1 1 2 2
1 2
1 2
2 2
w p w p
g z g z
ρ ρ
+ + ⋅ = + + ⋅ . (6.25)
– Dacă presupunem că în timpul curgerii densitatea fluidului rămâne constantă, atunci avem

2 2
1 1 2 2
1 2
2 2
w p w p
g z g z
ρ ρ
+ + ⋅ = + + ⋅ (6.26)
ce este ecuaŃia lui Bernoulli scrisă pentru lichide ideale (incompresibile şi fără vâscozitate). Formele
anterioare sunt formele mai generale ale ecuaŃiei Bernoulli.
– În cazul curgerii fluidelor vâscoase (cu frecare), în cazul adiabatic cantitatea de căldură
12 fr
q generată
de lucrul mecanic al forŃelor de frecare duce la încălzirea gazului. Această cantitate de energie specifică
„pierdută” de obicei se adaugă la partea din dreapta a ecuaŃiei lui Bernoulli scrisă pentru cazul fără
frecări. AplicaŃia tehnică va fi prezentată în capitolul „Hidraulică”.
– EcuaŃia lui Bernoulli se foloseşte în toate cazurile în care trebuie stabilită o relaŃie între presiunea,
temperatura şi viteza de curgere.
– Principul conservării impulsului (a cantităŃii de mişcare) afirmă că rezultanta forŃelor exterioare ce
acŃionează asupra unui corp este egală cu viteza de variaŃie a impulsului:

d
dt
=

P
F , (6.27)
unde impulsul este cantitatea vectorială m = ⋅ P w.
Notă: în cazul general d / d d / d d / d P t m t m t = ⋅ + ⋅ w w . Pentru sisteme cu masa constantă d / d 0 m t =
şi principiul conservării impulsului (lega lui Newton a mecanicii) se scrie sub forma mai cunoscută
d / d m t m = ⋅ = ⋅ F w a .
– ForŃele care acŃionează asupra unui fluid ce curge într-o conductă sau tub de curent (de ex. un jet) sunt
(fig. 6.6):
- greutatea proprie G, care de multe ori se neglijează;
- forŃa hidrostatică pe secŃiunea de intrare şi ieşire, F
p1
şi F
p2
(este forŃa exercitată pe suprafaŃa
masei de lichid delimitat de către lichidul aflat în afara tronsonului considerat);
- forŃa de interacŃiune cu peretele conductei, F
l
(este reacŃiunea peretelui conductei la acŃiunea
forŃei hidrostatice şi a celei de frecare);
iar rezultanta lor este
1 2 p p l
= + + + R F F F G .












Fig. 6.6. ForŃele ce acŃionează asupra unui fluid în curgere

1
1
2'
2'
Q
m

w
2
, p
2
, S
2

w
1
, p
1
, S
1

G
R
2
2
1'
1' dm
dm
t + dt
t + dt
t
t
F
p2

F
p1

F
l

47
– În curgere staŃionară debitul masic pe cele două secŃiuni (1 şi 2) sunt egale, deci aceste suprafeŃe într-un
anumit timp dt sunt străbătute de o masă de fluid d d
m
m Q t = ⋅ .
– Această masă de fluid are un impuls
1 1 1
d d
m
m Q t = ⋅ = ⋅ ⋅ P w w la intrare şi
2 2 2
d d
m
m Q t = ⋅ = ⋅ ⋅ P w w la
ieşire (pentru simplitate, vectorii viteză nu s-au reprezentat pe figură, acestea fiind coliniare cu vectorul
forŃei hidrostatice pe secŃiunea respectivă. Pe secŃiunea 2 w
2
are sensul opus vectorului F
p2
).
– VariaŃia impulsului este
2 1 2 1
d ( ) d
m
Q t = − = ⋅ − ⋅ P P P w w , iar
2 1
d d ( )
m
t Q = ⋅ − P/ w w .
– Cu aceste cantităŃi, conform principiului conservării impulsului (6.27) scriem:

1 2 2 1
( )
p p l m
Q + + + = ⋅ − F F F G w w . (6.28)
În această relaŃie singura necunoscută este vectorul forŃelor de interacŃiune peretelui şi a fluidului
l
F ,
care se poate calcula relativ uşor. EcuaŃiile de mai sus fiind vectoriale, (6.28) se înlocuieşte cu trei ecuaŃii
scalare independente scrise cu proiecŃiile vectorilor ce intervin:

2 1 1 2
2 1 1 2
2 1 1 2
( )
( )
( )
lx mx x x x p x p x
ly my y y y p y p y
lz mz z z z p z p z
F Q w w G F F
F Q w w G F F
F Q w w G F F
= ⋅ − − − −
= ⋅ − − − −
= ⋅ − − − −
. (6.29)
– Aplicăm principiul conservării impulsului ori de câte ori se doreşte calcularea forŃelor de interacŃiune a
unui fluid în mişcare cu o suprafaŃă solidă.
– Principul conservării momentului cinetic (a momentului cantităŃii de mişcare) afirmă că rezultanta
momentelor forŃelor exterioare ce acŃionează asupra unui corp este egală cu viteza de variaŃie a
momentului cinetic:

d
dt
=

N
M , (6.30)
unde momentul forŃei este cantitatea vectorială = × M r F iar momentul cinetic este = × N r P .
Notă: momentul unui vector v faŃă de un pol oarecare O este produsul vectorial al vectorului de
poziŃie r a punctului de aplicaŃie a vectorului v trasat din acest pol şi al vectorului v în cauză.
– Conform teoremei lui Varignon rezultanta momentelor este momentul rezultantei, deci
R R
= ×

M M = r R.
– În cazul unui fluid ce curge într-o conductă sau tub de curent (jet liber)
1 1 2 2 Fp p Fp p Fl l G
= × + × × + ×

M r F r F + r F r G, iar
2 2 1 1
d d ( )
m w w
t Q = ⋅ × − × N/ r w r w .
– Prin urmare avem:

2 2 1 1 1 1 2 2
( )
m w w Fp p Fp p Fl l G
Q ⋅ × − × = × + × × + × r w r w r F r F + r F r G. (6.31)
În această relaŃie singura necunoscută este vectorul de poziŃie a forŃei de interacŃiune, r
Fl
. Şi în acest caz
înlocuim ecuaŃia vectorială cu trei ecuaŃii scalare, dar aceste nu sunt independente, formează un sistem de
ecuaŃii ce trebuie rezolvat. Putem explica acest lucru prin faptul că în jurul unei anumite axe rotesc două
proiecŃii, conform ecuaŃiilor:

,
,
x z y y z
y x z z x
z y x x y
M F r F r
M F r F r
M F r F r .
= ⋅ − ⋅
= ⋅ − ⋅
= ⋅ − ⋅
(6.32)
– Aplicăm principiul conservării momentului cinetic ori de câte ori se doreşte aflarea punctului de
aplicaŃie a forŃelor de interacŃiune a unui fluid în mişcare cu o suprafaŃă solidă.

Curgerea prin conducte
– În calculele practice curgerea gazelor prin conducte se calculează în regim staŃionar, deseori
considerând că gazul nu suferă transformări termodinamice (curge ca un lichid, cu densitatea ρ
constantă).
48
– În acest caz, în calcule folosim ecuaŃia continuităŃii (6.13) în forma const.
V
Q = ( const.
m V
Q Q ρ = ⋅ = ,
dar fiindcă const. ρ = rezultă că şi debitul volumic va fi identic pe orice secŃiune). Calculăm cu această
relaŃie viteza medie a curgerii, pe orice secŃiune /
V
w Q A = , unde A este aria secŃiunii transversale.
– Dacă neglijăm vâscozitatea fluidului, atunci cu ecuaŃia lui Bernoulli (6.26) putem calcula şi presiunile
hidrostatice, pe orice secŃiune.
Notă: ecuaŃia lui Bernoulli este scrisă pentru o linie de curent. În cazul unei conducte (unui tub de
curent) viteza de curgere w variază pe secŃiune (de ex. vezi fig. 6.2). Termenul cinetic, cel care conŃine
pătratul vitezei, este dat de energia cinetică a fluidului care curge. Fiindcă media pătratelor nu este egală
cu pătratul mediei, în cazul unui tub de curent scrierea termenului cinetic sub forma
2
/ 2 w cu ajutorul
vitezei medii nu este decât o aproximare. În realitate acest termen ar trebui să fie scris prin integrarea
profilului distribuŃiei vitezelor şi se obŃine o relaŃie de forma

2 2
1 1 1 2 2 2
1 2
1 2
2 2
w p w p
g z g z
α α
ρ ρ
⋅ ⋅
+ + ⋅ = + + ⋅ , (6.33)
unde α este coeficientul Coriolis. În cazul curgerii turbulente în conducte circulare α tinde către valoarea
1 (de fapt 1.05), iar în cazul curgerii laminare 2 α = . În practică de obicei curgerea este turbulentă, ce
justifică neglijarea coeficientului Coriolis (adică considerarea 1 α = ).
– În cazul când pierderile prin frecarea fluidului nu pot fi neglijate, aceste pierderi se adaugă sub forma
unei corecŃii aduse părŃii din dreapta a ecuaŃiei.
– Pentru un fluid considerat incompresibil, ecuaŃia lui Bernoulli astfel corectată, scrisă în presiuni (ec.
(6.26) se înmulŃeşte cu ρ), este

2 2
1 2
1 1 2 2
2 2
fr
w w
p g z p g z p
ρ ρ
ρ ρ
⋅ ⋅
+ + ⋅ ⋅ = + + ⋅ ⋅ + ∆ , (6.34)
unde
fr
p ∆ este căderea (pierderea) de presiune cauzată de frecări. Aceste pierderi în câteva cazuri simple
se pot calcula şi pe cale teoretică, însă în majoritatea cazurilor folosim relaŃii semiempirice sau empirice.
– ConvenŃional considerăm că pierderile au două feluri surse, acestea fiind:
◙ pierderi liniare, distribuite în lungul conductelor drepte sau puŃin curbate; şi
◙ pierderi locale cauzate de organele de reglare, schimbările bruşte de secŃiune şi de
direcŃie, ramificaŃiile etc.;
situaŃia fiind asemănătoare cu cea a circuitelor electrice unde avem elemente cu parametrii concentraŃi
(de ex. un rezistor sau un condensator), chiar dacă aceste elemente nu sunt punctiforme, şi elemente cu
parametrii distribuiŃi (cum este o linie de transmisie sau cablu de antenă etc.).
– ConvenŃional, pierderile se exprimă prin referire la termenul cinetic, adică prin relaŃii de genul

2
2
i i
fr i
i
w
p
ρ
ζ

∆ =

, (6.35)
unde
i
ζ este coeficientul pierderilor. Sumarea se referă la toate sursele de pierderi, locale sau liniare.
– În cazul pierderilor locale, coeficienŃii ζ se dau în tabele (există câteva cazuri unde se calculează cu
formule teoretice sau semiempirice). Când viteza de curgere la intrare şi la ieşire nu sunt identice (de ex.
la un confuzor, unde diametrul se reduce, sau la un difuzor unde creşte), de obicei folosim viteza de
ieşire.
– În cazul pierderilor liniare, aceste pierderi sunt proporŃionale cu lungimea l a conductei şi invers
proporŃionale cu diametrul d a conductei:

l
d
ζ λ = ⋅ , (6.36)
factorul de proporŃionalitate λ fiind coeficientul de rezistenŃă a conductei.
– În cazul conductelor circulare, în care fluidul curge laminar, în baza legii vâscozităŃii lui Newton (6.19)
şi a profilului parabolic a vitezelor (profilul Hagen-Poiseuille, fig. 6.2.a), se poate demonstra că valoarea
coeficientului de rezistenŃă a conductei este dată de relaŃia
49

64
Re
λ = , (6.37)
ce este relaŃia Poiseuille şi unde Re este numărul lui Reynolds (6.16). Putem observa că relaŃia dă
valoarea coeficientului fără să considere tipul conductei.
– În cazul curgerii turbulente valoarea lui λ depinde şi de natura conductei, mai precis de rugozitatea
pereŃilor conductei. Această rugozitate se referă nu numai la înălŃimea asperităŃilor, dar şi la aspectul
geometric şi la distribuŃia lor. În conducte trase sau extrudate aceste asperităŃi sunt longitudinale, în
conducte sudate din benzi de oŃel sunt dispuse elicoidal, în conducte turnate apar sub forma grăunŃelor
dispuse aleatoriu etc. Pentru a avea un termen de comparaŃie, asperităŃile se caracterizează printr-o
rugozitate echivalentă. Rugozitatea echivalentă se determină luând un tub cu diametrul egal cu cel al
conductei studiate. Tubul se umple cu un adeziv după care adezivul se goleşte, lăsând un strat subŃire
aderat de perete. Tubul se umple cu un nisip cernut cu grăunŃe rotunde şi cu diametrul uniform, care se
lipeşte de peretele conductei şi formează (cel puŃin teoretic) o suprafaŃă pavată cu particule sferice având
golurile umplute cu adeziv, cum se vede în fig. 6.7.b. Rugozitatea echivalentă este diametrul k
e
a
grăunŃelor care cauzează o pierdere liniară identică cu cea a conductei studiate.










Fig. 6.7. Rugozitatea naturală (a.) şi cea echivalentă (b.)

– În baza datelor experimentale, s-au trasat curbe ce dau valoarea lui λ în funcŃie de numărul lui
Reynolds şi de rugozitatea relativă /
e
k d . Aceste curbe sunt reprezentate pe scară logaritmică (atât pe
verticală, cât şi pe orizontală), astfel obŃinându-se diagrama lui Nikuradse (fig. 6.8).
















