You are on page 1of 17

Mierea si produsele apicole

Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii - medicament si aliment
pretios in acelasi timp - sint cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie.
Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul
de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane,
flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in
total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.
Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de git, mierea de tei
usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii,
astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un
bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune
antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva
durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila in bronsite si boli de stomac.
Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi)
vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de
cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative. Mierea este un remediu
eficient in diferite boli interne si ale pielii - un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea
sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora
inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se
normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si
gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.
Produsele apicole - mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si ceara - contribuie la intarirea
organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune.
Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol
deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru
combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor
animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de
oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a
sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei
de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar
face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.
Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor.
Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale
antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii
tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de
foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor.
Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.
Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea
hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.
Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se
foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica.
Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va
pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata
diabeticilor si obezilor.

Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi

Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca
medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens.
Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine
erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i

venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre
mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se
numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv.
Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in
plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de
asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de
urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.

Produsele epocii contemporane


In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole:
laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole
naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole
derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).
Cum este fabricata mierea
Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si
extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a
salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus
va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In
acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de
miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina
la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de
miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza
culoarea, gustul si viscozitatea mierii.

Compozitie si actiune terapeutica


Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi
transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.
100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta
fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce
zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri
minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).
Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta,
tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.

Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni


- Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte. Cel
mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte
produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la
normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
- In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere,
500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.
-In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta
va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o
lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de
morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de
sticla bine acoperit.
- Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca)
si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va
lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
- In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de
miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un
amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi,
inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere
(proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.

- In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de
15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un
pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara,
inainte de culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o
ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara.
Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o
infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.
- In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al
sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se
pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se
lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.
Acest articol a aparut in revista Leacuri si terapii

MIEREA SI PRODUSELE APICOLE


Ca medicament, mierea reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile
extraordinare ale mierii medicament si aliment pretios in acelasi timp sint
cunoscute inca din antichitate. Nu intimplator a fost denumita hrana vie.
Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si
substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este
similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane,
flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici lactic, citric, malic,
oxalic, dextrina, compusi ai azotului in total 435 de substante. Aceasta
asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.
Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste
tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile
gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in
pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este
utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic,
mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan
comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale
si renale; mierea de menta este buna ca leac impotriva durerilor,
antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui utila in bronsite si boli de
stomac.
Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de
livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale.
Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii,
fiind o insumare de substante nutritive si curative.
Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii un
excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar
si pentru gravide.
Luind in mod regulat miere cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea
micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa
cina se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de
acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu
putina apa calda in care se dizolva.
Produsele apicole mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul,
veninul de albine si ceara contribuie la intarirea organismului, astfel incit

persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice


afectiune.
Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B
mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular,
in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie,
pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu
secretie interna.
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare
existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se
contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci
de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol
important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte
substante continute in polen anevrina. In plus, polenul este un stimulent al
poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga
oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine
parul, hranindu-i radacinile.
Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii,
ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente cupru, zinc, mangan, cobalt, la
care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor.
Este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura
oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii,
propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii
tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte
util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea
operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile
gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de
alta natura.
Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a
discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a
aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate
arteritei si ischiemiei.
Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au
recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la
prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in
cosmetica.
Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in
incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea
substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile.
Desigur, mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.

Pagina principala

LUCRARI DE TOAMNA IN STUPINA

Vine toamna,mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari,carora trebuie sa le faca
fata.Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol,toamna reprezentand un nou debut si un prilej de a pune stupina
pe o alta treapta a performantei.Sa trecem iarasi la treaba:lucrarile de toamna demareaza la inceputul lunii august si
se impart in trei mari categorii:
- lucrari de intensificare a cresterii puietului; asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare; pregatirea cubului
familiilor de albine in vederea unei iernari de calitate.

