Colecţia

CĂRTI
• FUNDAMENTALE

S. MEHEDINTI
'

ale

CULTURII ROMÂNE
Coperta: CĂTĂLIN POPA

Colecţie iniţiată, coordonată şi fi:1a?ţată ~e.
pentru o Societate Desch~sa Romama

Fundaţia

CIVILIZATIE
.
'
SI
CULTURA
'

V

Concepte, definiţii, rezonanţe
Îngrijirea ediţiei,
studiu introductiv
şi note
de

GHEORGHIŢĂ GEANĂ

S.

MEHEDINŢI·

Civilizaţie şi cultură

©EDITURA TREI, 1999, pentru prezenta ediţie

ISBN 973-9419-15-1
EDITURA TREI

Studiu introductiv

UN SISTEM OPERAŢIONAL DE FILOSOFIE A CULTURII_

Schiţă

de biografie

analitică

imion Mehedinţi s-a născut la 16 octombrie 1868 1, în comuna
Soveja din fostul judeţ Putna, azi judeţul Vrancea. Părinţii săi,
Neculai şi Voica Mehedinţu, erau agricultori, tatăl îndeplinind şi

S

1
În jurul datei de naştere a savantului pluteşte o oarecare confuzie. Aceasta
s-a perpetuat mai ales prin mijlocirea dicţionarelor enciclopedice. Astfel, în
Dicţionarul enciclopedic român, vol. 3 (Bucureşti: Editura politică, 1965, p. 314),
în dreptul lui Simion Mehcdinţi apare ca an de naştere 1869 (fără menţionarea
zilei şi lunii). Acelaşi an apare şi în Mic dicţionar enciclopedic, ed. întâi (Bucureşti: Editura enciclopedică română, 1972, p. 1413); în ediţia a treia a aceluiaşi
Mic dicţionar enciclopedic (Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1986, p.1074), anul
~n chestiune este 1868. Nici în lucrările de specialitate situaţia nu se limpezeşte.
In Istoria filosofiei moderne, vol. V, dedicat filosofiei româneşti (Bucureşti:
Monitorul Oficial, 1941, p. 390), Nicolae Bagdasar menţionează ca dată de naşte­
re a lui Mehedinţi 19 octombrie 1869. Alte versiuni ale datei respective sunt: 18
octombrie 1868 (Vintilă Mihăilescu, .Omul şi opera", în Simion Mehedinţi, Opere
alese, volum coordonat de Vintilă Mihăilescu, Bucureşti: Editura ştiinţifică, 1967,
p. 12); 18 octombrie 1869 (S. Mehedinţi şi G. Vâlsan, Lecturi geografice, ediţie
îngrijită de Călin Dimitriu, Bucureşti: Editura Albatros, 1973, p. 25); aceeaşi
dată- 18 octombrie 1869- este luată drept veridică şi de academicianul Victor

6


~

..

1

t
j

1r
:,

,
1-

S.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

serviciul de dascălla biserica satului. Prin neam, făceau parte din
aristocratia cu rădăcini adânci a satului românesc. Pe crucea lor
de lângă 'zidurile mânăstirii Soveja se poate distinge şi în prezent
această inscriptie: "Aici odihneşte dascălul Neculai Mehedinţu cu
sotia sa Voica c~ 7 fii morti de timpuriu. Au păstrat credinţă legii
şi ~eamului, ostenindu-se ~entru copii."
.
.
Simion, cel mai mic dintre cei patru copii supravieţuiton (trei
băieti şi o fată), şi-a asumat cu mândrie condiţia de "mocan", de
om de la munte. Va rămâne de-a lungul întregii vieţi legat sufleteste de imaginile oamenilor întâlniţi în copilărie, în care vedea
nist~ mesageri tipici a ceea ce este bun şi frumos în tradiţia indige~ă străveche. Cu smerenie le va consemna numele în scr_i_e:i ori
le va rosti în aula Academiei 2 , invocându-i ca pe adevăraţn JUdecători ai gândurilor şi ai faptelor sale: Buian, Bitirez, Balcu, Vântdevară, Sfârnog, Bunghez - nume originare, nederivate, extrem
Tufescu (Simion Mehedinţi - Viaţa şi opera, Bucureşti: Editura_ enciclopedică~
· 1994, p. 13), sub motiv că această dată apare în vol~ul Om_~gw fJ_rofesorulu~
S. Mehedinţi (Cluj: 1931) şi că ea .figurează în toate enciclope?ule apar_ute la no!
în perioad<!: interbelică, precum şi în cele apă~te _re~ent la ~d~tura Enciclopedi~a
Română". In ceea ce ne priveşte, în .Sumar bwbibhografic dm volumul_sel~ctlv
S. Mehedinţi, Civilizaţie şi cultură (Iaşi: Editura Junimea, 19_86), ~m mamtat
pentru prima oară data de 16 octombrie 1868 (p. ?~). Nu_era_? s~mpla proyunere,
ci o certitudine, una dobândită caurmare a unei mvestlgaţu nguroase_ m Arhivele Statului din Focşani. Ediţia de la Junimea fiind într-un stadiu foart~
avansat, nu am mai putut reproduce conţinutul actului de_ naştere a ~avant_ulm,
document cuprins în Registrul Starei Civile pentru născuţt al comunei SoveJ~ d;
la numitele arhive. O face dl Şerban Dragomirescu, în anexă la S. Mehedmţ1,
Altă creştere - Şcoala muncii, ediţia a VIII-a, Bucureşti·: Editura Viaţa Ro~â:
nească, 1997 (.Biblioteca Simion Mehedinţi", nr. 4, colecţie coordonată de Costle~
Neagu). Într-adevăr, la p. 28 din Registru, se consemnează că, în .anu una mu
optu sute şaizeci şi optu, luna octomv(rie), ân z(i)oa optusprezeci",_ a fost declar~t
copilul .Semionu alui Neculai Mehedi~J.ţl~, de se~~u ?ărbătescu~ nascut~ al(al)~a:
(i)eri ân comuna Soveja, la casa pănnţiloru sai dmu aceasta comuna Sov~J~
(sub!. ns. - Gh. G.). Un document inedit din arhiva familie~ dezleagă defi~It:v
iţele acestei încurcături, relevându-i originea. E vo;b~ de o_scnsoare pe care tanarul Mehedinti aflat la studii în străinătate, o tnmite lm Alexandru Odobescu,
unul din me~torii săi. Scrisoarea e nedatată, dar a fost scrisă probab~l în toamn~
lui 1893 când Mehedinti se găsea încă la Paris. Iată un fragment din acea sc;Isoare: .Deocamdată, în ~ederea înscrierei mele ca student obligat, în G:~arua,
vă rog să interveniţi la 1Jniversitate pentru a mi se corija~ dată neexactă ~m a.cc
tele mele. Anume: în diploma de bacalaureat anul naşterei este 1869, pe cand I?actul de naştere şi diploma pentru licenţă es~ 1868_. Eu d'abi::_ la_ t~a!?erea s~rţi·
lor am aflat anul adeverat al naşterei, când sa resfoit actele starei CIVIle la tnbu~
naluljudeţului".
, •

2 A se vedea în volumul de faţă discursul De senectute. Batraneţea m cadrul
muncii pentru cultură, p. 306, 312.

7

de rare în inventarul numelor româneşti de familie. Cât despre
satul 3 Soveja, el avea să dobândească o importanţă deosebită în
biografia savantului, depăşind simpla semnificaţie de spaţiu al
venirii pe lume. Mai întâi, acolo, în mediul variat şi dinamic al
acelei aşezări de munte, a primit Simion Mehedinţi primul impuls
al apropierii de geografie, altfel spus al uocaţiei 4 pentru această
ştiinţă. Impresiile despre natură dobândite în copilărie vor constitui datele primare ale comparaţiilor cu alte fenomene geografice
întâlnite ulterior, cu prilejul diverselor călătorii efectuate în ţară
şi în străinătate. Pe această bază se va constitui şi strategia (
savantului de a gândi lucrurile- atât în geografie, cât şi în peda- ·
gogie - pomind de la contextul local spre scara globală, iar nu
invers. În al doilea rând, la Soveja avea să se retragă tânărul
Mehedinţi (ca un Anteu modem) spre a-şi reface forţele fizice,
atunci când, aflat la studii în străinătate, s-a văzut atins de o severă nevroză. Criza a survenit în 1895, tocmai în preajma momentului când urma să-şi susţină doctoratul, la Leipzig. Deşi medicii
i-au interzis să citească, nimeni şi nimic nu l-a împiedicat ca în cei
trei ani şi mai bine de repaos petrecuţi în satul natal să reflecteze
la drumul parcurs în căutarea răspunsurilor la întrebările fundamentale: Ce este geografia? Care este obiectul acestei ştiinţe?
Care îi sunt metodele? Care este locul ei în tabloul general al
~--~--~ ştiinţelor? În liniştea locului, departe de agitaţia lumii,. a avut revelatia liniilor de fortă ale unui ansamblu de idei ce-si vor găsi
deplina expresie ulterior, în opera sa fundamentală, Ter~a. În fine,
mai târziu, toponimul Soveja va fi preluat de savant drept pseudonim mana-verbal pentru câteva dintre scrierile sale din afara domeniului geografiei, precum: biografia Titu Maiorescu (1910), volumul de critică Primăvara literară (1914), volumul de povestiri
Oameni de la munte (1921) etc. Cu numele S. Mehedinţi-Soveja va
-semna o altă scriere importantă, Creştinismul românesc (1941).
Soveja deţine, astfel, statutul de sat-arhetip, sau, cu expresia lui
Lucian Blaga, sat-idee, un sat "care se socoteşte pe sine centrul
'·lumii şi care trăieşte în orizonturi cosmice, prelungindu-se în

1

3

Folosim aci termenul .sat" în sensul generic-uman, nu în cel de unitate ad4 Mehedinţi însuşi glosează în termeni filosofiei şi psihopedagogici pe marginea vocaţiei (a se vedea Premise şi concluzii la .Terra". Amintiri şi mărturisiri,
Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională,
seria .Academia Română. Studii şi cercetări" LXXIII; 1946, pp. 30, 223, 242-246
etc.).
ministrativă.

ediţie de Fîlofteia Mihai şi Rodica Bichi!i. Simion M. Mai întâi va poposi la Paris. întemeietorul şcolii franceze de geogra. Theodor Mommsen (prin care i se va amplifica pasiunea pentru istorie. în Bucureşti. Iată încă o probă a viziunii de la înălţimea căreia Mehedinţi căuta rosturile geografiei (în particular). 1938. care-I avea în frunte pe Alexandru Odobescu. Societatea Română de Geografie luase. pentru arheologul Georges Perrot. Mult bun simţ şi logică sănă­ toasă"8. alesul sorţii pleca • spre marile şcoli ale Apusului cu două scrisori de recomandare: una de la Odobescu. Ca membru în comitetul director al Societă­ ţii. laborios. 6 S. 1984.~hedinţi se arată obsedat de două probleme: obiectul ştiinţei în tainele căreia fusese trimis să se iniţieze şi locul ei în tabloul general al ştiinţelor. După un an de şedere la Paris. p. După trei ani de învăţătură în satul natal. unde hărţile şi cărţile îi stau la dispoziţie. în Lucian Blaga. Bucureşti. cAând i se oferă o bursă pentru studiul geografiei. astfel că îndată. Tot din această perioadă datează o atestare peremptorie a înclinaţiei sale de a trata problemele chiar şi pe cele de geografie . . Mehedinţi pleacă. hotărârea de a institui o bursă pe baza căreia să trimită în Occident un tânăr capabil.Acest studiu e pătrunzător şi de o foarte largă viziune filosofică. Mehedinţi s-a identificat cu Soveja ca sat-idee. 268. din Berlin. la Berlin.S. 7 Alexandru Odobescu şi corespondenţii săi. p. în acel moment. Editura Librăriei Socec. Thomas Buck. Alexandru Od~bescu s-a oprit asupra proaspătului absolvent Simion Mehedinţi. se află în foarte bune raporturi cu camarazii săi şi se ataşează mai cu seamă de cei care oferă exemplu de muncă şi de curiozitate a spiritului" 7 . Paul Vida} de la Blache. Cere sfaturi şi le urmează cu sfinţenie. Alte lecturi preferate din această perioadă acoperă texte din Herodot. într-adevăr. "Ascultând prelegerile lui Maiorescu va scrie Mehedinti. Georges Perrot îl recomandă unei pleiade de profesori. în cadrul Universităţii din Bucureşti. la liceul din Focşani. Beaucoup de sens droit. Lessing.în manieră filosofică. lsuoade. şi alta de la Maiorescu. încheindu-şi studiile medii la liceul "Sf.neofitul a rămas cu un respect deosebit pentru încercările d~ scrupuloasă sistematizare ale lui Cornte şi Spencer şi faţă de sincera pipăire a limitelor cunoaşterii (Kant)" 6 . pen• tru antropologul RudolfVirchow. Dovada i-a ---·~· fost prilejuită de o dizertaţie ţinută la Sorbona. mult comentată în cercul Junimii).Editura Minerva. Infiinţată în 1875. din care cităm: . 1972. Mehedinţi. între care Marcel Dubois. De la bun inceput. Lucian Blaga. pp. Licenţa o trece cu teza Ideile lui Jean-Jacques Rousseau despre educaţie. asiduu. spre a se documenta în această ştiinţă şi a crea. . Pe această foaie se poate desluşi un scurt comentariu al profesorului Marcel Dubois. ale ştiinţei (în general). Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea. o catedră de specialitate la Universitatea din Bucuresti. Bucureşti. Perspectiva acestei ştiinţe i se deschide pe neaşteptate: proaspăt absolvent. cetate culturală căreia personalităţi precum 5 Română. desfăşurată atât în plan teoretic cât şi în plan practic. Bucureşti. cu titlul: "Quelques mots sur le rapport qui existe entre Geographie et les autres sciences". Foaia de titlu se păstrează în arhiva familiei. într-adevăr. îndeosebi pentru istoria romanilor). Editura Minerva. de asemenea inedită. către Odobescu. Hippolyte Taine (faimos prin teoria influenţei mediului asupra creaţiilor umane). El îşi petrece zilele în sălile Institutului de Geografie. de saine logique".fie umană. "Elogiul satului românesc" (discurs de recepţie la Academia 1936). · Ernest Lavisse. Ca şi Blaga faţă de Lancrăm. peregrinează pe la diverse şcoli din ţară. Ambiţiile sistematice ale tânărului român nu găsesc răspuns la profesorii de la Sorbona şi de la Ecole Normale Superieure. ca student. ataşată unei alte scrisori. dar condiţia de orfan îl determină să profite de ocazia unei burse la şcoala Normală Superioară şi să treacă la această instituţie. în străinătate. Nimic până aci nu lăsa să se întrevadă strălucita carieră ce îl aştepta în geografie. Georges Perrot continuă: "Tânărul este inteligent. Însuşi Vidal de la Blache. îl sfătuieşte să plece în Germania. 8 In original: "Cette etude est penetrante et d'une tres-large philosophle.. B ) MEHEDINŢI mit"5. 135-136. tocmai se pregătea să devină profesor de istorie în ţinutul natal. atras mai cu seamă de personalitatea lui Titu Maiorescu. Sava". CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 9 Opţiunea a fost acceptată fără rezerve de adunarea Societăţii.40. la întoarcere. Urmează însă cursuri si la Universitate. Se înscrie apoi la matematică. publicată în 1892 (anul absolvirii). chiar în primăvara lui 1892.le (autor al celebrei cărţi Istoria civilizaţiei engleze. Lucrarea prefigurează o altă vocaţie ce-i va direcţiona cariera în paralel cu cea propriu-zis ştiinţifică: vocaţia de pedagog. Despre sârguinţa cu care tânărul român înţelege să-şi facă datoria stă mărturie o scrisoare a lui Perrot către Odobescu: menţionând impresia "excelentă" pe care studentul român i-o lăsase profesorului Dubois. director al şcolii Normale Superioare din Paris.

. AdolfBastian ş. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Ferdinand von Richthofen. Iar fatalitatea istorică. Parafrazând cuvintele rostite de G. Acesta nu era atât un maestru al speculaţiei filosofice. în orig. Bucureşti: Editura ştiinţifică. Rudolf Virchow. fiecare popor are un singur moment istoric.cuvintele sunt ale noului profesor) se împleteşte cu providenţialismul istoric hegelian: " . Aici Mehedinţi participă îndeosebi la seminarul lui Richthofen. în care imperativul categoric kantian ("datoria ·pentru datorie".. vol. pentru ca poporul. 1885-1888) şi geografiei politice (Politische Geographie. etnografiei şi pedagogiei. putea Mehedinţi să aprofundeze problematica privitoare la logica şi filosofia ştiinţei geografice. după cum zice Hegel. instituţie ajunsă în perioada interbelică un fel de Olimp al cunoaşterii. În anul următor. neîmplinită rămâne pentru totdeauna. dar şi de încercări.când toate sunt mai potrivite decât orişicând înainte. Se va dedica trup şi suflet organizării învăţământului geografic românesc de toate gradele.ni că l-a pus în i~po. Iată pentru ce. Socec. Lecţia inaugurală tinută la 3 noiembrie 1900 este dedicată tematic obiectului geo~~fiei. ca şi în viaţa unui individ. odată trecut. din punct de vedere nu 11 numai practic. Cu siguranţă însă că numai sub aripa unui astfel de spiritus rector. aşadar. etnografiei (Vălherkunde. devine primul profesor de geografie la Universitatea din Bucuresti catedră afiliată Facultătii de Litere şi Filosofie. o nevroză puter. Acest crez îl va călăuzi pe Simion Mehedinţi de-a lungul întregii cariere. atras de faima "celui mai filosof dintre geografii timpului". 119-120 (sub!. 1901. S-a întâmplat însă că tocmai în pragul momentului respectiv. prin prestigiul lor. izvorâtă din legile fizice ale planetei. 19. e un moment numai . am putea spune cu S. ca şi individul.sibilitatea de a mai lucra. îi aduseseră. a cărui strategie consta în a-şi deprinde discipolii să gândească geografic (geographisch denken). ci abstract ştiinţific. totuşi. fondator al Muzeului Etnografic din Berlin. şi decât orişicând după aceea. Mchedinţi. îngrijind şi dezvoltând pas cu pas germenii de progres specific sădiţi în poporul din care face parte"9 . Călinescu la adresa lui Eminescu.Atena Germaniei". pentru ca să asigure continuitatea... "Obiectul şi definiţi unea geografiei". extras din Convorbiri lite· Bucureşti: Stabilimentul grafic I. iar moralmente lui Alexandru Odobescu. dacă misiunea acelui popor n-a fost împlinită. şi se împărtăşeşte din erudiţia lui Bastian. revine la Leipzig. Iniţial. I . În cele din urmă se îndreaptă. 9 rare. spre Leipzig. ca o candelă totdeauna aprinsă. Căci. a. dar în cele din urmă au convenit că tema dizertatiei poate fi restrânsă la partea despre inducţie. Gustav Schmoller. Theodor Mommsen. în pri~~~~ măvara lui 1895. De altfel. El îşi propune. toamna. Opere alese. dar lipsită de salturi ori de surprize spectaculoase. prin lucrarea Anthropogeographie. Ea relevă de la bun început o personalitate puternică. Se retrage în ţară şi abia în 1899. sub conducerea lui Ratzel îsi ia doctoratul cu teza Die hartographische Induhtion (lnductia' cartografică). perioadă de căutare a unui drum cât mai adecvat firii şi vocaţiei sale..1882 şi vol. Timp de apr~a~e patru decenii se va nU:măra printre marii dascăli ai Universităţii din capitala ţării.şi nici nu poate fi altfel . Ocuparea postului de profesor la Universitate încheia perioada cea mai zbuciumată din viaţa savantului. din cauza efortului susţinut de a acumula cât mai multe cunostinte într-un timp cât mai scurt. care este momentul lui . 3 vol. în reeditare. nu aşteaptă niciodată pe cei zăbavnici şi nedumeriţi.10 S. 1897). pp. în sfera ştiinţei sale. mare etnograf şi antropolog. Avea atunci 32 ani.). c c . sau. II . Obiectul geografiei".. ple~at între timp dintre cei vii.Disertaţia inaugurată. nu doar angajată în plan ştiinţific. 1967. Din acel moment biografia lui devine cvasilineară: constant ascendentă. Şi aceasta nu cu liniştea academică a celui ce priveşte nepăsător pe deasupra veacurilor. să atingă perfecţiunea cea înaltă. Friedrich Ratzel. preşedinte al Societăţii Geografice din Germania. şi după cum trebuie să bănuiască orice om de ştiinţă care meditează asupra probabilităţilor istorice. Acesta. să rămână pe lângă Ratzel până la finalizarea primei îndatoriri faţă de Societatea Geografică din România: trecerea examenului de doctorat. meditaţia liniş­ tită a omului de ştiinţă trebuie să vegheze la interesele superioare ale omenirii.1891). fiindcă în evoluţia unui neam. mi se pare că pentru orice om de ştiinţă problema cea mai înaltă cu privire la înaintarea culturii l!ste să-şi dea toată măsura puterilor sale. întemeierii şi orientării cercetării geografice româneşti şi nu în ultimul rând reflecţiilor teoretice privind statutul disciplinar al geografiei. apoi un maximum de dezvoltare a varietăţii etnice din care face parte. p. renumele de . Beneficiase din partea destinului şi de daruri. cea mai deplină manifestare de energie. ci cu mare luare-aminte şi în fiecare moment. în Simion Mehedinţi. ci orientată după un ideal etica-filosofic. unde. magistrul îi propusese ca temă Logih der Karte (Logica hărţii). cele mai importante dintre scrierile sale sunt dedicate antropogeografiei (al cărei întemeietor este chiar socotit. reorganizării Societăţii Române de Geografie.. cât mai curând un geograf foarte apropiat de ştiinţele social-umane. V.

anul LVXXX. nr.ia Convorbirilor literare (1907). ed. Opinentul propunea chiar integrarea volun\1\\lli respectiv în seria de Opere de Titu Maiorescu (vezi Z. o vastă operă de sinteză. 80. Rădulescu-Motru. Unele dintre eh•. Am}ncercat fn 11 1t loc să demonstrăm netemeinicia acelei opinii (Gheorghiţă Geană.Ji 1 ~ • • !! : 1 1 11' Nicolae Orghidan. Dezvoltată şi tipărită doi ani mai târziu. Şcoala poporului. la editura "N aţionala" S. în 1940) cea mai in'\'prtantă sursă de date privind viaţa mentorului Junimii. la insistenţele lui Maiorescu. în Viaţa Românească. colecţia . ci de interes general-cultural. 1997. 14 Cartea a fost inclusă în Dicţionarul operelor filozofice româneşti (coordonator: Ion Ianoşi). 183: menţiune ocazionată de recen- . 1'rintre îndatoririle ştiinţifice şi didactice mai lasă răgaz şi P~"~' 11 cupărilor literare . Mehedinţi. în guvernul Marghiloman. 1997. La 6 iunie 1920. pe locul rămas vacant prin dispariţia lui D.. ca faptă.ai de geografie. In Premise şi concluzii la "Terra" (1946) se menţionează de două ori anul 1930 (p. nu Jl\\ 11 . Congresele cuprindeau lecţii-model. în şedinţa din 9 noiembrie a Academiei. sub titlul L'ecole de la paix (în versiune românească: Şcoala păcii). "Spiritul reformei Me- hedinţi". îşi rosteşte discursul de recepţie . Mehedinţi. dar afişând toll'dată o fatală rezistenţă faţă de orice tendinţă de modernism în li\\ll·ntură şi artă). va dobândi o însemnătate deosebită în ansamblul operei.111 lucrări fundamentale". ca o consecinţă a ecoului social. 0 11 ( 11 1901.. vor fi retipărite în mai multe edil ii: Către noua generaţie (1914. "Autobiografio \11i T. laolaltă. având în vedere viziunea largă despre geografie a Profesor1dui Mehedinţi.):J-96). 25-28. cit.li 1. vol. această lucrare îi va rezerva autorului un loc aparte în filosofia culturii 14 . comunicări ştii 1 1tifice. care. Pentru o analiză mai recentă a semnificaţiei acestor legi vezi Gheorghiţă Geană. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 13 Prestigiul crescând îi aduce chemarea în Academia Română ca membru titular (1915. ed. pe care în anii târzii ai vieţii le va fOnsidera. Este anul în care. membru corespondent era din 1908). 1-ar fi detel~llinat pe Mehedinţi să o semneze. Bucureşti. n deceniul următor începe să publice lucrări mai ample. Ele au fost mult apreciate în t'l 10 că. emite legea "şcolilor pregăti­ toare" şi legea "eforiilor şcolare" 12 . c 31 ~J va rămâne multă vreme (mai exact până la apariţia celor d< 111 r\ volume T Maiorescu. pp. iar a VIII-a: 1997). în cadrul secţiunii istorice. o summa geo12 Te~tele legilor au fost publi~ate în S. Mehedinţi redactează din partea ţării noastre răs­ punsul la ancheta internaţională organizată de Fundaţia Carnegie. Ţinute de regulă anlllil. ) 1. excursii în împrejurimi. 1928. cu o amânare forţată. ministrul răspunzător de în\'illiimânt. il 12 il rl<'l'lină îndreptăţire: "Viaţa 1 MEHEDINŢI lui se confundă cu opera. In acelaşi an. privind starea de spirit în ţările care participaseră la războiul mondial. 1985. de fiecare dată în alt oraş. c111 ·inte către studenţi (1914. din 26 iulie 1984). Bucureşti. Într-o perioadă scurtă de timp. Notiţe biografice 11 . în Buletinul Asociaţiei "Simion Mehedinţi". 180: menţiune făcută de autorul însuşi. iJI' 1: S. XV. de Eugen Lovinescu. Introducere în geografie ca ştiinţă (2 voi. nr. Ciornei apare Terra. fapta cea mai bună a vieţii sale. în Revista de filosofie. şcolile pregătitoare ale lui Mehedinţi cu bisericile zidite pe vremuri de sufletele drept-credincioase ale boierilor (vezi C. Propune măsuri pe plan internaţional pentru "o nouă educaţie a tineretului. a III-a: 1928). ele au contribuit cu mare eficienţă la cunoaşte­ ren de către tinerele generaţii a pământului şi a poporului român. o culegere de articole critice scrise cu talent. 1203 pp. nr. în 1910 publică (sub pseud<111imul Soveja). a VII-a: Ulii. a III-a: 1939). 1923. Pământul etc. Şcoala păcii. în Simion Mehedinţi. In 1928. Mehedinţi _ ro altă biografie".!. După ce. 13 S. cum vom vedea.. Viaţa Românească. Altă creştere: şcoala muncii (1919. "Şcoala geografică românească formată de Simion Mehe1\in(i". Ornea a emis opinia că ar fi aparţinând în realitnh' lui~Mairu. 1.) 15 . rosteşte comunicarea Coordonate etnografice: civilizaţiq şi cultura. \ 11 1904 organizează la Iaşi primul congres al profesorilor de ge•·~. Sentimentele şcoalei române faţă de ideea răz­ boiului. Bucu- reşti. In această calitate. 11 Despre această scriere. Maiorescu". 2.. pentru a o face să pară mai autentică. "Şcoala nouă şi duşma­ nii ei". 19-21. A.escu însuşi. Constantin Rădulescu-Motru a asemuit. Cultura naţională. la invitaţia lui Spiru Haret. ed. preluase dil''cţ. Poporul. pp. ed. care. nr. datorată primului război mondial. pp.activea~ă ca ministru al instrucţiunii publice. micul volum Titu Maiorescu. p. dacă yoim în chip serios să ne îndrumăm spre pacificarea omenirii" 13 . discuţii. de fapt un veritabil tratat. "Intâmpinilll la o dublă expertiză". Anul 1931 reprezintă momentul de apogeu al carierei savantului. Pl'· \. cu participarea intelectualilor dill partea locului.rafie din ţară. 30. p. '! 1 . în România literară. Z. congresele erau adevărate "evenimente culturale~\11 şi. p.Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale (reeditat în 1930) .crescuse doar (şi era membru important) în 1•Mcul Junimii. 15 • Anul în care a apărut Terra nu este precizat între datele tehnice ale cărţii. Opere alese. Sturdza. Editura Humanitas. 1-10). 1. 73. pentru tonltl clasele: România. Ornea. Focşani. proaspătul profesor de geografie începe elaborarea UJII'I lungi serii de manuale şcolare în specialitatea sa.de la 5 martie la 24 octombrie 1918 . Primăvara literară (1\J \4. 1930.

57). apare (tot de două ori) anul 1931. Epitaful pe care şi l-a compus: Pro patria vixit Veritatem dilexit Terra scrips it 17 ar putea sugera. Se stinge la 14 decembrie 1962. acesta se autopensionează. Simion Mehedinţi a ridicat geografia românească la un prestigiu care a depăşit vadul interesului strict profesional. şi voi aştepta şi dincolo peste pragul cel mare .· turisiri (1946). p. în două rapoarte prilejuite de aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Societăţii Regale Române de Geografie. cu gândulla satul natal şi la viitorul românilor. Qpere alese.Viaţa. directorul Fundaţiilor. 102. Trilogii: Ştiinţa . Sub acuzaţia de determinism geografic. in Simion Mehedinţi. adică tocmai versul al doilea din ceea ce va constitui propriul său epitaf (cf. Metamorfozele spiritului geografic Pe durata unei jumătăţi de secol.E o superioară sinteză ştiinţifică. În 1943. respectiv p. ca şi pe masa de lucru a savanţilor interesaţi din toată lumea" (Reuue de geoJogie et des sciences connexes. Este gestul prin care o conştiinţă împlinită îşi urmăreşte cu senină detaşare (cartea e scrisă la persoana a treia) propria fenomenologie. Caracostea. întrucât sunt documente oficiale şi.. Acest epitaf îi dădea târcoale de mai multă vreme. Bucureşti. o carte de filosofia ştiinţei. 1934. Într-o notă din Trilogii (scriere a savantului mai puţin cunoscută astăzi. 13/nota 2. cu scrierile sale. Bucureşti. Vremurile în schimbare încep însă a-i deveni potrivnice. 1934. La scurt timp se vede nevoit să-şi ia rămas bun de la Academie. împreună cu alte figuri de seamă ale eulzia apărută în revista internaţională tipărită la Liege. prima a celui în curs. cit. 1 Adevărul a iubit. Cugetarea 1 Georgescu-Delafras. implicit. De altfel. 344).).. Cele două dări de seamă ni se par mai demne de încredere. de un erudit eclectism). cu aplicări la poporul român. p. p. "Simion Mehedinţi despre rolul factorului geografic în istoria poporului român". 1936. Cele două rapoarte. revărsându-se generos în mediul cultural. de Geografie LIV (1936). gest semnificativ pentru afinitătile umanistice ale savantului. De fapt. Eu aştept aici. Amintiri şi măr. cărturarul D. atât în ţară cât şi în străinătate (Italia. ed. Reuue de geologie et des sciences connexes). prin ultimul stih. recenziile. că însuşi cel în cauză şi-ar fi hotărât în istoria noastră spirituală un loc de naturalist. îi cere câteva date privind formaţia sa ştiinţifică şi literară. judecând lucrurile chiar la scara geografiei universale. sunt mai aproape în timp de apariţia Terrei cu zece ani faţă de Premise şi con· cluzii. Editura Fundaţiilor Regale îi editează în două părţi primul volum de Opere complete. În 1947 văd lumina tiparului ultimele sale scrieri antume: comunicările academice Metoda geografică în ştiinţele naturale şi sociale şi De senectute. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 15 turii române. sub!. Franţa. S. de asemenea. îl exclude în chip abuziv dintre membrii săi. de care am fost şi eu. C"- . Mehedinţi.Şcoala . prezentate de Simion Mehedinţi ("Mişcarea geografică in România") şi Vintilă Mihăilescu ("Raport asupra miş­ -cării geografice din România în ultimii 10 ani"). ca autor al menţionatnlui tratat de geografie. şi-·acuzaţiile de ordin teoretic: . a răspuns sec: "Pe mine nu are cine să mă dea afară din Academie!" A respins. Atelierele grafice Socec. pentru conformitate a se vedea extrasul S. Mehedinţi şi V.ceea ce ştiu bine că are să vină: recunoaşterea că nu eu şi ceilalţi vizaţi odată cu mine ne-am făcut vinovaţi de aşa-zisul determinism geografic. Refuză orice • compromis cu noul tip de putere politică 16 . fără ca titularul ei să fie consultat. Mihăilescu. o operă de mare interes pentru istoria geografiei (româneşti şi universale). Terra. 1 Terra el a izvodit". Această solicitare a fost stimulul care l-a determinat pe Mehedinţi să scrie Premise şi concluzii la "Terra". Drept urmare. reformată după normele comunist-totalitare. un amplu monolog despre vocaţie. 134). Mehedinţi remarcă intenţia lui Renan de a i se scrie pe mormânt cuvintele: "Veritatem dilexit". Savantul a făcut din ştiinţa al cărei temei l-a aşezat Ia noi nu o cunoaştere 16 Ademenit cu promisiunea de a fi rechemat la Academie dacă aderă la regimul nou instaurat. R. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură.Aud vorbindu-se mereu de aşa-zisul determinism geografic. 30/nota 1. Ca o formalitate curentă. ci s-au făcut vinovaţi de necunoştinţă de problemă cei care ne-au învinovăţit pe noi de acest soi nou de determinism" (Ion Conea. Milano/Bologna. 17 In traducere liberă: "Pentru patrie a trăit. ce merită a fi tradusă într-o limbă mai răspân­ dită" (Scientia. sau: . Pe de altă parte. R. în plus. In 1938 catedra de geografie este trecută de la Facultatea de Litere şi Filosofie la Facultatea de Ştiinţe.. acuzaţi. numele său e trecut la index. 1940. Liege. p. această dare de seamă în faţa veşniciei vorbeşte mai curând despre înălţimea ~'angajării. în orig. p. împreună. insolită. Germania) se întrec în elogii: . Belgia.Această lucrare îşi merită locul în universităţile şi bibliotecile mondiale. decât despre orizonturile ei. Geografia lui Mehedinţi este o geografie cultural-activă: însufleţită şi umanizată. dar care. instituţia pe care o apreciase (şi o onorase) în cel mai înalt grad.14 S. Mişcarea geografică !n România.. MEHEDINŢI graphica în epocă. din cele paisprezece proiectate. au fost publicate în Buletinul S. ca şi unii din cei mai buni elevi ai mei.

1-2. nr. p. 1992.~1. Negulescu.:. P. Titu Maiorescu. Atât de puternic s-a obiectivat spiritul acestei personalităţi în variate direcţii. ba încă şi cu pedagogia.----~---- MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ a Pământului pur şi simplu. C. Aşa se explică faptul observat de Tudor Vianu că "în ansamblul vieţii noastre sociale a apărut un tip intelectual al cărui corespondent nu-l găsim cu uşurinţă în alte culturi. punctată de bune argumente. în care făcea diagnoze social-culturale şi în care îi îndemna pe studenţi la creaţie originală ca suprem criteriu de a fi validaţi de istorie drept o generaţie nouă.". . şi înuăţământ. Scrieri despre educaţie·. 1934. Există temeiuri spre a crede că.. aproape la fel de puternice. etnografia.. literele. P. Publicam. fie că slujea în principal istoria. \lta:tnr~~cn. Negulescu. ci care reflectează la destinul global al culturii noastre şi care se simte răspunzător de întreaga orientare a civilizaţiei ţării" 18 . În spiritul convenţiei dintre catedrele de sociologie (condusă de D. o deţinea ca pe o mărturie făcută personal de Tudor Vianu în anii din urmă ai acestuia. . istoria. frumuseţea şi umanismul creaţiei lor.. Bagdasar. »Revelaţiile recesivităţii". când era vorba de geografia patriei. aproape la fel de bine tăiate. şi anume tipul omului de cultură care nu cultivă numai o specialitate ştiinţifică anumită.Simion Mehedinţi". Bucureşti.1997.a~~. Gusti) şi de geografie (condusă · de S.scu-Motru. Ia rândulsău. ţinut de mai tânărul conferenţiar în cadrul catedrei lui Gusti 19. 288. 20 V~zi Gheorghiţă Geană. recenzie în Arhiua pentru ştiinţa şi reforma socială. La Universita- 16 S.ină obligatoriu un examen la specialitatea cealaltă. IS Tudor Vianu. a scris sub pseudonimul Soveja pagini de critică (Primăvara literară. a discursivităţii ştiinţifice cu analiza filosofică . iar limba din aceste scrieri i-a sunat lui Dela vrancea ca un cântec de vioară.pedagog". anul XII. privită în mişcarea-i liberă prin întreg spaţiul cultural. Bogdan Petriceicu Hasdeu. Personalitatea lui Simion Mehedinţi trebuie. Idem. Într-o unitate de ţel. scriind acestea.trăsături care îl aşează pe bună dreptate printre cei mai de seamă gânditori ai neamului" 22 . el şi-a conturat nu unul. Vianu se va fi gândit şi la Simion Mehedinţi. Filosofia culturii. nici de literat. polimorfismul. Bucureşti. Nicolae Iorga. pp. Pentru a desemna această realitate. 1921). 15-44. Dimitrie Gusti. care prevedea ca studenţii de la o specialitate să susţ. Ulterior. pp. de etnografie.-Răduh. aşadar. Editura' Academiei Române. 10.. pp. şi o lecţie de patriotism înălţă­ tor. P. fost secretar ştiinţific al Secţiei de Geografie a Academiei Române in anii '80. De asemenea. Bucu. ci de pedagog21 • Alţii I-au considerat un filosof autentic. Mehedinţi face parte din fericita pleiadă de ctitori în ţara noastră ai disciplinelor cunoaşterii în forma lor modernă.. . 22 Traian Herseni.s. Bagdasar i-a acordat în istoria gândirii româneşti un loc distinct printre filosofii -~. Acolo. StY!iologi~ ~ . Istoria filosofiei româneşti. Lucian j r_. ci una a Pământului locuit de oameni: de cei ce-au fost. 1 ---------~---_~-~·--~-· -. fiecare s-a simţit parcă dator să dea tonul şi să umple în jurul lui cât mai mult din ceea ce rămăsese neacoperit din pricina vicisitudinilor şi a hotarelor interne din veacurile de până atunci. 17 tea din Bucureşti. un cercetător obiectiv ca N.i'(udcir. Mehedinţi se vădeşte a fi un stilist. etica şi filosofia. atinsă ca urmare a împlinirii şi desăvârşirii idealului politic de unitate naţională..culturii. arhcologia. P. Cert este că dacă istoria literară ~~-- 19 Datorăm această informaţie lui Aurel Banu. ci mai multe profiluri. ed. filologia..~l. unul de întâie mărime.alături~<ie=&. Mehedinţi.. nr. adică un autentic scriitor. limba noastră are un cuvânt la fel de special ca şi "dor". iar în rând cu ei Simion Mehedinţi (şi alţi câţiva) au fost adevărate personalităţi de Renaştere prin măreţia. Chiar şi în lucrările ştiinţifice. E drept că în calitate de mentor literar i-a lipsit simţul modernităţii. 1945. Vasile Pârvan. o fericită îmbinare a însuşirilor de adâncă analiză cu un spirit puternic de sinteză. 151'-152. încât s-a putut încerca şi demonstraţia. studiu introductiv laS. întreţinută cu o riguroasă şi vastă informaţie ştiinţifică. 38-40. 21 Dumitru Muster. l. 1914) şi de literatură propriu-zisă (volumul de povestiri Oameni de la munte. care.ilhiiil(Îi:iie··:Ne*eaN. dar între povestirile sale se află fără doar şi poate cel puţin două~trei capodopere ale prozei scurte româneşti20. A condus vreme îndelungată revista Convorbiri literare (1907~1923). Mehedinţi. Pământul este vatra omenirii. Antologie. de cei ce sunt şi de cei ce fi-vor să fie. Focşani. Cităm dintr-o recenzie la Terra: "Ceea ce trebuie să recunoaştem fără înconjur Profesorului Mehedinţi este o neobişnuită putere de gândire. a doua. Mehedinţi). "Vocaţia pedagogică a savantului encicloped Simion Mehedinţi". în Revista de pedagogie. 87-93. ori teritoriile filosofice. nici de etnograf. 1968. fondatorul geografiei româneşti moderne îşi dublase cursurile de specialitate cu altele (tot atât de ample). geografia. pp. că adevărata vocaţie a savantului n-a fost aceea de geograf. Rădu­ lescu-Motru. El devenea o lecţie de umanism generos. dacă era vorba de geografia lumii. Într-o astfel de viziune. a existat o înţelegere chiar între Mehedinţi şi Vianu privind participarea studenţilor geografi la cursul de 'filosofie a culturii.fv. în Buletinul Asociaţiei . Iar partea dintre Carpaţi şi din jurul lor e vatra poporului român. studiul fenomenelor referitoare la Pământ se îmbina cu antropologia. anume: "vatră". Onisifor Ghibu. nr. Ion Petrovici. anul XVII. îngrijitor de ediţie Dumitru Muster. informatia ne-a fost întărită si de Traian Herseni.

atunci sunteţi o generaţie nouă. rostea. cuvintele lui Simion Mehedinţi nu erau mai puţin răscolitoare.cunoscut tiraje substanţiale . pp. Anunţat ca o continuare la Terra. Introducere în filozofia culturii. şi îndeosebi tineretul. ci de un prestigiu durabil..Soveja". Era mai ales un venerat al tineretului. Şi nu e vorba de o popularitate facilă. după ce. între 13 decembrie 1807 şi 20 martie 1808 (duminică de duminică.Analele Academiei Române. 1940. Aceasta din urmă a fost prezentată în înaltul for la 9 noiembrie 1928 şi publicată în 1930 în . pp. 228-230). 23 Vezi. încât credem că s-a făcut de la sine" 24 • Nu se cade. conferinţele. 272). sau cursurile sale care se bucurau de o largă audienţă . Mehedinţi scria: " . 4-5 (în vol. fapt rar întâlnit în lumea editorială de altădată. selecţie de texte. putem spune că progresul s-ar putea măsura tocmai prin uitare.e suficient să menţionăm că Altă creştere: şcoala muncii. istoria filosofiei (în special la capitolul de filosofie a culturii). ceva asemănător cu Vălkerkunde a lui Friedrich Ratzel. precum şi istoria pedagogiei nu-i pot lăsa uitării unele contribuţii importante. sumar biobibliografic şi note de Gheorghiţă Geană. Ele purtau şi sădeau în magma sufletească a ascultătorilor sensul unei mari responsabilităţi faţă de soarta societăţii şi a culturii române: " . Prima este discursul de recepţie la Academia Română. 1986. răsfrângere a dăruirii de sine faţă de o cauză supraindividuală. în 1806. ed. Ethnos. se înţelege. la Bucureşti. p. savantul se gândea tot mai insistent la o altă mare sinteză. dintre care patru numai între anii 1919 şi 1922. Bucureşti. Mehedinţi şi-ar fi orânduit probabil materialul descriptiv nu numai după criteriul distribuirii lui pe continente.spunea el. menite să îndemne poporul german. 1928. "Soveja" era numele Societăţii studenţilor în geografie. dar într-o altă viziune. rămasă însă în stadiu de proiect. Unele din lucrările. scria Die Grundzuge des gegenwărtigen Zeitalters (Caracteristicile fundamentale ale epocii actuale). atunci nu sunteţi decât nişte exemplare tinere. circulând însă şi în formă de sine stătătoare. Mehedinţi. în faţa trupelor lui Napoleon. Modelul acestui tip de discurs trebuie căutat... curs. 390-398). rostit la 6 iunie 1920. după numele satului natal al Profesorului. pp. 1973. o simplă conti' nuare" 26 . Editura Junimea. Bucureşti. . 1969. totuşi. într-o lucrare autobiografică. termenii problemei sunt clari: pu' teţi să creaţi şi să adăugaţi elemente de civilizaţie şi cultură românească? Dacă da. 1933-1934. doctrinar. * c Simion Mehedinţi s-a manifestat ca teoretician al culturii în numeroase din studiile şi din articolele sale. extrem de deteriorat după înfrângerea suferită de armata germană la Jena.nu poate să fie decât aceea care introduce elemente reşti: Societatea Română de Filosofie. un fel de biblie a învăţătorilor timpului.ll4. Bucureşti. Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea.. în traducerea şi cu Introducerea lui Const. sau că cele două nu sunt mai voluminoase. Lăzărescu. cu caracter sistematic. Rostite în alt context geografic şi istoric. în luările de atitudine şi de cuvânt ale lui Fichte. Spre deosebire de Ratzel. Civilizaţie şi cultură. A doua este tot o comunicare academică. col. de la catedră . cartea lui Emil Bâldescu. Coordonate etnografice reprezintă tocmai principiile ce urmau să prezideze arhitectonica tratatului. Cel puţin aşa ne sugereaz~ prelege26 S. Cele mai de seamă contribuţii aduse de el în acest domeniu le aflăm concentrate în două lucrări. Cărţile lui au. de faţă. Tănase de a valorifica unele idei ale lui Mehedinţi pe linia unor concepţii etnografice asupra civilizaţiei (Al. CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 19 noi în civilizaţia şi cultura unui popor şi un ritm nou în viaţa poporului respectiv . Tănase. Iaşi. cu acest titlu. multiplicat de Societatea . Editura ştiinţifică. Simion Mehedinţi.. adică prin sentimentul că un lucru este atât de uşor. acordat.purtau titluri elocvente: Către noua generaţie. Este adevărat că. La observaţia posibilă că asemenea lucrări sistematice nu au fost mai multe. să luăm aceste cuvinte drept o invitaţie de a le da curs în litera lor.( tul Ethnos s-ar fi înfăţişat probabil drept o mare frescă a eul. pp. la Academia Regală de Ştiin­ te din Berlin). Marin Bucur. Din perioada de după al doilea război mondial menţionăm încercarea lui Al. 25 Ediţia în limba română a apărut. Editura Casei Şcoalelor. intitulată Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. probabil. Mehedinţi. Editura Minerva. Prestigiul dobândit în epocă de Simion Mehedinţi ca om de cultură a atins cotele cele mai înalte. Mehedinţi. cit. Editura ştiinţifică.turilor lumii. precum şi ediţia S.. trata.. de pildă. înflăcăratele Reden an die deutsche Nation (Cuuântări către naţiunea germană 25 ). 355-356. Istoriografia literară românească. care. Datoria generaţiei actuale etc. explicaţia e că după publicarea tratatului Terra. p. 0 generaţie nouă. 1968. gânditor social-politic şi ·pedagog. 24 S. MEHEDINŢI îl înregistrează doar printre amatori şi erudiţi 23 .18 S. la restabilirea prestigiului naţional. Datoria generaţiei actuale. purtând titlul Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. dar şi după cele două categorii preluate din filosofia culturii: civilizaţia şi cultura. a numărat până la 1941 şapte ediţii (a opta a apărut în 1997). Memoriile Secţiunii Istorice". dacă nu. "Humanitas". Domnilor..

fraţii Wilhelm şi Alexander von Humboldt.. e un mozaic de etnii. Acesta nu doar a scris extensiv despre antropogeografie. după produsele lor de civilizaţie şi de cultură. voi. care nu e alta decât ordinea reclamată de lanţul cauzalităţii naturale. "Franz Boas and the Humboldtian Tradition: From 'Volksgeist' and 'Nationalcharactcr' to an Anthropological Concept of Culturc". cercul se mchide. ajungând să-şi ~ristali30 S. m fine. Ratzel. El îşi creează un nou univers. etnograf~a po_ate ~ cons~derată "pedagogia omemni . Opere alese. la rândul său. cât şi din punctul de vedere dinamic (al transformării în timp)" 30 . istoriei şi omenirii ca un ansamblu complex. Nu vanitatea şi nici curiozitatea gratuită îl vor fi împins pe Mehedinţi spre acest nou tărâm. 1901. Madison.. cit. De aceea. Ratzel era preocupat de compoziţia etnică a omenirii. fireşte. Urmând această cale şi ajungând la învelişul cel mai complex. se poate compara cu . Die Gesellschaft fur Erdkund~ (Societatea de Geografie) îşi propunea să trateze problemele etnologice laolaltă cu cele geografice 29 . (cd.28 Friedrich Ratzel. căci specia umană. Ryding. iar nu cronologic . Coloratura etnografică a acestor lucrări ne ajută să înţelegem resorturile ce 1-au împins pe geograf spre cercetarea fenomenelor de cultură. deci. De altfel. în Sociologus. Vezi despre această tradiţie: James N. dar picioarele ei sunt totusi pentru totdeauna înfipte în pământ. Stocking. pe urmele lui Carl Ritter. omul devine el însusi o nouă realitat~ "un nou cosmos". pp. mtrucat la pedagogie se poate ajunge şi dinspre geografie. . 1996. Prin aceasta. Gustav Klemm. Obiectul geografiei". sau "Disertaţia inaugurală. lui i se cuvine o ştii~ţă aparte. Pxtras. din a căror sinteză urma să se cristalizeze Ethnos. In particular. 16.etnogr~fia. Ryding şi Matti Bunzl. etnografia având în vedere ceea ce îndeobste numim cultura populară". în existenţa ei concretă. Ne aflăm. Această ştiinţă. omul ocupă un spaţiu relativ restrâns. influenţa lui Ratzel. cronologică. 8. geografia e privită drept "casa de educaţie a omenirii". de relaţia dintre migrarea populaţiilor şi mediu. litosfera şi biosfera . Jr. În ceea ce îl priveste.atmosfera. tradiţie aureolată de ilustre figuri precum Johann Gottfried Herder.). să-I considerăm pe Mehedinţi (prin magistrul său de !a Leipzig) drept o personalitate adăpată la întreagă acea tradiţie. 1-28 şi Matti Bunzl. El considera această influenţă drept o fatalitate: "Creşterea noastră întru spirit şi cultură.. prin mijlocirea căruia se raportează la restul existenţei: universul valorilor (materiale si spirituale). Urmează o trecere de la etnografie la pedagogie: în măsura în care obiceiurile diferitelor popoare dau seama de felul de a ~~~ci ~l _?-Cestora. se înscria într-o ilustră tradiţie germană de abordare a cosmosului. erster Band. ed. Mehedinţi. fără teama de exagerare. p. chiar de la înfiintarea ei în 1828 de către Carl Ritter. new senes. Omenirea e capabilă să ridice capul spre eterul pur. Noi suntem · pentru totdeauna legaţi de pământ şi de datele terestre. 25 (1975). etnografia urmează a studia viaţa şi evoluţia popoarelor şi a feluritelor grupări etnice.reflectă. Mehedinti' se înaltă ~ult deasupra nivelului empiric al etnoirafiei. geograful este izbit de faptul că acolo operează un agent de o condiţie specială: omul. pentru "etnografie"). . Carl Ritter. de influenţa mediului geografic asupra organizării social-umane şi a comportamentului cultural. Obiectul şi definiţiunea geografiei.Alternatives in NineteenthGerman Ethnology: A Case Study in Sociology ofScience". tot ceea ce numim progresul civilizaţional. 17-78 .S. 27 Centu~ CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 21 Încă de la începutul carierei sale stiintifice. Mehedinţi. p. Theodor Waitz. De altfel devenirea spiritului geografic . ' 29 A se vedea James N. atât din pund~ul de vedere static (al distribuirii în spaţiu). ştiinţă a Pământului considerat în' relatia ~e' ciprocă a maselor celor patru învelişuri. în S. în George W. Leipzig Verlag des Bibliographischen Instituts. anume domeniul culturii. Trecerea lui Mehedinţi de la geografie la etnografie. pp.. În economia generală a planetei. . a creşterii complexităţii. articolele citate (nota 27). Cele patru învelişuri . Viilkerkunde. 3.nu se opreşte aici. 20 ) rile sale universitare. iar ramura pomului poate fi susţinută numai de trunchi. hidrosfera. specific german.o trecere de tip fenomenologic. Adolf Bastian etc. aşa cum tot din prelegerile universitare se născuse Terra. odată ce. H1story of Anthropology.care nu trebuie confundată cu o devenire în timp. dar e şi autor al unei ample Vălkerkunde în trei volume (titlul reprezentând un alt termen. în faţa unui punct de plecare foarte concret de interes imediat pentru o disciplină descriptivă . germinaţia unei plante şi cu zvâcnetul unei păsări. Mehedinti defineste geografia drept " . The University of Wisconsin Press. "Volhsgeist" as Method and E_thic. 2 7 Trebuie. Temeiul este obiectiv: urmărirea consecventă a unuia din firele conexiunii universale. dar în dinamica vieţii planetare importanţa lui este inegalabilă. este etnografia.trebuie cercetate în această ordine. J!ssays an Boasian Ethnography and the German Anthropological Traditwn. p. Mai precis. Aceasta cere cu ne~esitat~ abordarea geografică" 28 . afirmă Mehedinţi.117. Iată mecanismul fenomenologic prin care conştiinţa geografică trece spre conştiinţa culturală. 1885. ŞI. . Această disciplină acoperă însă o regiune ontologică faţă de care filosofii au simţit adesea o atracţie irezistibilă.

cit. pe Mehedinţi pe un teren filosofic cert.A urmări istoria cuvântului francez civilisation ar însemna a reconstitui stadiile celei mai profunde dintre . cele două concepte au urmat traiectorii diferite. Mehedinţi nu s-a mulţu­ mit doar cu elaborarea unei scheme nude. iar "tiparele de unificare a ideilor despre lucruri" sunt tocmai categoriile. cunoscută din ideile lui Jean-Jacques Rousseau. dar si a altor cercetători ai fenomenelor culturale. Definiţiile şi determinaţiile pe care aceste categorii le primesc 31 le vom găsi poate întrucâtva convenţionale.. Schiller. Pe de altă parte. 285. o anume perspectivă epistemologică îl situează.. în Lucien Fcbvre et al. Mehedinţi nu scapă prilejul de a dezbate un spectru larg de probleme. Le mot et ['idee. "'Civilisation'. Ceea ce îl preocupă în chip programatic pe autorul Coordonatelor etnografice este intenţia de a pune la îndemâna etnografilor. Paris.. ci sunt adânc inculcate în structura acelei opere de excepţie. "'Kultur'. cu reguli. metode şi teorii orientate spre exactitate. Iar când e în joc cultucrările sale etnografice către filosofie: atât din 3l CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Vezi în volumul de faţă pp. Stocking.ne aminteşte de funcţia sintetică a intelectului în concepţia ascetului de la Konigsberg -. Dezvoltând aceste ( teze. Un al treilea aspect care vine să-i consolideze lui Mehedinţi poziţia de filosof. Ea conferă şi sistemului geografic întruchipat în Terra virtuţile filosofice general recunoscute.înseamnă a unifica". p. Prima afirmă dihotomia între civilizaţie şi cultură. cel puţin la fel de remarcabilă ca aceea de etnograf. deasupra oricărei obiecţii. care nu se instituie ca o aură exterioară. 1993. Le mot et ['idee. este îndatorat cuvântului german Kultur. Una din obsesiile lui. venind din rădăcini diferite. 32 A se vedea această caracterizare în George W.A gândi ştiinţific. ' 23 ra. uză permanentă. Viziunea este kantiană. Evolution d'un mot". Madison: The University ofWisconsin Press. dar numai până la limita de unde Mehedinţi se arată refractar faţă de apriorismul criticist. toate firele cauzale pleacă de la fiinţa umană şi se întorc tot acolo. indiferent de domeniul ştiinţific particular în care el descinde. 22 zeze gândurile într-un discurs de evidentă calitate filosofica. Aşa cum s-a remarcat: . este legarea produselor culturale şi civilizaţionale de condiţia umană a genezei şi a funcţionalităţii lor.. Înainte de a ajunge să se confrunte unul cu celălalt. totodată. Cele două "concepte înfrăţite" 32 întruchipează opoziţia. Luapar drept roade ale unei duble deschideri partea obiectului.mai spune el. a doua postulează apariţia prin muncă a tuturor formelor de civilizaţie şi de cultură şi. 61-79 (inclusiv discuţii pe marginea capitolului). prin care Mehedinţi apare angajat ca puţini alţii până la el (şi de după el) în acţiunea de a insufla etnografiei prestanţa de disciplină· ştiinţifică matură. Goethe şi îndeosebi de fraţii Humboldt34 . p. urmărit însă cu mijloacele unei cugetări capabile să se desprindă lesne de nivelul empiric. cât şi din partea subiectului. Astfel. s-a născut ceea ce s-ar putea numi un sistem operaţional de filosofie a culturii. răzbate sensul superior al tentativei constructiviste. condiţia ştiinţei. împărtăşită c~ u~ precept în cadrul morfologismuiui ----istoric.revoluţiile pe care le-a înfăptuit (şi le-a suferit) spiritul francez din a doua jumătate a secolului 1 al XVIII-lea până în zilele noastre" 33 . aşa cum a fost el şlefuit de Herder. .. în Lucien Febvre et al. căile progresului. Jr. valoarea muncii. Kant. Un astfel de rost îl au categoriile. Histoire du mot". ed.firească la un om de ştiinţă. de cercetare etnografică. cealaltă este o emanaţie a mijloacelor. îmbunătăţirea educaţiei etc. Două concepte înfrăţite: civilizaţia şi Distinctia între civilizatie si cultură cultura a fost o idee de circulatie europeană.. Două sunt tezele acestui sistem: una dă satisfacţie scopului. 1930. totuşi mult mai explicită decât la alţii -era cercetarea cauzelor. pozitiviste. The Ethnographer's Magic and Other Essays in the History of Anthropology. între ordinea tehnică şi ordinea morală. .S. · 33 Lucien Febvre. sensul artei. Civilisation. dar care definiţie nu implică un dram de convenţionali­ tate? Apoi. ştiinţa ar arăta ca o scară fără trepte. precum: sensul istoriei. a omului însuşi. Pe lângă disponibilitatea obiectivă a materialului. câteva instrumente precise pentru analizele curente şi mai ales pentru ordonarea materialului empiric. pp. investigaţii · istorice au dus la concluzia că termenul "cultură". spune Mehedinţi undeva. în uzul său modern. civilizaţia şi cultura. Conştiinţa epistemologică îi este de altfel călă. probleme ce-l frământă şi astăzi şi îl vor frământa întotdeauna pe om. 1. categoriile principale ar fi. La Renaissance du livre. utilă în recoltarea si în taxonomizarea materialului etnografic. dintr-un scop foarte concret. cum am văzut deja. În cazul etnografiei.. fără de care. Civilisation. 34 Emile Tonnelat. 74-100 şi 101-121. aşadar.

maturizării. Istoria civilizaţiei române moder~e (ed:ţ1e" Şl studm :ntroductiv de Z. distincţiei i s-a imprimtlt tăria unei opoziţii. în dimensiunea sufletească a omului: Tensiunea abordării a atins o culminaţie în concepţia lui Oswald Sp 1mgler. intră în deprinderi şi se prefac cu' timpul. prin adaptare ~ umtc:t:a: no':'stră temperamentală. Nu o dată. Rădulescu-Motru.şi ciclu al naşterii.. 1997. op. CIVIlizaţia se transformă în cultură"40. Un prim moment de referinţă: în 1904. civili7Jlţia. ' v(t A ' G:·) 36 • C. o viziune antitradiţi~nalistă asupra mstituţnlor romaneşti. Tezele iui Lovinescu (inspirate de sociologia lui Gabriel Tarde') erau de un radicalism provocator. C. Editura Minerva. adică pe cale teoretică. "Cărţi fundamentale ale cultun1 romane. Prompt. ci într-un 'raport de sllccesiune. întocmai cum se stabileşte între elementele sufletesti din năl!ntrul unui singur individ"37. de asemenea. Stocking.\Ul semn al sensibilităţii etnografu:e a anilor '20" (subl. ' In 1924 şi 1925 apăreau primele două din cele trei volume reunite de E. în The Ethrwgrapher's Magic and Other Essays in the History of\-lnthropology. pe când cultura 35 Georg<> W. ns. accente polemice. In toamna aceluiasi an Lovinescu scoase şi volumul de încheiere. 25 "pătrunde adânc firea poporului" şi se poate transforma. Ca urmare. "personalismul energetic": "Pentru ca un popor să fie apt de cultură.după ediţia: E. Printr-un exces de convenţionali­ tate.afirma că dvilizaţia are un caracter exterior. Rădulescu-Motru si-a asumat misiunea de purtător de cuvânt al traditionalismului . Dar to<wai în focul polemicilor se rafinează ideile.un semn al sertt. Plecând de la faptul că în ţările apusene burghezia s-a cristalizat în răstimp de secole astfel încât instituţiile corespundeau în acele ţări sufletului naţional. Lovinescu. col. !:-ucrarea. ' 1 ·' ) S. cit. Rădulescu-Motru . VIZIUne bazată pe ideea sincronismului a circulaţiei valorilor de la o cultură la alta prin imitatie. p.. adică celeilalte modalităţi de autoproiecţie umană înrădăcinată. 276-341 (ch. 7). ma\ apropiate sau mai depărtate în timp. Libră­ na Socec.. la rându-i. dar simpto1natic pentru criza unei lumi în care impulsul pragmatic începuse 3 dezechilibra cumpăna esenţei umane în defavoarea vocatiei id('~le a omului. G. 254 (subl. Se cere ca îptre conştiinţele membrilor săi să se stabilească o unitate sufletească.Gh. În această !'lchemă. Opinii aparent paşnice n-au fost în ultimă insqmţă decât ecouri. ' · 40 E. discuţiile pe tema civilizaţie-cultură au purtat. acee::\ dintre Constantin Rădulescu-Motru şi Eugen Lovinescu. sentimentul natwnal SI sentimentul liber~-~---····­ tăţii individuale (proprii clasei burghe~e). putem afirma că dihotomia în discuţie a fost. ed.ibilităţii filosofice a timpului 35 . în care. aceste bun~ri materiale c~ntinutul civilizaţiei -'-. Concepţia neeasta săvârşea în planul realităţii un act ce ar fi avut acoperire 1111mai într-un plan logico-analitic: despărţirea a două atribute.ostind la Academie comunicarea "Ideologia revolutionară în cuitura romana (22 mai• 1925)39 . numerele din 30 mai şi 6 iunie 1925. se cere ca el să fie apt de o personalitate. 37 Ibidem. Să mai reţinem. caracterizează această distincţie drept . ale poh~micii centrale. Lovinescu constata că !'socie~:ea noastră s-a f~rmat prin i.). CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI La începutul secolului al XX-lea. Gh. introduce o nuanţă de depăşire a antinomiei dintre civilizaţie şi cultură: "Drumul de la cultură la civilizatie nu e ireversibil· devenind condiţiile vieţii noastre. în valori sufleteşti. "N-am participat cu nimic la elaborarea acestor sentimente. dezbaterile despre civilizaţie şi cultură au devenit o parte esenţială a acelei ramuri de gândire numită în Germania Kulturphilosophie (filosofia culturii). . ns. · L~ noi în ţară. 64-65 . Ornea). înţeleasă restrâns ca lume a valorilor materiale. Mai mult decât n simplă parafrazare a unei interesante formule.mitaţi~ şi nu prin elaboraţm lenta .c~tat~le su_nt .). chiar. tot aşa cum n-am participat cu nimic nici la alcătuirea instituţiilor noastre juridico-politice"38 . prOJ?O~a. pp. Poate nicăieri. pp. 38 Toate . pp. Tot atunci. fătis ori latent.. se imită şi se răspân­ deşte foarte repede. Lumea contemporană (Spengler dădea la iveală operrt sa principală. 39 Publicată parţial în săptămânalul condus de Liviu Rebreanu Miscarea literară. cu alte cuvmte. Lovinescu.. Ele nici măcar nu 1'rau aranjate într-un dualism epifenomenal. Lovinescu sub titlul Istoria civilizatiei române mo· ~ern_e. r:tre definesc laolaltă genul (şi geniul) uman. pesimismul de 'amintire n11nantică al acestei viziuni. flpengler a asemuit culturile unor organisme vii: ele ar urma aceh. între 1918-1922) ar trăi înltLO epocă de civilizaţie. 179.24 . ba se poate chiar pierde. Declinul Occidentului. 1904. anacronic ca formulă estetică. cel mai comentat reprezentant al morfologismului istoric. "n~i le-am primit sub for~a lor ultimă şi integrală pe cale de ideologie". îmbătrânirii şi morţii. asemenea di~duţii nu vor fi atins gradul de înfruntare ca în perimetrul românesc. continuâ:n'd polemica. Rădulescu-Motru îşi prefigura parcă viitoru-i sistem. Bucureşti. era contrapusă culturii. p. civilizaţia ar fi tocmai faza ultimă a culturii. adică de inevitabilă decadenţă. "dar de pierdut ea nu se pierde decât dimpreună cu poporul care a cre~~-o"36. cit. Jr.cel puţin în Europa. Bucureşti.Gh. 65-t37. senescenţa ei fatală. Cultura română şi politicianismul. G.