Fig. 6.8. Diagrama Nikuradse (schematic)

– După intrarea în regimul turbulent, părăsind dreapta lui Poiseuille (descrisă de (6.37)) valoarea lui λ
creşte brusc după nişte curbe care tind către o altă dreaptă, a lui Blasius:
k
e

d
b.
a.
lg λ
lg Re
Dreapta Poiseulle
Dreapta lui Blasius
Curba lui Moody
sensul creşterii
rugozităŃii relative
curgere
laminară
curgere
turbulentă
50

4
3164 . 0
Re
= λ . (6.38)
Fiindcă nu se poate preciza cu exactitate momentul trecerii la regimul turbulent, se acceptă că la valori
2320 Re > curgerea este întotdeauna turbulentă. În acest stadiu al curgerii stratul vâscos de bază încă
acoperă asperităŃile peretelui, deci fluidul curge ca printr-o conductă netedă şi prin urmare desfacerea
curbei lui λ în funcŃie de rugozitatea relativă încă nu se produce. Numim acest domeniu deci cel al
conductelor hidraulic netede.
– În urma creşterii vitezei curgerii stratul vâscos se subŃiază în aşa măsură încât la un moment dat primele
vârfuri ale asperităŃii intră deja în secŃiunea vie a curgerii şi prin urmare curba se desface după valoarea
lui /
e
k d . λ creşte cu viteza (deci cu Re), fiindcă odată cu creşterea vitezei tot mai multe vârfuri îşi
exercită efectul asupra fluidului ce curge. Numim acest domeniu cel al conductelor semirugoase, sau îl
mai numim prepătratic. Intrarea în domeniul prepătratic are loc la valoarea

7 / 8
2
27
|
|
¹
|

\
|

⋅ =
e
k
d
Re (6.39)
– La un moment dat substratul vâscos practic dispare şi creşterea vitezei nu mai are efect asupra valoarea
lui λ. Conducta se consideră rugoasă, domeniul fiind numit şi pătratic fiindcă din cauza că const. λ = ,
conform (6.35) şi (6.36) pierderea de presiune creşte cu pătratul vitezei. Limita domeniului este dată de
curba lui Moody:

e
k
d
Re


λ
=
2
2 . 191
(6.40)
– Valoarea lui λ pe domeniul curgerii turbulente se calculează cu diverse formule, cea mai cunoscută
fiind relaŃia Colebrook-White:

|
|
¹
|

\
|
λ
⋅ +

⋅ − =
λ
1 51 . 2
71 . 3
lg 2
1
Re d
k
e
. (6.41)
– Această expresie, pentru numere Re mici se reduce la ecuaŃia Prandtl-Kármán (se neglijează primul
termen al parantezei):
80 . 0 ) ( lg 2
1
− λ ⋅ ⋅ =
λ
Re , (6.42)
iar pentru numere Re mari la relaŃia Prandtl-Nikuradse (se neglijează al doilea termen al parantezei):
74 . 1 lg 2
1
+ ⋅ =
λ
e
k
d
. (6.43)
– Putem observa, că ecuaŃia Colebrook-White (şi ecuaŃia Prandtl-Kármán) de fapt sunt nişte ecuaŃii
transcendente ce nu pot fi rezolvate decât prin metode numerice. Din acest motiv de multe ori se preferă
relaŃia lui Altschul ce interpolează ecuaŃia Colebrook-White:

4
68
11 . 0
Re d
k
e
+ ⋅ = λ , (6.44)
care pentru conductele hidraulic netede se reduce prin neglijarea primului termen la ecuaŃia Blasius
(6.38), iar pentru conductele rugoase prin neglijarea termenului doi la ecuaŃia Schifrinson:

4
11 . 0
d
k
e
⋅ = λ . (6.45)
– Aceste formule şi valabilitatea lor sunt sintetizate în figura 6.9.
– Se menŃionează că:
◙ există o multitudine de alte formule, cu valabilitatea mai mult sau mai puŃin generală;
◙ fabricantul conductelor de obicei pune la dispoziŃia proiectantului nomograme sau
diagrame din care pentru o anumită conductă pierderea pe un metru liniar se citeşte în
funcŃie de debitul tranzitat.
51

Stadiul
curgerii
Valori limită
Expresii
propuse
pentru
calcularea lui
λ


Fig. 6.9. Formule pentru calcularea lui λ

– În cazul când compresibilitatea fluidului tranzitat nu poate fi neglijat, relaŃia ce dă căderea de presiune,
adică (6.35) combinat cu (6.36) se scrie pentru o lungime dx a conductei şi cu considerarea presiunii
necesare accelerării fluidului (ρ fiind variabil, debitul volumic şi prin urmare viteza curgerii variază în
lungul conductei), v. fig. 6.10:

2
d d
d
2
w x m a
p
d A
ρ⋅ λ⋅ ⋅
= ⋅ + . (6.46)
Aici dm este masa de fluid în tronsonul de lungime dx, iar A este aria secŃiunii transversale.











Fig. 6.10. Conductă de gaz

– Cu anumite ipoteze, anume prin neglijarea inerŃiei (deci al termenului d / m a A ⋅ ), prin considerarea
unei valori medii a lui λ şi prin considerarea că temperatura variază liniar în lungul conductei se ajunge
prin integrarea (6.46) la o formulă

2 2 2
1 2 1 1 2
1
1 1
2 2 2
p p w T T l
p d T
− +
= λ⋅ ⋅ ρ ⋅ ⋅
⋅ ⋅
. (6.47)
– Curgerea în conductă poate fi considerată izotermă, fiindcă prin peretele conductei gazul intră în
echilibru termic cu mediul înconjurător. În acest caz λ are valoarea aproximativ constantă şi formula se
simplifică:

2 2 2
1 2 1
1
1
2 2
p p w l
p d

= λ⋅ ⋅ ρ ⋅

. (6.48
– Există o formulă semiempirică a lui Renouard pentru calculul conductelor de gaz:

2 2 1.82 4.82
1 2 V
p p k l Q d

− = ⋅ δ⋅ ⋅ ⋅ (6.49)
Prandtl-Nikuradse,
Schifrinson
semirugos laminar
turbulent
neted rugos
Poiseuille
Colebrook-White,
Altschul
Prandtl-Kármán,
Blasius
(Colebrook-White, Altschul)
Re
0 2320
7 / 8
2
27
|
|
¹
|

\
|


e
k
d

e
k
d


λ 2
2 . 191
x
x
l
0
dx
d
Q
m
p
2
, T
2
, ρ
2
p
1
, T
1
, ρ
1
52
unde λ nu mai apare în mod explicit, şi unde /
gaz aer
δ = ρ ρ , unde densitatea aerului se dă pentru condiŃii
normale (1 atm, 20 °C), debitul volumic Q
V
de asemenea se dă în condiŃii standard.
– În practica inginerească din Ńară se foloseşte formula

2 2 5
1 2
( )
4.191
V
p p d
Q
T l
− ⋅
= ⋅
⋅ ⋅ δ⋅ λ
, (6.50)
unde T este temperatura medie în kelvini, presiunile se dau în bari, diametrul în cm, l în km, iar Q
V
se
obŃine pentru 15 C t = ° şi 1atm 0.1013 MPa p = = .
– RelaŃiile de mai înainte sunt valabile pentru conducte ce transportă gaz în condiŃii obişnuite. În cazul
conductelor de aburi calculele se fac într-un mod diferit, considerând conducta izolată adiabatic. În acest
caz accelerarea fluidului (variaŃia vitezei de curgere) legată de variaŃia volumului specific (a densităŃii)
nu mai poate fi neglijată. Aceste calcule pornesc de la ecuaŃia continuităŃii în forma diferenŃială (6.15) şi
se ajunge la o relaŃie

2
d d
( 1)
A w
Ma
A w
= − ⋅ . (6.51)
Ce este important: analizând relaŃia de mai sus, anume semnul derivatelor în funcŃie de valoarea
numărului lui Mach putem distinge trei cazuri:
◙ când 1 Ma < , adică curgerea este subsonică, atunci creşterea secŃiunii transversale
duce la scăderea vitezei de curgere, ca şi la un fluid incompresibil (paranteza este
negativă);
◙ când 1 Ma > , adică curgerea este supersonică, atunci creşterea secŃiunii transversale
conduce la creşterea vitezei (accelerarea curgerii, paranteza este pozitivă);
◙ cazul 1 Ma = (curgerea cu viteza sunetului) nu se poate întâmpla decât în secŃiunea
unde aria transversală A are un minim local ( d 0 A = , paranteza fiind nulă) Numim
această secŃiune critică, iar valorile parametrilor critice. Viteza critică este egală cu
celeritatea.
– Aceste trei observaŃii sunt legile lui Hugoniot, cazurile posibile sunt reprezentate în figura de mai jos.

Curgerea la
intrare
Conductă care
se lărgeşte
(divergentă)
Conductă care
se îngustează
(convergentă)
Conductă cu un
maxim local a
secŃiunii
Conductă cu un
minim local a
secŃiunii

Subsonică
( 1 < Ma )
0 d , 0 d < > v S 0 d , 0 d > < v S 0 d , 0 d = = v S 0 d , 0 d ≠ = v S

Supersonică
( 1 > Ma )
0 d , 0 d > > v S 0 d , 0 d < < v S 0 d , 0 d = = v S 0 d , 0 d ≠ = v S

Fig. 6.11. Legile lui Hugoniot

– Cazul care prezintă un interes practic deosebit este cel din colŃul din dreapta-sus: gazul (sau aburii)
intră în conductă cu o viteză redusă, curgerea este accelerată de îngustarea (reducerea) secŃiunii
transversale până în momentul când se ajunge la o viteză a curgerii egală cu celeritatea, de aici conducta
se lărgeşte şi creşterea vitezei este continuată din cauza că suntem în al doilea caz, cu 1 Ma > . Acest
principiu se aplică la construirea ajutajelor convergente-divergente (a ajutajelor Laval) care au rolul de a
genera un jet de gaz sau de aburi cu o mare viteză.
v
v
v
v
v
v
v
v
v
v
v
v
c v =
c v =
c v <
c v >
53
– Studiul curgerii adiabatice porneşte de la expresia (6.23) a principiului conservării energiei, care prin
neglijarea diferenŃelor de nivel (justificată prin greutatea specifică redusă a gazelor) se rescrie sub forma

2 2
1 2
1 2
2 2
w w
h h + = + . (6.52)
Fiindcă T c h
p
⋅ = , unde c
p
este căldura specifică izobară, această ecuaŃie se pune în forma:

2 2
1 2
1 2
2 2
p p
w w
c T c T + ⋅ = + ⋅ . (6.53)
Se scrie ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev pentru 1 kg de gaz:

1 p
R T
ρ u
= ⋅ ⋅ , (6.54)
unde 1/ v ρ = este volumul specific, iar raportul /
m
m ν u = este numărul de moli, unde acum 1 kg m = , u
este masa molară a gazului.
Din ecuaŃia lui Robert-Mayer (3.12), având în vedere relaŃia (3.9) între căldura specifică şi cea molară,
avem:
( )
p V
R c c u = ⋅ − . (6.55)
Din (6.54) exprimăm temperatura, unde înlocuim constanta universală a gazelor cu (6.55), înmulŃim
această temperatură cu c
p
ca să obŃinem al doilea termen din relaŃia (6.53) şi ne folosim de expresia
exponentului adiabatic /
p V
c c κ = :

1 1
( ) 1 / 1 1/ 1
p p p
p V V p
p p p p p
c T c c
R c c c c
u u κ
ρ ρ u ρ ρ κ ρ κ
⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅ = ⋅ = ⋅
⋅ − − − −
. (6.56)
Cu aceasta ecuaŃia (6.53) devine:

2 2
1 1 2 2
1 2
2 1 2 1
w p w p κ κ
ρ κ ρ κ
+ ⋅ = + ⋅
− −
, (6.57)
relaŃie ce dă viteza curgerii în funcŃie de diferenŃa de presiune. Dacă partea din stânga se referă la un gaz
aflat într-un rezervor (la o presiune p
0
, cu o densitate ρ
0
, şi practic în repaus chiar dacă gazul părăseşte
recipientul respectiv,
0
0 w ≈ ), atunci obŃinem viteza cu care gazul părăseşte recipientul, în funcŃie de
presiunea p:

1
0 0 0
0 0 0 0
2 2
1 1
1 1
p p p p
w
p p
κ
κ
ρ κ κ
κ ρ ρ κ ρ


| | | | ⋅ ⋅

= ⋅ ⋅ − ⋅ = ⋅ ⋅ −
| |

− −
\ ¹ \ ¹


, (6.58)
ce este formula Saint Venant-Wantzel.
– Este de notat faptul că având în vedere definiŃia celerităŃii (6.20) / c p κ ρ = ⋅ , ecuaŃia (6.57) conduce
la o relaŃie ce defineşte celeritatea în funcŃie de viteza curgerii:

2 2 2 2
1 1 2 2
2 1 2 1
w c w c
κ κ
+ = +
− −
. (6.59)
– Cu formula Saint Venant-Wantzel ecuaŃia continuităŃii (6.14) se scrie sub o nouă formă:

1
0
0 0
2
1 const.
1
p p
A w A
p
κ
κ
κ
ρ ρ
κ ρ


| | ⋅

⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − =
|


\ ¹


, (6.60)
unde termenii cu indicele 0 se referă la gazul aflat în rezervor.
– Conform ecuaŃiei Poisson (3.39)
0 0
p v p v
γ γ
⋅ = ⋅ , sau
0 0
/ / v v
κ κ
ρ ρ = , cu care ecuaŃia de mai sus se poate
rearanja sub forma
54

1 1
0
0 0 0
2
1 const.
1
p p p
A
p v p
κ
κ κ
κ
κ


| | | | ⋅

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − =
| |


\ ¹ \ ¹


(6.61)
Dacă facem notaŃia

1 1
0 0
1
1
p p
p p
κ
κ κ
κ
ψ
κ


| | | |

= ⋅ ⋅ −
| |


\ ¹ \ ¹


, (6.62)
cantitate denumită factor de debit, atunci ecuaŃia continuităŃii va căpăta forma

0
0
2 const.
p
A
v
ψ ⋅ ⋅ ⋅ = (6.63)
sau fiindcă radicalul are valoarea constantă,
const. A ψ ⋅ = (6.64)
Notă: pentru un gaz ideal şi termenul /( 1) κ κ − este constant, însă pentru un gaz real exponentul
adiabatic poate varia în mod sensibil. De aceea acest termen a rămas inclus în formula (6.62) a factorului
de debit.
– Dacă desenăm variaŃia factorului de debit (6.62) şi a secŃiunii transversale corespunzătoare acestuia în
funcŃie de raportul
0
/ p p , atunci obŃinem curbele din fig. 6.12.















Fig. 6.12. Coeficientul de debit şi aria secŃiunii transversale

– Din aceste curbe observăm că starea critică (unde secŃiunea A are valoarea minimă şi w c = )
corespunde maximului factorului de debit ψ. Pentru a determina raportul corespunzător a presiunilor
0
( / )
cr
p p , derivăm funcŃia (6.62) după variabila
0
/ p p şi din condiŃia

0
0
d ( / )
0
d( / )
p p
p p
ψ
= (6.65)
obŃinem

1
0
2
1
cr
p
p
κ
κ
κ
− | |
| |
=
| |
+
\ ¹
\ ¹
, (6.66)
adică presiunea în secŃiunea critică este
p/p
0
ψ, A
0 (p/p
0
)
cr
1
A
ψ
55

1
0
2
1
cr
p p
κ
κ
κ

| |
= ⋅
|
+
\ ¹
. (6.67)
– Cu valoarea (6.66) putem calcula valoarea critică (maximă) a factorului de debit:

1
2
1 1
cr
κ
κ
κ
ψ
κ κ

| |
= ⋅
|
+ +
\ ¹
, (6.68)
care depinde numai de exponentul adiabatic.
– Procesul fiind adiabatic, din ecuaŃia Poisson (3.39) const.
p
p v
κ
κ
ρ
⋅ = = putem determina densitatea
critică:

1
1
0
2
1
cr
κ
ρ ρ
κ

| |
= ⋅
|
+
\ ¹
, (6.69)
iar din legea generală a gazelor perfecte (3.4), const.
p v p
T T ρ

= =

obŃinem şi temperatura critică:

0
2
1
cr
T T
κ
= ⋅
+
. (6.70)
– Din formula (6.20) a celerităŃii avem viteza critică, ce este egală cu celeritatea (locală) în secŃiunea
critică:

0
2
1
cr
cr
cr
p
w c c
κ
ρ κ

= = = ⋅
+
. (6.71)
– Dacă se doreşte construirea unui ajutaj convergent-divergent astfel încât să funcŃioneze după legile lui
Hugoniot (ajutaj Laval, cazul din colŃul din dreapta-sus a figurii 6.11, ajutajul fiind reprezentat în fig.
6.13), trebuie să dimensionăm conducta astfel încât în secŃiunea minimă să fie îndeplinită condiŃia (6.71).
Această dimensionare se face scriind ecuaŃia continuităŃii pentru intrarea în ajutaj şi pentru secŃiunea
critică,
cr cr cr
w A w A ρ ρ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ , de unde obŃinem
cr
A .