Intensificarea cresterii puietului

Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai puternice din iarna,trebuie ca inca din toamna sa asiguram o populatie
numeroasa,bine hranita si intr-o stare de sanatate perfecta.Acest lucru nu este usor de obtinut,stuparul fiind foarte
solicitat,atat ca timp,cat si ca volum de munca.Ce masuri trebuie avute in vedere:
Asigurarea de matci tinere si viabile:
S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere a puietului.In acest scop nu
trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in decursul verii sa facem inlocuirile necesare.Biologic
matcile batrane isi limiteaza depunerea puietului atunci cand in natura nu mai exista un cules bogat de nectar si
polen,pe cand cele tinere se comporta altfel:isi mentin ritmul bun chiar daca resursele nectarifere si cele proteice sunt
mult mai mici(intr-un cuvant valorifica mai bine culesurile de intretinere).Un alt avantaj al matcilor tinere este acela ca
in primavara vom gasi un procent redus de familii ramase orfane(dupa unii autori procentul este de 0,5%).Cu toate
astea nu se recomanda ca schimbarea sa se fraca toamna daca folosim botci sau matci neamperecheate decat in
cazuri de urgenta.
Deblocarea cuiburilor
O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere sau pastura.Odata cu
apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu, instinctiv,albinele blocheaza cuibul,cautand sa-si asigure
necesarul de rezeve de hrana.Practic se intampla ca matca sa nu mai aiba unde depune oua,numarul celulelor libere
scazand drastic.
Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se introduc periodic in mijlocul cuibului
faguri claditi(recomandati cei in care s-au crescut cateva generatii de puiet).Aceste spatii libere se creeaza prin
scoaterea fagurilor marginasi.La stupul multietajat lucrarea este mult mai simpla si se realizeaza prin inversarea
periodica a corpurilor.Atentie insa,pentru ca trebuie sa avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu fie corpul
care gazduieste rezervele de hrana
Asigurarea cu faguri de calitate
Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti,fara celule de trantori sau alte defecte.Toti fagurii
care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea mult pe ganduri.Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta
mai ales in "zona fierbinte" a cuibului,adica acea zona in care primavara se vor creste noile generatii.
Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare
Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua.Prelungirea acestei perioade
aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei,albinele recapatand starea febrila care caracterizeaza un bun
cules.Stuparii pot pune familiile in aceasta stare favorabila fie prin deplasarea in pastoral la locatiile care ofera culesuri
tarzii,fie prin incercarea de asigurare a unei baze de de cules prin alegerea unei vetre permanente adecvate.
Ce putem spune despre culesurile tarzii? Cert este faptul ca prezenta lor are un impact mult mai mare in
comparatie cu o hranire artificiala de stimulare.Cand stuparii nu pot oferi albinelor aceste culesuri apeleaza la hraniri
de stimulare prin oferirea catre familii a merii descapacite sau a inlocuitorilor acesteia(sirop de zahar).Despre eficienta
acestor hraniri de stimulare o sa discutam cu alta ocazie,aici limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe
moduri:descapacirea a 2-3 dm patrati de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la marginea
cuibului;hraniri cu sirop de zahar concentratie 1/1,cate 200-300 g la interval de 2-3 zile;deasemeni o alta metoda este
stimularea cu zahar tos,umectat putin cu apa sau miere.
Nu trebuie sa ignoram un fapt:hranirile glucidice trebuie completate si cu cele proteice,prin asigurarea polenului
livrat in mod natural sau artificial.In lipsa unui cules se administreaza ca turtite(pregatite in acelasi mod ca in
primavara)deasupra cuibului.
Reducerea si impachetarea cuiburilor
Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o stramtorare a cuibului;in stup vor
ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de albine,marginiti de faguri cu miere si pastura.Fagurii scosi se trec
dincolo de diafragma si prin descapacirea lor mierea v-a fi carata de albine in cuib.Atentie:nu se lasa pana tarziu in
toamna fagurii dupa diafragma,asta pentru a impedica o formare gresita a ghemului de iernare.
Tot in aceasta perioada se face o impachetare sumara(a nu se comfunda cu impachetarea finala din toamna).Din
fericire pentru posesorii de stupi multietajati,aceste operatiuni nu sunt necesare decat in cazuri putine,cand familiile
nu ajung la nivelul de dezvoltare cerut.Reducerea cuiburilor va creea in familie o crestere a populatiei si in unele
cazuri este nevoie de o noua largire.