totuşi. P.. 26 MEHEDINŢI Această polemică a stimulat şi alte luări sau precizări de po~i­ tie. ce înţelege S. part 2. a doua. civilizaţia nu este decât societatea care a asimilat şi şi-a integrat (şi continuă să facă acest lucru ca o condiţie sine qua non a propăşirii sale) valorile culturale care-i sunt necesare. 41 tură si Artă. · . Lucien Febvre. vol. Le pays et le peuple roumain (1927). Pagini dense au mai dedicat problemei Thdor Vianu 42 şi P."suma tuturor creaţiilor sufleteşti (intelectuale. . 197-209. Sigmund Freud. Outline of a Complementarist Conceptualisation". Pentru Lucian Blaga subiectul în cauză s-a ivit ca Ul} prilej de nouă aplicaţie a ideilor proprii despre stil şi metaforă. Mehedinţi numărându-se printre ei fiind dezvoltarea integrală. Negulescu. ceea ce constituie. pp. 1998. O apreciere adecvată a acestei poziţii trebuie să înceapă de la temelie. 1997. 48 Vezi Coordonate etnografice. 256. V.Ethnicity and Globalisation. 7. In Către noua generaţie (1914) el îmbrăţişase distincţia între civilizatie si cultură fără însă a acorda subiectului prea mare întinde~e. vol. le lipseşte însă celălalt aspect: metaforicul. dimpotrivă. . Mehedinţi prin civilizaţie?. armonioasă.în ultimă analiză. desigu~. destinul faptelor culturale. . I.. pp. Mehedinţi. economie. nici nu avea cum să o încheie. nr. . 28-29. din 1930. Friedrich Schiller. există. Introducere în filozofw culturii. 565-566.). 1945. precum ·si sub forma unor adaosuri vădit circumstanţiale în ediţia a doua. pp. 44. la un asemenea grad de complexitate a fenomenelor. în Revista de filozofie. Trilogia culturii. In discurs~! de recepţie din 1920 distincţia dispare. tendinţa de a considera fenomenele legate de globalizare şi cele privitoare la etnicitate drept inconciliabile. 47 Coordonate etnografice. a discursului de recepţie. iar etnicitatea se conservă mai ales în sfera culturii (literatură. . toate trei bolaltă. Tudor CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 27 cultura pătrunsă în toate celulele vieţii sociale. Poziţia sa este.soluţie de inspiraţie lovinesciană. Pe măsură ce conţinutul conceptelor s-a lămurit. 11. Cu timpul. sau. 49 Ibidem. Friedrich Nietzsche. In epoca actuală. de Gaston Richard. 44 A se vedea z. Bucureşti. Negulescu43_ Alţi cercetători se vor strădui să scoată în evidenţă din perspectivă marxistă substratul ideologic al distincţiei dintre civilizatie si cultură cu accente discriminante. teoretizările în jurul relaţiei dintre civilizaţie şi cultură s-au rărit. Aşadar. 85 în volumul de faţă. cu introducerea în plus a conceptului de "societate" 46 . . 783-790. polaritatea dintre ele s-a estompat. Emile Durkheim. 5. p. dar reapare amplu dezvoltată în Coordonate etnografice. După * cum se vede. Cazul lui Simion Mehedinţi este unul din a doua categorie. între alţii. Vianu.ă se vedea Gheorghiţă Geană. Fundaţia Regală pentru Litera1944. 1968. Tănase. rasiale chiar44 .suma tuturor descoperirilor tehnice care au înlesnit omului adaptarea sa la mediul fizic" 48. artă. o pecete stilistică. Thomas Mann. Volumul cuprinde texte semnate. pp. Thomas Jefferson. Cu acest termen-cheie putem afla uşor dacă sau în ce 45 Al. 1965. la 1928.. Classical Readings on Culture and Civilisation. Publicom. Bucureşti. adică de la definiţii. P. în Revista de filozofie. pp. 1477-1490 şi C. filosoful-poet transpune relaţia dintre cele două feluri de plăsmuiri omenesti în planul expresiei: toate faptele de civilizaţie "poartă. Dar prin cultură?. a societăţii şi afirmarea nestingherită a resurselor creatoare ale oricărui popor. . una în care se întâlnesc în chip fericit spiritul de fineţe în nuanţare cu claritatea decantării. însă. Ornea. p. in Social Anthropology. 435-558. Editura Academiei. 1973. în lumea contemporană. 119. London and New York: Routledge. Civilizaţia este dimensiunea culturală a societăţii. 419. credinţe) . Georg Simmel. Scrieri inedite Destinul omeruru.'Cultură' şi 'civilizaţie' în filozofia burgheză _dm România". distincţia între civilizaţie şi cultură îşi ---poate releva noi disponibilităţi de operaţionalitate în contexte altădată necoapte. sau unitatea dintre societate şi 'cultură" 45 . Alexis de Tocqueville. etice şi estetice) care înlesnesc adaptarea individului la mediul social" 49 . Am încercat. un factor de echilibru dinamic. vol. Guhan. directorul publicaţiei. Faptele de civilizaţie nu sunt destinate să reveleze un mister prin mijloace metaforice" 41 . de pildă. Această poziţie a atras atenţia şi în afara ţării 47 . Trebui~ tot~şi preciz~t că accentele dezvăluite nu cad cu regularitate crezul dominant al gânditorilor români de seamă implicaţi în distincţia cu pricina .S. 1971. Editura ştiinţifică. comunicatii etc. în Revue internationale de sociologie. au fost recenzate.S. pp. să demonstrăm că globalizarea şi etnicitatea sunt complementare şi că tensiunea dintre ele poate fi. din alt unghi de vedere. Norbert Elias. ed. Bucureşti. Actualitatea problematicii dezvoltate pe seama conceptelor de cultură şi civilizaţie şi a relaţiei dintre ele este probată şi de apariţia recentă a unei antologii de texte clasice: John Rundell and Stephen Mennell (eds). opinia lui Mehedinţi nu a pus punct discuţiei. In esenţă. . 43 P. 46 In pofida aparenţei de anacronism.Civilizaţie' şi 'cultură' în epoca noastră". Tănase: " . nr. p. ( ') ( ) . 1936. la fel cu creaţiile de cultură. Bucureşti. 42. Unul din temeiurile conceptuale ale acestei complementarităţi este tocmai cuplul civilizaţie 1 cultură: globalizarea se petrece mai cu seamă pe dimensiunea civilizaţiei (tehnică. împreună cu ediţia a doua a discursului Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele sale şi cu o altă lucrare a lui S. Se observă îndată că factorul comun al celor două definiţii este conceptul de "adaptare". Lucian Blaga. p. de Immanuel Kant. Notabile în acest sens punctul de vedere exprimat de Al. Filosofw culturii.

normative.t să apelăm la vreun inventar al definiţiilor conceptului de "cuhură". de relatia stimul-răspuns. care însă nu s-a produs.1e (de fapt dubla definiţie) propuse de Mehedinţi.· ~de stimuli.material şi sufletesc. ştiinţă. în esenţă. filosofi. 329). istorice.tă de a. op. respectiv spirituale).rivioral Sciences.28 S. Riguros vorbind. mai ales în mediul social. atrage atenţia o subgrupă car-a::terizată prin: .a. morală.. 108): ta Sub acest aspect (dar nu numai). cit. distincţia între cele două categorii. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI măs:lră definitiile de mai sus se înrudesc ori nu cu altele: n-avem de&. dar păstrând totuşi un rest de nuanţe faţă de expresia din urmă. biologice sau psihologice52 . pentru nişte subclase de fenomene specific umane (materiale.. no. Dublul caracter al muncii îl va fi determinat pe Mehedinţi să conserve dihotomia între cele două categorii de fapte.ntrop~logul ~r. 228 (în voi. semnificând. Kroeber and Clyde Kluckholm. vădit sub forma unei dificultăţi de limbaj. de unitate a _limbaJY:. Prin efectul său compensatoriu. Dacă răspunsurile adaptative îşi au vreo predeterminare. deci la peste douăzeci de am ~upa defin:ţ1a lm Mehedinţi): nCultura poate fi definită ca întreaga s~ă a. pe scurt . tot aşa le repară şi sufletul pe ale sale. Primii doi conferă ace&ui termen un pronunţat sens psihologic. atunci aceasta vine deopotrivă din vocaţia creatoare a pare să spună savantul român53 . care în ce constă particularitatea viziunii lui Mehe- punct. fie socială) şi~ satisfacerea ei.Accentul pe adaptare. Anevoie vom ptLtka detecta în alte definiţii din tabelul Kroeber 1 Kluckhohn un asemenea sens. ~ Redăm. este vori:. o lume mai bună. !Il Vezi A. în conformitate cu un ideal.: civilizatie si cultură) ori de câte ori cineva ar voi să se refere la clasaJnt~eagă. este chiar un inventar eri~ si istoricso. 51 . O anumită CO]}(Jtaţie 'încorporează şi dubla definiţie dată de Mehedinţi. echtpam~ntu~m m~te-.soc1ale Şl se adaptează la mediu" (apudA. La Simion Mehedinţi. La grupa definiţiilor psihologice.. . Numai că ceea ce înteleg Kroeber şi Kluckhohn prin "adaptare" se deosebeşte. totuşi. se caracterizează prin multă supleţe. definiţia d:. Să reluăm însă este motivaţia dinţi? Până la un ei şi * problema dihotomiei civilizaţie-cultură. în colori întinse pe pânză.tam~ Ralph Piddington (în 1950. L.. Ele se cer sepa. "Ideas of Culture. de a corecta imperfecţiunile lumii reale. la o exprimare conjuncţio­ nală (i. . deşi foarte clară. psihologi. In schimb.. e. .. ctt.. în sunete.. Dintre toate însă. Nicăieri această vocaomului ţie nu se vădeşte şi împlineşte mai bine ca în activitatea din do. structurale. New York: Vintage Books. ed. total' de ceea ce înţelege învăţatul român. ci ca "descoperiri" şi "creaţii" datorate omului. mai frumoasă şi mai armonioasă decât aceea pe care o întâlnim în viaţa de toate zilele. în marmură. plăs­ mur. Mehedinţi. exprimat prin relaţia dintre o nevoie (fie biologică. psihologice. pentru caracterul ei tipic. Un asemenea inventar există. Într-o viziune tipic metafizică. L. semnificativă pent~~ sens. 35. pe care în Coordonate etnografice îl vom găsi exprimat în forma "dublului caracter. încununată în viziunea despre om ca "mutaţie ontologt· ci~ ' 29 meniul artei: "Cum corpul îşi repară rănile. invESteşte în termenul "adaptare" un sens ecologtc . rial 'i intelectual prin care oamenii îşi satisfac nevoile b10logtce Şl .ează pe om printre celelalte vieţuitoare: creativitatea. Întru consolidarea dihotomiei.. p. cel dintâi şi cel mai general leac al suferinţei omeneşti a fost şi este şi până azi arta" 54 • Dacă înţelegem bine. Folosirea lor în sensuri restrânse. de cercetare. genetice şi incomplete. A Criticat Review of Conapts and De{initions. ceea ce înţelegem azi prin "muncă fizică" şi "muncă intelectuală".bJi. idealul facilitează integrarea omului în mediu. antropologi şi clasificate de autJ:rii inventarului în şapte mari grupe: enumerativ-descriptive. rate numai în scopuri practice. 1. dar se află în raport de subordonare fată de alte sensuri. "vindecă­ tor". Mehedinti miza foarte mult pe o decizie a uzului. Romanian Para-An~hropologtsts in the First Half of the Twentieth Century". p. El este prezent. vol.în Jaurnal of the Htstory of the Beir. Acesta poate fi individual. Răspux:• suri1e nu mai apar de astă dată ca reacţii conţinute şi predeterm1. Gheorghiţă Geană. arta deţine puterea. în cuvinte înşirate pe hârtie..zolvare a unei probleme". Î~­ cercarea sa rămâne. ~1 Cf. 1952). Aici s-ar părea că-şi au locul ŞI definiţi. Premise şi concluzii la "Terra".. adică de mediu. Simion Mehedinţi se întâlneşte cu Lucran Blaga. 1963 (orig. de faţă: p. Mehedinţi . Kroeber and Clyde Kluckholm. dar aceeta lasă să se întrevadă mai degrabă trăsătura care-I înno\b!].al muncii".. creând în gând. fiindcă în realitate 54 S..e' de sociologi.nevoie pe care oamenii de ştiinţă o simt adeseon cu mare acuitate. El cuprinde nu mai puţin de 164 definiţii. sau poate fi social oricum el este uman. disocierea între produsele materiale şi cele _____ spirituale stă pe un temei real. Culture.. . introducerea termenilor "civilizaţie" şi "cultură" creează un neajuns de ordin logic. Aici stă esenţa cea mai înaltă (chintesenţa) culturii în ipostazele ei principale: artă. BlAga exploatează şi dezvolt~ mai ale. în absenţa unui termen general. obligă.. .s ideea creativităţii umane. pe cultură ca mec~nism · de r:. 1999.

pp. în volumul de faţă. (' .pe care savantul îl aduce în dezbaterea problemei. poate îndrepta cursul propriei sale istorii pe o albie normală.. încât sociologul francez Gaston Richard scria că profesorul de la Universitatea din Bucureşti " . viziu58 Alimentele.r spre completare la faţa locului. ori la începutul secolului curent.. Astfel.. goluri de civilizaţie sau de cultură. între ele trecerea e uneori imperceptibilă. indiferent de treapta de progres ori de colţul de lume în care aceasta este plasată. organizarea socială. plus modul de procurare. Înmânat de obicei călătorilor şi misionarilo. organizarea economică. el dovedeşte că nu există grupare omenească. spre dezvoltarea cât mai armonioasă a individului şi a societăţii. iar celălalt ceresc (în sens figurat). de preparare şi de consumare 59 Îmbrăcămintea şi locuinţa sunt situate împreună. Sistemul de coordonate etnografice care a re~ultat poate fi astfel echivalat cu o schemă de categorii universale ale culturii. De •atunci şi până astăzi. la date din viaţa a S. întrucât ftincţia principiu. Perspectiva aceasta îi furnizează argumente hotărâtoa­ re. Mehedinţi a r~curs. lor e.S. Credem că el are pe deplin dreptate împotriva lui Spengler"56 . în timp ce cultura include ştiinţa. apare substituită în lucrările ulterioare cu morala). p. arta şi religia (această ultimă categorie. de credinţe. Cele două aspecte sunt strâns legate unul de altul. Eliberarea de regimul colonial va fi venit în acest sens ca un moment de răscruce pentru fiecare din ele. Lucrate cu har. plus circu. să nu se conducă după un cod minim de norme morale. Admisibil i se pare că civilizaţia şi cultura se pot dezvolta disproporţionat. care să nu fi produs un minimum de mijloace tehnice spre a se adapta la natură şi care. atât prin civilizaţie. pentru că "unitatea vieţii le cuprinde pe amândouă" 55 . fiecare. aplecându-se asupra populaţiilor fără istorie mai bine-zis fără istorie scrisă . 565-566. Imaginea unitară asupra civilizaţiei şi culturii i-a creat lui Mehedinţi premisa unei atitudini lucid optimiste.. controlul social. nici în spaţiu şi nici în timp. Nu există. prin care omul se adaptează la mediul natural. în câte trei subcategorii: în civilizaţie intră hrana 58 . de pildă. în voi. îmbrăcămintea şi locuinţa 59 . ori un vas de ceramică sunt în acelaşi timp şi unelte şi obiecte de artă. Exemplele necesare au fost extrase din cărţi de călătorii şi din relatări etnografice realizate în secolul trecut. Mehedinţi se desprinde de linia morfologismului de nuanţă istorica-filosofică. de faţă. ca fiinţă conştientă de sine. că "polul civilizaţiei şi polul culturii rar coincid". structurat pe opt categorii: cultura materială. de asemenea. religia. Coordonate etnografwe. 60 Mijloacele şi modul de transport. Clark Wissler. Dar care erau argumentele lui Mehedinţi? Făcând recurs la date etnografic-antropologice. Dar omul. Civilizaţia şi cultura sunt împărţite la rândul lor. 30 MEHEDINŢI sunt unitare. Finalitatea practică a încercării pe care o întreprinde îl determină pe· Simion Mehedinţi să nu se oprească în clasificarea manifestărilor umane la o împărţire dihotomică. civilizaţia. cât şi prin cultură!"57 Universalitatea civilizaţiei şi a culturii .iată o idee implicită în cele de mai sus si de o reală valoare umanistică. o furcă de tors. adică tehnica materială. în (. La vremea respectivă existau puţine tentative către elaborarea unui asemenea instrument atotcuprinzător. Fritz Graebner ş. denunţă o exagerare ce riscă a reduce la absurd partea de adevăr conţinută în ea . radical opusă pesimismului spenglerian.Înainte. linistită. Mehedinţi. 55 56 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 31 numeroase grupări etnice. Ţinta lui Mehedinţi era aceea de a construi un sistem de categorii care să dea seama de modul de viaţă al oricărei comunităţi etnice. Coordonate etnografice. adică ansamblul obiectivărilor psihice. replica definitivă sună ca un îndemn nedisimulat: :. aceeaşi: de protecţie a corpului. unele dintre acestea rămase în urmă din punctul de vedere al dezvoltării sociale din cauza izolării geo' grafice. 123. conjugată cu motive de ordin istoric. 57 S. aşadar. de cercetare. a lor. la fel şi viaţa omului are două aspecte: unul teluric. linie marcată pe plan internaţional de figuri precum Franz Boas. cum tocmai afirmam. ataşându-se morfologismului cultural din etnologie şi antropologie. 134. sau de preferinţe estetice. el se prezintă ca un fel de chestionar. populaţiile respective au făcut paşi importanţi spre un mod de viaţă modern. Cel mai important era ghidul Note şi probleme de antropologie (Notes and Queries an Anthropology) şi fusese realizat în 1874 ca lucrare colectivă în cadrul Institutului Regal de Antropologie din Marea Britanie. a. Ducând analiza cu încă un pas în adâncime şi subordonând-o unui scop concret. Simultaneitatea ce caracterizează raportul civilizaţie-cultură se nutreşte din punctul de vedere etnografic mai exact: antropologie . Pentru a o ilustra. voi. 44. După cum frunza are două feţe: una îndreptată spre soare şi alta întoarsă spre pământ. prin care omul se integrează în mediul social. Mehedinţi le-a acordat toată simpatia şi adeseori a dat glas încrederii pe care o nutrea în posibilităţile lor de creaţie superioară în viitor. A se vedea Revue internationale de sociologie. Mehedinţi.. p.laţia60. oricât de primitivă. cultura. 1936.

riale"63. Nici formele de organizare a muncii (deşi munca e figurată. p. problema folosirii metodelor matematice în etnologie abia dacă se punea. 33 ulterior antropologii vor elabora modele cu sute de îm- Schematismul modelului mehedintian se datorează si intentiei programatice a celui ce l-a elaborat' de a apropia etn'ografia' de maniera matematică de prelucrare şi de exprimare. aspectele materiale. Ontologia existenţei sociali'. Bucureşti. 1971. Gallimard (Pleiade).Schema lui Mehedinţi reuneşte. câteva aspecte care fac din ea o utilă introducere în modul de viaţă al unui popor. pentru crearea me_9-iului uman şi pentru contextul relaţiilor umane"ss. Aşa cum avea să teoretizeze mai târziu Gcorg Lukâcs. 55. Mai apoi. 1968. nici regimul politic. 1923). să observăm că cele două teze pe 65 Vezi G. New Haven. and Modern. pe nevoia de cooperare între oameni 64 . Johnso~ Reprint Corporation. juridice şi spirituale) 62 • Privită pe acest fundal. 61 Clark CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI văzut că părţiri65. regimul de guvernare. Paris. · 67 Georg Luk:'ics. orig. cea de a doua .tate de veac. 1992. p. Acest fapt se bazează tocmai pe socialitatea umană. Problematica ei nu a încetat să suscite interesul specialiştilor în ştiinţele sociale şi în filosofie. pp. Outline of Cultural Materials. strădania lui Mehedinţi capătă un coefi" cient valoric în plus. nici modelele de educaţie (tocmai la un pedagog) nu transpar din reprezentarea acestui instrument metodologie. HRAF. Pentru Georg Lukăcs. . . Civilizaţia. . probabil. cit. New York. 64 Ibidem. ix. munca e un proces ce se d~sfăşoară între om şi natură.aceea care postulează rolul determinant al muncii în antropogeneză fundamentează latura 1ui teoretică. limbajul. Nu ni se pare exagerat a-l socoti pe titularul catedrei de specialitate de la Universitatea din Bucureşti printre precursorii pe· plan internaţional ai matematismului în etnologie. spre a-i determina să îndeplinească. Munca exprimă condiţia specifică a omului pe Terra. proprietatea. 66 Vezi Marcel Soret. războiul 61 . devine un "model pentru orice practică socială"67_ Un antropolog precum Herbert Applebaum priveşte munca drept "o activitate umană de bază. Iar între instrumentele matematice la care prozeliţii acestui curent fac apel în zilele noastre se află nu numai formulele algebrice ori calculele statistice.32 ) ) :j 1 1 S. al unui sat. Or. Clark Wissler a ajuns şi el la un "tipar universal al culturii". The Concept of Work. arta. să desemneze aspectele vieţii de grup. New york. 1935. totuşi. arta. 68 Herbert Applebaum. Inainte de a trece la examinarea succintă a concepţiei lui Simion Mehedinţi despre muncă. 73-98. 1950. dar şi cum se produce. Ancient. valoarea operaţională a acesteia e diminuată întrucâtva de caracterul ei prea static. · 63 Georg Lukâcs. dar chiar si diagramele carteziene66_ ' Determinismul antropologie al muncii Aşa cum teza întâi fundamentează latura aplicativă a sistemului conceput de Mehedinţi. iar aplicarea şi perfecţionarea lor au venit propriu-zis după mijlocul secolului nostru.. Editura politică. nea -asupra lumii. Tot o asemenea schemă poate fi considerat şi sistemul de cadre şi manifestări conceput de Dimitrie Gusti (cadrele: cosmologic. voind. încorporată în alcătuirea societăţii. Murdock et al. sous la direction de Jean Poirier.. în Ethnologie generale. politice. 17. chiar în sensul restrâns. Gusti. manifestările: economice. bio" logic. independent de randamentul schemei sale. în" seamnă nu numai ce şi cât se produce. între abscisă şi ordonată). psihic şi istoric. autorul ei admite că numărul de categorii poate fi mărit şi că el nu a făcut acea~ta spre a evita aglomerarea lor.La cartographie et la representation graphique en ethnologie«. P. Introducere în sociologia politică. 5th ed. instituiri teleologice concrete. State University of New York Press. În sensul ei originar. "prin muncă se realizează o instituire teleologică înăuntrul existentei mate. Sociologia militans. 17. . o latură a acestei activităţi se îndreaptă asupra celorlalţi oameni. Institutul Social Român. 371. · · 1965 (orig. op. Medieval. În formele târzii ale practicii sociale. 1986. E drept. De altminteri. 378-379. munca. la rândul lor. prin calitatea ei de "instituire teleologică (= de scopuri) înlăuntrul existenţei materiale".. viaţa de relaţie (fără de care esenţa umană se vede sărăcită) lunecă printre categoriile şi subcategoriile schemei. Man and Culture. p. Nu a preWissler. sis" temele sociale. a adăugat cuvântul "societate". ca linie mediană. p. 2. pp.. · 62 D. Acum o jumă. în prelungirea liniei muncii. . Bucureşti. Mehedinţi pare să-şi fi dat seama de neajuns atunci când. compus din nouă elemente: graiul. Munca este fundamentală pentru condiţia umană. pentru cercetări mai amă" nunţite. religia. voi. educaţia. al unui oraş. mitologia.

devenirea umană. pe de altă parte. un~lt~le ş. Cel ce a sintetizat aceste date de observaţie într-o teorie a fost Karl Bucher. 1961. Si în registrul vietii psihice există o unealtă.elucrate.al muncii. pp. pun seminţele în pământ. Sugestia ei a venit dinspre muzică. una sm genens. · · · . Routledge & Kegan Paul.de cumva ar mai •fi . Mehedinţi.dihotomia civilizaţie 1 cultură şi originea în muncă a formelor de civilizaţie şi cultură. şi emiterea de sunete regulate. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 35 unealtă psihică este graiul.zează experienţa- 71 S. de pildă.nişte accidente strict individuale şi efemere. Civilizaţia şi cultura formează deCI o umtate de contrarii. . după întregirea politică.34 1 1 S. ce reflectă cu fidelitate unitatea originară a muncii ca activitate general-umană. Lăsându-se si de astă dată antrenat pe firul unei astfel de explicaţii. toate naţi­ unile pământului aşteaptă să vadă ce vrem să fim şi ce loc voim să ocupăm în cadrul istoriei universale" 71 .. Basel. dar şi aparitiei unor conditii artificiale cum ar fi folosirea focului.. dihotomia civilizaţie-cultură se justifică la Mehedinţi. 23. Acestui gând voi închina anii câţi îmi vor fi îngăduiţi a lucra pe tărâmul acestei ştiinţe. a devenit ulterior o teor~~ bine cunoscută. Mehedinţi. Problems zn the Log~c of Scientific Explanation. el ajunge ia concluzia că atât civilizaţia cât şi cultura se originează în aceeasi axă. odată înzestrate cu statut ontologic. care influenţează. me~ită a-l impulsion~ pe om să-şi traseze un destin unic. la care revenim pentru o clipă. sau în volumul de faţă: p. 70 S. Karlsruhe. apoi transmit la urmaşi. "linia mediană a muncii" reprezentând o singură axă. sunete menite a înlesni coordonarea mişcărilor prin care oamenii vâslesc.iale. Mehedinti a apelat în opera sa ştiinţifică la explicaţia de tip genetic scor~onitoare a originilor fenomenului abordat 69 . Mehedinţi pune apariţia limbajului în dependenţă tot de procesul muncii. a pieilor p. pe de o parte. O parte din transformările organice s-au datorat schimbării conditiilor naturale de climă. Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. London. () ( . Consecvent. dimpotrivă.material şi spiritual . pnn aublul caracter . Condiţiile artificiale. Pe această cale va fi reuşit fiinţa umană să se smulgă din regnul animalităţii. doboară arbori. Simion . p. Pe de altă parte. iar din 1892 la Leipzig). tot ceea ce se dobândeşte prin contribuţia mâinilor şi a creierului ar rămâne circumscris într-un perimetru foarte restrâns. economist german (profesor la Bonn. · Teoria emergenţei artei prin muncă. la rândul lor. argumentaţie pe care Mehedinţi o dezvoltă cu lux de amănunte etnografice în discursul de intrare la Academie. în timp ce mâna şi creierul. în primul rând în forme r'nate. în vol. 85. De altfel am putut constata că şi fenomenele spirituale îşi află începutul începutului tot în muncă. De câte ori i s-a părut necesar (iar lucrul acesta s-a întâmplat adeseori). cele două categorii îngemănat~ în e~ vor fi ele însele unitare. Fără grai. de faţă. 25-26.a fenomenelor. iar încheierea suna ca o mărturisire de credinţă: "Dacă cultura e suma muncii din toată viaţa unui popor. Coordonate etnografice. Nu mai puţin stimulativă a fost analogia între o serie de unelte şi unele instrumente muzicale: arc 1 harfă. MEHEDINŢI care le-am detectat în concepţia sa generală despre om şi cultură . Titlul discursului sugera un adevărat program teoretic şi de cercetare. la rândullor. cunoscând că mai ales acuma. The Structure of Science. p. graiul asigură progresul în linia sufletească. pentru ca să împlinim lipsurile culturii noastre trebuie să facem cât mai repede inventarul traiului nostru. lncununarea acestei idei o constituie argumentaţia la teoria originii artei în muncă. Iată numai câteva fapte care îl determină pe Mehedinţi să conchidă răspicat: " . cum deja ne-=am ealftcat.dinţii şi maxilarele. a cărui lucrare Arbeit und Rhytmus (Muncă şi ritm) i-a adus notorietatea şi printre esteticieni. Mai mulţi etnografi au observat la populaţiile arhaice o însoţire între gestica şi ritmul muncii. adaugă. sunt cel mai bine dezvoltate în privinţa rafinamentului funcţiilor ce le îndeplinesc. 1920. . Prin muncă fiinta umană se obiectivează creator.nu-şi sunt reciproc indiferente. Unele organe ale vieţii vegetative. iar invenţia şi inspiraţia ar fi. După cum uneltele obişnuite asigură progresul uman în linia materială a vieţii. Prin el generaţiile umane îşi capitalipreiau de la înaintaşi. intră în reţeaua cauzală universală ca elemente noi şi foarte active. Vezi Emest Nagel. Acestea. 67. spirituală. ci de una care mer~e la genez.sunt --~.. pentru a afirma autonomia sufletului nostru şi hotărârea de a fi şi a rămâne sta~·~_tornici în făptura noastră etnică . piuă 1 tobă etc. etnografi şi cercetători ai culturii. au co~­ stituit urmarea directă a folosirii de către om a acelor organe artificiale care sunt uneltele...la om diminuate. Îngemănarea celor două categorii î~ linia mediană a muncii justifică în acelaşi timp şi diferenţierea ŞI unitatea lor. vegetaţie etc. Această 69 Nu e vorba de o explicaţie de ordin biologic. a un~orilor.i munca ~~ uneltele pot fi considerate ca adevăratul semn dtstmchv al speCiei homo"7o. descriind în chip ştiinţific tot ce este caracteristic şi original în trecutul românismului.

Ceea ce se remarcă însă îndată la Mehedinţi este marea bogăţie ~\{apte etnografice cu care îşi susţine tezele. Paris. In ~~~eh.\\~figurează poziţia lui Leroi-Gourhan: "Sinergia operatorie a \\~tei şi a gestului presupune existenţa unei memorii în care se ~\lcrie programul comportamentului"72.~ întrucât acolo se '\Hripă nu numai muzica. Altă creştere: şcoala muncii. Filosofia culturii. alţă 111 1 \. dar a dezvoltat-o pe o cale pro1 111It" Ca şi Biicher. ale cărui valori călăuzi­ toare sunt: "Mai întâi credinţa în ştiinţă. cultura (dar în sens atotcu~\W-zător: şi faptele materiale şi cele spirituale). El a fost publicat întâia oară în 1896.carea manifestărilor artistice ~~~~ eliQer::ţre~_ _I>ris()_s_ului de energie. diagnostica faza postistoristă.ceea ce esteticienii au numit "sincretismul lfllor". ci una filtrată de mentalitatea. el \1. Intre artă şi mun1~: însă. Bănuim aici. care a succedat generaţiei junimiste dintâi. generată de aceeaşi problemă: ' i\ 1ria originii artei prin joc. 270. pentru că au valoare de maxime. al aspi~aţiilor sale spre desăvârşire.. a cărui filosofie savantul nostru o \ 11 . Munca este ridicată aici la rangul de principiu regulator al fluxului ·vital în ordinea umană. hotărârea de a da civilizaţiei noastre caracterul unei opere de artă. 78. poezie. de la înălţimea viziunii sale axiologice. "Câtă vreme te scoli dimineaţa cu gândulla muncă şi te . De aci încurajarea "temperamentului productiv".~. . voi.11edinţi i-a preluat ideea-cheie.a o privire de ansamblu. ~ Spre deosebire de Engels. e dovadă că viaţa. dinţi nu. Memoriale.pştea foarte bine. ca o apă bogată. Apoi iubirea de oameni şi patriotismul. Editura Cugetarea.-------======="'"-==="'"-========== . Această '"'Wgere de fragmente şi studii ale lui Engels a apărut însă pos'''''· la Moscova. '!1 !1\ !i: 12 . In această privinţă. p. Ea dă. Noua etapă. una de factură activistă. în mediul unei filosofii a vieţii. dans. astfel.S. · \ t 1 ~anică. nemijlocită. unul din numeroasele pasaje care transcend contextelor anume în care au fost enunţate. cu care împărtim mostenirea aceluiasi trecut si aspiraţiile către acelaşi viitor şi: în sfâ. cit. în extragere. scria Vianu.şit.tlll. Pe aceeaşi lungime de undă gândea şi Vasile Pârvan: "Munca e ritmul vieţii.. el insistă asupra legăturilor reciproce dintre l\ 11 ~ică. Bucureşti. ed. odihneşti sara cu gândulla ce vei munci a doua zi. 1965. în 1925. în care atât \\1. • CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 37 un imperativ. ne trimite cu gândul la eseul lui Friedrich ~-\\gels. învăţatul român nu mai trasează o legătură exterioară. Bucureşti: Cultura naţională. Ea revine insistent. refu. \ (joncepţia lui Mehedinţi.... Această din urmă idee l\\1 \llează nucleul unei arte teorii.. 2. Mehe~inţi înclină cumpăna \W~\ degrabă spre creier decât spre mână. în Neue Zeit. Toate aceste legături converg în muncă. · }. Mehedinţi. în cazul lui Mehedinţi. 1923. când vine vorba de organele mijloci~~\·e în procesul de antropogeneză. umple mereu vadul traiului tău. iar articolul lui Engels a devenit cu ade\~:\_r~t cunoscut după includerea în Dialectica naturii. 74 Vasile Pârvan. pp. e. ~\l ~cou din Herbert Spencer.ză nici expli. fundamentală ca 1\ 1' 1' ·.nu numai că a fost actul hotărâtor 'în desprinderea omului din cercul animalitătii dar a rămas în continuare actul determinant al înălţării. "75 Nu recunoastem oare în toate acestea tocmai constelaţia de valori ce dau străiucire prin vreme operei lui Simion Mehedinţi? 73 S. de psihicul 1 \ plui arhaic. p. Munca declară autorul Altei creşteri . ideea muncii îi prilejuieşte lui Simion ~~-bedinţi pagini antologice. în puterea şi eficacitatea raţiunii omeneşti. a VI-a.. diferenţiat de la un grup etnic la altul. Rolul muncii în procesul de transformare a maimuţei în ~Ji· Este prea puţin posibil ca lui Mehedinţi să-i fi căzut sub ochi ~\~tit studiu. acelasi Tudor Vianu. ed.~~~rvaţie importantă. mişcaţi de i~birea ordinei şi armoniei estetice.\ll ca atare cât şi alter ego-ul său. Albin Michel. \\Wărul bursier al Societăţii Regale Române de Geografie nu se ~\\i\ atunci în Germania. Pe această bază de ~W· el a construit o teorie antropogenetică integrală. 1939. 291-292 . adică de precepte morale imperative şi universale. . tărie şi frumuseţă şi caracter propriu fiinţei noastre"74_ Gândirea lui Simion Mehedinţi pulsează. şi în pedagogia lui teoretică şi practică. drept "faza activismului cultural". a ridicat ca problemă fundamentală nevoia unei organizări realiste. Într-o repede scrutare a evoluţiei noastre culturale din ultimele secole. Le geste et la parole. ca şi libertatea. Andre Leroi-Gourhan. hotărâ­ rea d~ a veni în ajutorul semenilor cu care suntem întruniţi pe acelaşi pământ. dar şi celelalte arte. 75 Tudor Vianu.un psihic impregnat de credinţe magice şi. mai exact latura privitoare la antro' \\~ţneza propriu-zisă. apar drept rezul~\W ale aceluiaşi complex cauza!: munca." 73 Iată. MEHEDINŢI .

fundamentală în ansamblul concepţiei lui Mehedinţi despre civilizaţie şi cultură. organizator de GHEORGHIŢĂ GEANĂ NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Volumul de faţă a fost astfel conceput încât să ofere o imagine •sistematică asupra contribuţiei lui Simion Mehedinţi la teoria ŞI metodologia cercetării culturii.Simion Mehedinti s-a aflat tim~ de o jumătate de s~col în linia întâi a strădaniilor de construire a unei culturi româneşti moderne. iar prelegerea inaugurală se tipăreşte acum pentru întâia oară. Introducere la Altă creştere: şcoala muncii lămureşte mai bine cum se prelungeşte rolul muncii din antropogeneză în educaţie.discurs de recepţie la Academia Română. 1936) sunt texte focalizate în jurul ideii de adaptare. 1943). dar. conform gândirii lui S. Mehedinţi (textul se reproduce după ediţia a şasea. în derivare directă din distincţia între civilizaţie şi cultură.. Discursul de recepţie se reproduce aici după ediţia a doua. însufleţitoare. cursul s-a păstrat după stenograma în formă de dactilogramă. Prima secţiune cuprinde lucrările fundamentale în domeniu ale savantului: Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale . Ce însemnează mediul geografic şi Urmările sociale ale adaptării la mediul geografic (ambele din Antropogeografia. MEHEDINŢI Slujitor al catedrei universitare. Am ţinut seama de ele. rostit în 1920 . Locul său e în Panteonul naţional. Şcoala muncii lămureşte mai bine cum se prelungeşte rolul mun. Omul ca factor economic (din Geografia economică. spre a nu încărca aparatul de note. vol I. exemplar aflat în arhiva familiei. al condeiuşcoală în ştiinţă. 1922). din 1939). le-am menţionat numai pe cele mai importante. din 1939). ţinut în anul universitar 1933-1934. Materia volumului am distribuit-o în două secţiuni. lui. cii din antropogeneză în educaţie (textul se reproduce după ediţia a şasea. Datoria generaţiei actuale reprezintă prelegerea de deschidere a cursului de etnografie cu acelaşi titlu. Figura sa în cultură e una de strateg. deşteptătoare de conştiinţe. studiu apărut în 1930. instituţie etnopedagogică (1941) înfăţişează idealul academic al autorului. purtător al idealului academic reformator al învătământului . S-a remarcat printr-o prezenţă dinamică.38 S.şi Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură (1947) dez- . Secţiunea a doua cuprinde texte cu caracter complementar faţă de prima parte. De senectute. în care autorul însuşi a renunţat la răspunsul rostit de Ioan Bianu.. ( ~ istoriei (toate trei din Opere complete. Introducere la Altă creştere: (_. al tribunei sociale. autorul a efectuat câteva modificări. Pământul -"casa de · a neamului omen~c. multiplicată. Pe un exemplar din cealaltă lucrare.. Coordonate etnografice. Academia. din 1930.

.~. rezultă dm context. cu o discretă mândrie.""iiell~ ~u fost tratate diferit: au rămas linguistică.t~r. între altele. engr~ it toc de engrammele şi folclor în loc de folklor.-i. din Premise şi concluzii la "Terra". de~~~. din renumita-i bibliotecă pr~­ Prie. ~entru încre~e~ea şi bunăvoinţa cu care i-a întâmpinat si îi întreţme preocupanle faţă de opera si de personall"tatea 1 . anume: localizarea într-un continent sau într-o ţara. corun. Mehedinti a utilizat si ·cărţi rare. precum şi de litere latine. Erorile de tipar au fost în~te tacit. Alexandru Humboldt). Numele proprii s:.~ psichic. ~uie chiar prin titlu acea stare de spirit pe care Mehedinti i' ~kH-a "un postulat al întregii culturi moderne". Am adus de asemenea la :ri:: iie.>t ~~'indurile sale despre originea artei ca element al ~ult~ şi ~re rostul ei în ansamblul vieţii unui popor.te ap:op1ate care au contribuit la prezentul act editorial cu "0 m ormaţie.t autorului au fost păstrate: sara (în loc de seara). Tot a: pa:"~-ularităţi ale autorului am respectat o serie de alternante:~ J. quantum. reprodus aici fr . neclarităţile respective nu puteau fi înlăturate d ecaAt par. s· .~.:~wrnanţele se justifică şi prin vârstele dif~ri­ te ale text~lnr. ' rudam COnSl~:rat n~ces~r a oferi explicaţii speciale pentru nure ~e ev populaţn _arhaice. ţml.m. • Originalul p:-ez~nlt câteva mici neclarităţi bibliografice: nume de autori fără p~ sau fără iniţiale prenominale.:.. ce1oc ~ptabile autorul dându-le. Unele forme proprii e:-ri ~·. în care autorul si-a ex::r'ill. XII. sau cu vreun alt fel de ajutor.rlii~ au fost transcrise întocmai. 1946) întregeşte con~ :. daci nu~va i. presupune. şcoa­ lelor) etc. din cuvinte ca abia. foarte puţine ca inventar de forme şi ca fm. Spre ~~. . sau.t tlexionarea cuvântului şcoală (şcoalei. a_~ţ>G. Ne-am îngăduit să-I unificăm şi să-l~tăm la întregul conţinut al ediţiei de faţă. dar acolo sistemul de notare apare I::.~tare în loc de desvoltare. În Coordonate etnografice aum.ru~se şi litere greceşti. . · · Pentru notarea ~tolelor şi a subcapitolelor am făcut uz de numerele arah:: si l8'iJle. psihic D: loc .40 voită ) S. întâiu. a -c:i!:!tr implinire. vindeca. nepoata de fiu a savantului...--c ~la limbii române a suferit unele schimbări: Cuvintele mo-~ $ neologismele.ans. -~~a a treia". La transe~ . În sfârşit. voiu etc. viaţă în loc de vieaţd etc. El se simte de a~emenea mdatorat sufleteşte tuturor acelor colegi prieteni si ~~. Vindecare şi împăcare (cap.a.c:clllin~~ până la capăt etc.micate. N~tele autorului au rămas infrapaginale dar numerotarea lor araba a fost înlocuită cu numerotarea prin ~steriscur1· N re · b ~ r.. Alecu Rusu (pentru Ale cu Russo ). . mtrucât ceea ce este mai important în egatur~ cu elev Şl. Ca CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 41 u_rmare. şi privil~­ giul apropierii 0:. au fost elaborate între anii 1914-1947 perioadă în c. precum şi accer::::â g·•·W. cu un sfat.~... umero ta a ara a a ost pre1uată pentru notele îngrijitorului de ediţie • note plasate la _sfârşitul seriei de texte antologate.. artistul si omul moral). coloare 1 culoare.. dar am adoptat randament în loc de rehdement. A ••• • ~··-~·~··-· Gh. I~gnJitorul ediţei mulţumeşte din nou Doamnei Simona' Mehedi~ţi-Aslan. pierdută imei!~ după cel de al doilea război mondial.G. diftongcl oc '. iarăsi în loc de iarăş.tt \ltlăturat u final din graiu.s.()(}i~ de la un capitol la altul.celor pagini din secţiunea întâi. orizon 1 orizont a ceti 1 a citi ~i a~. sintagme-titluri ne. t' m ImiOn e m. Am simţit uneori nevoia de a modifica numărulsau~a virgulelor. MEHEDINŢI treimea Îllt5•~~·d\H" omului de cultură (savantul.1.. cu un îndemn. Titu Liviu. Meh d. ca în originalul lui Mehedinţi. capitolul ultim din volumul Primăvara literară (19141. haini ~ască: Laţiu.

ce însemnătate putea să mai aibă o întâmplare legată de viaţa unui singur om? Totuşi mărturisesc că amânarea acestei cuvântări obligatorii mă neliniştea.> ' Si re. iar viaţa popoarelor se schimba din temelii.' '"' CARACTERIZAREA ETNOGRAFICA A UNUI POPOR PRIN MUNCA SI UNELTELE SALE (. Potrivit obiceiului. în vremuri grele. Simţeam un fel de apăsare de câte ori mă gândeam la datoria de pietate faţă cu acela care a stat pe scaunul unde aţi binevoit a mă chema. Domnilor colegi.răposatul Dimitrie Sturdza 2 • De aceea. trebuia să vă exprim într-o cuvântare publică mulţumirea mea. Cei care 1-au cunoscut mm de aproape vor putea împlini cu mult mai bine . Nu mă încumet să fac biografia ilustrului bărbat. Dar. Au trecut 5 ani 1 de când mi-aţi făcut cinstea să mă chemaţi între Domniile-Voastre. voi şi începe cuvântarea mea cu împlinirea acestei datorii. când mari împărăţii se clătinau şi se dărâmau.l C> .

(Dtscours sur les re~olu­ tions de la sur{ace du globe. dacă nu prietenia. Darurile sale pentru Academie sunt fără număr şi s-au urmat până în ziua din urmă a vieţii.. Cu astfel de însuşiri. Şi astfel.' că revoluţia a~ta a cufundat şi ascuns ţările locuite mai înainte de oameni şi sp~ciile animalelor celor mai cunoscute azi. Dar nici nu e nevoie în acest moment. Un spirit închinat metodei clasicilor a fost şi Dimitrie Sturdza. a căpătat o adevărată evlavie pentru tot ce se atinge de învăţătură. i s-a pă­ rut un eveniment cultural. tână~l moldovean. ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI · · * "Dacă e ceva constant în geografie. chiar când e vorba de ştiinţă exactă.Cuvier de pildă.în~ă ~e timpuriu. care îl priveşte ca pe unul dintre ctitorii ei..temper_~­ mentului său romantic. Studiul său: Informaţii despre Moldova. unde bătrânul stăruia până târziu la lumina lampei. p. 280). Dimitrie Sturdza a fost mai întâi de toate un cărturar. necum în filozofie. Sturdza. în ţară şi apoi în străinătate. Indeosebi avea mare respect pentru cercetări de caracter statistic. cu privire la clădirea pământului greşeli vrednice de milă*. păşeşte la exprimarea cumpătată a concluziilor. între volumele şi manuscriptele sale? un adevărat benedictin. Aceasta e şi în ştiinţă şi în artă calea de închegare a operelor purtate în suflet o viaţă întreagă. Tot ~m pn:'na . cărţulia Deutschland. meditare. temperamentul e lucru hotărâtor. Chiar locuinţa sa proprie semăna cu o bibliotecă. aJutat de eminenţi profesori. . Mă voi mărgini deci în această zi solemnă pentru memoria sa. filolog-te on. Paris. Ratzel... Liebig n-a putut nici măcar să "exammeze 1? chtp ştt~nţt­ fic şi nepărtinitor ideile adversarilor" (lbid.. câteva . c~ a scos la iveal~ fundul mării celei din urmă.-t pr:tme.. această sarcină. 1840. petrecând-o până la sfârşitul zilelor în ignoranţa vinovată a acelor bogaţi care n-au alt titlu decât averea.. a cărei dată nu poate să se sme mult peste 5 sau 6000 de ani. 1907. Bucureşti. Sturdza. şi până la adânci bătrâneţi. Romanticul e omul impresiilor vii şi al executării repezi. aşa că . să amintesc doar câteva tdisături din figura sufletească a celui plecat dintre noi. Dimitrie Sturdza a fost mereu în planul întâi al vieţii noastre publice. Tot din mărturisiri personale. p. de când era secretar al Divanul~i ad-hoc. p. Din fuga condeiului. Cuvier & . despărţire riguroasă între ceea ce e sigur şi nesigur. Cine dintre noi va uita ferestrele fără perdele ale camerei. . formând ţârile locuite acum . Ea ţi-a dictat visuri strălucite. Geoffroi de Saint-Hilaire. Se cade totusi să amintim în această ocazie că nu numai în artă si literatură ci' chiar în stiinţă.Din fragedă tinereţe. Paris. e cea dintâi contribuţie mai exactă a unui român la publicaţiile străine. El cunoscuse personal pe Alexandru Humboldt {cu care a stat apoi în corespondenţă) şi dobândise în universităţile germane o foarte înalti! idee despre ceea ce se numeşte munca şi cugetarea sistematică.dws. iar altele pline adeseori de alcătuiri slabe ori chiar bizare. cum se întâmplă cu toţi oamenii care au împlinit un rol deosebit în istoria tării lor.). uri foarte activ scriitor pe tărâmul publicaţiilor istorice şi un mare strângător de documente pentru instituţia noastră. iar tu le-ai redat .'.cu expresia credmţe1 absolute pe care o aveai în adevărul lor. Orice preocupare intelectuală sinceră era un mijloc de a câştiga. şi-a aţintit privirea asupra raftunlor unor mar: biblioteci din casa părinţilor şi altor rude ale sale. îl fermecase cu desăvârşire. dar înclinarea poetică e tocmai tovarăşul cel mc. alţii clasici. socotită în cifre şi aşezată frumos în rafturile unei biblioteci . ştim că aflarea Politicei lui Aristotel într-o bibliotecă muncitorească din Germania îl impresionase adânc. cu grija şi smerenia începătorului.Când a apărut Politische Geographie 3 a lui Fr. verifi- care şi iarăşi verificare. Dimitrie A. câ~pu~ ~emăr­ ginit al teoriilor. Despre felul cum ~une~ romanticii. în care n-a~ stu~iat te:. opera e gata: câteva pagini de o intuiţie vie. Pentru el lumea părea că-i făcută să fie scrisă în chip de cărţi. cum dovedesc Analele instituţiei noastre. .Istorie e caracteristică părerea lui Berzelius asupra lui Liebig: "Inclinarea poetică a spiritului tău şi marea ta uşurinţă de vorbă te-au dus îndată spre. te împinge să te amesteci cu_îndrăzneală în ştiinţe. . nu-i nici o mirare că Sturdza a ajuns un savant numismat. cel puţin atenţia lui D. Bogăţia experienţei tale în chimie te face să rătă~ ceşti. Les grands hommes.. străfulgerări de gândiri nouă alături cu un păinjiniş de erori şi · absurdităti. lui său Blainville (TROUESSART. concluztLle ta_le su!l~ mşelatoare (OSTWALD. Paris. deorece fostul membru al Academiei e încă viu în mintea tuturor contemporanilor. saturat de convingere. tipărit în Preussisches Wochenblatt*. Măcar că era fiul unui mare logofăt şi ar fi putut risipi viaţa în plăceri. după cum Cuv1er s-a aratat capabil de a spune neadevăruri cu privire la lucrările ştiinţifice ale colaboratoru- 47 Altul e tipul clasicului: muncă potolită şi conştiincioasă. deşi fusese începută în zorile tinereţei poetului. Faust a lui Goethe e isprăvită abia în pragul mormântului. 31 ş. meinic partea anatomică şi fiziologică . 127).a.46 ) S. 1912. iar Humboldt începe redactarea operei sale Cosmos aproape de 70 de ani. până ce sufletul. Apoi toată viaţa sa ~· păstrat un mare interes pentru tot ce promova ştiinţa despre stat. Şi anume: dunt două categorii de cărturari: unii romantici. 117). * Tradus şi tipărit apoi in broşura: Un român întreg. p. iar mai târziu. îndreptând-o până ce a închis ochii. e faptul că faţa globului n?stru a fost victima unei mari si subite revolutii. . financiar şi politic. pe lângă unele adevăruri remarcabile ' susti~ea .. de acelaşi autor.

• ~1. sula. pescuit.~:. crestăturile de pe furcile de tors.e asem<:r~ putem \mp!\rţi pe oa~em ~n .alitnt..:~.·crsnl se mărgmeşte la sfera s~nza~nl?r pe~ car~ 1 le dă V>1lcl milrii..1· -.foltici. adică lipsită de imboldul vulgar al câştigului ori al vanităţii personale. pe care o rclevaseră cu la':ldă b~rbaţi.apar deplin pe scena istoriei.-<>J'Îală: . dt-. dacă. s. Academia adună mereu material: proverbe. răvarul.citin sibari(.retar ~cneral al Acade~ue1 n-ar fi stat 4 ·~ loc dou:'î îusuş1n m adevar rare: o enorma putere de mun~ . troiţele. dacă în pe:vr. Impera- * \.YtiYa eti. Disciplinat pentru sine. iar cursul de etnografie la Universitate caută a contribui la rezolvarea teoretică a chestiunilor din sfera acestei ştiinţe.. era doritor de discii)\ină pt:'ntm t<~~ cei ~i~prej~rul lui. Înt·~". sulul. teaca de cuţit ..~.-i minti l'U o perspectivă mai largă.~foarte înalt. Era omul hartmţelor m ţara tuturor Improvizări1·.mu~anta a v1eţn sale*. pc~spt. un adânc temperament etic şi un muncitor exemplar o însuşire care pentru etnograf este cel mai înalt semn al omeniei. care merită a fi obiectul unei opere întregi._ ."-rls. A~:rr.. ~c~. Sturdza..ii.ic lSoll:.. Mulţi însă se vor întreba nedumcriţi: ce noimă poate avea o vechitură de casă ca a lui Mogoş 7 .en foHt.~-~- pUi.lipit de stânca unui ţ~rm. e bine să legăm firul cercetării de un stâlp central. Domnului D. o.n. ~t':lrdza er~ h?-rnic ca o furnică.:ul şi m~r-o serioasă cântărire a ideii de stat. cine ştit' <:âte grandioase armonii cosmice nu rămân încă \'omnlet neb3nnî~e de mintea noastră! Iar pentru astfel de oameni. d.~~· 1·::~.tSt ni traiului individual. A. astfel dr~ capt'tc i:.do~?." ~u nwi p<HIIC?im)..i şi leneşi oficiali (de cei care tândălesc pe socotea4-.:r~.:i actl~::tle. 48 În~ "''2te ncesten. D~\ l' alătu::-i de or~onul cosmic al cugetării religioase.ului.. pe care le dibuim nni aici.ile. râşchitorul...ICI o mc~Ip~Ire. E smgurul om pohtic care pute~~ rosti i:t P. r:âi.~.'\ concepţie despre viaţă.~. crinta.J.i c~ care :. stăvilit de clipa morţii.. şi întregul arsenal ciobănesc. 1~ .::: 5 ~1 ncohosiUi". veşnic adun:\ fapte ŞI c1f:e . cu voia Domniilor-Voastre.·:mul ad-hoc~ ~ fost no~a do. spata. sarica.·.... trebuie să mă opresc numai la atâta din descrierea unei vieţi. s:n1 ce poate să mai fie dincolo de sfera mărgi~~~~~~~ nită u .-.' CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Academia Română. ~ feVIUa. ci un fel de monitor al ţării întregi. şi tot ce se ţine de răsboi şi de tors. Veş­ nic lw. şi-ar în~ chipul (2 :ot uni.:oma. C> * ~-~---- Acuma. Asn a fost D. ~e.S. ~imţind că trai.~~1 i.i~ţă. domnilor colegi. .:ut ŞI alte modahtaţ1 de percepere a lumn pe care tlici nu 1~ bS. baierile. precum şi uneltele primitive de plugărie. Astfel a fost. S·:l adaus apOI Şl Un real1deahsm .-7.1 . la scaunul căruia mi-aţi !acut onoarea a mă chema: un cărturar din categoria clasicilor. n-ar fi fost cu put. Dus. cromatica poporului .. piuă.. legende.?"rie n minţ. moară.. domnilor colegi.. bărbatul neuitat.pt.. d:tr sufletul lor e arid. când naţiunile . gluga.•ă dobândeşte în viaţă un loc în adevăr precump:1nitor.tiunii.u~ omenesc tHi are L't1hnim>"'-'a sa m 1deahtate.1 e>::n:-nl tlH!l.. în aceste momente. acariţa.nui::t? Peste armoniile mărunte. Ce ~a rnzi ti. .. şi tot ce poate contribui la înţelegerea fiinţei neamului românesc.categorn: u?n cu onzon tc~lt·~· . căreia îi punea mereu înainte rigiditatea maximclor dreptului roman: suum cuique tribuere 5 şi altele. olăria şi alte mărunţişuri adunate la muzeu? Iar când noua clădire va cuprinde bâtele ciobanilor.l.::1ent cuvinte din Evanghelie. iţele. chimirul.1 Jtii ru nrizon cosmic.:.·..sprc c:lrt' n:oluscul ŞI viermele n-~u n.·i~t~·rio~n~ stau atâtea ~u~i înţelese şi î?~ele_?'ăto~re. tot aşa temperamentele telunce hm1teaza existenta 1. domnilor colegi. în mijlocul tuturor cerce- (' .:tiintt.·. Cer deci iertare umbrei lui D.statistiAca era pentru el_ un fel de cat<. !ară să întâlneaS\'h ironis. că pentru noi întrebarea aceasta are un interes deosebit.k~!or. Ca profesor de geografie şi etnografie.a~lt In Di. Sturdza. vârtelniţa. 23 49 tiv în vorbă şi gest. descântece. "Sârg•:. îi lasă cu desăvârşire reci.~ mn.măcar teoretic . caţa.. Stn:dza. fierăstrău şi alte grupe de munci omeneşti. dincolo de cercul faptelor brute fi'!J not si'! mni :1dmită nimic: n-au nici măcar puterea ipotezci..i p~u1 n~trebarea: n':l :~mva m Şirul nesfarş:~ al formt•lfJr cre~1. ghicitori. Sturdza ajunsese nu numai şef al unui partid. podgorie. Ce1 dmtm pot fi uneon personalităti . :::.·~: a ideilor romanţioase amestecate până şi în finanţe. Fiindcă deasupra făptnriÎr. de câte ori activitatea cuiva este dezinteresată. el îşi mai odih\\(~·a cug. voi trece la partea a doua a cuvântării mele.. Sunt i~"'.. şi toate uneltele stânei.. Muzeul Etnografic 6 de asemenea se străduieşte în aceeaşi direcţie.•·uintii..'n.~nt':l molnscnlui care. cântcce. de adevli ruri.. iar acesta e următorul: pentru etnograf. silit de mărginirea timpului. cred potrivit să cercăm a vedea împreună: Cum se poate caracteriza un popor cu ajutorul ştiinţei etnografice? Care e pentru etnograf punctul de plecare în dezlegarea acestei probleme? Mi se pare. se vor întreba cei nedeprinşi cu disciplina studiilor etnografice: la ce pot să slujească astfel de nimicuri? De aceea.intp:'\r~it pc cărtuŢ~ri în :lasici şi .

Toate celelalte făpturi duc o viaţă vegetativă. fireşte. Alteori sparg nuci cu un pietroi. etnograful din capul locului posedă un criterm sigur spre a despărţi pe om până şi de animalele cele mai înrudite cu el: Între toate vieţuitoarele. 389. * La Bororo. în toată seria animală. căci nuanţele sunt uneori de tot fine . 1875: I. beţe etc.. asocierea de imagini în creierul maimuţei nu. forma şi mărimea uneltelor s~le: după cum cere trebuinţa.) A aduna deci uneltele de care s-a slujit ori se slujeşte un neam. numai omul are originalitatea de a nu se fi mulţumit cu organele date de natură. deşi e însoţită 'uneori de acte CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 51 foarte complicate. cuţitul a înlocuit unghiile etc. se leaga m mare parte de muncă. între om şi restul animalităţii cea dintâi deosebire e unealta. Cunoscutul entomolog Fabre a dat la lumină . dar de asemenea îl azvârle ..ni~or era ~colo verificat în ultima instanţă tot prin muncă). •dm once specie. Dar toate diferentele sunt foarte relative. dar le aruncă iute şi pun iarăşi inâinile pe crestet. ci le iau cu ei în mormânt*. a observa apoi muncile lui e al doilea pas pentru a pătru~de până la izvorul uneltei. a ajuns la ideea genială de a păstra ceea ce fusese folositor odată şi de a se sluji la fel de acelaşi obiect în cazuri asemănătoare. singur Qmul a devenit creator.caracterul". iezăturile şi colibele sale au atins o limită. omul. adică în adâncul sufletului omenesc. Uneori e arsă şi coliba în care locuise răposatul. măcar într-un chip rudm:en~ar11). Şi.oam_. SCHWEINFURTH. Au coeur de l'Afrique. poate ajunge până la reprezentări. că nu numai viaţa socială în genere dar chiar manifestările artistice . e cel dintâi pas în cercetarea lui stiintifi. Când maimuţa aruncă piatra de care s-a slujit să spargă o nucă. · ..cele mai subtile dintre toate' trebuie considerate la . Oricât de meşter e castorul. -pe când animalul mănâncă. p.·-~~··--­ că. De asemenea. neavând decât fierăstră­ u! dinţilor şi mistria coadei. · . stă ca un pol de orientare unealta si munca._ Unealta a provocat un fel de dilatare a persoanei si a personalită­ ţii sale. neputând să se folosească d~ alt: organe decât de cele moştenite de la părinţi. 1897.50 S. Paris.ăsoară distanţa de la nivelul animalităţii până la om. nu puteau avea altă noimă decât spre a se sluji de ele. pe care capacitatea de funcţionare a acestor organe n-o mai poate depăşi. Cu alte cuvinte. ajunge o anume limită peste care nu mai poate trece.uneltele. · Al doilea pas a fost. ci si-a adaus altele artificiale. din care să iasă prevederea. Dar peste toată adaptarea speciilor la mediu se întinde fatalitatea unui fel de invariant. care au devenit cu vremea un fel de _prelungiri ale propriului său corp. primitivii nu dau nici înruptul capului uneltele şi podoabele lor. semnul cel mai caracteristic. eohtul a îngroşat pumnul. în toată sfera umanităţii.taine ale vieţii celor mici care te înmărmuresc. 228). "orice fusese întrebuinţat de mort e pus pe foc aruncat în râu sau pus în săculeţul cu oase. asta înseamnă că proiecţi­ unea la ea durează un minut. adică încremeneste în forma instinctului. lipindu-i-se de trup şi de suflet. Prin unealtă. cum ar zice matematicii. pentru ca mortul să nu mai aibă ni~i un prilej să se întoarcă îndărăt" (K VON STEINEN. Unler der NaturuOlkern Zentral-Brasiliens Berlin. precum ŞI pastrarea altor anexe: scoici. Păstrarea eolitelor (bolovan!i rrimitivi. In adevăr. De acee~. Dm contra. Ce rezultă de aici? · . G. după car~ etnograful măsoară ridicarea fiecărei grupări omeneşti în ierarhia umană sau în omenie. Singur omul a păstrat unele anexe. (Ideea aceasta am căutat s-o documentez mai pe larg în lucrarea de etnografie mai sus pomenită. Iar legătura faptelor e nu se poate mai firească: unealta nu e decât o proiectare a gândului în afară. Intr-o lucrare specială: Principii de etnografie. De aceea. apoi trândăveşte (în tinereţe mai descarcă o parte din prisosul energiei jucându-se). în adevăr. Dm contra. aplicate l~ evoluţia popoarelor8 . p.ori~ne~ lor tot în legătură cu munca concretă a poporului respectiv ŞI deci cu uneltele lui. Căci. arătând cu deosebită privire la români. am pus accentul pe şcoala muncii (aşa că chiar . Când antropologuJl 0 caută să despartă pe homo sapiens de celel~lte specii animale. începand cu scheletul şi isprăvind cu creierul. · · E drept că unele maimuţe se slujesc o clipă de crengi. în exercitarea unui mădular. Asa că azi. oase. sprijinindu-se la mers. Sa-mi fie deci îngăduit în această ocazie academică să îndeplinesc cât de sumar ideile din acele lucrări. "homo sapiens" a făcut primul pas în cariera sa specifică. care măreau puterea de lovire a pumnului). munca. am căutat să arăt că toată dezvoltarea omenirii începând d~ }a starea de hoardă până la treapta de popor şi naţiu~ ne. în Altă crestere9. orice individ.' care n. el porneşte de la caracterele somatice. Băţul a prelungit braţul. a le mânui. singur omul munceste.(chiar f~cultatea vor~irii o au şi alte câteva specii. MEHEDINŢI ţărilor sale despre om.· ~ Rezultă că numărul uneltelor si intensitatea muncii vor fi două ) criterii fundamentale. adică a munci. e numărul ŞI felul uneltelor. având un creier mai impresionabil şi o memorie mai puternică. omul singur devine activ cu reflectie modelând înadins materialul.

602. tocmai din acest ritm al sunetelor legate de muncă s-a născut muzica. **** R. p. iară seara. Arbeit und Rhytmus. · Fireşte. *** BURTON. p. lemnarul icneş­ te după fiecare lovitură de topor.mai ales al unui mort.STANLEY.. In Georg~a praş1tul păpuşoi~lui şi culesul strugurilor se fac şi azi cu un cântec _ca_re ţine de dimineaţa până seara. p. Chiar vânătoarea. încât fiecare îsi ticluieste melodia sa proprie şi e necuviincios lucru (ca chesti~ de etichetă) să cânti cântecul altuia . gospodina macină grăunţele de asemenea cântând. Comment j'ai retrouve Livingstone.. mi re do. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI fiindcă tot ce fusese în atingere cu el: uneltele. Op. Pisatul orezului în piuă cere de asemenea un refren . de asemenea pornesc cu toţîî într-un glas. Dernier journal. care cere tăcere. e însoţită şi ea de cântec***. şi tot asa la infinit"****. opere. iar când vâslaşii sunt mai numeroşi. În insulele Andamane. 1909. împrejurul focului. ~ns~ la !ăs­ timpuri. MEHEDINŢI. într-o mişcare repetată de mai multe ori la fel.alt pas . 1862. Cei care trag sau împing o greutate. Cât priveşte vâslitul.. toporul cu care crăpi lemne. cât ţine lucrul: 12 până la 15 ceasuri. Icnirea aceasta. Livingsto* S. 5. care a expl~rat 'ţinutul marilor lacuri diri centrul Africei: "Vâslaşul însoţeşte mişcarea lopeţilor cu cântec.. ( (- / . putem urmări în multe şi variate forme de la popoarele_ civili~ayiei antice si până în vremile de azi*******. cit. 608. Sub numele de muzică. ca un tact: io opa. Uber die Musik einiger Naturvolker.Q_are deci nevoie de ritm. culminând apoi în ştiinţă şi artă. alta alături în ilău. hăuind ca să-şi potrivească opintirile. Paris. Voyage aux grands lacs. Până în mijlocul zăpezilor polare. Mi. Fierarul dă una în fier. ** BURTON. Op. toate. de asemenea cositul fanulm ŞI mtorsul * LNINGSTONE. 235. armele. ******* Vezi numeroase exemple în K BUCHER.nu mai ' vorbim de prăşit şi de alte munci. legănatul copiilor şi alte îndeletniciri. atât vocală cât şi instnimentală. aceleaşi note"**. Bum! . simfonii şi alte forme rafinate. unde omul face o miscare ritmică.. Piatra cu care spargi nuci. munca e întovărăşită de cântare. vedem că aproape toate muncile primitivilor sunt însotite si azi de muzică. inconştient exagerată. Principii de etnografie aplicate la vezi Adaptarea tehnică. I. Femeile negrilor se aşează cu spatele în şir. p. Paris. Iar ceea ce găsim în germene l a savlb a t"1c1"12 . cântecul cu tact e nu se poate mai firesc*****. noi înţelegem azi ceva melodic: sonate. superstiţii . alta în gol. 30. 454. Când taie un trunchi. cântarea e atât de răspândită.. Nici cea mai mică trebusoară nu se execută rară a fi însoţită de acest monoton sir de sunete: do re mi fa. o astfel de idee în primul moment ni se pare greu de admis. Tot astfel roata de tors.. Berlin. ****** HAGEN. până seara. cit. Leipzig. .. hamalul cântă mergând. Mai întâi. ** LIVINGSTONE. Reisen nach den nărdlichen Teilen der Siidsee. ***** S. mi do . unul trage câte un chiot care e repetat de toţi c_ellalţ1 to: • varăsi*. podoabele si chiar culcuşul ori adăpostul e privit ca o prelungire a fiinţei sale*.. opapa opa. ciocanul cu care !arâmi oase . 53 ne povesteşte că negrii Makonnde lucrează cu râvnă. noaptea ca şi ziua**.inchen. "La cskimoşi. devine un fel de tact al mugcîi. 1799. orice lucrare se face cu cântec.. şi tot aşa.West Passage. re fa. Să fi fost rădăcina lor comună în sunetele ritmice ale muncii? Pentru a răspunde e destul să urmărim realitatea faptelor etnografice şi vom da îndată de urma adevărului. ei repetă ceasuri întregi . iar înaintea lor stă unul cu toba: bum! Prăşitoarele dau toate cu sapa în pământ şi fac un pas înainte. După cum cei mai m~lţi primitivi se îngroapă cu hainele şi armele în acest arhipelag fiecare îşi duce cu sine cântecul său în ' mormânt******. 1876. Vâslaşii nu mai contenesc cu cântarea (sau mm degraba cu u~letul).. acolo mişcarea ritmică 'se impune de la sine. . p. 10 10. lieduri. * Se poate dovedi această afirmaţie? Să arătăm câteva exemple concrete. Hamburg. evoluţia popoarelor. re fa. Die Nord. 1892. p.. De unde urmează că unealta şi munca cu uneltele ar putea fi un criteriu al evoluţiei omenirii nu numai în ce priveşte latura materială a vieţii. ci chiar cu privire la manifestările sufleteşti: descântece. 187. care scapă pe lucrător de încordarea atenţiei şi economiseşte puterea. Iată ce spune un călător englez. VANCOUVER. 20 ş. opa io. 1908.. 1878. produc un sunet în cadenţă. p. do mi.52 S. AMUNDSEN.. bărbierul una în păr. Ei bine. II. u.. Mun!. sunt peste tot însoţite de muzică. armonizându-i mişcările. unde lucrează braţe mai multe. I. Orice muncă cu uneltele e de obicei însoţită de sunete. Iar estonii şi leţii 1 3 secerau încă ~n se<:olul ~l ?CYIII-lea după sunetul cimpoiului.