Fig. 6.13. Ajutaj Laval

– Viteza în secŃiunea unde jetul de gaz sau de aburi părăseşte ajutajul se calculează cu formula (6.64).
Aria secŃiunii transversale se stabileşte astfel încât presiunea p (care apare în formula (6.62) a factorului
de debit) în această secŃiune să fie mai înaltă decât presiunea mediului înconjurător, altfel nu se formează
un jet stabil.
– Conicitatea părŃii divergente se stabileşte astfel încât jetul să nu se desprinde de perete. Unghiul de
evazare (unghiul vârfului conului) de obicei este de 12 ...15 ° ° .
– Scopul ajutajului Laval este transformarea energiei interne a gazului sau a aburilor în energie cinetică:
fluidul se destinde, se răceşte, însă va avea o viteză (şi prin urmare energie cinetică) mărită.
– În realitate destinderea nu este întocmai adiabatică şi curgerea este cu frecări, calculele se fac prin
introducerea unui factor 0.96...0.98 ϕ = de reducere a vitezelor.
56



7. Arderea combustibililor

ObŃinerea căldurii
– Pentru funcŃionarea maşinilor termice generatoare de lucru mecanic (motoare) avem nevoie de o sursă
de căldură. Conform principiului II. temperatura acestei surse trebuie să fie mai mare decât temperatura
mediului înconjurător (fiindcă în cursul ciclului termodinamic ce are loc trebuie să fie şi un proces prin
care se cedează căldură mediului înconjurător).
– Pe scară industrială această căldură se obŃine din combustibili, clasici sau nucleari.
– Combustibilul nuclear este un izotop al unui element chimic care prin fisiune (descompunere)
eliberează o anumită cantitate de energie. Acest proces are loc într-un reactor nuclear. Căldura eliberată
este folosită la generarea aburilor. În acest curs nu ne vom ocupa de aceste procese.
– Combustibilul clasic este material ce arde, prin arderea lui înŃelegem procesele chimice de oxidare în
care se eliberează căldură (deci, sunt procese exotermice). Oxigenul necesar este cel atmosferic.
– Acest combustibil clasic este de natură organică (compuşi ale carbonului).
– După starea lor de agregare distingem:
◙ combustibili solizi (diversele forme ale cărbunelui natural, cocs, mai rar lemn,
mangal, etc.);
◙ combustibili lichizi (produse petroliere ca benzina, motorina şi kerosina, alcooli ca
etanolul şi metanolul, bio-combustibilii ca bioetanolul şi biomotorina, etc.);
◙ combustibili gazoşi (gaze naturale, gaze petroliere, hidrogen, biogaz etc.).
– Combustibili sunt:
◙ naturali şi
◙ artificiali, cei din urmă fiind rezultatul prelucrării industriale.
– Sub aspect termodinamic, arderea combustibililor în mod exact (analitic) ar trebui studiat prin
calcularea căldurilor de reacŃie. Un mic exemplu ilustrativ din figura de mai jos reprezintă acest calcul în
cazul arderii metanului (CH
4
+ 2 O
2
= CO
2
+ 2 H
2
O).
















Fig. 7.1. Arderea metanului

În această figură, prima linie reprezintă entalpia de formare ale elementelor aflate în condiŃii standard
(presiune şi temperatură standard, forma cea mai stabilă ale elementelor). ConvenŃional, aceste valori
sunt nule.
C, 2 H
2
, 2 O
2

CH
4
, 2 O
2

C0
2
, 2 H
2
O (g)
3
1
2
0
-75
-878
-394
-484
CO
2

2 H
2
O (g)

H
0


(
J
)

enatlpia de formare standard ale elementelor

enatlpia de formare standard ale reactanŃilor




a metán égésekor fellépı szabad entalpia
változás





enatlpia de formare standard ale produşilor
de reacŃie
57
A doua linie reprezintă entalpia de formare standard ale reactanŃilor, adică a substanŃelor care se află în
stânga egalităŃii formulei reacŃiei. În exemplul dat este vorba de un mol de metan şi doi moli de oxigen
molecular. Cum oxigenul molecular este forma cea mai stabilă ale elementului oxigen, această linie
reprezintă de fapt energia de formare a metanului din carbon şi hidrogen.
Liniile întrerupte reprezintă entalpiile de formare standard ale bioxidului de carbon şi a apei în stare
gazoasă, în condiŃii standard (deci s-a scăzut căldura latentă de evaporare), iar linia de jos este suma
acestora.
Săgeata notată cu „1” este variaŃia entalpiei de formare a reactanŃilor din elemente chimice, „3” este
variaŃia entalpiei de formare a produşilor de reacŃie din elemente chimice, iar „2” este variaŃia entalpiei
de formare netă a reacŃiei.
Valorile sunt negative fiindcă reacŃiile sunt exotermice (căldura este cedată).
De notat că în figură atât reactanŃii cât şi produşii se află în stare standard, iar în realitate reactanŃii se pot
afla într-o altă stare ia produşii pot fi de exemplu gaze arse la temperaturi ridicate. Din acest motiv toate
calculele trebuie „corectate” cu capacităŃile calorice şi cu variaŃia temperaturii considerate.
– Exemplul dat arată că în cazul arderii care poate fi descrisă cu reacŃii chimice simple calculele pot fi
conduse relativ uşor. În cazul combustibililor reali, compoziŃia lor de obicei nu este cunoscută în mod
exact, iar reacŃiile chimice ce au loc pe durata arderii lor sunt numeroase şi prin urmare calculele nu pot fi
conduse în maniera analitică prezentată mai sus.
– De aceea se preferă folosirea conceptului căldurii de combustie , care se numeşte şi putere calorică, ce
este cantitatea de căldură obŃinută prin arderea a 1 kg de combustibil ce se determină experimental. Dat
fiind variabilitatea calităŃii şi compoziŃiei, aceste valori experimentale sunt valori medii sau se dau sub
forma unor intervale.
– Arderea se studiază şi sub aspect cinetic, ce înseamnă că nu numai cantitatea de căldură (entalpia)
obŃinută se calculează dar şi vitezele de reacŃie se apreciază. Oxidarea unui combustibil poate avea loc şi
la o temperatură joasă, însă cu o viteză mică. Cantitatea de căldură eliberată se păstrează, însă ea se
produce încet. Pentru creşterea randamentului este de dorit ca arderea să fie suficient de rapidă şi
completă, adică la temperatura ce se obŃine să aibă loc oxidarea completă a combustibilului.
– Din cauza dificultăŃilor de tratare în mod exact a acestor probleme arderea se studiază într-un mod
simplificat.

CompoziŃia combustibililor
– Combustibilii sunt materiale organice, compuşii ale carbonului. Pe lângă materialele de provenienŃă
organică (sau pe lângă hidrocarburi) în unele cazuri apare şi sulful (şi sub forma de element chimic, deci
sulf anorganic), ce arde şi prin arderea lui se generează căldură. Acestea alcătuiesc masa combustibilă.
– În compoziŃia combustibililor pot apare şi unele substanŃe anorganice. Acestea din urmă fie nu se
descompun la temperatura arderii, fie trec printr-o reacŃie exotermă sau endotermă, însă căldura generată
sau absorbită nu este semnificativă. Acestea alcătuiesc cenuşa.
– Combustibilii de multe ori conŃin o anumită cantitate de apă, ce se poate elimina prin uscarea lor.
Această cantitate de apă formează umiditatea combustibilului, ce nu este de dorit fiindcă prin reduce
puterea calorică a combustibilului (prin absorbirea căldurii latente de vaporizare) şi îngreunează arderea.
– CompoziŃia combustibilului se dă într-un mod simplificat, prin participaŃiile masice (proporŃiile în
masa combustibilului) ale elementelor determinante. Aceste elemente sunt:
◙ carbonul (C) din substanŃele organice ce sunt hidrocarburi şi derivatele lor (de ex. nu
carbonul din carbonaŃii cenuşii), având participaŃia masică notată cu c;
◙ hidrogenul (H) din hidrocarburi (deci fără hidrogenul aflat în compoziŃia apei ce
cauzează umiditatea), cu participaŃia masică h;
◙ sulful (S) organic şi anorganic combustibil (fără sulful cenuşii, de ex. în sulfaŃi), s;
◙ azotul (N) organic, n;
◙ oxigenul (O) organic, o;
◙ cenuşa, a;
◙ umiditatea (apa), w;
58
suma participaŃiilor 1 c h s n o w a + + + + + + = .
– Această compoziŃie simplificată se sintetizează în figura de mai jos.

S Umiditatea
C H N O
material organic convenŃional
organic
material organic
anorganic
material combustibil
Cenuşa
combustibilul uscat, fără umiditate
higroscopică
combustibilul uscat în aer liber
de saturaŃie
combustibilul în stare naturală

Fig. 7.2. CompoziŃia simplificată a combustibililor

– În cazul combustibililor gazoşi se preferă indicarea compoziŃiei prin participaŃii volumice, ce dă
volumul parŃial al unui component într-un m
3
de combustibil în stare normală.
– CompoziŃia combustibililor gazoşi se poate indica cu o precizie mai bună decât cea a combustibililor
solizi sau lichizi, de aceea se indică substanŃa şi nu elementul chimic. Astfel avem:
◙ hidrogen (H
2
), cu participaŃia volumică notată (h
2
) - notaŃia include şi parantezele;
◙ monoxid de carbon (CO), cu participaŃia volumică (co);
◙ metan (CH
4
), cu participaŃia volumică (ch
4
);
◙ hidrocarburi în general (C
n
H
m
), având participaŃia volumică (c
n
h
m
);
◙ bioxid de carbon (CO
2
), cu participaŃia volumică (co
2
);
◙ azot (N
2
), cu participaŃia volumică (n
2
); etc,
suma participaŃiilor fiind
3
2 4 2 2 2 N
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ... 1m
n m
h ch c h o co n + + + + + + =

.

Puterea calorică
– Este căldura degajată de o cantitate unitară de combustibil (1 kg sau 1 m
3
, după caz) prin ardere
completă cu aerul minim necesar. Se dă de ex. în kJ/kg, sau kJ/m
3
N
, respectiv.
– Presupunem că azotul din aer nu intră în reacŃie cu oxigenul, deci nu arde.
– În gazele de ardere se regăseşte şi apa ce rezultă din umiditatea combustibilului. Lângă această apă
apare şi cantitatea rezultată din arderea hidrogenului (incl. a hidrogenului din hidrocarburi).
– Apa de obicei se evacuează sub forma de vapori, vaporizarea umidităŃii consumă o parte a căldurii de
reacŃie.
– În unele cazuri vaporii de apă sunt condensate, proces prin care se recuperează căldura latentă de
evaporare (de ex. în centralele termice de apartament cu condensaŃie).
– În funcŃie de starea de agregare în care se evacuează deosebim:
◙ puterea calorică superioară, Q
s
, în cazul evacuării apei în stare lichidă, şi
◙ puterea calorică inferioară, Q
i
, în caz contrar.
– Dacă conŃinutul de hidrogen se dă prin participaŃie masică, atunci diferenŃa puterilor calorice este:
2510 (9 ) [kJ / kg]
i s
Q Q h w = − ⋅ ⋅ + (7.1)
unde coeficientul „2510” este căldura latentă de evaporare a apei în kJ/kg, iar „9” rezultă din reacŃia
chimică 2 H
2
+ O
2
= 2 H
2
O. Masa molară a hidrogenului atomic este 1 g, a oxigenului atomic este 16 g,
deci prin arderea a 4 g de hidrogen rezultă 2 ⋅ (2 ⋅ 1 + 16) = 36 g apă. Deci prin arderea a 1 kg de
hidrogen avem 9 kg de apă, sau cu h kg de oxigen 9 ⋅ h kg apă.
– Pentru simplificare, oxigenul organic (deci excludem oxigenul substanŃelor care formează cenuşa) se
consideră că este legat de hidrogenul organic, formând apă şi contribuind la mărirea umidităŃii reale w.
Astfel, dacă avem o kg de oxigen şi h kg de hidrogen în fiecare kg de combustibil, atunci oxigenul
(conform reacŃiei şi a calculelor de mai înainte) va lega o ⋅ (2 ⋅ 16) / (4 ⋅ 1) = o / 8 kg de hidrogen şi
numai h – o / 8 kg de hidrogen vor fi disponibile arderii în fiecare kg de combustibil.
59
– łinând seama de căldurile de reacŃie (coeficienŃii ecuaŃiilor de mai jos, în kJ/kg sau kJ/m
3
N
), puterea
calorică inferioară a combustibililor solizi şi lichizi se scrie:
33900 120120 9250 2510 kJ / kg
8
i
o
Q c h s w
| |
= ⋅ + ⋅ − + ⋅ − ⋅
|
\ ¹
(7.2)
iar pentru combustibilii gazoşi

2 4 2 2 2
1270 ( ) 10800 ( ) 35910 ( ) 60020 ( ) ... 23400 ( )
i
Q co h ch c h h s = ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ + + ⋅ . (7.3)
– Dacă avem un amestec de combustibili, atunci puterea calorică a amestecului se calculează ca media
ponderată a puterilor calorice ale componentelor, ponderile fiind participaŃiile masice sau volumice ale
componentelor:

, i i i i
i
Q g Q = ⋅

, (7.4)
respectiv

, i i i i
i
Q r Q = ⋅

. (7.5)
– În unele cazuri la arderea combustibililor solizi (sau lichizi) pe lângă aer se introduce şi o anumită
cantitate de gaz combustibil. Dacă la fiecare kg de combustibil solid sau lichid se introduc n m
3
N
de gaz
combustibil, atunci puterea calorică totală va fi

, , , i t i s i g
Q Q n Q = + ⋅ . (7.6)
– Lângă calcularea puterii calorice şi a căldurii degajate se mai fac şi alte calcule: se stabileşte cantitatea
de oxigen, şi prin urmare cantitatea de aer necesar arderii complete (un surplus de aer înseamnă o
pierdere de căldură evacuate cu gazele încălzite însă care nu participă în ardere, cum ar fi azotul şi
oxigenul care nu intră în reacŃie), se calculează volumul gazelor arse şi căldura evacuată de ele. Aceste
calcule nu fac parte din cursul prezent.