Asigurarea rezervelor de hrana

Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o miscare continua a lor.Cand
conditiile externe permit,familia de albine demareaza cresterea puietului- la inceput timid,pe suprafete mici de fagureurmand ca odata cu imbunatatirea vremii,inspre primavara,cresterea sa fie accelerata.Dupa cum bine stiti albinele ce
ierneaza(datorita conditiilor specifice)traiesc aprox.5-6 luni,deci asigurarea rezervelor pana la aparitia primelor
culesuri este o lucrare foarte importanta.
Aceste rezerve sunt folosite la autointretinere si pentru cresterea puietului.O familie fara prea multa hrana risca sa
se piarda in iarna,asta fara sa vorbim de cantitatile mici de puiet crescute.Ce trebuie sa avem in vedere pentru a
rezolva problema hranei?Cateva deziderate de atins:
Calitatea hranei
Mierea din faguri sa fie numai miere florala.Ca o prima conditie ar trebui sa mentionam ca mierea de mana trebuie
eliminata in totalitate din stupi.Daca iernam familiile cu aceasta miere in faguri riscam sa pierdem albinele(acestea
neputand face zboruri de curatire).O alta conditie ar fi aceea ca mierea din faguri sa fie capacita.Mierea este un
produs hidroscopic si prin ramanerea libera pe faguri(fara a fi capacita) se poate deteriora.Consumata de albine,
mierea alterata produce boli grave.Deasemeni se prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere care nu
cristalizeaza.In special mierea de rapita,prin puterea mare de cristalizare,este foarte daunatoare si trebuie inlaturata.
Ramele de miere si pastura
De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara.O rama corect aleasa este aceea care
cuprinde miere pe ambele fete cam 2/3 din suprafata.Cantitativ asta inseamna ca o rama standard de orizontal
contine 2,7-3 kg miere iar una de multietajat 1,8-2 kg.Se accepta ca o ultima optiune si rame cu 1,5 kg miere,dar
acestea trebuie folosite cu multa precautie.Bineinteles acesti faguri vor fi foarte bine construiti.Ca rezerva de
pastura,fiecare familie trebuie sa aiba min. 1 fagure cu pastura,fiind si pentru acest fagure valabile
recomandarile(privind calitatea lui)facute la cei cu miere.
Hranirile de completare
Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare.Sunt cazuri cand familiile nu pot strange mierea
necesara datorita conditiilor meteo;apoi cand mierea de mana trebuie inlocuita,sau cand s-au facut greseli de ordin
tehnic in intretinere.In cazul stupului vertical cu magazine sunt probleme care apar din insasi constructia lui(mierea
este depozitata in fagurii de stransura) si care reprezinta un caz aparte.
Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu,adica imediat dupa ce s-au terminat culesurile de vara.Trebuie sa facem o
distinctie intre hranirile de completare si hranirile de stimulare,fiecare avand rolul si scopul sau.In cazul in care
hranirea de completare se face cu sirop de zahar trebuie ca la aceasta sa participe in principal albinele care nu vor
intra in iarna.Daca nu respectam recomandarea atunci albina din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata
normala in stup(ele vor muri inainte de a creste generatiile noi de puiet).Ca un principiu
general,hranirea de completare o facem dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe care se va
face iernarea.Cantitatea de miere din faguri trebuie sa fie cea indicata,iar mierea completata sa aiba
timp pentru a fi capacita.
La completare se va folosi un sirop de zahar,1/1,cu un adaos de 1 gr acid citric(sare de lamaie),la
litru.Administrarea hranei se face in portii medii sau mari(2-3 kg),seara,cu luarea de masuri stricte de
prevenire a furtisagului.O sa observam ca nu toate familiile ridica siropul de zahar peste noapte si in
acest caz devine necesara micsorarea portiilor.Cand timpul este inaintat,siropul de zahar se poate
inlocui cu serbet.Trebuie sa remarcam insa ca cea mai eficienta metoda de completare este cea cu
miere,pe care o descapacim de pe faguri si o administram dupa diafragma.

Pregatirea cuibului familiilor de albine

Cu ce am putea compara aceasta lucrare?Poate cu aranjarea spatiului locuibil intr-o casa,pentru ca


toata lumea sa se simta bine.Aranjarea cuiburilor familiilor de albine se face in functie de terminarea
culesurilor,starea vremii si prezenta puietului.Timpul acestei aranjari difera de la an la an,iar stuparul
trebuie sa aprecieze foarte bine momentul ales.In principiu in cuib se lasa atatia faguri cat sa fie
ocupati de albine,iar acestea sa aiba acces la hrana toata iarna.Sunt trei metode de aranjare a
fagurilor:
- amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda,si consta in aranjarea fagurilor mai plini cu
miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine descrescanda.
- amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un stup.Fagurii se
randuiesc de o parte si de alta a diafragmei.Langa diafragma se aseaza fagurele cu cea mai mare
cantitate de miere,urmand fagurii cu cantitati descrescatoare.
- amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de
miere,urmatorii(asezati simetric)fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.
La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg miere si sa fie bine

construiti(mai ales cei din cuibul efectiv).La stupii multietajati iernarea trebuie facuta de regula pe doua corpuri,in
corpul superior trebuind sa existe 14-15 kg de miere.In corpul de jos mierea se gaseste doar pe fagurii laterali.In
cazurile cand familia ierneaza pe un singur corp(situatie care nu e de dorit)se va prefera o asezare centrala a fagurilor.

Sortimente
MIEREA POLIFLORA - este o miere cu aspect limpede, cu nuante de chihlimbar. Mirosul
foarte expresiv denota un buchet nuantat de arome, bine echilibrat, care scoate in evidenta
multitudinea de flori care il compun.
MIEREA DE TEI - este o miere cu puternica aroma de tei, cu reflexe luminoase galbene portocalii. Este fluida, iar la gust are un parfum proaspat.
MIEREA DE SALCAM - este usor de recunoscut dupa culoarea sa alba-galbuie, deosebit de
frumoasa, luminoasa si transparenta. Mirosul sau subtil, putin persistent denota acelasi gust
rafinat si elegant, usor de floare de salcam.
TERAPII
Apiterapia utilizeaza mierea si complexa alchimie a stupului , in mod traditional , in vederea
mentinerii sanatatii organismului.
Proprietatile mierii, atat de binecunoscute, o fac atat de necesara in alimentatia adultilor si a
copiilor.Ea se poate consuma ca atare sau ca adaos la ceai, lapte, etc.In functie de tip, ea
este calmanta, decongestioneaza ficaul, sedativa, tonica , antiseptica.Are un rol deosebit in
reglarea functiilor metabolice si este un aphrodisiac natural.