. . mandolina. cobza şi vioara . se îngână pe sine. Op. Iar când sunetul e repetat cu voinţă . numai *'-::i:i. imitând prin gesturi forma şi mişcările animalului ur· :l!ă::::. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ o fată cân- .. 1908. de unde a urmat că ~ înseamnă în vorba localnicilor o fa~nică"*. Op. într-o ~înaltă a dezvoltării speciei umane? :!E=grafia răspunde afirmativ. 412). şi mai practici. infig arcul în pământ şi-1 pre~:i:::arfă (SCHWEINFURTH. trebuie să ţi­ Jii!:ll:. Băieţii. Op. omul ~ cuvântului (sunetului articulat) valoarea unei fapte. 200). Koin-Koin (adică hotentoţii şi boşimanii) sunt instrumente muzicale. 274. pe când negrii au o mare varietate de astfel de =ente. pentru etnograf azi nu mai e nici o îndoială că la început muzica a avut o strânsă legătură cit ritmul muncii şi răsunetul uneltelor. 604. I. Totuşi.412. Dar ce e toba? Nu e altceva decât piua căptuşită la gură cu o piele.::it de energie nervoasă trebuie cheltuit de om. Şi e de cel mai înalt interes pentru cei care adună material etnografic şi folcloristic să urmărească pas cu pas· melodiile şi cântecele. cit. Op. ~urmare. ca să îndemne pe lucră. · Alături de muzică st~ danţl_ff_ca o nouă ramură a artei primi-' tive.~rea de a se auzi modulând sunete.lt muzicanţi din copilărie şi cântă toată ziua. ***** SCHWEINFURTH. îî:=c :li ) ~: 1 1 1 instrumente muzicale (piano-automat). cit. :hz:i cum pasărea cântă. coarda e legată deasupra unei scobituri astupată cu o coajă. -~"a nu înseamnă că muzica este izvorâtă întreagă numai din ritmul ~. 389.eoarece au constatat lucrul sporeşte cu 30-40% s4b influenţa uif'tii ritm melodiosd5 . Din contra.lVINGSTONE. afară de unelte şi armele care ademeneau pe om la plăcerea su~ :rebuie să ţinem seama şi de înclinări lăuntrice. culegându-le nu din auzite. 293). In ~francezii tocmesc muzicanţi negri. De pll~:n:C!l:plorator. Prin urmare pentru a ex~ea muzicii. 338)..ii... copilul sătul gângureşte. Instrumentul cel mai iubit de negri şi mai răspândit e toba: cu ea sunt primiţi oaspeţii. având însă o gură pentru pătrunderea sunetului***** . La Bongo putem surprinde încă transformarea aceasta sub ochii noştri. plăcerea eşi mai mare._:iiar când e vorba de munca terasamentului pentru căi fera"1::: ::ir americanii. decât pe melodie sau . în' orice caz. morarul de moară etc.S.~.Eel!iconştient.nd negrii (Ban tu) au glas urât. cit. Unele tobe se aud până la 16 km***. câteodată arcul e înfipt în pământ.p:amă şi de un factor psihologic în legătură cu magia. Vioara lor e un arc de trestie.rtelniţă şi război. ** BURTON. Passarge. vâ. şi alte instrumente cu coarde sunt numai nişte transformări ale arcului****. pp. 55 că * • O altă dovadă că muzica a izvorât întâi şi întâi din sunetul ritmic al uneltelor cu care omul munceşte e împrejurarea că unele instrumente muzicale sunt simple modificări ale uneltelor. Op. în ce priveşte talentul pentru cântec. 368. ci chiar din vă­ zute.. I. cit. cântecul e şi descântec. Aşadar cântecul se ~ :ru numai de muncă.:Jrdine hotărâtă. Dernier journal.... 147.368. cit. ci are şi un alt izvor: credinţa primitivului în cauzali1c!:::a. la mulţi primitivi contemporani cu noi. **** SCHWEINFURTH.~e ale fiecărui neam (Koin-Koin). 28. adică notând clipă cu cliptÎ desfăsurarea muncii alături cu' întonarea cântecului respectiv******..::e d.cintă încă acasă şi fac gestul vânătoarei. Fac din orice lucru un ~ent de muzică. ea vindecă şi bolile**.~ . Bongo de aseme. ~-3!iJm:-&in. 274... l. pe lângă muncă şi sunetul ritmic al uneltelor. ca şi de animal.:el stând lucrul.S. Op. 'Ibt aşa harpa. p. relevă o surprinzătoare deo~eb~re într~ negrii Bar:t~.~. precum şi de împrejura~. pp. pp.$. Inainte de a pleca ~~oare. vânătorul de puşcă. MEHEDINŢI ~or se făceau tot după cântec. însă de melodie (SCHWEINFURTH. Dar şi mai bine decât instrumentele muzicale.. pp.nagică. II. iar când execută cântece eu. :. încredinţate că prin vorbă şi gest ~~bărbaţi să prindă vânatul (KARL VON STEINEN. formează cutia de rezon~nţă şi atunci ave~ o adevărată cobză. 298. *** STANLEY. 250. ciobanul de oi. p. ~ ~ =enţial este şi organizarea cerebrală a diferitelor rase ori subrase. iar când vânătorii au plecat în pădure. Dans les tenebres de l'A{rique. II. bărbaţii (ba chiar şi femeile) ~me şi nopţi întregi.Întrebarea e: ceea ce face copiÂJ:. p. pescarul de undiţă. 263. Uneori o tiv dă.. Explicarea dată de Bucher simplifi-. I. precum şi de înclinări­ Jt. s-au şi folosit de ea. În faza magică a intelectu!ui omenesc.:r:~ că se poate o identificare mai semnificativă**...::ivilor de a lega munca de cântece... a cărui coardă e lovită cu o aschie tot din acelasi lemn.. cit.~ aun temei mai mult pe puterea sunetului.V ~. 389. I. nu putea să facă individul omenesc în chip conştient.. :R!. ****** Chiuiturile la hore de asemenea trebuie culese în legătură cu felul jocului. Îndeosebi Niam-Niam sunt muzicanţi pătimaşi: sunt în stare să ~dintr-un fel de mandolină cu coardele verticale 24 de ceasuri în şir.armonie" ~~a.. * K. pomenindu-i mereu numele. BUCIIER. şi numai cu vre7 mea s-a despărţit complet pentru a deveni arta sunetelor pure. pp. Ce1 dm urma au de ob1ce1 - ~bine sunătoare şi cântece melodioase chiar pentru urechea europeanu- ~. ne arată legătu­ ra cu munca vorbele cântecelor ce însoţesc melodia: luntraşul vorbeşte de luntre şi de vâslit. europenii care şi-au dat seama de dispoziţja l: . p. 274. care păzesc caprele. intensitatea muncii şi gradul de dezvoltare a muzicii. Op.. Cu alte cuvinte.381.Dacă ar fi aşa. 267. care se întind uneori până la coardele vocale 14 . Op. 378. p. ţesătoarea de furcă.mblema în chip prea radical. în ~·ioc). În sfârşit. <l. Dar şi danţul a fost odinioară legat tot de imitarea muncii. cit.J::. fe· ::lll!â. întunecat. pun în preajma lucrătorilor : î BUCEIER. cit. p. p. ar trebui să găsim un paralelism exact intre numărul ~r.

La Niam-Niam.* T. cântec. danţul şi cântecul din gură. Op. Negresele care bat din palme la festivităţi şi muncitorii devin cor. cât şi muzica s-au putut dezlipi pe încetul de munca efectivă. vătaful ajunge coreg. că în drama antică le găsim încă apropiate la un loc. a vânatului (înainte de a merge la vânătoare) etc. reprezentând o vânătoare de urs (d~ aceea mai toată mimica se mărgineşte acolo la mâini şi umeri*). p. trebuie să dănţu­ iască mult*. l7. femeile samănă orezul mergând în şir: înfig băţul. 139. ** MUNGO PARK. T. · **** K. Coregul antic nu e însă altcineva decât vătaful care îndrumează mişcările lucrătorilor. Azi. cu toate amănuntele necesare. ca şi cuvântul ţin loc de faptă. 140 (ed. La om. câtva timp corul rămâne încă pe scenă. danţul e o artă bine specializată.18 De la coregul din drama clasică până la toboşarul negru care ţine ritmul prăşitorilor e unul şi acelaşi fir... p. după felul muncii pe care o imită. cu genunchii. imitarea muncii (când munca lipsea). coristul devine actor. apoi fac toate alt pas . E destul să relevăm numai atât. Xenofon ne descrie amănunţit o pantomimă a semănatului***. când avem atâtea documente din viaţa antică unde danţul şi munca se văd asociate. parcă dănţuiesc ca pe scenă**. Cât despre danţul războinic. ca şi copiii. danţul şi muzica instrumentală.. descântec. care leagă aceeaşi serie de fapte omeneşti. Gestul. VII. pântecele . Ce însemna acest danţ? După cum şamanul imită prin danţ acţiunea pe care el o doreş­ te să se întâmple (întocmai ca vânătorul care imită animalul spre a-l putea vâna). gest. Începând din Australia şi până la Pieile-Roşii.un danţ în toată regula. Cine vrea să devină vrăjitor (şaman). p. *** XENOFON. De la arta coregrafică pură. omul are o concepţie de cauzalitate cu totul alta decât într-o fază mai matură. baterea din palme e o parte aceea nu lipseşte niciodată". vânătorii (şi chiar femeile) imită mersul elefantului. apoi din ce în ce mai tainice. Nu puteam urmări aci. aşa că atât danţul. produsă de ritmul miŞcărilor însoţi­ te de ritmul sunetelor. potrivit cu sunetul cimbalelor. Leipzig. se făcea că se fereşte de săgeată etc***. 214. Reisen in Africa. azi. apoi capelmaistru. 84. se ţin deci una de alta. care urmăreşte armonia .56 S. numai pe planuri deosebite de evoluţie.. Dar ce să mai pomenim de primitivi. Repetarea ritmică a aceleiaşi mişcări caracteristice a * LAPEROUSE. 1797). tot aşa danţul religios era un simbolism al unor acţiuni concrete la început.. LNIU. mişcărilor şi în care corpul se mlădiază după ritmul muzicii. când bărbaţii joacă. Se ştie că regii evrei dănţuiau în templu. p. *** XENOFON. Animalele tinere. ca.. Corul nu e altceva decât mulţimea muncitorilor şi a privitorilor. cit. trebuie să relevăm că danţul modern tango e o neghioabă întoarcere spre sălbăticie. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI În faza magică a minţii omeneşti. VII. cum s-au dezlipit de muncă şi s-au diferenţiat pe încetul: cântarea. Vorbă. pentru ca întreaga acţiune imitativă a muncii să ajungă pe treapta dramei * K. care arată călcatul strugurilor după tact . BUCHER. până s-a pierdut chiar noţiunea de imitare a muncii. Privite de departe. dănţuiesc şi cu :nâinile.. apoi dispare atât corul antic. Anabasis. cit. descarcă o parte din energia lor sub formă de sărituri. Op. danţ . pp. Au şi unele animale mişcări ritmice. Cele mai preţioase mărturii sunt însă tot obiceiurile sălbaticilor de Când vezi că la unele Piei-Roşii (Tarahumara) din Mexic.. Laperouse descrie un danţ al kamciadalilor. Anabasis. Die geistige Kultur der Naturuolker. care aveau menirea să înlesnească realizarea unor dorinţe. T. cât şi cântarea. Aci surprindem înţelesul danţurilor religioase.e scotea ţipete ca la luptă. calcă cu piciorul. pe când sălbaticii.. Pe lângă plăcerea estetică. iar Titu Liviu ne arată foarte lămurit cum s-a făcut tranziţia de la jocul pantomimic spre artă: ludus in artem paullatim verterat**** . 57 avut nevoie de un sunet ritmic (tactul). producea în chip firesc plăcere. In Madagascar. VI. 1913. 84. 33. III. ca ramurile ieşite din acelaşitrunchi . Voyage. 2 19 • constitutivă a muzicii şi de c ( . am lunecat un moment iarăşi spre animalitate 16. cu umerii. cu tot corpuL În ordmea aceasta de idei. Dar şi aci trebuie să facem aceeaşi observare ca şi la muzică: danţul nu e în întregime derivat numai din muncă. 1867. Xenofon de~crie mimica unui rege trac. care seamănă cu danţul (pinguinii). femeile stau şi azi roată împrejur şi bat din palme**. să şi_ ea o artă neatârnată de muncă. al că­ ror reflex îl vedem până în obiceiul cultului păgân şi chiar creştin.. pun grăunţele.. PREUSS. ajun·. ***. PREUSS. S-au păstrat mozaicuri. ** K. ca o imitare a dantului de vânătoare dovezile sunt si mai numeroase. danţul a mai căpătat un sprijin: ideea de descântec. La început însă şi danţul şi muzwa erau un fel de prelungire a muncii iar o dovadă lămurită e împrejurarea că oamenii civilizaţi dănţuiesc numai cu picioarele. "La orice dans sau cântare a negrilor. verbul a "dăntui" nolrivoa înseamnă si a muncii" ai dovada pipăi~ă despre 'înrudirea primitivă a ceior d~uă noţiuni până la Identitate****.

MEHEDINŢI propriu-zise. împreună cu Vicleimul. în cântare cu vorbe care descriu acea muncă: vânătoare. Op. 1901. p. . ca o iarbă care înfloreşte în singurătate. Să luăm o pildă de la noi. Aus den Flegeljahren der Menschheit. Oricare ar fi însă gradul de exactitate al acestor explicări. al leagănului. iar * K BUCHER.) . care pune pe Margareta să cânte torcând: era un rege în Thule . Aci poezia. **Vezi lălăitulla Bororo (nota [a doua] de Ia p. apoi le dănţuiesc. Op. sunt documente etnografice. unele trepte anterioare pe drumul dintre muncă şi diferitele ramuri ale artei. Căci vorbele. ci cuvintele s-au mlădiat după ritmul muncii şi al cântării care o însoţea. Cântecul fusului.. ** Iată câteva pilde de la nişte Piei-Roşii (Bororo): bakorororo aro e okoge aroe. Toată hora le cântă. sculptura şi arhitectura îşi au originile lor tot în muncă. gur. Pentru arhitectură nici nu e nevoie să mai insistăm. secerişului. De la colibă şi până la temple. Cum? Munca. Pentru pictură însă trebuie să ne întoarcem până la desenurile colorate din cavernele omului magdalenian. aci nicovala. Iar dovezile sunt pipăite. care se ajuta la vână­ toare cu desenul-descântec. în chip de cântec prelung.58 ) S. Locuitorii insulelor Andamane îşi fac cântecele lor la muncă. ceea ce dă răgaz cântăreţului-poet să improvizeze mai departe.Vedem adică geneza poeziei şi a versificării. spondeul reprezintă două lovituri alternative. e destul un pas şi acest gângurit ca de copil se schimbă în grai lămurit. La început. iar vorbele din urmă sunt repetate de cei dimprejur. In Ardeal. la popoarele care ştiu să sene. adică poezia propriu-zisă. Callicrate zideşte Partenonul. ci e un fapt etnografic general: nicăieri la primitivi nu gă­ sim poezie fără muzică. pp. ~. LEO FROBENIUS. culesului. trece din gură în gură şi scrisul o fixează pentru totdeauna. vâslitului şi altor îndeletniciri nu pot lăsa cea mai mică nesiguranţă. ele sunt mai mult un lălăit** imitativ. Atunci creaţia poetică ajunge de sine stătătoare. Uneori danţul lipseşte.. adică au asocieri mai interesante.. şi iarăşi suratele ei le cântă şi le joacă şi pe acelea. cit. e una şi aceeaşi idee întrupată: nevoia de adăpostire şi munca pentru clădirea adăpostului. ca adăpost pentru zei. ci şi pictura. cu care putem exemplifica faze mai primitive ale dramei. (VON STEINEN. ca să aibă noroc la vânătoare. pe care le lăsăm pe seama specialiştilor. vânătoarei.faza primitivă. Tatuarea şi vopsirea corpului e clasa I-a a şcoalei de belle arte . Vorbire ritmică sau versificare nu există. dactilul şi anapestul imită ritmul ciocanului care aci loveşte fierul. cit. Strigăturile la joc şi chiuiturile dezvelesc de asemenea prin înţelesul lor aci liric. . până ce forma cea mai fruIIJ_Oasă se impune. ' Tot din tulpina celorlalte arte a odrăslit şi poezia. e drept.359. aci satiric. Cea dintâi şcoală de pictură a făcut-o omul pe pielea lui în sensul propriu al vorbei. dansul şi cântecul sunt nedezlipite încă. independentă nu numai de muncă.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 59 silabelor numită rimă. potrivind vorbele fiecare după simţul lui. Cimpoierul ori cel care zice din fluier se opreşte şi zice în adevăr din gură ce are pe suflet. Aci am citat un caz din ţara noastră. am văzut hore de fete care singure cântă. exprimând numai conflicte de idei şi de sentimente*. ci şi de cântarea şi danţul cu care era legată la ÎJ}Ceput. Tot aşa prozodia greacă si latină e un reflex al vorbei cântate si dăntuite. (In arhitectură. 382).. zugrăvind pe pereţii peşterilor scene de vânătoare.. dar egal de puternice.---~­ . dar cei de faţă nu rămân nici ei pasivi. omul nu împerechează vorbele după potrivirea * Căluşarii români. Dar fenomenul acesta nu e izolat. pisat de grăunţe sau ce va fi. Iar de aci drumul duce până la exprimare de idei şi simţiri în legătură cu munca şi alte manifestări ale vieţii. 83. singure joacă. şi prin danţul care le însoţeşte. iar dacă nu. Fuegianul îşi face abia o perdea de crengi (un fel de şatră) pe!ltru sine..secţia picturii. când bat de pildă faţă în faţă doi inşi acelaşi fier. kuhugearoe etc.Acolo e aşadar originea poeziei io orice punct al planetei ea a putut apărea. iar povăţuitoarea corului mai adaogă singură câteva cuvinte. apoi se veştejeşte. Dănţuitoarele se opresc pe loc şi tac. apoi stă puţin. munca de toate zilele şi îndrumarea spre idealizarea artistică se pot urmări până în cel din urmă pavilion din grădinile noastre. 356. fiind însoţită de sunetul uneltei şi al vocii (de obicei o interjecţie repetată ritmic pe o mică variaţie de sunete**). p. ci repetă melodia şi · versurile. Şi tot aşa. În. şi cântarea se înfiripează din sufletul unuia sin·. netezesc mereu cântecul şi-i dau tot mai mult relief.*.. metrele peonice imită ritmul paşilor la arie etc. bucată după bucată. 58). De aci si numele t • • ) de picioare pentru măsurarea versurilor. pentru etnograf legătura dintre poezie şi muncă nu poate fi o clipă pusă la îndoială.358.poate să se sluţească şi să piară. apoi cu vremea răspund în arta lui Goethe. sibayuaroe. Cei care au mai mult talent. Dar nu numai poezia. Boşimanii*** de azi fac şi ei exact acelaşi lucru. Una spune câteva versuri sau strigă­ turi. Iambul şi troheul imită săltatul călcătorului de struguri.

Die Schiffahrt der lndianer.43. care pun minţn omeneşti probleme noi. sălbaticii de azi. Indigenii din California. ce contur delicios şi ce elegant desen. desenate pe piele de bivol şi chiar hărti c~­ t~strale (Mexic).3 paşi mai spre NV. etc. e destul să ne gândim măcar o clipă la ceramică. unele Piei-Rosii aveau hărţi minunate.FORSTER.artă pură. **. ţi s-ar părea o profanare. Ca şi polinezienii. şi dacă. p. Aveau şi un fel de şcoale. care să poarte semnul muncii. ca o variantă a omenirii. Berlin. Cine descrie furca de tors. Ce fineţe de linii.. p. Le systeme du monde des Chaldeens a Newton Paris 1913. apoi a fetişilot şi a altor idoli e clasa întâi de sc~lptură. au expresii ca acestea: mai la Nord! · * W. trebuie să stea si descrierea muncii săvârşite cu acel obiect. acela care vrea să-şi dea ~eama ştiinţific despre elementele civilizaţiei unui popor şi să cerce a-l caracteriza. ştiinţa cea mai abstractă. FRIEDERICI. Schimbul (negoţul la început e doar schimb în natură) a născut calculul. . Geometria iarăşi a fost mai întâi empirică. Spre pildă. 1903. fără ajutorul culturii apusene. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 61 . Priviţi o amforă greacă. Orizontul lor era__ împărţit în 28 de segmente. ca să mai adăugăm un argument pentru demonstrarea afinnării de la început. Chenarul amforei şi alte linii ornamentice corespund urmelor pe care împletitura primitivă le-a lăsat în lutul exterior. Tot aşa şi unele Piei-Roşii erau pe cale de a-şi alcătui o astronomie originală. dacă ai pune-o cu apă la foc. de bună seamă că minunaţii corăbieri ai Oceanului Pacific ar fi întemeiat o astronomie proprie. trebuie să vadă anume cum se leagă caierul şi să privească nu numai furcile frumos încrestate. ' ' . Forster mărturiseşte că grecii lui Homer nu puteau fi superioritahitienilor din veacul al XVIII-lea**. MEHEDINŢI modelarea uneltelor. Kartographie bei den Naturvolkem. cum e pluguşorul etc. orientarea lor în largul stepelor era surprinzător de exactă. lângă obiectul etnografic. ci şi băţul găurit prin care trece o nuia spre a ţinea loc coarnelor pe care se sprijină lâna caierului. 9 ş. unealtă şi_ munca respectivă. Aritmetica. trebuie să culeagă cu cea mai mare îngrijire toate uneltele sale şi anume în exemplare autentice. În orice caz.. fizică şi chimie. DROBER. ' ' Cât despre mecanică. a ieşit cu vremea eleganta amforă. In sfârşit. care au trecut de la vânătoare.firipat din mu~ca zidarilor şi a plugarilor egipteni. nu mai e nevoie să ară­ tăm cum s-au născut din munca industrială şi cum chiar azi pro~esele lor merg paralel cu unele aplicaţii practice. până la obiceiurile care însoţesc punerea plugului în brazdă şi cântecele lui. înainte de a ajunge abstractă şi s-a îr. s_:.60 S. nomadism si agricultura nomadă. Astronomia de pildă s-a născut din practica navigaţiei. Dacă europenii n-ar . Vă cruţ. devenit apoi oală. care a culminat cu vremea în Venerea de la Melos20.) Totdeodată.râ!lsă corelaţie nu numai între. ai tresări ca în faţa unui sacrilegiu. cine vorbeşte de plug. 12. algonkinii erau cei mai m~şteri în reprezentarea spaţiului*. 1907. are şi ea originea tot în elementele concrete ale vieţii de toate zilele. Totuşi. când joacă mingea. Tupinamba cunoşteau aproape toate stelele. Locuitorii insulelor Mariane şi Caroline erau la ivirea europenilor mari' nari foarte îndemânatici şi isteţi cunoscători ai cerului. la plugărie statornică şi deci la împărtirea ~i măsurarea pământului**. Din cele înşirate până aci rezultă însă limpede următoarea concluzie: Dacă evoluţia omenirii se leagă de unelte şi de munca cu uneltele. unealta ţărancei din * G. In fiecare călătorie ţineau seama de răsăritul şi apusul unor anume stele. Pentru ce? Pentru că 'e o. trebuie să arate toată acţiu­ nea ~elui care ară. de care stră~oşii noştri săl­ batici şi fraţii noştri. domnilor. în care corăbierii bătrâni învăţau pe cei mai tineri elementele navigaţiei în faţa unui glob care închipuia cerul.u. (Simulacrul şi imitaţia n-au pentru muzee mai nici o valoare. ci ŞI mtre unealtă si alte manifestări ale vietii materiale si morale ale unui popor. Numai atunci va înţelege de ce colus. omul ar trăi si azi în lantul de fier al instinctului. p. Dintre toţi însă. care la început slujea ca unealtă pentru nevoile bucătăriei. începând de la îmbinarea părţilor plugului şi numirea lor. chaldeeni şi a1 altor neamun. născută si ea din cosuleţul de crengi şi de ierburi unse cu lut. nici la băut. 1780. Şi astfel din vasul greoi şi scofâlcit. relevând numai în treacăt. fără multe dovezi. că tot în muncă e izvorul ştiinţelor exacte. se slujesc să pună apa de încălzit la foc. ** SAGERET. Reise um die Welt. fără unelte. II. timpul. care nu mai slujeşte nici la fierberea apei. 81. privind frumoasele meandre ale chenarului. Ba încă ajunseseră să facă şi un soi de hărţi topografice şi speciale*. Irokezii numeau steaua polară "steaua care stă pe loc totdeauna". etnograful nu poate uita că începutul amforei şi al întregii ceramice e biata oală paleolitică.\ ' ' ( (' . p. pentru a se orienta cât mai exact. Dacă ai turna în ea cel mai pur untdelemn. ci e un simplu motiv de linii frumoase.fi strivit în faşă navigaţia polineziană.

arta şi cugetarea unui popor şi numat pe calea aceasta putem ajunge la dreapta lui caracterizare. Si mai întâi. Un om neprevenit care habar n-avea de etnografie (o ştiinţă aproape necunoscută ' pe vremea lui). care se prăvale iarăşi mai departe.. reproducând I_DOno: tonia mersului asezat al turmei. dar o Mioriţă şi o Doină n-a produs nimeni afară d~ poporul român. disciplina ştiinţifică impune etnografului altă cale: să privească fenomenul în legătură cu mediul său social. o ·notă lungă-prelungă şi întreruptă cu un strigăt repetat d~ ma! multe ori.. acelaşl lucru este şi pătrunzătoarea melodie a doinei pentru muzica românească: sunt două produse tipice. îndeosebi hora. -Numai când urmărim unealta în legătură cu toate împrejurările muncii. Pe când era închis între Zidurile mănăstirii Soveja.. ceea ce este balada Mioriţei pentru versul românesc.. L Păstori au fost şi sunt încă mulţi pe faţa pământului.F~uierul dă acum. fără a h moldovenesc. aude_ pe un cioban cântând din fluier. hir după melodia potolită până la melancolie. . Tactul cel dintâi si următoarele sunt un fluierat de chemare. ipoteze. îndată ce le privim în legătură cu mun: ca corelativă lor. Ia la nunta mea A căzut o stea. Iată să luăm o pildă mai cunoscută. A *"Convorbiri literare". că doina este cel mai autentic reflex al lungii noastre vieţi pastorale. CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Latiu a fost înlocuită în limba noastră cu furca. Ce ~ste doina? S-au făcut deosebite presupuneri.) · · Urmează apoi saltul la octavă. care aci pornesc ŞI curg ca apa. din rasa care se numeşte ea însăşi mocan. . avem din fericire şi o altă dovadă în faţa căreia nici o îndoială nu mai e cu putinţă.62 ) S. Alecu Rusu 24 . Iar de această substituire de cuvinte va putea lega înseşi migraţiunile neamului românesc între Balcani şi Carpaţi şi însemnătatea vieţii pastorale legată de adunarea fânului cu furci*. 1914. muntean. nu-i destul o descriere schematică. _. e de aJuns şi atât spre a se vedea că n-am ţinut degeaba umbră pământului*~ Ce urmează de aici? Un lucru foarte însemnat: aceste doua produse ale artei populare. Cine a trăit măcar cât_eva s~ptă­ mâni la stână si a ascultat cântecul din fluier al păstonlor. Concert improvizat pe fluier de un cântăreţ localnic. apoi. nici la meliţatur cânepei sau la moară. acest cântec nu poate fi o clipă marş războinic. capătă un înţeles foarte clar. care sunt o enigmă dacă le despărţim de viaţa reală a poporului. dtscreţiunea şi dacica înseninare în faţa morţii.. mai grăbită. Cu alte cuvinte. într-o duminecă d. începând încă din vremea străbunilor daci. 63 cum socotea răposatul Delavrancea2 3. * Caracteristic de ·asemenea p~ntru sufletul poporului nostru e danţul .o împrejurare în adevăr caracteristică. ci trebuie una dinamică: unealta nu poate fi deplin descrisă decât paralel cu actiunea ei. . (Nota fundamentală e însuşi sunetul clopotului cadenţat de mers. începând din stepele Asiei până în colţul de miazăzi al Africei şi în pampele Americei. cme a văzut mânatul 'în strungă. în care culminează viaţa de păs­ torie a poporului nostru. decit graţia corpului: .Traduc dm franţuzeşte pagtna aceea din memoriile surghiunitului. Ci e un cântec legat de viaţa ciobanilor. 1magmea mersului oilor în şir. spre oaia ~ri clopot. dar numai ca un val. După cum în muzeele de ştiinţe naturale e observată "~etoda biologică" 22 . • . şi care pare că vrea să pună oarecare distanJă între obârşia ei şi a poporului de la şes .. în ce împrejurare se cântă doina? Ea nu e cântec de salon. un fel de strigăt către aripalniţe. adică . decât în Mioriţa şi Doină. r. de obicei potolit. pentru acel~ n~ mai rămâne nici o îndoială. nici de cusătoreasă. ale cărei mişcări de tot line arată mai mult bună-cuviinţă şi calităţi morale. D~ 'aceea. adică numele un~lt~i de întors fân. ac1 se opresc locului. Putem afirma ca nicăieri nu se ve?e 'mai bine nota specifică a sufletului românesc: cumpătarea. . E un bă. ci s-a înfiripat în tăcerea vastă a plaiurilor unde s-a închegat şi înalta poezie a Mioriţei. după o mică modulare. putem ghici geneza şi semnificar~a ideilor relative la tehnica. glasul cade în ace~aş1 ?ota prelungită. mulsul oilor. De n-am fi făcut nimic în istoria omenirii. ** Graiul lor. e foarte răspicat şi se apropie de al . tot aşa trebuie să observăm aci "metoda dinamică".bat frumos. No. Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa . chiuitul din urmă nu mru lasa nici o îndoială că.e primăvară. Turma a plecat ... Iar asupra acestm înţeles. ** Alecu Rusu reievă că oamenii din partea locuim nu vor sa mtre m sluJbă la străini. 5 şi 621 . la piuă ori la alte munci obişnuite. nu-i nici muntenesc.. Inainte însă de a alerga la. povesteşte . porneala lor în urma ciobanului iesirea în cină după anume chemări ale cântecului.· A doua serie de tacturi e o nouă chemare.

. ci ne lă­ mureşte mai exact şi înţelesul unui concept mai înalt. munca sa de creare. 377. cultura este concepţia proprie şi unică. pe care le păştea.o dovadă de înţeleaptă observare a naturii şi minunată adaptare la mediul aspru al culmilor de munte. plină de melancolie şi părere de rău. nu-i alt chip decât să o hrăneşti mai întâi din propriul său avut sufletesc... Şi începu iarăşi a cânta. Gândul cel dintâi al somnorosului a fost la oi. Cine zice cultură şi civilizaţie acela zice suma muncii de * ALECU RUSU. . baladele şi cântecele poporului nostru.. Mehedinţi. întreaga dezvoltare culturală şi întreaga fiinţă a unui popor poate fi primejduită.. G. Deodată i se pare că zăreşte pe un munte oile şi caprele lui. fără a părăsi muntele. Atunci grăbeşte pasul şi cântă din fluier ca de joc (povestitorul chiar juca aidoma. şi chiar cămaşa cea neagră.din cele spuse până aici că pentru a cunoaşte şi caracteriza un popor nu-i altă cale decât să cunoşti. îmi va da şi altele. p. începu a cânta o ardelenească. Prin urmare.. la înţelegerea deplină a poeziei nu poate ajunge un român pe nici o cale mai iute şi mai cu folos decât ascultând Mioriţa. . ci numai la o dezvoltare domoală si unitară a tuturor formelor de viaţă ale unui popor. în acest răstimp. fie cântecul mai dramatic al unui povestitor cu talent care zice din fluier sau din frunză. sforăind la so~re. încât. datoria omului de ştiin­ ţă e să vegheze neadormit la toate bunurile culturale ale naţiunii din care face parte. . ( ( . adăugând cel mult de aiurea unele elemente asimilabile. p. cu grija celui care şi-a dobândit avutul său în sudoarea frunţii . numită doina. (Aci el cânta. ostenit de umblet şi de veghere. şi pe când vitişoarele lui se adăpau ori păşteau. începând de la tehnica materială până la cele mai fine produse intelectuale izvorâte din munca sa. Iarăşi deznădejdea. acela al culturii. dacă mi le-a dăruit pe astea. el le cânta din fluier. Cele înşirate până aici ne arată însă. pentru a îndruma o naţiune spre o cultură mai înaltă.) Apoi.S. adunat în curgerea veacurilor de moşii şi strămoşii săi. Dar pe când civilizaţia se poate împrumuta şi de la alţii. atât de naivă. De aceea. munteapoi a ajuns la acea epopee atât de simplă. Iată pe scurt povestea ei . cum am zis. cu sunet prelung. (povestitorul nu juca. " Civilizaţia şi cultura sunt ceva organic. (Povestitorul cânta .. Al doilea. ci ea se poate numai crea. Cine zice cultură. acel vestmânt atât de variat ca întrebuinţări. Indată a şi pus mâna pe fluier. Vezi şi Coordonate etnografice. nici un amănunt din viaţa poporului nostru nu ne poate lăsa nepăsători. 296.un fel de suspin al pustietăţii plaiurilor. a III-a.) Dar ce înşelare! Ceea cei se păruse lui capre şi oi erau doar nişte stânci . 64 MEHEDINŢI ardelenilor. : Un ţăran care încărunţise păzind oile. Scrieri. care ne arată în ce direcţie trebuie să căutăm originea şi înţelesul doinei. Bucureşti.. sau mi le-o întoarce tot pe ale mele.. cultura nu se .De pildă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 65 creare a unui popor. legate de întreaga luptă de adaptare zilnică a omului cu ţinutul în care trăieşte*. el cântă din fluier şi joacă . începând de la unelte. nehotărât.a expresie. Apoi începea iarăşi.. Acad. nu numai valoarea muncii ca mijloc de caracterizare a unui popor.prin urmare tot ce poate fi mai departe de larma şi ritmul tumultuos al războiului.o vedeai după repeziciunea degetelor şi mişcările iuţi ale umerilor )"*. poate importa de nicăieri. Române. Mi-a cântat tot felul de cântece: moldoveneşti. În ultima .unsă înadins cu sucul unor plante veninoase. îşi zise: Bun e Dumnezeu. îl deşteaptă. mergând întristat.). a unui popor cu privire la universul moral 25 . păzindu-le zi şi noapte. ultima reeditată în prezentul volum -Gh. porni şi uitându-se în toate părţile şi nevăzând nimic. dar avea mare poftă . ed. Iar cine porneşte pe alt drum (cunoscând mai întâi limba şi literatura altui popor). 1930 (lucrări ale lui S. * Către noua generaţie. Care e concluzia acestui adevăr etnografic? Mai întâi. turma tot păscând se strecurase pe o corhană depărtată. la izvoarele cele mai limpezi. ca temei al culturii româneşti în veacul al XIX-lea. Un drumeţ trece pe acolo şi văzând pe cioban singur. alegând mereu din trecutul său tot ce este esenţial spre a-şi afirma viaţa sa în viitor. scule şi tot rostul vieţii sale materiale. 1908. Deznădăj­ duit. iarăşi cântec trist. povestindu-mi întâmplarea). Rustica natura. Le ducea în pajiştile cele mai bune. Iar aceasta presupune îndată şi lupta sa neadormită de a duce la biruinţă acea concepţie. domnilor colegi.. ea este expresia muzicală a melancoliei.) Într-o zi. ciobanul adoarme aşa de greu. rezultă . Bucureşti. Şi când procesul acesta evolutiv e cumva zdruncinat prin amestecul pripit al unor elemente străine. Fie cântarea arhaică din viaţa zilnică a stânei. amalgamate haotic. ardeleneşti. neşti. An. (Aici povestitorul se oprea din vorbă şi cânta din fluier o melodie tristă.şi râdea voinicul. Povestirea lui Alecu Rusu e o preţioasă mărturie. prin economie şi muncă îşi agonisise vreo 20 de oi şi cam tot atâtea capre. acela nu se poate gândi la un împrumut de forme exterioare. Muzeul etnografic va trebui să cuprindă până şi gluga ciobanului.

Acuma două~ sute de an~. îmbogăţi~d sufletul şi inviorând mereu graiul tuturor. voi pute~ contribui cât de puţm la realizarea acestui ideal. ştergând prejudiţiul social. Ca încheiere. care căpăta puteri noi de câte ori se atingea de pă­ mânt. O asemănare nouă. :. fie în Academie. pentru ca să împlinim lipsurile culturii noastre tre• buie să facem cât mai repede inventarul traiului nostru desdriind în chip ştiinţific tot ce e caracteristic si original în trec~tul românismului. si orice muncitor trebuie să fie om în sensul cel mai înalt al vieţif noastre pămân­ teşti. pentru a afirma autonomia 'sufletului nostru si hotărâ• rea de a fi şi a rămâne statomici în făptura noastră etnică. Aceasta mi se pare. să intemeieze educatia tineretului pe cetirea Iliadei si a Odiseei!)._adăugând ceva din disciplina etnografiei_langa studnle Istonce ŞI pedagogice.• 66 ) S. (Ce minunat instinct la grecii vechi. Dimit. pe câ~d graiul ţăra­ nului eliminează mereu ceea ce e mediocru îmbogătindu-se necontenit cu imagini şi întorsături fericite.' toate n~ţiunile pământului aşteaptă să vadă ce vrem sa fim ŞI ce loc vmm să ocupăm în cadrul istoriei universale. V . istoric. Aşadar: pe temeiul etnografiei.. Grija aceasta e îndeosebi una din menirile Academiei Române. care cuprind şi fixează de multe ori expresiile neajutorate ale unor condeiasi de rând. 67 2: Dacă civilizaţia şi cultura 26 e suma muncii din toată viaţa unm popor. e însuşirea fundamentală a omului. metoda cea mai nimerită pentru cercetarea.rie Cantemir. iar munca departe de a fi numai o datorie a celor săraci. Pop~rul însă se preface vaz~nd cu ochu. după întregirea t:. un proverb. că cei cu mâinile albe sunt mai oameni decât cei cu mâinile învârtoşate de muncă*. caracterizarea şi educarea unui popor. o snoavă cu haz cucereste îndată inima tuturor şi e repetată din gură în gură.. acela cu melodiile populare va trebui să înceapă alfabetul culturii sale muzicale. fie în latura vieţii practice. cr~ate de geniul rustic. cu perspectiva de a produce ceva original în direcţia culturii poporului său. conceptul de muncă dobândeşte dintr-odată cea mai sigură nobleţă. munca cea mat grabnică trebuie desfăsurată de etnografi şi în~eosebi d~ cei care au sarcina creşterii un. Docun_:e~tele istori~_e ~e ~ăstrează în arhive. universităţi. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI acela va deveni altceva decât român şi va înţelege mai bine altceva. ·. A căuta acest izvor şi a-l ţine curat de amestecul de elemente eterogene şi neasimilabile e cea dintâi datorie a celor care îndrumează destinele unei naţiuni. să-mi fie deci îngăduit a formula şi câteva concluzii de orientare practică: 1. *Şcoala poporului. cine vre~ să adauge ceva literaturii naţio~ale trebuie să înceapă cu intuiţia vieţii reale a poporului şi să cunoască deplin limba sprintenă a satului. Tot aşa. pp.ohtică.ui popor. cine vrea să ştie ce e muzica. De asemenea. 82. 144. domnilor colegi. ~cestm gân~ v~~ închina anii câţi îmi vor fi îngăduiţi a lucra pe t~ramul ~c~ste1 ştnnţe. geograf şi etnograf ne-a lasat o scurta Descrwre a Moldovei. Pământul e tot cel de-atunci şi va mai putea fi cercetat încă mii si răsmii de ani. Prostia scrisă şi tipărită rămâne veşnic la fel. cunoscând că mai ales acuma. 1923.şcoala muncii" e singura cale pen-· · tru înălţarea unei societăţi omeneşti ori în ce fază s-ar afla. Dacă munca şi unealta e criteriul etnografic după care judecăm temelia vieţii unui popor. decât produsele artei româneşti. Iar ~~ vâltoarea schimbărilor aduse de viaţa mondena.Ca vechiul Anteu. .. Orice om trebuie să fie întâi' de toate un muncitor în sensul cel mai deplin al cuvântului. muzee şi alte instituţii ştiinţifice. înainte de a ajunge la limba mai întotdeauna şchioapă a cărţilor. tot aşa un popor dobândeşte o nouă energie de câte ori îşi clădeşte viaţa sa materială şi morală pe temelii proprii. Pe~so~nal~voi fi_~eri~it d~că. şi de câte ori se adapă din izvorul inspiraţiilor sale originale.

PSIHOTEHNICA) MOTTO: În faza a evoluţiei.1 1 COORDONATE ETNOGRAFICE CIVILIZATIA SI . popoarele se înalţă îndeosebi prin sporul culturii şi scad. apoi cad. ( . . CULTURA ( (HILOTEHNICA. prin excesul civilisemiconştientă zaţiei1.

sau suma tuturor produselor sufleteşti. Totuşi confuzia durează încă. ci şi de oameni lipsiţi de orice pregătire ştiin­ ţifică. pe lângă relaţia ei cu etnografia. în acelaşi timp. De aci rezultă uneori confuziuni supărătoare şi o reală greutate în tratarea multor probleme de interes nu numai teoretic. fiindcă prin ea respiră şi se hrăneşte planta). raportarea e1 la . altul ceresc cultura. * Progresul ideilor nu poate fi decât lent. E drept că s-a făcut de mai multe ori încercarea de a se determina lămurit întelesul celor doi termeni.un semn vădit al confuziei de cugetare. adică tehnica materială.coordonatele etnografice" ale poporului respectiv va unna ca un lucru de la sine înţeles. Tipărirea lor ni s-a părut cu atât mai indicată. comunicarea de faţă poate fi considerată şi ca o întregire a acelei lucrări mai vechi*. socotim că rezultatul nu va fi indiferent nici pentru etnografie.PREFAŢĂ După cum frunza are două feţe: una strălucită. cu~ pretinde morfologia istorică a lui Spengler). Cu toate acestea. istoria pedagogiei şi sociologia. Amândouă sunt inseparabile şi simultane (nu succesive. Iată de ce am crezut necesară publicarea acestor pagini. atât în scris. Aşadar. prin care omul caută să intre în echilibru cu restul creatiunii. Cît priveşte pedagogia. cât şi în vorbire . etnologia. cu cât faptele şi ideile înşirate aici stau în legătură cu o concepţie pedagogică. Chiar si la noi s-a discutat mult în anii din urmă raportul dintre civiiizaţie şi cultură. ca efect al muncii ajutată de unelte. dar şi practic. expusă în Altă creştere: şcoala muncii. să ~·~-~····-­ . ca ştiinţă de aplicaţie. deoarece despărţirea celor două concepte presupune analiza prealabilă a unor fapte ce nu sunt încă destul de bine studiate. dacă vom fi izbutit definim mai exact cele două noţiuni. Dar sfera şi conţinutul acestor două noţiuni n-au destulă preciziune nici în mintea cărturarilor. Civilizatie si cultură sunt cuvinte întrebuintate foarte des nu • numai de ~ărt~rari. nici pentru e~nologie şi sociologie. tot astfel viaţa omenirii are două aspecte: unul teluric -civilizaţia. alta mai întunecată. spre soare. să lămurim apoi în chip mai plauzibil trecerea de la instinct la inteligenţă în specia homo şi. întoarsă spre pământ (dar foarte însemnată. să dăm o explicare mai corectă afirmării eului omenesc.

1921. etnologia. Paris. franceză. fie în legătură cu practica vieţii. 1926. au în primul rând o coloratură etnografică. în care sunt interesate atâtea ştiinţe sociale. p. De aceea. . O altă încercare s-a făcut cu ocazia unei conferinţe ţinută la Astra (aprilie 23. latină. nu vor putea progresa în chip real. germană. Les langues dans l'Europe nouvelle. ni se pare că trebuie căutat nu atât într-o singură ramură de studii. răspunsul cel mai potrivit la o controversă de idei. ştiinţelor şi frumoase lor arte". Rar expresii. fie în legătură cu ştiinţa. lunecările de înţeles sunt atât de mari. ne gândim de obicei la o stare socială.. este o măsură de firească prudenţă. MEILLET. Dar. O lămurire este deci numaidecât necesară. 1928. pentru a învedera că în cazuri de nedumerire asupra unui cuvânt numai o academie e în stare să urmărească mai de aproape şi să înregistreze mai exact schimbările ce se produc în sfera şi conţinutul noţiunilor unei limbi. VENDRYES. ci le întrebuinţăm şi când e vorba de evoluţia întregii societăţi omeneşti. ar fi fost mai comod să lăsăm sarcina aceasta numai pe 1 !. pp. Il. savanţii formează necontenit termeni noi. S-au scris si se scriu opere despre civilizaţia chineză. după cum Academia caută informaţii la matematici.INTRODUCERE Ştiinţele exacte tind să-şi creeze. deoarece. până ce nu ne mai întâi asupra celor două aspecte fundamentale ale înţelege vieţii omeneşti: civilizaţie şi cultură. încât unii consideră civilizaţia şi cultura ca noţiuni identice. • · Prin urmare. babiloniană.u. din capul locului.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 73 Fireşte. c c . Aceasta e motivarea iniţiativei luate de cineva din secţia istorică a instituţiei noastre. A. Totuşi. Aşadar. La langue frant. * Autorul a căutat să precizeze înţelesul celor două neologisme. p. ne permitem a releva un fapt: cele două cuvir~te. t'eama filologilor. Dar lucrul nu e cu putinţă. Intrebarea e: din care ramură de cercetare să pornească lămu­ rirea? Cu civilizaţia şi cultura popoarelor se ocupă îndeosebi etnografia*. filologia şi sociologia. cât mai ales în sânul unei academii. 1923. istoria (în sensul larg al cuvântului). Ceea ce O. cei doi termeni vin mai deseori sub condeiul etnografilor. . La philosophie du langage. Aşa sunt de pildă vorbele civilizaţie şi cultură. 25. astfel de instituţii întrunesc la un loc mai mulţi specialişti şi pot deci să privească o problemă din mai multe puncte de vedere. Spengler numeşte "morfologia istoriei". *A. colectivă. când e vorba să precizăm înţelesul unui cuvânt în Dicţionarul limbii noastre rolul Academiei este de la sine înţeles. scriem despre cultura popoarelor: cultura elenă. sa vie et son evolution. Pentru limbă ca fapt social: A.. J. romană. Mai ales azi. 1912.Academia Română are de scop cultura limbii şi a istoriei universale. 324 şi 344). Aşadar.aise. p. menirea aşe­ zământului nostru a fost determinată chiar de la început astfel: . Cu ajutorul rădăcinilor greceşti ori latineşti. o terminologie identică în toate limbile de cultură.. nici un om de ştiinţă (şi prin urmare nici filologul) nu poate cuprinde în mintea sa întreaga bogăţie de înţelesuri a termenilor care exprimă toate nuanţele de gândire. când chiar filologii mărturisesc că ideile evoluează "mai repede decât cuvintele"*. precum şi toate încercă­ rile de a constitui etnografia. mai sus-amintite. Şi tot astfel. 95. 280 ş. gre'acă. Totuşi. DAUZAT. rezultă de la sine că verificarea unei controverse de terminologie înaintea unei înalte instituţii de cultură.ceea ce însemnează o reală pagubă pentru progresul gândirii ştiinţifice. Le langage. indiană. mai ales că cele două cuvinte servesc azi nu numai la caracterizarea indivizilor şi a popoarelor. Paris. De pildă. 137. Paris. pp. cu ocazia cursului de etnografie. prin natura lor. pe cât e posibil. pentru a exprima fapte sau idei noi. Dar sunt unele cuvinte al căror înţeles este neprecis chiar pentru cărturari. americană etc. tipărită apoi în volumul: Către noua generaţie (ed. franceză. a literelor. când e vorba de noţiuni matematice. şi mult mai rar despre cultura unui singur individ3 . istoricilor şi al celor ce se ocupă cu evoluţia grupărilor etnice. p. Subliniem înadins acest fapt. care să fie mai des repetate în scris şi în vorbirea de toate zilele. 22. etc. istoria şi sociologia ca ştiinţe vom pozitive. tot aşa e firesc să caute înţelesul expresiilor mai sus amintite mai întâi în sfera literaturii etnografice şi istorice. Paris. dar nu ştim să fi scris cineva ~~~·~vreo operă cu privire la civilizaţia unei singure persoane. DAUZAT. 1914)2 . In adevăr. etnologia. 7 şi La philosophie du langage. Limba unui popor este oglinda cea mai credincioasă a progresului cugetării în toate direcţiile de activitate omenească. unde ele sunt de o însemnătate cardinală. fiindcă trebuie să pornim de la un capăt. când vorbim de civilizaţie.

când s-a îmbrăcat ca eskimoşii. Iar fată de astfel de documente. Trebuie aşadar să recunoastem că haina eskimosilor este un fel de culminare a tehnicei veş~ântului în ce priveşte adaptarea la mediul polar.. cu miţele întregi. lor de gheaţă şi de zăpadă. ne mărginim să numai câteva fapte. ca să apere corpul de insecte. Arcul (făcut din oase şi tendoane. în sfârşit. în care vânătorul 'stă ca puiul în găoace şi cu care trece prin valuri şi pe sub valuri. Dar mai ales încăltămintea e vrednică de admirat. Du Groenland au Pacifique. De pieptar. ca să apere pielea de umezeala ploilor. este un summum de adaptare la mările acelea neospitaliere . Mai întâi o căciulă cât toate zilele. meme en comparasion avec celle des nations les plus avancees"6. Nici că se poate ceva mai potrivit cu zăpada şi gheţurile polare*. ca să fie moale ia talpă. AMUNDSEN. sunt acoperiţi numai cu haine de piele. fără o scânteie de foc. cu părul neras.. Însă esentialul e altceva: tesătura de in sau cânepă este fiartă în zăr ame~tecat cu sucurl de plante veninoase. socotise că acei ciucuri ar fi o podoabă şi-i tăiase. şi impermea-_ biL (Îmbrăcămintea e ca un fel de piele artificială. al cărei păr lins-prelins este chiar imitarea lânci de oaie. Dar a trebuit să-i coasă la loc. Pâriă şi ciucurii de la poalele cojocului îşi au rostul lor. lungimea. (Cea din Munţii Apuseni se apropie de pelerina mediterană. afirmând că eskimosul reprezintă culminarea civilizaţiei polare. fiindcă marginea de jos a cojocului începuse a se răsfrânge şi a se încreţi din cauza apei de ploaie. p. 49. păstrată încă în pă1ţile Banatului şi Crainei5 (clabăţ) e dinApiele de oaie. Amintim numai atât: în coliba. trebuie să mărturisim că eskimosul. o haină care ţine loc de cortel. pp.) Dar capodopera îmbrăcă­ mintei ciobăneşti e cămaşa. KNUD RASMUSSEN. grăsime. O menţionare şi mai atentă merită gluga. N-o mai descriem.. suman şi variantele lor. Paris. după aceea vine al patrulea cu blana tot afară şi. indispensabilă unui popor de comati ce umblu cu capul gol.West Passage. pentru ca apa să se scurgă uşor. cu blana în afară. ca să străbată pustietăţile de la nordul Americei. Instrumentele cu care. Munchen. Cu drept cuvânt. * OTTO NORDENSKJOLD.u.. E clară această definiţie? Să luăm un exemplu mai apropiat si deci mai cunoscut. întocmai ca delfinii. cojoc. Iar geograful şi etnograful exprimă această idee. mânecile . E un fel de compromis între vechea glugă păstorească. (Se înţelege. adică luntrea de piele şi oase. 102-113 ş.. urmează al treilea. când afară uraganul lungilor nopţi polare înalţă dune de zăpadă. * Knud Rasmussen4 care a petrecut de curând mai mulţi ani intre eskimoşi. 1929. CIVILIZAŢIA (HlLOTEHNICA) ) Să pornim de la câteva fapte concrete şi indiscutabile. Şi impermeabilă.înţelegând prin civilizaţie suma tuturor meşteşugurilor şi uneltelor. 1908. cu blana înăuntru . şi otravă. ca şoarecele sub muşuroi. omul de ştiinţă exactă trebuie să consta'te că Jnşirăm II. şi antiseptică. nu mai pomenim. Nimic de prisos. un fel de glugă blănită. eskimosul poate sta şi cu pielea goală. ca un potcap şi foarte tare. cu blana iarăşi înăuntru. în care intră pe brânci.. apoi alt ciorap. însă nimic esenţial nu lipseşte. Şi călduros. In Vrancea e rotată. . este superior întregii omeniri.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 75 Cât despre hrana lor şi uneltele de vânătoare. 42: "La civilisation ~pparait comme une des plus remarquables. deux ans d'intimite avec des tribus d'Eskimaux inconnus. al cincilea. sunt ca cele din Columna lui Traian. Priviti îmbrăcămintea păstorilor din Carpati. Astfel stând lucrul.) Unii o fac din piele de mieL Cea arhaică. ** R. 1913. Relevăm numai sarica. cămaşa cea neagră a păstorilor carpatici e un fel de ··încoronare a tehnicei în ce priveşte îmbrăcămintea din zona culmilor cu ploi atât de dese. pe corp. plapumă şi traistă. bundă. povesteşte că triburile continentale petrec toată iarna la temperaturi ce trec de -50°. Aşadar. cojocel. De sus până jos. saltea. o cămaşă de piele. Pe cap. (Nu uitaţi că ţine loc şi de perină. să trecem la locuinţă. Le monde polaire. Gânditi-vă: mai întâi un ciorap de piele.) . care nu se putea scurge destul de iute**. în lupta cu mediul polar. Iar kaiacul.. să-şi amintească un moment îmbrăcămintea lor. p. şi toga romană. căci lemn nu există) e minunat. . De la îmbrăcăminte. ne gândim la eskimoşii de lângă ţăr­ mul oceanului. 272. suficientă pentru un ţinut cu aer cald şi ploi rare. Forma. Spiritul de observare al eskimoşilor nu dăduse greş nici cu privire la acest amănunt. un cojocel şi pantaloni de blană. urmăresc mersul focelor pe sub gheaţă pot fi admirate şi de un profesor de acustică. sub care eskimosul huzureşte chiar la -50 de grade). prin care omul se adaptează mediului fizic*. Cetitorul care a văzut vreodată eskimoşi în expoziţiile etnografice sau a cetit descrieri de călătorie cu privire la acest popor. Die Nord. care au lămpi şi grăsime de focă. 85. Amundsen. Paris.

~o:n:ă dezvoltarea vieţii cerebrale (caracterul cel ::::1ai pregmr:~Ei umane. adică baza unei dezvoltări sufleteşti mai bogate. stă pe o înaltă trec.'i!.: ••J:.~~are. 3i mijlr~cele de circulaţie (luntre. pp..-e!!~. patine. per::ru a înţelz-::= ~a civilizaţiei şi a culturii...oiTLIZAŢIEL Din capul locului trebuie să obE-eTvăm că !: ·l ::1-E . Passarge. Grundzi. adăposturi (naturale ori clădi te înadins). T~~-~--tiunea ca geograf. privitoan:. Care a fost i:Fi.:oma pierderii părului? 1' 1 77 l\IE~~DINŢI Scăderea şi apoi dispariţia completă a părului de pe corpul omenesc au fost de bună seamă un efect al climei artificiale.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 5... că a ne sprijini numai pe antropologie.L=J := :n:nctul de vedere geografic.rr-. unsariie (cu pământ. unsori. kE'" ~ :'î. Kultur der Urzeit.hrana. Leipzig. 1912. ~acoperea odinioară aproape toată epiderma.. însăşi transformarea şi individualizarea speciei. labele de asemenea s-au micşorat (mâna a început a fi mai fină încă din paleoliticul superior) şi astfel au putut să se dezvolte tot mai mult organele de relaţie.. pe t:are omul şi-a creat-o folosindu-se de foc.. Dar procurarea hral}ei nu numai cu ajutorul organelor fireşti. Aci aşadar. 76 ciobanul din Ce .' aver:.a braţelor. 55 ş. HOERNES. am fi pe calea cea mai favorabilă.~ :fibui locul.~=. Astfel. vol.Jape în ce împrejurări s-au produs ~. 16. substanţele din sâr-~e (albUIIiJ:riL_:i!:.ca la D~ Prin această schimbare. VERWORN. asta a fost un pas şi mai decisiv în despărţirea omului de restul animalităţii. Leipzig. Die Urgesellschaft und ihre Lebensfursorge. ci vom releva numai ceea ce ni se pare mai demonsi.u=:::. Aşai2:::. Dinţii care erau mai numeroşi la început s-au împuţinat**. ie civilizaţie.i::. haine din pieile altor animale. pentru a limpezi deplin tot înţec]esul ace. adăpostirea de ploaie şi de frig... E de prisos să mei luăm exel!::re. *** K. pe unghii. pale. * S. 1912.::=ea pURă mai sus ne duce dintr-o dată cu mir:.la adap~ ~-='__ală cr. vom subQ. carf: ajută adaptarea omului la mediul geo::-:-rafic. p. Lămurită. paleontologia. este evident pentru orişicine. în peşteri şi scorburi.:te. fălcile şi unghiile au scăzut. Berlin. . Prin urmare. ** M. p.·~ Dar probler:::E .. faţă de toate celelalte animale) cu p}erderea pE .u.JgeografiL~a preistoria etc. cioaclă. Nu ne propunem să înşi­ rărr: aici toatE 5r:c::5= TI!:e. sistemul nervos. car. c ( . Iar efectul a fost de data asta şi mai adânc: în loc să se bizuie numai pe dinţi.fu:. Trebuind să lucreze cu unelte. precum şi caracrcrele lor !lE:-. p. însă colectivă). Vezi M. el pniEI.sre~~?Tecum şi raporturile ei faţă de cultură: -~ ÎNCEPC ~ c:. aceea a lui S.-=. Prin civilizaţie înţelegem suma tutr:.dintâi I!l~ 1.. dacă lucrurile sau petrecut astfel.e îmbrăcămintea.::tSt o d~~ţională a volumului şi a funcţiunilor acestui organ. . I.:mima] nu poate pretinde calificativul de civuzat. deşi se ocupă cu dezlegareE ~-. a fost hrana sa din ce în ce mai abundentă şi mai felurită. adică pc caracterele somatice. ţşadar. 1914.nia înderE:I:-:rra ~tre teoriile cele mai recente.=. au înlesnit dezvoltarea dendritelor şi deci asociaţia .. r ~ ____..l__ei probleme a originilor speciei noastre. un alt pas însemnat în drumul care ducea spre umanizarea vechiului animal rătăcitor printre ramurile copacilor. -De :=ceea. timpul şi modul cum omul s-a de:::-:?rins din::~--· aT-ităţii.). daci. Iar urmarea a f. 64. ci şi cu sprijinul unor organe artificiale (uneltele). putem surprinde cel dintâi pas spre treapta de homo sapiens.nu e suficient. Impresiile (engramele 9 ) au provocat o creştere a masei cerebrale. înainte trei mari categorii. PASSARGE. adică tendinţa ei spre umanizare şi despărţirea din masa animalităţii ni se prezintă în primul rând ca un efect al tehnicei adăpostului.:ea pânE. 78.ige cler gesetzmiissigen Charakterentuiickelung. pe puterea fălcilor şi . Să vedem a celE.....~de ştiinţe: antropologia 8 . etnograf şi naturalist (me.m.!.::>tă de c~ b rezuma:: ~ -:u::::::en în l.) puteau fi găsite în natură.::= priv~t.se un atribut care se aplică exclusiv speciei omeneşti. haina cu locuinţa (care e un fel de haim :. mediul geografic. începând cu creierul***. Deosebirile privitoare la craniu.-or creaţizrr:."ft>=r e încă plină de întuneric.. WEULE. ~ ·ie aprr.. 77. <if:Oarece acuma noţiunea de civilizaţie ni se p~~ :fi:.C. ca o specie deosebită de celelalte. pentru a despărţi pe om de celelalte animale . cum le găsesc şi alte animale. Alături de îmbrăcăminte şi de locuinţă (care e tot un fel de îmbrăcăminte. Die Mechanik des Geisteslebens. sistemul nervos şi îndeosebi creierul s-a aflat în faţa unui gen de activitate nouă. Focul. grăsime etc. şi a altor mijloace de apărare în contra frigului şi a tuturor intemperiilor*. 1925.:iic). întrebuinţate pentru hrănirea păru­ lui_ au rămaE ~pentru hrănirea creierului. îndată ce şi-a putut-o procura şi pregăti cu ajutorul uneltelor. adunarea hranei şi pregătirea ei cu ajutorul uneltelor şi a focului a avut drept rezultat un regres al organelor însărci­ nate până atunci cu rolul hrănirii organismului.. Leipzig.

u transformisme.. p.) Ba unii împing rezerva atât de departe. "chiar şi caracterele fiziologice . Prin întrebuinţarea uneltei. dau în genere rezultate rele". fălci. Leipzig. maxilare e_tc. GIUF. P.78 S.). adică singurul animal "civilizat". Paris. Vezi: V. nu ne ră­ mâne altă cale deschisă. cit. Când Fechner10 a pus înainte câteva formulări matematice ("senzaţia creşte cu logaritmul excitaţiei" etc. Paris.!<'RIDA RUGIERI. Paris.. p: 154. unghii etc. p. p. Der Mensch der Urzeit. cât şi a muta-· ţiilor (de Vries) ca explicarea originii speciilor şi deci ca fundament al clasificării. Un moment. · · ***** Speranţa în clasificări întemeiate pe caractere definitive e adânc zdruncinată. Vezi: LE DANTEC. În sfârşit. cele cerebrale ocupă locul cel mai de seamă. p. a hainelor şi adă~ posturilor naturale şi artificiale a dus specia noastră la pierderea părului. ) *A. dar şi biologii. speranţele se îndreaptă tot mai mult spre fiziologie. civilizaţie şi "omenie" sunt fapte corelative.Cultura". Unealta aşadar a fost răscrucea cea însemnată a drumului spre "omenie". Dar azi.elor puse în serviciul nutriţiunii (dinţi. a unsorilor. antropoidul a ajuns la diminuarea unor organe ale vieţii vegetative (dinţi. --·-desprins într-un chip în adevăr original de masa ariimalităţii rămasă până azi numai cu organele date de natură. Op. care sunt tocmai cele mai favorabile pentru creier. încât propun chiar eliminarea (Waagen şi Neumayr) cuvântului specie şi inlocuirea lui cu termenul mutaţie· ascendentâ sau descendentă. ci în studiul funcţional sau fiziologic al omului (comparat cu animalele mai apropiate de el)". **** "Determinarea caracterelor diferenţiale trebuie să se facă mi în studiul morfologic sau anatomic. Atât teoria variaţiilor insensibile. păr etc. decât să trecem de la antropologie. In rezumat: unealta este începutul progresului uman. Prin unelte. 242-246. Doar sângele dacă ne va oferi vreun criteriu diferenţia! mai sigur. necunoscute celorlalte vieţuitoare. Paris. L'euolution creatrice. ** Unii mărturisesc făţiş că "însuşirile corpului (caracterele somatice) nu sunt suficiente pentru determinarea speciei" şi deci pentru separarea omului de restul animalităţii. 1924. MEHEDINŢI epidermă. nu il! poate să nu le punem în strânsă legătură cu ini1uenţa organelor anexate artificial.P· 53. Iar între toate funcţiunile pentru problema care ne interesează. p. 1908. Insă. Aşadar. care privesc şi alte specii"*****. Scăderea orga:p. 74 ş. prin care zoologul separă o specie de alte specii. Vezi: CH. e posibil ca mâimult ca o chestie de pipăire. 1910. trebuie să constatăm că amănuntele antropologice (chiar cele anatomice) rămân pe un plan secundar**.u. GRASSET. sunt egal de insuficiente din punct de vedere logic (H. Cluj. ·· Aceasta nu înseamnează că trecem cu totul în umbră însemnă. 241. "Caracteristica funcţională este singura cu adevărat importantă.. 1929. omul s-a--~-. locul şi modul cum omul s-a desprins din blocul animalităţii.a. (On est reduit â proceder par tâtonnement12• Vezi: M. Des transformations du monde animale. La crise d.) şi la dezvoltarea organelor· vieţii de relaţie (creierul). Wien.Unealtă. sunt sprijinul cel mai pozitiv al celui care vrea să dibuiască începuturile tehnicei şi prin urmare ale civilizaţiei ca produs al adaptăr}i prin organe artificiale. LECLERC DU SABLON. Vezi şi .u.omului nu se cuvine să fie prea mare. deoarece nesiguranţa în despărţirea speciei noastre de formele zoologice învecinate nu e specială omului. pp. adică la fel cu caracterele obişnuite.) s-a părut că vom ajunge iute la prezentarea genezei multor acte sufleteşti şi deci la o luminare suficientă a zonei care desparte sufletul omenesc şi stările psihice ale animalelor. pentru a lega evoluţia omenirii în chip exclusiv de caracterele etnografice. iar aceasta nu e în chip necesar paralelă cu caracterele anatomice"***. Studiile de izohemaglutinare deschid perspective foarte interesante*. Les incertitudes de la biologie. dacă găsim. . 8 ş. BERGSON. până ce vom căpăta din latura aceasta informaţii mai precise. 1913. fiziologie şi psihofizică în domeniul mai accesibil al etnografiei. 245 ş. GRASSET. care să lege fenomenele psihologice de concomitentele fiziologice şi de antecedentele lor fizice e considerată ca o "himeră"**** 11 . 1910. Şi nu numai arbitru operaţiunilor abstracte. la care se gândea Darwin. p.. preistoria şi etnografia. HEILBORN. precum şi uneltele care au înlesnit dobândirea şi perfecţionarea hranei (coacerea la foc) au fost un moment decisiv în evoluţia speciei homo. e primul pas în cariera specifică a omului. *** Dr. La biologie humaine. Din contra. că întrebuinţarea focului. Şi. adică cercetători rezemaţi pe empirie. Paris. iar pierderea părului a lăsat disponibile sângelui anume substanţe. ci se leagă de multe alte "incertitudini ale biologiei.· tatea caracterelor biologice. psihofizica deşteptase mari speranţe. consideră despărţirea unei specii de alta ca ceva foarte relativ. Însă impasul fiziologic e deocamdată tot atât de greu ca şi cel anatomic. pe care se întemeiază clasificările. 1926. unde putem observa mai uşor traiul omului spre deosebire de al altor vieţuitoare. Dar până atunci. preistoriei şi sociologiei. ca un fel de nouă echilibrare a organismului. este evident pentru orişicine că haina şi hrana. 198.. 1912. DEPERET. urmărind seria uneltelor până la cele mai primitive. dacă nu putem preciza biologiceşte momentul. alţii au ajuns la formula excesivă că "ignoranţa noastră e un mare factor de clasificare". Homo sapiens. cum am arătat mai sus. De aceea. sunt toate de ordin biologic. Dr. mai CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 79 În acelaşi timp. 96. devenind pe calea aceasta homo sapiens.) şi progresul creierului. nădejdea în găsirea unor formule.. 225. Totuşi scepticismul faţă de ştiinţele care se ocupă cu studiul .