8. Compresoare

Clasificare
– Compresoarele sunt maşini ce creează o anumită diferenŃă de presiune, fluidul antrenat fiind un gaz
(maşina care ridică presiunea unui lichid se numeşte pompă).
– Schimbarea presiunii unui gaz atrage după sine şi schimbarea temperaturii şi/sau a volumului, prin
urmare în compresoare au loc schimbări termodinamice.
– Din cauza proceselor termodinamice ce intervin, considerăm compresoarele ca maşini termice,
consumatoare de lucru mecanic (deci cu ciclul inversat, cu sensul de parcurgere antiorar).
– Compresorul aspiră gaz la o presiune p
a
şi îl refulează la o presiune p
r
. O caracteristică a lor este
debitul lor, care de obicei se dă sub forma debitului volumic de ex. în m
3
N
/s, iar o altă caracteristică este
raportul presiunilor de refulare şi de aspiraŃie:

r
a
p
p
ε = , (8.1)
ce este raportul de comprimare sau compresiunea.
Notă: în tehnică, „presiunea” de obicei este presiunea relativă faŃă de cea atmosferică, deci o
presiune nulă înseamnă că nu există diferenŃă de presiune între recipientul respectiv şi atmosferă.
Formulele termodinamicii însă sunt valabile pentru presiunea absolută, de aceea trebuie să avem grijă ca
să introducem în aceste formule valoarea corectă a presiunii. Dacă se dă presiunea relativă, atunci pentru
obŃinerea presiunii absolute trebuie să adăugăm presiunea atmosferică:

abs rel atm
p p p = + . (8.2)
– Compresoarele în funcŃie de raportul de comprimare se clasifică în:
◙ ventilatoare, cu 1 ε ≤ ,
60
◙ suflante, cu 1.1... 2.5 ε = , şi
◙ compresoare propriu-zise cu 2.5 ε > .
– Scopul, construcŃia şi principiul de funcŃionare urmăreşte clasificarea de mai înainte:
◙ ventilatoarele servesc la mişcarea volumelor mari de gaze, au un debit mare şi o
presiune mică. Sunt turbomaşini axiale, organul de lucru fiind un rotor sub formă de
tambur cu palele dispuse pe suprafaŃa laterală (de ex. un „cooler” al procesorului PC);
◙ suflantele au un debit mai scăzut dar o presiune mai ridicată, pun în mişcare o
cantitate însemnată de aer la o diferenŃă de presiune moderată. Sunt turbomaşini
radiale, organul de lucru fiind un rotor sub formă de un disc cu palele dispuse radial
(de ex. suflanta dintr-un aspirator de uz casnic);
◙ compresoarele au un debit relativ mic însă creează o presiune mare. Sunt maşini
volumice, în interiorul lor existând un spaŃiu al cărui volum este micşorat periodic de
o piesă în mişcare, de exemplu de un piston (de ex. pompa de mână pentru umflarea
anvelopelor).
Notă: debitul mai mic sau mai mare din comparaŃia de mai sus trebuie privit ca debitul tranzitat cu
un consum de energie identic.
– Putem observa că turbocompresoarele (cele axiale şi cele radiale) sunt cu funcŃionare continuă şi cele
volumice sunt cu funcŃionare ciclică. Ca sistem termodinamic, toate tipurile sunt sisteme deschise (aspiră
gaz, apoi îl refulează la o presiune mai ridicată).

Compresorul teoretic cu piston (compresorul ideal)
– Este un compresor volumic fără pierderi în care evoluează un gaz ideal, procesele termodinamice fiind
reversibile.
– Deplasarea volumului are loc într-un cilindru în care se mişcă un piston (fig. 8.1), fără frecare şi fără
scurgeri de gaz. La deplasarea pistonului toată cantitatea de gaz din interiorul cilindrului poate fi
eliminat, de compresorul ideal este fără volum mort.
– În partea superioară cilindrul este închis de un capac prevăzut cu supape, acestea delimitând conductele
de aspiraŃie şi de refulare de interiorul cilindrului.
– În maşinile reale supapele sunt operate de diferenŃa de presiune, fiind Ńinute în poziŃie închisă de un arc.
– Mişcarea alternantă a pistonului de obicei este generată de un motor de rotaŃie, prin intermediul unui
mecanism manivelă-bielă nereprezentat în figură.


















Fig. 8.1. Compresorul cu piston

aspiraŃie refulare
p
a
p
r

p
V
p
r

p
a

V
a
V
2

1
4
3
2
c. izotermă
c. politropică
c. adiabatică
PMI
PME
61
– În funcŃionarea maşinii putem distinge următoarele faze şi procese:
1. din poziŃia în care volumul închis în cilindru este nul, ce se numeşte punct mort interior (sau
superior, fiindcă de obicei cilindrul stă în poziŃie verticală cu capacul în sus), pistonul se
deplasează în jos, spre punctul mort exterior (sau inferior). Aceste puncte în figură sunt notate cu
„PMI” şi „PME”. În această deplasare supapa de admisie sub acŃiunea depresiunii create în
cilindru se deschide. În cazul maşinii reale deschiderea are loc când diferenŃa de presiune învinge
forŃa arcului ce Ńine supapa închisă, dar în cazul maşinii ideale considerăm că supapa se deschide
instantaneu când pistonul porneşte în jos şi gazul pătrunde în cilindru fără să întâmpine vreo
rezistenŃă. În diagrama Clapeyron, această fază este linia 1-4, ce este un proces izobar şi izoterm
ce are loc în sistem deschis (creşte cantitatea de gaz, este un proces de curgere şi nu transformare
de stare). Aceasta este faza de aspiraŃie.
2. când pistonul ajunge în punctul mort exterior sensul mişcării se schimbă, iar la această
schimbare a sensului supapa de admisie se închide. Micşorarea volumului, ce se datorează
mişcării în sus a pistonului, duce la creşterea presiunii gazului. Acest proces al compresiunii
poare fi idealizat ca un proces adiabatic dacă este fără schimb de căldură, sau ca un proces
izoterm dacă prin răcirea cilindrului este perfectă şi prin urmare temperatura gazului comprimat
nu se schimbă. În realitate procesul nu este nici adiabatic nici izoterm, el putând fi idealizat ca un
proces politropic. Această fază este reprezentată de cele trei curbe idealizate între 1 şi 2. Aceasta
este faza de comprimare.
3. când presiunea în cilindru atinge valoarea p
r
supapa de refulare se deschide brusc şi gazul
începe să fie eliminat. Şi de această dată presupunem că pierderile de presiune la curgerea prin
deschizătura supapei sunt nule. Acest proces este reprezentat de linia 2-3, ce este izobar şi
izoterm, în sistem deschis (cantitatea de gaz scade). Aceasta este faza de refulare.
4. în final, când pistonul ajunge înapoi în punctul mort interior, supapa de refulare se închide iar
supapa de aspiraŃie se deschide. Acest moment (nu fază) este reprezentat de linia 3-4 ca un proces
izocor şi izoterm la volum nul.
– În cazul maşinilor (inclusiv termice), ne interesează două lucruri: puterea şi randamentul (sau eficienŃa)
lor.
– Lucrul mecanic al compresorului poate fi calculat ca aria ciclului. Sistemul fiind deschis, se calculează
lucrul mecanic tehnic, L
t
. Dacă aruncăm o privire la diagrama Clapeyron, atunci putem observa că acest
lucru mecanic este egal cu cel calculat pentru faza de comprimare (aria în stânga curbei), aspiraŃia şi
refularea fiind la presiune constantă iar momentul schimbării supapelor la volum nul.
– Putem calcula acest lucru mecanic şi ca lucrul mecanic specific l
t
necesar comprimării a 1 kg de gaz.
– Puterea P a pompei este lucrul mecanic necesar antrenării ei pe o durată de 1 s.
– Dacă turaŃia motorului ce antrenează pompa este n (în rotaŃii pe secundă, nu pe minut), atunci
t
P n L = ⋅ .
– Dacă debitul masic al pompei este Q
m
(în kg/s), atunci
m t
P Q l = ⋅ .
– Lucrul mecanic tehnic, corespunzător procesului de comprimare, se poate calcula cu formulele
prezentate în cap. 4:

2
1
d d
t
L V p V p = − = −
∫ ∫
. (8.3)
– În cazul comprimării adiabatice, din ecuaŃia curbei 1-2 (ecuaŃia Poisson,
a a
p V p V
κ κ
⋅ = ⋅ ) exprimăm
volumul V şi îl introducem în integrala ecuaŃiei (8.3). Se obŃine:

1
2
2 2 1 1
1
1 1
1
1
d d
1
a a
t a a
V p
L V p V p p p
p
κ
κ
κ κ
κ
κ
κ

⋅ ⋅
= − = − ⋅ ⋅ = ⋅ =

∫ ∫

62

1 1
1 1
1
1 1
a a a a r
a r
a
V p p V p
p p
p
κ
κ κ
κ κ
κ κ
κ κ
κ κ

− −

| | | | ⋅ ⋅ ⋅ ⋅

= ⋅ − = ⋅ − =
| |

− −
\ ¹ \ ¹


(8.4)

1
1
1
a a
p V
κ
κ
κ
ε
κ

| |
= ⋅ ⋅ ⋅ −
|

\ ¹
.
– În cazul comprimării politropice ecuaŃia curbei 1-2 diferă numai prin exponentul ecuaŃiei Poisson, în
loc de exponentul adiabatic κ trebuie să scriem exponentul politropic n. Expresia lucrului mecanic este
cea dată de (8.4), prin înlocuirea κ cu n.
– În cazul comprimării izotermice o soluŃie la îndemână ar părea înlocuirea κ cu valoarea 1 (ecuaŃia
curbei fiind dată de legea lui Boyle-Mariotte,
a a
p V p V ⋅ = ⋅ ), însă ecuaŃia (8.4) conduce în acest caz la
împărŃirea cu zero. Din acest motiv, explicităm volumul în funcŃie de presiune şi îl introducem în
integrala lucrului mecanic tehnic:

2 2
2
1
1 1
1
d d ln ln ln
r
t a a a a a a a a
a
p
L V p V p p V p p V p V p
p p
ε = − = − ⋅ ⋅ = − ⋅ ⋅ = − ⋅ ⋅ = − ⋅ ⋅
∫ ∫
. (8.5)
– Dacă dorim să scriem lucrul mecanic tehnic specific l
t
, atunci din ecuaŃia Clapeyron-Mendeleev
înlocuim în formulele de mai sus
1
a a a
V p R T
u
⋅ = ⋅ ⋅ , unde T
a
este temperatura gazului la admisie, R este
constanta universală a gazelor perfecte şi u este masa molară a gazului în cauză.
– Putem observa (din formule se vede mai greu dar diagrama Clapeyron indică foarte clar) că lucrul
mecanic minim necesar funcŃionării pompei este cel corespunzător comprimării izotermice (aria
diagramei fiind minimă), iar comprimarea adiabatică necesită maximul lucrului mecanic tehnic.
– Pentru a realiza comprimarea politropică sau izotermică trebuie să eliminăm (extragem) o anumite
cantitate de căldură. Această cantitate de căldură poate fi calculată cu ajutorul formulelor capitolului 4,
de ex. cu formulele din tabelul de la sfârşitul capitolului respectiv.
– Fără să calculăm aceste cantităŃi, din diagrama T–S a procesului de comprimare putem observa că în
cazul compresiunii adiabatice ea este nulă şi are o valoare maximă în cazul compresiunii izotermice.














Fig. 8.2. Diagrama T–S a compresorului teoretic

– În concluzie, încălzirea gazului în timpul comprimării are efecte negative asupra economicităŃii
maşinii.
– Cu titlu informativ putem aminti că în cazul compresoarelor reale există un volum mort (un volum
nenul în interiorul cilindrului, când pistonul se află în punctul mort interior). Acest volum se explică prin
toleranŃele de fabricaŃie şi spaŃiului necesar funcŃionării supapelor. Idealizarea compresorului cu volum
mort este compresorul tehnic, care diferă de compresorul teoretic numai prin existenŃa volumului mort.
T
S
c. adiabatică
c. politropică
c. izotermică
p
a

p
r

cantitatea de căldură cedată pe
durata compresiunii politropice
63
– Din cauza gazului comprimat ce ocupă volumul mort, în prima fază a funcŃionării, când pistonul se
deplasează în jos, are loc destinderea gazului de la presiunea p
r
la p
a
. Această destindere este reprezentată
de curba 3-4 din diagrama Clapeyron (fig. 8.3). Se presupune că destinderea are loc printr-un proces
asemănător cu procesul comprimării, deci de ex. dacă comprimarea a fost adiabatică, atunci şi
destinderea va fi adiabatică.
– Lucrul mecanic se calculează cu formule asemănătoare, însă trebuie scăzută cantitatea corespunzătoare
destinderii (aceasta se calculează cu V
m
, volumul mort).














Fig. 8.3. Diagrama Clapeyron a compresorului tehnic

– Se poate demonstra faptul că cu cât creşte presiunea p
r
, cu atât punctul 4 se deplasează spre dreapta iar
punctul 2 spre stânga şi debitul compresorului scade. La o anumită valoare a lui p
r
debitul se reduce la
zero.
– Tot cu titlu informativ putem afirma că în cazul compresorului real ciclul maşinii în diagrama p–V
diferă de ciclul compresorului teoretic, din cauza pierderilor prin frecare, a scurgerilor de gaz, a faptului
că supapele opun o anumită rezistenŃă şi induc pierderi, ele nu se deschid instantaneu, iar procesul
comprimării şi a destinderii nu sunt politropice (sunt oarecare). Curba reală se ridică prin măsurători, cu
ajutorul unei instalaŃii ce se numeşte indicator, iar diagrama obŃinută se numeşte indicată (fig. 8.4).














Fig. 8.4. Diagrama indicată a unui compresor real

– Aria diagramei indicate dă lucrul mecanic (sau puterea) necesar funcŃionării dar fără lucrul mecanic a
forŃelor de frecare. Să notăm aceste putere netă cu P.
– Pentru învingerea forŃelor de frecare, prin arborele maşinii trebuie introdusă o putere efectivă P
ef
mai
mare decât cea netă.
p
V
p
r

p
a

V
a

V
2

1
4
3
2
V
4
V
m

p
V
p
r

p
a

64
– Puterea teoretică minimă s-ar obŃine pentru comprimarea izotermică, P
iz
.
– Deci avem
iz ef
P P P < < .
– Putem crea nişte rapoarte a acestor puteri, sub formă de randamente:
◙ randamentul termic (sau mecanic) este /
m iz
P P η = şi indică cu cât suntem de aproape
de cazul ideal al comprimării izotermice;
◙ randamentul termodinamic este /
t ef
P P η = şi indică efectul pierderilor prin frecare şi
scurgeri;
◙ randamentul economic este /
e iz ef
P P η = şi indică efectul tuturor pierderilor, inclusiv
al comprimării neizoterme.
– Avem
e m t
η η η = ⋅ .