Albinele.Stupina de langa casa

Polenul este un excellent supliment nutritiv , un aliment proteic


deosebit de bogat in elemente necesare organismului.Unul dintre
acestea este ritinul (vitamina P) , un element necesar prevenirii
accidentelor vasculare de la nivelul creierului, iar anevrina, o alta
substanta continuta in polen, are un rol important pentru functionarea
normala a sistemului nervos.
Propolisul cunoscut inca din antichitate datorita proprietatilor sale
curative, este compus sin rasini vegetale, balsam de diferite compozitii,
ceara, uleiuri eterice, fier, cupru, zinc, mangan, cobalt la care se adauga
polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor.Propolisul
este un excellent biostimulator, marind rezistenta fizica si inlaturand
oboseala.El a demonstrate o puternica actiune antibacteriana si
antifungica, cicatrizanta, antioxidanta.
Laptisorul de matca este o sursa naturala de substante nutritive
esentiale, de care organismul are nevoie pentru a-si mentine starea de
sanatate .El este si unica sursa naturala de scetilcolina pura necesara
influxului nervos.Introdus in formule de suplimente nutritive, laptisorul
de matca contribuie la intarirea sistemului imunitar, a rezistentei
organismului la efectele secundare nocive ale chimioterapiei.
Veninul de albine are actiune antiinflamatoare, imunostimulatoare,
activatoare a circulatiei sangvine.Este recunoscut pentru efectele sale
benefice in bolile somatice. Principalul mechanism de actiune este de
stimulare a secretiei endogene de cortizon.
Ceara de albine este un ingredient folosit in produsele farmaceutice
si cosmetice.Proprietatile emoliente si regenerative

169.000Lei

In stup, n cutie, n lada, n butoi, n scorbura, albina traieste , produce si se nmulteste.


ALBINARITUL nu necesita asistenta zilnica!
Produsele apicole sunt folosite n diverse TRATAMENTE: anemie, stimulent de crestere, revitalinat, afrodiziac,
tratamente interne (ciroza, ulcer, gastrita, etc..), tratamente externe (negi, reumatism, cataplasme, mpachetari,
masti cosmetice, rani, arsuri).
Capitolul 1: CRESTEREA ALBINELOR (cuibul, hrana, activitatea si diviziunea muncii la albine, viata familiei de
albine n cursul anului).
Capitolul 2: Inventarul si constructiile apicole;
Capitolul 3: Cresterea si ngrijirea albinelor:
- ngrijire n perioada pregatitoare a culesului;
- ngrijire n perioada culesului;
- roirea naturala si artificiala;
- producerea mierii n sectiuni;
- sporirea productiei de ceara n stupine;
- ngrijirea familiilor de albine n perioada de pregatire pentru iernare;
- mentinerea puterii familiilor de albine si cresterea de albine tinere n vederea iernarii;
- iernarea matcilor de rezerva;
- ntretinerea familiilor de albine n diferite sisteme de stupi (orizontali, corpuri suprapuse, verticali cumagazie, multietaj);
- ameliorarea albinelor;
- cresterea matcilor ( pe cale naturala sau artificiala, mperecherea matcilor);
Capitolul 4: PRODUSE APICOLE ( mierea, ceara, veninul, laptisor de matca, propolis, polenul);
Capitolul 5: Bolile albinelor (masuri de prevenire si tratament).

Mareste imaginea

Acest articol a aparut in revista "Leacuri si terapii"

MIEREA ca medicament reprezinta doar o parte a APITERAPIEI.


Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii
este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor
organismului uman.

Orice tip de miere are proprietati specifice: MIEREA de levantica lecuieste tusea si durerile de git, MIEREA de tei
usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm
bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de salcim este un bun calmant si tonic, MIEREA de castan salbatic creste
tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si
renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila in
bronsite si boli de stomac.

MIEREA de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile
renale, pulmonare si intestinale. MIEREA de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o
insumare de substante nutritive si curative. MIEREA este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii - un
excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat
miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita
dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si
gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.
PRODUSELE APICOLE - MIEREA, LAPTISORUL DE MATCA, POLENUL, PROPOLISUL, VENINUL DE
ALBINE SI CEARA DE ALBINE - contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc
sa evite aproape in totalitate orice afectiune.

