You are on page 1of 2

Rujeolă

Rujeola este o infecție virală acută, extrem de contagioasă, caracterizată prin febră, tuse, rinoree,
conjunctivită, enantem (semnul Koplik) pe mucoasele bucale sau labială și o erupție cutanată
maculopapulară generalizată.

Etiologie și patogenie
Rujeola este produsă de un paramixovirus. Rujeola este extrem de contagioasă și se răspânde ște în
principal prin mici picături eliberate din nasul, gâtul și gura unei persoane aflate în stadiul prodromal
sau eruptiv precoce al bolii sau prin nucleii de picături transmiși aerian. Răspândirea indirectă prin
persoane neinfectate sau prin obiecte este rară. Perioada de contagiune a bolii începe cu 2-4 zile
înaintea apariției erupției și durează până la 2-5 zile după debut. Virusul dispare din secre țiile nazale
sau faringiene în momentul în care iritația începe să se reducă. Persoanele care prezintă
descuamare ușoară după iritație nu mai sunt contagioase.

Epidemiologie
Anterior răspândirii pe scară largă a vaccinării, epidemiile de rujeolă se produceau la fiecare 2-3 ani,
cu endemii minore în intervalul dintre ele. În ultimii ani în SUA endemiile au apărut mai des la
adolescenții vaccinați anterior și la adulții tineri și uneori la preșcolarii neimunizați. Un sugar a cărui
mamă a avut rujeolă dobândește transplacentar imunitate pasivă care durează aproape tot primul an
de viață, apoi susceptibilitatea este mare. Un episod de rujeolă conferă imunitate pe via ță.

Simptome și semne
Rujeola tipică începe după o perioadă de incubație de 7-14 zile cu febră prodromală, rinoree, tuse
chinuitoare și conjunctivită. Petele (semnul) Koplik patognomonice apar după 2 pînă la 4 zile, de
obicei pe mucoasa bucală în dreptul molarilor superiori 1 și 2. Aceste pete seamănă cu granulele
fine de nisip alb înconjurate de areola inflamatorie. Iritația caracteristica apare la 3-5 zile de la
debutul simptomelor, de obicei la 1-2 zile după apariția semnului Koplik. Erup ția debutează în fa ța
sau în spatele urechilor și laterocervical sub forma unor macule neregulate care devin rapid
maculopapulare și se extind rapid (în 24 pînă la 48 ore) pe trunchi și pe extremități în timp ce încep
să pălească de pe față. Dacă iritația este deosebit de severa, apar peteșiile sau echimozele.
În perioada de vîrf a bolii, temperatura poate depăși 40 °C (104 °F), cu edem periorbital,
conjunctivită, fotofobie, tuse chinuitoare, iritație extensiva și prurit blînd; în general, pacientul are un
aspect bolnav. Leucopenia cu limfocitoza relativă este frecventă. Simptomele și semnele generale
evoluează în paralel cu severitatea erupției și variază de la o epidemie la alta. După 3 pînă la 5 zile,
febra scade, starea pacientului se ameliorează și iritația începe să pălească rapid, lăsînd în urmă o
decolorare bronz-maronie, urmată de descuamare.
Sindromul rujeolei atipice poate debuta brusc, cu febră ridicată, toxicitate, cefalee, durere
abdominală și tuse. Iritatia poate să apară după 1-2 zile, debutînd adesea pe extremită ți și poate să
fie maculopapular, vezicular, urticarian sau purpuric. Poate să apară edemul palmo-plantar.
Pneumonia și adenopatia hilară sînt frecvente, iar opacitățile nodulare din plămîni pot persista ≥ 12
săptămîni. Anomalii moderate pînă la severe ale raportului ventilație/perfuzie pulmonară pot produce
hipoxemie semnificativă.

Complicații
Suprainfecțiile bacteriene se produc frecvent (consecutiv implicării tipice a tractului respirator în
timpul rujeolei), ducînd la pneumonie, otită medie și alte infecții supurative. Rujeola produce o

adesea debutînd cu febră ridicată. În majoritatea cazurilor. diagnosticul este stabilit prin prezen ța acestor pete. cu coriză. alterarea stării generale și iritație cu progresia sa caracteristică craniocaudală. Imunoglobulinele serice sînt ineficiente în encefalită. cu toate acestea. conducînd la o inversare tranzitorie a testelor cutanate la tuberculină și histoplasmină. virusul poate fi depistat precoce prin colora ția imunofluorescentă rapidă a celulelor epiteliale urinare și faringiene sau poate cre ște pe culturi tisulare. iar nivelul proteinelor este ușor crescut. Cu toate că este rareori necesar. fotofobie și semne de bronșită. de obicei la 2 zile pînă la 3 săptămîni după debutul irita ției. Infecțiile bacteriene secundare necesită antimicrobiene adecvate. alterarea stării generale. Diagnostic Rujeola tipică poate fi suspicionată la un pacient cu antecedente de expunere la rujeolă. Panencefalita sclerozantă subacută (PESS) se asociază adesea cu virusul rujeolei și este discutat mai jos. Vitamina A reduce morbiditatea și mortalitatea la copiii malnutriți cu rujeolă severă. . anterior pozitive.o. numărul de limfocite din LCR se situează între 50-500/µl. virusul este mai ușor de depistat. poate complica faza acută a rujeolei. Copiii fără semne oftalmologice de deficiență de vitamina A primesc o doză unică de 200 000 UI. scarlatina. Copiii între 6 luni și 1 an trebuie să primească o doză de 100 000 UI. și agravînd uneori o TBC activă sau reactivînd o TBC latentă. Purpura trombocitopenică acută. cu repetare după 4 săptămîni. progresivă. În majoritatea cazurilor. Tratament Tratamentul este simptomatic. modificarea formulei leucocitare de la leocopenie la leucocitoză. tratamentul simptomatic reprezintă singurul tratament disponibil. roseola infantum. cu celule gigante. mononucleoza infecțioasă. Pacienții imunodeprimați pot dezvolta o pneumonie severă. boala serului. iar înainte de apariția iritației diagnosticul poate fi pus numai prin identificarea semnului Koplik. LCR normal în momentul simptomelor inițiale nu exclude encefalita. Diagnosticul diferen țial al rujeolei tipice include rubeola. prin evidențierea unei cre șteri a nivelului de anticorpi între serurile de fază acută și cea de convalescență. La copiii > 1 an trebuie administrată vitamina A 200 000 UI p. neînsoțită de iritație. Evoluția poate să fie scurtă. durerea și prostrația sugerează o complica ție infec țioasă bacteriană. sau se poate prelungi.suprimare tranzitorie a hipersensibilității întîrziate. O exacerbare a febrei. convulsii și comă. infecțiile cu adenovirusuri. Encefalita apare în propor ție de un caz la 1000 pînă la 2000 de cazuri de rujeolă. iritațiile medicamentoase. cu recuperare în aproximativ 1 săptămînă. ducînd la afectare gravă a SNC sau la deces. uneori cu manifestări hemoragice severe. timp de două zile (doza totală 400 000 UI) dacă există semne oftalmologice de deficiență de vitamina A. urmate de febră ridicată.