9. Motoare cu ardere internă

Clasificare
– Motoarele termice sunt maşini cu ciclul termodinamic direct, parcurs în sens orar, consumatoare de
căldură şi producătoare de lucru mecanic.
– Căldura necesară funcŃionării este generată prin arderea unui combustibil.
– În cazul unor motoare arderea are loc în exteriorul organului ce efectuează lucrul mecanic, acestea sunt
cele cu ardere externă (maşinile cu abur, unde aburii sunt generaŃi într-un cazan şi nu în cilindrul sau
turbina maşinii).
– La alte motoare arderea are loc în cilindrul sau turbina maşinii, ele sunt cu ardere internă.
– După structura şi principiul de funcŃionare motoarele, ca şi compresoarele, sunt de două feluri: maşini
volumice (cu piston) şi turbomaşini (cu turbină).
– Maşinile volumice se mai clasifică în motoare în doi sau patru timpi, în funcŃie de numărul
schimbărilor direcŃiei mişcării pistonului. De notat că există (cel puŃin teoretic) motoare cu numărul de
timpi ce diferă de 2 şi 4, însă în practică nu ne întâlnim cu acestea. Motoare în doi timpi, fiind poluante,
nu se mai fabrică, vehiculele propulsate cu astfel de motoare în multe Ńări nu mai pot fi puse în circulaŃie.
– Acest capitol va trata numai principalele tipuri de motoare cu piston cu ardere internă şi în patru timpi.

Motorul cu aprindere cu scânteie
– S-a inventat (mai precis: a fost brevetat) de Nicolaus Otto, de aceea se numeşte şi motor Otto.
– În general au unul sau mai mulŃi cilindri (tipic 4).
– Schema unui cilindru, cu indicarea proceselor reale ce au loc, se prezintă în figura 9.1.
– În funcŃionarea maşinii putem distinge următoarele faze, care se împart în patru timpi (direcŃia mişcării
pistonului se schimbă de patru ori). Cei patru timpi au loc pe durata a două rotaŃii a arborelui motorului:
1. Pistonul se mişcă din sus în jos, în acest timp supapa de admisie este deschisă şi supapa de
evacuare este închisă. Cilindrul se umple cu amestecul de aer şi de carburant. Carburantul fie că
este un gaz propriu-zis, fie este un lichid uşor inflamabil (de ex. benzină, alcool, eter) pulverizat
în curentul de aer ce intră, mai rar praf de cărbune. În cazul ideal, când nu există pierderi prin
frecare şi vâscozitate, presiunea amestecului în interiorul cilindrului este egală cu presiunea din
conducta de aspiraŃie. Această presiune în cazul motoarelor aspirate este sub presiunea
atmosferică, iar la motoare turbo (cu turbocompresor) este mai mare decât cea atmosferică.
Mişcarea este reprezentată prin curba a-b a diagramei indicate stilizate şi constituie primul timp al
motorului (aspiraŃia).
2. La atingerea punctului mort exterior direcŃia mişcării se schimbă. Supapa de admisie se
închide, în mod idealizat în momentul când pistonul ajunge în punctul mort exterior. Prin
schimbarea direcŃiei de mişcare a pistonului se realizează comprimarea amestecului din cilindru,
65
proces idealizat ca fiind adiabatic (curba b-c). La comprimare adiabatică gazele se încălzesc, prin
urmare raportul presiunilor este limitat de această încălzire (altfel amestecul se autoaprinde
prematur). Această fază constituie timpul doi al motorului (compresiunea).
3. Când pistonul ajunge în punctul mort interior, cu o scânteie generată de bujie amestecul este
aprins. Se consideră că arderea amestecului este instantanee, ca o explozie (de aceea motoarele se
numesc cu explozie). În realitate arderea nu este instantanee şi de aceea, pentru asigurarea
timpului necesar arderii complete, scânteia aprinde amestecul înainte ca pistonul să ajungă în
punctul mort. Această fază este reprezentată de curba c-d, momentul fiind începutul timpului trei
(aprinderea).
4. Gazele arse exercită o presiune mare asupra pistonului şi îl împing în jos. Mişcarea este
urmărită de destinderea gazelor şi este reprezentată de curba d-e, pe care o considerăm adiabatică.
Această fază este timpul trei (destinderea), singurul timp producător de lucru mecanic.
5. La atingerea punctului mort exterior (în realitate înainte de acest moment) supapa de evacuare
se deschide. Considerăm că presiunea gazelor arse scade instantaneu la valoarea presiunii din
conductele de evacuare (eşapament), şi printr-o altă idealizare considerăm că această presiune
este egală cu cea atmosferică (în realitate din cauza conductelor, a tobelor de amortizare a
zgomotelor şi a catalizatorului presiunea la evacuare este mai mare decât cea atmosferică). Acest
moment este începutul timpului patru (începutul evacuării), curba e-f în figură.
6. Cu supapa de evacuare deschisă, pistonul în mişcarea de jos în sus împinge gazele arse afară
din cilindru, în mod idealizat fără pierderi şi la presiune atmosferică. Această mişcare este timpul
patru (evacuarea), reprezentată de curba f-a în figură. La sfârşitul acestei faze supapa de evacuare
se închide şi supapa de admisie se deschide (în realitate supapa de admisie se deschide mai
devreme iar cea de evacuare se închide mai târziu).






















Fig. 9.1. Schema motorului Otto şi diagrama indicată simplificată

– Cilindrul motorului Otto este un sistem deschis, în care pe lângă transformările termodinamice (fizice)
fluidul de lucru suferă şi transformări chimice. Pentru a simplifica studiul motorului introducem anumite
ipoteze simplificatoare:
admisie
evacuare
p
V
p
0

V
max

V
min

b
a
d
bujie
f
e
c PMI
PME
66
◙ Prin eliminarea aspiraŃiei şi evacuării transformăm sistemul într-unul închis.
Eliminarea celor două faze se justifică prin faptul că pe diagramă curbele
corespunzătoare (a-b şi f-a) se suprapun şi au sens opus, deci au un lucru mecanic
global aproximativ nul.
◙ Comprimarea amestecului se consideră proces adiabatic şi reversibil (fără frecări,
gazul fiind ideal), curba 1-2. Se justifică prin faptul că procesul decurge rapid şi nu se
pierde o cantitate importantă de căldură în acest timp.
◙ Arderea se înlocuieşte cu absorbŃie de căldură la volum constant, curba 2-3. Volumul
constant este justificat prin arderea rapidă a combustibilului, timp în care pistonul nu
se mişcă prea mult.
◙ Destinderea se consideră adiabatică, la fel ca şi comprimarea, curba 3-4.
◙ Evacuarea (deschiderea supapei de evacuare) se înlocuieşte cu cedare de căldură la
volum constant (curba 4-1), procesul izocor fiind justificat prin rapiditatea procesului.
– Ciclul astfel obŃinut constă numai din patru procese simple, el se numeşte ciclul Otto şi este reprezentat
în figura 9.2.













Fig. 9.2. Ciclul Otto

– DiferenŃa dintre V
max
şi V
min
este cilindreea motorului.
– Raportul volumelor de la sfârşitul şi de la începutul compresiunii,
2 1
/ /
max min
V V V V ε = = , este raportul
de compresie, este o caracteristică constructivă a motorului.
– Lucrul mecanic al motorului se calculează ca aria ciclului Otto (ne folosim de cele prezentate în cap. 4).
– Randamentul (termodinamic) al motorului este raportul lucrului mecanic obŃinut şi a căldurii introduse:
1
i c c
i i i
Q Q Q
L
Q Q Q
η

= = = − . (9.1)
– Cele două călduri se calculează conform tabelului din cap. 4:

3 2
( )
i V
Q C T T = ⋅ − , (9.2)

4 1
( )
c V
Q C T T = ⋅ − . (9.3)
– Compresiunea şi destinderea gazului sunt procese adiabatice, deci prin aplicarea ecuaŃiei Poisson (3.39)
şi a legii generale a gazelor perfecte (3.4) pentru cele două curbe se obŃine:

1
1 2
2 1
T V
T V
κ −
| |
=
|
\ ¹
, (9.4)

1
3 4
3 4
V T
T V
κ −
| |
=
|
\ ¹
. (9.5)
– Cu raportul de compresie
p
V
p
0

V
max

V
min

1
2
3
4
Q
c

Q
i

67

3
4
2
1
V
V
V
V
V
V
min
max
= = = ε (9.6)
din (9.4) şi (9.5) se obŃine:

1
4
3
1
2 − γ
ε = =
T
T
T
T
. (9.7)
– Din expresia randamentului (9.1), înlocuind căldurile (9.2) şi (9.3) se obŃine:

3
4
3
2
4
1
2 3
1 4
1
1
1 1
T
T
T
T
T
T
T T
T T



− =


− = η . (9.8)
– Din (9.7) rezultă că

4
1
3
2
T
T
T
T
= , (9.9)
cu care expresia randamentului se simplifică:

4
3
1
T
T
η = − , (9.10)
şi folosindu-ne iarăşi de (9.7) până la urmă se ajunge la

1
1
1
− γ
ε
− = η . (9.11)
– Se observă, că randamentul creşte odată cu creşterea raportului de compresie, deci pentru ridicarea
economicităŃii motorului trebuie acŃionat în sensul creşterii lui ε. Acest deziderat însă are anumite limite:
la un raport de compresie prea ridicat se produce autoaprinderea amestecului, de aceea valoarea acestui
raport de obicei nu depăşeşte valoarea 10 ε = .

Motorul cu aprindere prin compresiune
– A fost inventat de Rudolf Diesel, de aceea se numeşte şi motor Diesel.



















Fig. 9.3. Schema motorului Diesel şi diagrama indicată simplificată

aspiraŃie evacuare
p
V
p
0

V
max

V
min

b
a
d
injector
f
e
c
68
– ConstrucŃia sa diferă de cea a motorului cu aprindere prin scânteie prin faptul că aspiră aer curat,
combustibilul fiind injectat în aerul comprimat. Bujia este înlocuită cu injectorul de carburant.
– Procesele reale ce au loc, se prezintă schematizat în figura 9.3.
– În funcŃionarea maşinii putem distinge următoarele şase faze, care se împart şi de această dată în patru
timpi:
1. AspiraŃia: prin supapa de admisie se aspiră aer, pistonul se deplasează de sus în jos (a-b, primul
timp).
2. Comprimarea aerului aspirat: supapele sunt închise, aerul aspirat este comprimat prin mişcarea
pistonului de jos în sus printr-un proces aproximativ adiabatic (b-c, al doilea timp). Raportul de
compresie este limitat numai de solicitarea mecanică a pieselor, încălzirea aerului nu ridică
probleme (nu apare pericolul autoaprinderii). Raportul de compresie este cam dublul celui întâlnit
la motoarele cu aprindere cu scânteie.
3. Injectarea combustibilului în cilindru: combustibilul fin dispersat în aerul fierbinte şi
comprimat din cilindru se aprinde: Injectarea se desfăşoară pe durata unui anumit interval de
timp, şi în acest timp combustibilul arde cum este injectat. Arderea nu este deci instantanee
(aproximativ la volum constant), ca la motoarele cu aprindere cu scânteie, mai mult apare ca un
proces ce se desfăşoară în timp la o presiune aproximativ constantă (c-d).
4. Destinderea gazelor arse: pistonul împins de presiunea gazelor arse se deplasează de sus în jos,
această destindere este aproximativ adiabatică (d-e). Aceste două faze, 3 şi 4, (arderea şi
destinderea) alcătuiesc al treilea timp al motorului, singurul timp în care se efectuează lucru
mecanic pozitiv.
5. Deschiderea supapei de evacuare, începutul evacuării gazelor arse (e-f). Idealizăm acest proces
ca unul la volum constant, deşi deschiderea supapei nu este bruscă, ca şi în cazul motorului cu
aprindere cu scânteie. În realitate deschiderea supapei de evacuare se începe înaintea atingerii
punctului mort exterior.
6. Evacuarea gazelor arse: prin mişcarea pistonului de jos în sus gazele sunt împinse afară prin
supapa de evacuare deschisă (f-a). 5 şi 6 alcătuiesc al patrulea timp. La sfârşitul acestei faze
supapa de evacuare se închide (în realitate ea se închide numai în faza aspiraŃiei) şi supapa de
admisie se deschide (în realitate ea se deschide mai devreme, în faza evacuării gazelor).
– Pentru a simplifica studiul motorului Diesel acceptăm simplificările introduse la motorul Otto, însă cu
o diferenŃă: absorbŃia căldurii de această dată are loc la o presiune constantă şi nu la volum constant.
Ciclul idealizat Diesel este cel din figura 9.4.