LAPTISORUL DE MATCA se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un
rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru
combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.
POLENUL - Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga
oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.
PROPOLISUL este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale

antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii
tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc,
precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul
de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.
VENINUL DE ALBINE se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea
hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.
CEARA DE ALBINE se foloseste la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica.
"

Albinele
Dintre toate insectele, albinele sunt printre
putinele despre care s-ar putea spune ca au
fost domesticite si de pe urma carora omul
trage foloase insemnate. Aceste vietati
harnice, care traiesc in comunitati bine
organizate, sunt cunoscute inca din
antichitate ca furnizori de miere, ceara si
alte substante folositoare.

Dar sunt oare albinele cunoscute cu adevarat? Se pare ca micutele insecte nu si-au
dezvaluit inca toate tainele si ne rezerva, in continuare, multe surprize...

Albina este o insecta himenoptera (ordin de insecte dotate cu doua perechi de aripi
membranate, din care mai fac parte viespile si furnicile). Sunt sociabile si traiesc in
comunitati mari (roiuri) numarand cateva zeci de mii de indivizi, alcatuite din trei
caste: regina (numita si matca), trantorii si albinele lucratoare (acestea din urma
constituind marea majoritate a grupului).

Regina este mama tuturor albinelor, traind si cel mai mult (in jur de patru ani). Atunci
cand devine matura si iese din fagurele in care a crescut, regina le ucide pe celelalte
posibile rivale, dintre care majoritatea nu au iesit inca din celulele de ceara in care sau dezvoltat. Pe masura ce acestea ies, se lupta cu matca, iar in final ramane una
ingura, care este intotdeauna cea mai puternica. In lunile primaverii, regina face intre
500 si 3000 de oua pe zi! In acest timp, albinele lucratoare o ingrijesc, ii aduc hrana
i se ocupa si de ouale depuse in fagurii de ceara. Regina este mai mare si mai zvelta
decat celelalte albine, fiind astfel usor de recunoscut.

Trantorii sunt albinele-mascul si traiesc doar vreo trei saptamani. Dupa ce si-au
ndeplinit rolul in perpetuarea speciei, ei sunt vanati de albinele lucratoare, care ii
omoara. Ei nu se pot apara de acestea, caci nu pot intepa.

Albinele lucratoare sunt albinele cele mai active si cele mai numeroase din stup. Vara
raiesc doar o luna si jumatate, dar iarna, cand nu sunt active, ajung pana la varsta de
ase luni. Ele sunt si gardienii stupului, contra oricarui intrus: viespi, furnici, albine
din alta colonie (uneori albine salbatice) sau chiar pradatori mai mari, cum ar fi mici
ozatoare sau mici reptile. Un soarece sau o soparla, omorati de albine, vor fi inveliti
n propolis si conservati astfel, mumificati, neputrezind timp de cativa ani, desi
uneori temperatura in stup ajunge la peste 300 C! Tot albinele lucratoare au grija si
de larvele din stup, pana ce acestea ajung la varsta adulta, transformandu-se in albine.
Desigur, principala lor functie este insa aceea de a aduce nectarul si polenul florilor,
precum si propolisul.

Albinele domestice, cele cunoscute cel mai bine de om si crescute in stupi, fac parte
din genul Apis si sunt singurele care construiesc faguri hexagonali din ceara, care sunt
olositi apoi in mod repetat, pentru cresterea larvelor si pentru depozitarea mierii.

O curiozitate o reprezinta modul in care albinele comunica intre ele. Pentru acestea,
ele folosesc un fel de limbaj, exprimandu-se prin miscari diverse si printr-o vibratie

a aripilor. De exemplu, atunci cand o albina lucratoare


descopera o zona cu multe flori, le anunta astfel pe
celelalte albine din stup. Albina executa atunci niste
miscari asemanatoare unui dans, o rotire in forma cifrei
opt, indicand prin pozitia corpului si directia spre care
rebuie sa zboare celelalte albine. In acest timp, ea emite si niste sunete, care sunt
auzite de suratele ei.

Entomologii (adica zoologii care se ocupa cu studierea insectelor) au ajuns la concluzia


ca si regina emite unele sunete, care reprezinta un fel de provocare la lupta pentru
ivalele ei.

Se pare ca aceste insecte folositoare omului au evoluat, in timpul a milioane de ani, din
iespi salbatice si exista pe planeta noastra din Cretacic, atunci cand au aparut si
primele flori, acum circa 100 de milioane de ani! Cea mai veche albina fosilizata
dateaza de acum aproximativ 90 de milioane de ani si nu era diferita in nici un fel de
albina de astazi.

Albinele au un rol foarte important in viata plantelor, favorizand polenizarea florilor.