ci se slujesc şi ele de pietre. mărimea animalelor etc. module de cremene pot să capete aspectul unor adevărate eolite.. fără o deosebită cerebralitate. este un punct central (Blichpunkt) unde lumina atinge cea mai mare intensitate. Ca să dovedim că unealta munca cu uneltele au fost în adevăr răspântia vizibilă de unde calea omului s-a despărţit de a tuturor celorlalte vieţuitoare. spectatorul deosebeşte mai lămurit ceea ce stă aproape de centru. După ce însă mutaţia. . De unde a ieşit deosebirea aceasta de procedare? Explicarea nu poate fi găsită. . care. 1929. adică a deschis omului drumul spre organele artificiale. se uită împrejur şi caută o piatră. Apoi o sumedenie de fapte singulare în ce priveşte forma. Vezi: LE ROY. greutate etc. S. când nuca e prea mare şi nu poate fi strivită între dinţi. In acest cerc de o întindere variabilă de la un moment la altul şi de la un individ la celălalt. o mutaţie a putut fi şi faptul de memorie. ca şi omul. Les origines humaines et l'evolution de l'intelligence. Din contra. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 81 stantă. fie din cauza repetării mai frecvente a acestei lucrări. MEHEDINŢI ne-poimâine. cum. adică de locul de observare. De pildă. Explicarea nu e un truism. şi trebuie să aduci înadins un lucru în punctul central pentru ca să fie văzut deplin sau aperceput. precum şi ceea ce priveşte lateral. Leipzig. Abatele Breuil a găsit eolite tipice (la fel cu cele descrise de Hutot) chiar în eocenul inferior. izolată faţă de toate celelalt~ vieţuitoare. spre păstrarea pietrei potrivite ca formă. lucrul acesta este atât de vădit. până ce a devenit lance. decât într-un plus de atenţie şi într-o cauză conşi · * MAX VERWORN. cu coada ochiului. a făcut posibilă unealta. unde arătam în ce chip "creierul creează"*. Bucureşti. este o mutaţie (Bohn15). maimuţele nu sparg nucile cu pumnul. un fenomen obscur şi nedeterminat 16 . Însă cu ajutorul uneltelor şi al muncii cu uneltele o nouă perspectivă ni se deschide şi anume: putem să ne dăm seama în ce fel unealta a devenit temelia unei activităţi cerebrale de o potenţă superioară tuturor speciilor animale. Die Mechanik des Geisteslebens. In general. cd. de câte ori simte nevoia să spargă nuca. MEHEDINŢI. Paris. parafrazând formula lui Aristotel: "mâna este unealta tuturor uneltelor".u. Până aci suntem deci în domeniul biologiei. Îndeosebi pentru etnograf. deorece toată biologia e plină de mutaţii şi "revoluţii". De asemenea. a băţului etc. nu am putea ieşi din impas. ** E drept că chestiunea eolitelor nu e încă deplin lămurită. Altă creştere: şcoala muncii. adică toată tehnica nu-i altceva decât o proiectare a gândului în materie. apropierea acestui punct e văzut cu o claritate mai mare.80 S. Şi e firesc să admitem că saltul fiinţei omeneşti spre dobândirea unor organe a~tificiale n-ar fi fost cu putinţă. In adevăr. 1914. aruncă ori lasă locului unealta de un minut. constatăm că şi alte animale caută să se ajute în lupta pentru trai cu organe-anexe. Omul a făcut acest pas. psihologii deosebesc în cuprinsul conştiinţei două părţi: suprafaţa orizontului actual sau ceea ce Maiorescu numea: cercul luminos al conştiinţei. în loc să punem accentul pe unealtă (caracter etnografic) am plecat cumpăna spre creier. fiziologia ori biochimia să descopere cine ştie ce caractere semnificative pentru toată evoluţia speciei colective homo sapiens. în anume condiţii de mişcare a apelor. De aceea. aruncă îndată piatra de care s-a servit. când nu putea fi vorba de existenţa omului. se slujesc de crengi în chip de băţ pentru a scutura poame sau a se ajuta la sărirea peste o groapă ori pârâu. care a dus pe antropoid la păstrarea eolitului. e necesar să răspundem la o întrebare: Pentru ce creierul celorlalte animale n-a putut duce şi alte specii la crearea unor organe artificiale? Privind felul de viaţă al speciilor mai apropiate de om. Să amintim câteva fapte din domeniul psihologiei. Boule a putut observa într-o fabrică de ciment. În adevăr. care să fi determinat acel plus de atenţie. p. încât parafraza mai sus-amintită ni s-a părut potrivită ca motto în fruntea unui capitol. afirmând că s-ar putea zice cuA aceeaşi dreptate: "creierul este maşina tuturor maşini­ lor"13. toate uneltele şi toate maşinile. Atâta numai că maimuţa. 'Memorie are şi maimuţa. culoarea.căci dacă am pleca de la simplul act al memoriei. o scurtă analiză ne poate arăta în ce fel omul a trecut puntea de animalitate spre o nouă poziţie. Prin urmare. adică pe unelte. pe când omul a păstrat-o şi a perfecţionat-o. p. este abia perceput. Iar manevra aceasta de a aduce la steajăr calul care aleargă în arie este un act de voinţă (care se cheamă " ( c . Ochiul trilobiţilor. după ce a scos miezul. pe când omul primitiv s-a servit de bolovanul rotund (eolit) ca de o anexă permanentă a pumnului**. intrăm în domeniul concret al etnografiei. sunt interpretate iarăşi ca simple mutaţii. perfect încă din silur 14 . iar de aici înainte cercetarea se sprijină pe criterii vizibile şi determinate. dar îndată ce au isprăvit treaba. ceea ce priveşte în zare (adică abia zăreşte).Intr-o lucrare de caracter etnografic şi pedagogic. fie printr-un act de mutaţie. tot ce trece în. iar germanii (Wundt) numesc Blickfeld. Memoria însă nu e de ajuns pentru • a îndemna pe maimuţă să facă pasul decisiv. B. suliţă etc. 1929. arc. 275 ş. după cum în orizontul geografic. 299. UNEALTA CA STIMULENT PSIHIC. a V-a.

chiar la cele mai evoluate dintre mamifere . întocmai ca un jucător neexperimentat. după ce capătă un centru şi deci închide suprafaţa unui cerc. bun de aruncat cu mâna. este evident pentru orisicine că unealta a jucat un rol eminent în evolutia constiintei ~menesti. p. până la şira spinării şi înapoi. singur omul şi-a adăugat şi îşi sporeşte necontenit numărul organelor sale (artificiale). UNEALTA CA CRITERIU ĂL PROGRESULUI SPECIEI UMANE.centrul nervos de aperceptie sunt fenomene conjugate*. unde a fost nevoie în cele din urmă şi de un birou special. tot aşa. Bucureşti. spre organul excitat de o cauză externă. situat în regiunea frontală a creieril.. unealta . Leipzig. nu dă acestui fapt relieful c~ i se cuvi~e. Aşa că. care concentrează asupra lui grija tuturor tovarăşilor. De la eolit.. după cum nu poţi desena un cerc. unealta a fixat atenţia şi a intensificat-o. din cauză că nu ascultă cu aceeaşi promptitudine. Fiecare organ are un fel de experienţă quasilaterală. . 22. decât numă­ rul din ce în ce mai mare al uneltelor de care el se serveste. Cine vrea să verifice valoarea criteriului etnografic faţă de cele biologice. Dacă lucrurile stau astfel. Wundt. ' . 1929. dacă nu este raportată la un c~ntrudestul de bine fixat. aşa că servea "la toate".Din contra. poate cadea departe de corp. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI apercepţie) şi ) nu se poate realiza Iară inhibiţia sau oprirea tuturor celorlalte elemente la oarecare depărtare de punctul privilegiat. Unealta se poate rupe. La om din contra. adică n-au ajuns la o personalitate psihică bine conturată. Cu toată organizarea lor anatomică şi fiziologică foarte aproape de a omului. picior. câmpul conştiinţei se conturează. dar şi stagnarea conştiinţei specîilor animale apropiate pe scara zoologică de om. . când unele mai mult. asociată la munca cu uneltele. Şi dacă ne gândim la centrul ner. nu departe de tâmpla stângă.' MEHEDINŢI. de act ete.conştiinţei nu se poate preciza. un fel de somnolenţă din ce în ce mai accentuată. Numărul progresiv al uneltelor 18 • Nimic nu măsoară mai con~ cret ascensiunea omului faţă de celelalte vieţuitoare. de obicei îngust. adică începe să dobândească o relativă fixitate. neavând corelaţie ancestrală cu celelalte părţi ale corpu-~-~-~·~ lui. de teamă să nu le zădărnicească actiunea lor comună. Altă creştere. înţelegem cum el a fost influenţat în cel mai înalt grad de munca cu uneltele. · Cele înşirate până aici ne permit să înţelegem nu numai sporul · conştiinţei omeneşti în legătură cu unealta. La animalele celelalte .şcoala muncii. dacă-i punem să lucreze anume lucruri cu mâna dreaptă.lui17. unde e localizat si graiul. Prin urmare. de văz. p~ntru a lămuri in concreta felul în care unealta a solicitat şi potenţat mereu corelaţia celorlalte organe şi a prelungit firele lor de corespondenţă până la creier. adică a organului supranumeral. Urgeschich:~ der Menschheit. Afară de momentul când caută hrana. Unealta a ridicat deci conştiinţa omenească pe un plan cu totul nou faţă de celelalte animale. viaţa animalelor e mai mult vegetativă.. când altele . HOERNES. ca organ:le naturale: mână. vos special pentru apercepţie. de care putem lega dezvoltarea conştiinţei umane. 1912. dar ni se pare că aci e ancora cea mai tare. cu cât specia stă pe o treaptă inferioară. Şi tocmai centrul lipseşte conştiinţei animalelor. ' * M. ele nu s-au putut ridica până la organizarea unui Eu. senzaţiile de auz. după fluctuaţiile unei atenţii leneşe ori distrate. dinte etc. După cum piciorul gâdilat în somn se retrage. adică a devenit ocazie de percepţie potenţată până la apercepţie. din care au răsărit apoi stările cele mai înalte de conştiinţă şi prin urmare umanizarea progresivă a vechiului antropoid.. toată această acţiune e condusă de un centru nervos special (al apercepţiei). ca un fel de "instrument universal"* si . Am înşirat aceste comparaţii. ca ceva străin de corp şi nu destul de adaptat nevoilor.mâna . solicită mereu colaborarea lor. Aşadar e uşor de înţeles că uneltele au constituit un fel de auroră a vointei specific omeneşti şi un izvor bogat de apercepţie. Evoluţia graiului a fost şi ~a strâns legată de aceeaşi acţiune aperceptivă.lipsa uneltelor a tinut conştiinţa pe treapta unei percepţii difuze şi destrămate î'n câmpul luminos. Pe când toate speciile zoologice au rămas numai cu organele lo~ naturale. îndată ce atenţia creşte şi e silită să se concentreze asupra punctului aperceptiv. unealta este un fel de alter ego. Orizontul vag al percepţiei devine circumferinţă. adică centrul nervos aperceptiv din regiunea frontală.· Periferi~· . se explică destul de firesc. iar localizarea lui în regiunea frontală. va fi destul să observe următoarele fapte: a.. rămân de cele mai multe ori izolate sau se amestecă şi se perindează în câmpul conştiinţei la întâmplare. În fine. care. fără să mai aştepte ordine de la creier. . Şi tocmai această operaţie a fost ajutată de ivirea uneltei. foarte puţin modelată. poate fi nepotrivită cu acţiunea începută .şi de la "pana" cheleană. · ~ 83 n-ai ca punct de plecare un centru. C.82 S. după câte ştim. ascultând deseori de un circuit scurt. De aci şi faptul semnificativ că gângavii se pot vindeca. dacă · * S.pietroiul primitiv. unde lumina conştiinţei are maximum de intensitate.

E destul să cercetăm numărul. unde submarinele îi permit să evalueze cu o preciziune 'matematică în mijlocul întunericului etern. nici fregata. de pildă. s-a suit şi în atmosferă până în regiunile unde iarna e veşnică şi aerul irespirabil din cauza rărimii. omul n-a încetat o clipă de a varia formele. Pe când castorii. care îi permite să zărească până în adâncimile spaţiului cosmic. ) într-o infinitate de variante. înarmată cu un microfon. care poate trece oceanul ca-n vis. pp. VI. nici rândunica) nu se mai poate măsura cu · omul-zburător. Michelet.u. uşor de controlat. Numărul tot mai mare al uneltelor şi tipul lor din ce în ce mai diferenţiat au dat omului posibilităţi de adaptare nebănuite de nimeni şi fără pereche în regnul animal. In loc de a spune că un popor este mai mult sau mai puţin civilizat. c o nimica toată faţă de puterea ochiului omenesc. până la polii încremeniţi sub gheţuri. aripa zburătoarelor celor mai iuţi şi mai puternice a rămas puţin lucru faţă de zborul aviatorilor. alţii îl mută în era secun- · 85 Desi e animal continental. terţiar (eocen). graţie uneltelor. ne permit să trecem de la aprecieri capătă . ~~~-vorbea cu o superlativă admiraţie de zborul planat al fregatei. ( ( . Putem spune că. pentru ca să avem un punct de plecare pozitiv. Întinderea progresivă a razei de acţiune. unde nici o vietate nu-l mai poate urma. socotim potrivită următoarea definitie: civilizatia este suma tuturor descoperirilor tehnice. luntre. zoologice se prezintă cu un anume biotip în fiecare biotop. Azi însă. Si tot asa urechea omenească. VIII ş. spaţiu şi timp a oricărei alte vieţuitoare 19 . clădesc de milioane de ani digurile şi colibele lor servindu-se numai de puterea labelor şi ascuţişul dinţilor. Paris. _poate au'zi sunete imperceptibile pentru auzul altor animale. faţă de tot restul creaţi unii. care stăpâneşte doar o infimă parte a orizontului planetar. De aceea. În sfârşit. cuvântul "~ivilizaţie" un înţeles precis şi uşor de exprimat cantitativ. Cu drept cuvânt. Pe t~meiul c~lor arătate până ~ici. D DEFINITIA CIVILIZATIEI SI VERIFICAREA El PRAGMATICĂ . L'humanite prehistorique. compoziţia şi destinaţia uneltelor sale. Iar înţelesul acesta se impune etnografilor pe te~eiul unor fapte concrete. în loc de o noţiune vagă. dimensiunile. în ce priveşte graiul. Nici un organ nu a influenţat mai mult evolutia celorlalte (si chiar evolutia creierului). gradul de diferenţiere şi capacitatea de producţie a uneltelor (randamentul). b. pentru a exprima paralelismul dintre evoluţia omului şi tehnică. după ce a luat în ~tăpâ~ire tot uscatul. care se înalţă până deasupra norilor (în stratosferă).S. A ajuns astfel singurul -animal cosmopolit. un cercetător modern afirmă că mâna şi limba fac împreună "toată umanitatea"*.. iar termitele de sute de milioane de ani* construiesc aceleaşi muşuroaie din acelaşi material şi după acelaşi tipic. Din cele înşirate până aici rezultă aşadar în chip lămurit că: unealta si munca cu uneltele pot fi considerate ca adevăratul caracter distinctiv al speciei "homo". apoi s-a cufundat şi sub valurile oceanului. iar membrele superioare s-au deprins să modeleze cele dintâi unelte. De pildă. În clipa când mâna antropoidului a încetat de a fi un organ de agăţat prin copaci şi de alergat pe pământ. între toate vietăţile superioare. De asemenea. pe care şi le-a adăugat corpului său. în anii din urmă.cum vom arăta mm departe. · MEHEDINŢI 84 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ până la profunzimea uneltelor de azi. încât ne apare aproape ca o specie nouă. DE MORGAN. arc etc. Mai întâi. etc. 1924. seria de unelte ale unui popor şi calitatea lor relativă. arsenalul omenesc a crescut în chip gigantic. ca mâna înarmată cu un~lte.. Pe la mijlocul veacului trecut. telefonia fără fir duce vocea la distanţe uriaşe. casă. exprimată prin intensitatea muncii (raportul între cantitatea de muncă şi unitatea de timp). Diferenţierea progresivă a uneltelor. Totdeodată. care au înl~snit omul~i adaptarea sa la mediul fizic. J. adică organelor artificiale. dar s-a transformat pe sine însuşi până într-atâta. este diferenţierea progresivă a uneltelor. -·. executând unul şi acelaşi lucru (haină.. ochiul vulturului. a început adevărata carieră a speciei umane. avem la îndemână un criteriu concret pentru a-i măsura treapta de civilizaţie şi a-l compara cu alte grupări etnice. Vederea unui muzeu sau a unei mari uzine poate arăta într-o minută imensa distanţă străbătută de tehnica omenească. c. omul a devenit nu numai stăpânul netăgăduit al planetei. Aşadar. dorul. iar alte multe invenţiuni tehnice îi permit să întreacă puterea de relaţie în . ajutat de telescop. toate speciile . adică atunci când strămoşul genului omenesc a devenit biped. croindu-şi cu ajutorul uneltelor un ·mediu artificial în toate zonele de climă. pe când -omul s-a emancipat sub robia mediului geografic şi a devenit stăpânul întregii planete. Al doilea criteriu semnificativ. nici o pasăre (nici con. un istoric iubitor de ştiinţele naturii. care ştrăbat acum în câteva ceasuri mările şi ţările.. * Unii pun începutul termitelor în dară şi chiar în cea primară. această accepţiune are pentru cugetarea ştiinţifică foloase vădite: 1.

să sfarme ori să.).monoteism C 'i v i 1 i z a ţ i a o 87 . să zgârie. ci sunt originale. pur subiective asupra civilizaţiei.u.-.. Şi anume: în primul loc. den Naturvolkern Zentral-Brasiliens. să spintece.u. omul a ajuns un culegător tot mai abil şi mai puternic. CIVIL IZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Arta (imitaţie creaţie) desen paleolitic - arta actuală Ştiinţa (cugetare. adică o creaţie a poporului respectiv. progresul speciei umane a trebuit să se manifeste printr-o procurare mai uşoară a hranei. Iar când etnograful mai constată că unele măcar dintre uneltele de care e legată viaţa materială a unui popor nu-s împrumutate sau imitate după modelele străine. Revue internationale de sociologie. os.) de care s-a slujit pentru a spori puterea membrelor sale. KARL VON STEINEN.u. scoici şi ghimpi care pot să găurească. PAUL DESCAMPS. Sau chiar în necesitatea de 'a căuta hrana în preajma omului. a însemnat în acelaşi timp şi un pas spre ciuilizare. 1926. 206 ş. şi de sapaligă (un băţ teşit.cauzalitate ordonată) empirie metafizică pozitivism Religia (cugetare. Astfel.86 S. puii găsiţi în culcuş. 257 ş. Reiseschilderung und Ergebnisse der zweiten Schingu-Expedition (1887-1888). 36 ş. tracţie*. 2. a II a. de obicei. atunci locul său în ierarhia valorilor omeneşti devine şi mai uşor de determinat. Al doilea. Primum vivere. antropoidul a fost un culegător. ci.magică) fetişism . Iar panoplîa sa de atac şi de apărare a crescut şi s-a diferenţiat neîncetat. După ce omul-vânător s-a deprins să ucidă anume animale bune pE:mtni hrană. Berlin. la determinarea matematică (cantitativă) a gradului de civilizaţie20 . pp. ci ca mijloc de dis~.taie hrana culeasă (fructe. Dacă însemnăm *. În faza de pură animalitate. pentru dezgroparea rădăcinilor).Slujindu-se însă de eolit. cum e cazul pentru dingo. Cuvântul civilizaţie capătă astfel un înţeles nu se poate mai concret şi mai uşor de ţărmurit. din culegător destul de inofensiv. Dar o cauză nu produce numai un efect. Unghiile şi dinţii sunt oarecum degradate din rolul lor primitiv. adică un vânător. p. care îl ajută să spargă coaja fructelor ori să zdrobească oasele. şi înlocuite cu pietre ascuţite. cum se poate vedea încă destul de bine la primitivii. ouă. cum sunt multe alte specii. Unte. Resturile de unelte şi arme paleolitice şi neolitice dovedesc peste tot o progresiune vădită. ajutat de unelte. orice pas mai departe spre perfecţionarea acestor organe artificiale. 1897 ed.. scoică etc. "L'invention chez les primitifs". vânat etc. anexate corpului. ajunse cu vremea un culegător agresiv. rădăcini. Cf. dezvoltarea civilizaţiei poate fi exprimată grafic. mai multe . fiind adunaţi pe lângă sălaşul omului nu din consideraţii de prevedere. spre a găsi măduva. omul. cu zero momentul în care omul a pus mâna pe eolit sau alt material (lemn.

când locu- * Nici romanii.171. . Beschreibung uonArabien. având o tehnică cu totul specială pentru adunarea. ascunse în ţărână. al cărui gluten permite frământarea şi modelarea pâinii. . etc. H r a n a. a fost cel dintâi pas spre ceramică. un lucru e cert: în prima rubrică a inventarului civilizaţiei fiecărui grup etnografic trebuie să punem hrana şi tot ce priveşte tehnica hranei. 1928. afară de coacerea ori frigerea pe cărbuni. Căci. afumare. În sfârşit. îngropare în zăpadă ori în gheaţă.. păstrată şi în anume chip preparată. · Aşadar. fără să fabrice însă pâine. 169. p. a. ca să nu -ardă) i-a sugerat femeii una din cele mai mari invenţiuni: olăria*. Kopenhagen. De şceea. seminţele uitate în ţărână răsă­ reau şi dau plante la fel. II. I. Eskimoşii continentali de pildă se hrănesc aproape numai din carne de ren. sau zăpuşirea cărnii între pietrele infierbântate la foc. precum şi o tehnică alimentară. Iar de aci s-a născut în unele regiuni păstoria. crabi.Jena. agricultori şi ind~striaşi e o ~implificare naivă şi falsă.B. 1877. ş. precum şi ascunderea lor faţă de lăcomia bărbatului. * Pentru a vedea ce rol însemnat a avut în civilizarea omului tehnica prealimentelor.de la o vreme s-au domesticit. fiindcă i-au trebuit din ce în ce mai multe unelte şi arme (de atac şi de apărare). 1910. Coacerea hranei la foc şi apoi încălzirea în apa fiartă şi fierberea în vase naturale (scoici ori coji mânjite cu lut) sau în vase împletite din rămurele (coşuleţe unse cu lut. Reisen in der Mongolei. că chinezul are în cartea lui de bucătărie peste 40 de reţete numai pentru tocătură (în care intră substariţele cele mai eterogene: cuiburi de salangane 21 . 116. . 111. prin urmare sunt o preţioasă indicaţie cu privire la gradul şi tipul de civilizaţie. care trăiesc tot în ţinuturi temperate. e destul să relevăm faptul că regiuni întregi de pe faţa pă­ mântului n-au cunoscut altă preparare a mâncării. ). raei etc. 91.57. 47. o formă de procurare a hranei cu mult superioară vânătoarei. .Lutul răscopt şi întărit prin dogorirea focului. ca ale Europei..PRSCHEWALSKI. acela nu aminteş­ te un produs comestibil oarecare. ci înlocuind-o cu "orezul de toate zilele".un lucru imposibil în zona mâncătorilor de orez.S. venirea corăbierilor străini. gătirii CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 89 Când europeanul vorbeşte de "pâinea de toate zilele" ca de un lucru de la sine înteles*. uneori foarte ___ complicată. E nevoie de uscare. etc. 1772. IBANEZ. Până atunci.. în legătură cu industriile corelative. 88 MEHEDINŢI actuali . cu păstoritul şi agricultura l-a silit pe om să varieze necontenit forma si dimensiunile uneltelor. Voyage autour du monde. pp. pînă la. 48. vânătoarei. mulţi europeni nici nu bănuiesc că aiurea există mari aglomerări de populaţie. **** PRSCHEWALSKI. pp. Meşteşugul de a fierbe ceva în apă şi uneltele respective au fost necunoscute în cele mai multe insule ale Ocean ului Pacific. asta e un semn sigur de străveche tehnică culinară*****. omul a fost şi culegător şi industriaş. păstori. şi îndeosebi de cultura grâului. Vechea ierarhie: vânători. 98. lângă care era pus coşul spoit cu lut. Din clipa când a pus mâna pe eolit. li se pare. sau cufundare în salamură etc. 1884. 48. preparat sub formă de fiertură. ori păstoritului şi totdeauna industriozitatea lui a fost stimulată zilnic de grija pentru procurarea. Deux ans d'intimite auec les tribus d'esquimaux inconnus. prăjire pe foc. Jena. 51. . De asemenea. Când afli. 61.Vezi: K WEULE. Paris.. La fel şi în pustiile calde. după cum arabilor . în vederea agriculturii. ** KNUD RASMUSSEN. Reisen in Tibet. În acelaşi timp. ea trebuie să fie adunată. Şi fiecare din aceste procedări presupune o lungă experienţă ancenstrală. ci indică şi o adaptare deosebită la mediul geografic. popor de plugari. simte o adevărată greaţă numai văzând pe cineva că mănâncă peşte ori păsări de apă****. n-au cunoscut pâinea decât din vremea întâiului război punic. legată aproape exclusiv de carne şi de peşte. nu de pâine. aus eigenen Beobachtungen und im Lande selbst gesammelten Nachrichten. regiunile arctice au o tehnică alimentară cu totul deosebită. ***** V. 128. adică 1-au îndemnat să fie mereu si indu. vol. Pentru a verifica şi justifica această procedare în descrierea civilizaţiei unui popor este destul să observăm că chiar în faza actuală a omenirii hrana este unul dintre caracterele cele mai semnificative pentru a măsura gradul şi felul civilizaţiei unei grupări etnice. pp. . De asemenea. iar de la o vreme a fost industriaş.. culegerea seminţelor şi a ră­ dăcinilor. 147. p. agricultorului şi păstorului. Die Kultur der Kulturlosen.. mai puternic şi mai agresiv. "Pentru european e tot aşa de neînteles că arabii mănâncă lăcuste. hrana nefiind totdeauna la îndemână. *** CARSTEN NEIBUHR. vol. amestecate cu praf de sare. aripi de rechin. 47. păstrarea şi pregăti­ rea ei**. 1929. 248. prindeau iarăşi rădăcini."*** Mongolul crescut în uscăciunea pustiei.trias.de necrezut când le spui că europenii mănâncă stridii. pp. îndeletnicirea îndelungată cu vânătoarea. Du Groenland au Pacifique. a dus pe femeie la descoperirea agriculturii (calea era nu se poate mai firească: rădăcinile. Prin urmare cine zice hrană. hrana lor era un fel de terci de făină (pullmentum). de pildă. el caracterizează prin acest cuvânt o întreagă civilizaţie l~gată de cultura cerealelor. păstrarea şi pregătirea alimentelor.u.). p. Paris. lăsând la o parte urmărirea în fiecare mediu geografic a muncii vânătorului. (' ( ) . Stuttgart. gogoşi de viermi de mătase etc.

au început a întrebuinţa şi lâna vegetală (bumbacul) şi o sumă de plant~~ fibroase (cânepă. Această unealtă culinară ne duce însă cu mintea şi mai departe: el este ultimul reprezentant încă uzitat al oalei primitive. l. iar păstorii au utilizat şi lâna animalelor. agricultorii. ca un fel de cuptor minuscul. Au coeur de l'Afrique. p. a fost adaptarea la climă. toarcere. 208). Paris. După cum unii primitivi fierb carnea înăbuşind-o într-o ţesătură de fibre muiate. ceramica nu trebuie legată numaidecât de nevoia fierberii alimentelor pe lângă fla- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 91 nată cu gura în jos. rafie. iar oala nu era încă destul de modelată. Începând cu omul tropical.De pildă. De exemplu. În orice caz. aproape gol. 82. şi anume cel mai vechi indice. cu frunzele mari care acopereau pasta făinoasă pusă la copt. 1. Unter den Naturvălkem. MEHEDINŢI itorul Industanului se mulţumeşte numai cu o mână de orez. 101. ţeastă). care a făcut posibilă răspândirea omului în ţările temperate şi reci. · . 1912. Relevăm numai atâta: întocmai ca şi hrana. Haina şi casa sunt izvorâte din aceeaşi necesitate organică: apărarea corpului de intemperii 22 • E semnificativ în ordinea aceasta de idei că unii primitivi le confundă şi azi. care. pentru a nu înmulţi categoriile etnografice. nu putea sta vertical. 1907. prin tehnica îmbrăcămintei şi a locuinţei*. 67. ori răstur' :* M. Kultur der Urzeit.. asta e un criteriu de luptă s~culară cu foa~ea şi deci o specială adaptare la mediu. In fine. adaptării omului ne transpun de asemenea într-o fază veche a la mediul carpatic. voi. pe o lespede de piatră. cuvântul ţest în limba noastră şi burca ori mălaiul care se prepară sub ţest. ~ . Ţestul deci. Faptele sunt prea cunoscute ca să mai fie nevoie de dovezi. pp. Pe când primitivii se servesc de unsoare** (grăsime. şi sfârşind cu omul polar.-···~ varietatea mijloacelor de apărare în contra frigului şi altor internperii este enormă. haina şi casa sunt acelaşi lucru. Un alt pas spre civilizaţie. culegerea şi metodele de conservare şi pregătire a bureţilor. colorare. Din cele înşirate până aici rezultă în chip lămurit că hrana este un indice de civilizatie de o însemnătate fundamentală pentru etnograf. De altfel. parte arătând o termi- nordică. tot aşa etnograful poate spune cu drept cuvânt. deoarece nevoia de hrană şi tehnica hranei au fost din capul locului resortul cel mai puternic al civilizării omului. din vremea când pescuitul era încă ocupaţia de căpetenie a neoliticilor din preajma Carpaţilor. cit. gama formelor de civilizaţie este imensă. ci într-o oală pusă. p. . 1875. tot aşa locuitorii preistorici din Carpaţi şi de aiurea au putut deriva olăria din învelişul diform de lut (un fel de scafă abia modelată) cu care acopereau carnea sau alte alimente destinate coacerii. adică nu avea fundul suficient de neted spre a sta ·în echilibru*. · ** G. În forma masculină de azi cuvântul însemnează numai vasul rudimentar care acoperă măiaiul şi este acoperit la rândul său sub spuză şi jăratec. 148. ci îşi împlinea rolul ei chiar culcată. peste care pun pietre arse în foc. ne poate explica originea ceramicei pe o cale mai directă şi mai simplă decât a coşuleţu­ lui de rămurele unse cu lut. precum şi numirile lor. ast~ însemnează mai totdeauna să reconstituieşti fazele cele mai vech1 ale civilizaţiei respective. · jos.90 ) ' ) S. nea'vând fund. şi a observa apoi tehnica păstrării şi pregătirii alimentelor. . lut etc.) a căror folosire presupune o tehnică uneori foarte complicată (macerare sau topire. SCIIEWEINFURTH. că bucătăria unui popor este oglindirea cea mai limpede a vieţii materiale a poporului respectiv. Berlin. cu gura în ·. ca ţestul. este o reminiscenţă de mare preţ a bucătăriei arhaice. phormium tenax23. fră­ mântând între dinti bob cu bob si mestecându-le domol. haina poate sluji ca cel mai vădit criteriu pentru a judeca treapta civilizaţiei unui popor şi coeficientul său de progres. 113. apoi şi pentru un ~otiv cu totul obiectiv. Cuvântul a căpătat înţelesul de cap (tete. nu numai uneltele de bucătărie. acoperit cu piei din creştet până în tălpi (un fel de piele artificială)__~··~. La bakairi. aşa cum o oferă natura de-a gata. urzică etc.). iar noţiunea de "oală" s-a pierdut. Op. pe lângă lâna animală. pantalonii sunt· "casa picioarelor" etc. In sfârşit. voi. 140. cu focul nu înăuntru. p. tei. vânătorii şi-au adăugat în cpip foarte firesc pieile. dar şi felul pregătirii alimentelor pot servi ca indice de civilizaţie. ne duc cu gândul până în epoca daca-romană.) ca îmbrăcăminte. parte latine. H a i n a ş i l o c u i n ţ a. nologie b. La bakairi oalele nu servesc la fiert. pălăria e "casa capului". * Cei care se ocupă de sistematica etnografiei. O facem întâi. ba încă într-o măsură şi mai vizibilă. ci pe dinafară. Pelerina e "casa spatelui". peste peştişorii amestecaţi cu ierburi şi înve!jţi într-un brusture (ca foile care acoperă azi burca de sub ţest). Leipzig. De aceea după cum s-a zis: stilul e omul. Vezi: K VON S'J'l!:JNEN. ci numai la păstrar~a apei şi au derivat' din coşuri lipite cu lut (K VON STEINEN. HOERNES. să nu se mire că punem la un loc haina cu locuinta. când testa însemna încă pentru străbunii noştri oala. obiceiul muntenesc de a fierbe -peştişorii mici nu cu apă. precum şi uneltele de care se serveşte un grup etnografi~. Şi în latura aceasta. cără. ţesere etc. Brasiliens. in. pentru a măsura iuţeala relativă a progresului civilizaţiei sau tenacitatea unor obiceiuri arhaice. a urmări în clasele de jos ale unui neam obiceiul "culegerii" directe a hranei. Iar în ordinea aceasta de idei.

ne îndrumează spre regiunile de păstorie arhaică. Rămâne să mai adăugăm. iar hainele acopereau mai mult partea inferioară a corpului26 . -Cămaşa maramureşenilor. cămilă. iar pe unele nici nu le bănuim24. . i-a venit în minte să se folosească de puterea lor pentru transport. c. ** S. (1 ( . pp. a unei grupe sociale si mai numeroase. cal. ren.adevărate "zgârie-nori" .. care aşteaptă o tratare metodică. Paris. omul a devenit un fel de centaur. 1875. un fel de pendant pentru clabăţ. poate afirma fără ezitare că un studiu comparativ al portului românesc şi al uneltelor care slujesc la pregătirea pieilor. OPREANU. omul. alături de hrană.. În latura aceasta. prin tehnica locuinţei. * Schiţarea cartografică. adică tmbrăcămintea colectivă a familiei sau. a ajuns să ia în stăpânire tot pământul ecumenic. omul s-a mărginit multă vreme numai la umblet. este vădit o for' mă arhaică. după cum este exagerată formula că "omul este ceea ce mă­ nâncă". în Institului de Geografie al Universităţii din Cluj. încercată de două ori de geografi. şi ca material şi ca dimensiuni şi distribuire. Ca animal de uscat. III. în lupta de adaptare la mediul geografic. Dar. 176. Analiza tipului de casă în secuime e un document de preţ în dezlegarea chestiunii de prioritate.231. Până şi în sfera îngustă a unei singure ţări. suprapunere de elemente etnice etc. ar da la iveală fapte de cea mai mare însemnătate cu privire la mersul civilizaţiei în Carpaţi şi ar limpezi multe fapte istorice. Şi ca formă. Voyage d'un naturalist. care aleargă cu picioarele altora. nici materia. DARWIN. Clădirea de lemn şi ornamentarea porţilor şi alte amănunte nu mai lasă nici o îndoială asupra influenţei româneşti asupra coloniştilor secui**. contribuţie de geografie umană şi de etnografie şi Lucrările 328. ca o a treia grupă de fapte caracteristice pentru civilizaţie. Simpla cartografiare a unor documente etnografice (cum e portul vaselor pe cap* ori forma sau numai numele unei haine) ar releva dintr-odată fenomene istorice. "Judeţul Ciuc. Dar sunt o mulţime de alte amănunte. care ocrotesc tot atâta cât şi culcuşul unui iepure*. încă CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 93 În rezumat: haina este un criteriu de mare preţ pentru măsu­ rarea gradului de civilizaţie. Am arătat mai sus. fiartă cu zăr şi înveninată cu zeamă de spânţ (helleborus) şi alte plante otrăvitoare. a dus la interpretări interesante asupra regiunii de intensă colonizare romană. Iar seria formelor e si aci enormă. putem afirma că. luminat. uneori. lamă. pe care azi nici pe departe nu le înţelegem. Ţundra faţă de sarică.. ne duce cu gândul până la timpurile lui Dioscoride 25 care lăuda marea experienţă a dacilor în ce priveşte cunoaşterea plantelor medicinale. tot aşa şi-a creat şi un tip de îmbrăcăminte.330. locuinţa e uneori un criteriu etnografic de o însemnătate decisivă în probleme de imigraţii. yak. lânei. colonizare. singurul cosmopolit între toate animalele superioare. scurtă numai de o palmă. De aceea. dar neverificată pe teren. haina este un real exponent al civilizaţiei unei grupe etnice şi deci ea ocupă un loc de seamă în orice descriere şi caracterizare etnografică. întocmirea casei a însoţit pas cu pas toate vicisitudinile fiinţei omeneşti. inului şi cânepei. Ţinutul săcuilor. cum am spus. mijloacele de circulaţie. schiţând în treacăt îmbrăcămintea păsto­ rilor din Carpaţi. Topliţa şi Defileul Mureşului". \ * Şi aproape tot aşa de însemnată este şi locuinţa ori casa. în unele priviri. că ea este semnificativă în cel mai înalt grad.Reţinem numai adevărul că. vol. WACHNER. 228.. . După ce a domesticit însă unele mamifere mai puternice. putem afirma că nici forma. foarte grosolană şi neestetică. H. precum şi cuvântul îmbră­ care sau îmbrăcăminte sub care înţelegem azi totalitatea veşmin­ telor.S. Dintr-o specie tropicală.W · că a maramureşenilor şi sfârşind cu clabăţul din părţile Crainei. tot aşa. bou. după cum am spus înainte.. De exemplu. 1929.scara perfecţionărilor tehnice pentru încălzit. e o reminiscenţă a epocii când o bună parte din cap era încă gol. şi chiar pentru călătorie.are mediu geografic omul şi-a creat un tip de hrană. circulaţia arată mai bine şi decât hrana şi locuinţa progresiunea civilizaţiei unui ţinut şi a populaţiei respective. nici culoarea. nici numele şi nici dimensiunile hainelor nu-s indiferente pentru descrierea etnografului.. Astfel. Circul aţi a. De asemenea. este în adevăr uriaşă.. aerisit etc.. Cine o cunoaşte din proprie intuiţie cu diferitele ei variante. şi până la casele moderne cu zeci de etaje . tot astfel ar fi neexact să zicem că un popor preţuieşte ca civilizaţie cât îl arată îmbrăcămintea lui. compararea formei căciulilor începând cu jarca pi. Iar cămaşa neagră. opinca bănăţeană. Dar meşteşugul acesta n-a fost atât * CH. construite din câteva crengi înfipte în pământ. De la cul- cw~ul de o singură noapte al boşimanului ~au de la wig-wam-ul fuegianului. elefant). pp. Putem afirma că 90 la sută din istoria poporului românesc e încă îngropată sub ţărâna preistorică ori în penumbra şi umbra etnografiei sau în mormântul documentelor împrăştiate prin arhive neutilizate. după cum în fiee. devenind. 92 Prin urmare. cu ajutorul câtorva animale îmblânzite (măgar.

** W. I. 170 ş. e de dată foarte recentă. "Vechii hawaieni învăţau din copilărie să stea în picioare în faţa mării pe o scândură ovală de 2 metri. 43 ş. ca şi cum picioarele lor ar fi . Cât despre navigaţia polineziană. pe care circulă azi cu mare înlesnire vehicule împinse de abur. Mai târziu. la fel cu a aburului în timpurile moderne. apoi domestice. cotigă. I. încât ia apă mereu şi mereu trebuie golită cu o scafă. p. spre polul arctic. 1928. oiştea. mişcând picioarele şi mâinile. 1875. cu o încetineală de broască ţestoasă.u. Apoi. venind spre ţărm tot asa de iute ca şi valurile. Cel mai simplu mijloc de călătorie împrejurul locuinţelor lacustre sau pe râuri şi la ţărmul mării a fost simpla agăţare de ·un obiect plutitor (trunchiuri plutitoare. plăvii. până la drumurile de mii de kilometri. corlăţi­ le. foarte lungă evoluţie.· Ein Beitrag zur geistigen Kultur der Polynesier. sanie. p. traiul pe marginea apelor i-a sugerat omului primitiv şi gândul de a cârmi înadins cu o prăjină obiectul pe care plutea. proţapul. patina de apă. Grecii din vremea lui Homer se slujeau şi la călătorie şi pentru luptă numai de care. tehnicii plutitului. ei parcă merg' pe apă . De piltot aşa eşi gă târâtă ) ' ··. frâu. '** Pentru DINŢI. întrucât pernhtea înlocuirea muncii manuale a vâslitului. Tangaloa. insule de plaur etc. cu puterea mecanică a vântului. Pe apă. de sute de kilometri pe oră. ca păsările înotătoare. Şi nu numai roata. Voyage autour. eskimosul e îndemânatic ca un amfibiu. ca şi frâul. . înotătorii. fixată la partea dindărăt. este dovadă de înaltă adaptare tehnică**. Iar folosinţa de şea. de bună seamă..94 S. pe o scândură de acest soi. scări. graţie minunatei sale luntre de oase şi de piele (kaiac). 1926. pp. Dacă sunt însă valuri. Munchen. . Cum scândura n-o zăreşti. ivărul etc. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 95 dă. 40 ş. Astfel. căruţă.u.).r la început au fost foarte greu de imaginat şi de realizat. Între aceste mijloace.u. până la numeroasele forme de cioaclă.du monde. RECHE. de pildă. In schimb. 69. zăbale etc. E semnificativ că deprinderea de a călări datează abia de câteva mii de ani. Sună aproape de necrezut când auzim că trupele de cavalerie romană călăreau Iară scări. 1903. se ţin admirabil în echilibru. Putem deci să zicem că tehnica circulaţiei pe apă este tot atât de caracteristică pentru gradul de civilizaţie. la distanţă de sute de mii de kilometri. nici hărţile marine. pietruite ori şinuite cu fier. cum fac şi azi indigenii de pe malurile Nilului sudanez.enu. fiecare amănunt în dichisul de călărie a însemnat un real progres în meşteşugul acesta. Aşezaţi pe pântece. pe care o pot duce în spinare.' d::. Kartogro. 'j ·•·. scările ori şeaua pentru călărie**.. la celălalt capăt al continentului american. Apoi plutirea sub formă de escadră. Însă toate progresele navigaţiei pe râuri şi mai ales pe valurile puternice ale mării au cerut timp foarte îndelungat şi invenţiuni tehnice. iar a doua lopată. care se slujesc de un maldăr de trestie (ambaci) în loc de luntre*."! SCHWEINFURTH. Abia mai târziu. mirarea cea mai mare n-o provoacă nici luntrile. un fel de patină. B. formate dintr-o reţea de nuieluşe (nervuri de palmier) în chip de coordonate. de asemenea. Fueg1. electricitate ori benzină. înaintează totuşi destul de repede pe apele liniştite. vol. omul a ajuns la ideea de a scobi înadins trunchiuri de copaci cu lemn uşor (monoxile) sau de a crea plăvii artificiale. Şi totuşi.. dar toate părţile acestor vehicule (chilna. Prin urmare. aleargă. . cu o iuţeală de zeci. pite de lemn. Însă toate acestea au fost invenţii mari şi ·relativ târzii.phie bei den Naturuolkern. Geografia 1929. pohii. De la vechiul târn (o creanpe pământ) şi de la căruţa cu două roate masive (fără butuc şi fără spiţe). De la pârtia primitivă. vezi o scurtă schiţare în S. Au coeur de l'Afrique. De pe mal. le-a venit ideea de a se aşeza direct pe spinarea animalelor. sprijinite cu vremea pe roate cu spiţele înţepenite în butuc. ei se scoală în picioare pe acest scut. la fel s-a întâmplat şi cu căile de comunicaţie. care se confundă uneori cu hăţaşul animalelor sălbatice. a fost o lungă. felurile de adaptare au fost nu mai puţin numeroase şi ingenioase. adăugarea unei pânze sprijinită pe un mic catarg a fost pentru omul preistoric o perfecţionare de o valoare imensă. 53. care ni se pare azi lucrul cel mai firesc din lume. cu care poate să treacă şi pe sub apă. au rămas până acum la un stadiu de navigaţie cum nu se poate mai rudimentar. Pânza a produs atunci o revoluţie. p. lamba. car. jugul. ***V. care ni se pot părea azi simple. Paris. p. DROBER. după cum este şi tehnica circulaţiei * E. ajunge cârmă.. . vol. care învederează un enorm progres în civilizaţia omului "umblător" de altădată. şi se lasă purtaţi de mişcarea impetuoasă a valulut. fără să mişte picioarele"***. ca un scut de lemn şi de care se slujeau să treacă râurile ori să străbată strâmtorile. 189. preher. şi de la crâmpeiele de potecă împrejurul colibelor. IBANEZ. chervan etc. MEHE· evoluţia economică. zăreşti şiruri de oameni în picioare.. dar în adevăr minunate ca adaptare a omului la mediul lichid. orientaţi după unghiul pe care-I face axa luntrii cu direcţia valurilor. Prăjina a devenit apoi lopată şi s-a adaptat ciobacului devenit luntre propriu-?-isă. cel mai surprinzător este.) au evoluat. 57.li. Şi de cu transportul greutăţilor. Luntrea lor e aşa de )mperfectă. e o distanţă uriaşă. ci tocmai mijloacele cele simple de tot.. pinteni. MEHEDINŢI uşor pe cât se pare. putem spune că e un document de civilizaţie autohtonă superlativă*.

BERTRAND THOMSON. Du systeme social et les lois qui le regissent. (Cuvântul nu e un eufemism. Mai târziu ' Bertillon 30 încearcă aceeasi . cum facem anatomie comparată***. Pozitivistul Quetelet29 crezuse un moment că va putea face "statistică comparată". '123 ş. pentru a preţui civilizaţia americană contemporană. Weule şi alţi etnografi modemi. ca o ultimă treaptă de progres tehnic în ce priveşte circulaţia planetară.t că civilizatia americană creşte cu o repeziciune vădit superioară celei europe~e. (In metalurgie. iar salariile s-au îndoit. cantitativ. cuprinse în cele trei mari categorii: hrana. -Muzeele etnografice sunt aşa­ dar nu numai colecţii de material ştiinţific. că sub acelaşi acoperiş s~ execută' de fapt 7882 de munci deosebite** 28 . cine vrea să judece valoarea relativă a unei civilizaţii. Aşadar. deoarece mânuirea directă a uneltei. Berlin. 96 s. pe când celelalte specii zoologice au rămas cu organele date de natură. Ştim că progresul însemn~ază difere~ţiere de forme (organe) şi integrare de acţiuni (funcţiuni).u. *** Vezi Anexa I. IULIU HIRSCH.96 S. produce azi 310. adică celor ce muncesc efectiv. 214. E destul să amintim notiun~a nouă taylorism 27 . Dar până vom ajunge la preciziune şi destulă claritate mai este încă mult. Unter den Naturvălkern. F_ORD. 1926. Navigaţia karaibilor în Mediterana americană*. Înşirând felul de hrană. ** H. Le systeme Taylor. altele. În ce priveşte felul muncii. Sau să aflăm că ceea ce profanul numeşte oţel e în realitate o specie tehnică. Das Americanische Wunder.. producţia a trecut de la 90 la 150. 97. 76. Paris. precum şi viaţa aproape amfibie a unor malaiezi sunt documente nu se poate mai semnificative. necum să se fi înţeles asupra ierarhiei criteriilor în fiecare * G. etnografii n-au stabilit încă în chip definitiv categoriile etnografice. Die Schiffahrt der Indianer. Cine producea înainteA de război 100 de piese pentru anume maşini. Stuttgart. în orice ţară şi în orice epocă. haina (şi locuinţa) şi circulaţia constituiesc împreună ceea ce numim civilizaţia omenirii. 33 ş. e destul să se stie că aproape "toate progresele tehnice ale fabricării sunt dator. Socialisme et rationalisation. p. 62 ş.sc imedi. 97 rubrică de material sau asupra unei exprimări cantitative a elementelor ce compun o civilizatie. a II-a. 116. loc~inţa. Bruxelles. atât de deprinşi cu apa încât pot sta chiar un ceas sub valuri**. energia mecanică s-a întreit. * C. După cum în descrierea fizică a planetei operele de geografie sunt foarte neegale în ce priveşte firul conducător şi sistematizarea descrierii (deoarece nimeni n-a căutat încă să· determine precis categoriile geografice**** necesare unei descrieri cu adevărat ştiinţifice). *** QUETELET. începând cu primitivii şi sfârşind cu submarinele. Toate adaptările tehnice la mediul geografic. care permite lui Ford să scrie acest semet cuvânt· Nu există iruposibilităţi". singurul expert e muncitorul (în uzinele Ford nu există experţi). în gradul de specia---lizare actuală. pp. 30.) Rămâne doar atât. ' Un lucru este însă clar: c~noastem directia în care trebuie să lucrăm. JULES MOCH. C o n c l u z i e. 38. pe cât posibil. cu. n-are decât să urmărească prefacerea uneltelor şi ritmul muncii. Cu alte cuvinte.u. în Chicago. pp.u. VON STEINEN.u. tot aşa şi în operele etnografice nu găsim acelasi fir conducător si aceleasi criterii de valoare. se află încă în faza începuturilor. 1907. îmbrăcămi~tea. 1897. etc. comparându-le unele. ale cărei recente progrese sunt tuturor cunoscute. Introducere în geogra(Le ca ştiinţă. Ma vie et mes oeuvres.. ca ştiinţă pozitivă. înotatul bakairilor în râurile Braziliei. trebuie să amintim aviaţia. 1919. .. ed. e destul să aflăm că într-o singură uzină (Fard) specializarea uneltelor si diferentierea muncii a ajuns până acolo. să determinăm exact toate ele-mentele caracteristice ale fiecărei civilizatii si să le exprimăm. cap. c . ****Vezi S. MEHEDINŢI. Paris. Terra. Berlin. socotim că justifică îndeajuns urmă­ toarele afirmări: 1.ate lucrătorilor".ceea ce a produs schimbări considerabile în tot aspectul civilizaţiei din aceste ţinuturi. Ea poate fi considerată ca un caracter diferenţia!. adică suma descoperirilor tehnice prin care omul s-a adaptat mediului planetar. este un atribut specific omului. Civilizaţia. . 1848. Paris. IV. ci şi un fel de scară intuitivă de proporţie a civilizaţiilor omeneşti. sugen~ază ea singură toate perfecţionările dorite. De pildă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI pe uscat. 1927. ci expresia unei realităţi de fapt. aşa cum s-a dezvoltat de la Waitz şi Bastian până la Fr. FRIEDERICI. Brasiliens. Etnografia. spre a vedea că adevăratul criteriu al u'nei civilizaţii spornice stă în perfecţionarea uneltelor şi a muncii întemeiate pe o tehnică din ce în ce mai ştiinţifică (scientific management)*. nu experţilor. gândul acesta nu e nou. 2. p. Metoda cea mai sigură pentru judecarea gradului de civilizaţie a unei grupări etnice este cea indicată mai sus: cercetarea numărului.) Astfel de documente dovede. calităţii şi originalităţii*** uneltelor de care s-a servit şi .se serveşte gruparea respectivă. De altfel. 1925. în care omul de meserie deosebeşte 20 de varietăţi. ** K. Iar faptele înşirate până aici. p. deoarece omul este singura vietate care şi-a creat organe artificiale. Ratzel. Tot aici trebuie să înşirăm şi încercările de cufunc!_are sub apă. Schurtz. In sfârşit.

1865. mai este încă o ~a~e muncă d~ împlinit. termenul civilizat. El alege mai întâi anume fapte "signaletice". prin concentrarea tot mai mare a tehni~ei materiale . două faze de civilizatie ori civilizatia a două popoare într-o epocă dată. Numim civilizat chiar pe cel care nu stăpâneşte direct tehnica adaptării la mediu ci numai o împrumută de la alţii. Un negru îmbrăcat europeneşte. ****A. Early history of mankmd and of cwlhsatwn. cele înşirate până aici sunt.. Conclusions statistique pn?cedees d'un essai ~ur la methode statistique appliquee a l'etude de l'ho"':me. Muller-Lyer31. vapor etc. direcţia civilizaţiei şi gradul i~ovatiilor sale. BERTILLON. Dar potrivirea între cuvânt şi lucrul sau ideea pe care o îmbracă e. străină tutu~or specnlor afară de om. (Criteriul un~i clasificări după hrană şi unelte. "****. cu toată rădăcina lui latină. Aşadar. credem. suficiente: * A.).. acel cuvânt (apropiat de muncă si de unealtă) ar fi fost mult mai potrivit spre a crea un termen cu inteles mai clar decât "civilizat". 98 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI metodă* cu gândul să determine valoarea medie a atributelor omului si . dacă cuvântul facticws n-ar fi dat expresia {etlş. din care fiecare să fie sinteza mai multora din ele". adică e legată de munca cu uneltele. După el s-au mai făcut şi alte încercări. încearcă apoi să le exprime numeric. E destul în privinţa asta să constatăm următoarele: 1. În orice caz. Soziologische Uberblicke. ' De.. S. ci cuprinde şi domeniul vieţii intelectuale.. . Niciodată nu ne vine în minte să atribuim această însuşire animalelor. .De aceea. Însă nici el nu-şi ţine făgăduiala dată. Niceforo32 e însă mai mult economist. Destul că vorba civilizatie si civilizat începe _a deştepta în toate capetele aceeaşi imagine:' a unui grad supenor de adaptare la mediu. morale ' şi ~l organizării politice şi sociale. sau să încercăm a le simplifica . Dar o încercare de caracter mai etnografic face abia Tyl~r**. până ce studiul faptelor "signalet~ce" ale civilizaţiei_v~ fi destul de înaintat ca să ne permită o descnere destul de potnVItă si să putem compara precis starea unui popor în. Paris. care ?u ne duce di~ect cu gândul la unealtă şi muncă. "Trebuie să ne resemnăm a declara insolubile o mare parte din problemele ce am examinat. telefon. Când dai cuiva acest atribut ai ~~dată înai_nte i~aginea unei hrăniri igienice. cu crono~etru. o sarcină de care ne putem dispensa.) Ne multumim a aminti pentru indicarea direcţiilor cercetărilor o singură operă mai nouă: Les indices numeriques de la civilisation. Phasen der Kultur und Richtungslinien des Fo~tsch~itts.. Spre a lămuri întelesul cuvântului civilizatie· 2. începând cu o "simptomatologie" cantitativă. Miinc~en. El îmbrătisează sub numele de civilizaţie nu numai fapte din sfera vietii ~~teriale. Les indices numenques de la amltsatwn et du progres. se impune totuşi ca o expresie curentă pentru a designa pe scurt: suma înJesnirilor materiale _ale vţeţii. MULLER-LYER. Nu e locul să le însirăm aici întrucât nici una nu ni se pare izbu- 1. Ar rămâne acum să cercetăm în ce măsură cuvântul civilizatie este sau nu destul de potrivit pentru a exprima notiunea a că~ei sferă şi conţinut l-am determinat aci în chip sumar. ··:. când nu e vorba de cercetare filologică.. a unei haine în~i­ JI~e. 99 . care ne aduce aminte de civis si civitas începe ~ avea. pescari. Spre a ne arăta ~etoda în care trebuie îndr~mată descrierea etnografică tită. · de câte ori e vorba de tehnica adaptării materiale la mediu. care umblă încă descult dezb:ăc~t şi_a răma~ străin de produsele tehnicei din ţările eur~~ene. . ci rămâne tot la aprecieri calitative. tren. în formele lor cele mai simple .2: că nota dominantă a acestei noţiuni tinde peste tot a fi cea p_nvitoare_ la aspectul material al individului sau al poporului deSignat prm cuvântul civilizat. NICEFORO. a unei locuznţe confortabile şi a unor mijloace de circulaţie dmtre cele mai modeme (automobile. 1923. e considerat ca superior în civilizaţie compatriotului său din pădure. *** F. oricât de perfectă ar fi _ac?n_:?d~~ea _lor la_ ~~di~l firii (cuibul rândunelii nu ne sugereaza mcmen Idei de CIVIhzaţie). -~-~ 3. că acest calificativ e specific omului. ** ED.S. aşa cum e ) aplicat de F. Autorul caută să schiteze un fel de "metrologie" a civilizaţiei. B. automobil etc. statistician şi sociolog. pentru cei care cunosc viaţa cuvintelor. · Paris. că termenul civilizaţie a pătruns aproape în toate limbile mai evoluate. Impăr­ tirea în vânători inferiori şi superiori. domesticitori şi ~gricultori*** nu cuprinde toată gama civilizaţiei omeneşti_ şi nici toate criteriile principale ale tehnicei de adaptare la medm. adică să le măsoare şi apoi să le "reducă la câteva măsuri.. . . De lunecările de sens ale cuvinteÎor nu e însă-nimeni răspunzător. decât un metodolog al etnografiei. TYLOR. .~l921. P~· ?~-5?. cuvântul civilizaţie. ~ssy. nu e destul de consecvent ap!icat şi de aceea n-a putut duce la o sistematizare destul de clară. ŞI fimdca aceasta adaptare se face mai întâi si mai intens în oraşe. Prin urmare. Ne dăm seama că civilizatia e un a:_tificiu. să măsoare mişcările omenirii. şi să ne mulţumim a măsura progresul material şi intelectual.aceea si rezultatele la care ajunge îi sugerează o concluzie destul de pesimistă.

sau primea~doa:r o soluţie formală-verbală. încât unii filozofi au putut asimila animalele cu nişte "automaţi".Recunoaştem însă că acest terme~ ~~ este ideal pentru etnografie. ideile evolueaza azi mai repede decât cuvintele.::-: ' III. peste limita spaţiului şi a timpului. Leipzig. Unele graiuri slujesc abia pentru o grupă de 1 000 de indivizi. Nu numai prin tehnica materială.r de azi e puţin lucru. 65. din contra. care admitea un suflet înzestrat ab origine cu anume facultăţi. despărţirea între as- * A. Vrând~nevrând. In psihologia modernă. ierbivorele în cirezi etc. c ( . faţă de suma tuturor graiurilor de care s-a servit omul până acum şi faţă de faptul că şirul idiomelor sporeşte mereu*. de ubuzul lor. FINCK. Si e natural să fie încă în uzul zilmc oarecare ~une~ ~I~' deoarece. 100 MEHEDINŢI în orase si 0 justificare etimologică. GRAIUL ŞI UNEALTA. a născocit pe temeiul graiului articulat mijloace extraordinar de fine pentru a comunica cu cea mai mare exactitate. 1909. Pe când celelalte specii -chiar cele mai bine organizate. ~e ter_nem msa de aspectul cam pedant al creaţiunilor le~ic~le ŞI~ m::n ~le_s. în opoziţie cu psihotehmcă. Die Sprachstămme des Erdkreises. potrivit concepţiei metafizice. care ar_fi preferat un ~eo: logism ca hilotehnică33. Întrebarea e: când s-a născocit graiul? Şi cum a căpătat omul tehnica vorbirii. păsările în stol. au de la individ la individ relaţii simple şi tipice. care altădată se părea rezervată psihologiei şi filologiei. Les langues dans !'Europe nouvelle. _1918. Pentru vechea psihologie. pe lângă tehnica sa materială atât de variată şi variabilă.albinele în ştiubei.S. Numărul limbilo. întemeiată pe ştiinţele naturale. 10. problema genezei graiului rămânea insolubilă. A. p. prin sunete articulate şi mereu schimbă­ toare. Şi pe când toate animalele -chiar cele superioare. a dezvoltat şi o tehnică sufletească de o complexitate în adevăr uriaşă. p. Paris. omul. După cum în latura materială el a născocit unealta. ne ~m~lţu~Im c~ :o~l­ statarea că ideea devine din ce în ce mai clar~ ş~ mai precisa lil · tea tuturor. . în orice caz. ideea pe care o expnma cuvant:ul CIVIlizaţie fiind cea cuprinsă în vorba hilotehnic~. CULTURA (PSIHOTEHNICA) Să privim acum evoluţia omenirii şi pe altă latură. termitele în muşuroi.au o viaţă de relaţie atât de uniformă şi redusă. îi permite să traducă pas cu pas în mintea altora fluxul şi refluxul necurmat al vieţii sale psihice? Fenomenul acesta este dintre cele mai minunate în evoluţia speciei umane. dar şi prin creaţiunile sale psihice. tot aşa în latura sufletească. care. ~um recunosc chiar filologii. omul. . etnograful şi etnologul trebuie să se oprească şi în faţa acestei probleme. antropoidul mut de odinioară a ajuns la graiul articulat. chiar stările sufleteşti cele mai complicate şi mai tainice. omul s-a desprins încă de timpuriu din blocul animalităţii.N. Vezi şi F. MEILLET..