Fig. 9.4. Ciclul Diesel

p
V
p
0

V
max

V
min

1
2
3
4
Q
c

Q
i

V
3

69
– Pentru a cuprinde în formule toate procesele (idealizate) ce intervin, trebuie să definim durata injectării
motorinei, deci poziŃia punctului 3 al diagramei. Aceasta se defineşte prin raportul volumelor, ce este
egal cu raportul temperaturilor (procesul fiind izobar):

3 3
2 2
V T
V T
ρ = = , (9.12)
ce se numeşte grad de injecŃie sau raport de destindere prealabilă.
– Pentru calcularea randamentului trebuie să explicităm cantitatea de căldură absorbită şi cea cedată. Cu
notaŃiile introduse avem:
( )
3
3 2 2 2
2
( ) 1 1
i p p p
T
Q C T T C T C T
T
ρ
| |
= ⋅ − = ⋅ ⋅ − = ⋅ ⋅ −
|
\ ¹
(9.13)
şi

4
4 1 1
1
( ) 1
c V V
T
Q C T T C T
T
| |
= ⋅ − = ⋅ ⋅ −
|
\ ¹
. (9.14)
– Din ecuaŃiile adiabatelor se obŃine

1 1 1
1 1 3 4 2 2 1
3 4 4 1 2
V T V V T
T V V V T
κ κ κ
κ κ
ρ
ρ ρ
− − −
− −
| | | | | | ⋅
= = = ⋅ = ⋅
| | |
\ ¹ \ ¹ \ ¹
, (9.15)
cu care

1 1 3 4
1 2
T T
T T
κ κ κ
ρ ρ ρ ρ
− −
= ⋅ = ⋅ = . (9.16)
– Cu aceste relaŃii randamentul motorului Diesel este:

( )
( )
( )
( )
1
4 1
1 1
3 2 2
1 1
1 1
1 1 1 1 ( )
1 1
V V
p p
T
C c T T
c
C T T c T
κ κ
κ κ
ρ ρ
η ρ
ρ ε κ ρ ε
− −
⋅ − −

= − ⋅ = − ⋅ = − ⋅ = − ⋅
− ⋅ − ⋅ −
. (9.17)
– Comparând relaŃia obŃinută cu randamentul motorului Otto (9.11) putem observa că ele diferă prin
multiplicatorul c(ρ): cu cât destinderea prealabilă ρ creşte, cu atât randamentul devine mai slab
comparativ cu randamentul motorului Otto. Această observaŃie este valabilă pentru un raport de
compresie ε identic pentru ambele motoare: în practică ε în cazul motoarelor Diesel este mai mare, prin
urmare randamentul lor este mai ridicat decât cel al motoarelor Otto.
– În sensul îmbunătăŃirii randamentului putem acŃiona în două moduri: prin creşterea raportului de
compresie ε şi prin scurtarea timpului de injecŃie, deci a reducerii raportului de destindere ρ.
– Această ultimă posibilitate a condus la apariŃia motorului Diesel modern, care se situează între cel
clasic şi motorul Otto: injectarea carburantului (a motorinei) are loc la o presiune mare (de ordinul a
miilor de bari).
– Acest tip de motor precum şi ciclul termodinamic (simplificat) a lui poartă mai multe denumiri, de
exemplu motor (ciclu) Trinkler şi este considerat un motor cu ardere mixtă (mixtă în sensul arderii
izocore urmată de arderea izobară).
– Motorul Trinkler diferă de motorul Diesel în principiul injectării (arderii) combustibilului (fig. 9.5). În prima
fază se injectează aproape instantaneu o anumită cantitate de combustibil ce arde la un volum
aproximativ constant ca şi în cazul motorului Otto (2-3, pe diagrama 9.5), urmată de o perioadă pe care
injectarea şi arderea combustibilului este continuă ca şi în cazul motorului Diesel (3-4, pe diagramă).
– Pentru descrierea funcŃionării şi pentru calcularea randamentului trebuie să fixăm punctele ce
delimitează fazele arderii combustibilului: se introduce raportul presiunilor

3 3
2 2
p T
p T
λ = = , (9.18)
care este egal cu raportul temperaturilor (se referă la partea izocoră a arderii).
– O parte a căldurii introduse (Q
i1
) se calculează pentru un proces izocor, iar o altă parte pentru un proces
izobar (Q
i2
).
70
















Fig. 9.5. Ciclul Trinkler

– După efectuarea calculelor obŃinem formula randamentului ca

1
1 1
1
1 ( 1)
κ
κ
λ ρ
η
ε λ κ λ ρ

⋅ −
= − ⋅
− + ⋅ ⋅ −
. (9.19)
– Putem observa faptul că cu cât punctul 2 se apropie de punctul 3, cu atât va fi λ mai aproape de
valoarea 1 şi cu atât vom fi mai aproape de formula (9.17) a randamentului motorului Diesel.
– La fel de bine putem observa şi faptul că cu cât punctul 3 se apropie de punctul 4, cu atât ne apropiem
de cazul motorului Otto. În acest caz ρ va lua valori apropiate de 1, iar a doua fracŃie din (9.19) se
apropie şi ea de valoarea 1.
– În concluzie, pentru a obŃine un randament cât mai mare al motorului Trinkler trebuie să avem un
raport ρ cât mai mic posibil (apropiat de 1).



10. InstalaŃii de turbine cu abur

Maşini cu abur
– Primele maşini cu abur erau maşinile „atmosferice”: diferenŃa de presiune ce acŃiona asupra pistonului
rezulta din condensarea aburului din cilindru, prin urmare ea funcŃiona la o diferenŃă de presiune sub o
atmosferă. Principiul ei de funcŃionare este ilustrată în fig. 10.1: în prima fază în cilindru se generează
aburi prin fierberea apei, iar în a doua fază prin îndepărtarea focului de sub cilindru se creează un
vacuum parŃial în cilindru prin condensarea aburului.
– Maşina funcŃiona cu o viteză redusă, fiindcă încălzirea cilindrului până la fierbere apoi răcirea ei până
la condensare lua mult timp. Ca o primă soluŃie, condensarea a fost ajutată cu stropire cu apă rece, apoi s-
a trecut la generarea aburului într-un cazan şi nu în cilindru.
– Prin generarea aburului în cazane s-a descoperit că pot fi obŃinute diferenŃe de presiune mai mari, astfel
s-a inventat maşina cu expansiune.
– Primele maşini cu expansiune erau volumetrice (cu cilindru şi piston), ulterior au fost inventate
turbinele cu abur.
– În prezent numărul maşinilor cu abur s-a redus mult, locul lor fiind preluat de maşinile cu ardere
internă. Cele puŃine care au rămas sunt însă foarte importante, toate centralele electrice termice sau
nucleare funcŃionând cu turbine cu abur.

p
V
p
0

V
max

V
min

1
3
4
5
Q
c

Q
i1

2
Q
i2

71




















Fig. 10.1. Maşina atmosferică

Ciclul Rankine
– O instalaŃie cu turbină cu abur, fig. 10.2, are în componenŃă un cazan (C) prevăzut cu preîncălzitor (E)
şi supraîncălzitor (SI). În preîncălzitor apa este adusă la o temperatură apropiată de cea a fierberii, iar în
supraîncălzitor temperatura aburului generat în cazan este ridicată peste cea a fierberii.
– Prin supraîncălzirea aburului energia internă a agentului de lucru, al aburul uscat (proaspăt) creşte,
totodată scăderea temperaturii prin expansiunea aburului în maşină (cu piston sau cu turbină) nu conduce
la condensarea lui. ApariŃia apei lichide în maşină ar crea nişte probleme.
– Aburul uscat este introdus în turbina cu abur (T), simbolizat cu un trapez. Simbolul provine de la faptul
că prin expansiune volumul aburului creşte şi secŃiunea transversală a maşinii (ce de obicei este o turbină
axială cu rotorul sub forma unor discuri cu palete montate pe un ax) creşte, rotorul având un aspect
tronconic. Aburul în interiorul turbinei, prin expansiune aproximativ adiabatică, efectuează lucru
mecanic, în timp ce temperatura şi presiunea scad şi părăseşte turbina sub forma aburului umed.
– Aburul umed este condensat într-un condensator (K), ce este un schimbător de căldură răcit cu apă rece
sau aer.
– Apa rezultată din condensarea aburului este reintrodus în cazan: cazanul poate fi alimentat numai cu
apă curată şi dedurizată, altfel sărurile minerale ce cauzează duritatea apei s-ar depune pe peretele
cazanului formând o crustă ce are o joasă conductivitate calorică. Sub crustă peretele se supraîncălzeşte şi
se dilată, iar prin dilatarea ei crusta (piatra de cazan) crapă, expunând brusc peretele supraîncălzit. Acest
fenomen conduce la generarea bruscă a unei cantităŃi mari de abur ce poate duce la explozia cazanului.
Tratarea apei fiind scumpă, condensarea este o soluŃie economică.
– Un alt fapt ce subliniază economicitatea reintroducerii apei condensate este temperatura ridicată a ei.
– Presiunea la ieşirea din turbină, deci şi în condensator, este mai mică decât presiunea de la intrarea în
turbină, deci decât şi în cazan. De aceea reintroducerea apei nu este posibilă decât printr-o pompă de
alimentare (P) ce învinge această diferenŃă de presiune.
– InstalaŃia reală are anumite pierderi de abur şi de apă, deci aceste pierderi trebuiesc acoperite prin
completarea apei: această apă se preîncălzeşte în condensator şi se introduce în cazan prin pompare.
Această parte a instalaŃiei nu este reprezentată în schema.
1.
2.
generare de
abur
condensarea
aburului
72
– Este de notat că principiul de mai sus este valabil şi pentru instalaŃiile cu motor volumetric (cu cilindru,
nu cu turbină). În cazul maşinilor mobile, de ex. locomotivele cu abur, cu excepŃia celor folosite pe
vapori, condensatorul lipseşte fiind o piesă voluminoasă şi grea.
– Principiul de funcŃionare este redat şi pe diagrama ce reprezintă idealizarea proceselor termodinamice
ce au loc: ciclul Rankine (sau Clausius-Rankine). Această diagramă este trasată în coordonatele T şi s (v.
fig. 5.10), fiindcă agentul de lucru suferă şi transformare de fază (prin urmare diagrama Clapeyron devine
mai puŃin folositoare).



















Fig. 10.2. Ciclul (Clausius-) Rankine

– Urmărind schema instalaŃiei şi diagrama ciclului Rankine putem identifica procesele:
1-2: expansiunea (aproximativ) adiabatică a aburului, care se condensează parŃial (punctul 2. se
află în domeniul aburului umed). Este faza când se efectuează lucru mecanic pozitiv.
2-3: condensarea aburului.
3-4: ridicarea presiunii apei prin pompare. Pe diagrama reală punctele 3 şi 4 practic se suprapun,
curbele izobare fiind foarte apropiate unele de altele şi de curba limită inferioară.
4-5: încălzirea apei în preîncălzitor, până la punctul de fierbere.
5-6: evaporarea apei, în cazan.
6-1: supraîncălzirea aburului.
– Se poate observa, că punctele 4, 5, 6 şi 1 se află pe izobara p
1
, iar 2 şi 3 pe izobara p
2
.
– Randamentul ciclului se calculează cu formula cunoscută

-
t p
t
i i i
L L
L L
Q Q Q
η = = ≈ , (10.1)
unde din lucrul mecanic util al turbinei L
t
trebuie scăzut lucrul mecanic folosit la pomparea apei L
p
.
Fiindcă
p t
L L ≪ , efectul negativ al pompării se neglijează.
– Lucrul mecanic, căldura primită şi cedată se pot calcula din diagrama T – s, sau mai uşor din diagrama
h – s a apei.
– Lucrul mecanic al procesului adiabatic nu poate fi calculat cu ajutorul formulelor din cap. 4. fiindcă
aburul condensează parŃial. Din diagrama h – s se citeşte valoarea entalpiei specifice corespunzătoare
punctelor 1 şi 2, lucrul mecanic efectuat este variaŃia entalpiei, adică diferenŃa valorilor citite.
– Căldura investită (primită de sistem) Q
i
este cea necesară încălzirii apei, evaporării şi supraîncălzirii
aburului.
P
E
C
SI T
K
6
1
2
3
4
5
T
s
1
2
4
cr
6
5
3
p
1
p
2
73
– Diagramele T – s şi h – s de uz practic se dau mai jos (fig. 10.3).
– Pe diagrama T – s liniile verzi dau volumul specific, curbele albastre sunt izobare, iar cele roşii cu titlul
egal.
– Pe diagrama h – s liniile albastre sunt izobare, curbele verzi sunt izoterme, iar cele roşii curbele cu titlul
egal. Curba roşie îngroşată este curba limită superioară, sub această curbă se află domeniul aburilor
umezi, unde izotermele şi izobarele se suprapun.





Fig. 10.3. Diagrama T – s şi diagrama h – s a apei

74
– Ciclul Rankine din figura 10.2. este unul idealizat. În cazul instalaŃiilor reale avem diverse surse ale
ireversibilităŃilor: pierderi la producerea aburului, la curgerea aburului în conducte, în turbină
(expansiunea fiind mai degrabă politropică), în condensator şi la pompare. De aceea ciclul real prezintă
nişte abateri de la forma prezentată.

Metode de mărire a randamentului
– Pentru a obŃine un randament cât mai ridicat trebuie să intervenim astfel încât ciclul realizat să fie cât
mai aproape de ciclul Carnot (forma dreptunghiulară din fig. 4.6). Acest deziderat poate fi atins în mai
multe feluri:
◙ a. Ridicarea presiunii în cazan (p
1
), cu păstrarea temperaturii: aria ciclului (lucrul
mecanic) creşte, iar aria aflat sub ciclul respectiv (căldura cedată, evacuată, Q
c
) scade.
Umiditatea aburului expandat creşte.


















◙ b. Mărirea temperaturii aburului supraîncălzit (T
1
), cu păstrarea presiunii: aria ciclului
(lucrul mecanic) creşte, dar creşte şi aria de sub ciclu (căldura evacuată).
Randamentul creşte din cauza faptului că L
t
creşte mai mult decât Q
c
. Umiditatea
aburului expandat scade.

















T
s
1
2
4
cr
6
5
3
p
1
p
2
4'
2'
6' 5'
1'
p
1
'
T
s
1
2
4
cr
6
5
3
p
1
p
2
2"
T
1

T
1
" 1"
75
◙ c. Reducerea presiunii la ieşirea din turbină (p
2
). Ca şi în cazul precedent, aria ciclului
(lucrul mecanic) şi aria de sub ciclu (căldura evacuată) cresc, iar mărirea
randamentului se datorează faptului că L
t
creşte mai mult decât Q
c
. Umiditatea
aburului expandat creşte, temperatura T
2
scade.



















◙ d. Metoda supraîncălzirilor repetate ale aburului: aburul parŃial expandat este evacuat
din turbină şi introdus într-un supraîncălzitor, iar cu aburul reîncălzit (evident, având
presiunea mai mică decât p
1
) este alimentată o a doua turbină. Expansiunea (scăderea
presiunii de la p
1
la p
2
) se realizează în două sau mai multe trepte, treptele fiind
turbine legate în serie. Figura explicativă de mai jos reprezintă două trepte. Prin
această metodă L
t
creşte, mai mult decât Q
c
.


















◙ e. Metoda preîncălzirii regenerative: în acest caz turbina are o priză prin care se scoate
o anumită cantitate de abur parŃial expandat. Cu aburul prelevat apa rezultată din
condensator se preîncălzeşte într-un schimbător de căldură numit recuperator (R),
astfel transferând o parte a căldurii care s-ar pierde prin condensator. Aburul prelevat
T
s
1
2
4
cr
6
5
3
p
1
3"'
4"'
2"'
p
2
p
2
"'
P
E
C
SI1
T1
K
6
1
2'
3
4
5
T
s
1
2
4
cr
6
5
3
p
1
p
2
T2
1'
2
p'
2'
1'
SI2
76
condensează şi el, apa rezultată fiind reintrodusă în cazan. Prin acest procedeu L
t

scade, dar se educe şi căldura evacuată Q
c
. Procesul nu poate fi reprezentat cu stricteŃe
pe diagrama T – s fiindcă o anumit procent din aburul introdus în turbină nu trece prin
întregul proces al expansiunii (căldurile ce se pot citi de pe diagrama T – s sunt
cantităŃi specifice, pentru 1 kg de abur). Totuşi, pentru a avea o privire de ansamblu
asupra proceselor, pe diagrama de mai jos aria haşurată este egală cu cantitatea de
căldură evacuată din turbină prin priza a (care de fapt rezultă prin condensarea
integrală a aburului, şi care ar trebui să fie reprezentată printr-o arie care se întinde
între curbele limită), care conduce la scăderea L
t
şi la mărirea Q
c
, însă care se
recuperează la preîncălzirea apei (4-5).





















◙ f. Metoda termoficării: de fapt nu creşte randamentul însă duce la mărirea eficienŃei
instalaŃiei prin refolosirea căldurii evacuate (prin condensator). Această căldură se
refoloseşte în alte scopuri ca: încălzirea locuinŃelor şi producerea apei calde menajere,
la încălzirea serelor, sau în diverse procese industriale unde este nevoie de un agent
termic la temperaturi nu prea înalte.