Ele sunt utile si pentru om, apicultura (cresterea albinelor) fiind practicata de multe
popoare inca din antichitate. Ceara era de pe atunci foarte folosita pentru fabricarea
umanarilor, iar mierea era consumata cu placere. De pilda, grecii obisnuiau sa bea vinul
osu amestecat cu miere. Si pe teritoriul tarii noastre, apicultura a fost o ocupatie
practicata neintrerupt inca din vremea dacilor, pana in zilele noastre. Multa vreme,
tupii au fost construiti rudimentar, din buturugi scobite in interior. Astazi, stupii
unt fabricati din tablii de lemn, iar apicultorul are un costum special de protectie,
pentru a nu fi intepat de albine.

Mierea si ceara au fost folosite in scopuri terapeutice inca din antichitate, ca si alte
produse apicole: laptisorul de matca, polenul, propolisul (folosit si in industrie, la
acuirea celebrelor viori Stradivarius). Veninul de albine este foarte folositor, de
asemenea, in tratarea unor boli (pentru obtinerea unui singur gram de venin este
nevoie de cateva mii de albine).

Anumite populatii primitive se hranesc chiar si cu albine vii, sau preparate ca un fel de
omleta.

Se pare ca sunt gustoase!

le miel pour notre sant


le miel est 100 % naturel,
un des rares produits naturels et vivants o l'homme n'intervient pas dans la fabrication.
Le miel est un aliment naturel depuis 7000 ans avant J-C.

Miel liquide ou solide


Sachez qu'au moment o les abeilles transforment le nectar en miel, il est liquide
et ne subit aucun mlange ; aprs sortie de la ruche et extraction froid, il est directement mis en
pot par l'apiculteur.
Extrait, le miel se transforme et subit une cristallisation plus ou moins rapide.
C'est le cas du miel de printemps qui contient beaucoup de glucose.
Une exception : le miel d'accacia, riche en lvulose peut rester liquide indfiniment.
Contrairement aux opinions, la consistance d'un miel n'a donc rien voir avec sa qualit ; mais si
vous tes un inconditionnel du miel liquide vous pouvez tidir votre pot doucement au bain-marie
(pas plus de 30C)

Une palette de teintes diffrentes


Ambr, dor ou translucide, le miel n'a jamais de la mme teinte.
Ne vous laissez pas influencer dans votre choix et ne vous tonnez pas si votre miel n'a pas la
couleur habituelle d'un pot l'autre.
Sa coloration dpend du nectar des fleurs butines par les abeilles, des terrains sur lesquels ont
pouss les vgtaux et galement de la mto.

Les proprits thrapeutiques du miel


Riche en glucides (3/4 de son poids), le miel procure de l'nergie
et se digre bien, beaucoup mieux que le sucre. Pauvre en saccharose, son assimilation ne produit
aucune toxine dans l'organisme.
Le miel est une source de longvit,
il active la cicatrisation des brulres et des blessures en application externe,
et attnue les irritations de la gorge

Les diffrents types de miel


2 rcoltes par an
Miel de printemps
Rcolte fin mai - dbut juin
toutes les fleurs de l'Avesnois
Arbres fruitiers, saule, sainfoin, luzerne, colza, aubpine, pissenlits
Miel d't
Rcolte fin juillet - dbut Aot
toutes les fleurs de l'Avesnois
Accacia, trfle, phaclie, mrier, trfle blanc

Une petite comparaison pour vous aider


sucre Blanc
Issu du monde industriel
en morceau, en poudre ou cristallis,
c'est le sucre que 90% des gens consomment.
Il se compose de saccharose 100%
dnatur, dvitalis, raffin outre mesure et de plus blanchi au bleu d'idantrne RS.
ou miel
est issu du nectar des fleurs
riche et vivant compos de :
Fructose, glucose, vitamines, sels minraux, oligo-lments, hormones, diastases, substances
aromatiques produit par les abeilles

le pain d'pices
INGRDIENTS

500 g de farine de bl (ou 300 g et 200 g de farine de seigle)


3 cuillres soupe de sucre brun
500 g de miel liquide (ou tidir)
1 sachet de levure chimique
2,5 dl de lait
1 orange
pices (1/2 cuillre caf) :
anis, gingembre, clous de girofle, cannelle, noix de muscade,

une cuillre soupe d'eau de fleur d'oranger


Faire bouillir le lait avec une pince de sel, mettre feu doux
ajouter le miel puis laisser tidir.
Dans un rcipient, tamiser la farine, la levure, le sucre brun et les pices, bien mlanger.
Raper le zeste de l'orange et l'eau de fleur d'oranger
ajouter le mlange lait et miel
bien mlanger, mettre dans un moule beurr
laisser reposer une heure
faire cuire le pain d'pices au milieu du four prchauff
pendant 1h30 130C
dmouler, faire refroidir sur une grille