.mai mult sau mai puţin imperfect. Explicarea aceasta a trecerii antropoidului de la instinct la inteligenţă. psihologia învinge logica. va fi modificând (fiziologic) de bună seamă în acelasi fel si creierul unui câine şi creierul unui om. BERGSON. ar fi din capul locului o vădită absurditate şi o imposibilitate.· să legătură nu numai cu evoluţia creierului. cum zice Bergson. ci numai îl evocă. BERGSON. .102 S. în orice moment şi independent de perceperea actuală . de care e legată amintirea. După câte ştim. Saltul de la animalitate spre 'umanitate se izbea de un obstacol. il. fiind aceeaşi de o parte şi de alta. 51. Când filosoful. atunci e vădit lucru că originea graiului a stat în strân. p. 1929. Nu cumva între aceste fapte există o legătură ascunsă? . L'evolutior. dar şi cu munca omenească.aise. la un substrat social. e capabil. * A DAUZAT. nu~ai *'H. dacă percepţia a fost ~ceeaşi. filologii mărturisesc că "nici o limbă nu e întemeiată pe raţiune" şi că vorba nu poate exprima gândul. (Vezi K. adică se condensează sub formă de persorw. 103 for. roabă a perceptiei fortuite şi deci etern fragmentare. ideile. Este însă un punct care cere o deosebită luare aminte. sugestionat de teoriile moderne asupra instinctului. considerând cele două creiere "global" prin aceasta n-a explicat tocmai faptul fundamental: pentru ce la animale viaţa psihică rămâne mereu fragmentară şi disociată. că noi gândim pentru a lucra. diferenţa psihologică între cele două amintiri nu poate să aibă motivarea ei în cutare sau cutare diferentă de amănunt între cele două mecanisme cerebrale. nu ni se pare destul de convingătoare şi nici destul de clară. va fi permis conştiinţei să se degajeze din constrângerea unora sau altora şi să ajungă la independenţă"*. To_ţi filologii recunosc că în formarea şi modelarea graiului.Amintirea aceluiaşi spectacol la care a asistat. nu pentru a cugeta** ("c'est dans le moule de l'action que notre intelligence a ete coulee"34).cu ajutorul imaginilor si prin urmare metafora ne apare ca "procedeul primitiv". facem apel la un substrat material-fiziologic. el e singura fiinţă care a. pe care Bergson îl prezintă astfel: el se întreabă de ce animalul. fiziologul poate să răspundă şi da şi ba. reproducând acelaşi spectacol. ca şi apa.. pectul material şi cel sufletesc al vieţii nu mai pare atât de adân- că. p. Unter den Naturvolkern Brasiliens. Berliri. 19S. Paris.piatră sau nu ajunge la ideea de a o păstra. 78. . Care e substratul material al limbii? Dacă e adevărat ceea ce zice Bergson. Iar limba.Bakairii. iar viaţa sufletească. căci şi animalul a. creatrrce. ră~âne sclava perceperii. Totodată. La câine. deoarece omul este fiinţă sociabilă. emoţiunile etc.. iar la om capătă unitate şi se polarizează împrejurul eului. când au văzut întâiaşi dată o oglindă.e memorie? . Modificarea locală a creierului. Azi nu mai pretinde nimeni că limba a fost o creaţie instanta- \ ) nee a spiritului. afirmă că "modificarea locală a creierului" e aceeasi la câine ca şi la om. să cheme după voia sa o amintire. VON STEINEN. Paris. originea graiului nu poate fi cău­ tată decât în legătură cu însuşi fluxul şi refluxul vieţii fiziologice a individului. ca luna etc. p. Când leagă apoi diferenţa psihică într·e animal şi om. ci în deosebirea între cele două creiere luate global: cel mai complex dintre amândouă punând în joc mai multe mecanisme. din contra. adică' e resortul esenţial în crearea cuvintelor*.) nu ne poate explica pentru ce numai omul a ajuns să se servească de unelte. după cum am arătat mai sus (p. 'ea ~u se va deştepta decât atunci când o percepţiune analoagă va veni să i-o reamintească. 77) şi care a lăsat disponibile pentru hrănirea creierului anume substanţe (fos- . fiind un flux şi reflux continuu (variabil în timp şi spaţiu)..litate? Noi credem..) ** H. de care ne vorbea Passarge (p. Din contra. nu se duce să caute aceeasi · . filndcă e rotund Şl merge__ toată noaptea. Să lămurim lucrul mai de aproape.e un grai artic~lat. i-au zis_: apa. 47. când mai are nevoie de piatra cu care s-a slujit să spargă odată nucile. Totuşi. .. . nu numai că nu e un abis ci este si treb~ie să fie o continuitate. L'evolution creatrice. La langue franr. Între materia mişcată de mâna omului şi gândul care dictează mânuirea si uneori modelarea ei. De relaţia actuală între muncă şi limbă nu se îndoieşte nimeni. cea~ornicului i-au zis lună. A exprima stări sufleteşti fără să adresezi acea expresie cuiva.. amintirea v. În adevăr? servindu-se. Lipsa uneltei e cauza că memoria animalelot: a rămas. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI arăta chipul. Unealta şi munca cu uneltele au organizat memoria omului altfel decât memoria fragmentară a animalelor. 83). Am arătat mai sus că omul e singura fiintă care se slujeste de unelte.) ni se prezintă tocmai ca veriga cea mai naturală între amândouă aspectele evoluţiei omeneşti. Aşadar. amintirea va fi alt lucru în constiinta omului decât în constiinta câinelui. 1929. pe de o parte. cu aspectul ei d~blu: material (sunetele) şi psihic (imaginile. că firul care a ajutat stabilirea unei continuităţi din ce în ce mai sigure între stările sufleteşti ale omuluia fost tocmai mânuirea uneltei. iar pe de altă parte.. Omul. Paris. 1926. sa vie et son evolution. problema n-a fost tratată în această conexmne. fiindcă pp. 1897. Pierderea părului. . albumină etc.

unitatea eului Şi. a c~pata! o" l~b~rtate nelimitată. MEHEDINŢI de organele sale naturale. care sunt ceva străin de corp şi mereu variabile (după loc. cel puţin împrejurul punctului aperceptiv. . Omul singur. conştiinţa omului nu nu~ai ca ~U vs-a put_ut ImObiliza În instinct Ca a animalelor. păstrarea acelui băţ şi repetarea mişcării a fost ~---~-pentru conştiinţa omului primitiv ceea ce este clopotul unei biserici pentru semi-somnolenţa celui ce abia se deşteaptă în dimineaţa unei zile de mare sărbătoare . şi să se exteriorizeze: când schimbă modul de mânuire a uneltei.. O u n i t a t e d i n c e î n c e m a i s t a b i l ă. dLmenswnea. Iar atenţia aceasta vie şi continuă asupra uneltei.. * Când _Ro~s~eau zice: ". elanul său vital a căpătat o intensitate nouă. aruncă cu pietre şi cioate. Canvd m tacerea paduru. cu lucruri străine de propriul lor corp: cu pietre. personalLtatea care hpseşte animalelor. Cel care bate cu ciocanul pe nicovală. a dat experienţei omeneşti trei calităţi. adică nu îmbrăţişează decât o mică parte din viaţa care îl interesează . se crapă. · ~----- 2. care devine ~er­ ceptibll pe?tru ureche._. Dar nici ursul. din cauza 'miscărilor mamu s~u ale întregului corp. Putem spune că.L'etat de nHlexion est un etat contre nature. care lucrează spontan şi în chip rutinar. ramuri. et l hom:rpe q~I ~edite est un ammal deprave" 35. o unealtă care se rupea.). deşi hpsa de obiectivitate îl duce pe autor la concluzii cu totul false. care lipseşte total ~mmalulm legat numai de organele sale n~tur~le. Şi anume: 1. greutatea. timp. unealta şi munca cu uneltele a fost firul pe care s-a însi- ~at. din momen--·~ tuli~tovaraşiru cu unealta.. ' 3. mai potrivite la nevoiI~ VIeţu. şi încă o îmbrăţişează în umbră. un băţ (săpăligă) care se tocea şi trebuia ascuţit din nou şi păstrat cu mai multă grijă în arsenalul său personal. (' . atingând-o fără s-o vadă. a păstrat-o. dmtr-o nuia arcuită şi legată la amândoua capetele cu un fir d_e rafi:_ în_ chip de coardă. când ea servea iarăşi pentru a împlini 0 munca la ~el cu cea executată odată. Aş~dar. dimensiune etc. o fi~~ă primejdioasă. pe care experienţa animalului nu le poate dobândi. încât se îngustează în instinct. 1912. _?lereu a:ele~?I c_a formă şi stereotipe ca funcţionare. de ~se~~ne_a 1cneşte: ~unetul ritmat al respiraţiei şi sunetul ilăului (Iar:şi. Ursul. 19. Iar aceasta o fac nu numai mamiferele. văzând că anume piatră se potriveşte mai \ bine decât alta cu pumnul său şi-i dă tărie la lovit. da_ conştnnţei ome~eşti se~timentul unei libertăţi progreSive. după ce e aruncat se întoarce singur la picioarele vânătorului (dacă n-a nimerit ţinta).. Cel care dă cu toporul în le'mn icneşt~. cu posibilitatea de prelu~g1re spre vutor. material.. m sens ma1 larg. el atinge un punct esenţial al problemei. Vrând sau nevrând. cât de simple. Leipzig. _modelarea respiraţiei lucrătorului. conştiinţa este mereu solicitată să se afirme. iar în clipa când acea piatră primitivă (eolitul) i-a folosit şi a doua oară pentru a lovi cu folos. densitatea: duntatea. el a trebuit să apuce calea spre inteli- c genţa*. când unealta se modifică fiind un organ străin de corp. ea devine ocazie de potenţare a atenţiei. culoarea etc. · ' ' munci~ ~u . nici maimuţa nu se mai îngrijesc de pietroiul sau lemnul cu care au zvârlit în ' adversar.. Da~ influenţa uneltei a mers şi mai departe. Din contra. frunze etc. Cel dintâi efect al _o unealtă e un sunet dublu: un sunet extern (vibrarea matenm din unealtă şi din lucrurile lovite cu unealta) si altul inte~":: . a sparge nuci de palmier etc. Conştiinţa este atât de comprimată. alteori capricios. animalul rămâne robul intuiţiei. de pildă. omul s-a găsit mereu în faţa unei antiteze între eul lui şi acel alter ego uneori docil. ŞI pun~tul împrejurul_ căruia s-a _cristalizat. când se apără de duşmani. ci din contră. se rupe şi pune mereu luc:atorulu~ prob~eme cu privire la forma. ca~e varia_ză mereu (se toceşte. În adevăr. în stilul său atât de expresiv. ntmul muncu se traduce în ritmul sunetului care o însoteste atât extern cât şi intern (coardele vocale). Lucrând cu unelte. ci şi unele păsări şi chiar insectele*. sunt şi alte animale care se ajută în mişcări şi alte trebuinţe ale vieţii. Die Urgesellschaft und ihre Lebensfursorge. Când a băgat de seamă că un băţ anume încovoiat şi cam turtit (bumerangul).) împingând pe om să am~h~:ez:_ uneal~~' născocind variante noi. De pildă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 105 î~ ce mai clară şi vmai" sAtabilă. care nu funcţionează cu preciziunea celor naturale. în genere. ~ l i b e r t a t e d i n c e î n c e m a i m a r e.adică dă respiraţiei sale un ritm sacadat. a pornit săgeata care loveş~e la ~ mare distanţa ŞI poate ucide de departe vânatul ~eu de prms or. ntmat cu aJutorul câtorva lovituri suplimentare pe nicov~la) tmd sp:~ un fel de acord paralel. aproape ca şi omul. cum zice Bergson. WEULE. Mânuirea uneltei.. p. Unealta devenea deci un fel de pr_elung:rre şi întărire a memoriei şi a personalitătii stăpânului "acelei unelte. servindu-se de unelte. iar ritmul vieţii sale este stereotip. O in te n s it a te mere u sporită. Unealta reparată şi păstrată staJnlea u~ fir de leg~tura mtre prezent şi trecut.104 S. a contribuit să dea conştiinţei omeneşti o unitate din ce * K.

el nu face decât să exprime abstract observarea concretă a etnografilor. adică verbele..oncepţ~e rezultă obiceiul de a îngropa mortul cu tot ce-1 al lUI : hama. pr~I:mg1re a membrelor sale.ba până si m1 norm. -. arme1e. în familia antropmdulUI. p._ fngul ŞI caldura. a pus în plin relief legătura dintre muncă şi ritm. artei dramatice etc. fărâmiturile_ d_e la mas~. Nu numai •K. (În privinţa a:ceasta. 358. Leipzig. prelungire a sunetului uneltei mânuite cu intensitate mai mare. J?espr~ c. pp. băţul-lui etc. de câte ori trec o apa. alte Ea: milii animale (mamifere.ntm mcer~arz de modelare mai liberă şi mai adecvată împreJuranlor le-a ~ac~! omul solicitat de variaţia nouă a sunetulUI uneltelor. deoarece unealta era un ~el . Cel d1_n~a1 dialog de cuprins originali-a făcu! om~l cuv a~est alter ego cap~ICIO~ care e unealta. au fost cea dintâi temelie a graiului. păsări. nu mm_ereşte ţm~a etc. 11. Când avem din viaţa tuturor popoarelor atâtea documente etnografice care ne arată legătura între muncă (unealtă) şi ritmul sunetului adiacent. oameni) şi atacul împotnva lor etc:. fără să fi trăit viaţa poporului si să aibă o vie intuitie a realitătilor zilnice în fiecare ramură de • ~uncă.*). de veş~uc dl. . . Un th~klt. Prin urmare. *** Când Wundt spune că "predicatul e rădăcina vorbirii". ** K. po_at: a uce cu su e e si miile sunt suficiente să dovedească onşiCUI ca n-a~ ex. socială. a cânta şi a dănţui sunt exprimate prin acelaşi cuvânt (K. . VonPrimitiven zu Afrikanern. când putem surprinde asupra faptului pe unii primitivi (mincopii) compunându-şi cântecele lor în momentul când muncesc. tot de muncă şi unealtă. întârziind în contact cu apa. a acompaniat ritmul muncitor***. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Si tocmai aci e răspântia din care a pornit într-o bună zi ş~ sunet~l articulat. . cit. von Steinen a observat că indigenii din bazinul superior al răului Xingu (Brazilia). a deschis evoluţiei sufleteşti o perspectivă nelimitată. spunându-le cumnata_ ŞI soacră. adică graiul. c toate fac parte din personalitatea lui. Si anume: orice vine în atingere cu corpul s~lbat!­ cului face pa. Op. Ia · urma .K. Iar celui care crede că acordăm uneltei un rol n:m ma~e d~cat i se cuvine în formarea graiului şi în trecerea omulUI d~ 1~. 1914. arme. Le mângâie pe amândouă. 26 ş. te n-o bănuieste. ~um am spus.. cum s-ar părea la prima vedere. ci numai conglomerat cu pronumele şi cu verbul. Dar şi acest fapt. insecte etc..orpul sau. Asta dovedeşte că graiul s-a născut şi e pe cale de modificare continuă prin munca. ca şi cum ar fi membre ale familiei_l~i . apoi tot ei le joacă**. m m~me~tele de satisfactie sau de contrarietate a muncitorului mulţumit~ o~I dezamăgit de' isprava uneltei cu care se ajută. iar prin sunetul articulat sau cuvântul care. unealta şi vorba. spre o meditare mai a~nta. VON STEINEN. cuvintele care arată acţiuni. p. nu numai prin păstrarea ei. dansului. 1928. 1909. dat stabilitate eului omenesc (personalitatea).106 ) S. B{J_CHER. dar şi prin continuarea muncii a ~-·-···--·---.~e. de ceptiune sau bucurie 36 (se rupe. 268). Ind1emi dm ~e_ai_Uu arva. ~In limba bakairilor. t e.. adică o parte interesantă a viCţ_n u:diVlduale. Cuvântul a fost _un fel d<. băţul·tău. Arbeit und Rhytmus1 Leipzig. p.agerat . de pilda? vorbeste cu cârligul undiţei şi cu aţa de care e legat. nu substantivele. Prin urmare. de la o vreme. primitivul are o concepţie pe care omul mai Civilizat mc1 pe ~epa:. sunt adevăratele axe pe care s-a rezemat toată dezvoltarea antropoidului devenit om...Cum verbul e centrul structurii limbii" vezi şi ADOLF MJCHAELIS. Betrachtungen liber die ostafricanischen Eingeborenen von heute. leagă originea cuvântului. (Baikirii. paza d: · duşmani (fiare. · d t 1 Exemple ca acestea. unealta a fost un fel de alter ego al omulUI Şl c~l mm mteresant pentru el. mstmct Ia inteligentă. etc. PREUSS. mâncare etc.). nu pot zice: băţ. T. Am arătat mai sus (p. îngemănate în muncă.al~g cu acel alter ego de care atârna: foamea şi săturarea.te din el. între cântarea fără vorbe şi cea cu vorbe (poezie).ătoarele fapte etnografice. ungl:nle ta. socotind că bolile vin din râuri. Geopolitik. Etnografii n-au cea mai mică îndoială că unealta f~ce yarte ~nt:­ grantă din personalitatea tuturor primitivilor. 82) că unealtă-mână-centru nervos de apercepţie şi centrul nervos de focalizare sunt fenomene * K. între muncă şi dansul care imită munca şi sunetul uneltelor respective. necontenit supusa sch1mbanlor. u. munca cu uneltele şi viaţa sufletească cu toate 'ramificările ei sunt mult mai intim legate decât îşi închipuiesc cei care descriu grupările etnografice. . ~ară_de m~~elanle de voce. ci zic băţul-meu.u. c~ ş: ~r. se toceş!e. 51 ş. între munca şi cântarea corelativă. de exemplu. în care autorul. umbra . de câte ori spun numele unui obiect adaugă îndată şi cuvântul care exprimă întrebuinţarea sau funcţiunea obiectului respectiv. puţine şi stereotipe. adică graiul. Munca cu uneltele devenea astfel o ocazie. dar şi al rurarilor din ţările civilizate dovedeşte că unealta.picJOarelor . c~le ~l. deşi economist. face 'o foarte lăudabilă excepţie opera Arbeit und Rhytmus. precum şi ramificările ei foarte variate în direcţia muzicei. Op. ca şi cele înşirate mai sus. BUCHER. ~celUia ~~ pune~ înainte urm. 'Die geistige Kultur der Naturvolker. ca anexă a membrelor omului. Era destul să re peţi sunetul produs de o unealtă ca să deştepţi în mintea altuia imaginea uneltei sau a obiectului respectiv şi a activităţii legate de el. adică în formarea eului omenesc.) K. pe care etnograful ~e.. 82-88. ' 107 folclorul primitivului.). IŞl c?e~m~ mereu umbra: vino! vino! ca nu cumva să răn:ână în u_:ma Şl s~ capete boală. Iar dm <l:ceastă. car~ provoaca. Haina. mtocmai c~ Ş: cu 0 persoană.. VON STEINEN. cit. cit. avem dreptul să afirmăm că unealta.olul uu'eltei în formarea eului omenesc şi în genez~ f?l"amlu1.. Substantivul singur nu există. Op. etc.

numai omul s-a putut libera de instinct*. 2. în locul direcţiei uniliniare din viaţa animalului. Si e o nebunie să c::ezi că ~aterialullatin. ne-am servit de cuvântul instinct în sensul obişnuit al naturaliştilor. pornind de la gestul imitator al lucrului respectiv. In sfârşit. ci în însuşi ritmul vieţii active a omului care trăieste m~r:cind în rap?rt ~u mediul său geografic. Dacă ne dăm seama de împrejură• nle m care s-a născut graiul. este aceea a asociaţiilor de senzâţii". "Nimic mai lmprud:n~ decât să. Sunt însă oameni de ştiinţă. Şl un fapt geografic este adeseori cheia istoriei lui" (~tlas linţui~tiqz:. Pentru ce numai omul a putut căpăta grai. pp. Şi * În paginile precedente. sug~stmmle acestui mediu fizic şi în acelaşi timp cu ale m~di~lu_I soc1a~: credinţe moştenite de la generaţiile anterioare. 314). labialelor. Cea dintal mare "revoluţie psihi_c~" s-a întâmplat când cu apariţia ochiului 1~ articulate (c:usta~ee. BOHN.. dentalelor sau altor consonante. Pentru astfel de cercetă­ tori. e un rezultat. 108 MEHEDINŢI să adăugăm şi centrul nervos vecin. ci esteA ŞI un_ fapt psihologic ŞI etnografic în cel mai plin înţeles al c~vantul ~l. Paris. conjugate. sau pot fi puse în luptă unele cu altele". lipsit de un fir conducător în psihismul său fragmentar şi descusut. cine îşi aminteşte ce întinsă regiune din creier este ocupată de urmele funcţionării graiului şi ţine seama că "mecanismele cerebrale care corespund cuvintelor au această particularitate că pot fi puse în luptă cu alte mecanisme (de pildă cu cele care corespund lucrurilor). 319). îngemă­ nate m axa muncn. a treia revoluţie. Cum însă nu menţionează cu această ocazie ivirea ruct unul o:g_an nou. De. prin toate peripeţiile ce a' putut să îndure vwţa unei comu~e di~ Fran~ în timp de 15 secole. graţie uneltei şi graiului. speculezi asupra unui cuvânt singuratec.pe buze şi în gât) sau în nişte simple legi ale acusticei vocalelor ŞI consonantelor. care a făcut posibilă progresiunea psihismului ammahc. e apanţ1a omulw. rnsect_e) . sprijinit acuma pe cele două axe. 1917.. La naissance de l'intelligence. Cine urmăreşte pe un bakair în felul său de a-şi exprima intuiţia prin desen şi prin grai...ul ctt~t. iar animalele au rămas legate de ţăruşul vieţii lor stereotipe. obicei~m etc. interesate numai de zona trebuinţelor lor imediate.care adică să nu fie. sau să nu fi fost en acte sau en putssance o vorbă călătoare . Căci un cuvânt are condiţiile sale geografice hotarate . tot aşa unealta psihică. Mic Ja peşti. . a putut ajunge la o suprafaţă sufletească din ce în ce mai considerabilă. Pe când celelalte specii n-au putinţa de a-şi spori experienţa decât extrem de încet.esului primitiv prin · care antropoidul s-a îndrumat spre cele dintâi manifestări articu·late ale gândului. filologii moderni au şi adoptat buna metodă ~a nu ma1 admit studiul unui cuvânt privindu-1 izolat. . aceea. care consideră această expresie ca o rămăşiţă a fazei teologice şi metafizice şi propun eliminarea lui totală (G. adică cuvântul... adică smuls dm me~n~l său ~atural. acela se va apropia de înţelegerea următoarelor două fapte: 1. A doua mare revolutie s-a întâmplat cand' s-~ lVlt c.eau sa_ zic: pus în Izolarea artificială a dicţionarului. care singur avea lucrul sau Ideea (expnmată de acel cuvânt). "un cuvânt latin putea sa nu prmda (~adacml) d:cat mtr-un singur punct. E deci clar că uniformitatea de azi a unei arii (date) . Iar istoria aceasta e plină de revolutii._ 4: I?· 3 37 )~ D~ exemplu. iar celelalte animale nu. Pentru ce. ne ~a ~ permis să relevăm aci că nota diferenţială este uru:alta_.e. ajutat de unealtă şi de grai.. L1mb_a aşa~ar ~u e numai un fapt fizic şi fiziologic. După cum unealta materială fusese ocazia cea mai frecventă a unificării eului. care ni se arată perfect încă de la tnl?b1ţ1 (crustace1~ din era_ pnmar~) au devenit posibile asociaţii de senzaţii mult n:a1 com~l~xe d~cat la ammalele mferioare. dar şi pentru filologi. legând cap la cap nu numai experienţa de azi a individului cu experienţa de ieri. a fost pe drumul de la instinct spre inteligenţă de un ajutor incalculabil de mare.S. adică unealta intelectuală. omul. a fost ocazia cea mai bogată spre închegarea personalităţii înzestrată cu marele atribut al libertăţii creatoare. care să nu se·-poată aşeza printre aşa-num'itele Cultu~worter.. Aci trebuie localizează graiul. ( ( . iar unele încremenesc în calapodul instinctului. el creşte şi se ~erfecţ~oneaza la ~~san şt 1~ mam1fere. că ea nu e o unitate. au fost cele două mari artificii prin care omul ' s-a despărţit tot mai mult de trunchiul animalitătii. În orice caz. graiul. unde se astfel.eterul ~l~ v~rtebrate~. VIaţa fimd întreaga activitate economică si morală a omului.toată istoria evoluţiei psihismului. omul singur. În această mare operă de dilatare a conştiinţei şi de liberare a ei de robia intuiţiei imediate. nu e un cuvânt care să nu fi putut fi atins si n~ e o sin~_ră vorbă. Cu tvrre~ acestui organ. zice naturah~t. urmează de la sine că evolutia unei limbi nu mai poate fi urmărită numai în fonetica pură (~dică în c~e~ ce se aude. să se fi păstrat aproape statormc. ci o unin}~area centrilor nervoşi (p. De aci rezultă şi câteva concluzii însemnate ~u numai pentru e~no~afi. adtca organul artlfiC1al. 298. ci şi experienţa unei generatii de a altor generaţii din trecut. ambitii şi reptile. a putut da experienţei sale un volum tot mai mare.. v:. acela are şi azi în oarecare măsură o reprezentare a proc. paralel cu apariţia diferitelor organe senzoriale şi cu orga- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 109 ÎnArezumat: ur~~alta de o parte şi graiul de altă parte.. din care a ieşit inteligenţa. gândind şi simţind potnvi~ cu.

Pentru a reconstitui treptele civilizaţiei. . 41 ş. poţi găsi pă­ tură cu pătură rămăşiţele uneltelor de piatră.. "uniformizarea" mai sus-amintită este un act social foarte concret. enorm de lungă.. (Când vezi. "Pentru un indian (din Guyana engleză) toate lucrurile însufleţite sau neînsufleţite par a * K. Prin urmare.· ... 299. muncă şi grai. al vieţii sufleteşti. *Altă crestere: scoala muncii. PREUSS. Distanta între noi şi primitivii actuali e. să urmă­ rim acum şi munca legată de unealta psihică numită grai. 17. el nu gândeşte. ci trăieşte. O simţim aceasta din anume expresii şi ceremonii ale sălbaticilor actuali. deci etnografic. Realitatea. . In adevăr. Aşadar. lăsând la o p~rte sutele de milioane de ani. să indicăm numai categoriile cele mai importante de fapte şi treptele cele mai generale ale evoluţiei omenirii. cum o arată descrierile etnografice. ed. adică legat de viaţa unui popor cu toate împrejurările unice. Dar încercarea aceasta este neasemănat mai grea. . In adevăr. faţă de distanţa între aceşti :·Pri~itivi sau sălbatici şi aurora speciei homo sapiens. Şi tot aşa e cu oric~ element al vieţii sociale şi. simţi îndată că faza de azi presupune o pregătire anterioară. Am arătat aiurea pe scurt cum lucrează şi cum creează creierul* având în vedere mai ales preocupări pedagogice. puterea aceasta: mana. '1923. . în experienţa necurmată a muncii de toate zilele. p. Geopoht1k. ) B. 241 ş. ce 111 complicată e so- australiană şi câte excepţii trebuie luate în seamă la că­ s~torie. 22. nici vorbă nu mai poate fi. A considera pe australieni. a dus pe om la crearea ştiinţei .~. . . a.. dup~ cum stejarul nu se mai poate întoarce în ghinda care l-a produs. ca documente ale omenirii primitive. pp. În stratele de pământ ale unei staţii preistorice. e cu totul alta. wedda. iar când viaţa lui activă (nevoia de hrană etc. 1914. Pentru a dibui însă dez. Ne vom mărgini aşadar. adică ale adaptării la med~u~ fizic. caci ceea ce numim noi sălbatici şi "primitivi" sunt în realitate faze foarte înaintate ale omenirii**.. care-i unică în felul ei.. "inteligenţa şi îndemânarea sunt lucruri necunoscute (şi inutile) deoarece tot ce face nu este decât rezultatul unei transpuneri de putere asupra persoanei sale". ' · VILHJÂLMUR STEFANSSON. voltarea tuturor manifestărilor sufleteşti ale omului. primitivul "nu e o fiinţă care se bizuie pe sine*. care au precedat această perioadă. Das Geheimnis der Eskimos. în genere.. ** CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI neasemănat de scurtă.) Aşadar.S... ci. 1929. care fac că nici un neam nu samănă si nici nu poate sămăna până la identitate cu altul. ci de o "putere" care se comunică lucrurilor în chipul cel mai liber cu putinţă. chiar când acele legături ni se par nouă cu totul clare şi de o simplitate elementară. haina şi mijloacele de circulaţie. ceramică etc. Să descrii însă' pe ce căi a mers activitatea sufletească a omului abia desprins din animalitate e o problez:nă infivnit n:~~ dificil_ă. os.. . când observăm cu cea mai mare atenţte pe salbatlcu de azi. p. de o reconstituire a tuturor fazelor de tranziţie ale familiei şi ale cugetărilor şi cuvintelor legate de organizarea familiei. Die geistige Kultur der Naturvolker. lăpmrind deplin ceea ce se înţelege azi prin "geografie linguistică". e o încercare extrem de grea. Legătura fenomenelor nu ascultă de vreo lege a materiei. Lei~z~g. ar putea cineva dobândi impresia că drumul cel mai firesc al omului a fost observarea empirică a naturii. p. 4. Cine zice deci'limbă. LIMBA SI CULTURA. ne arată în chipul cel mai clar strânsa legă tură între filologie şi etnografie..a. dar acel material e neasemănat mai fin şi mai greu de mânuit. întrucât ele se reflec- cietatea tă în latura etnografiei. pygmei. este intraductibilă în limbile popoarelor de cultură. ·. pe care le traducem în chip aproximativ cu imagini ale unei stări de constiintă străine stadiului de cultură în care am ajuns şi spre care.) îl aduce în contact cu mediul fizic sau cu cel social. în cele din urmă. Să 'jei însă un element al folclorului şi să cerci cu ajutorul faptelor înregistrate În graiul omenesc Să ajun~i J?. de care omul civilizat nici bănuială nu are. ceea ce numim noi observarea naturii e de prisos. el concepe natura după un tip de "cauzalitate personală". p. ADOLF MICHAELIS.. Mai întâi. TH. la fiecare pas şi viaţa sa trupească şi cea sufletească înoată într-un ocean de "puteri tainice". Leipzig. 25). pentru scopul pe care îl urmărim aici. de exemplu. a V-a.27\ .. etnograful are la îndemână un imens material concret pnvttor la hrana. până la cele mai primitive.. . C u g e ta re a m a g i c ă 38 . care. După cum am urmărit în linii generale munca cu ~neltele în scopul adaptării la mediul fizic.a. şi deci deşteptarea progresivă a simţului de cauzalitate. chi~r.Von Primitiven zu A(rikanern. sila etc.ână la ră~ăcin~ C?~ :uai subţire şi mai depărtată în adâncul v1eţu sufleteşti a pnmJtlvtlor.boşimani etc. 110 fonnizare" (Jbid. ·. etnograful are la îndemână un material foarte bogat. · 1928. nu ~e mai putem întoarce.-~ Primitivul nu vede legătura între fenomene. e totuna ca si cum am începe istoria pământului cu quaternarul. acela zice în acelaşi timp viata unică a unei grupări omeneşti. Felul acesta de a privi lucrurile din partea unui filolog ca Gillieron. .. Din paginile unde am căutat să arătăm legătura între unealtă.

Umbră. Dar termenul nou ni se pare mai special. u. în amănuntele procesului. nu numai omul. dacă ne mai pot transpune în oarecare măsură în faza aceasta de a concepe lumea.a epoca aceasta de penumbră a inteligenţei cu termenul de faza cugetării magice. ** W. E greu de înţeles această idee a identităţii adânci şi complete a omului cu celelalte animale"* şi cu lucrurile dimprejur. din pilugul de' fărâmat grăunţe a ieşit . cit. 1922. 94. Tot ce ştie sălbaticul e altceva şi altfel decât ceea ce stim noi. Die Anfănge der Philosophie.) . la K T. dacă pot să mai fie un echivalent al sufletului ----·····--~primitivilor.. s-a ivit noţiunea de cauză şi cauzalitate**. răsună. luând unele locul si forma altora. *** H. în mintea animalului nu vedem să se fi ivit ideea de o putere a lucrurilor la fel cu mana..mm magice (descântece etc. deplin încredinţaţi că fugarul se prefăcuse în broască.112 S. La raison primitive. ca prelungire ~ propriei sale personalităţi. care e un simplu accident.. Comte ar fi cuprins-o în ceea ce numea el "starea teologică". care nu erau cunoscute în epoca de apariţie a "filozofiei pozitive. iar uneori o aşchie sare şi poate lovi pe cel care a călcat-o. CI numai de forţele ostile sau primejdioase. etnografia şi etnologia modernă ne-au deprins cu ideea că faza • magică a fost nu numai inevitabilă. 1927. Când de exemplu săgeata ucide la distanţă.. oricât ar fi de departe . sălbaticul nu se gândeşte numai la ascuţiş. Im Stromgebiet des Sepik. sila etc.·WALTER BOHRMANN. Preuss. Ramura călcată de un urs se rupe. Ea este izvorul tuturor concepţiilor religioase. gest. VON STEINEN. unealtă. Paris. nu se deosebesc decât prin forma lor.u. deoarece toate transformărLle sunt posibile peste tot şi oricând (dacă e la mijloc mana). Acţiuni şi reacţiuni în natură vădşi animalele. p. literatura acestor probleme a crescut în chip considerabil. 7 ş. începând de la fetişism până la monot~­ ism. rămas până acuma nebănuit". **** K. LEROY. 8 ş. ci ma1 mu pnn s Imu1area spre ac. 299. Op. am putea desigfl.. eine deutsche Forschungsreise in Neuguinea. deoarece el nu se interesează d~ caracterele diferentiale sau asemănătoare dintre fenomene. Doar basmele. Theorie generale de la magie. cit. Berlin. MAUSS. Prin urmare. e greu de dibuit***. e destul să înşirăm numai câteva fapte. L'âme primitive. Annee sociologique. 113 este făţiş con- testată. Elementul magic este aşadar omniprezent în sufletul omului primitiv.e bărbaţii plecaţi la vânătoare. cu toate minunăţiile lor care suprimă timpul. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI fi de aceeaşi natură. când încep a "rupe" cu vo~~ ba si a reflecta ceva din caleidoscopul indescifrabil încă al lumn car~ îi înconjoară. 78. Ne dăm adică seama că la ştiinţă nu se poate ajunge decât trecând pri~ pridltvor~l mti_tologiei 42 • "Nu prti~ e~perie~ţa asupra faptelor. 1925. Universul e ca un caleidoscop însufleţit în care lucrurile şi fiinţele se pot preface necontenit. Aug.u. neagă total multe fapte şi teorii care păreau dovedite partizanilor prelogismului*. 222 ş.. ca. spaţiul şi orice urmă de cauzalitate. 303. 6. 240 ş. Nu e necesar să o urmărim aci ci relevăm numai stadiul ultim: interpretările preanimiste.. Essai de refutation de la theorie du pn?logisme. VII.K von Steinen povesteşte că nişte bakairi. Singur omul a ajuns la această închipuire. Deosebirile nu au nici o însemnătate.u. VILHJALMUR STEFANSSON. WUNDT.** . 297. Totuşi. prin care puterea circulă necontenit. ci şi la puterea ascunsă a săgeţii. Aşadar. fără să intrăm câştigat: în loc de a pare * O. imaginea unui lucru sau cuvântul care îl exprimă sunt tot atâtea verigi ale unui lanţ foarte lung şi complicat. dar cu totul imposibil de conceput aşa ceva. sufletul primitivilor. pp. Pentru sălbatic nu poate fi vorba nici măcar de un început de ştiinţă empirică. Pe ce cale. Femeile lor fac acasă gestul de a trage cu arcul deplin convinse că ajută efectiv p. Totuşi. pp. p. p. O lucrar~ recentă. s-au întors cu o broască ţestoasă. 305. · · . HUBERT et M. întrucât ţine seama de fapte asupra vieţii primitivilor. din care se poate vedea lămurit însemnătatea materialului etnografic pentru luminarea acestei faze în dezvoltarea spiritului omenesc şi a societăţii umane. Singure judecăţile încântător de absurde ale copilaşilor de trei-patru ani. fiind trimişi să prindă pe un fugar. vis. Umbra bakairilor pleacă noaptea la pescuit****. . Dar e sigur că alături de vis si de umbră un rol foarte însemnat l-a avut unealta. Op. ( ( . pretenţia că "veacul al XX-lea a putut să pătrundă *'LEVY-BRUHL. Arcul s-a transformat în bărbat. încât bakirii socot că pentru a ucide pe un duşman e destul să arunci o săgeată în direcţia lui. 1927.e fuseseră primite în anii din urmă cu atâta entuziasm (ca o reacţiune în contra etnografiei şi etnologiei prea cărtu­ răresti de la sfârsitul veacului trecut) nu-s nici ele scutite de mari reze~e. dar si folositoare dezvoltării spiritului omenesc41 . Paris. 12."39 De atunci până azi. Das Geheimnis der Eskimos. aşa cum obişnuiau cei mai mulţi pozitivişti. Leipzig. în lupta lui de a s~ dezlipi de instinct. Adevărul e că pentru mintea noastră e nu numai greu. p. Puterea aceasta e atât de mare. pp. un lucru ni se mai privi cu dispreţ starea magică şi mitologică40 a omenirii. dar ea este totuşi temelia minţii lor**. Pentru a nu lăsa în suspensie cugetul cetitorului. La raison primitive. să nimerească animalul dorit. ascunse în fiecare lucr_u.

a jucat un rol însem. . 175. .. adică al adaptării la mediul material. care dă creieru. sa vie et son evolution. Dicţionarul unui jJOPOr măsoară în chipul cel mai evident gradul . 1927. După cum. Paris. s-ar fi şters în anonimatul uitării. Pe calea aceasta. ca un fel de memorie supraindividuală a deschis pe o latură atâtea abisuri.. ca la animale. furnicile şi mai ales termitele au ajuns la o diferenţiere socială vrednică de admirat. Cu alte cuvinte. Paris. . * M. Totuşi. graţie uneltei psihice numită grai. nat la organizarea vieţii de relaţie şi munca cu uneltele. 15). paralel cu munca materi\tlă. şi deci un mare temei de organizare a societăţii. prin care antro*Altă creştere: şcoala muncii. e o adaptare pasivă şi stereotipă.n-au putut face pasul spre faza magică. ar fi dus numai la cunoştinţa empirică a lumii dimprejur.114 ) ) S. s-a dezvoltat în toate grupările omeneşti şi o muncă superioară de adaptare a individului cu strămoşii (totem** L . umbră.. 76). 94.. 111).) sprijinită pe grai. care face posibilă moştenirea şi amplificarea vieţii sociale de la generaţie la generaţie. nici elefant anahoret afară de cazurile de nebunie. împreună cu toată experienţa legată de viaţa materială. lipsită de firul strict al cauzalităţii. adică al adaptării la medi)ll social-etic. pentru a înţelege cum unealta impune asociaţia. Fiindcă foca e tabu. vezi la urmă bogata bibliografie ştiinţifică (58 de lucrări de specialitate) pe care autorul îşi întemeiază ' . pp. Singura ordine e aceea p~ care o introduce şamanul (vrăjitorul) prin fel de fel de prohibiţiuni (tabu). păstrând de la individ la individ şi de la generaţie la generaţie cugetul şi sentimentul confuz despre acele puteri tainice43 . universul întreg e ca un caleidoscop în veşnică mişcare şi prefacere. limba începe a fi atât de mult considerată ca un produs al muncii omeneşti şi în genere al mediului. încât "ştiin­ ţa limbii ne apare de acum înainte în legături strânse cu geografia fizică şi economică. 15) fiindcă "fiecare schimbare s-a produs întâi într-o mică regiune de unde a radiat . eskimoşii mor de foame în anumite momente. lung de sute de metri. darşi de succese iarăşi nebănuit de mari. dar şi în contra propriei sale persoane (sinucidere). · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 115 În rezumat. tot limba a fost pentru Iătura tehnicei de un mare sprijin.Iar alături de grai (cu toată moştenirea pe . 1926. . · · Oricum ar fi. 14). pentru etnograf. limba şi cultura sunt fapte conjugate.. p. La vie destermites. îndată ce se ridică peste dimensiunile unui monoxil. munca. morţi etc. prin reguli de descendenţă (totem) etc. Fiinfundzwanzig Jahre in Ceylon.). determinate şi acelea în bună parte de felul mediului geografic (p. limba trebuie să fie studiată "cu harta sub ochi" (p. Dar. unealta este indicele civilizaţiei. Astfel s-a văzut necesitatea de a se crea o "geografie linguistică" (Gillieron). MAETERLlNCK. ca factor social din ce în ce mai activ. adică a servit ca una din temeliile societăţilor omenesti. Graiul însă. cireada mamiferelor (elefanţi etc. a contribuit şi el la viaţa de relaţie. care poate fi un animal. a putut deveni în masă victima închipuirilor propriei sale· minţi (nirvana). sau "organul artificial". ca şi stupul albinelor. cere colaborarea mai multor vâslitori. copacii pădurii sunt pentru eskimoşii Padler!limt (=poporul arcaşilor) fiinţe cărora le lipseşte numai graiul etc. cugetarea magică transmisă prin grai a deschis sub picioarele omului adevărate abisuri de eroare. Luntrea de asemenea. MEHEDINŢI femeia (la bakairi). omul a apucat pe un drum cu ·două perspective foarte neegale: Pe o latură a drumului. au rămas ca forme de ăso'ciere staţionară. devenind aproape o ramură a antropogeografiei" (A. a căzut deseori victimă în tot timpul fazei magice. 195. pe de altă latură însă. stolul păsărilor. 1929. dacă limba. culese de la specialiştii cei mai autorizaţi. Dresden. Pornind aşadar din pragul cugetării magice. E destul să ne gândim la năvodul polinezian. găseşte că republica himenopterelor şi a ortopterelor a realizat un ideal de interdependenţă socială*. Începând cu fetişismul şi sfârşind cu persecuţiile pentru dogme. din contra. adică s-a realizat o întreagă tehnică psihică. Impresia produsă de vis. unealta.In India nu-i un tigru pesimist. de' unde începe mobilitatea plină de primejdii necunoscute instinctului. Furnicarul. La langue fram.. . stupul. tennitiera. întemeiat pe "minuţioase observări ştiinţifice". tot aşa vocabularul este exponentul cel mai vădit al culturii. p. cu contemporanii şi unnaşii (tabu sau lege). 313. care să reconstituie "istoria cuvintelor şi a formelor după distribuirea lor" în spaţiul geografic (p. . subordinarc etc. scara suferinţelor omeneşti este nesfârşit de mare. apoi scrise). un copac. Omul. 143. o piatră etc. . Albinele. transmiţând ca un tezaur produsele civilizaţiei. Pentru amănunte asupra societăţii tennitelor. legată de unelte. împrejurul facarului primitiv. Astfel. Intr-un cuvânt. Pe când familia animalelor inferioare e legată cel mult de hrană şi procreare. îndată ce a depăsit puterile unui singur individ. Maeterlinck.descrierea sa. care duc pe om la civilizaţie (adaptarea cu mediul geografic). a impus de la sine integrarea sociaiă. care o adună în povestiri orale. pe când adaptarea societăţii omeneşti este necontenit în prefacere. nea vând nici munca cu uneltele. graţie tehnicei sufleteşti (totem etc. după condiţiile sociale". dacă omul ar fi fost mut.cultul morţilor etc.arhism). DAUZAT. naşte ideea de strămoş sfânt. termitiera. cugetarea magică a omului cu privire la strămoşul sfânt a ** Teama de mort devenit un izvor foarte abundent de legiferare asupra seminţiei primitive. Animalele conduse numai de instinct trăiesc peste tot sănătoase pe când antropoidul care a născocit graiul şi a putut acumula eroarea. posibile şi la acest mamifere (JOHN HAGENBECK. amplificând-o până la un nivel de complexitate infinit superior tuturor societăţilor animale. 107.· lui omenesc puţină putinţă să "creeze"*. putem aprecia din faptul că omul e singurul animal care se poate ridica nu numai împotpva altora (af1. Mai ales în timpul din urmă. Iar cât de departe a putut rătăci biata făptură omenească de pe urma cugetării magice. unealta şi munca cu uneltele tindeau să-1 apropie cât mai mult de realitate şi 1-au condus în cele din urmă la stăpânirea naturii. nici graiul care prelungeşte experienţa individului.)... p.aise.

p. Arcul. se leagă toate la un loc. . care au ajuns la toate neamurile nu numai un mijloc de a apăra corpul. face parte la început din complexul vieţii prinubvulm ŞI nu e prea greu de urmărit în ce felia un popor aşa de evoluat. Ne mărginim a releva numai latura etnografică a problemei. Stuttgart. cum c în Carpaţi. Se poate deci vorbi de o "matematică preştiinţifică". Spre a ne încredinţa e destul să urmărim viaţa primitivilor. ~c. 1921.S. 213. Iar la dezlipirea aceasta a contribuit. liere. o unealtă phna de ornamente.. CIVII. · agricultor**. Şi fiecare. arcul e împodobit şi devine cu vremea chiar instrument muzical.). chiar în ţările cele mai civilizate. Mai nu e unealtă sau armă care să nu aibă şi o latură artistică. ** E. SAGERET. sunt împodobite în chipul cel mai variat. lucrul e şi mai uşor pentru ştiinţele concrete şi experimt?ntale.p. iar unele s-au ~ăsc~t aproape sub ochii noştri. În sărbă­ torile lui Dionysos. t i i n ţ a. începând cu matematica ori astronomia si sfârşind cu ştiinţele biologice. al căror punct de plecare era culesul viilor. p. agrimensor. Manifestarea artistică. Toată această psihotehnică o numim cu un cuvânt mai curent cultură. Paris. dar şi o podoabă a vânătoru­ lui. uneori.de era creştină. Arcul de pildă servind la vânătoare. Pentru ceea ce ne preocupă aci.. Mach45 a căutat să arate că "doctrinele . Şi dacă se poate dovedi aceasta pentru cea mai abstractă dintre toate ştiinţele. nu mai e nevoie să amintim. zidarii egipteni cunoşteau proprietatea pătratului ipotenuzei şi dezlegau o sumă de probleme geometrice "în afară de orice ştiinţă a geometriei numai prin tehnica constructorilor"*. MACH. 5.instrument muzical. 1913.13. amestetul cu magia (astrologie. iar mineralogia. c. Ş după de condensare al experienţei sufleteşti (gândire şi simţire). de pildă. spre a sluji un scop pur estetic. iar opere ca a lui Mach şi altele o pot demonstra intuitiv orişicui. fără teamă de eroare. ne mărginim a releva numai două fapte: 1. postire) care să dea arcului "putere" (mana. Cele mai multe .mecanicei au izvorât din capitalul de experienţă al meşteşugari­ lor"***. Se înţelege că procesul sufletesc care a stabilit legătura între unealtă şi artă e uneori foarte complicat. cu 2220 ani înainte ·. . pe care o generaţie o trece generaţiilor următoare. a~cesoriu. este un lucru destul de nou. înainte de a ajunge la sisteme de cunoştinţe b. Cum s-a desfăşurat viaţa sufletească a omenirii ce a trecut de la cugetarea magică spre cea metafizică şi pozitivă. metafizică sau pozitivă) a produselor sale sufleteşti. şi lancea.cântec oral .tiZAŢIE ŞI CULTURĂ 117 exacte. care nu ascultă decât de legile de cauzalitate. se poate surprinde încă bine legătura dintre munca cu uneltele şi anume manifestări artistice. cum era de aşteptat. * J.rabil ajutată de munca cu uneltele şi nenumăratele experienţe în ·~~ltt::egătură cu această muncă 44 • Să nu uităm că chiar unele dintre ·ştiinţele cele mai abstracte au avut o origine foarte concretă şi au · început cu totul empiric. care să exprime sentimentul mesterului (de obicei un păstor) faţă de aceea care va toarce. 116 MEHEDINŢI poidul de odinioară s-a pus în echilibrul cu universul spiritual. cum era cel grec. Al doilea fapt caracteristic e următorul: trecerea de la magie spre metafizică şi apoi spre cercetarea pur pozitivă a fost conside_.pozitivismul lui Aug. Le systeme du monde des Chaldeens a Newton. Putem deci afirma. Fizica şi chimia s-au născut în cea mai mare parte în ate.). Până şi pielea a devenit obiect de ornamentare (tatuajul). alchimie etc. Kultur und Mechanik. unealtă dans dramatic . Arta. . De aceea.stiinte exacte au abia o vechime de câteva secole. Influenţa acestei munci utilitariste asupra ştiinţei este vădită. iar unele manifestări artistice au avut nevoie de o foarte lungă perioadă de evoluţie până ce s-au dezlipit definitiv de latura utilitară şi magică. Un papir ne arată că. Procesul acesta a fost expus între altele şi într-un sistem filozofic . ci. fără să le urmărească până la trunchi. începând din paleolitic şi până la sălbaticii contemporani cu noi.tară şi empirică. întemeiată adică numai pe constatarea exactă a legăturilor dintre fenomene (fără nici o preocupare de niscava "puteri misterioase" de domeniul magic sau metafizic). Care e originea sentimentului estetic şi în câte direcţii s-a manifestat. omul a ajuns şi la manifestări estetice şi etice. iar vânătoarea fiind pregătită prin anume ceremonii (dans. Ceea ce numim noi azi conştiinţă ştiinţifică. ieşită direct din experienţa omului care mânuia uneltele ca zidar. Aşadar. nu sunt numai o prelungire a braţului. 2. munca practică cu uneltele. botanica şi zoologia au avut o fază pur utili. 1915. imunu etc. Între artă si munca de toate zilele e o legătură cu mult mai adâncă si mai felurită decât îşi închipuiesc cei ce privesc azi numai vârfU:rile ramurilor. departe de a fi ceva întâmpl~~or şi. nu e locul să insistăm aici. ·· *** E. El a început încă din faza magică. Comte. în care a intrat după ce a depăşit animalitatea. Nu mai vorbim de haine. PICARD. În reali_ _ ta~e~ furca a devenit în unele regiuni. şi-au pierdut cu totul caracterul utilitar. La science moderne et son etat actuel. căi- ( ( . că cea mai mare parte din omenire e încă şi azi tot pe tr~apta cugetării magice. s-au dezlipit foarte pe încetul de. Alături de coordonarea (magică. Paris. Pentru furca de tors ar fi suficient un băţ foarte puţin modelat.

S.

)

M:EHEDINŢI

.::ro.il strugurilor a devenit temeiul prozodiei. Lungimea şi scur:i:mea picioarelor nu mai deşteaptă azi în mintea nimănui decât
~ de versificaţie, aşa că abia· etimologia cuvintelor ne mai
mri.nteşte munca concretă a podgoreanului care sălta în lin după
.mwne tact, precum şi cântarea ce însoţea acea muncă*.
De altfel, chiar şi azi, avem încă munci executate după ritmul
stării. Lituanii nu seceră decât însoţiţi de anume cântare. Şi
.::Jiar la noi, doina nu e decât o exprimare artistică a unei părţi din
:n.unca ciobanilor**. Aşa că, la fiecare popor, e necesar să urmărim
-şi se pot urmări încă
legăturile dintre arta populară şi unele
~~te ale muncii populaţiei respective.
La noi, de pildă, apelativul "frunză verde" cu care începe de obis cântarea, nu-i, cum s-ar putea crede, numai o imagine poetică,
=.are un substrat real: frunza (de păr sălbatic, ori de fag) ca in5tr".UUent muzical. Cuvintele acestea ne duc cu mintea până la vre:nea când codrul şi frunza lui erau adorate de poporul nostru,
iii.pă cum le adorau şi germanii (Tacit). După cum eroii lui Homer,
:lnllnte de luptă, se adresau lăncii ori arcului ca unei persoane, to-r::lclşă de luptă, tot aşa, în faza cugetării magice, autohtonul Car:Iaţilor invoca frunza verde, nu ca un motiv estetic, ci ca un instru~n.t muzical şi ca o "putere" tainică.
Cine se îndoieşte de
B."ea.Sta e dator să explice faptul cu totul singular, că singur româ:ml între toţi vecinii, întrebuinţează frunza pentru cântare. Împre'ul:s.rea aceasta e o dovadă pipăită a vechii sale legături cu codrul.
3.....~ că vorba lui Eminescu: "Codru-i frate cu românul", nu e numai
·tmetaforă, ci o expresie de caracterizare etnografică.
în rezumat: cine vrea să urmărească evoluţia omenirii de la
:numentul critic când s-a despărţit de animalitate şi până azi,
A..~la trebuie să aibă în vedere nu numai tehnica materială, pe
.:rre am numit-o civilizaţie, ci şi latura tehnicii sufleteşti, fiindcă
:mtândouă sunt îngemănate în unealta care lucrează şi în graiul
I::B:"e exprimă lucrarea cu toate accesoriile ei, între care se numără
~c:ele artistice. După cum o generaţie moşteneşte uneltele genera•
g& precedente, tot aşa moşteneşte în legătură cu uneltele şi cu
:mmca oîntreagă tradiţie de idei şi de sentimente, pe care copilul
:tu. şi-o poate adăuga decât pe încetul, repetând întâi sub forma jodui formele cele mai simple ale uneltelor strămoşeşti şi o sumă
ie expresii, cântări, mimică etc. De aceea, ţinând seama de aceasti.lentă comunicare sufletească de la părinţi la copii a tuturor ma* K BUCI!ER, Arbeit und Rhytnius, Leipzig, 1909, p. 356 ş.u.
-

S. MEHEDlNŢl, Caracterizarea unui popor prin 'munca şi uneltele sale,
1930, p. 28 ş.a. (vezi în volumul de faţă p. 62 ş.u.- Gh. G.).
'

~ti,

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

119

nifestărilor psihice prin care omul se cultivă, ~dică se integrează
,spiritual în grupa socială din care face parte, socotim că termenul
cultură este cel mai potrivit pentru exprimarea acestui proces.
Vom numi deci cultură: suma tuturor creaţiilor sufletesti (intelect~ale, e~ice şi estetice) care înlesnesc individului adaptarea la
•medwl socwl.J?upă cum frunza are două feţe: una strălucită, spre
soare, alta ma1 întunecată, întoarsă spre pământ (dar foarte însemnată, fiindcă prin aceasta planta respiră şi se hrăneste zilnic)
tot aşa viaţa omenirii are două aspecte: unul teluric- ;ivilizatia'
adică tehnica materială; altul ceresc
cultura, sau suma tut~ro;
produselor sufleteşti, prin care omul caută să intre în echilibru cât
mai deplin cu restul creaţiunii şi, în genere, cu universul moral
care îl cuprinde. Amândouă aspectele acestea sunt inseparabile si
simultane, nu succesive, cum pretinde morfologia istorică a l~i
Spengler.

C o n c 1 u z i e. Din cele înşirate până aici rezultă:
. 1. Civilizaţia şi cultura sunt noţiuni fundamental deosebite.
Una priveşte lumea materială; cealaltă e de natură exclusiv sufletească.

2. Pe .t~a.te ~reptel~ de~voltării omeneşti, alături de un quantum de C1VIhzaţ1e, găs1m ŞI un quantum corelativ de cultură.
,. 3. Amândouă se pot măsura după criteriile etnografice stabilite mai sus.
·
'
.,.----,. Aceasta ne permite să comparăm în chip ştiinţific două faze deosebite în dezvoltarea unui popor sau două popoare în aceeasi fază
de dezvoltare. De exemplu, privind Hrana, Haina (locui~ta) si
Jv!i~l?ac~le de cir_culaţie s~u traJ!sport, putem măsura grad~l de
CIV1hzaţ1e al unm grup etmc după următoarele criterii pozitive:
a) după numărul uneltelor, adică al organelor artificiale de care
se serveşte poporul respectiv;
b) după perfecţiunea uneltelor sale (o unealtă e cu atât mai perfectă, cu cât cruţă energia omului, adică produce maximum de
efect în minimum de timp şi cu cea mai mică cheltuială de energie);
1
c) după intensitatea şi diviziunea muncii;
.. ·d) după cantitatea şi calitatea produselor tehnice.
Tot. astfel, putem măsura şi cultura, începând cu limba şi tot
depozitul de cunoştinţe empirice apoi ştiinţifice, şi continuând cu
produsele estetice şi concepţiile etice. Paralelismul este evident:
civilizaţia se, măsoară pe coordonata tehnică, prin numărul,
calitatea şi originalitatea uneltelor; iar cultura se măsoară pe

,,
120

S.

MEHEDINŢI

coordonata superioară a creaţiunilor psihice, adică prin numărul,
calitatea şi originalitatea produselor sufleteşti. (0 idee, de exemplu, e cu atât mai de preţ, cu cât asigură un echilibru mai temeinic
-individual şi social- şi Cl1 cât urmările ei logice, etice şi estetice sunt mai durabile.)
Amândouă acele coordonate formează deci un sistem, faţă de
care trebuie să cercăm a raporta ştiinţific toată viaţa omenirii. Şi
amândouă sunt importante nu numai pentru etnograf şi etnolog,
ci şi pentru toţi cercetătorii care se ocupă de preistorie*, arheologie, istorie, antropologie şi sociologie, căutând să utilizeze în chip
sistematic rezultatele dobândite până azi în studiul omenirii.
Iar dacă cele înşirate până aici au fost destul de clar exprimate
şi obiectiv dovedite, urmează de la sine că civilizaţia şi cultura
sunt noţiuni atât de deosebite, încât întrebuinţarea unui termen
în locul celuilalt e un semn de inferioritate a dicţionarului unei
limbi şi deci a cugetării exprimate în acea limbă**.
Ar mai rămânea şi pentru cuvântul cult, ca şi pentru civilizat,
să ne întrebăm întrucât corespunde ideii mai sus determinate.

--~--

* Dacă deosebirea dintre cei doi termeni e ţinută în evidenţă, rezultă de la
sine nu numai o clasificare a ideilor, dar şi o disciplină mai riguroasă în metoda
cercetării şi în concluzii. Literatura română ne oferă două exemple semnificative:
Dacia înainte de romani a lui Gr. Tocilescu şi altă operă similară, tratând acelaşi
subiect: Dacia înainte de romani sub numele de Getica a lui V. Pârvan. Cei doi
harnici arheologi au înşirat în acele scrieri un material considerabil, dar operele
lor fac în mare parte impresia unor muzee, în care firul conducător nu se vede.
Pârvan lipeşte la un loc trei lucrări eterogene. Iar ceea ce e mai grav, e lipsa de
preciziune a unor noţiuni esenţiale şi tendinţa autorului de a trece din domeniul
arheologiei spre latura filosofiei, din care rezultă apoi concluzii suspecte pentru
specialişti. Faţă de afirmarea că "Dacia a ales încă de la 1000 a.Chr. lumea Apusului"; că "romanizarea se anunţase antropogeografic încă de la 1000 a.Chr. când
cultura villanoviană îmbrăţişa şi întreg masivul carpatic", un alt arheolog, mai
sobru, pune o mică, dar fatală întrebare: "este vreun popor care să fi fost romanizat, fără ca mai întâi să fi fost cucerit, organizat şi colonizat sistematic de romani?" (E. PANAITESCU, Protoistoria Daciei, Cluj, 1929, pp. 25, 26). Prin
urmare, înainte de o romanizare anunţată "înainte de romani" şi de afirmări atât
de categorice asupra civilizaţiei celtice "ca introducere spre romanism, trăită de
geţi efectiv, până în seratele cele mai adânci ale populaţiei, încă cu două secole
înainte de venirea primilor negustori romani", faţă de atâtea anticipări şi generalizări clătinate printr-o singură întrebare, munca ar fi avut un caracter mai
pozitiv dacă materialul ar fi fost înşirat în categorii precise, ale civilizaţiei şi culturii lo-cale iar concluziile n-ar fi depăşit niciodată faptele. - Relevăm aceasta
nu ca o critică la adresa regretatului arheolog, ci spre folosul cercetătorilor tineri,
pentru~care răul e adeseori mai repede imitat decât binele. 46
** In ce priveşte termenul de psihotehnică, recunoaştem că poate duce la
unele confuzii din cauza ram urei de cercetări recente, care ar merita mai degrabă
numele de psihometrie.
·
·

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

121

~red~m î?să c~ între~uinţarea lui devine din ce în ce mai judiciOasa. Cand Zicem cmva om cult, ceea ce ne răsare în minte din
\:apullocului sunt însuşirile sufleteşti. Despre grâu, în buna limbă
românească, se poate zice că e cultivat, nu cult. Iar când zicem
"cultura" grâului, în loc de cultivarea grâului, aceasta e o simplă
.lunecare
de sens, provocată de neatentie
ori de lipsa culturii omu, '
l UL•47 •

c

(

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

IV. RAPORTUL ÎNTRE CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ
După

ce am determinat înţelesul celor două noţiuni etnografice,
se ivesc atât din punct de vedere teoretic cât
şi practic, mai multe întrebări:
1. Există o corelaţie între cele două fenomene? Iar corelaţia
ajunge până la proporţionalitate sau nu?
2. Elementele civilizaţiei şi elementele culturii merg ele în
acelaşi tempo, ori unul se poate dezvolta mai mult decât altele, în felul copacilor care au ramuri numai într-o parte sau la care o
ramură întrece pe toate celelalte?
După câte ştim, problemele acestea n-au fost tratate sistematic
şi nici nu puteau fi, câtă vreme despărţirea dintre cele două serii
de fenomene nu fusese clar precizată. Ne vom mulţumi deci în
aceste pagini, menite a servi cu o simplă introducere la etnografie
şi ştiinţele înrudite, să relevăm numai faptele mai importante.
La întrebarea întâi, răspunsul e categoric: tehnica materială
sau civilizaţia şi tehnica spirituală sau cultura sunt nu se poate
mai intim legate. Amândouă se întâlnesc zilnic în linia mediană a
muncii*. Si e firesc să fie asa: viata însemnează miscare si activitate, iar ~unea de toate zilele a~e continuu un aspect bilateral:
unul material, altul sufletesc, care se pot urmări chiar şi în munci·
ce par la prima vedere destul de vulgare. Un exemplu foarte semnificativ e ceramica. Începutul a fost pur utilitar: o bucată de lut
modelată ca să poată păstra apa. (De bună seamă, ideea s-a năs­
.cut pe încetul din deprinderea de a cârpi cu pământ moale cojile de
fructe şi scoicile pentru aducerea şi păstrarea apei.) De la o vreme
însă, omul a simţit nevoia de a încălzi apa şi de a fierbe unele alimente altfel decât prin metoda zăpuşelei**. Atunci, lutul întărit pe
scoici, pe coji ori pe coşuleţe împletite din crengi, a dat femeii
. ideea de a modela oale numai din lut simplu. Astfel s-a născut oala
diformă, fără fund, apoi oala cu fund, capabilă să stea vertical,
fără să se răstoarne peste cărbuni. Dar chiar de la început a
apărut în olărie şi o latură artistică, nu numai ca un fenomen psihic, ci ca o prelungire firească a tehnicei materiale. Şi anume: urcultură şi civilizaţie,

)

· · * Descrierea vieţii primitivilor oferă numeroase exemple doveditoare. Vezi de
pildă:

SCHWEINFURTH, Au coeur de l'A{rique, I, p. 250.

** Punerea la un loc a poamelor, a rădăcinilor sau a cărnii, cu bolovani înfier-

bîntaţi

la foc,

după

ce alimentele erau învelite în foi ori ţesături udate cu apă.