11. InstalaŃii de turbine cu gaze

Alcătuirea şi funcŃionarea
– Turbinele cu gaze sunt maşini cu arderea internă. Constau dintr-un compresor, care introduce aerul într-
o cameră de ardere, unde are loc arderea combustibilului cu care ea se alimentează. Gazele arse sunt
introduse într-o turbină, unde prin destinderea lor energia lor este transformată parŃial în lucru mecanic.
– Distingem două tipuri de turbine cu gaze: cu ardere la volum constant şi cu ardere la presiune
constantă.
– Camera de ardere a turbinelor cu volum constant au supape: după ce camera este umplută cu aer
comprimat, supapa de admisie se închide şi se introduce şi se aprinde carburantul. Carburantul arde la
volum aproximativ constant (egal cu cel al camerei de ardere) şi prin urmare presiunea gazelor creşte.
Aceste maşini sunt cu funcŃionare intermitentă.
P1
E
C
SI T
K
6
1
2
3
4
5
T
s
1
2
4
cr
6
5
3
p
1
p
2
P2
R
a
a
p
a
77
– În cazul turbinelor cu presiune constantă camera de ardere nu are supape şi arderea are loc la presiunea
creată de compresor. În acest caz volumul gazelor, prin urmare viteza lor de curgere creşte, iar turbina
transformă (parŃial) energia cinetică a gazelor în lucru mecanic util. Aceste maşini sunt cu funcŃionare
continuă.
– Turbinele cu ardere la volum constant sunt depăşite de aceea în detalii ne vom ocupa numai de
turbinele cu ardere la presiune constantă.
– Un exemplu clasic este reprezentată în fotografia de mai jos (sursa: wikipedia.org), ce este motorul
unui avion cu reacŃie. Putem observa turbocompresorul axial, camera de ardere, şi turbina cu gaze
propriu-zisă (este o turbină axială), montată pe un arbore comun cu turbocompresor. Turbina aici are
rolul numai de a antrena compresorul, avionul fiind propulsat de gazele de ardere ce ies cu o viteză mare
(avion cu reacŃie). În fotografie, aerul curge prin motor din stânga spre dreapta.




















Fig. 11.1. Exemplu de turbină cu gaze: motorul unui avion de reacŃie
(General Electric J85-GE-17A, folosită pe Cessna A-37)

Ciclul Brayton
– InstalaŃia descrisă este schematizată în fig. 11.2, pe diagrama alăturată fiind prezentate principalele
procese ce au loc.












Fig. 11.2. Schema turbinei cu gaze cu ardere la presiune constantă

turbocompresor axial (cu opt trepte)
turbină cu gaze axială (cu două trepte)
camera de ardere
C T
CA
4 1
2 3
p
v 1
2
3
4 Q
c

Q
i

78
– Urmărind schema şi diagrama identificăm următoarele faze:
1-2: comprimarea aerului în compresorul C. Compresorul de obicei este un turbocompresor, de
aceea putem idealiza acest proces ca fiind adiabatic. Presiunea aerului este ridicată de la cea
atmosferică la valoarea din camera de ardere şi la intrarea în turbină.
2-3: arderea combustibilului la presiune constantă (creşte volumul şi temperatura). Acest proces
are loc în camera de ardere CA.
3-4: destinderea gazelor arse în turbina T. Putem idealiza şi acest proces ca unul adiabatic. gazele
arse sunt evacuate în atmosferă.
– Ca şi în cazul motoarelor din cap. 9, pentru a uşura studiul termodinamic al instalaŃiei înlocuim arderea
combustibilului cu absorbŃie de căldură iar evacuarea prin cedare de căldură, camera de ardere fiind
înlocuită cu un schimbător de căldură, iar între conducta de aspirare a aerului şi cea de evacuare a gazelor
arse introducând un alt schimbător de căldură. Pe diagrama Clapeyron, punctele 4 şi 1 se unesc cu un
proces de cedare de căldură în condiŃii izobare, ciclul rezultat fiind cel Brayton (fig. 11.3).
















Fig. 11.3. Ciclul Brayton

– Pentru calcularea randamentului scriem căldura primită şi cedată (în cursul proceselor izobare 2-3,
respectiv 4-1):

3 2
( )
i p
Q C T T = ⋅ − , (11.1)

4 1
( )
c p
Q C T T = ⋅ − . (11.2)
– Dacă notăm raportul presiunilor

2
1
p
p
ε = , (11.3)
ce este gradul de destindere, şi dacă prin folosirea ecuaŃiilor celor două procese adiabatice se scrie

1
3 2
1 4
T T
T T
κ
κ
ε

= = , (11.4)
atunci randamentul se obŃine ca:

4
4 1 1 1 1
1
3
3 2 2 2
2
1
| | 1
1 1 1 1 1
1
c
i
T
Q T T T T T
T
Q T T T T
T
κ
κ
η
ε



= − = − = − ⋅ = − = −


. (11.5)
– Formal, formula este identică cu cea a randamentului ciclului Carnot, însă temperaturile T
1
şi T
2
au altă
semnificaŃie. Prin urmare randamentul ciclului Brayton este inferior randamentului ciclului Carnot.
C T
SC1
4 1
2 3
p
V 1
2
3
4 Q
c

Q
i

SC2
Q
i
Q
c
79

Turbina cu gaze cu recuperator de căldură
– În sensul ridicării randamentului se poate acŃiona în mai multe moduri, de exemplu prin introducerea
unui recuperator (R) care preîncălzeşte aerul comprimat (şi prin aceasta recuperează o parte a căldurii
evacuate). Acest procedeu se utilizează la turbinele centralelor electrice, şi nu la avioane bineînŃeles.
– Schema instalaŃiei se modifică astfel:












Fig. 11.4. Schema turbinei cu gaze cu recuperator

– În acest caz punctul 5 este plasat undeva pe izobara 2-3 a diagramei din fig. 11.3, prelungind această
izobară prin creşterea Q
i
. În mod asemănător, punctul 6 este plasat pe izobara 4-1.
– Principiul poate fi explicat mai uşor pe diagrama T – s (fig. 11.5): căldura cedată în recuperator (Q
r
) de
gazele arse este transferată aerului comprimat (ariile haşurate sunt egale).

















Fig. 11.5. Ciclul Brayton cu recuperator

– Se observă creşterea ariei ciclului (pe diagrama Clapeyron), deci a L
t
, cu păstrarea căldurii introduse Q
i
.
Acest lucru duce la creşterea randamentului.
– Calcularea căldurii recuperate Q
r
este strâns legată de fenomenele care au loc în recuperator, ce este un
schimbător de căldură. Studiul schimbătoarelor de căldură depăşeşte limitele acestui curs, însă putem
afirma că în cazul ideal gazele arse ce ies din recuperator au temperatura egală cu cea a aerului
comprimat preîncălzit (deci
5 6
T T = , pe diagrama T – s cele două puncte ar fi pe o orizontală). În cazul
C T
CA
4 1
3
R
2
5
6
Q
r
1
2
3
4
5
6
Q
r
p
v
1
2
5
6
Q
c

Q
r

3
4
Q
r

Q
i

T
p
2
p
1
s
80
schimbătoarelor de căldură reale acest lucru nu se atinge,
5 6
T T < , prin urmare punctul 5 este situat sub
punctul 6 pe diagrama T – s.

Turbina cu gaze cu ardere la volum constant
– În acest caz arderea, care a fost reprezentată pe diagrama Clapeyron de linia orizontală (izobara) 2-3, se
face la volum constant, deci izobara se înlocuieşte cu o linie verticală (izocoră, fig. 11.6).




















Fig. 11.6. Ciclul termodinamic al turbinei cu gaze cu ardere la volum constant



12. InstalaŃii frigorifice

SoluŃii tehnice şi principii
– Răcirea este procesul prin care se preia energie de la un corp sau sistem termodinamic, cu scopul de a
reduce temperatura corpului sau pentru a menŃine temperatura lui la o valoare prescrisă.
– Cea mai simplă rezolvare a acestei probleme este punerea în contact a corpului care trebuie răcit cu un
corp (sursă de căldură) suficient de rece (de ex. gheaŃă, apă, aerul atmosferic etc.)
– Principiul II. fixează direcŃia evoluŃiei proceselor spontane: căldura „curge” de la corpuri cu
temperatura mai înaltă la corpuri cu temperatura mai joasă.
– Prin urmare răcirea corpurilor care au temperatura mai înaltă decât mediul înconjurător sau a sursei de
căldură rece nu este posibilă prin procese spontane şi trebuiesc căutate alte soluŃii cum sunt aplicarea
următoarelor:
◙ Efectul Peltier (inversa efectului termoelectric Seebeck): având două conductoare din
metale diferite, sudate la ambele capete, introducând în acest circuit o sursă de
tensiune una dintre suduri se răceşte în timp ce cealalată se încălzeşte. InstalaŃiile de
răcire cu efect Peltier sunt folosite acolo unde nu este loc pentru maşini voluminoase
sau instalaŃii complicate şi nu este nevoie de puteri mari, de ex. în lăzile frigorifice din
autoturisme.
◙ Căldura reacŃiilor chimice endoterme: sunt reacŃii chimice consumatoare de căldură.
Sunt folosite mai rar din cauza consumării reactanŃilor.
p
v
3
1 4
2
s
1
2
4
T
p
1
v
2
p
2
81
◙ Solvatare (dizolvare) endotermă: se foloseşte în laboratoare (de ex. amestec de gheaŃă
şi sare, sau azotat de amoniu şi apă).
◙ Evaporare: se bazează pe absorbŃia căldurii latente, se foloseşte pe scară largă în
tehnică şi în laboratoare (de ex. cu un amestec de bioxid de carbon solid – gheaŃă
carbonică sau uscată – şi acetonă se poate obŃine o temperatură de –60 °C).
◙ Transformări termodinamice endoterme, ca destinderea adiabatică a gazelor
comprimate, laminare.
– Pe scară largă se aplică ultimele două posibilităŃi, sau mai bine zis, combinaŃia lor.

Ciclul Carnot invers
– Inversând un ciclu termodinamic direct (motoric) se ajunge la un ciclu termodinamic invers,
consumator de lucru mecanic, care absoarbe căldură de la o sursă rece şi o cedează unui corp (mediului)
cald.
– Ciclul Carnot direct prezentat în fig. 4.2. este un ciclu motoric consumator de căldură. Dacă inversăm
sensul de parcurgere, atunci obŃinem un ciclu frigorific (fig. 12.1).
















Fig. 12.1. Ciclul Carnot invers

– Economicitatea, adică eficienŃa ciclului frigorific se calculează cu formulele (4.4) - (4.5) sau (4.7) -
(4.8), care în cazul ciclului Carnot invers conduc la relaŃiile (4.12) - (4.13).
– Cum ciclul Carnot direct nu poate fi realizat în practică, nici cel invers nu a fost aplicat.

Ciclul Joule
– Cel mai simplu aparat frigorific (care funcŃionează ca o maşină termică) este cel cu agent de lucru
(agent frigorific) gazos.
– Ca realizare şi ca ciclu termodinamic, această instalaŃie este inversarea turbinei cu gaz cu presiunea
constantă (Brayton). Ciclul Brayton inversat se numeşte ciclul Joule.
– În funcŃionarea instalaŃiei putem distinge următoarele faze (transformări termodinamice simple):
1-2: comprimarea (aproximativ) adiabatică a agentului frigorific. Gazul în decursul acestui proces
se încălzeşte.
2-3: răcirea până la temperatura mediului înconjurător a agentului frigorific. Această răcire are loc
la o presiune constantă într-un schimbător de căldură şi conduce la micşorarea volumului. Gazul
cedează căldură mediului înconjurător fiindcă are o temperatură mai înaltă.
3-4: expansiunea (aproximativ) adiabatică a gazului comprimat, prin care el se răceşte.
p
V
2
1
3
4
T
1
= const.
T
2
= const.
T
2
< T
1

Q
1

∆Q = 0
∆Q = 0
Q
2

izotermă
adiabată
82
4-1: Gazul rece, trecând într-un schimbător de căldură, absoarbe căldură de la corpul (spaŃiul) ce
trebuie răcit, din cauza faptului că are o temperatură mai mică. Încălzirea gazului conduce la
mărirea volumului, la o presiune constantă.















Fig. 12.2. InstalaŃia frigorifică cu agent termic gazos şi ciclul Joule

– În cazul instalaŃiilor practice compresorul este de obicei unul volumic (cu piston), iar turbina (care se
numeşte expandor) de obicei se înlocuieşte cu un ventil de laminare.
– Căldura preluată de la corpul ce trebuie răcit se calculează pentru procesul izobar 4-1:

1 4
( )
i p
Q C T T = ⋅ − , (12.1)
iar cea cedată corpului cald pentru procesul izobar 2-3:

2 3
( )
c p
Q C T T = ⋅ − . (12.2)
– EficienŃa frigorifică este

2 3
1 4
1 1
1
1
i
f
c c i
i
Q
T T Q Q Q
T T
Q
ε = = =





, (12.3)
şi în mod asemănător se poate scrie şi eficienŃa pompei de căldură.
– Din ecuaŃiile celor două adiabate rezultă

1
3 2 1
1 4 2
T T p
T T p
κ
κ

| |
= =
|
\ ¹
, (12.4)
de unde

4 1
3 2
4
3
1
2
T T
T T
T
T
T
T


= = (12.5)
(dacă / / a b c d = , atunci c k a = ⋅ şi d k b = ⋅ , unde k este un multiplicator nenul. Deci
/ ( ) /( ) [(1 ) ] /[(1 ) ] ( ) /( ) ( ) /( ) a b k a k b k a k b a k a b k b a c b d = ⋅ ⋅ = + ⋅ + ⋅ = + ⋅ + ⋅ = + + , cu condiŃia 1 k ≠ ).
– Formula eficienŃei devine deci

2
1
1
1
f
T
T
ε =

, (12.6)
care este identică formal (şi numai formal) cu eficienŃa frigorifică a ciclului Carnot.
– Creşterea eficienŃei este posibilă prin montarea unui recuperator, în care caz gazul comprimat şi răcit
până la temperatura mediului ambient este răcit mai departe de gazul rece ce părăseşte schimbătorul de
căldură rece (fig. 12.3).
C T
SC1
4 1
2 3
p
v 4
3
2
1 Q
i

Q
c

SC2
Q
c
Q
i
83





























Fig. 12.3. InstalaŃia frigorifică (ciclul Joule) cu agent termic gazos cu recuperator

– Graficul ciclului Joule cu recuperator, atât în coordonatele p – v cât şi T – s, este redat în fig. 12.3. cu
indicarea căldurii recuperate. În acest caz, din cauza imperfecŃiunii schimbătorului de căldură
5 6
T T > .