Miels et miellats - Le miel est la substance sucre produite par les abeilles, partir du
nectar des fleurs. Le miellat et un miel trs parfum produit la suite d'une parfaite
collaboration dans le monde des insectes. Certain pucerons sont capables de sucer les
sucs des jeunes pousses. Ils n'utilisent, pour leurs besoins qu'une partie des sucs
ponctionns. Le superflu, ils l'excrtent sur les branches, c'est le miellat qui fait le
ravissement des abeilles et des apiculteurs. Parmi les diffrents miellats, certains sont trs
connus comme par exemple le miel de sapin.
La couleur - La couleur du miel varie en fonction des nectars que les abeilles rcoltent.
Elle varie du brun fonc rouge-brun au jaune clair blanchtre. Les 5 pots ci-dessus
montrent des miels monofloraux: 1. de chtaignier, 2. d'acacia, 3. de colza, 4. de pissenlit
et 5. de rhododendron.
Le got - Chaque miel, en fonction des nectars rcolt possdent un got caractristique.
Pour n'en citer que quelques-uns, comme exemple, il y a les miels d'acacias ou de fleurs
d'oranger, que je trouve trs doux et dlicats, et pour un miel ayant un got nettement
prononc, le miel de chtaignier. Tous les miellats ont une saveur prononce.
Valeur nutritive - Le miel est constitu en grande partie de glucides (75%-80%) et d'eau.
Les principaux glucides sont reprsents par le glucose et la fructose. C'est donc avant
tout un aliment nergtique. Les autres substances du miel, telles que les vitamines, sels
minraux, protines, enzymes sont prsentes en faible quantit.
Rf. : Journal Suisse d'Apiculture 1992 - 1993 et CARI (B)

Miel
Il est trs apprci dans la cuisine complte bien quil soit principalement compos dhydrates de
carbone (une bombe de calories) et ne contienne que peu de vitamines, de minraux et
denzymes. Si le miel est compos 80% de sucre et, pour le reste, deau surtout, il possde par
opposition au sucre industriel quelques avantages; il a aussi en commun avec lui beaucoup de
dfauts! Par exemple, il attaque les dents plus encore que le sucre industriel. Etant donn que ce
dernier ne contient ni minraux, ni enzymes ni vitamines, le miel (naturel, non chauff) est dans
cette perspective suprieur, mais il ne devrait jamais tre chauff une temprature plus leve
que 40 degrs. Il ne convient par consquent pas pour faire la cuisine et la ptisserie.
Quen est-il de laspect thique? Le miel, considr sous langle du vgtarisme, est-il
acceptable?
Le miel tant prsent produit en grandes quantits, les problmes qui en dcoulent sont similaires
ceux poss par tous les autres produits qui proviennent de lutilisation massive danimaux: Il y a
entre 30000 et 40000 sortes dabeilles.
Toutefois, seule lune dentre elles rpond tous les critres pour une utilisation commerciale, il
sagit de lApis melifera. Cest partir de cette dernire quont t dveloppes 20 nouvelles sousespces.
La signification pour lcosystme est claire: une seule espce dabeille supplante rapidement
toutes les autres, do rsulte un appauvrissement gntique. Les consquences en sont visibles
depuis longtemps dj. Des maladies frappent de plus en plus frquemment les populations
dabeilles, et ces maladies se propagent sous forme dpidmies.
La rsistance des abeilles aux maladies dcline de plus en plus. Il est particulirement frappant de

constater quau cours de lanne passe, du miel tranger import en Suisse contenait des
antibiotiques. Les autorits suisses ont alors ragi immdiatement en accordant tout simplement
une plus large tolrance, et il est prsent officiellement autoris que le miel contienne des
antibiotiques (voir le Vegi Info 2/98f).
Puisque ladministration dantibiotiques titre prventif aux abeilles est dj normal
ltranger, comme cest dj le cas pour les animaux dtenus dans les levages intensifs, les
autorits nont ainsi plus intervenir.
En septembre 1998, lInstitut Robert Koch a alert davantage encore le consommateur de miel en
rendant public un nouveau cas de bb victime, aprs avoir mang du miel, dune infection de
botulisme, qui avait provoqu une paralysie et dautres symptmes mettant gravement sa vie en
danger.
LInstitut Robert Koch a rappel une fois encore que la consommation de miel par des bbs de
moins dun an tait proscrire; mais que, pour les enfants plus gs, les dangers taient moins
prononcs.
Le fait que ces maladies soient estimes rares vient du fait quelles nont pas encore t bien
tudies.
En revanche, les consquences de lapiculture sur la nature sont claires: dans beaucoup de rgions
forte concentration de populations dabeilles, beaucoup dinsectes butinant et se nourrissant des
mmes nectars sont refouls.
Les abeilles sont gnralement considres comme de bonnes butineuses, fcondant les plantes. Il
savre cependant que ceci nest pas exact.
Il y aurait en effet pas mal dautres insectes qui seraient meilleurs encore sils se reproduisaient en
masse.
A prsent, pour des raisons commerciales, des quantits si abondantes de miel sont retires des
abeilles que, pour les aider passer lhiver, il faut les nourrir avec de leau sucre. Cette pratique
est videmment plus rentable que de leur laisser au moins une partie de leur miel, mais elle
entrane des rpercussions ngatives pour leur sant.
Lors du printemps des abeilles, beaucoup dufs, de larves et souvent aussi dabeilles adultes
sont anantis. A ce problme, il existe dj quelques solutions possibles, mais elles nont trouv
que peu dcho jusqu prsent. Le pire se produit lors de la rcolte du miel provenant de
populations dabeilles sauvages: gnralement, pas plus dun quart de cette population dabeilles
ne survit un tel printemps. La plupart des protecteurs des animaux ne se proccupent pas de ce
problme, nayant pas de relation de proximit avec les abeilles. Ces dernires sont toutefois des
tres dignes dintrt, possdant une vie sociale complexe. Elles sont aussi capables dchanger
entre elles des informations dtailles sur leur situation (exemple, un village de champ de
fleurs). Bien entendu, le miel nest pas, de loin, le seul produit sucrant, et ci-aprs des informations
sur dautres produits de ce type sont fournies, aptes adoucir les rigueurs de lhiver.