123

mele coajei de bostănel (cu dungi) ori ale scoicei (cu strii) sau ale
împletiturii coşuleţului de mlajă, odată întipărite în lut, ~u contin.uat s~.fie reprodu~e mai întâi din spirit de imitare, apoi din consideraţn magtce faţa de unealta care era, cum am văzut 0 adevă­
rată ~,puter~"· ~bi~ n:ai t~rziu elementul material, cel m~gic şi cel
.estetic se. dis.o~mza, 1ar bp~:ul lăsat pe lut devine simplu motiv
ornamenhc Şl mcepe a fi stlhzat ca forme geometrice, florale animale etc. Prin urmare, la o extremitate avem tehnica cu intentii
pur utilitare, la extremitatea cealaltă din vechea oală vede~
ie~i~d amfo:a, ~odelată din capul locului fără nici un gând de
u:llita~ c.ulmara spre .a se umple de fum şi funingine pe lângă
carbun~, CI de a fi un obiect destmat exclusiv contemplării estetice.
Acest smgur exemplu e suficient să arate orisicui că tehnica materială (ci;il~zaţi~) şi tehni~a sufletească (cult~ra) sunt legate printr-o suta ŞI o nne de fire, Iar tranziţia de la una spre cealaltă e de
multe ori atât de fină, încât devine imperceptibilă. Unitatea vietii
le cuprinde pe amândouă.
'
~ Oricât ar fi îns~ de ~trânse legăturile dintre civilizaţie şi cultu-~."~.~·~­
ra, despre proporţwnahtate nu poate fi vorba. Raportul dintre cele
d.ouă fen?mene po~t~ fi uneori în una şi aceeaşi persoană, în unul
ş~ acelaşi popoŢ, -~!Simetric până la caricatură. De pildă poate fi
cmeva foarte Civthzat, dar sărac în cultură, ori invers: o stare de .
civilizaţie modestă se poate asocia cu o foarte bogată cultură. De
exemplu, dacă cineva locuieşte o casă cu tot confortul modern se
îmbracă în chipul cel mai rafinat, se hrăneşte după cele mai 'savante reguli culinare şi călătoreşte cu mijloacele de locomotiune
cele mai perfecţionate, evident nimeni nu-i va tăgădui titlul de om
civilizat. Am relevat mai sus că uzul a permis această calificare
c?i~: pe.n~ru cei care n~-s în stare să producă ei înşişi înlesnirile
ctvthza_ţie.I: Un ne.gru d~n Sudan sau din Congo care a adoptat for- ,
mele VIeţn matenale dm oraşele Europei este mai civilizat decât
.un rural breton sau belgian. Iar lucrul e firesc, fiindcă chiar în
oraşele cele mai civilizate, cei care se folosesc de rezultatele tehni-,
cei perfecţionate nu le produc chiar ei, ci, în cele mai multe cazuri
le .î~prumută de-a gata de la alţii, - fără măcar să le înţeleagă: ,.
~Ih?an.e vorb~sc la tele.fon, ascultă la radio, fără să priceapă
mmic dm tehmca respectiVă; . ,
Aşadar, în loc de a compara civilizaţia şi cultura cu cele două.
laturi ale unui pod cu picioare egale şi pas cu pas echilibrate sau
cu lemnele paralele ale unei scări în care se înfig simetric o ;urnă
de fuşcei, ~r fi ~ult mai aproape de adevăr dacă le-am compara cu
ac€}e punţi de hane aruncatţ) de primitivi în curmezişul râurilor..

de la începutul creştinismului şi până azi. p. Op. Dar ---······~-~·de la o vreme. Industria ţesăturilor de lux (purpura). codul de onoare al nobililor japonezi. încât pare ceva aproape transcendent faţă de morala europeană. p. ca şi podeala lor. Tot aşa. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 125 E destul să pronunţăm cuvântul taylorism ori fordism spre a ~ti că indicele tehnicei americane întrece pe al celei e~ropene. cit. ' Aşadar. De aceea. Grecia a eclipsat total Tirul. Cine va putea numi cult un astf~l de specimen omenesc48? Iar ceea ce este adevărat pentru individ este adevărat şi pentru grupele etnice. ca dezvoltare sufletească poate fi o adevărată brută. National. In ce priveşte civilizaţia. abia ajunseseră la unelte de bronz dar a~e~u în~ă d~n vre~ea lui Columb agricultură cu irigaţie şi î~gră­ şamn~te. l'âme du Japon. industria porţelanului. sunt compuse dintr-o încâlcire de viţe împletite. u. ca si î~ ţările apusene. Sidonul şi Cartagena. dacă e vorba nu numai de ştiinţă. la începutul secolului trecut casele Prusiei erau încă acoperite cu paie şi trestie în proportie de 2/3 iar în ce priveşte hainele şi hrana. concepţie etică nulă. ( ) c\ . Op.?ă . dar tehnica circulaţiei pe apa (yashrea ŞI mai ales motatul) e dezvoltată până la virtuozitate. abia purtau nişte sortu~ ri. zahărului etc. se iviseră cu mult înaintea industriei europene. filosofie şi ştiinţă suma este încă superioară dincoace de Atlantic. pe când peruvenii şi mexicanii. Iar indianul Gandhi este o manifestare atât de singulară faţă de materialismul şi egoismul european. O cultură înaltă e însă un fenomen cu mult mai greu de realizat. dar să­ rac în ce priveşte tehnica vieţii materiale. atât civilizaţia cât şi cultura Apusului au căpătat un avânt necunoscut chinezilor. In artă. iar simtirea estetică cu totul inferioară. Bushido*. a romului. Paris. dar au unelte de fier. W. precum nici între elementele culturii. ci mai ales de latura etică a vieţii. dar pescuiesc cu arcul. polul civilizaţiei nu putem avea nici o îndoială că se află în Statele Unite. dar în tehnica navigaţiei ajunseseră până la construirea de hărţi cu coordonate· egiptenii. 1927. WINKLER. Le Bushido. însă.. T. când fac o paralelă între yankei si Apusul Europei. în al căror amestec ochiul abia dacă mai distinge vreo apropiere de simetrie. de o proporţionalitate între civilizaţie şi cultură nu poate fi vorba. 370.und Sozialbiologie. Din contra. 1928. progresul ajunses~. ca haină rămăseseră jos de tot. de bună seamă polul culturii nu-l vom afla azi. negoţul colonial şi alte îndemânări le-au asigurat lungă vreme un loc de cinste. negrul civilizat de care pomenim poate atinge în latura aceasta materială chiar rafinarea. ca şi cum ar sta în pat**. Polinezienii nu ştiau (afară de maori) nici măcar să găurească uneltele lor de piatră. ~ar 1? ar:_h1tectură construiau palate admirate de conquistadon. până la rafinare***. ci mai degrabă în Japonia sau în patria lui Gandhi. vocabular sărac. cum ar fi de aşteptat. CARL MUNZINGER.. Mai mult: nu e proporţionalitate nici măcar între elementele civilizaţi~i luate unele faţă de altele. stând în picioare pe luntre aruncând în apă nişte fructe şi săgetând cu o mare îndemânare*: Ca~ hai. 53.alte maş~ni de ~ăzboi f?arte pute~ice. poporul chinez a ajuns de multă vreme la o civilizaţie remarcabilă. care se traduce printr-o atitudine etică şi estetică de un nivel superior. dar şi o -~·····~~ simţire fină. îndată ce dau de un râu mare se aruncă în valuri şi plutesc. In loc să meargă pe jos.sunt ~u se_ poateAmai primitivi. ** K. a mătăsurilor. dar nu tot atât de cult. cuprinde atâta delicateţe morală. Ea presupune nu numai muncă bogată şi mare bogăţie de cugetare. polul civilizaţiei şi polul culturii rar coincid. ţinând arcul pe piept şi vânatulla subsuoară. VON STEINEN. Bakairii de exemplu nu cunosc undiţa. cit. Fenicienii de pildă ajunseseră la o civilizaţie în adevăr superioară. Sau invers: poate fi bine înzestrat în latura culturală. •Insă a_~t~ nu însemnează că Statele Unite au realizat şi primatul culturu. 55 ş. Dar în ce priveşte cultura. încât ni se înfăţişează aproape ca una dintre cele mai înalte incarnaţii ale frumuseţei morale. p. Unii scriitori reamintesc chiar antiteza dintre • fenicieni şi eleni. 1904. Agricultura cu îngrăşă­ minte şi irigaţie. pe malul celălalt al Atlanticului. dar trăiesc în colibe foarte primitive şi se hrănesc cu vânat şi roadele slabe ale unei agriculturi de runcuri. Leipzig. De aceea. Japan und die Japaner. aproape de nivelul bestialităţii: cerebralitate redusă. Stuttgart. Negrii dm padunle Mnce1 sunt mmunaţi fierarz. în Europa. * INAZO NITOBE.124 S. iar în arhitectură se pricepeau să construiască temple urla~e· romanii n-aveau pantaloni (îi împrurnutară de la gali si daci) în'să ~cea': cat~pulte . Cutare popor poate fi civilizat. dar laturile.. ŞI chiar m Europa. pe faţada răsăriteană a lumii vechi. 96. În orice caz. MEHEDINŢI Ele înlesnesc trecerea de pe un mal pe altul. Wedda umblă cu pieile goale. putem cita sumedenie de cazuri unde lipsa de armonie este evidentă. p. Un grad mare de civilizaţie poate atinge orişicine dacă împrumută rezultatele muncii altora.şi . tehnica navală. De un mers paralel şi sim~tric între elementele civilizaţiei nu poate fi vorba la nici un popor şi în * K VON STEINEN.

poate fi cu totul insuficient ca ştiinţă ori ca fineţe morală. Ştiin­ ţa anticilor era abia în pruncie.. cum am ară­ tat . 85. iar cultura nu. O mare personalitate poate fi foarte bogată în unele elemente de cultură şi extrem de săracă în altele. Că civilizaţia se poate imita şi chiar împrumuta repede. Una e coordonata la care raportăm dimensiunea telurică a vietii iar cealaltă constituie coordonata pe care măsurăm dimensiu~e~ sufletească. pp. cultura e legată de un proces sufletesc atât de intim (p. dar o completă transmutare însufletul altora e cu neputinţă*. Tot aşa un pictor de mare valoare. abia cu mare greutate a putut aduna' notiuni c~va mai complete despre gândirea religioasă a triburilor cer~etate de el. 26. nu poate fi transmisă iute ca orice obiect de schimb. \ . un dramaturg. \'' :ili: . fără nici un echilibru. în calitatea lui nu numai de medic. "fără rest".în paginile precedente. rezultatele civilizaţiei (în primul rând uneltele) pot fi uşor împrumutate de la un individ la altul si de la un grup etnic la alte grupe etnice. tot aşa sunt trepte şi variante de cultură. p. Şi cum asimilarea nu e niciodată completă. Tot aşa şi cu elementele culturii. Relevăm însă un singur lucru. agricolă. 379. cu atât civilizaţia se nivelează şi tinde să înlăture tot mai mult discordanţele. fie sufletească. adică latura lor estetică. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ce-vegetative.310 ş. un sculptor. t~ . cu substratul ei de gândiri şi simţiri ancestrale. nu' împrumut.-~ . adică de părinte al omului de stiintă actual a fost si 'e ~~~ peste tot înconjurat de mare mister.Nepotrivirile culturale sunt aşa de multe şi evidente. istoria ne oferă numeroase dovezi. o dispoziţie etică. dacă pornim de la şa~anii primitivilor până la vechile mistere din antichitate si până la teosofia şi masonismul modern. Către noua generaţie. De aceea. iar în ce priveşte noţiunile morale sunt în unele priviri superiori europenilor*. put~m afirma că adevărata originalitate a unui popor se poate afla mm mult în cultura decât în civilizaţia sa. încât nici nu prea e nevoie să insistăm. uşoare şi ) 127 B. cit. fiind un fapt material. Knud R~smussen: desi trăise de mic copil între eskimoşi şi vorbea limba lor si le cuno. ~ivilizaţia. Aşadar. Astfel de discordanţe se întâlnesc nu numai în viaţa unui popor sau în spaţiul unei epoce. Civilizaţia e un rezumat al muncii pentru continuarea vieţii somati- \* S. De aceea. Pentru cultură trebuie asimilare. iar arta lor atinsese adevărate culmi. uneori. iar etnograful e dator în descrierile sale să fie foarte circumspect în arătarea nivelului de dezvoltare. 115). Din contra. '* ICRASMUSSEN. · nici o epocă. rezultă o mare deosebire în felul cum amândouă fenomenele pot_fi ~ânuite. POSIBILITATEA DE ADAPTARE. industrială etc. dar în latura estetică au ajuns la creaţii literare remarcabile. socotim să mai relevăm următoarele . putem zice că o cultură e ceva inalienabil./ . Matematicianul care se joacă cu cele mai înalte abstracţiuni. şi deci transportabll dmtr-o regmne în alta. Un lucru e însă sigur: cu cât comunicaţiile devin mai mai numeroase. . . poate fi conside~·ată ca un produs cultural în adevăr caracteristic.). Op. Eskimoşii sunt încă în faza cugetării magice. 165.126 S. 37. de un paralelism în dezvoltarea elementelor culturii poate fi vorba tot aşa de puţin. Ea poate servi ca ocazie de fecundare pentru altă cultură. Un rit nu se poate împn. Fur·ca de tors nu are multe variante ca material şi formă. poate fi foarte sărac în latura estetică sau etică. .caractere deosebitoare: . ~ultura este aproape intraductibilă. ·. 1928. Cu toate că legătura între tehnica materială şi cea sufletească este atât de strânsă. MEHEDINŢI. şi. 20. sunt deopotrivă de caracteristice spr~ a în~ vedera şi măsura depărtarea omului de animalitate. Din deosebirea de esenţă. După cum sunt _ trepte şi "varietăţi de civilizaţie" (pastorală. totuşi între civilizaţie şi cultură este toată distanţa care desparte materia de fenomenul psihic. Dar împestritări­ le furcilor carpatice. cum poate fi vorba de echilibru sau de simetrie între elementele civilizaţiei. cu elemente combinate în chipul cel mai neaşteptat. dar şi de preot si înţelept. 95.tea obiceiurile. fie materială. ci chiar în viaţa unuia şi aceluiaşi individ. 54. Tehnica grecească în * Pentru a înlesni această muncă şi a lămuri şi mai bine raportul între civilizaţie şi cultură. De asemenea._muta ca o haină. · A. cultura este suma rezultatelor întregii evolutii sufleteşti. încât cere să trăiesti viaţa neamului respectiv pentru a o purta asimilar.220.206. fiind o chestie de lungă incubatie (mai ales în latura etică şi estetică). De unde urmează că atât calificativul civilizat cât şi cel de cult sunt foarte relative. DEOSEBIREA DE ESENŢĂ. Sirul ceremoniilor de iniţiere este uimitor de mare. Şi una şi alta. u. dar ele stau pe două planuri deosebite ale existenţei. ' Şamanul.

de exemplu. Luminarea cu electricitate presupune aceleaşi procedări şi de aceea se poate face la fel în Paris. Altă creştere: şcoala muncii. ED. fiind legată de însăşi structura intimă a vieţii sufleteşti. spre a nu zice de-a dreptul patologică. In acest caz.u. reprezintă în mediul polar suprema civilizaţie a zonei respective. Eskimoşii. a putut să se ridice în ce priveşte civilizaţia (haină. se poate muta şi deci împrumuta de la un mediu geografic la altul. sunt într-~ fază de civilizaţie neorganică. *** W. În timpurile noastre. Începând cu limba care e ceva intraductibil şi sfârşind cu arta care de asemenea este inalienabilă. p. scoasti dm once manual. fără să atâme de puterea altora. Voyage d'un naturaliste.' împrumutul n-a fost cu putinţă decât într-o foarte mică măsură. Dacă copiii reprezintă în orice popor fazele mai vechi ale grupării etnice din care fac parte. După cum a fost un progres însemnat când Rousseau a descoperit pe copil în om. Din observările acestea asupra raportului dintre civilizaţie şi cultură. ca Nansen -şi Amundsen. b) Ne organic ă.) la nivelul englezilor. cultura este partea cu adevărat caracteristică pentru fiecare popor. care turbură vechiul echilibru. _ ' ' Tot aşa. Le systeme des sciences. (Eskimosii care mor de frig îmbrăcaţi în haine moderne. mijloace de circulatie etc. R. (1 . Ci. 1. cultura din contra. Imitarea metodelor de educaţie din alte ţări şi împrumutarea programelor şi chiar a materialului didactic nu e o problemă uşoară. produsele civilizaţiei pot fi transportate până şi în gheţurile polare. Cu un secol mai înainte. de câte ori omul scoate din mediul său fizic toate armele de luptă pentru a-l domina. părăsind echilibrul cu mediul ___regional. FORSTER.u. ** J. El a fost martorul unei adevărate experienţe de aclimatare culturală. adică originală. Pedago~e frunzărită din cărti pot_ face mAulţi. Pe când cultura e. e bine deci să observăm că sunt două feluri de civilizaţie: ( a) O r g a n i c ă. Darwin ne citează un caz clasic. 1917. prin urmare nu se poate imita. pentru mai multă preciziune. când atingerea pripită cu o sumă de idei noi a pus · * S. O ~edago~e naţională n-o poate scrie şi n-o poate aphca decat cel plm de fimţa poporului său şi încă cu condiţia să fie ~1 însuşi o personalitate cu adevărat reprezentativă"*. a IV-a. -Cât timp cult~ra esk~~osului rămăsese organică. tot aşa va fi cu vremea un real progres. cum am spus. adică mulţumirea cu ale sale în cercul închis al orizontului geografic sau etnic. deşi făcea parte din gruparea etnografică "cea mai degradată din lume". trebuie să individualizăm în marginile necesităţii educaţia potriv~tă cu poporul căruia aparţine acel copil. GOBLOT. 6. Sufleteşte însă a rămas sub treapta culturii mediului în care fusese transplantat*. ea reprezenta un ech1hbru care a atras admiraţia unor mari observatori ai naturii. s-a întors între ai săi. 'MEHEDINŢI. Die Nationen und ihre Philosophie.. atunci când primeşte în chip brusc idei străme. (Vorrede). p. când educatorul va descoperi poporu_l saz: naţiunea în copil. de aceea nu se poate niciodată asimila. ed. Aşa s-a întâmplat. Mai ales latura morală era cu deosebire vrednică de simpatie. este partea cea mai personală a unui neam. Wundt gă­ seşte că chiar felul de a filosofa are o componentă etnică***. hrană etc. rezultă o sumă de concluzii foarte importante în latura pedagogiei practice.de câte ori. dar sufleteşte rămăsese tot ur. 1875. cu totul greu de transmis. 1922. WUNDT.. 9 ş. * CH.) . Jemmy Button (numit astfel fiindcă fusese cumpărat pe un preţ de un nasture). Reise um die Welt. DARWIN. educatorul e dator să stie care este elementul local (etnic) ce ar trebui adăugat. înainte de a individualiza tratamentul educativ al copilului. p. b? N e o r g a ni c ă. . atunci când un popor sc:nate din sfera traditiei etnice toate elementele progresului sufletesc.128 S. cu poporul nostru în secolul al XIX-lea. p. ca şi în Alaska sau în Ţara Focului. ori au speriat cire~i­ le de reni sălbatici prin zgomotul armelor de foc si au rămas fără hrana regulată pe care le-o da săgeata. decât 'foarte imperfect. a trecut iute de la greci la romani. de pildă. Paris. In ordinea aceasta de idei. ci are numaidecât şi o latură etnografică. 1778. îmbrăcăminte. Mai. 246 ş. şi dacă e nevoie de o incubaţie lentă pentru ca produsele culturii ancestrale să fie transmise. p. Cook făcuse o experienţă la fel cu tahitianul O. sunt şi două feluri de cultură: a) Organică. grupa etnică ajunge la ceea ce se numeste autarkie. Berlin. privind forma extemă a vieţii. Sălbati­ cul acesta. omul împrumută elemente de civilizaţie străină pe care nu le poate mânui şi nici poseda când trebuinţa cere. este vădit lucru că pedagogia nu poate fi tot atât de intemaţională ca algebra. Un fuegian. fără să-I poată înlocui cu altul nou. ş. "La urzeala pedagogiei generale. Leipzig. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 129 clădiri. 261. (Nansen îi găseşte superiori europenilor. În latura artistică însă. copil** 49 • În rezumat: tehnica materială.) O astfel de pseudo-civilizaţie poate duce la pieire o semintie si chiar un popor întreg5°.u. care şi-a însuşit în timp de doi ani Iimlte din formele vieţii europene. Paris. după ce a trăit mulţi ani la Londra. 4.

vântul poate roade pe mcetul chmr clad1n gigantice~. C~ea ce e car~cteristic pentru toate grupele etnice puţin civilizate e marea lor indiferenţă pentru timp: nici pentru mâncare. · Die Nord. DEOSEBIREA DE DURATĂ.de o pătură de pământ scutită de infil~~aţia şi. pa'dacă}m s-ar înlocui progresiv părţile măci~nate. Iar uneo. timpul aproape nu există. nici pentru somn. gimnastică.. Cum suge fitilul unei lămpi petrolul sau olei1fl. îndată ce au devenit polul tehnicei. . ştiinţific~ şi a_rti?tice v:o~ eţe~e. .o găină un preţ în satulluj. . reprezentând scena culesului. e un produs fraceramica. Ast~ în ţ~~l~ umede. tocm~i din lipsa de cunoaştere a raportulUI dmtre CIVIhzaţte ŞI cultur~.ŞI Insula Paştilor. CI ŞI m latura politicii sociale s-au făcut şi se fac ~e~e ~ai pe~i~i!e ~eşe~i. Dar nu numai în latura educatiei tmeretulm. afară de uneltele de piatră. Numai cu preţul acestei robii în faţa timpului s-a putut ajunge la fabricarea în masă. De obicei ceea ce a rezistat mai mult. ei n-au ceasuri hotărâte.).ie au rezistat mai bine când au fost acoperite .bia se cunosc. se vede în Statele Unite. încep să devină şi polul sterilităţii. 1908. p. Mai ales e mare deoseltire între civilizaţie şi cultură în ce priveşte efectul lor asupra societătilor omenesti. 74. Este o axiomă care nu mai are nevoie să fie dovedită: centrele urbane sunt un fel de Moloch care consumă cu o accelerare vădită viaţa maselor pornite spre civilîzare intensivă. găsim documente despre ctv1hzaţn considerabile care au dispărut complet.uneltele ?e lemn. Mesopotamia şi Egipet până în ~e::Ci. începând cu tehnica igienei lui personale (băi. care începe din oraş în orice ţară şi trebuie să fie compensată prin emigraţia internă a rurali~ lor spre centrele urbane. produsele civilizatiei sunt supuse schimbărilor şi chiar nimicir}i. ek · ' Efectul cel mai grav al unei civilizaţii absorbante e însă altul: ea duce la sterilitate şi deci la mbarte 53 . aşa absoarbe oraşul. Ca tot ce este material. . aşchiile de silex si . B~ uneori tocmai cultura a păstrat ŞI ammtlrea civ1hzaţ1ei. Pe când urmele vieţii materiale a grec1lor ŞI a romanilor au pierit aproape în întregime. ci se culcă de câte ori le e somn şi mănâncă de câte ori le vine foamea*. Încercările de a civi~iza şi mai a~es de a culturaliza" un popor au dus la rezultate atat de false. din paleolitic până azi. iar dacă face cale de mai multe zile la bâlciul unde vin mulţi cumpărători. Y\'-catan. încât anume reformatori. Cu cât ignorează cineva~ ma~ U:':lt _deosebi: riie dintre cele două serii de fenomene. aşa că rege* R. fără să ştie. a.. . Taylorismul pune la socoteală nu numai minutele.Daca ?- 131 n-am avea unele mozaicuri. .:o sumă de mijloace de înregistrare şi reproducere. "Relaţiile social-biologice au devenit prea nenaturale. precum şi a esenţei lor. gil al civilizaţiei de os si chiar cele de metale s-au mtstmt pe mcetul dm cauza umiditătii si altor agenti de descompunere.i atât de dureroase 52 . au jucat rolul unor adevăraţi duşmani ai propriului lor neam. cultura şi produsele culturale. cu îmbrăcămintea. DEOSEBIREA DE EFECT SOCIAL. aşa că ~evu: aproape nemuritoare. CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI anarhia constiintei individuale în locul ordinei seculare a conştiin­ 51 tei etnice în'firipată pe încetul din tot trecutul neamului . iar operele literare. Dincontra. . Trecerea populaţiei de la sat spre oraş însemnează deci apropierea naţiei respective de cimitir54. el cere tot acelaşi preţ. Mediul de beton şi de asfalt ucide. aşa ca s-ar sur. civilizatul.1ţ Passage. iar uneori numai grămezile de moloz. Din contra. mâncarea etc. Lucrătorul devine atât de angrenat în ritmul maşinilor.~ru. FR.timp de câteva secole sunt tocite pe mcetul. n-am şti cum călcau strugurii locuitorii Greciei şi ai Italiei de acum 2000 de ani. cu atata Iniţiativele lm practice sunt mai primejdioase.Unii pot suporta o astfel de criză numită l!~eu~o-cultur~. Din contra.esturile de olă. 245. P. O dovadă pipăită e scăderea naşterilor. E vrednic de all}}ntit că chia~ const:ucţu putermvce de gresie în. In antropogeografre avem un capitol special asupra ruinelor. pentru care "timpul e bani". N-au mai rămas decât puţine fragmente de clădiri sau unelte. Incepân~ din India. Un orăşan care duce o viaţă împinsă până la rafinare este extrem de ocupat. p. ·AMUNDSEN. p~ier. Das Eskimoleben. Iar partea cea mai curioasă e că civilizaţia e tot aşa de absorbantă pentru om şi în ce priveşte activitatea de consumator al produselor sale.130 S. . Cum Viaţa urbană duce la istovire. Un negru cere pentru. Pentru primitiv. Jn cele uscate. cultura lor trăieşte în mare parte. Berlin. D. circulaţia apelox:-. dar urmele . până în cele mai mici fărâme de timp. I_ocu~nţele.)· au. (gramofon etc. ajunge robul ceasornicului.lţii. dar şi secundele. su? form. . ca~e dovedesc că acolo au trăit odinioară mari aglomerări de populaţie cu o înaltă adaptare la mediu. care. Hainele. aşa că trebuie să le ghicim. o durată incomensurabil mai mare. manichiură etc. NANSEN.We1.. Cât despre aşezările omeneşti mai mărunte acelea au fost nenumărate.a sc~1sulm ş! a tiparului care le multiplică la infinit şi în tlmpunle dm urma printr. încât e aproape strivit de energia pute----~~ rilor pe care le-a dezlănţuit şi nu e alt chip să se apere decât pândind ritmul mişcărilor lor clipă cu clipă. ) C. Berlin.c.

clinărilor subconştiente 58 .. WINKLER. MEHEDINTI nerarea omenească începe a lipsi. p. E caracteristic:. ' ' . Din contra. De multă vreme era cuno_?cut fenomenul pe care Dumont îl numeşte "capilaritate socială" 50 . pe de altă parte a rafinării. înlesnirea de circulaţie şi alte ademeniri ale tehnicii moderne. p. 111. ne dam bme seama ca numat uzul va putea în cele din urmă să hotă­ rască. acumulate în vederea mânuirii acestui a~senal. e numaidecât necesar să tinem totdeau'na în ~videnţă ~eosebirea dintre cei doi termeni. chiar împi~să până ia limita cea mai înaltă în toate direcţiile (intelectuală. cultura însemnează o culminare a clanului vital. ca se poate vorbt de cultura lui Eminescu iar nu de cultura cartofilor ci numai de cult!varea lor. Limba. credem deplin justificată afirmarea de mm sus că cele două noţiuni exprimă fenomene din două planuri deosebite ale existenţei. 115. dar si totalitatea înclinări­ lororganice57 moştenite de la generaţiile tr~cute. **** S. ses lois economiques et psychologiques.Faţă de această completare a înţelesului celor două noţiuni. · .u. In ipostasul acesta de creatoare a culturii. La natalite. der Volker.** G. p. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 133 e:c. prin care omul se adaptează mediului fizic. 121 ş. prm care omul se pune în armonie cu mediul social si supra-social (concepţia sa despre universul moral) dar si suma î~. iar rezultatul a fost sacrificarea copiilor. Paris. omul supra-civilizat cade victimă pe de o parte a maşinismului. 76.ar ~ci a~unşi. 17. Prin cult~ră. care stinge energia consumatorulacom. Paris. Imaginea cu ierbivorul din Tibet este destul de potrivită ca să exprime devierea produsă · de civilizatie în ritmul vietii omenesti****. care aţâţă dorinţa de lux.~ericire. Berlin. care fusese norocul speciei. adică tendinţa celor din stratele inferioare de a ocupa trepte tot mai înalte în standardul vieţii.. e apetitul social. Şi dacă e adevărat că stiinta e o limbă bine făcută"56 . alături de zei. Alături de arsenalul extern. 1921. lasandu-le ca moştemre la o neîntreruptă serie de urmaşi. . S. . 1925._ că regiunile de intensă civilizaţie sunt peste tot cele mai sterile. după înşirarea faptelor care o motivează îr: re~m: w_răşt întrebarea: ~e mă:"ur~ cuvintele actuale civilizaţie şi cultură ex~ pnma on nu destul de potnvtt noţmnde respective? . din . om~l se simte ca si Prometeu. care striveşte pe lucrător transformându-1 în auto-·~·~·~-~······-~m:at. Şcoala română şi capitalul biologic al poporului român. La natalite. iar mijloacele de hrană în progresie aritmetică. ' ' •.Îr_: ~~ârşit. Freiberg. . În timpurile din urmă. a devenit cu vremea podoabă. p. lesul ştnnţtfic al termemlor. pentru cine este atent la întrebuinţarea cuvintelor. ~. pp. pe?tru a l~muri cât mai complet raportul dintre CIVIhzaţie ŞI cultura. 1924. Ceea ce a fost odinioară unealta vieţii. După o lungă carieră în munca cu uneltele.· · ~ W. 51. timp şi dorinţa de a perpetua acele ~un uri. Culti:'area este acţiunea ~uferită de plantă din parte~ plugarul~t. p. Ţinând seama de mărturisirea fllologilor că "nici o limbă nu ascultă de ratiune" (D~uzat). În rezumat: faţă de toate caracterele înşirate aci spre a lămuri raportul dint:e civilizaţie şi cultură. cultura cuprinde nu numai suma creaţiunilor sufleteşti.F. Astfel elanul vital e în scădere peste tot unde maşinismul şi în genere civilizaţia sporeşte. Ou va l'Angleterre. e de un real interes să ţinem în evjdenţă unele de o- ( . . Fiindcă sporul populaţiei nu atârnă de legea lui Malthus. RAGEOT. trebme · s_ii amintim şi cuvintele puse ca ~. sale din Tibet. dup~ ce am arătat şi însemnătatea practică a determu:ar~l celor d~ua coordonate etnografice (îndeosebi pentru educaţi~ t:r:ere~ulm). pentru a înlesni o viaţă cât mai rafinată celor maturi. iar prin exagerare devine un impediment care duce la stingerea speciei. Iar pentru limbile care îşi fixează ac~m înţe. 1927. care nu putea ven. 1918. încât împiedică pe bietul animal de a se mai hrăni. socotim că e bine venită o ultimă completare: CIVIlizaţia este nu numai suma descoperirilor tehnice. trebuie să ţinem seamă în latura materială si de dispoziţiile interne. . 9 ş. Leipzig. organisme sociale cu summum de justiţie . Plăcerea de a produce bunuri culturale: ştiinţă. ~dică _evoluează î~preun? cu prefacerile psihologice ale popor~lui respectiv.u. iar spre maturitate lucrul e cu neputintă. 1928. Kind und Volk. spre a devem cult60 • E drept că un trunchi crescut strâmb numai cu greu se poate îndrepta. PASSARGE. Dar e ceva care sporeşte în adevăr vertiginos. MEFIEDINŢI. Nu este corect că populaţia creşte în progresie geometrică. Cluj. Din coU:tra. naşte în acelaşi. Paris.und Sozialbiologie. Fără imigrare poporul american azi nu mai poate trăi"*. începe să se deseneze_ de~tul de clar. . este mai_ mlădioasă.1 m _lucr~rea de faţă decât progresiv. F. National. etică şi artistică). pe cand cultura unu1 o~ presupune tocmai participarea liberă a celui ce se culhva el pe el.a. iar precisa lor întrebumţare va msemna un real progres pentru claritatea cugetării oamenilor de stiintă. ' ale cărei coarne sunt atât de mari şi grele. 52. 1929. Iar uzul. In Franţa departamentele cele mai bogate au cei mai puţini copii**. De ~sen:enea. că a întâlnit o varietate de oaie sălbatică (argali). 4 ş.132 S. pp. *** FIERMANN MUCKERMANN. fiinta omenească se dilată până la dimensiunile eternităţii. Grundziige der gesetzmi:issigen Charakterentwickelung . a înteţit într-un chip nepilduit îngrămădirea ruralilor spre oraşe. avuţia sporeşte mai repede decât populaţia***. 105. AUBURTIN. U~ cunoscător al limbii române va înţelege fără nevoie de dovezt.. care pot trece oricând p~agut'constiintci spre a deveni ocazii de activitate*. Prschewalski povesteşte undeva în descrierea călătoriei . MAX LAMBERT. opere de artă..

134 S. a ieşit pe încetul obiceiul atât de răspândit al tatuajului. · . ca şi o carte electorală. omul a făcut un pas alături de mersul evoluţiei celorlalte specii. O teroare sacră înfioară inimile tinere şi sufletele cavalereşti când pronunţă acest c~vânt" (Cuvântul. socotim că uzul îl va impune de la sine. 396.! Dar piciorul bont al chinezoaicelor. . prin excesul civilizaţiei" 59 • Din aceste cuvinte s-ar putea trage concluzia că între cele două aspecte ale vieţii sunt nu numai deosebiri. cit.. ş. De la dungile lăsate de dinţii pieptenului. posibil numai la cei străini de respectul adevărului ştiinţific. Dacă pornim de la aberaţiile primitivilor şi sfârşim cu aberaţi­ ile civilizaţilor: beţie de opium.. legat de mic în anume calapod! Dar sluţirea urechilor.. Cât priveşte fixarea înţelesului mai precis pe care l-am determinat mai sus... precum şi de la rănile făcute înadins ca pregătire pentru vânat. cocaină.* H. 8 ş. dar să aibă aceeaşi căutare ca şi votul umver~al Şl alte înnoiripripite. dar şi la cele mai mari aberaţii. În epoca lui Eminescu. De fiecare progres tehnic s-a legat de obicei nu numai înlesnirea. paralelizările de care atârnă dezlegarea multor probleme. Cu acest pas. tatea voită care duce la ruină masa etnică a naţiunilor rafinate. Urgeschichte der Kultur. motto în fruntea acestei lucrări: "În faza inconştientă şi semiconştientă a evoluţiei. Adică ceea ce era ieri ruşinos. Culmea acestor aberaţii a fost diformarea propriului său corp. Din capul locului. mai răspândit.ologie" ~ început'nu numai să circule. raderea sau frezarea şi pieptănarea lui sunt şi ele uneori destul de neplăcute.. Descrierea lui umple întregi opere de etnografie. spirtoase etc. pp. şi astfel cuvântul "id.XI. care a ridicat în pripă la conducere mulţ1 oameni străini de cultură. ·· . dar . Pentru aceasta. Pentru a ilustra toată depărtarea de la sensul pe care 1-l da Eminescu faţă de sensul actual. dorm bieţii oameni cu capul pe o perina de lemn (scândura capului).l929). Aus den Flegeljahren der Menschheit. popoarele se înalţă îndeosebi prin sporul culturii şi scad. de razele soarelui. este suma de pregătiri şi lungul şir de suferinţe pe care îl cere scrierea aceasta. ori de alte neajunsuri. 1900. începând cu smulgerea. 388. VON STEINEN. transformându-1 într-o masă tare în care ei sculptează fel de fel de figuri. apoi cad. Dar abia uzul va hotărî asupra acestor şovăiri păgubitoare pentru dicţionarul unei limbi şi pentru progresul cugetării. de frig. e.. de la o vreme. care nici nu mai pot merge ca oamenii! Dar corsetul european! Dar castrarea şi postirile voite! Putem afirma că nu e nici o vietate care să fi arătat fată de corpul ei mai multă duşmănie. Un arheolog sau un preistoric care va p~ne în rubrici bine fixate materialul de civilizaţie. care l-a dus la cele mai mari succese. a cojilor şi. · · . p. dându-le alte forme.: FROBENIUS. tru unii în teroare sacră!. Sub ochii noştri am văzut cuvinte evoluând până la dobândirea unui înţeles exact contrar celui pe care îl avea acum câteva zeci de ani. ca să atârne de ele nu numai cercei. balegă şi ocră. fără să se întoarcă pe coaste. Pe când toate celelalte vietăti sunt multumite cu făptura pe care le-a dB:t-o naşterea. a început a o curăţi cu ajutorul scoici• lor. . ca să poarte inele late de fildeş etc.* K.·. e alt izvor de suferinţă şi de primejduire a sănătăţii.. 391. Ceea ce nu bănuieşte însă nici pe departe omul modern.a. în ceasul de faţă ca ideologia. dar şi cel mai mare prozator al neamului românesc. ca omul. Obiceiul de a scoate dinţi sănătoşi şi de a-i pili. deosebindu-1 de cel cultural. el a intrat într-o sferă artificială. ·Op. fie rumegate. singur o~ul a protestat contra planului natural şi. 181 ş.. Dar turtirea artificială a craniului.a. ) A ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI sebiri de sens nu numai pentru claritatea exprimării şi cugetării.'L.era o condiţie de succes social. tot cu gând de apărare (probabil în contra insectelor). şi sterili~. dar şi pentru perfecţionarea metodei cercetărilor. Leipzig. ~ ·· SCHURTZ. servindu-se de un pieptene de lemn*. notăm document filologic următoarele rânduri citite în momentul când paginile acestea sunt date la tipar: "Nu ştiu cuvânt mai 'răsunător. 1901. ea 135 îndată ce suşi. . etnograful simte nevoia să privească global atât civilizaţia cât şi cultura. de la semnnele făcute înadins pe copiii furaţi (şi crestaţi cum crestează ciobanii urechea oilor). De la piele sluţirea a trecut Ia dinţi. sigur că civilizaţia poate fi privită ca o sabie cu două tăişuri. ca. lŞl va uşura. . a început a se artificializa pe sine încare a suferit mai mult a fost chiar pielea lui.re e nu numai cel mai mare poet. urmărind empiric cele două coordonate până la intersecţia lor. Sub influenta modei democratice. Punctul acesta merită o lămu­ rire specială. fie nerumegate. A crea o zestre de idei în jurul unei chestii. neputându-se odihni decât pe spate.. cuvântul ideo~?g însemna o ~de­ vărată batjocură pentru orice om cu destul respect pentru ştnnţelc exacte Şl de filozofia întemeiată pe progresele secolului al XIX-lea. Unde a fost punctul de plecare? In munca cu uneltele.. Exerciţiile cu modelarea părului. Când ţestul s-a pus la rubrica civilizaţiei. ci chiar o contrarietate care poate ajunge până la antiteză. ideile au început a fi "cotate" ca valori indispensabile. unde tatuajul a ră­ mas doar ca un slab obicei la marinari.u. împărţirea · aceasta e ca despărţirea a două fire de legătură ce pornesc în direcţii deosebite. atât într-o direcţie cât şi în cealaltă. cum e cazul la botocuzi! Dar găurirea nasului şi a buzelor. Cea a născocit unelte. ci şi dopuri de lemn de dimensiuni grozave. Şi pentru ca această grozavă frizură să dureze mai mult timp (câteva săptămâni).Sunt negri care fac din părul lor încâlcit un adevărat mijloc de tortură: îl ung cu un amestec de grăsime. în 14. p. s-a transformat az1 pen-. După ce a "uns-o cu noroi şi alte materii ca s-o apere de muşte. iar oala cu câteva linii· de ornament va fi aşezată în grupa manifestărilor artistice. Ideologia avea un înţeles tot aşa de peiorativ ca şi utopia: ea însemna desfrâu! cugetării. lnlesnind compararea cu faptele sau ideile descoperite de alţii. care se întinde uneori aproape pe toată pielea**.

Dar organele sexuale sunt atrofiate (aproape nu se mai cunosc) deoarece n-au nici o însemnătate pentru republică. barb~ţn sunt osânditi în masă. în. şi până la "poporul abisului" din Londra contempofană.frig. ori să fie mâncaţi de duşmani. Ieşiţi din ouă la fel cu cele care nasc albme lucrătoare (dar nefecundate). ·A urmări perfecţionarea armelor numai în epoca antică. cu nişte căngi (mandibule) enorme înaintea gurii. Toată termitiera este aşadar o ~sociaţie (ma~ degrB:ba un singur organism) în care individul e sacnfic~t scopulm col_e~t~v. 1912. p.deosebi au rolul de a înghiţi celuloza lemnelor. La te_rmitev e o_ specializare ŞI mai înaintată. adică reduse la rolul de simplă unealtăvîn v~~ derea republicei. unde specializarea e un fapt organic şi poate duce în impas nimicind specia teratologică. fiindcă n-a'? în intestincle lor protozoarele care fac posibilă digerarea celulozei. La albine. Războiul mai intens a adus robi. După ce individul omenesc (sclavul. apoi sub influenţa uneltei care perfecţiona munca şi a graiului care capitaliza rezultatele experienţei sufleteşti. adică spre sălbăticie. cât şi prin cultură: E foarte semnificativ că fordismul nu e numai o formulă nouă de civilizaţie. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI şi. însem: nează a lega de tehnică o sumă de consecinţe soc_iale ~-e cea m~I mare însemnătate. Antinomia este aŞad~r numai aparentă. Trăind apoi la întuneric. au luat acum cunoştinţă din ce în ce mai mult de ceea ce este cu adevărat util şi ceea ce este primejdios. care trăiesc în matriarhat. decadenţa fiziologică a uvrierilor din uzine si ~ine ori alte semne de morbiditate modernă? La într~barea aceasta un naturalist ar avea destule temeiuri să răspundă si afirmativ. După ce ştiinţele exacte I-au făcut stăpân al puterilor naturii şi 1-au adus la dibuirea legilor mişcării sociale. Les societes primitives de l'Afrique Equatoriale. omul a intrat într-o sferă artificială. după ce masele umane au evoluat mii şi mii de ani inconştient. unde armele de foc au speriat renii şi au îngreuiat viaţa eskimoşilor. omul are şi puterea de a reacţiona conşti­ ent. E destul să observăm că şi cu alte specii natura a aju~s la impas. Unele grupe de mdiVIZI sunt aproape sacrificate. Au ajuns simple unelte de muncă. Dar de aci nu rezultă că situaţia aceasta de dezechilibru este eternă. paria etc. Unii sunt războinici. după cum regele ŞI regm~ reprezintă organele sexuale. dar de la o vreme a adus pieirea ori risipirea vânatulm. arme~e de at~c ŞI apărare. d~ . etnografia.136 S. cum s-a întâmplat de curând în tundra Canadei. . Se naste deci întrebarea: nu cumva ŞI progresul CIVIlizaţiei omenesti: bazate pe unelte din ce în ce mai speciale care cer şi lucrători' specializaţi. Pe când sistemele de morală ieşeau până acuma din prisosul sufletului * Dr. n-au nici ochi nici aripi. ~ (\ . Deşi mai mari de corp. începând cu sclavia răspândită şi între primitivi. dar şi o formulă nouă de cultură. î~­ piedicat la păscut de propriile lui coarne. 78 ş. duce în aceeaşi direcţie? Ori poate şi mai rău: la stingerea speciei prin sterilitate şi decadenţă fiziologică? • 137 Este sigur că şi până azi. alţii (regina şi termitele cu aripi). Puterile psihice ale culturii au ajuns să domine azi şi să coordopeze puterile tehnicei în aşa fel ca individul să nu mai fie victimă. îndată ce şi-a dat seama de direcţia mişcării în care se află cuprins. ca şi cu ierbivorul citat de Prsc~ewals~i. Prin urmare.) a fost jertfit societăţii. primejduirea vieţii. trebuie îndopaţi.-. Numele de trântor arată nulitatea lor socială.u. eunucul. spre natură. în armonie cu scopul social şi cu dezvoltarea personalităţii umane în toate direcţiile utile ei şi societăţii. civilizaţia s-a arătat în multe priviri foarte primejdioasă* pentru om. omul caută azi să considere organismul social nu ca un scop. Se apropie vremea când vom putea zice că popoarele se înalţă şi prin civilizaţie şi prin cultură. In loc de formula empirică şi neştiinţifică a 1ui Rousseau (care nu cunoştea mai deloc viaţa primitivilor): îndărăt. Pe lângă lucrătoare sunt ŞI lucraton. După roire (zborul nupţial) ei sunt -inutilaţi. atât prin civilizaţie. spre urdiniş sunt aruncaţi afară şi lăsaţi să_ moară de ~o::me. robn au modificat conditiunile muncii. . Viaţa term~tel?~ ~I albinelor e cu deosebire instructivă. evitând în amândouă direcţiile orice manifestare patologică. nici arme.· AD. Întreba~ea e: duce în adevăr civilizaţia la cimitirul pe care îl anuntă sterilitatea voită. munca a schimbat forma legislaţiei etc. ei n-au nici o armă şi nici o energie. care nu-8 capabili nici să mănânce singuri. a o digera şi a hrăni pe ceilalţi locuitori ai moşoroiului. plină de primejdii tot atât de mari ca şi cele aduse de progresul armelor şi în genere al tehnicei materiale. după cum am arătat mai sus. iar cei care scapă cu aripile ori picioarele nerupte şi vin ·.) Dar nu e mai puţin adevărat că şi în latura culturii. Spre deosebire de animale. iar războinicii . Paris. etnologia şi sociologia pun înainte un nou îndreptar: înainte. ci ca un mijloc pentru perfecţionarea individului. Lucrătorii şi lucrătoarele au ajuns aşada_r să _reprezinte stomacul comun al republicii. Perfecţionarea armei a adus vânat m~i abundent. spre dezvoltarea cât mai armonioasă a individului şi a societăţii. bărbaţii sunt nişte milogi. omul are putinţa să evite erorile trecutului şi să realizeze din ce în ce mai mult armonia între civilizatie si cultură. (Nansen şi Amundsen nu urează eskimoşilor nici o fericire mai mare decât să fie scutiţi de contactul cu civilizaţia europeană. CUREAU.

1929. ni se pare că se poate încheia definitiv vechea dispută al cărei izvor principal a fost J. E:-:pres1a noosferă. Aşadar. dar viaţa socială l-a pervertit ulterior. pentru cme analizează atent faptele. şi omul civilizat ori cult. care dispensează de cugetare. iar "vocabularul său filosofic e . să spună"*. omul a)eşit din natură şi a intrat pe o cale nefirească ("contre nature"). ajungând la civilizatie si cultură omul a căpătat în orţ:!anismul planetar caracterul u~ui ~pifenom~n. In clipa când a început a gândi. . Grupările etnice s':nt ~ continuă devenire (in {ieri) şi prin urmare nicăieri şi la mment nu poate fi vorba d(:) o_echilibrare definitivă. care începe să circule între psihol?g:t ŞI. et l'homme qui medite est un animal deprave. Cu privire la starea primitivă ·nu putem face decât ipoteze. după cum ipotezele despre originea planetei ale lui Buffon şi . iar uneori nici pe cel de civilizat. iar a pune starea aceasta ca ideal pentru viaţa omenească însemnează să îndrumăm omenirea spre o situaţie imaginară. sub ochii noştri vedem pentru întâia oară un reformator întemeindu-şi morala sa pe adânca cunoaştere a tehnicei materiale. . concepţia mai sus expusă permite şi o lămuri­ re destu~ d~ naturală a ideii de valoare pe care o implică în chip firesc noţmmle de civilizaţie şi de cultură. ar fi adică un hiatus iremediabil. deoarece oamenii pe care Rousseau îi socotea "primitivi". Intre cei mai civilizati americani şi eskimoşi. se vede însă lămurit că ceea ce Rousseau înţelege prin starea primitivă este o pură iluzie. ci de un maxi- . reahzeaza. de altă parte."62 În clipa când a pus mâna pe cea dintâi unealtă şi a început a re. Deşi e trecut printre filosofi. întorcându-ne în sânul animalităţii.un criteriu cu totul superficiaJ63. Disputa cu Rousseau a rămas azi dinco. dar care în latura fizică a traiului e lipsit de orice măsură.a~ura civ~lizaţ~ei. ori chiar de-a dreptu~ mişel. atât de neprecis şi şovăitor. dacă nu suprimăm civilizaţia şi cultura. După teoria generosului ideolog. istoric . Paris.amândouă artificiale (întrucât se leagă de munca cu uneltele şi de toate urmările sale) si amândouă sup~apu.-J. Mai întâi. rezultă nu numai consecinţe de ordin teoretic. În gen. adică e situat pe o treaptă de cinste între oamenii de şti~nţă. cât şi celei pur bi~logice (plante Şl ammale). ca o analogie cu sferele geografice (atmo. din concepţia expusă mai sus şi rezemată pe documente etnografice.ŞI bwsfer~).de hrană sau băutură şi prin totala lipsă de curăţenie etc. In al doilea rând. ca un rest al ideologiei confuze a polemistului din Geneva. spre natură. Aşadar. începe un nou capitol în evoluţia societăţii moderne 1 . din Pll:nct de vedere etice nul. ofensând igiena prin ingurgitare animalică. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ unor personalităţi închinate meditărilor abstracte. "omul ieşise bun din mâinile Creatorului". flecta. ar însemna deci întoarcerea la faza anterioară muncii cu uneltele şi la somnolenţa instinctului. exprimă în chip vădit valoarea acestui epifenomep. din capul locului. un popor. este evident că atât ~n l. " Totuşi. 139 altor autori mai vechi (cu reputaţie mai mult literară) au rămas azi definitiv afară din cadrul preocupărilor geografiei e~acte. să stării artificiale a omenirii de azi.şi sociolog cu destul simţ critic nu va c~mite vulgara eroare de a Judeca gradul de civilizaţie ori de cultură a unui popor după numărul a~fabeţilor. Rousseau. dar aproape ca un nol_l ~osm?s. De exemplu. Din cele înşirate până aci. legate de anume evoluţie cu anu~e ~aractere patologice CSpengler). 213. De asemenea nici un etnograf. civilizaţia şi cultura sunt stări patologice. La societi des grands esprits. · lo de preocupările ştiinţei exacte. supt în realitate foarte departe de hotarul dintre om si animalitate. cât şi în latura culturii.~·PAUL SOUDAY. adică cei rămaşi până azi în stare de sălbăticie. adică sunt două.tccesive.hidrohto. Dar. Cele înşirate mai sus arată însă că civilizatia si cultura nu ~unt stă~i ~. cutare e un mare erudit. Puterr: numi cult un astfel de specimen disparat? Sau să luam cazul unui mare savant care ar fi în latura estetică a vietii un adevărat troglodit.-:. ca şi un mdiv1d. supraordmat celorlalte fenomene telurice. trebme să deosebim specii şi chiar varietăţi. ci şi câteva de ordin practic. sau în "starea naturală".se atât naturii anorganice. "L'etat de reflexion est un etat contre nature. stăruie încă eroarea înrudită că civilizatia si cultura ar fi stări succesive. Este ev1dent că unor astfel de exemplare nu le putem acorda titlul de cult.numai armonizări parţiale. Din contra. Cu Ford şi James. Antiteza dintre natură de o parte. adică poate fi cons1~erat 11:u numai ca o specie nouă. opu. distan'ţa e minimală faţă de enorma distanţă dintre eskimoşi şi vechiul antropoid omenesc. încât adeseori e greu să ştii ce a vrut la urma urmei. s~cwlog:t.pla'nuri deosebite ale vwţn omeneşti. Formula: îndărăt. a început depravarea ("animal deprave").138 ) ) S. Prin urmare. metoda sâ e de o calitate inferioară. ci simultane. Ca igienă cerebrală şi ca economie de timp părerile lui Rousseau pot rămâne alături de atenţia etnografilor. în ţara prarrnatismului. p. Cine e cult? Si cine e civili~a~? La între?ările acestea suntem siliţi să dăm 'răspunsuri mm ~Ircumstanţtate decât cum e uzul comun al vorbirii. Aurora umanităţii nu mai este accesibilă cercetării noastre. . Se poate da atributul de cult unei astfel de personalităţi deficitare? Ori să presupunem un specialist de mare preţ în ramura lui de cercetări.

Numai prin artă. sau ale unui individ. ci e vorba de atâtea culturi câte medii etnice sunt. lin~a timpului şi realizează ceea ce numim valon eterne. dar şi cea morală a unui popor poate fi grav atinsă pe calea influel). De aceea. iar la armonie deplină nu putem ajunge în domeniul totdeauna relativ al cercetă­ rii stiintifice ori filosofice ci numai în atmosfera supra-temporală a a~tei Şi a cugetării religioase. ca suprema limită a speculaţiei. cât şi cultura sunt în felul lor ca un ţe­ . avem ceea ce se numeşte " pseudo-civilizaţie şi pseudo-cultură.140 S. ac~eaşi pentru toată omenirea. singura care dă individului sau naţiunii sentimentul de reală putere şi armonie. cu raţionalismul lor sarbăd şi ~trăin de realităţile etnografice. adică o cultură deplină. singurele care ating planurile eternităţii. De la ~acografia scrisului fără unitate. De unde urmează că poporul cărui~ îi atribui o cultură trebuie să fie în realitate ceva vi~ si coordonat în directia vietii sale proprii. 82. stânele se vor surpa· stiinta empirică despre vaccinarea oilor se va perfecţiona neînt. Nu numai viaţa materială. rezultă şi o a treia concluzie: Atât civilizaţia. luc:uri ce ies ~i~. care împa. În acest sens. Paris/1912. C1vihzaţ1a samănă deci cu operaţiile aritmetice care nu se rezolvă niciodată fără rest. a trecut la armonia proprie. 83. ca suprema eflorescenţă a simţirii.e~upt 'în şirul secolelor. Latura stiintifică a culturii e de asemenea condamn~tă la imperfectiun'e: la' tot pasul întâlnim resturi. din faptele puse înainte mai sus. Şi în privinţa aceasta. Unul c~ acela a trecut prin panmixia ideilor si a sentime~telor la armonizarea lor· cu alte cuvinte e cult. şi prin concepţia religioasă. dar latura artistică a culturii păsto­ rilor (Miorita) va rămâne etern aceeaşi. deoarece nu putem vorb1 de o cultură univers~lă. ( ·.tale. Glugile ciobanilor din Carpaţi au putrezit şi vor putrezi necontenit. Singură arta si conceptul foarte fin al religiei (al cărei substrat e socoteala cu et~rnitatea 65 ) ne permit să realizăm în sufletul nostru unitatea si echilibrul. Vezi J. cum visau 66 ideologii veacului al XVIII-lea. am putea zice că adevărata cultură este o totalitate individualizată până la limita ei de superlativă armonie şi originalitate. de l~ cacofonia sunetelor nemuzicale si de la schimonoseala formelor plastice după un tipic de împru~ut. . pp. .e de asimilare. Nietz~che avea dreptate să pună atâta preţ pe "unitatea de stil artistic în toate manifestările vitale ale unui popor". adică nişte stări patologice cărora nu le putem afla altă vindecare decât eliminarea elementelor neasimilabile pe de o parte. pe de altă parte o vie activitate de creaţie originală.. sau adoptării unor idei nerumegate şi a unor forme sociale nepotrivite (legi. În sfârşit. precum şi convingerea unei misiuni proprii*.). şi chiar printr-un împrumut inconştient. La conception mecanique de la vie. Căci numai în direcţia aceasta e posibil să realizăm cea mai înaltă potenţă a vieţii. ca orice este document de civilizaţie. nu poate fi vorba de civilizaţie deplină niciodată si nicăieri. pe care inteligenţa omenească nu le poate domina şi armoniza 64 . capătă o mare însemnătate. · Cine are sentimentul temeinic că lumea ar fi în pagubă dacă n-ar exista poporul pe care şi el îl reprezintă (cât de smerită i-ar fi activitatea). * Pentru cine s-a deprins cu o concepţie pozitivă despre viaţă.). poate provoca cn- 141 ze dureroase. instituţii etc. cazurile de pse~do-civilizaţie şi ps~udo-cultură datorite introducerii unor unelte improprii ·(schimbarea costum ulm etc.. poate deveni cineva cult. sut organic. adică nu pot primi nici un element străin decât pe cal. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI mum de care ne putem apropia pe o singură cale: prin artă. Iar cât timp se opreşte pe treapta culturii ştiinţifice unde toate rezultatele circulă cu valori relative.ţelor externe . adăugăm noi. În 'rez~mat: cult ~u poate fi nimeni fără armonie. religie şi ad~miterea unei lumi transcenden. . uşor de împrumutat de la un popor la altul (după cum în latura civilizaţiei uneltele circulă uşor de la o ţară la alta).că deplin sufletul. poporul ca si individul e numai pe calea către cultură. (. orice amestec eterogen. acela a găsit centrul de gravitate al existentei şi nu mai poate rătăci ca un aerolit în sfera vietii altora. LOEB. care pot avea drept urmare chiar pieirea individului sau a poporului respectiv: În cazurile acestea. Din contra.

Toa~e grupările omeneşti. Inuit din Alaska trăiesc cu mult mai bine si stau cu ~ult mai sus decât East-London**. şi numai societăţile ori clasele sociale ajunse la o mare producţie ştiinţifică. ci o bucată de frunză (ceea ce dovedeşte adâncul arhaism al acestei arme). după cum în regmnea temperată a marei industrii acel optimum e reprezentat de oameni de categoria lui Ford şi a fordismului. Ei întrebuinţează expresiile civilizat şi cult ca nişte calificative onorifice. realitate o cercetare demografică şi socială dintre cele mai sugestive. Călătorii care descriu pe aşa-numiţii primitivi (ar trebui -să zicem totdeauna sălbatici67.. după ce s~a oprit câtva timp la strâmtoraţii fuegieni. nici cea mai umilită ho~rdă a sălbatici­ for actuali mi mai poate fi aşezată pe coordonata tehnică aproape de ~ero. altele crescute. 29 şi Der afrikanische Pfeil. Când e vorba să descriem viaţa unui popor sau a unei se- minţii. departe de a· fi uniformă. cit.' ** Vezi ancheta scriitorului american Jack London asupra vietii săracilor din 1 Londra. Aceşti "copii nenorociţi ai clip_ei ~: fată" care mănâncă orisice si beau orisice" .chiar cele mai primitive. sufletul omenesc este ca o grădină cu multe răsaduri. în fine. un lucru e sigur: chiar la cei mai primitivi.. 1899. Iar alături de arcul pygmeilor. e construită în mai multe feluri şi cu mare ingeniozitate. deşi sunt consideraţi ca cei mai de pe ~rmă dintre oameni. p. Die Urgesellschaft und ihre Lebensfiirsorge. întocmai ca orişice sălbăticiune. care ar putea să fie sprijinite cu multe altele tot atât de demonstrative. cu iglul şi kaia~ul său. Chiar pe treptele cele mai de jos ale omenirii actuale. în raport cu subţirimea mânerului este singura· solutie posibilă"*. cu tot titlul său literar.esc unde se întâmplă. vecină cu animalitatea. ca zestre şi organizare. eskimoşii întrec nu numai pe unii rurali din America şi Europa. Apoi săgeata aceasta. iar săgeata e de o fineţe de constructie în adevăr vrednică de admirat. . sub ce~ dintâi tufă. Direcţia săgeţii este asigurată ~u radial sau tangenţial. V. cuprinde în. Alţii consideră ·pe australieni ca cei mai dez~oşteniţi dintre locuitorii planetei. 1912. " Faptele acestea. Eskimosul din Groenlanda cu îmbrăcămintea sa ideal de adecvată zăpezilor. Arcul lor este cel mai : perfecţionat din toată Africa.. iar altele chiar înflorite. p. au totuşi o săgeată înveninată. Oricare ar fi însă clasificarea cea mai aproape de adevăr. Un naturalist atât de imparţial şi atent cum a 'rost Darn:in. dovedesc orişicui că nu' există grupare omenească lipsită de un grad oarecare de civilizatie. mărturiseşte că săgeata boşimană este "cea mai înaltă formă din punct de vedere tehnic"*. -:-:. până la cele mai rudimentare.fectionată este a boşimanilor. Numai grupările omeneşti ajunse pe o treaptă mai înaltă a tehnicei materiale li se par civilizate. ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU DESCRIEREA UNUI POPOR Isprăvind cu determinarea celor două coordonate etnografice. După mărturia unui călător de mare experientă practică. să nu uite că au în faţă nişte valori foarte relative. Iar cei care se minunează de marea civilizaţie americană din momentul de faţă. dar şi unii oameni de ştiinţă suferă de o iluzie.atât sunt de hps1h . care n:~u nici un adăpo~t. săgeata cea mai pe. nu numai profanii. adică de milioane de ani. 143 * K WEULE. reprezintă cea mai înaltă treaptă de civilizatie polară desi această_ ~i':ilizaţie se razem~ pe unelte de acelaşi ~aterial ~a şi' al paleohbcllor. Din contra. Inuit reprezintă aşadar în nordul contine~tului american un fel de optimum al civilizaţiei. care n-au nici o provizie pentru ziua de mâine. prin veninul adunat cu mare primejdie din gura şerpilor.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ o monografie despre săgeţile africane. căci "primitivii" nu mai există de mult) obisnuiesc să afirme că au în faţă cele mai de jos exemplare ale s'peci~i umane. "fixarea aceasta diametrală. Etnografuţ care a scris (. literară ori artistică li se par vrednice de a fi admise în sfera culturii. ci popos. unele abia răsărite. toate societăţile omeneşti. alţii pun pe Wedda sub picioarele tuturor. WEULE. Leipzig.· *'K. De asemenea. aceşti copii ~i pădurilor virgine au atins · un grad de civilizaţie în adevăr remarcabilă. şi deci ca progresiune în seria umană. în unele priviri. Ca adaptare mgenioasă la mediu. ci trăiesc în adevăr "de la mână până la gură". Adevă' ruÎ e că. Despre pygmeu africani se crede de obicei că su'nt ~n fel de caricatură omenească. ni se impun în chip de concluzie următoarele constatări: ') ) A. cum e Londra. Leipzig. nu există grupare omenească lipsită de cultură. niste oameni-maimute care duc o viată cu totul animalică. RAPORTAREA INTEGRALĂ LA CELE DOUĂ COORDONATE. mai jos decât toti stau bosimanii. îi considera pe aceştia ca ultima treaptă. ci printr-o despicătură diametrală. toate dovedesc o civilizaţie care le ridică deasupra animalităţii la o depărtare de mai multe trepte. Le peuple de l'abîme. Pentru etnograf şi etnolog perspectiva este cu totul alta.sunt în poses1~~ unui fond oarecare de civilizatie si de cultură. 27. Pentru Gustav Fritsch. după mărimea şi soiul vânatului. Op. dar şi pe unii orăşeni din mari centre urbane. Considerând evoluţia întregii omeniri. Şi fiindcă anexa aceasta nu e o pană de pasăre.

CI preferă metoda impresionistă. ni-i prezintă pe un plan de intelectualitate apropiat în unele priviri de al contemporanilor lui Homer***. vol. Civilizatia si cultura nu sunt numai expresii laudative. 37. * OSWALD SPENGLER. Fiindcă cele doua noţmm coordonate au un cuprins atât de complex e necesar să-l exp~ir:?-ăm cu des. Iar atitudine~ aceasta trebuie să o păstrăm şi faţă de toate fazele omenirii. urmează vieţii ca moartea. Op.Spengler. p. Intreaga viaţă a speciei noastre trebuie să căutăm a o măsura sub ambele aspecte.socotim msa ca arta ŞI ştiinţa sunt lucruri cu totul deosebite.'Oi!-TAREA TREBUIE SĂ FIE ANALITICĂ. suficien_t sa ~rn~~nm numai tr~I categorii de fapte: h.S. ci şi la a culturii. Der Untergang des Abendlandes. Un contemporan care a trăit între ei şi le-a deprins limba. Cât timp "se realizează cev~ sufletesc. ni se pare neadmisibil. cit. Munchen. . care.· · ( . 26. arborele culturii omeneşti este atât de bogat în ramuri şi în fructe. evoluţiei ca imobilitatea. Das Eskimoleben. 206.. un înţeles neadmisibil. ** K. afirmă autorul.. 165. 87 ş. Se înţelege de la -·-.ed:re mere~ nou. pp. vedere al pedagogiei. I. Dm cele mşirate aci se vede că cei doi termeni a_u la .iviliz. 59 ş.u. 20. 95.tca ··. NANSEN.u. Observatorii atenţi ne-au adus acum mărturii de cel mai mare preţ asupra sufletului sălbaticilor. 220. vor să înceapă cu bar~na . căci despică în chip artifiCial vwţa.___ hazna_ C. Tot aşa polinezienii au câştigat în faţa noastră alt aspect decât acela pe care ni-l descriseseră călătorii din epoca lui Laperouse.. 41 ş. 1926.rim pentru fiecare popor (şi chiar pentru 0 semmţie) toate rubnclle până la cele mai mărunte? Ştii~ţa are nevoie de sistematizare. De aceea. •.. p. de orice grupare omenească ar fi vorba fie chiar o hoardă minusculă omul de ştiinţă trebuie să o raporteze nu numai la coordonata civilizaţiei.sme c~ rubncile. Cook. Ele sunt un sfârşit. oare să urn:-ă. Tangaloa. . pot fi mmulţite.. . CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 145 ele au fost totdeauna atinse cu cea mai intimă necesitate".:*~~ E. fiind ea însăşi un sistem de cunoş~mţe. Dar repetarea unui tipic în descriere poate duce la monotome.va t:ebm_ să ~rmărească atât soiurile de nutrire (veget~lă sau amT?ala). încât cei care cred că europeanul este coroana creaţiunii rămân uimiţi îndată ce privesc mai de aproape fiecare ramură în parte68 • Prin urmare. 310 ş.. II. Munchen. Pentru c.l'u ca Die Kultur der Kulturlosen 69 e un simplu joc de cuvinte. Dm punc~ul de. . 74 ş. Forster etc.aţie. 147. aceste două cuvinte. (De aceea un ti't.. dar ?in punctul de vedere al etnografim.rbia e mai mare.ana. considerată ca criteriu de superioritate în mijlocul triburilor îmbrăcate cu piei! Şi e vrednic de relevat că zestrea culturală a eskimoşilor ne pare şi mai abundentă şi de o calitate mult mai aleasă când trecem de la descrierea lui Nansen sau Amundscn la opera unui etnograf..u. "Civilizaţiile sunt stările cele mai extreme şi mai artificiale de care e capabil un soi mai ales de oameni. 54. Ein Beitrag zur geistigen Kultur der Polynesier.. Aşadar. civilizaţia e moarte. . pp.în civilizaţiile ?ătrâne. Cwlbzaţw este soarta znevitabilă a unei culturi".locumţa) ?I mlJlo_acele de circulaţie. dar * FR. Cine vrea să descrie civilizatia hranei.u. 144 MEHEDINŢI dintre sălbatici găsim nu numai câteva scântei. Berlin (fără an).tulă amănunţime spre a fi înţele. . cat ŞI uneltele care ajută la procurarea hranei: arme~e ŞI sculele necesare păstorului şi plugarului. În figura schematica de la pagma 87 am indicat numai punctele esentiale pe~tr~ a nu co:nplicav tablo~L. pp. ?a expresn pe~tru o succesiune stringentă şi necesara. cunoscând de mic limba şi felul de viaţă al eskimoşilor. ca ŞI cum latura materială si cea sufletească n-ar fi simultane şi inseparabile.. vol. ni s-a parut. poate fi foarte sugestiv să începi descrierea fiecărui popor dintr-un pu~ct de :. unii oameni de stiintă se r~sc de.U. ca ceva succesiv.~u~ai o m~sc~ pentru simple chestii de prepon. adică relevarea trăsături­ la_: c~lor mai p~te~nic:. prin lupta publică sub forma unei întreceri satirice între cei doi adversari*? Arma spiritului.u. 1924. chiar cea mai demonstrativă aparenţa ~e Idee e.. Pe scurt· • cultura e viaţă. satului şi copilăriei sufleteşti (cum o arată arta dorică şi gotică) ca îmbătrânirea sufletului şi oraşul de piatră ori împietritor. RAI. ne-a deschis perspective foarte interesante asupra bogăţiei lor sufleteşti**. . · B. ~nde bă. odată pentru totdeauna rămâne stabilit că.u. 77 ş.. 132 ş. ca ştnnţa mereu m constrmre. adică o idee e transpusă într-o figură istorică vie" atâta vreme se poate vorbi de viaţă şi de cultură. RECHE. RASMUSSEN. felul cum concepe Spengler cele două aspecte.st~~ •. Nansen a relevat cultura morală a eskimoşilor în termeni care nu mai pot fi uitaţi: Ce poate fi mai caracteristic decât înlocuirea duelului cu arme ucigaşe. care până' acuma ' designa~ o ~eclară deos~birc de natură etică. Civilizaţiile sunt un sfârşit irevocabil. urmărirea pas cu pas a tuturor articulaţiilo~ un~i orgamsm. este neasemănat mai util să urmăreşti totdeauna toate articulaţiile materialului etnografic. ci categorii care îm'brăbsează toată viaţa tuturor membrelor omenirii. sub influenţa curentelor moderne care cer peste tot expresivitate şi dinamism.) De asemenea. îndată ce înc~tează acea~ta. care eşi o artă. dar manifestări de cultură pe care cel neprevenit nici n-o bănuieşte la prima vedere. Pentru înt~ia oară. de exempl~. au fost concepute în sen~ pe~l~~tc. Întrebarea e: treb~IC. 85.( derenţa zoolog.

Circulatia >-3 td ~ . Arhitectură geometrică) Ştiinţa (Astrologie. dar şi tipuri • etnografice. Tabloul general al descrierii ar fi deci cam în acest gen: Arta (Lirism. În fine. să-l apere de soare. aus eigenen Beobachtungen 147 Dacă am putea ajunge să stabilim pentru fiecare popor un fel . urmărind pas cu pas toate rubricile materialului descriptiv. 1772. . este numaidecât indicată. et~ nografia ar câştiga considerabil ca ştiinţă descriptivă. Ideea religioasă s-a impus cu o neobişnuită putere organizării sociale. Trecând în sfârşit spre latura culturii. Kopenhagen. Iar corpul e îmbrăcat cu haine largi.Terminologia privitoare la cal e mai bogată decât în orice altă limbă a pământu­ lui . e destul să relevăm că. Am ajunge să deosebim nu numai trepte de civilizaţie şi progres.s_ şi etic e prea cunoscut ca să mai fie nevoie de insistat (Coranul). e caracteristic faptul că nu cunosc decât un fel de turte' de mei. de diagramă a descrierii. arabul se bizuie mai întâi de toate pe hrana animală (cămilă. Beschreibung von Araben. paralelă cu a cămilei). Iar pentru aceasta.::: &d § ~ . Chiar laptele. procedarea analitică. şi lăcustele (uscate ori prăjite). caracterul ei pregnant rel. după cum eskimosul se încalţă cu 5 rânduri de cizme (= ciorapi de piele nerasă)... Chimirul îi serveşte noaptea drept aşternut.. va trebui să subliniem în latura civilizaţiei caracterul pastoral. cit. 54. . 61.SPENGLER. dacă e vorba de poporul arab 70 . cum e şi firesc pentru o ţară pustie şi caldă. etnografilor şi chiar a geografilor.146 ) ) S.. de exemplu.igio. Din partea hranei vegetale.~ ~-~ p. s-a reflectat în ştiinţă (astrologia). Iar interesul poate fi înviorat destul prin punerea într-o lumină mai vie a caracterelor dominante. ·" . slujindu-se de mâna dreaptă. 169. * CARSTEN NIEBUHR. Dacă mai amintim şi cortul. S:O< s:o ~. Astfel. 65. locuitorul pustiei arabice nu posedă mai nimic. cu cât filosofia bergsoniană.' "1 8-o s-s rt-(l) Q. precum şi marea obiş­ nuinţă cu postirea." : . Lucrul e cu atâta mai necesar pentru progresul ştiinţei exacte. culeasă de pe frunzele unor copaci mărăcinoşi. iar în latura culturii pe cel religios. ca unelte în legătură cu hrana. (1 o ~ (1 (1 px s:o ţ. Cu privire la a doua categorie: haina (locuinţa). dar să în• lesnească şi aerisirea. unsoarea întinsă pe piele e un fel de ultim supliment de îmbrăcăminte.. · . cum cere de altfel şi interesul pur ştiinţific.. 33. la un loc.. 62. 110. cu privire la hrană. capră) şi pe o mare sobrietate. ca să nu zicem specii. amestecat cu azimă. îl mănâncă fără lingură.::l ro ?:' N < p. ' ' ' ' \* O.Basm.. 107 83 84 92 116 etc. (') e:. prin influenţa sa mărturisită sau nemărturisită asupra istoricilor. aşa cţtm o găsim la un etnograf care 1-a cunoscut de aproape înainte de a fi venit în contact mai strâns cu civilizaţia europeană*. oaie. Op. Matematică) Religia (Monoteism) Civilizatie Haina (locuinta) . 380. arabul pune pe cap 10-15 învelitori care. am relevat pentru civ'ilizaţia pastorală a arabilor trăsăturile cele mai caracteristice pentru hrană şi locuinţă. pp. 117. care se bizuie mai mult pe lapte decât pe carne şi legume. 113. . 131. prăjite foarte sumar pe cărbuni sau acoperite cu cenuşă (azimă). generale schema descrierii poporului arab. formează o complicată apărare de razele soarelui. Apoi. voU. 122-129. cu privire la mijloacele de circulaţie e suficient să amintim caravana de cămile sau calul pentru călărie. p. . în artă şi în toate manifestările vietii. · und im Lande selbst gesammelten Nachrichten. Dacă mai numărăm şi mana.. 59. postavul de pe umăr (abba) ţine loc de plapumă. De sete. subliniind după însemnătatea compara~ tivă fiecare caracter al civilizaţiei şi al culturii de care e vorba. De exemplu. 64. Înfine. Alchimie.. am înşirat aproape tot ce este esenţial pentru hrana acestui popor. 145. 161. poate răbda până la cinci zile (o adaptare a omului. Oswald Spengler. crede că istoria omenirii poate fi tratată după intuiţia poetică a lui Goethe ca singurul mijloc de cercetare*. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ până la cele mai mici categorii. ·· . ameninţă să devieze cercetarea sistematică spre latura unei "intuiţii" la fel cu a artistului. f Aceasta e în linii.