InstalaŃii frigorifice cu vapori
– EficienŃa instalaŃiei poate fi mărit utilizând agenŃi frigorifici care suferă schimbare de fază (evaporare,
condensare). Acest lucru se explică prin faptul că la schimbarea de fază căldura latentă primită sau cedată
este mult mai mare decât căldura primită sau cedată în procesele termodinamice simple ale ciclului Joule.
– InstalaŃia frigorifică ideală şi în acest caz este cea care realizează ciclul Joule invers.
– Fiindcă intervine şi schimbarea stării de agregare, procesul se reprezintă pe diagrama T – s (fig. 12.4).
– Urmărind diagrama distingem următoarele faze:
1-2: comprimarea adiabatică a vaporilor umezi. Vaporii devin uscaŃi (în punctul 2).
2-3: răcirea vaporilor într-un schimbător de căldură, unde are loc condensarea lor. Din acest motiv
acest schimbător de căldură se numeşte condensator. În urma condensării agentul frigorific
devine lichid (saturat, în punctul 4), cedând o cantitate de căldură egală cu cea latentă de
condensare.
3-4: destinderea adiabatică a agentului frigorific lichid. Din cauza căderii presiunii în condiŃii
adiabatice o parte a agentului se evaporă, în punctul 4 obŃinând vapori umezi reci.
4-1: evaporarea parŃială a agentului frigorific într-un schimbător de căldură care se numeşte
evaporator. Agentul frigorific primeşte o anumită cantitate de căldură, care este mai puŃină decât
C T
SC1
4 1
3
R
2
5
6
SC2
Q
r
4
3
2
1
5
6
Q
r
p
v
4
3
5
6
Q
i

Q
r

2
1
Q
r

Q
c

p
2
T
s
p
1
84
cea latentă de evaporare (cantitatea de căldură latentă de evaporare ar fi aria sub linia orizontală
care se află între curbele limită). Ca să obŃinem ciclul Carnot (cu graficul dreptunghiular),
evaporarea trebuie să fie oprită în punctul 1 care se află sub punctul 3.
















Fig. 12.4. Ciclul Carnot invers cu vapori

– Temperatura care se poate obŃine depinde de natura agentului frigorific. Aceasta trebuie să satisfacă
anumite condiŃii, care ne interesează din punct de vedere termodinamic este ca să se condenseze la
temperatura T
1
(care de obicei este mai înaltă decât cea a mediului înconjurător) şi la presiunea p
2
creată
de compresor. şi să aibă o căldură latentă cât mai mare.
– Temperatura la care agentul fierbe (vaporizează) depinde de presiune. În funcŃie de temperatura de
vaporizare la o presiune de 1 atmosferă deosebim agenŃi frigorifici:
◙ cu temperatura înaltă de vaporizare (între 0 şi 60 °C), folosiŃi în pompele de căldură şi
instalaŃiile de climatizare;
◙ cu temperatura medie de vaporizare (între –50 şi 0 °C), folosiŃi în instalaŃii frigorifice
obişnuite (frigidere, lăzi frigorifice);
◙ cu temperatura joasă de vaporizare (între –130 şi –50 °C), ce se folosesc în instalaŃii
pentru obŃinerea temperaturilor joase.
– Cu cât scade temperatura de vaporizare, cu atât creşte presiunea p
2
necesară condensării.
– AgenŃii frigorifici obişnuiŃi sunt freonii, amoniacul şi bioxidul de carbon, mai rar se folosesc bioxidul
de sulf şi unii hidrocarburi.
– Temperaturi mai joase cu instalaŃii frigorifice simple nu pot fi obŃinute.
– Ciclul Carnot prezentat în fig. 12.4. nu poate fi realizat. Ciclul unei instalaŃii reale este reprezentată în
fig. 12.5. şi el diferă prin faptul că:
◙ comprimarea agentului frigorific nu este adiabatic (1-2 nu este verticală),
◙ punctul 2 se află în domeniul vaporilor uscaŃi (fiindcă punctul 1 se află pe curba limită
sau în dreapta ei),
◙ în condensator în prima fază are loc răcirea agentului frigorific (2-2'), urmată de
condensarea propriu-zisă,
◙ în condensator are loc suprarăcirea agentului frigorific (3-3'), unde temperatura în
punctul 3' este sub cea de vaporizare,
◙ destinderea (3'-4) nu este adiabatică (fiind realizată prin laminare, ce este un proces
izentalp, ireversibil din cauza frecării interioare),
◙ evaporarea (4-1) este completă, cu o eventuală supraîncălzire a vaporilor (în acest
ultim caz punctul 1 urcă pe izobara p
1
).

T
s
p
2

p
1

cr
T
2

T
1

4 1
2
3
x = 0
x = 1
85














Fig. 12.5. Ciclu frigorific real cu vapori

– Din cauza abaterilor de la cazul ideal, balanŃa energetică a instalaŃiei reale se calculează folosindu-ne
de diagrama p – h a agentului frigorific utilizat. Această diagramă este prezentată în fig. 12.6, unde s-a
trasat şi ciclul descris anterior. Căldura primită şi cedată se calculează ca diferenŃa entalpiilor.

















Fig. 12.6. Diagrama p – h a agentului frigorific

InstalaŃii frigorifice cu două trepte de compresiune
– Schema instalaŃiei se prezintă în fig. 12.7. Aceasta cuprinde:
două compresoare cu piston, C1 şi C2,
două ventile de laminare, VL1 şi VL2, care menŃin o anumită diferenŃă de presiune între diversele
ramuri,
un separator S, care separă agentul frigorific condensat de vapori, şi
trei schimbătoare de căldură, unde condensatorul este SC2 iar evaporatorul este SC3.
– Această instalaŃie realizează compresia în două trepte, cu o răcire intermediară prin SC1, această răcire
fiind ajutată şi de vaporii reci ce trec necondensaŃi prin ventilul de laminare VL1. InstalaŃia poate fi
prevăzută şi cu un recuperator.
– Fără explicaŃii anevoioase, fig. 12.8. arată câştigul realizat: lucrul mecanic necesar se reduce cu suma
algebrică a ∆L– şi ∆L+, în timp ce căldura primită de la corpul rece creşte cu cantitatea ∆Q.

T
s
p
2

p
1

cr
T
2

T
1

4
1
2
3
x = 0
x = 1
3'
2'
p
h
x = 0
x = 1
cr
T
1
< T
2

T
2

s
1
> s
2

s
2

3'
3
4
1
2
vapori
lichid + vapori
lichid
2'
86




















Fig. 12.7. InstalaŃie frigorifică cu două trepte de compresiune






















Fig. 12.8. Diagrama T – s a instalaŃiei frigorifice cu două trepte de compresiune

InstalaŃii frigorifice în cascadă
– Sunt instalaŃii compuse din două sau mai multe instalaŃii simple, legate în „serie”: condensatorul uneia
este răcit de evaporatorul treptei anterioare, cu excepŃia primei trepte (fig. 12.9).
– În treptele individuale evoluează agenŃi frigorifici diferiŃi, cu temperatura de vaporizare alesă în mod
corespunzător. Astfel în ultima treaptă poate fi obŃinută temperatura dorită, ce nu se poate rezolva cu o
instalaŃie simplă.
S
C1
C2
SC2
SC1
VL2
VL1
p
2
p
1
p
3
SC3
T
s
cr
T
3

T
1

x = 0
x = 1
T
2

∆L–
∆Q

p
1

p
2

p
3

∆L+
87
– Din cauza faptului că aici avem agenŃi diferiŃi, pe diagrama T – s sunt reprezentate mai multe curbe. Se
observă că din cauza imperfecŃiunii schimbătoarelor de căldură (între cele două laturi întotdeauna există
o anumită diferenŃă de temperatură), aceste cicluri se suprapun parŃial.



















Fig. 12.9. InstalaŃie frigorifică în cascadă cu două trepte

InstalaŃii frigorifice cu absorbŃie
– Agentul frigorific este soluŃie apoasă de amoniac. Această soluŃie este încălzită într-un fierbător (v. fig.
12.10).
– Vaporii obŃinuŃi prin încălzirea soluŃiei au o concentraŃie mai mare de amoniac decât soluŃia (principiul
este cel folosit la distilarea amestecurilor).
– SoluŃia săracă din fierbător este eliminată, ea fiind colectată într-un alt rezervor numit absorbitor.
– Vaporii bogaŃi în amoniac sunt condensate într-un schimbător de căldură, apoi lichidul rezultat este
laminat printr-un ventil (care menŃine o anumită diferenŃă de presiune) şi introdus în evaporator.
– În evaporator are loc evaporarea prin absorbirea căldurii latente, iar vaporii se introduc în absorbitorul
sus amintit.
– În absorbitor vaporii sunt dizolvaŃi în soluŃia săracă în amoniu, după care soluŃia obŃinută cu
concentraŃia ridicată este pompată înapoi în fierbător.
– InstalaŃia poate funcŃiona şi fără pompă propriu-zisă, unde diferenŃa de presiune între fierbător şi
absorbitor se realizează prin diferenŃa densităŃilor ρ cauzate de temperatură şi de concentraŃie. De aceea
acest tip de instalaŃie frigorifică se mai numeşte şi cu comprimare termochimică (deşi nu au loc reacŃii
chimice propriu-zise, moleculă de hidroxid de amoniu „NH
4
OH” nu există în realitate), iar cele întâlnite
mai înainte sunt cu comprimare mecanică.
– InstalaŃia are o funcŃionare continuă: fenomenele prezentate mai sus ajung la un echilibru, în care
presiunile, temperaturile şi concentraŃiile în diversele puncte ale instalaŃiei rămân aproximativ constante.
– EficienŃa instalaŃiei nu este mare, însă poate funcŃiona cu căldura-deşeu de la alte procese industriale
(fierbătorul funcŃionează la o temperatură joasă).
– Din cauza eficienŃei reduse nu mai sunt utilizate ca frigidere casnice, locul lor a fost preluat de instalaŃii
cu comprimare mecanică.




C1
C2
VL2
VL1
SC1
SC2
T
s
T
12

T
21

T
22

T
11

∆T
SC3
88























Fig. 12.10. InstalaŃie frigorifică cu absorbŃie


fierbător
pompă
absorbitor
condensator
evaporator
vapori
vapori
soluŃie
soluŃie
89

TERMOTEHNICĂ I.


cuprins


1. NoŃiuni generale de termotehnică............................................................................................................. 1
Termotehnica............................................................................................................................................ 1
Sistemul termodinamic............................................................................................................................. 1
Mărimi de stare......................................................................................................................................... 2
Postulate şi principii ................................................................................................................................. 3
Principiul zero .......................................................................................................................................... 3
EcuaŃii de stare ......................................................................................................................................... 4
Transformări de stare................................................................................................................................ 5
2. Primul principiu al termodinamicii .......................................................................................................... 7
Forme de energie folosite în termodinamica tehnică ............................................................................... 7
Energia internă ......................................................................................................................................... 7
Lucrul mecanic......................................................................................................................................... 8
Lucrul mecanic de deplasare .................................................................................................................. 10
Lucrul mecanic tehnic ............................................................................................................................ 11
Căldura ................................................................................................................................................... 12
Entalpia................................................................................................................................................... 13
EnunŃurile primului principiu al termodinamicii.................................................................................... 13
3. Gaze perfecte.......................................................................................................................................... 14
NoŃiuni generale ..................................................................................................................................... 14
Legile simple ale gazului perfect............................................................................................................ 15
Legea generală a gazelor perfecte .......................................................................................................... 17
EcuaŃia termică de stare a gazelor perfecte ............................................................................................ 17
CoeficienŃii calorici ................................................................................................................................ 18
EcuaŃii calorice de stare.......................................................................................................................... 19
Amestecuri de gaze perfecte................................................................................................................... 20
Legile generale ale amestecurilor de gaze perfecte................................................................................ 20
Caracterizarea amestecurilor de gaze perfecte ....................................................................................... 20
Transformări simple cu gaze perfecte .................................................................................................... 22
4. Al doilea principiu al termodinamicii .................................................................................................... 25
Cicluri termodinamice............................................................................................................................ 25
Ciclul Carnot .......................................................................................................................................... 26
Procese ireversibile................................................................................................................................. 28
Entropia .................................................................................................................................................. 28
EnunŃurile principiului al doilea al termodinamicii ............................................................................... 30
Expresiile matematice combinate ale principiilor I. şi II. ...................................................................... 31
Laminarea gazelor .................................................................................................................................. 31
Principiul III. .......................................................................................................................................... 32
5. Gaze reale, vapori................................................................................................................................... 32
ProprietăŃile gazelor reale....................................................................................................................... 32
Transformări de faze .............................................................................................................................. 32
Abaterile de la comportamentul ideal .................................................................................................... 35
EcuaŃii de stare ale gazelor reale ............................................................................................................ 36
Procesul de vaporizare............................................................................................................................ 38
90
6. Dinamica gazelor şi vaporilor ................................................................................................................ 40
NoŃiuni de bază de mecanica fluidelor ................................................................................................... 40
Statica fluidelor ...................................................................................................................................... 40
Cinematica fluidelor ............................................................................................................................... 41
Dinamica fluidelor.................................................................................................................................. 45
Curgerea prin conducte .......................................................................................................................... 47
7. Arderea combustibililor.......................................................................................................................... 56
ObŃinerea căldurii ................................................................................................................................... 56
CompoziŃia combustibililor.................................................................................................................... 57
Puterea calorică ...................................................................................................................................... 58
8. Compresoare........................................................................................................................................... 59
Clasificare............................................................................................................................................... 59
Compresorul teoretic cu piston (compresorul ideal) .............................................................................. 60
9. Motoare cu ardere internă....................................................................................................................... 64
Clasificare............................................................................................................................................... 64
Motorul cu aprindere cu scânteie ........................................................................................................... 64
Motorul cu aprindere prin compresiune ................................................................................................. 67
10. InstalaŃii de turbine cu abur .................................................................................................................. 70
Maşini cu abur ........................................................................................................................................ 70
Ciclul Rankine........................................................................................................................................ 71
Metode de mărire a randamentului......................................................................................................... 74
11. InstalaŃii de turbine cu gaze.................................................................................................................. 76
Alcătuirea şi funcŃionarea....................................................................................................................... 76
Ciclul Brayton ........................................................................................................................................ 77
Turbina cu gaze cu recuperator de căldură............................................................................................. 79
Turbina cu gaze cu ardere la volum constant ......................................................................................... 80
12. InstalaŃii frigorifice............................................................................................................................... 80
SoluŃii tehnice şi principii....................................................................................................................... 80
Ciclul Carnot invers................................................................................................................................ 81
Ciclul Joule............................................................................................................................................. 81
InstalaŃii frigorifice cu vapori................................................................................................................. 83
InstalaŃii frigorifice cu două trepte de compresiune............................................................................... 85
InstalaŃii frigorifice în cascadă ............................................................................................................... 86
InstalaŃii frigorifice cu absorbŃie ............................................................................................................ 87



Sign up to vote on this title
UsefulNot useful