Sucre industriel
Le miel est produit par les abeilles partir du nectar des fleurs, ou de miellat fourni par d'autres espces animales ( pucerons,
papillons ) qu'elles butinent et transforment.

La rcolte de miel a lieu en gnral aprs une mielle (qui correspond la production de nectar ESPACE MEMBRES
par la flore susceptible d'en produire) en une ou plusieurs fois, entre avril et novembre dans le midi
de la France. Dans les autres rgions, la premire rcolte ne dbute habituellement que fin mai.

Adresse email

On rcolte de 10 15 kg de miel, par ruche et par an, miel dont la consistance et la couleur sont Mot
passe
variables en fonction surtout de l'origine florale.

de

La connaissance et l'utilisation du miel par l'homme remonte aux temps les plus reculs. On lui
reconnat depuis la plus haute antiquit des vertus prventives et curatives .

Composition .
.
Eau,
.
Glucides,
.
.
Minraux
.
Vitamines,
. Substances antibiotiques.

Nous
rejoindre
Mot de
passe oubli?

entre
entre

15

et
70

et
du

groupe

et

20
80

%.
%
Protides.

oligo-lments.
NOS DOSSIERS
B
essentiellement. LHOMOPATHIE
GROS PLANS
PSY, DOULEUR et BIEN TRE
FEMME
UROLOGIE
ORL et OPHTALMO
BRONCHES ET POUMONS
CIRCULATION
ENFANTS
GASTROENTROLOGIE
RGIMES ET NUTRITION
DIVERS
DERMATOLOGIE
RHUMATOLOGIE
LES VACANCES
ALLERGIES
MDECINES DOUCES
RUBRIQUE DU DR MARCEL

Le pouvoir sucrant du miel est suprieur celui du sucre.

Proprits.
. Le miel est naturellement riche en sucres simples directement assimilables et possde un haut pouvoir nergtique (100 g de miel
apportent
300
calories).
.
tats
de
fatigue,
convalescence.
.
Pertes
d'apptit.
.
Constipation.
.
Affections
ORL.
. Troubles du sommeil.
Avant l're des antibiotiques, les mdecins l'utilisaient en applications locales pour ses proprits cicatrisantes et antiseptiques.

Prcautions.
Attention l'usage du miel chez le tout petit. Il est encore d'usage de rajouter un peu de miel dans le biberon du soir. L'effet est
dvastateur sur la dentition venir.

Proprits spcifiques certains crus.


Miel
d'Acacia
:
calmant,
reconstituant,
rgulateur
intestinal.
Miel
de
bourdaine
:
amliore
le
transit,
soulages
les
gastrites.
Miel de Bruyre : antianmique, diurtique, antirhumatismal, conseill en cas d'tat de fatigue, de convalescence ou d'affections
des
voies
urinaires.
Miel
de
Chtaignier
:
amliore
la
circulation
sanguine.
Miel
d'Eucalyptus
:
antiseptique
gnral
des
voies
respiratoires
et
urinaires.
Miel
de
Garrigue
:
tonique
et
fortifiant.
Miel
d'Oranger
:
sdatif
nerveux,
calmant
pour
les
enfants,
antispasmodique.
Miel de Romarin : cholagogue, stimule les fonctions hpatiques, conseill aussi en cas d'asthme, de difficults digestives.
Miel de Thym : antiseptique gnral, stimule les fonctions digestives, tonifiant, facilite la rcupration physique. Excellent en cas de
grippe.
Miel de Tilleul : sdatif nerveux, favorise le sommeil, calme les migraines et les douleurs diverses.

"homeophyto.com, la formation et l'information pour comprendre et apprendre la prescription en homopathie". Copyright Homeophyto.com 1999-2005