Prin urmare. numeric precjzat. în orice ştiinţă trebuie urmărite metodic anume categorii. cit. • caracterizarea ar trebui să fie. ci-i poate da numai un relief mai puternic. Lamprecht**. Trebuie să lăsăm să vorbească indicele numeric al uneltelor de vânătoare. ** S. trebui deci analiza cantitativă: Ce dimensiuni trebuie să aibă pendularea turmelor. Siidafrika. etnologia. antropogeografie.esenţă superioară". adică linii de orientare. nu poate răsturna înţelesul termenilor împrumutaţi din botanică şi zoologie. e natural să fie întrebuinţate în sensul lor cel mai general. După cum geografia aşa-zisă "estetică". PASSARGE. aşa că aspectul acelor linii ne poate orienta cu privire la temperatura întregii regiuni. 37. Şi se pronunţă hotărât pentru descrierea care învie peisajul. tot aşa etnografia. C. Leipzig. este foarte legitimă. 1908. p. etnografie.q'X \)n . conduşi de anume forme ale vieţii. Ar trebui să avem diagrame etnografice rezumative. Einfiihrung in das historische Denken.. conceptele de civilizaţie şi cultură. tot astfel un diagram care ar exprima o singUră categorie de * Lucrul prezintă o însemnătate generală. cantitativă. 1912. ca o unitate de măsură ( precisă. Când vorbim de simţul muzical al negrilor** ori de al ' indigenilor din arhipelagul Hawaii***.. nu poate căpăta o reală valoare decât întemeiată pe substratul unei cunoaşteri adânci (analitice şi cantitative) a fenomenelor telurice. fapte bine măsurate. istoricul. nu e de bun augUr pentru cei care doresc progresul ştiinţelor exacte. păgubitoare în primul rând pentru tineret~ . nu-i destul să afirmăm că o populaţie face parte dintre vânători mari sau vânători mici. devme un caracter etnografic vrednic de relevat. Pentru literatura stiintifică română clarificarea acestor termeni e şi mai necesară. a II-a. p. ed. ' 149 popoarele. te gândesti fără de voie la o mare finete de auz si la un fel de compe~saiie între sărăcia vocabularuÎui şi bogăţia simyului muzicaL In orice caz. când vorbeşte de formaţiile v~getale şi . pp. pe cât e posibil. :"** BL. Prin urmare. In starea de azi. 1927. variind însă înţelesul lor după modulaţie şi poziţia verbelor în frază. punând în primul plan ceea ce e viu şi actual. având coloratură etnografică. vol. Istoria omenirii nu va putea niciodată să facă abstracţie de antropologie. ce fel de organizare a păstorilor si ce modalităti de miscare caracterizează nomadismul? ( Aceasta' presupune în'să un ~ad de dezvoltare pe care etnogr~­ fia nu l-a atins încă. Stuttgart. de asemenea. unde fenomenele respective au fost studiate dintr-un punct mai general. ·*** K BREYSIG. când afirmăm că cutare popor e nomad. 142. înainte de a spera să ajungi prin "intuiţie" la formularea rezultatelor într-un ansamblu caracteristic. etnologie şi sociologie. Pentru ca să ajungem a stabili tipuri etnografice de oarecare generalitate.animale. precum şi alte. un fapt ca acesta. Afirmarea că nu mai există alt mijloc (es gibt keine andere) şi relevarea faptului că Goethe ura matematicile. a lui K. dar şi de a explica funcţionarea lui. Kurt Breysig*** şi altor istorici de a găsi fiecare în felul său perioade naturale ori ' trepte în dezvoltarea omenirii şi a stabili unele paralelisme. Dorinţa lui Spengler. Sau. partizan al dinamismului în descriere*. punctul de plecare trebuie să fie numărul şi felul instrumentelor muzicale. Breslau. ** K. 141. relevă cu drept cuvânt că a descrie e mult mai greu decât a explica. pentru ca să se poată vorbi de nomadism? Ce fe_l de animale. Printr-un abuz de stil literar şi fil_osofic în sfera unor cercetări care trebuie să fie exacte şi ca metodă şi ca expnmare.· . IBANEZ. Dar o stiintă complexă (cum sunt cele istorice) nu poate ajunge la form~lar~a unor legi până nu va împrumuta adevărurile găsite în alte ştiinţe. în cazul cel mai favorabil. 165. Dynamische Liinderkunde. nu poate să mutileze ori să devieze înţelesul conceptelor etnografice*. 200. unii confundă încă nomadismul cu transhumanţa. ca să luăm un exemplu mai apropiat. Ar. unii scriitori români au ajuns la ceea ce Humboldt numea saturnalii" poetice şi pseudometafizice. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI * HANS SPETHMANN. care să ne poată da o idee exactă despre treapta relativă a acestui criteriu de cultură. istoria şi sociologia nu vor putea birui numai cu "intuiţia" lor cernerea şi rânduirea enormului material descriptiv care se adună. Der Stufenbau und die Gesetze der Weltgeschichte. cum s-a desprins din adunarea materialului etnografic si etnolo•gic. Talentul nu poate suplini ştiinţa. ar trebui de la gen să trecem la specie ş~ varietate. Etnografii urmăresc aceste încercări cu cel mai viu interes. LAMPRECHT. RAPORTAREA TREBUIE SĂ FIE CANTITATNĂ. După cum biogeograful. 136. când vrea să descrie . Când afli că limba canacilor are numai 32 de cuvinte. Unul dintre cei mai noi metodologi ai geografiei. adică formaţiile etnice. Abia când munca aceasta e împlinită poate veni o descriere dinamică cu adevărat interesantă. Leipzig. nu e altă cale decât cunoaşterea sistematică întemeiată pe o analiză capabilă nu numai de a diseca elementele unui organism. determinându-le prin anume caractere bine definite. ~·"­ Pentru ca descrierea să fie în adevăr precisă. cu asta n-am spus mult. iar muzica lor e de o .. Nomadismul e încă o noţiune generică. Op. După cum izotermele anuale ori lunare rezumă sumedenii de observări culese într-o regiune foarte întinsă. Pentru a ajunge însă la această măiestrie. De exemplu. I.148 S. 1928.

cât * GR. e drept nu admite o cenzură etnografică atât de radicală**. "Nici un lucru şi nici un fenomen dmlume n~ e complet egal cu altul.u:. Istoria Română. spornic ca şi matca de unde ieşise. 208.: VI. ci numai să traduc~m realitatea. Nimicirea dacilor este o iluzie72 • Un popor de dimensiunile celui dac. (la cele pastorale de exemplu). 1886. etnograful nu trebuie să uite că greutăţile_ sale sunt mult mai mari decât ale botanistului ori ale zoologulm sau al«:r cercetători ai lumii concrete. 138. Dar aceasta nu se p~ate. simplificând-o. Xenopol. Dacia. se naşte poporul român.- * HEINRICH RICKERT. dar acesta nu e un motiv de a aJ~nge la · scepticism. c.. p. Fiinţa întreagă a acestuia este fiinţa poporului-rege. când e vorba de a desene CIVIhzaţw ŞI cultura unui popor. G. ne-ar orienta înda~ă. prezmta. am căutat să dovedim că felul acesta de a vedea este neadmisibil. Ca "premise la etnografia şi istoria românească" am pus înainte următoarele fapte: 1. 136. de Traian. voi. und Naturwissenscha{t. 1926. Bucureşti. stăpânitorul lumii. o arie geografică atât de întinsă şi ocrotit de un relief atât de variat (atât din punct de vedere geografic. de origine aproape pur latină. ajunseseră la încheierea că poporul românesc e o formaţie relativ nouă. Iată în ce fel era prezentată originea neamului nostru: "Un popor de munte. ' · · ' .S. cetăţi.ji. după cum am arătat. astfel p:-rsa ~hestiunea.I~I~aţi~I p~storale. viaţa italică înfloreşte repede sub împrejurări priincioase. iar pe de altă parte este eterogena (cu difere~ţe ~neori extrem de fine). grăieşte cu mândrie ciobanul. vceva deos~­ bit. Istoria Românilor din Dacia Tra.' Tubingen. fără o prealabilă descrierev a tuturor grupelor de civilizaţie şi a tuturor cen~:el?r de cultura. 150 ) MEHEDINŢI unelte sau un singur fapt material la toate grupările de un fel. un popor nou se naşte. iar nu de viţă proastă suntem noi Românii». XENOPOL. E bine deci ca etnograful să aibă în~inte difi~ultăţile sarcihei sale descriptive. p. ~su~r~ loculUI pe car~ îl ocupă poporul respectiv pe coordonat~ ci. ca şi oricine aparţine naţionalităţii române"*. Realitatea este deci contu. cel mai strălucit împărat al Romanilor. ea rămâne insolubilă. 31 ş. 1925-1930.. caci. TOCILESCU. Dacii.. Cercetătorii arheologiei dacice şi romane între hotarele noastre şi cei care reprezentau studiile de istorie antică. onc?-ru z~ce.' Cu drept cuvânt vorbind de ştiinţele naturii unii filosofi vorbesc de sincopa cugetării (Ohnmacht des Begriffes)*. de alta noţi­ unile ştiinţifice pe cale de c~ntinuă mo~ifi~are~ Ia~ ~roblema nu~ să copiem realitatea cu ajutorul noţmmlor .iană. des întrebuinţate.A D. **. Consideraţiile sale antropogeografice sunt de-a dreptul naive71. Coloniştii aduşi din părţile romanizate ale imperiului roman se statornicesc în noua provincie. ·• Kulturwissenscha. dar neclar definite. răspândit pe. r::-:. ÎNCHEIERE APLICARE CU PRIVIRE LA POPORUL ROMÂN Cercetarea de faţă n-a fost începută numai din necesitatea de a preciza înţelesul unor noţiuni etnografice. 207. urmând postulatele mai sus indicate. viguros şi. I. colonii şi municipii se înalţă. În cursul de la Universitate. este fiinţa latină . Privind deci poporul în legătură cu pământul şi având mereu înainte intuiţia formelor celor mai arhaice ale vieţii noastre rurale. ed.ua (cu_ tranzLtii foarte fine). aşa cum etnografia ca ştiinţă concretă le va stabili ŞI completa progresiv. Asadar noţiunile ştiinţifice n-o pot cuprmde niciodată în întregime. In genere însă. Fiecare realitate. a III-a. neastâmpărat şi îndrăsneţ. «Neam de împărat.'Chiar filosofii care vorbesc de msuficienţa noţmmlor ştunţi­ fice si recunosc că viata istorică a omenirii nu poate fi redusă la un sistem" n-au pi~rd~t încă speranţa de a ajunge la o "filosofie a istoriei" c~ un sistem general al valorilor omenirii. De o parte sunt faptele. ci şi pentru interes mai apropiat de etnografia poportllui român. ci numai la afirmarea m~todel~r de cer~eta~e ŞI e_:J_CP~­ nere. ca şi plugarul. propriu şi individual". dar felul cum priveşte el poporul şi pământul românesc este de asemenea neorganic şi departe de realitate. pp. este învins şi nimicit .. autorul a prezentat un punct de vedere deosebit de cel care avea credit la sfârşitul secolului trecut. 137. Bucureşti. · ''·· · · ·. ci numai as_emvănă~or (I?a~ mult sau mru puţin) cu eL.

cursul de etnografie a căutat să înfăţişeze viaţa poporului nostru sub alte aspecte. *** Oconferinţă din ciclul organizat de "Uniunea intelectualilor". 1930. **Vezi: [S. este un produs tocmai al vieţii pastorale. 30. Xenopol. 55.u. iar nu un cântec de război. 35. p. românii sunt unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei. Stuttgart. Cât priveşte cultura poporului român.D. Va fi vorba aiurea mai pe larg. Kultur und Mechanih. România. ci mai ales l-a adăpostitcodrul. avem ca document nu numai negoţul de peşte cu coloniile grece. 42. E o ipoteză cu totul simplistă afirmarea că în timpul năvăli­ rilor barbare poporul românesc a scăpat în munţi*.. Aşadar. el e singurul care nu ştie să fi avut o patrie altundeva decât pe pământul unde trăieşte azi**. 65. anticii ne-au păstrat mărturie că podgoria dacică era atât de bogată. de "barbaria" dacilor. Vânătoarea de-a călare este apoi alt document semnificativ. şi uneltele sale. Ca pildă de ingeniozitate mecanică. socoteau că românii în evul mediu au trăit în creierii munţilor. 70 etc. . In orice caz. Mehedinţi]. ** S. Şi. iar pădurile acopereau nu numai muntele. chiar istoricii cu spirit filozofic. nici produsele vieţii psihice a băştina- * E. Este o iluzie de asemenea şi închipuirea că populaţia atât de deasă a Daciei (una dintre provinciile cele mai înfloritoare ale imperiului) a putut fi mutată în sudul Dunării 73 . câmpia (afară de câteva petece de stepă) şi lunea râurilor. 153 Despre tehnica pescuitului în lunea Dunărei şi altor râuri. Mioriţa. În sfârşit. pp. dar concludente. Dacia carpatică şi Dacia pontică.. e de prisos să mai insistăm. (Urmează să apară într-o publicaţie deosebită 75 . 9. ca concluzie a acestor "premise geografice şi etno.Strămutarea poporului de la câmp la munte schimbă şi condiţiile traiului său. 1915. 34. Reamintim aici numai câteva fapte mai generale. faptul precis al unei mari bogăţii de monoxile care au permis lui Alex~ndru Macedon tres_erea unei întregi armate (infanterie şi cavalene) peste Dunăre. Îndeosebi e vrednică de relevat vaccinarea oilor. Mai întâi. dupiA cum era firesc pentru un popor atât de vechi. Chiar şi o industrie apreciabilă am avut. Prin urmare. departe de a fi un popor tânăr.grafice". cerealele menţionate • tot în descrierea lui Arian şi exportul prin porturile Daciei pontice sunt iarăşi dovezi pipăite. . etc. Adevărul geografic şi etnografice altul: nu numai muntele cu depresiunile sale (subcarpatice şi intercarpatice) a adăpostit neamul nostru. 3. 56. în contrazicere cu tot ce cunoaş­ tem din istoria altor popoare. el a dezvoltat o civilizaţie şi o cultură în adevăr remarcabile. începând cu covoarele dunărene (istriana) şi sfârşind cu fel de fel de unelte pentru uşurarea muncii. Etnpgrafia consideră mişcările de populaţie ca ceva foarte obişnuit. ci şi dealul. Le pays et le peuple ro uma in. 21. părinţii noştri ajung cu mase de cavalerie până în Tessalia. . încât a trebuit să fie redusă. 47. 68. . indus în eroare de aceeaşi lipsă a materialului etnografic ca şi Xenopol. II. poporul român a atins o adevărată culminare fată de vecini. * CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Din lipsa de intuiţie a substratului fizic al vieţii şi din ignorarea faptelor etnografice actuale. dar azi e părăsită de toţi. Cu privire la forma cea mai intensă de agricultură: cultura viţei. 17. neamul românesc îşi are originile sale cu mult în trecut. cum socotea Delavrancea**78. dar şi . Am putea adăuga în partea muzicală doina. (p. de lipsa de civilizaţie şi de cultură a masei etnice legată de Dunăre şi Carpaţi. cine vorbeşte de tinereţea poporului român. un obicei vechi "de când e ciobănia". MACH. Aici relevăm numai înalta spiritualitate a dacilor sau a getilor numiti de greci nemuritori"77 şi faptul caracteristic că cel m~i străl~cit docume~t cultural. Caracterizarea unui popor prin munca Bucureşti. · Aşadar. tehnica pastorală era nu mai puţin dezvoltată. reîntorcându-l îndărăt de la viaţa agricolă la una ca şi nomadă". în care . vol. c. muzeul din Munchen (Deutsches Museum) păstrează o roată de moară. iar cupele sunt aşezate într-un plan orizontal76 . MEHEDINŢI. . Lângă continuitatea în timp trebuie să adăugăm şi continuitatea în spaţiul dacic. a II-a Buc. început cu războiul dacic. ale volumului de faţă Gh. ed. In tehnica agricolă.o dispoziţie originală şi totuşi foarte simplă ca construc- (. asimilarea acestor mutări de populaţie cu nişte cataclisme este rodul concepţiei catastrofale care avusese mare răsunet în veacul trecut (Cuvier). G. Vechimea poporului român şi legătura cu elementele · alogene.·.) .152 S. şi din punct de vedere al hainei Concepţia aceasta catastrofală e vegetale) nu putea fi desfiinţat.a cărei axă e verticală. ţie*. 2. Cu privire la civilizaţia românească am schiţat aiurea cadrul ei general***. Iar în cresterea oilor am atins o treaptă remarcabilă faţă de toate popoareie Europei. Istoria Românilor din Dacia Traiană. 63 ş. o manifestare a traiului împrejurul turmelor. ca A. E artificială şi arbitrară începerea unei epoci în istorie odată cu năvălirea goţilor 74 . acela nu respectă înţelesul cuvintelor şi nu şi-a dat niciodată osteneala să analizeze mai de aproape nici tehnica materială a vieţii noastre (de la pescarii Juncii dunărene până la păstorii munţilor). Fenomenul năvălirilor e cu mult mai general şi în timp şi în spaţiu. Pe când cavaleria era încă o raritate în ţările Mediteranei. Faţă de toţi vecinii. 4.).33..

vor fi în curând numai o amintire istorică. formează un capitol vast. Celnicii din care au iesit odinioară Niculiţeştii şi Asăneştii. Încercarea de a preţui un popor după numă­ rul alfabeţilor sau analfabeţilor este. iar după ce obiectul e gata. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 155 ştiinţifică. care cere o muncă enormă şi mulţi cercetători spre a fi dusă cu bine până la capăt. După cum eskimosul. Bucarest. transhumanţa aromânilor e aproape de sfârşit. tot aş~ păstorul român. a saricei dacice. din punctul de vedere al ştiinţei. e o caricatură vrednică de milă. ci şiyrimejduirea neamului românesc din toată Peninsula Balcanică. Dar pentru aceasta.i. cu o serie de mono~afii nu numai despre îmbrăcăminte: căciulă. Cât despre cei care cred că munca aceasta poate fi încă amânată. ci trebuie să faci monografia acestui obiect: să stabileşti mai întâi pe hartă răspândirea lui. cu totul superficială79_ E nevoie deci. care a părăsit solida civilizaţie a cojocului impermeabil. în care se mai oglindea încă ceva din vechea Dacie. fiertul jureghiilor.. să revizuim concepţia despre fiinţa poporului nostru. Trebuie apoi să urmăresti toată' seria formelor. ___:_ Numai trăind efectiv un gen de viaţă poţi ajunge să-I înţelegi şi să-I descrii ca adaptare la mediu. observând toate variantele de formă si delimitându-le regional. . bucium etc. adoptând încălţăminte de fabrică (galosi) a ajuns o caricatură osândită la pieire prin reumatisme si alte' urmări ale dezechilibrului tehnic în care a intrat. şi despre toate instrumentele muzicale: fluier. ca întemeietori de formaţiu'ni politice înainte de Basarabi şi Muşatini.. Nu e vorba de estetică. sarică. deoarece tot ce s-a făcut până azi e 'abia o minimală parte din ceea ce mai rămâne de făcut. dar şi tragică.. trebuie să vezi întrebuintarea lui efectivă cu tot ce se leagă material şi sufleteşte de utili~area practică. zăgâlnă etc. caval. organizarea muzeelor etnografice este o necesitate imediată 81 .. şi alte multe munci în legătură cu îmbrăcămintea. ~~~ . torsul şi uneltele torsului. cu rezultat pozitiv**. a cânepei şi a inului este o adevărată industrie de iarnă. PITTARD. munca de adunare. scărmăna' tullânei şi uneltele de scărmănat. abia atunci vom putea face o paralelă ştiinţifică între viaţa noastră şi viaţa altora. Când vom avea înaintea ochilor toată seria documentelor civilizaţiei legate de pământul pe care ne aflăm. · · ·· ** . opincă etc. Tot aşa şi documentele culturale trebuie adunate cât m~i iute si mai sistematic. tulnic. Etude sur l'indice cephalique en Roumanie. notând până şi eresurile legate de fiecare acţiune caracteristică. spre a găsi forma originară şi a putea hotărî dacă ne găsim în faţa unei creaţii proprii sau a unui împrumut. aceia să-şi amintească nu numai grabnica transformare a elementului rural.Anuarul Comisiunii monumenteloristorice" (secţia pentru Transilvania). inventarul civilizaţiei şi al culturii trebuie cât mai repede continuat şi completat.. glugă. deoarece şi cultura noastră e grav amenintată83. căutând şi înrudirea sau lipsa de înrudir~ cu portul vecinilor. avec un essai de repartition geografique de ce caractere.. E o eroare nu numai ridiculă. ţesutul.). p. păstrare si sistematizare nu mai poate fi amânată o clipă. cojoc. tarea hainelor "moderne" ca un semn de progres în civilizaties2. deoarece toată civilizatia moştenită de la bătrâni e pe cale de vădită risipire şi decadentă. coloratul firelor. Cercetările asupra paleoliticului s-au întins de la Nistru şi Mare până în şesul Tisei. începând cu cele mai vechi timpuri până azi. pentru o măsurare obiectivă a valorii poporului nostru şi pentru a înlesni o descriere etnografică pe cât se poate mai · * E. Pregătirea lânei. ci de stiinta exactă a igienii şi de lipsa de cugetare a celor care consideră' adop. Ne trebuie mai întâi inventarul exact al civilizaţiei autohtone. In urma schimbărilor aduse de războiul mondial (mutări de graniţe. răvar. Mai ales pentru materialul etnografic cuprins încă în circulaţia traiului zilnic. Cluj. 92.fi ţinut seamă şi de latura demografică şi etnografică a statu- şilor acestui pământ. p. Un mare capitol şi un mare capital din viaţa poporului nostru e pe cale de risipire definitivă. pornind de la premise noi. închipuirea c~lor care cred că alfabetul ca indice de progres poate înlocui minunatul echilibni sufletesc pe care îl realizase cultura milenară a poporului îndrumat odinioară de" Zamolxe şi ajuns la o fineţă de acţiuni morale care'îl făcuse aproape creştin înainte de ivirea creştinismului84. Unui antropolog ca Pittard 80 i se pare că nimic nu se opune să admitem continuitatea populaţiei legate de Carpaţi până în perioada neolitică*. cimpoi. ar fi o lucrare din care ar izvorî o lumină nebănuită asupra vieţii poporului nostru "în veacurile unde documentarea istorică e puţină sau aproape absentă. cusutul. croitul. care a părăsit cele cinci perechi de ciorapi blăniţi şi impermeabili. 189. Suntem încredintati că un muzeu complet al vieţii pastorale. Trebuie apoi să urmăreşti fiecare element al hainei în momentul pregătirii. colonizări etc.154 ) ) S.Ca să ştii ce e o glugă. 1927. ci şi despre stână cu toate uneltele ei: crintă. Numai tehnica hainei ar umplea un întreg muzeu. nu e destul să atârni o glugă în cuiul sau în dulapul unui muzeu. Iată de ce. împletitul.. Dacă pripita şi absurda noastră reformă agrară ar . de pe care ploaia se scurgea uşor ca de pe lâna oilor şi s-a coborât la peticăraia cumpărată din industria orăşenească. 1928.

odată cu obiceiurile familiei şi cu graiul. 1 MEHEDINŢI. perspectivele acelei vechi ramuri a neamului românesc ar fi fost altele. poate fi întocmită fără o adâncă. Alături de interesul ştiinţific se mai adaugă şi alte interese de natură practică. ed. vorba altora şi experienţa altora este abia un simulacru al realităţii. unde este mai strimtorat de infiltraţii eterogene. dar şi pedagogia.. un calapod de cugetare şi de simţire. Iar adevărul acesta bate si mai mult la ochi dacă luăm seama În ce fel copiii repetă în oarec~re măsură fazele mai vechi ale grupării etnice din care fac parte. Omul de intuiţie. în cazul nostru. sporindu-1 pe căile cele mai lesnicioase cu putinţă. încărcat în bine sau în rău cu toată moştenirea lăsată de străbuni. Nu numai istoria şi etnografia. adică prima enciclopedic cu care se întâlneşte copilul. Cine crede apoi că o carte de lectură. Abia atunci când din intuiţia vie a traiului cu alte mădulare ale neamului ştii practic cum sunt alţii. trebuie să-1 legăm mai întâi şi mai întâi de toate de viaţa reală a poporului din care face parte. înarmat cu rezultatele etnografiei şi etnologiei. Singura măsură efectivă a valorilor este viaţa vie. cunoaşte însemnătatea unor astfel de manifestări mărunte şi-şi dă seama că educarea tineretului unui popor nu poate să înceapă decât de la copilul-concret. măcar din punct de vedere ştiinţific e ceasul cel din urmă în care ne mai putem împlini datoria de a păstra cel puţin în muzeu mărturia civilizaţiei şi a culturii lor. nu numai că n-a putut fi un punct de sprijin pentru aromâni. iar în prefacerea aceasta va fi ajutată şi de etnografie. respectiv. 1929. Nimic mai etnic decât abecedarul 86 . se. Altă creştere: şcoala ticluită de români face posibilă în- · muncii. pedagogia "naţiona­ lă" se impune de la sine. este . 18 ş. ieşit din cine ştie ce promiscuitate orăşenească. Etnograful vede peste tot deosebiri care nu pot fi trecute cu vederea. nu va putea trăi deplin viaţa sa decât sprijinindu-se pe tot capitalul pozitiv din trecut. nu din vanitate. singura realitate decisivă pentru noi. Deoarece. Prin urmare. Iar o pedagogie naţională fără o conştiinţa naţională rezemată pe cunoaşterea ştiinţifică a civilizaţiei şi culturii naţionale. Orice prunc. Din nenorocire. unde stăpânirea tărânei fusese în trecut ocrotită*. geografia. ' Prin urmare. pentru unele regiuni din cuprinsul pământului românesc şi pentru unele ramuri ale neamului. a V-a pp. Tot aşa: cine crede că istoria. acela cumplit se înşală. Nici harta etnogiafică. e clar că numai o "pedagogie românească" poate folosi în chip real poporului român**. dobândeşte o întreagă avere sufletească. care i-au dat anumite categorii de legături cu lumea dimprejur. ci din necesitate. nici nu bănuieşte ce se ascunde în jocurile şi vorbele copiilor. reforma aceasta. Şi. Pe când viaţa ni le dă direct. nici diagramele cele mai G . ( Prin urmare. care e un monument de eroare economică şi un grav atentat împotriva temeliei etnice a statului. adică o fiinţă care ar fi cam aceeaşi în toate ţările pământului. 157 Experienţa noastră. Şi deasemeni. nici statistica demografică. deoarece tradiţia e ca o potecă bătută şi deci mai uşor de urmat. vor căpăta în scurtă vreme un aspect cu totul nou. Dar acel copil nu există nicăieri. * Pentru întâia oară. după cum pentru fiecare specie animală lumea este o reprezentare deosebită (după cum şi-a putut-o crea prin activitatea şi deci evoluţia milenară a organelor sale de relaţie).S. o lege străinarea pământului românesc! 85 ·· ** S. cum sunt de pildă aromânii. aşa cum ni-l prezintă mediul său etnic. 11. foarte adâncă cunoaştere a vieţii poporului. în ce ne priveşte pe noi. între care relevăm îndeosebi pe cel educativ. adică suma vieţii noastre naţionale. creându-şi mari greutăţi. îţi dai bine seama şi cum eşti. tot aşa copilul. înşală amar. acela se înşală în chip fundamental. conştiinţa naţională nu însemnează să ştii că eşti român şi că trăieşti în cutare parte a pământului românesc. Mulţi pedagogi pleacă şi azi de la concepţia unui copil abstract. o "viaţă amorţită sau chiar moartă". mostenit de la strămosi. zoologia etc. nu e cu putinţă. dar. 156 MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ lui. cine socoteşte că în anii adolescenţei poate introduce pe tânăr în probleme de etică ori de estetică fără o analiză cât mai atentă a fondului etnic propriu. lipsită de originalitate. pot fi aduse la cunoştinţa unui tânăr cu ajutorul unor cărţi făcute penlru uzul altor neamuri. acela rătăceşte sigur calea.u. fărâmând în chip neeconomic proprietatea. care adună în oglinda sufletului etnic atâtea raze din Universul material şi mo• ral câte poate ea cuprinde. iar cunoştinţele dobândite din spusele altora şi din cărţi sunt doar un reflex al vieţii altora.adică în sensul tradiţiilor verificate practic. ca lumina difuză şi scăzută până la limita întunericului. Un om de pripas. Aşadar. Cine îşi închipuie de pildă că poate croi ~~măcar un abecedar fără să ţină socoteală de fondul etnic al copilului. a înlesnit infiltrarea străină până şi în sfera vieţii rurale. înviorând cu metode noi de viaţă elementul autohton tocmai în părţile de miazănoapte (Bucovina şi Maramureş). botanica. dacă e vorba de pregătirea tineretului pentru viaţă (căci el este pătura generatoare a unui neam). Mlădiţa atât de tenace în Pind şi aiurea ar fi putut prinde rădăcini şi în mediul carpatic. ca rezumat al vieţii generaţiilor trecute. . în anul 1929.

filologilor. p. etnograful consideră ca un abuz afirmarea celor • care leagă de fiecare orizont al săpăturilor arheologice ideea de stratificare etnică. 1929.' împărtăşirea efectivă din viaţa altora. ca a paraliticului care vede ceva. Humboldt descrie miscări recente de hoar-· de foarte numeroase (Reisen im europiiische~ und asiatischen Ru-' ssland. II.. Arheologul şi preistmicul. De unde urmează că scoal~ m~ncii" ~o realitate mai cuprinzătoare decât verbiajulla ~~re se opresc atâti mânuitori de formule pedagocice activiste ca formă. Chiar când obiectele respective s-ar găsi în cantitate mare. pot da depozite întregi de schelete animale. nici necropolele sau alte rămăşiţe arheologice în masă nu sunt totdeauna o dovadă de stratificare de populaţie. dacă avem inventariul complet al uneltelor.. oricine se poate apropia de problemele pedagogice şi le poate înfătisa chiar cu stră-~ lucire. cuvântul e potrivit. dar nu poate întinde mâna . In orice caz. la întâmplare. Luat cu înţeles static. In sfârşit.. Când stratigraful vorbeşte de un facies pelagic. De la bordeiul cu pereţi de lut se poate trece foarte bine la casa de lemn sau de cărămizi. sociologilor şi pedagogilor de etnografie se recomandă si din acest punct de vedere. Dar şi aci. ele sigur de natura agentului care a provocat sedimentele de care e vorba. în publicatia festivă: Transilvania Banatul Cri-. practic însă nu poate fi pedagogie fără aut~h. decimate de molimă. · · ' Până atunci. preistorie.. Aceasta presupune şi dep_rmderea de~ munci ef~ctiv cu acele unelte şi încercarea de a preCIZa :raportul mtr~ cantitatea de muncă. voL I. Numerele si figurile nu spun niciodată destul când lipseşte traiul laolaltă. adunarea în muzeu a documentelor civilizatiei si culturii noastre şi o strânsă apropiere a istoricilor. Se poate foarte bine ca ele să fi ajuns acolo pe calea normală a negoţului sau câteodată prin imitare. stabilirea originei şi a originalităţii este una din cele mai încurcate proble" me. Dar cu o condiţie: să nu ne grăbim a-i atribui şi un înţeles dinamic.. începi a avea mai din plin constiinta fiintei etnice din care faci parte. De aceea. arheolovlor. tot aşa foa~ mea ori bolile pot lăsa ici şi colo. unitatea de timp şi pro~usele rezultate. 1855. o concluzie se impune: în starea de azi a stiintei nimeni nu poate fi îndreptăţit să judece în ehi p definitiv civilizatia şi cultura românească. Teoretic. ANEXA! Pag. . 587)~ ' ' . de invazie sau alte cataclisme.. hoarda cu organizarea ei patriarhală se poate pune repede în mişcare şi poate străbate distanţe de sute şi sute de kilometri.. şana şi Maramureş uZ.. trebuie să ţinem seama de o nouă rezervă: nici necropolele nu dovedesc nimic definitiv când e vorba de nomazi.tonie87_ Aşadar. Iar ca o subconcluzie urmează şi constatarea elementară că: educator al tineretului unui popor nu poate fi orice om de pripas sau orice apatic ori sceptic preocupat de sine si de ale sale ci numai cei care au un real temperament de educ~tor (si nici a~eia nu-şi pot împlini menirea lor fără o cunoaştere cât m~i deplină a formaţiunii etnice din care fac parte). . negoţ. Prin firea lor. şi mai greu de hotărât este gradul de originalitate. Berlin. tropogeografic". după cum vitele lor. Ceea 'ce poate afirma de pe acuma etnograful e doar atâta: că în amândouă direcţiile autohtonii nu cedează pasul faţă de nici unul din ele:~entele alogene. ·· · · ' _Mai greu de apreciat e calitatea lor. arheologie etc. nu. Singură prezenţa unui număr mare de necropole străine poate justifica ideea de înnoire a populaţiei. iar în unele priviri le sunt hotărât superiori . Prin urmare. nu ai încă dreptul să vorbeşti de o stratificare de populaţie decât dacă ai avea la îndemână şi documente antropologice (cranii etc. fără invazii şi fără catastrofe. conştiinţa naţională e ~eva pasiv. Câteva obiecte găsite ici şi colo pe o suprafaţă foarte întinsă şi numai în puncte depărtate unele de altele. preţuieşte şi poate chmr doreşte. În determinarea originalităţii trebuie să ţinem seama şi de acest fapt (vezi: S. neamurile nomade se aseamănă cu o armată în mars.. În-· dată ce seceta ameninţă turmele.158 ) S. Coeficientul numeric e uşor de stabilit. "Cadrul an-. -mai ales că şi împrumutul are multe moda~ităţi (pradă..~ imitaţie) şi multe nuanţe. 96.: . .. aşa cum se prezintă în desfă­ şurarea ei zilnică. Abia când ai pus umă­ rulla sarcina comună. 117). ·· · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 159 Încă de timpuriu schimbul a fost posibil. MEHEDINŢI.). dar pasive c~ fond. nu sunt deloc dovadă că o populaţie considerabilă s-a răs---­ pândit peste acel ţinut. nu pot înlocui contactul cu realitatea vie. MEHEDINŢI exacte . îngrămădiri considerabile de morminte. Şi nici atât nu e de ajuns: dacă rămâi numai un privitor contemplator al vieţii celor dimprejur. termenul geologic de facies trebuie întrebuinţat cu mare precauţiune în etnografie. Şi. atât de fragmentar cunoscute. De aceea.

Cuiruinarea civilizaţiei de multe ori nu coincide cu cea mai înaltă potenţă a culturii. ca· şi constatăm maximum de cultură (religioasă-morală) alături de o "mare ~ascensiune în civilizaţie (cereale. • spor de populaţie. OSTWALD. După perioada de creaţie urmează apoi alta. când si cum s-au manifestat în via. când colo. nu la sfârşitul carierei lor CW. podgorie. După Homer vin alexandrinii. altă scă­ dere (regimul turco-fanariot) şi tocmai în secolul al XIX-lea o nouă ascensiune în civilizaţie şi cultură. Iar rolul istoricului şi al etnografului este tocmai de a determina măcar aproximativ curba fiecărui element. Les grands hommes. fenomenul de ridicare sau scădere. 131-147.lminare sau de scădere. e sarcina istoricului să completeze şi să explice cauza variaţiilor. Iată de ce generaţiile care moştenesc mari bogăţii ale civilizaţiei sunt osândite la inferioritate. mine. Chimistul Ostwald a relevat un lucru caracteristic: mai toate descoperirile mari ale geniilor ştiinţifice apar la începutul.). mai ales în latura civilizaţiei. de asemenea elementele culturii. Dar simultaneitatea nu însemnează numaidecât paralelism până la simetrie. Din contra. In ce priveşte poporul din Carpaţi. 27 ş. nu e necesar să insistăm aici. ca necorespunzătoare faptelor. industrie etc. care variază de la regiune la regiune în chip propriu. religioasă etc. ca şi ale civilizaţiei. predecesorii par tineri. după cum primăvara este şi pentru plante şi animale timpul optimum al vieţii. departe de a vedea la el o fază de cultură urmată de alta de civilizaţie. 1912. Pentru a vedea însă clar unde. Pentru ce culminarea puterii creatoare e în primăvara vieţii.u. în care bunurile realizate se răspândesc şi capătă rolul de bunuri . ' Din acest punct de vedere. când în realitate poporul a durat şi durează paralel cu variaţiile măsurate pe cele două coordonate. urmează o scădere. Paris. un ritm mai complicat: în perioada geto-dacă ANEXA II Pag.( ţa poporului nostru momentele de cu.aduce scăderea progresivă a puterilor şi fizice şi sufleteşti ale consumatorului. · ( . sunt simultane şi inseparabile. găsim din contra.). Lipsa de încordare -'. ci poate însemna chiar o reală discordanţă. Dar e în contra realităţii faptelor să vorbim numai de o fază de cultură urmată de alta de civilizaţie (adică de moarte). iar urmaşii slăbănogiţi apar bătrâni (Epigonii). p. Şi astfel. Atât numai că ritmul suirii şi coborârii nu este reprezen~ tat de cultură (ca element ascendent) şi de civilizaţie (ca element descendent ori decadent). Am socotit afirmarea lui Spengler: că civilizaţia cultura ar fi stări succesive. este legitimă preocuparea lui Spengler de a stabili un fel de periodicitate în apariţia unor fenomene istorice.firească pentru cel care stăpâneş­ te de-a gata . ci amândouă coordonatele reflectă când ici. După cum clima fizică are mai multe componente. afirmare politică. cu unele laturi de regres.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 161 şi la alte popoare. prin drept de moştenire. In evul mediu. Spre sfârşit curba se ridică iarăşi: întemeierea principatelor. Se petrece însă atunci un fenomen caracteristic: toţi cei care moştenesc bunurile civilizaţiei acumulate până la dimensiuni mari încep să slăbească. Destul că şi la popoare vedem aplicându-se aceeaşi lege a naturii 88 .sociale. e necesar să ne orientăm după materialul etnografic exprimat în diagrame. . Apoi. înainte de a păşi la descrierea vieţii popoarelor. ci vine de obicei mai târziu. CânJ lucrarea aceasta va fi gata. sau a formula legi valabile pentru toate. prezintă diagrame deosebite.

. ca ispăşire a devastărilor pricinuite de europeni în celelalte continente.RITTER ) În faza continentală. Îndeosebi muntele. fiecare popor raportează evenimentele istorice la un singur orizont. Humboldt adaogă ştiinţei geografice şi o latură estetică. la mijloc. în centrul descrierii sale sta conflictul dintre greci şi perşi. C. ~ 1 . wesentlich. Prin tablourile· naturii (Ansichten der Natur). . ca un fel de «rezerve» destinate de a scăpa de pieire unele formaţii biogeografice.Abia în secolele din urmă se deşteaptă. ca obiect al mâinilor creatorului. -Azi. als Wohnplatz des Menschengeschlechts zu betrachten1. era anticilor cu totul antipatic. elementul estetic e aproape absent.Concepţia generală e cea utili. atât de admirat de moderni. .· tară. . . Ritter )..Herodot vedea «pământul icumenic>> în chipul unui disc. Pământul începe abia acum a deveni «casa de educatie a genului uman» (C. . s-a ivit interesul pentru «parcurile naţionale».INTRODUCERE ÎN GEOGRAFIE PĂMÂNTUL "CASA DE EDUCAŢIE A NEAMULUI OMENESC« Unsere allgemeine Erdkunde hat die Erde. simţul pentru latura pitorească a peisajului.Pesimis· · mul asceţilof creştini întoarce privirile spre natură.

a tuturor prozatonlor clasiCI. 11). L-a străbătut până la Elefantina. Dar nici vechimea monumentelor. In istorie. cu ciudatul său fluviu şi cu monumentele sale străvechi. iar romanii cu sănătatea delicată se * HERODOT. IV-XXN. în felul cum se călătorea cu 500 de ani înainte de Hristos? Câte n-a văzut şi nu va fi admirat inteligentul grec care se arătase aşa de atent la înfăţişarea fenomenelor necunoscute patriei sale! . ** Polybiu. Poate că trecerea atâtor veacuri va fi lărgit experienţa sufletească a omenirii şi să fi adus oarecare înviorare în -stil. când va fi vorba să se descrie frumuseţile pământului acum ceva mai bine cunoscut...z. am cercat să apreciem civilizaţia co~­ impresiile pe care le dobândim din contactul cu literatura geografică. continentală. vrea să nu se ·şteargă cu vremea urma celor făptuite de oameni . Dacă rabilă • WAITZ. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI În capitolul. În adevăr.. înainte ca om~nire~ să fi luat cunostintă de sine printr-o cultură echilibrată) au dezlăntuit asupra pă~â~tului un adevărat cataclism.dacănu repede. iar pe altele ameninţă să le nimicească în germen preţioasa originalitate a culturii lor. ~e1 c~re nu izbutesc la proba de întrecere. . modelul lui Strabo. după o cercetare amănunţită şi nepărtinitoare. c c . · '· 167 Istoricul din Halicarnas e cel dintâi care s-a încumetat la povestirea unei mari drame istorice. «pacea romană>> dăruită de imperiu. --"""". felul pămân­ tului şi. nici măreţia fenomenelor naturii nu-i colorează stilul un moment mă­ car. impresia e departe de a ~ ~avo­ obiectivitatea ne obligă să mărturisim că. Să trecem însă vreo cinci secole** şi să ne oprim la un geograf . faţă de orizontul geografic de atunci. am trecut repede SJ?re ~n fel de haos s~­ cial si cultural care a smintit până în temehe v1aţa popoarelor tinere~ pe unele 'le-a dus la pieire. Pentru a se pregăti în acest scop. 33). e interesantă de analizat descrierea trecerii Alpilor de Hanibal (III. şi din stepa sciţilor până în fundul Egiptului. nici măcar o pagină din ceea ce numim noi astăzi geografie pitorească. V. ci la pas. pnn foame. spunea contimporanilor săi. îi înşiră hotarele până spre pustie. el ocoleşte o bună parte a ţărilor • Mediteranei. tot privind lunga vale dintre cei doi munţi.1. ceea ce pe vremea sa era totuna cu imperiul persan şi Grecia. descrie clima. 484.estui scriitor si în genere. că nu e nici un popor nevredmc de cultură*. p. Mediterana ajunsese abia ca un lac al împărăţiei (mare nostrum). 309).. timp.. pe când amestecul şi ruina etnog~afică nu erau încă prea înaintate. de meserie. B2.si înlesnirea comunicaţiilor (venite amândouă. nicăieri. se ridică cu închipuirea până la timpurile geologice. la Strabo4. 1859. 310). totuşi stilul e sec şi lânced. precum şi cuprinderea lumei vechi aproape într-un singur hotar. Iar pent~ a dovedi aceasta va fi de ajuns o repede ochire asupra literaturu cu caracter geo~afic din timpurile cele mai vechi şi până. a~tăzi. l-a măsurat din ochi şi a controlat întinderea ţării după cadastru. în care au trăit şi au murit strămoşii noştri cei mai apropiaţi. adusese o mare înlesnire a călătoriilor. Totuşi. să zicem. Îşi pusese în gând să istorisească ciocnirea dintre Asia şi Europa. secolul al XIX-l:a a ~on­ tinuat a supune la acelaşi examen de maturitate pe nevarstmcul australian.• . ca şi pe englez. 'În adevăr niciodată ca în vremurile noastre. CI sunt ucisi. modernii. cu fierul. şi nu repede. în ţinutul etiopienilor cu pielea neagră. cum zice el la început. ~ Este vădit că progresele tehnice . în fugă. ». în acest examen. noi. contimporanullui August.. Câţi dintre istoricii lumii de azi se pot lăuda să fi călcat atâta pă­ mânt.Anthropologie. care a fost copiată aproape tot cu aceeaşi · lipsă de relief şi de T. . petrecute pe o scenă de o întin' dere. timporană după * * * din acest punct de vedere. Ceea ce ne atrage mai întâi de toate luarea~ammte !~citire~ ac.. istoric şi geograf ~n acela?1. Şi totuşi. este mdiferenţa lor de'câte ori au prilejul să descrie priveliştile naturii. . el nu vede decât o problemă de mecanică» (lbid. pe samoezi ca şi pe ruşi . Livius (XVI. pe botocud. p. Egiptul îndeosebi. Euterpe.. în alte pnvmţe. Waitz3. ca şi pe portughe. frumuseţile planetei n-au fost'mai adânc înţelese şi mai deplin admirate. omul ~odern s-a aratat ceva mai vrednic de pământul pe care tră­ ieste. <<Herodot din Halicarnas. cu deosebirea că. precedent2 . Astfel se Înfăţişe~ză pământul ca operă a voinţei omeneşti. cu toate că opera sa «luminează ca un so~re» epoca pe care o descrie (MOMMSEN. nu mai pot repeta lecţ1~. îi pironise atenţia*.166 S.. Cu toate călătoriile sale mai întinse decât ale lui Herodot şi Strabo. de la Cartagena până la Babilon. cel puţin pe încetul. nu merită din punctul nostru de vedere vreo mentiune deosebită. când valea Nilului fusese ~n golf al Mediteranei . printr-o absurdă socoteală. Totuşi. ·Să începem cu Herodot.un izvor de mcalculab1la fortă . -~--~~cee~ ce în fata evolutiei planetare e unul şi acelaşi lucru. Din izolarea idili~ă. Atât.

Ba Titu Liviu. Iar despre munţii Asiei Mici***. IV. ad ~xhniam pulchritudinern pic tam. turn his rebus o~nibus. au venit în Elveţia cam 2 1/2 milioane călători . nu se va mai găsi . iar sandalele i-au fost zvârlite înapoi de vulcan**. . iar Virgiliu*******. ba încă mai mult cât toţ1. Geor. a e aerului şi mai ales feeria colorilor din st~ăluc1tul ?.. aceleaşi piscuri de o înălţime ~meţitoare. care mi s-au părut vrednice de credinţă. **** Ad Atticum. pe uscat şi pe apă. V. când începeau căldurile. care pretindea că Empedocle s-a aruncat în crater. după cum este ŞI pană azi obiceiul*. Cu toate ace~tea. şi pe a Pontului şi Marea lui Issus**** (golful Alexandreta)». care azi ne izbeşte aşa de mult prin măretia sa . şi mai rău. a vinului. nici o licărire d~ ~tii ~n ge~ul pitoresc aşa de familiar lit~raturii contemporane. 8. 11. patria sa. aceleaşi drumuri prăpăstioase şi dătătoare de fiori.. . Fără îndoială. cum se duc mulţi azi !a Nice. '' CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 169 de tot nesimţitoare faţă de frumuseţile naturii. . 2.. pomeneşte despre toate: de abundenţa grâului. vorbeşte despre Alpi pe temeiul lui Polybius*. Şi desigur printre autorii. 1. Epp. Les Romains. Ce tera noli putare amab1hora _wn poss~ v. Auzise. de deux mondes. găsesc din belşug stru~r~ p:re. 2. când singur mărturiseşte ce lesne ajunsese cercetarea muntelui. .g[ice]. XII. e caracteristic pentru indiferenţa faţă de munţi faptul că Strabo. De altfel. 33. *** STRABON. la Trma . **** STRABON. p. cei avuţi îşi dau întâ!mre pe ~alul mării la Bajae. pe vârfurile cărora 5'şi găsesc moartea atâţia turişti . 15.. «că muntele Argeu e acoperit de zăpezi eterne şi din vârful său. vorbeşte de urâţenia Alpilor******.ta cu :r-o. Caesar îi trece însă scriind o lucrare de gramatică (De analogia). . no l 'tt · (9) L ens · · • solitudine.?m a~mtinle mele de călătorie. 32. călătorul pomeneşte parcă mai mult spre a arăta lipsa de temeinicie a tradiţiei. după ce August stârpise hoţii şi luase măsuri pentru facerea şoselelor.ea~ta nu se simte nicăieri.admiratori***** adunaţi din toate părţile Europ~i şi chiar din Lumea Nouă şi depărtata Australie. MEHEDINŢI duceau să se întremeze în Egipt.n~nt. e drept. aceiaşi gheţari. «Descrierea (pământului) o voi împrumuta . dă notiţe cu totul sumare. te-. Când Cicero scrie lui Atticus în păduncea de_ pe mal~nle lui Fibrenus. Dar. Vldebens cernere ( 6) . . ac. ochiul vede în acelaşi timp amândouă mările.~ ţmeau lanţ şi petrecerile de asemenea. ?-nuctus • :: . nuci. prospectu malis. . XIV. ~ . leur vie privee. XXI. cu toată lipsa unei hărţi exacte. încât lo~mtor~1. . " Şi dovada cea mai bună despre aceasta e lipsa din descrierile geografice tocmai a elementului.168 S. care s-au suit până sus -'-când e senin. 12. surpnndem _ŞI eate un mome. Neq~e eni~ terras tlb~ sed formam ahquam. Caesar trece Alpii de mai multe ori în curmeziş. numărând frumuseţile Italiei. Intr-un cuvânt: erau tot Alpii de astăzi. 3.muntele. 2. . c~re s-a~ o~upat d~ geografie. calaton:Ie me!e s-au întins din Armenia până la ţărmunle mam Tyr:hem~ne Adit.~****. pp. deşi aceia trebuiau să-i fie mai de aproape cunoscuţi. Urmaş al unei familii nobile. LIVIUS. ale caror _mo~u­ mente erau pline de iscăliturile turiştilor. De Aetna (Vezuviul nu începuse încă erupţiunile).hotarele Etiopiei. ******* VIRGILIUS. u~_bland după lemne. pLe tourisme en Suisse et en France'~ Rev.după cum spun rarii călători. Nu ma1 vorb1_m de calat~orule oarecum obligatorii la Atena. care ~a fi ~t:abatut mai multe tări de cât mine între hm1tele aratate ma1 sus» · . ş_i din informaţ~l~ sc:~se.i. VI.ai fi aşteptat ca aristocratul Strabo sa desene m colon vn ţmutul Iluştrilor săi strămoşi...nt de lirism. PLINIUS. 5. panorama aceasta aşa de largă. .189. XII. ~mpnet_en.o 135-165. . apoi vara. conti~P?~a­ nii săi. chiar ŞI Ia. fi · ·u · .anul acesta aproape 200 . dând 1~ ~ve~lă ? : · !lti_me~taht~te aproape modernă****. Insl?re a~u. iar descrierea vilei lm Plmms ŞI a ImpreJurimilor sale aşa de lăudate*****) ne arată că lumea veche n-a fost V ) * M. cel care văzuse atâtea. Dar adevărul e că nici n-a căutat să le «exploateze» literariceşte. . litore. şi de astă dată. tot ce poate fi mai departe de o descriere pitorească. de la ţărmul Pontulm Euxm pana în. II. Şi la fel e cazul cu toţi pro~atoru d~n ~ntlch1tate. În adev'ăr. .u~ul sing~r. In zece luni (Ianuarie-Noembrie). . 2. *** STRABON. din timp în timp. 1882. 10. Secundurn te nih'l 1 est mihl' .apropi:re. 1903. în 1899. 2. PELLISON. 4. un fel de Ostenda mod~rnă. el se înduioşază. Amasw.IIt~Id~te. pomii sălbatici sunt aşa de numeroş. fata Sardiniei· iar spre miazăzi. Nici chi~r cand vorbeşte de patria sa. şi alţii au dat dovadă de aceeaşi indiferenţă. · ** STRABON. Aveau aceleaşi zăpezi pe vârfuri.rnac sa d upa ce se seut u rav frunza*** · Emotia · msa ' pe care ar fi trebUit 1 0 nască în sufletul călătorului marile asl?ecte ~e apelor. Hb. *****Vezi şi LOUIS FARGES.. _unde v:I:le s. (15)5· exeo inde ante vesperurn. . acest rar instantaneu geografic asupra peninsulei asiatice nu ispiteşte nicidecum pe marele geograf al antichităţii. XII.. 807-811. Aflăm doar că pe munţi: d1~ . ·****** T. · Nimic din toate acestea.~. . la Memphis. ** STRABON. a. Sed neflue haec dtgna longzonbU: Quurnque rnane me in silvarn abstrust· densam et asperam. A călătorit deci şi Strabo. a untului * STRABON.

Ceea ce ne interesează pentru un moment e constatarea ~ceste1 indiferente. şi fiarele pădurii. Ajunşi în forum. se divinizase p~ el însuşi_. Vezi şi L.. după cum era firesc. Cu ~j':. e următoarea: Omul antichit_aţn clasice. de lacun. III. . de oraşe. singur el a fost pedepsit. cel ce fusese censor. Ce deosebire între senina mitologie a grecilor şi melancolia pe care o aduce în suflete concepţia asiatică. FRIEDLĂNDER. * Dar toate au un sfârsit. şi peştii mărilor. MDCCXXX. . Gri~orie.. cu o haină de purpură.Ielr:-Ic.ă~un. pentru grădina bogată în pom1. P. greco-romane. omull~mu vechi avea despre sine o idee.a rămas neîmplinită. 11 duce de acasa». Ascultaţi-} cum scrie către Sf. sta mort~~· având insignele ranf. 146. Şi dacă aşa este. fiindcă avem ocazia să ne întoarcem din nou în Asia Mică. iar pe o năsâlnie acoperită cu purpură şi ~a:ne ph!_le de fi_. cât şi faptele fiecăruia... Vasile cel Mare. . pentru a merita în creştinism graţia renaşterii şi paradisului . Sittengeschichte Roms. . sfântul admiră cascada ce se zăreşte în depărtare. avea lictorii şi toate semnele sale de _onoa~e .. piatra de temelie a doctri~ei creştine este putinţa ridicării omului din păcat. el se ndiCase pe sme pana la I_n~u~I­ rea cu zeii. MEHEDINŢI de lemn.170 S . Naivitatea grandioasă a acestor cere?lon. Cortegiul s~ deschidea cu femeile ce jeleau şi muzicanţi. Fiecare venea 1n carul său. cum adeseori mi-a plutit pe dinaintea ochilor închipuirii>>. cel ce te ridicaseşi alături de zei în păgâ­ nism. Îl alegem înadins. romaine. într~ care unul j)urta o haină la fel cu mortul şi o mască reproducând trăsătunle feţei sale . dacă omul prin păcatul strămoşesc n-ar fi ajuns o fiinţă decăzută. ' *S. pustniceşte în Siria şi Thebaida. pen~ru n~tu~ ra umanizată. umileşte-te în ţărână. ar trebui să zic: dulcele mele visuri. unul dintre scriitorii de seamă ai secolului al IV-lea. Cel ce câştigase un triumf era îmbrăcat cu toga s~ brodată cu aur.. 1890.. N. împreună cu o mizerabilă târâtoare. Urmează apoi descrierea locului pustniciei: un munte înalt. de pildă. la care s. In adevăr. clienţii.. Speranţa de a mă întâlni cu tine..căci după dreptate speranţa a fost numită visul omului treaz . şt monumente. . daca omenirea epocii clasice a avut pentru perceper~a ~olorilor şi a nuanţelor de peisaj acelaşi ochi pe care îl avem not azt? .Tom. din contra. şi anume în ţinutul unde s-a născut Strabo. mtr-un cuvant. • _ «Toti câti pot. udat dinspre miazănoapte cu izvoare răco­ roase şi limpezi. de cele doua mări vecine. 1ar fiu vesteau mulţim~i cu ~orbe cumpătate atât numele. . când lumea clasică. Oricât de curios s-ar părea în primul moment. c1 ma. a vitelor de tot soiul? pomeneşte de primăv:ara veşnică ş3 de iarna prielnică. Abia trecut de 26 de ani. Iar dacă e vorba să înnumărăm cauzele probabtle ale lipsei pit~rescului din operele autorilor clasici. BASÎLII..a temerei de o răsplată crudă în existenţa după moarte. tânărul creştin părăseşte studiile cu ispitele vieţii din Atena. Întregul creştinism n-ar avea nici o noimă. ~bta? mai pu: tem pricepe.urn:a vt. Muntele. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 171 ţncepe să se agite şi să cugete. 1891. cântecul . 125. învălit cu o pădure deasă. .n_ c~ ar merita o deosebită atenţiune. Hist. De aci probabil şi predilecţia celor vec~i pentru pn:rehşti med_w: cre: pentru şesul acoperit cu sămăn. să vină spre a însoţ1 pe LuclUs Aem1hus. minunate toate <<Ca în ziua cea dintâi a creaţiunei>>.ii arat~ că. e concepţia umilită: a egalităţii înaintea păcatului şi r. ( ·· (/ . Să ne oprim. se întinde un plai totdeauna roditor.TUlui celui mai înalt.I degraba deasupra naturii. -potrivit de altfel principiului l~r: nimi_c mă­ reţ. 93. III. In ... dar despre munţi.. cred că am ajuns la capătul rătăcirilor mele. quod non et placrdum sa). p. care cr~de. aburul ce se ridică domol. la poalele muntelui. Apo1 venea procesiunea strămoşilor.ton:l PIO<:selor minciuni ale mitologiei.e n?J~ase. o lume de patricieni. . consul~l purta o to~a tivită cu purpură.ne~u fin. mortul era pus m piCiOare. li se părea barbar. Si câtă realitate trebuie să fi avut o astfel de semnamchipuire pe~tru dânşii. dacă nu e liniştit (nihil magnum. tu. n-~ putem înţele~e dec~t asistând în gând la magnificele lor funerarn. p.•. . care îi· servea doar ca un decor vret. pe care not. • Să mai reamintim disputa de acuma câteva zect de am. cet de a~1. florile. mijlocitorul păcatului. p. iar din piscul unde e coliba.. cet c~ mc~~pmau pe strămosii săi se coborau din care şi se aşezau pe scaune curele. Dumnezeu însă m-a învrednicit să găsesc un loc. Parisis. până în literatură..nimic.. dar tocmai în această perioadă de pesimism avea omul să simtă şi să preţuiască • maj bine frumuseţile pământului pe care trăieşte. apoi îşi aşează coliba pe malurile lui Iris. care adeseon se sfarşeau cu apoteoza sau divinizarea celui răposat*. ·' · . până ce venea rândul numelui şi faptelor celui răposat. prietenul său*: «In sfârşit. Singur cel făcut după chipul şi asemănarea Creatorului căzuse din vrednicia lui. Toate au rămas cum au fost: şi păsările cerului. salbatic ŞI deci fără frumuseţe. şarpele. iar furnicarul plebei din tot imperiul * MOMMSEN. atunci o nouă concepţie de viaţă iese la iveală. e aproape de ruină. una. pentruA calma acopcnta cu vii. prin învierea Mântuitorului şi prin pocă­ inţă în viaţa pământească. îţi vine să zici că el era nu în natura. pedepseşte-ţi corpul cel păcătos. Opera omnia. rudele. venită din ţara stearpă şi urâtă a Siriei şi Palestinei! Iar deosebirea nu va întârzia de a se arăta. . tertius. la Sf.

300.. Nu e de mirare deci.. rugându-se lui Du. un semn că natura începuse a da motive literare mai bogate scriitorilor din ultimele secole ale antichităţii. *** FRANZ RAMSAUER. cobolzi. pe care istoria literaturii nu-l va uita niciodată. iar Carol cel Gros de 7 ori). iar tovarăşii lui Mag~llan au mtrat în Sevilla desculţi şi cu lumânările în mâini.ciobanii căutau să-I spăi. Pierre. Petrarca se hotărăşte să cunoască splendoarea depărtată ... Caracteristică e îndeosebi această «ridicare a sufletului» căci ea. ba. la Amian Marcelin**. \ '·. ~ânte spre a-l întoarce îndărăt - 173 când.natura devine subiect de efuziuni lirice. *--···· ) Evul mediu e în privinţa aceasta. unde a stat un an servit numai de un pescar). stilul car~ impresionează. In orice caz.. CHRYSOSTOME. lmpreună cu fratele său se urcă pe vârful lui Ventoux (de aceeaşi înălţime cu Ceahlăul). loc. LOPEZ.o influenţă direct geografică . S. ca şi în multe altele. 73). pe care si-o înmulteste singur.' . Lira fusese altfel înstrunată şi trebuia să scoată_ alte sunete. balauri. entuziasmul poetului devme o adevărată exaltare sentimentală. apoi treptat va ieşi Ia iveală nota pur romantică şi. legenda înfloreşte şi populează munţii cu tot felul de fantasme: stafii. RAMSAUER. recitând cu solemnitate bucăţi din Confesiu'nile Sf. Alpensagen. Mările şi continentele. şi astfel. că . > Alpenvereins. Tot interesul idilei «Paul et Virginie» stă în pietatea celor două femei şi a copiilor lor. nota aşa-zisă naturalistă. va însoţi literatura descriptivă pâ~ă în vremunle noastre. .. în cele din urmă. 88. cu toată lauda scriitorilor. Si în adevăr. sub inspiraţia bisericii. cu atât coarda sentimentul~i pentru natură va răsuna mai tare. pp. ca ~n motiv muzical. l. ce mare a fost schimbarea petrecută în suflete. dacă muntele va d~vem subiect de deseneri literare si motiv de emotiuni estetice. deutsch. Si când. 1902.. Era firesc să se întâmple astfel. după trei secole de pesimism. devin un fel de revelaţie.>'Y * J. Tot din acest timp avem şi o descriere ceva mai dramatică a trecerii Alpilor. XXIII. a vârfurilor. . ŞI robinsonada de la Vaucluse. 1863~ Tom. u. 172 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI păsărilor . Motivul literar fundamental în «Confesiunea Vicarului din Savoya» e de asemenea priveliştea splendidă a Alpilor. vrăjitoare etc . . La început se vor auzi mai mult note religioase. În schimb însă mari armate îi străbat (Carol cel Mare îşi duce armata peste înălţimile munţilor de cinci ori. Au'~s­ tin. X:V. spre deosebire de măsura severă a clasicilor se iveste tot mai mu~t. Pelerinii trec munţii spre Roma ori spre locurile sfinte.!·• . Cu cât se va lărgi orizontul geografic peste alti munţi. . Columb si cei ce s-au-~­ întors cu dânsul de peste Ocean s-au apropiat de ţăr~ însotiti de rug~ciunile mulţimii către Dumnezeu. după multe greutăţi . cu toate minunatele lor noutăţi. Di.nici un raiu pământesc 'nu e aşa de frumos ca pustiile egiptene»*. Se împli~ise cuvântul profetului Isaia: «Se va bucura desertul. Nu e nevoie de o analiză amănunţită spre a vedea orişicine. Ad~ mirator al naturii (după cum o dovedeşte. d. . <<Dacă mi-am dat atâta osteneală să-mi sui trupul puţin mai aproape de cer. . Acuma intră în literatură si muntele ba chiar si pustiul. alte mări şi alte continente. pe care le zărea de la Avignon. mediocru. înainte de a porni să înconjoare Mrica. . 1893.S. · **** M. Oeuvres completes. cufundati în gândurile lor pioase. demoni. imaginaţia celor ce povestesc des~re ţările şi mările depărtate se înflăcărase. 10. Chryosostom va afirma câţiva ani mai târziu.·~ mai la fie~are pagină un model de romantism pe teme geografice. pustia va sălta de veselie şi va înflori ca crinul>>. pe lângă operele sale. .- * FR. p. care duce pe preotul lui Rousseau la cunostinta divinitătii descoperită astfel prin sentiment. chiar şi la scriitorii de valoare. Alpen in Mittelalter (Zeit. cum să nu caut a-mi ridica şi sufletul într-acolo?»*. Cele dintâi descoperiri geografice sunt însoţite de mari manifestări de pietate. . hb. nu e o împrejurare b~nală că primul ~lpinist e sensibilul poet Petrarca. un paradis****. a căror mică dramă nu capătă relief decât prin coloarea exotică a naturii dintr-o insulă foarte depărtată de Europa. în sfârşit. Vasco da Gama petrece o noapte întreagă pe malul mării. nu prin rati~ne~ rece· iar 'Atala inspiratul episod al unei opere religioase. la care cei vechi aproape nici nu se' gândiseră. cit. iar Ia picioare ză" reş~e Ronul şi în depărtare oglinda mării. . Caracteristic în această privinţă e sfârşitul secolului al XVIII-lea cu Ber~ardin de St. Sf. p. imaginaţia vulgului dăruieşte Alpii şi cu .. mai puţin încântător. aster. O călătorie în Alpi era ceva extraordina~***. cu Rousseau şi începuturile lui Chateaubnand. ŞI I se pare lui singur că ostrovul unde trăia Calypso trebuia să fi fost. VII. ca una ce ammtea «păcăt~sului» splendoarea paradisului pierdut.mnezeu. ** AMMIANI MARCELUNI Rerum gestarum. după cum făgăduiseră pe corabie. 65. ajunge în vârf ŞI vede foarte aproape creştetele albe de zăpadă. bogăţia de coloare şi în cele din urmă moda exotismului.

unde ploaia e necunoscută şi pietrele au fost totuşi netezite prin lungi secole liniştite. Bourii sunt adăpostiţi în grădini sau <<rezerve» şi se aud glasuri în favoarea elefantului . care.1flet marile scene ale naturii.peisajul>> era un slab accesoriu aruncat în fundul tabloului. privite din perspectiva înaltă a ştiinţei şi totdeodată a artei. aproape ae moarte.toră şi pictura.unii numai în zugrăvirea regiunilor polare***. Polarreisen gen. umanitatea s-a obişnuit cu frumuseţile naturii fizice*. în care pitorescul a devenit un element inevitabil (de aceea de multe ori cu totul inferior). RIEHL. şi ne face să bănuim că inima va putea. vin pe la începutul veacului al XIX-lea măiestrele Privelisti ale naturii* datorite lui Alexander .oricare ar mai fi observările de făcut în pri. nenumăratele sale tablouri :din Mrica. prin imagini adecvate. o parte a omenirii în adevăr culte . 57 şi u. fantasmagoria tăcută a luminilor polare. Die Wolken in der Landschaft de Fr. din Iran. p. monotonia pustiilor.se gândeşte să scape ce se mai poate din frumuseţile încă neatinse ale pământului***. şi anume pitorescul serios.vinţa evoluţiei. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI des russischen Malers Borissow. ca un fel de culme literară. ** Revue bleue. nu din nevoia apărării de duşmani. palate scumpe erau aşezate în şesurile cele mai searbede. care s-ar fi oprit neho' tărâtă» în mijlocul haosului. câţi au mai rămas. în care copacii pare că au o viaţă de sine stătătoare) sau la alţi contimporani. De 'la pictorii evului mediu şi ai Renaşterii. care au ră~as până azi modelul descrierilor geografice. după trecere de abia un secol. Mitteilun- 175 care nu poate lăsa nimănui îndoiala. **** P. şi până la moderni (la Kalame bunăoară. p. Apoi întregul secol al XIX-lea. Fără îndoială. Intr-o pagină la dânsul e mai multă coloare decât în toatăopera lui Herodot. . 1902 (3-4) p. fuge de minunatele înălţimi de lângă Heidelberg. unele plante rare de pe vârful munţilor vor fi de asemenea apărate****. a ajuns la o adevărată pletoră de descrieri. pe care scriitorul ştie să o arate. chiar căsuţe modeste caută vederile largi. ci mai ales felul cum se alegea şi se alege azi împrejmuirea locuinţe­ lor. În adevăr. genului pitoresc. izbuteşte să ne dea înfăţişarea locurilor necunoscute şi emoţia. dacă e vorba numai de genul pitoresc. fără să pomenim pe unul dintre contimporanii noştri. 1903. *** PHILIPPOW. Stutt. planeta începe să aibă din ce în ce mai mult şi o însemnătate estetică pentru om. începe a fi mai îmbucurător decât pământul ca operă a voinţei omeneşti. e o notă optimistă faţă de turburarea haotică pomenită la început. în do·~ml figurii omeneşti. Iar azi. vor fi respectaţi până la moarte. se urcă pe vârful înălţimilor sau înaintează în mijlocul apelor mării. dacă am chema ca mar. Furtuna mărilor tropicale. de altfel şi aşa prea sumară. care. cu credinţa că s-a ales împrejurimea cea mai frumoasă din câte se putea. 1900. Mai ales e usor de dovedit aceasta. P. din Orient. ci din admiraţia pentru frumuseţile naturii. 22. 553. Tahiti şi aproape din toate mările 'globului asigură lui Loti printre toţi scriitorii contimpor~ni un loc _deosebit ca exotist şi poet al frumuseţilor pământului**. Deşteptată ca dintr-un vis urât şi speriată de atâtea devastări ale vremurilor din urmă. 1900. Parcul de la Yellowstone. 70. va rămânea neatins ca o podoabă a republicei St. MI'ITEILUNGEN. ** W..E dovedit asadar. de când cu înfiinţarea societă­ ţilor de geografie şi înmulţirea numărului exploratorilor. e un drum imens. peste care soarele se ridică întocmai <<Ca o biată planetă galbenă. tăcerea fantastică --a mărilor îngheţate.e destul să pomenesc numele lui Ruskin . . La religion de la beaute. specializaţi . " Arhitectura ar fi altă dovadă. pe care o nasc în s1. În sfârşit. prin bogăţia scrieilor cu imagini de un caracter special geografic. aurora boreală. în ce grad înalt. Kulturstudien aus drei Jahrhunderten. Ar fi însă nedrept să încheiem această schiţă. cu 'îniminatele sale păduri de brazi şi stejari. cu minunatul său joc de geizeri.174 S. Un singur exemplu: Palatinul Karl Theodor. . 1895 (6) p. admiraţia şi îngrijirea aceasta este prea târzie. această <<mea culpa». S-au făcut societăţi nu numai pentru protecţiunea animalelor. ( ( . Ea dovedeşte că pământul.-Unite. poate fi considerat istoriceşte ca ultimul termen în seria unei lungi evoluţiuni literare.. ca operă a sensibilităţii omeneşti. p. Şi nu numai felul de a clădi.Evident. · * Ansichten der Natur.von Humboldt. 217. *** Reuue de deux monde. în fine. ca urmare a dezvoltării simţului pentru natură.tă simţul pentru partea estetică a naturii s-a afirmat şi s-a împuternicit progresiv cu trecerea secolelor. Ratzel. 714. 1862. la care ·. etude sur John Ruskin . nu mai departe decât acum o sută de ani. . pentru unele din bogăţiile şi frumuseţile planetei. Pierre Loti este fără îndoială cel mai geograf între geografi. dar şi pentru protecţiunea plantelor şi a priveliştilor frumoase. p. Oricum. dând în vorbe iluzia unei mişcări cinematografice. ca în evul mediu. Cedrii Californiei.ajunge să înfrâneze modernă * Deutsche Rundschau. şi croieşte un parc în monotonul şes de la Schwetzing**. cunoscut geografilor ca fondator al academiei pentru adunarea datelor meteorologice (1780).

Ritter. decât istoria în care "sălbaticir' n-au nici un loc.S. a avut o predilecţie deosebită pen. ea a fost schiţată. am cautat dm punctul de vedere al ştiinţelor naturale să fixăm locul omului şi al antropogeografiei în geografie. care sunt atâtea şi atâtea posibilităţi către o cultură superioară. ~ Ştiinţele naturale au făcut din geografte şi etnografie o firească mtroducere la istoria ştiinţifică. şi către o armonie mai înaltă în manifestările planetare. după ce am schiţat evoluţia literaturii geografice. 176 MEHEDINŢI excesul· voinţei. Cosmos. E ~rept. cât o formă a naturii înlănţuită cu tot şirul creaţiunilor. teologic. cele mai mari sunt cele ireparabile. iar acesta ni se pare a fi cel următor: Relaţia dintre fenomenele geografice şi cele istorice atârnă de felul cum concepem relaţia dintre cauzele acestor fenomene. a:e ::n caracter empiric şi nu ne poate servi la dezlegarea chestmnn care face._ .. . 23. ' ' ' Pentru a lămuri şi această problemă. ~itter sau oricare altul.: ~. că dintre toate pierderile. . du priVIre la amestecul precumpănitor al elementului istoric în geografie. Polybiu sau altul. . metafizic. . Cât prive?t~ cauza diferenţierii fenomenelor telurice. Conceptia • materialistă. iar legătura dintre cele două serii de fenomene ne va indica în mod natural şi legătura ce trebuie să existe între stiintele ce se ocupă cu studiul lor. J?acă un istoric. . p~zitiuism: Cornle.··~·····~ t~ 1stone. studiul geografic al pământului. «Priveliştile întinse ne obişnuiesc să socotim fiecare organism ca o parte a totului şi să recunoaştem în plantă şi animal nu atâta individul mărginit sau specia. Buckle. omenirii.. a arătat o aplecare mm mare sau mai mică spre geografie. LEGĂTURA DINTRE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE Istoria conceput(} pragmatic. . Dar prin aceasta am stabilit numai relaţiunea dintre geografie si om nu relatiunea dintre ştiinţa noastră şi istorie. ele ne pun în atingere cu întreaga viaţă a ) pământului*. 1 _. toată cercetarea noastră din capitolele precedente7. devine o disciplină sufletească de o valoare deosebită. Catastro{ismul în luptă cu euoluţiomsmul (sec. Herodot. Str~bo.. şi că mai ales ireparabilă e sluţirea planetei prin stingerea speciilor alese şi îndeosebi prin moartea popoarelor şi pieirea idiomelor.:. cu toată depărtarea în care trăim faţă de atâtea ţări. . poate. acestea sunt cazuri izolate. -Intemeierea antropogeografiei (Hippocrat) deschiPerspectiva d€schisă de de calea spre o concepţie mai realistă.. . ) . Astfel de privelişti lărgesc fiinţa noastră sufletească şi. Cercetarea fenomenelor de ereditate lămureşte rolul gloatei (rasă. popor) şi al personalitătii (omul de Geografia ocupă o sferă mai largă din viata stat) în istorie. după cum îi zicea C. Rămâne acuma să vedem care este cau~a fenomenelor istorice. trebuie să căutăm un punct de vedere mai general. Iar din acest punct de vedere. 1. tema acestui nou capitol. care nu hotărăsc întru nimica problema abstractă a legăturii dintre cele două stiinte. Omenirea va înţelege. c~. «casa de educaţie a genului omenesc». sau dacă un geograf. m pnVIrea generală asupra evoluţiei pământului si a sistemului planetar. al XIX-lea).. · ' · Sunt două căi pe care pornim în cercetarea cauzelor ce produc fenl?menele istorice. -. De a~eea.

t< TH. Sunt atât de cunoscute operele în care acest scriitor încearcă să dovedească legătura dintre mediu şi istorie (până şi în manifestările subtile ale artei) încât nu mai este nevoie să stăruim asupră-i. Arta greacă e senină. Potrivit acestei concepţii. cât timp acest din urmă fenomen social este de obicei rezultatul unei stări sufleteşti în care şi producţia cerealelor joacă un rol vădit. pentru cei care pornesc pe această cale. cei ce primesc punctul de vedere al lui Humboldt simt că. iar imaginaţia lor e "în mod firesc veselă. arată că nu numai viaţa istorică este determinată grosso-modo de mediu. I. . nu e decât un produs al mediului fizic. prin stilul lor vibrant şi prin bogăţia faptelor coordonate cu . În cazul dintâi. din contra. "Natura nu e decât o determinare. Mai ales sunt sugestive. paralel cu direcţia teologică şi metafizică a is" toriei. Şi cum în modul acesta ideea singură îşi pune negaţiunea sa şi devine străină de sine. apă şi locuri) până în vremurile noastre. întemeiat pe rezultatele statisticii. stabilirea unei relaţii între producţiunea · grâului şi numărul căsătoriilor nu este de mirare. Si atunci toată geografia este un simplu corolar al istoriei împre~nă cu toate celelalte ştiinţe ale naturii. care adună rezultatele lor pentru a explica dezvoltarea neamului omenesc . clădeşte edificiul criticii istorice şi H. Philosophie de la nature. cu desăvârsire . spre exemplu. sunt un adevărat monument al direcţiei pozitiviste în istorie. În veacul nostru. o simplă ocazie care să înlesnească manifestarea ideilor pornite din sufletul omenesc. dar cu oarecare variaţii. India. arătând în succesiunea acestor fenomene sociale· o regularitate care în oarecare margini nu se dezminte.. Peru şi Mexic. Descrierile sale asupra legăturii dintre natură şi om în Egipt. şi în aparenţă demonstrative.. istoria ar fi o stiintă subordonată geografiei. Dar mai surprinzătoare este periodicitatea numărului de sinucideri şi a scrisorilor puse la cutie fără adresă*. . Dar oricât de interesante ar fi construcţiile sistemului hegelian şi oricât farmec au avut ele pentru unii din discipolii lui Ritter. după cum reiese aceasta clar din filozofia lui Hegel. prezentate cu atâta relief în primul capitol al operei sale. sub această formă. Grecii au o fineţe "înnăscută". Se înţelege. după care toate manifestările din viaţa popoarelor. caută şi el să arate cu privire la popoarele Europei. Ceea ce arătase Buckle pentru religiunea şi arta indiană. I. unii au ales şi aleg încă în judecarea evenimentelor istorice punctul de vedere al unui materialism (uneori aproape naiv8). ar fi un produs al mediului fizic. ne sugerează credinţa că toată istoria trebuie mai întâi explicată prin mediul geografic. sprijinită pe marile progrese ale ştiinţelor naturale. vioaie" şi pomită spre "fericirea - *HEGEL. 32. BUCKLE. atunci se înţelege de la sine că între fenomenele geografice de o parte şi cele istorice de altă parte (prin urmare şi între geografie şi istorie) trebuie să admitep1 o legătură care poate fi cercetată din acelaşi punct de vedere dm . pozitivistă. ci trebuie considerată ca o determinare în care ea există tot ca idee"*. 188. care par a dovedi existenţa ---unui determinism inflexibil până şi în manifestări ale vieţii foarte 'puţin supuse atenţi unii noastre. Buckle.ii de la care am pomit." "Ideea se manifestă în natură sub forma unei existente străine de ea însăşi. omul şi toate manifestările sale de care ţine seamă istoria. un mod al ideii-natură. atât cele mai simple cât şi cele mai complexe. Taine. 34 passim.o rară silinţă. relaţia din· tre istorie şi ştiinţa naturală a geografiei nu poate fi rezolvată altfel decât speculativ. natura nu trebuie să fie considerată ca o existenţă exterioară faţă de idee . L'Histoire de la civilisation en Angleterre. s-a înfiripat încetul pe încetul direcţia ceastălaltă. dar chiar şi evenimentele mai mărunte. e potrivită să izbească imaginaţia şi să întărească convingerea că baza tuturor explicărilor istorice trebuie căutată în ştiinţele naturale. ( \ c . 179 ··. Chiar alegerea acelor cazuri curioase. care de obicei ni se par dependente de capriciu! aşa-numitului liber arbitru. care am cercetat relaţiunea dintre ştiinţa noastră şi celelalte ştiinţe învecinate. După el. progresul şi prin urmare civilizaţia în general atârnă de evoluţia ideilor. după cum o şi încearcă Hegel. 178 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Ori punem originea tuturor manifestărilor istorice în spiritul omenesc si considerăm acest spirit ca o entitate metafizică ce depăşeşte ~arginea experienţei ştiinţifice.S. . iar aceasta e determinată la rândul ei de mediul geografic al fiecărui popor. Aşa.. ea a ajuns la apogeu. sau. relaţia dintre istorie şi geografie e cât se poate de simplă: toată planeta nu este decât un accident istoric. pro. blema relaţiunii dintre geografie şi istorie nu mai are nici un interes pentru ştiinţele exacte. sunt spirite "clare" şi aplecate "spre dialectică şi sofisme". Vrednic de însemnat între toţi este • istoricul Buckle. · · Dar si în acest caz sunt două moduri deosebite de a răspunde întrebă. Aşa. şi prin urmare [şi] în geografie. Dacă din contra concepem activitatea istorică a neamului omenesc ca o succesiune de fenomene determinate de împrejurările cosmice ale planetei şi considerăm genul uman ca un caz particular în economia globului şi în cosmos. De la opera lui Hippocrat (despre aer. primele capitole în care autorul. Tot în acelaşi sens.

elle l'enveloppe. prininfluenţa condiţiunilor de trai. Din contra. ar forma un singur lanţ neîntrerupt. 101. printr-un materiaJism aproape naiv. Astfel. Azi. Rezultă însă de aici că direcţia materialistă e mai presus de critică. Darwin. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 181 încetul. literaturile sunt fantastice. . influenţa mediului intern este cea hotărâ­ toare. fără de care istoria nici n-ar putea exista. închizându-~e în case solide spre a se apăra de umezeală ca de un duşman. se plie et se petrit sous la pression physique .· . pe care el le determină. astfel de concluzie. · Weissniann. după cum zicea Herder. în toată seria lor de la cele mai vechi până la cele contimporane. pline de negura polară etc. după · care viaţa pe pământ a suferit revoluţiuni şi a fost mereu înnoită prin' creaţi uni speciale. În adevăr. Lupta pentru VIaţa. elle le moule. Astfel. . şi că istoria este o ştiinţă total subordonată geografiei? Nu. ea ni se pare neadmisibilă. marck). cât şi de studiul faunei şi florei contlmporane. manifestată adeseori. că mediul fizic are o influenţă asupra plantelor şi animalelor. II.180 ) S. care m geografie se traduce în "lupta pentru spaţiu". mesohippus. dădu prestigiu acestei teorii înlăturând ca antiştiînţifică vechea concepţie a cataclismelor sa~ a revoluţiilor subite în viaţa plantei. istoria a avut ocazia să încerce în veacul nostru şi direcţia poziti-vistă. În fine. în care toate formele s-au născut încetul cu încetul unele din altele. de exemplu. hipparion şipliohippus).. s-a ivit o nouă doctrină (Treviranus şi La-. · Dacă ne aşezăm în punctul acesta de vedere pentru a privi fenomenele istorice. după direcţia teologică şi metafizică. Tot ştiinţele naturale au venit în ultimele decenii să introducă o însemnată modificare cu privire la teoria mediului. de animal sau de om. dar îndată ce e vorba de modificare şi prin urmare de evoluţi­ unea formelor organice. TAINE. geografia renăscută în acest veac prin lucrările lui Ritter Humboldt si ale altor geografi capătă în ochii unora prestigiul u~ei ştiinţe f~nda­ mentale. et l'argile morale. este evident că istoria toată sau aproape toată . introducând ideea selecţiunii. la rândul său. l'homme neuf et desarnu~ se trouve livre a la nature. cum se părea lui Cu~er ori lui Pallas vechea doctrină a cataclismelor. independent dacă e vorba de plantă. fiindcă aerul Eladei era transparent. "'H.·ar fi o simplă exemplificare a geografiei regionale şi atunci relaţia dintre cele două stiinte învecinate e foarte precisă: istoria este o geografie aplicată sa~ o geografie "în acţiune". ca ocazie pentru dezvoltări stilistice. marea albastră. elle le fayonne. MEHEDINŢI simţurilor". Philosophie de l'art.. orizontul limpede şi înfăţişarea plastică a ţinutului era plină de armonia naturală a liniilor. teoria mediului aplicată la fenomenele )storice s-a născut în urma unei generalizări pripite. când vedem bunăoară că pic~orul calului nu e decât o simplificare crescândă a piciorului cu ma1 multe degete al strămoşilor lui (orohippus. pornind de la ideea că mediul se manifestă în mod suveran în aptitudinile rasei. asa că azi legătura dintre geografie şi istorie ne apare sub o lu~ină destul de deosebită. pe lângă ideea adaptării la mediul fizic. pe la începutul veacului. după care organismele. ea a triumfat contra autoritătii ~~vi~ . "Quand. · · . arta olandeză se resimte de penumbra în care trăiesc cetăţenii Ţărilor de Jos. în urma silintelor animalului de a se întinde după frunza arborilor. contra părerii lui Lamarck şi Darwin. arată. "* 9 etc. mai spre nord. aşadar. Şi astfel. ~u e d~ mirare. în sugestivele sale cercetări publi~ate în 1892. Fireşte. În loc. care în cursul timpului pot să fie tipărite în toate formele imaginabile''. "Organismele după cum vedem se adaptează în aparentă în toate părţile lor cu împrejurările de viaţă cele mai deosebite ·şi ni se înfăţişează astfel ca nişte mase plastice. să se admită o girafă al cărei gât s-a lungit pe . · " Cu toată critica lui Cuvier· şi cu toate că Discours sur les r{woluti~'!s ~e la surfc:_ce du globe era privit ca o mică evanghelie a ştunţe1 desprepamânt. deveni astfel o problemă strâns legată de fizica globului. doctrina influentei mediului ni se pare tot aşa de verosimilă. astfel de teme sunt interesante. Vrednic de însemnat este că Taine le spune toate într-un capitol intitulat "rasa". după cum am zis. de o girafă creată ca să populeze instantaneu unele păduri tropicale. întrucât se constată anu· mite corespondenţe între condiţiile de trai şi organizarea animalelor. contra ştiinţei oficiale. timp de mii şi mii de ani. . Însă oricât de ademenitoare ar fi pentru vanitatea geografului o . toute molie et flexible encore. architerium. In sfărşit. iar spiritul nutrit de ştiinţă exactă a fost foarte accesibil în secolul al XIX-lea la metafore ca "argila morală" şi •altele de acelaşi gen. părerea aceasta a lui Lamarck a fost mai pe u_rmă întărită de paleontologi. dacă începând cu studiul omului preistorrc teorra aceasta a dezvoltării în raport cu mediul fizic a pă­ t~unvs tot mAai adânc în studiul fenomenelor istorice. pe încetul. ·s-a părut mai liniştitor pentru minte şi mai aproape de unele obseivări de fapte.

Indată însă ce e vorbn. a unui popor etc. nici părerea lui Weissmann nu poate fi considerată ca o.] 1. după studiile lui Weissmann. detaliile cb. dacă va semăna tatălui sau mamei ..sgur că ca este iniţial prezentă în celulele germinale. [Leipzig. unde este cauza acestor variaţiuni. c~1 la Buckle ori la Taine. când istoria nu mai e scrisă cu intenţie literară.p:. de câte ori este vorba de fenomenele complexe istorice. [Paris. elementul nemuritor al speciei. chiar din a 36-a parte a unui ou**. urmându-şi calea ei :.~~~-~-~··~·· ( . A WEISS. nu numai psihologiceşte. *... trebuie neapărat să ţinem seamă de influenţa mediu-lui geografic. · trebuie totusi s:\ ne abţinem de la orice amestec al geografiei în acest domeniu n::z. ni se pari. Ba încă sunt atât de multe şi de izbitoare exemplele care arată cât de strâns este legată de mediu viaţa pur animală a genului omenesc. ea l-a dus pe om la lenevie şi la o cumplită mizerie .. relaţia dintre geografie şi studiul fenomenelor istoric~ se limpezeşte: Intrucât e vorba de viaţa somatică sau vegetativă a societăţilor omeneşti. Din clipE cind încep preliminările celei dintâi segmentaţii a celulei-ou. ştiinţă şi alte împrejurări sociale de ordin superior. lipsită de fundamentul geografic.] 390.. 183 însemnată de legile superioare ale mecanicei cereşti.. Ultimele experienţe ale lui ~age. dar acest câmp e restrâns şi formează 0 :nică regiune mobilă împrejurul unui punct central fix. chiar fiziologiceşte vorbind. PESCHEL. Tatus! ::hnâne încă un câmp oarecare şi pentru influenţa condiţiu­ nilo:-~erioare ale existenţei. vi. Şi iarăşi nu mai este nici o îndoială. că cu cât cultura creşte. 154..] 153. Şi iarăşi: cum să înţelegi nepăsarea negrilor care locuiesc în ţinuturi cu termite. poate fi în oan:-csre măsură comparată cu încercarea astrologilor care legau am:me împrejurări sociale de apariţia unei cornete.sJ:. 1892.. evident. unul dintre cunoscătorii cei mai buni ai acestui ţinut. ed. adică a vieţii somatice.-::rc. Un singur trunchi dă atâta făină. care at~l.*_ E drept. ci pur ştiinţifică. ** A:rddves d< ::-.ervat exclusiv istoriei. altfel istoria.if:: şi particularităţile cele mai minuţioase sunt hotărâte . încât astăzi. este destul să pomenim că trunchiul unui palmier care dă sago poate fi întreg transformat în pâine. credem că avem dreptul să scădem cu mult însemnătatea mediului geografic.înr dacă ne întrebăm.\"X.i mai de pc urmă cuvânt al ştiinţei. 391.'î. care de timp îndelur:. Şi atunci. 18771 pp. Iar ceea ce vedem azi a fost şi va fi desigur totdeauna. Wallace. pp.ri civilizat~.rnă de cauze ascunse în misterul moştenirei plasmelor ancestrale. Oricum însă. Dacă locuitorii insulei Noua-Guinee au rămas pe una din treptele cele mai de jos ale culturii. geografia nu mai interesează pe istoric dec<1! .determinarea esenţială a organismului care va deriva din ea. Tot de asemenea. face imposibil aproape orice exerciţiu al prevederii.\L!.-... dacă nu ţii socoteală de voracitatea acestei mici vietăţi (termes bellico~us) care.. VII. devine o poveste deşartă. contra oricărei aşteptări. arată că problema modificării orga::rismelor în raport cu mediul e departe de a fi clarificată. Câteva zile să rămână ruinele de cărbuni părăsite de oamenii ce muncesc în ele si viata unui puternic imperiu. consumând provizia omului (mănâncă şi lemnele). explicarea unui caz mărginit (de exemplu opera unui artist. care va căuta explicarea fenomenelor re..x'<"tive cu ajutorul datelor împrumutate de la psihologie şi de la :llte discipline depărtate de preocuparea geografului. care a putut obţine larve normale din fragmente de ou.. În dărnicia :q.. fără să n~'g. ba chiar a întregii ome1 .""'"'s'ie experimentale. nici nu ne mai putem închi- * O. viaţa materială a popoarelor este cu mii şi mii de fire legată de pământul pe care acele popoare trăiesc.-And e vorba de influenţa mediului asupr~ vieţii vegeiative a pop~. Abhandlungcn [zur Erd.. un blestem nu o binecuvântare". care tind a dovedi că influenţa mediului extern se exercită asupra celulelor somatice elem. opera unui reformator.182 S. de fenomene mai complicate: religiuni. încât influenţa mediului contimporan asupra acelei opere este neglijabilă.aturii a stat blestemul..~uelor. încât se pot scoate din el 1800 de pâinişoare.m cauzalitatea în înţelesul comun al ştiinţei. animale. arte. 1899.::ntul pieritor.c Iar până atunci. adică hrana pe un an întreg. Astfel că în celula germinală se gă­ se. Şi pentru ca să nu se pară această concluzie scoasă cumva dintr-o generalizare pripită. Azi nu mai poate fi pentru nimeni nici o îndoială că de la botocuzii Braziliei până la europenii cei mai civilizaţi. este determinată în mod esenţial de modincările intime din celula germinală... hotă­ rât şi: acesta tot prin ereditate. CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI .. ( .und Volkerkunde. se r~simte .t venea din golul spaţiului.şi că individualitatea. cu atâta legăturile cu mediul teluric devin mai felurite şi mai intime.Essais sur l'heredite.it.o-d organismului este determinat: este hotărât dacă va fi mai IIlBl'::!: ori mai mic. mărturiseşte că "ieftinătatea hranei a fost. de vină este un palmier. Aici ajunşi. a unui artist sau a unei mari pertonalităţi istorice este manifestarea unei moşteniri ancestrale poate atât de depărtată.) prin mediul contimporan ei.

D~ntr~ acele observări privitoare la necesitatea legăturii dintre 1stone Şl geografie. Aceasta nu este o simplă întâmplare. unde autorul pleacă de la ideea aforistic exprimată de C. cu cat este vorba de fenomene sociale mai elementare şi de viaţă vegetativă -cum este cazul totdeaun_a î~ prima fază a tuturor civilizaţiilor şi prin urmare în toate regmmle unde natura opreşte pe om într-o fază de trai rudimenta~ cu at~t gra~iţa _dintre istorie şi geografie este mai nesigură.. nici Australia sau Polinesia contimporană n-au intrat încă decât incidental în marile lucrări istorice ale veacului. . Căci. . cu atâta l~gătura dintre geografie şi istone este mai Staba. nu nupai al naturii fenomenelor de care se ocupă o ştiinţă şi cealaltă. Şi după cum relaţiunea dintre cele două stiinte se traduce în. ce-ar cuprinde o operă istorică asupra eskimoşilor mai mult decât materialul adunat de geografi cu privire !a monotona lor viaţă. dintre care cele mai principale pot fi găsite de cititor înşirate sumar într-un capitol al Antropogeograf"iei**. PESCHEL. iar istoricul devine cu "\' desăvârşire independent de geografie. "căpetenie"*. op. V. . care în dezvoltarea sa socială n-a ajuns să aibă nici măcar vorba ce înseJ. scade în bogăţie potrivit cu latitu--~.··~. care reprezintă preistoria contimporană. C~nd e vorba de interesul practic al compunerii operelor de iston_e Şl de geografie. sunt un avertisment pentru zelul celor ce doresc în istorie o pozitivare mai înaintată decât e posibil în stadiul de faţă al ştiinţei.. cu atât istoria devine mai geografică şi invers. Şi de aceea. că "istoria nu stă lângă nRtură. Literatura geografică a adunat cele dintâi cunoştinţe despre această parte a umanităţii lăsată la o parte de istorici şi este destul de semnificativă împrejurarea că până în prezent nici Mrica.istorice" pentru a fi atras luarea-aminte a celor ce scriu istoria ele sunt numai geografice. pentru toată regiunea aceasta superioară a istoriei. eroarea sa ar fi o simplă chestiune de nuante în caz când n-ar fi fost de vină şi amestecul metafizicei. îndată ce este vorba de astfel de probleme.. ** RATZEL. istoria. Mai tot ce ştim despre barbarii (Naturvălker) contimporani ') este pură geografie. în. aşadar. este cât se poate de adevărat. cum o cunoaştem şi o cultivăm azi. putem afirma că cu cât fenomenele istorice sunt mai complexe şi de un ordin mai înalt (adică privitoare la viaţa ?ufleteasc~ a. VOlkerkunde. sau al studiului acestor ştiinţe. Toate acestea însă privesc numai relatiunea dintre cele două ştiinţe din punct de vedere genenil-abstrac't. Ce ştie să povestească istoricul despre australianul. zice el. trebuie să mai ţinem seamă încă de un factor. este destul să ne oprim atenţiunea asupra unui singur fapt. des repetat de geografi. ed. dm contra. 346. 184 pui povestirea vieţii CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI unui neam fără o suficientă cunoaştere prejurărilor geografice în care acel neam s-a dezvoltat.~ di~ea. se desparte de istorie. nici America.mnă "şef'. ea se mai traduce de aseme~ea "si în măsură de spaţiu: cu cât ne apropiem de ecuator sau de poli. cu cât ne vom coborî în seria veacurilor spre viaţa primitivă a omenirii. Din acest punct de vedere privită relaţiunea celor două ştiinţe. Indată însă ce părăsim viaţa vegetativă la care este a îm- condamnapartea omenirii mai apropiată de animalitate şi ne ridicăm la cercetarea fenomenelor mai complexe. cit. adica una tmde sa se mtegreze în masa celeilalte. cu atât istoria . şi pentru ca să nu i se pară cuiva afirmarea lui Michelet ca o licenţă stilistică din partea unui istoric prea sensibil la partea pitorească a vieţii popoarelor. sau cu cât ne vom coborî azi de la popoarele civilizate şi deci bătrâne spre popoarele sălbatice.se depărtează de geografie. orr:eni_rii). 4. atunci.~ . Deci după ce am considerat legătura dintre istorie şi geografie numai din punctul de vedere al naturii fenomenelor lor. la care îi condamnă o climă antiistorică? lncât dacă Hegel a exclus zona caldă şi pe cea rece din istorie.S. mediul geografic nu mai poate fi utilizat în explicările fenomenelor în chestiune. Din aceasta însă rezultă că legătura dintre istorie şi geografie mai trebuie considerată şi din punctul de vedere al timpului. adică de civilizaţiile înaintate. ci se leagă de o cauză mai adâncă: regiunile pomenite mai sus nu-s încă destul de . măsură de timp. mai mult decât geograful? Şi iarăşi. Ritter. acela al timpului: cu cât ne apropiem de tinereţea omenirii. cu atât elementul geografic este mai indispensabil istoricului. adică de preistorie {fie măcar şi de tă 185 preistoria contimporană).adevăr. Şi invers: cu cât ne apropiem de bătrâneţea pcpoarelor. cea care urmează e capabilă să dee î. ci în natură" . mărginindu-se în sfera explicărilor permise de metoda ei. In adevăr. legate de obicei de individualităţile puternice ale fiecărui popor. . cu atât istoria se apropie mai mult de geografie şi se sprijină mai mult pe aceasta din urmă.L'histoire est d'abord toute geographie" 10 .\tr-o forV * O. atunci raportul dmtre materialul istoric şi geografic ne sugerează multe şi interesante observări.cel puţin cu privire la fenomenele culturale complexe . In rezumat. geografia. Modificările intime ale celuI lelor germinative despre care vorbeşte Weissmann. atât spre poli cât şi spre ecuator. un cuvânt al lui Michelet.

HERDER '• . Acum două mii şi ceva de ani. Nici la 1500. Faptul cel mai caracteristic al timpului de faţă ni se pare acesta: istoria a devenit planetară. dacă ai privi-o ca pe o dramă fără scenă şi fără decorul din fund"*. spre a o scăpa de lovitura tu_nurilor. ci având la îndemână comentariul istoriei. op. ~ Nici la 1860. Polybiu (istoric. înconjurând fiecare insulă cu o perdea de copaci. numai. după ce explorările lui Cook fixaseră destul de exact pe hartă întinderea Oceanului Pacific şi deci proporţia dintre uscat şi apă. iar cârmuitorii ei socoteau că se vor putea apăra de flotele oamenilor albi. Întinderea stăpânirii romane îl uimise pe cel deprins cu statele pitice ale Greciei. 28.S. Aceasta. etnograf şi om de stat) avusese impresia că istoria a devenit universală. * RATZEL. . când Columb se întorsese din Lumea Nouă... istoria nu era încă universală. 186 MEHEDINŢI mă condensată un sfat spre folosul practic al istoricului cât şi al geografului: "practic vorbind. Mediterana şi ţările dimprejur i se păreau centrul universului. Azi. harta (o parte a geografiei) nu trebuie să o citeşti aşa cum stă înainte. când împărăţia japoneză evita încă atingerea cu străinii. înainte de a cere ajutorul istoriei. chiar şi un copil îşi poate da seama cât de îngust era orizontul lui Polybiu. Istoria vine abia în rândul al doilea. ca pe o foaie netedă. cit. ( . ' GEOGRAPHICA FAZELE GEOGRAFICE ALE ISTORIEI OBSERVĂRI GEOPOLITICE [fragment] Istoria este geografie în mişcare. Nici la 1800. şi tot de asemenea. să nu crezi că înţelegi istoria. este în stare să dea întregului înfăţişat în hartă o perspectivă. harta are nevoie imediată de cartea geografică. Atâta numai ar mai fi de adăogat că. geograf. •·. lipsită de perspectivă.

amiralul lui Alexandru Makedon. cu părul creţ şi lânos ca al mieilor. ajutaţi de puzderia insulelor. Abia atunci a început şi omenirea să ia cunoştinţă de unitatea ei antropologică şi biogeografică (Blumenbach 2 ). Iar cât priveşte America şi rasa ce s-a numit mai târziu roşie. târziu de tot s-au stabilit legături între aceste cuiburi de omenire izolată.. În lupta pentru cucerirea spaţiului geografic trebuie să deosebim însă mai multe faze: universală. când vântul.ca şi cum ar fi trăit pe două planete deosebite.) De asemenea. a urmat aşadar o fază oceanică în istoria omenirii. Statul farao: nilor si al chaldeilor habar n-avea de navigaţie. e destul să amintim atât: când Mesopotamia şi Egiptul aveau un trecut istoric de mii de ani. Târziu. Anul 1800 era încă sub zodia continentală. vapoarele au putut urma drumurile cele mai scurte. fără să ştie măcar unul de altul. cu toate că spusese: «geografia este mama istoriei şi a politicei».direcţie (chiar contra vânturilor. dar de isprăvile lor nu auzise încă nimeni . de ritmul alizeelor şi de minunatele lor luntri. Dar faza aceasta n-a început de-a binelea. nici pomeneală. dacă nu i-ar fi văzut în carne ŞI. Napoleon.. erau străine de ocean. nav1gaţi~ mărginindu-se la ţărm (periplu).. considerat azi ca o . Se înţelege. Faptul care a inaugurat deplin faza oceanică a fost o descoperire tehnică: aplicareR aburului la navigaţie __:. cu toată agerimea privirii lui. nici nu s-a gândit la flux şi reflux. Ca o ciudăţenie şi mai mare. MEHEDINŢI Abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Era cât pe ce să-şi piardă vasele şi oastea îmbarcată pe ele. mediteraneii nu ştiau aproape nimic despre lumea de dincolo de cocoaşa Pamirului şi a Tibetului. (Tot pe calea lui.Mediterană engleză». Pliniu mărturisea cu naivitate: Cine ar 'crede că există si oameni negri. Singurul ocean străbătut mai de timpuriu a fost cel Pacific. iar Mediterana ajunsese în plină lumină a epocii greco-romane. l~s al cuvântului. însărcinat să conducă flota din Indus până la gurile Eufratului. Polinezienii. Atlanticul era încă pustiu. mişcându-se pe faţa unui glob geografic. Fiecare trăia închis în orizontul lui. Şi e vrednic de însemnat că legătura s-a făcut mai întâi prin apele oceanului. amintim că Peru şi Mexic. Cuceritorul rămăsese continental. Nu peste Sahara au ajuns popoarele Mediteranei în atingm·e cu rasa neagră.) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 189 De asemenea. In locul zigzagului vaselor cu pânze. trăiau pe acelaşi continent.ptenii aflaseră ceva despre rasa neagră. iar Trafalgar --:. istoria a început a . cu nasuri turtite etc. Istoria antică a fost aşadar continentală în cel mai deplin înţe. unde e aşeza­ ' tă gloata galbenilor. .~ când Bismarck a luat iniţiativa împărţirii tuturor ţi­ nuturilor rămase fără stăpân. decât în momentul când explorările lui Cook au determinat cu destulă aproximaţie întinderea Oceanului planetar. măcar că marea ŞI ocean~lle sta la îndemână. Amiralul cartaginez Hannon 1 a fost un fel de Columb în ce priveş­ te descoperirea Africei «negre». dar şi neamurile ajunse pe o treaptă înaltă de civilizaţie şi de cultură. imperii cu o civilizaţie şi o cultură de • nivelul celei egiptene şi chaldeene. vaporul. Expediţia sa în Rusia era un fel de reeditare a ispră­ vii lui Dariu Histaspe contra sciţilor. se oprea) s-a trecut atunci la navigaţia liberă: oricând şi în~ orice. Atât de străină era lumea continentală de acest ocean. trecerea de la o fază la alta s-a făcut pe nesimţite. Thrm întreagă a intrat atunci în stăpânirea omului. nimeni nu-l trecuse în curmezrş. prin ·atingerea cu ea în valea superioară a Nilului. Nu numai sălbaticii. a curenţilor şi a râurilor). întocmai ca vârful creionului.un episod se. . pe ocean s-au stabilit cele dintâi relaţii mai strâ12se între indo-europeni şi lumea galbenă din Extremul Orient. In sfârşit. traiul omenirii a fost continental. roiau de la un arhipelag la altul. oase? :(Singuri egi. Atât de îngust era orizontul istoric. tot oceanul ne-a purtat spre America şi Australia. B) După faza continentală. Generaţia de la începutul secolului de faţă este contemporana celor dintâi exploratori care au văzut polii planetei si a oamenilor de stat care au împărţit până şi sloii Mediteranei ~rctice si gheturile arhiseculare ale continentului antarctic ajungâ~d la st~agul înfipt în creştetul lui de mâna norvegianului Amundsen. nu cugeta·destul de hologeic 3 sau geopolitic. încât Nearch. ci înconjurând Sahara. De la plutirea cu pânze (nevoiaşă şi chiar paralizată. etc. ) A) Timp de mii şi răsmii de ani.188 S. Oceant_~l Indi~n -:aproape pustiu şi el. au apucat mai târziu şi navigatorii portughezi. Altfel n-ar fi făcut marea greşeală de a vinde Statelor Unite Louisiana şi prin urmare valea lui Mississipi. Ba încă unii monarhi din epoca continentală mergeau până acolo încât chiar interziceau supuşilor construirea corăbiilor! Pentru a vedea cât de mare era înstrăinarea de ocean. Cei din bazinul Mediteranei nici nu visau că dincolo de pustia Saharei trăieşte o întreagă lume cu pielea neagră.· cundar în cadrul războaielor sale.

bursa. Iar rezultatele au fost imense: europenii s-au revăr­ sat asupra tuturor continentelor.. apoi «Mai marea Britanie>>. Până la submarine flota de supr~faţă era decisivă. adevărate <<c~tăţi zburătoare». Ce efecte economice sociale şi politice a avut revoluţia maşinismului. s-a început o fază nouă în viaţa omenirii . este' vădit pentru orişicine că. E pe cale să devină factorul decisiv al războiului.u. Caracteristic pentru înfrăţirea dintre om şi ape în faza ocea_m~ă e faptul_ că tehnica navigaţiei a ajuns să permită chiar u~m sm~r mannar să străbată fără tovarăş orice ocean al pă­ mantulm. In oceanul liber al aerului. După ce timp de opt secole. au făcut din micul arhipeleag aşez~t în nord-vestul Eu~_opei_ centrul relaţiilor mondiale în ce priveşte importul de ma·. iar la începutul războiului mondial avea numai rolul modest de observator. m ch1p firesc.cea atmosferică. După ce la început. C) Faza oceanică· ar fi putut să dureze multă vreme dacă nu s-ar fi ivit un lucru neaşteptat: avionul. izolând repede pe rivalul de pe uscat şi tăindu-i putinţa de aprovizio'nare cu materii prime pentru industrie şi cu hrană pentru populaţie. MEHEDINŢI Trecerea celui dintâi vapor în curmezişul Oceanului Atlantic în 1819. Trilogii. ajutate de cabluri aşezate pe fundul tuturor oceanelor. Istoria acum este nu numai universală. 397 ş. Puterea acestui stat uriaş. încât izolarea a devenit cu neputinţă: nici o naţiune şi nici un stat nu mai poate scăpa de ritmul accelerat al relaţiilor impuse de tehnica circulaţiei moderne. ajutate de secundantii lor au transformat repede un război european în <<război m~ndiaL. avionul apăruse mai mult ca mijloc de sport. Relevăm aici numai atâta: fiind apa mai întinsă decât uscatul cine a~ dob~ndit mai întâi stăpânirea asupra oceanului planeta. etc . a văzut în al doilea război. stăpânirea *Omul de stat.oştri prin tehnica navigaţiei sub apă. ( ( .a oceanică începuse de-a bmelea. a fost totusi o dovadă că omul ajunse_se stăpân pe întinderea apelor şi că fa. apoi o grozavă armă de atac: duce cu o repeziciune înzecită ca a trenurilor infanterie (paraşutişti). adică a industriei mari... Liniile de navig~tie ale <<regatului unit>> Anglia. Scoţia. dar viaţa omenirii este în aşa măsură integrată. aviaţia a adus o nouă revoluţie în circulaJia planetară şi deci în relaţiile economice şi politice dintre ţări. In ziua când Lindberg4 a putut zbura singur peste Atlantic (într-o noapte şi două zile). p. putând ancora în mijlo~ul celor mai' întărâtat~ furtuni şi odihnindu-se ca în portul cel mai linistit când valurile mă~turau puntea micului vas.. am cercat să arătăm altădată*. împreună cu mărfurile lor (fabricate de maşini purtate cu abur şi transportate de vapoare mânate iarăşi de abur. În câteva decenii. de depozite de cărbuni iarăsi în toate mările ---~~~şi oceanele. • :··'- "' . 5. Dacă mai tinem ~eamă şi de Zepelinuri. artilerie (tunuri şi mitraliere). ' ' In ce priveşte transportul. şi nimeni nu se putuse apropia de porturile sale. De la monoxilele de odinioară până la transoceanicele de azi si marile unităti blindate ale forţelor de război (adevăraţi monştri de metal) depărtarea e ca de la pământ la cer. după părerea oamenilor de stat britanici să fie superioară flotei tuturor celorlalte state.. Iar culminarea fazei oceanice a fost atinsă sub ochii :p. a plecat de la început cumpăna în favoarea Angliei. a încetat dintr-odată de a mai fi izolat. necum să vatăme populaţia din mijlocul insulelor.cu adevărat mondial acesta . Marea Britanie. exportul de cărbuni şi de mărfuri fabricate. el a ajuns repede mijloc de transporturi comerciale pentru mărfuri uşoare şi călători.. Şi astfel' apare în secolul al XIX-lea cel mai întins dintre toate statele câte văzuse până atunci p~an:ta. arhipelagul britanic nu mai văzuse nici o invazie. acela. bizuit pe cea mai puternică flotă şi pe ceea ce numea el «splendidă izolare». precum şi cantităţi enorme de explozibile.o armată de zburători deasupra porturilor. cu posesiuni raspand1te pe toată faţa globului.. ca în faza oceanică.190 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ S . tehnica a ajuns să împlinească prin circulaţi~ în aer roluri cu mult superioare circulaţiei pe uscat ori pe apă. 191 oceanului. Cel mai mare stat al planetei. avioane zburând pe deasupra vânturilor (până aproape de stratosferă) pot stabili de la un continent la altul şi peste continente şi mări legături mai scurte şi neasemănat mai repezi decât cele oceanice. se reazemă întâi de toate pe flota. măcar că durase 25 de zile. în faza atmosferică. cum le arată şi numele). p. vasele au căpătat dimensiuni care le ·aseamănă cu nişte <<cetăţi plutitoare>>. uzinelor si tuturor centrelor sale industriale si militare. tern pnme. Un francez (Gerbault) a trecut si Atlanticul si Pacificul cu un mic yacht. banca. In marea încăierare dintre Angli~ şi Germama (1914-1918) care. care trebuia. înlocuind sarcina de cercetaş a cavaleriei. a putut stăpâni comunicatiile dintre toate continentele şi deci negoţul mondial. devenit «Marea 'Britanie».. şi Irlanda.

omul era tot atât de bogat. Formele de cultură economică:-··~-···----···~~···vânătoare. a ajuns azi bogat (adică înzestrat cu multe înlesniri pentru trai). industrie. comerţ ) De obicei. ci e o născocire omenească. pietre şi metale şi-a făcut o sumă de unelte.GEOGRAFIA ECONOMICĂ ) OMUL CA FACTOR ECONOMIC. cum era la început.) au mare însemnătate. precum şi o mulţime de animale care să-i dea hrană şi îmbrăcăminte. Ar fi mai drept să se înceapă cu o privire asupra oamenilor. Şi astfel. se începe cercetarea avuţiei unei ţări cu o pnv1re asupra pământului ei. Pe unul şi acelaşi pământ. Prin urmare. altul e' bogat. din lipsit şi neajutorat. care-i înzecesc şi-i însutesc puterile. În Alaska (la Kloţtdyke). cu ce se va îmbr. râurile ca mijloc de transport etc. Pentru ce? "Factorii naturali ai bogăţiei" (adică plantele. ci omul. un neam e sărac. nu pământul e izvorul bogătiei. iar din lemne. mineralele.. păstorie._ăca şi unde se va adăposti. eskimosul abia trăieşte din pescuit şi vânat. La început. animalele. ca şi lupul din pădure sau altă sălbăticiune care trăieşte de azi pe mâine. suferind . a trebuit să treacă mii şi mii de ani. Până să ajungă a avea un trai mai tihnit adică să ştie din vreme ce va mânca. agricultură. dar bogăţia nu e lucru natural. In acest răstimp. el s-a deprins a creşte înadins o sumedenie de plante (ierburi şi pomi).

un fel de Paris al antichităţii .nici chiar acolo unde lipseşte antropofagia. care nu pricep nimic din agricultura cu irigaţie.. Aşadar. De aceea. boalele cele mai multe ale primitivilor de azi vin din foame..De obicei.194 S.. apoi le mănâncă. Dar. mereu poame pe copaci .. Jumătate din copii mor înainte de 20 de ani. ca pisoii sau căţeii .Cât despre putreziciuni. greutatea cea mai mare e alta: lipsa de hrană.Să · vedem deci treptele dezvoltării economice a omenirii.azi ră­ tăcesc nomazi de neam arab. Pieile-Roşii din Brazilia. ia~ pruncii sunt lepădaţi. cimitirele sunt păzite de străjeri ţnarmaţi. sprijinind un pod de frunziş. la 6 femei abia vezi un copil. ei răspund că "doar nu mănâncă şi mirosul").E aşa de cumplită lipsa. Mai întâi. în tăce­ rea aceea grozavă. e greu să ghicim. femeile . Pădurile ecuatoriale sunt nu se poate mai puţin prjelnice pentru viaţa omului. În şesurile Mesopotamiei.. cum sunt şerpii şi alte jivine lacome.-~~~ A. omul ca factor economic (adică: omul ca izvor de bo.Copiii. bătrânii.. Până atunci suge însă la mamă.. după cum socotim şi despre primitivii 1 din ţările calde (negrii din pădurile ecuatoriale. si de obicei cei slabi sunt totdeauna în primejdie de a fi ucişi. omul se simte acolo închis ca într-~ puşcă­ ' rie. fiecare ţinut trebuie mai întâi după omul care îl stăpâneşte ::. ceea ce nu se întâmplă decât la făpturile de tot greţoase. . E destul să schimbi locuitorii unei tări si să aduci altii în loc. De aceea. ( ( ·- . Adevărul e cu desăvârşire altfel. STAREA PRIMITIVĂ . întocmai ca si • locuitorii din regiunile polare.Mijlocia vieţii este de 13-15 ani. primitivii consideră chiar hoiturile ca o mană cerească. .. sunt întunecate şi umede. iar alţii mănâncă ţărână (litofagi). când e vorba de avuţia unei ţări. Sălbaticii din ţinuturile ecuatoriale suferă mereu de foame. unde se înălţa acuma vreo 2500 de ani minunatul Babilon . pe când americanul din Statele Unite îşi face hotele luxoase şi sfredeleşte pământul îngheţat ca să caute aur. încât unii au o curea anume ("cureaua de foamete"). numai să înşele cu ceva stomacul.. In schimb.. . care veşnic foiesc incoace si încolo după hrană. unde azi e nisip pustiu creştea odinioară un orz cu foaia lată ca a păpuşoiu­ lui . prin care lumina soarelui abia răzbeşte . li L' Cum va fi fost omul la început.numai să le găsească. cu care strâng pântecele să nu ghiorăie. ..Olandezii ar schimba în zece ani toată lunea Dunării. Inchipuieşte-ţi o sumedenie de trunchiuri ca nişte coloane. E destul să întindă mâna şi să ducă hrana la gură . pentru ca înlesnirile traiului să se schi~be 'îndată. Ca să se vadă ce însemnează lipsa. iar dacă asculţi cu luare-aminte.. căci de mintea lui atârnă felul plantelor şi al animalelor sau întrebuinţarea avuţiilor de sub pământ. aşa că bătrâni nu se văd mai nicăieri. Dorinta lor de toate zilele e să mănânce o dată până să se sature. La 6 ani. ne închipuim că a dus un trai destul de înlesnit. plină de crengi şi de frunze putrede . pe acelea le mănâncă cu bucurie... De aceea. Călătorii spun că samănă mai degrabă cu o pivniţă întunecată. mereu verdeaţă şi flori.). Negrii Fang (Congo francez) îţi fac impresia unor lapturi sperioase şi totdeauna gata de fugă . fie în rău. auzi foşnetul jivinelor mărunte: insecte.. începe fiecare a-şi căuta hrana. când văd usturoi si unele br~nzeturi europene. În loc de a fi preţuită hrana proaspătă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 195 lilieci şi alte vietăţi înfometate.i-l lucrează. Tot lipsa de hrană explică n~mărul mic al populaţiilor primitive şi viaţa scurtă a sălbaticilor. ca în ţările unde omul este îndestulat. Asta lămureşte pentru ce sălbaticii lasă de obicei cărnurile să putrezească.. Venind însă englezii în locul turcilor. deoarece negrii dezgroapă cadavrele şi le mănâncă. Peste tot.. măsurat ------. omul mănâncă de viu pe alt om. (Când europenii se miră de gustul lor pentru cărnuri stricate. (Eskimoşii sug până la 12 ani. umezeală şi lunecuş.ce~a ce se întâmplă rar de tot. reptile. e destul să pomenim că în unele colonii europene (Congo). prea dospite. găţie) e cel dintâi lucru pe care trebuie să-1 cercetăm. MEHEDINŢI cumplit de foame. . . temeiul rodniciei de odinioară a acelui ţinut. · Insă urmarea cea mai grozavă a foamei e alta: canibalismul sau "antropofagia" 2 : adică. ei arată o mare greaţă.fi~ în bine. veşnic ascunse sub zăpezi.. papuaşii din Noua Guinee) că duc o viaţă plină de toate deslatările raiului: mereu cald. . ţara unde curg Tigrul şi Eufratul va ajunge în scurtă vreme iarăşi unul din grânarele lumn. . In Congo.

nu ştim. şi tot nu se astâmpără. tot ce nu e pus la adăpost muce- zeşte şi putrezeşte.?u drept cuvânt . adică naşterea ŞL creşter. Mesopo.cocind unelte tot mai bune. adică nu are nici un preţ.a bog_aţwL. ţanţam ŞI altejivine care. cască . după obiceiul locului..Deocamdată îi mergea bine acolo: stăpânul îl hrănea cu îndestulare. (Când vede pe un european că are ce-i trebuie: mâncare şi haine. -:. pentru sălbatic. este cu desăvârşire streină de cugetul omului sălbatic.. timpul null~--­ există.c'um se explică această schimbare atât de înceată? Şi pentru ce unele părţi din omenire au înaintat mai re: pede. se aşază iarăşi la odihnă.u el. încât nici de moarte nu se teme. . de bună seamă. ŞI omul de odinioară care se hrănea cu ce găsea şi nu putea scăpa de fiare decât asc~nzându-se. proastă şi neajutorată de la început a ajuns pe treapta pnmitivilor de azi. calea progresului Cele spuse mai sus arată că omul n-a putut să se deştepte în ţă­ rile calde şi să adune avere. . ţânţarn. .un vâslaş fără per~che Şl un vânător foarte iscusit .Nici nu-i trece prin minte să agonisească avere. . Şi când îţi vinde o marfă pe loc. nu-i de mirare că omul primitiv a trăit aci mii de ani. pl~gă veşmc~. a) Cauzele întârzierii în starea primitivă. dar 197 ' .putem zice că averea nu este un lucru natural. pe aceeaşi treaptă cu fiarele. ·. . care. ' şi haina. ca să-I îngraşe până la sorocul când era să fie căsăpit. ~:•Dar chiar hrana. În adevăr. · . ' ' .. nă::.birueşte chiar ursul polar). purtarea aceasta este pentru un primitiv ceva cu totul neînţeles. Nu numai mermdea " Prin urmare. Fiul trăieşte întocmai ~~ părintii. necum la început. Primitivii de azi sunt departe de a ne putea arăta treapta cea mai de jos a vietii omeneşti. cu gândul la viitor. 196 CIVILIZAŢIE ŞI CUL'TURĂ MEHEDINŢI Din cele înşirate până aci. b) Pornirea pe.etc. căpitanul l-a chemat să se suie pe vapor.îi fac viaţa aproape cu nepu~inţ~. În adevăr. adică să muncească. Dar şi mai primejdioase er~u. ~ ta... nu putea fi păstrată. Între eskimosul (care e . Mănâncă ce se întâmplă la îndemână. a fost m ţănle calde dm~re Asia si Australia omul avea să lupte cu animale foarte puterniCe (leu.. iar altele mai încet? De ce atâr~ă repeziciun:a. pent. Ce avea să se întâmple cu el în ziua aceea. . aruncata dtmmeaţa. hienă.. . ci numai acolo unde clima îi îngăduia să păstreze hrana şi-l silea să se opintească mai mult spre a o dobândi. ci se sl~je~ ca unelte de crengi rupte din copaci sau de pietre cu~ese la întâmplare. De milă. In patria sa. sunt o. c~ o ~prava a omuluL adunată. Chiar şi azi.. o gaseşb până seara sfredelită pe dedesubt!) Lăcustele de asemene~ n~vă­ lesccu grămada şi strâng orice urmă deverdeaţă. Puterea de închipuire. . depărtarea e ca de la cer la pământ. el cere tot acelaşi preţ. până ce biata făptură omeneasc~: slabă. Putem zice că munca. cu frigurile pe care le pricinuiesc. şi când face un drum de mai multe zile până la un târg. ca să-1 facă scăpat. despre ce va fi mai târziu. îşi dezmorţeşte puţin mădularele. Acuma se afla în robie şi.). de asta nici nu-şi bătea capul. Pentru el nu există viitor. viaţa se preface foarte pe încetul. care n-avea mc1 atat. omizile. rezultă că în starea naturală (adică în sălbăticie) omul nu cunoaşte bogăţia nici azi. (0 scândură. Dar robul nici nu s-a urnit. tigru. Pe când englezul zice: timpul e ban 3 . Cât va fi durat starea de curată sălbăticie.. apoi.S. un negru care are arc şi săgeţi. . adică lucrarea făcută înadins.:'ie: tătile mărunte· îndeosebi furnicile.~t de peste 100 m lăţime şi nu se sfiesc nici de flăcări. cele dintâi ţinuturi unde omul s-a deşteptat mai mult şi a ajuns la o gospodărie mai deplină sunt: valea Nilului. şi caută hrană. îndată ce şi-a potolit foamea. ~rogresulm gospodăriei omeneşti. Totusi vedem că acesti primitivi stau locului. . viaţa unui indigen este nu se poate mai simplă: înda1{1 ce se scoală. Cu dre~t cuvânt· s-a zis că adevărata fiară în regmmle ecuatonale este msecw ) !ar . ·. Starea lui obişnuită e trândăvia şi de aceea fiul trăieşte întocmai ca părinţii. avea să fie ucis într-o bună zi şi ospătat de stăpân. . adică de la mână până la gură. este un om_ t~re _ciVI: lizat fată de omul neajutorat de odinioară. ci munceşte(!). -cum ar fi pentru noi faptele unui nebun).:. . care scapă de concurenţa animalelor nuci ŞI mari. unealta . ?'ermitele r~d to~ ce întâlnesc în cale.Mii răsmii de ani au trebuit să treacă. când era şi mai neînvăţat decât acuma. e atât de slabă. . Umezeala ţărilor din aprop~erea ~cua­ torului face să putrezească tot ce nu e viu. O pildă: Căpitanul unui vapor francez întâlneşte într-un sat pe malul fluviului Congo pe un negru care slujise mai înainte printre marinarii săi. dacă moartea nu-i apropiată.. lăcustele.trec rau.

" (Darwi~s). aci a născocit unelte mai numeroase şi mai îndemânatece. fuegienii mănâncă si carne de om î~cepând cu jertfirea celor mai bătrâni . adică se hranea cupoame. ştie trăieşte din hrana găsită Ţara Focului e aşa de muntoasă... am văz~t 'pe unul do~mind într-un adăpost care n-ar fi fost de ajuns nici pe~tru un Iepure .6 dintre dânşii.. (Chiar fuegienij şi australienii au unelte. pe • A ( . când începe refluxuţ maru. __. ba încă umblă gol! În golful Goeree. dacă munca şi unealta este începutul progresului gospodăriei omeneşti.. Germania şi îndeosebi America sunt azi ţările cele mai civilizate din lume. ca şi ziua. până ce prind câţiva peş'tişori. grindină şi zăpadă. culegând ceea ce e bun de mâncat. lângă Portul Foametei. .. Concluzie: Omul ca factor economic trebuie judecat în raport cu calitatea şi cantitatea muncii sale. f'ie iarna. făcând cea mai mare economie de timp şi de energie (taylorism 4 ). Femeile se dau la fund. unde furtunile · se urmează aproape fără întrerupere. De multe ori suferă însă grozav de foame iar când hrana e pe sponci. cu pietre. ci Sunt încă ţinuturi.. Iar dacă ucid o focă ori întâlnesc cumva hoitul unei balene pe jumătate putrezită. adună scoici şi ce la mai dă marea. Trupul lor e închircit. După cum maimuţa mănâncă: poame. vara. maimuţele se ajută. stranş1 unu lângă alţii şi înghemuiţi cârlig. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI pare că te afli în adevăr la marginea pământului locuibil. Când îi priveşti. are o ţinere de minte (:nemo. însoţite de ploi. nici pe unghii. precum şi valea lui Hoang-ho. Ceea ce te minunează mai mult în fabricile şi porturile americane este lipsa omului. dormeau pe P~_m::mtul ~d. car~ n-au mei un gust. dar nu-l mai aflăm nicăieri culegand numat cu organele sale fireşti. În clima aceea grozavă. e destul să vedem ţările unde munceşte omul mai mult. socoţi că ar fi mai degrabă fiinte din altă lume. legată .. în felul camil~r...) O~iginea uneltelor. omul era omnivor.. Aşa fac de altfel si alte animale. Ţi se c A l!'w. iar lucrătorii păzesc doar maşinile._ ez se scoală şi încep a culege scoici de pe stâncile ţărmu­ luz.. adică. noaptea.c~ doua aţe . omul dobandise de la natură un organ de o putere mai mare decât a tutu~or celo~lalte vieţuitoare creierul. faţă de munca mai puţin civilizată · din Europa. Şi iată la ce i-a folosit: Culegând mereu hrana a fost silit uneori să _se_ ajute nu z:~mai cu mâinile şi cu dinţii spr~ a-şi potoli foamea. rădăcini...198 S. şi tot felul de plante ş. ce sunt sătule cad în toropeală şi uită repede lucrurile care le trec pe dinainte ~mul având un creier mai bine întocmit. ca să aibă ce lucra. reptile. Totusi omul trăieşte şi aci. . Grecia şi alte ţări dimprejurul Mediteranei.. părul mcalc1t . lucrătorii sunt deprinşi să muncească. . "Nu-mi aduc aminte să fi văzut decât un câmp de tot mic. Pe când celelalte făpturi tră­ Iesc mai mult ca în somn. in care omul aproape nu de-a gata. ?m~o~ro bat~ ~ântul. de ploaia acestei ţări cumplite. a lui Indus şi podurile înalte ale Perului şi Mexicului.. CI ŞI cu alte miJloace. a mers până acolo că a fotografiat toate mişcările fiecărui fel de lucrători. goi şi puţi~ a~ap?sbţt de van_t ŞI. cu undtţe făra carhg. Aşadar. apoi le-a repetat la cinematograf. Fuegienii de pildă rătăcesc pe malul oceanului. Şl este mutată mereu.. atmosfera e mai întunecată decât orişiunde aiurea..:. incât abia dacă afli un hectar de loc neted. îndată. Fenicia.B. insecte . Culegătorii. De aci au urmat câştiguri foarte mari. Dar. M-am crucit câx... pe care o poţi cunoaşte după numărul şi felul uneltelor cu care lucrează. -A~1. asta e pentru ei o sărbătoare până în naltul cerului . tot astfel unele hoarde de sălbatici trăiesc. ce e munca. ca să culeagă ouă de mare ori stau ceas.. Taylor. suprimând gesturile şi toate abaterile nefolositoare. hama ~ste doa~ o bucată de piele de lăţimea unei batiste. tot omnivor îl găsim. Anglia. Niciodată n-am întâlnit făpturi mai dezgustătoare si mai _nemernice. ci peste tot se ajută cu unelte. In adevăr deşi slăbuţ de felul său. unde are mai multe şi mai bune unelte. scoici... 1.. pentru a măsu­ ra mersul înainte al fiecărui popor. Aci s-a deprins el pentru întâiaşi dată cu o muncă mai înteţită a pământului.uri în!rep ~n luntrile lor.:d an: _băgat de s~amă că vreo 5. Unii au haine de piele de focă sau de vidră. seminţe.i d~ vânat ~otrivit cu slăbiciunea trupului său. rădăcini. ' tamia. Se ghiftuiesc cu acea hrană scârboasă adăog~n. Pe calea aceasta. a. abia îţi vine să crezi că sunt o~­ mem.. ca să acopere partea corpului. nici pe puterea muşcJ. ouă de paseri ş...d ospăţului câteva poame sălbatice ori câţiva bureţi.Un inginer.ie) mai trainică. Ca să spargă nucile prea tari. care nu se put~a b1zm ~ult mei pe dinţî.ulor. Cea mai mare parte din muncă se face cu maşina. TREPTELE ECONOMICE PE CARE LE DEOSEBIM AZI ÎN VIAŢA OMENIRII5 199 ?upă cum îl arată felul dinţilor. ouă. pielea murdară.

Cei care trăiesc mai aproape de natură. Eolitul (piatra rotundă) pe care o azvârlea la început cu mâna. Boşimanii (în pustia Kalahari). ori teL. culeg încă multe roadeale pământului. ~a să-i fie ~1 mai la îndemână. Tot aşa cu crengile de copac. Aceeasi piatră • sau o aşchie mai subţire de cremene. sau largul pustiilor (Bosimani.lnt :a o ~~ră curgătoare. Mincopii (în arhipelagul Andamanelor). a ajuns ciocan ori topor.. uneltele de care se folosea omul pentru culegerea paşnică a hranei. ajung unelte care slujesc pentru smulgerea ei cu de-a sila.al un fel de tun cu tragere indirectă.. · . frig. deoarece arma aceasta crudată merge în linie curbă. Australienii. Wedda (peninsula Ceilon). cu care se ajuta la despicarea nucilor. s-a deprins să aprindă el smgur lemnul.. la mu?te. cand u era . Kubu (Sumatra). aruncă creanga. omul şi-a _a~~s aminte de piatra care îi slujise odată şi. nu numai culegător. sau a speriat fiare!e care îl prigonea~. î~ alte părţi.av~ s'. care să nu fie cât de puţin şi vânător. până ce s-a ajuns la născocirea unei arme. A) * În schimb ei au minunatul bumerang care se întoarce la picioarele vână­ torului. atât vertical cât si orizont. şi ajunge praştie. aşa cum le întâlnesc. Aeta (Filipine). afine. al Brasiliei (Pitici. E destul această înşirare. De pildă. Astfel. sunt o hrană uşor de cules. împrietenindu-1 cu focul. Dacă socotim pe fuegieni ca pilda cea mai deplină de culegători. dacă i s-a părut p~otnv1ta. a ajuns "culegător cu unelte".:. la spintecat. a făcut o lance mai primejdioasă decât băţul sau parul ascuţit. De la o vreme. înfiptă sau legată strâns în capătul unui băţ.ră~esc în tovără~ie (simb~oză) cu vecinii care fac plugărie şi lucrează ~erul (Piticu ŞI Wedda). alu· ne . deca: fără bolovan. ~acă n-a lovit prada. cu un ghimpe sau o scoică~ puteau înţ:pa ŞI zgâria mai tare decât cu unghiile. . omul a arătat că nu-i sunt destule org~nele date de natură ci este în stare să-şi facă el altele mai puternice.. el a aJuns să stăpânească toate ţinuturile pământului. care aruncă bolo~anul până departe. pumnul cu bolovan lovea mai tare. mierea sălbatică . pâ~ă ce s-au pomenit împinşi în codrii nestrăbătuţi sau în locuri mărginaşe şi neprielnice pentru agonisirea hranei**. Piatra ţuguiată. cu scoicile şi alte lucruri care ajutaseră mâinii la lovit. stau seminţiile care au arme de vânătoare. scoicile la malul mării . dacă a fost legată la capătul unui băţ. a căror l.. spre a se vedea că semintiile care îşi reazemă traiul pe vânat sunt puţine. Născocind uneltele. când maimuţa aruncă piatra şi ia mereu tot altele.. n-o prefac în băţ care să-i slujească şi în viitor. Sunt semintii care nici până azi n-au descoperit încă arcul (australienii)*. de la un timp a fost aruncată cu o fâsie mlădioasă de rafie. se adună în tara noastră: bureti. zmeură. îndată ce au isprăvit. Din simplu culegător. jir (pentru olm). Pieile-Roşii (California) şi Aleuţii (în lanţul insulelor Aleutine).As. · 2. melcii. Australieni). Adică omul ajunge vânător.. De aceea. --:. lemn.. ca să-i fie de folos ~i a_ltă dat~.-~tfel ~-~ nascu~ e~~ litul (vorba aceasta însemneaza pwtra pnm~twa). frecandu-1 madn:s. cu care s-a mcalz1t. ori s-au cuibărit pe insule mărunţele şi sărace (Andamane. ) CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Unealta deci a fost cel dintâi pas prin care omul s-a depărtat de celelalte vietuitoare. apoi la îmbunătăţirea ei. deosebim două trepte de vânători: Pe treapta întâi. os şi (câteodată) puţin metal.. el a păstrat-o (eolitul) şi a mai teşit-o puţin.) ) Găsind o piatră rotundă. Vânătorii. degetele. Aleutine etc. Pe langă schimb de produse. alcătuite din piatră. cu ghimpii. Aceasta dovedeste că vânătorii mărunti au fost strîmtoraţi de seminţiile mai marl şi mai puternice.tfel. vânătorii cei mai umili sunt: Piticii1 (în pădurile din Congo).. cu o putere înzecit de mare. Dar a trebuit să treacă mii şi mii de ani.În acest chip se nasc rând pe rând toate armele de vânătoare. Apoi. braţul cu o nma s_au u?~baţ era mai lung şi ajungea să scuture poame de pe. Dm cop~c1: aprinşi de trăsnet. Botocuzi etc. ca să zburatui~scă p~amele din copacii prea înalţi. tot creierul său cel ţinător de minte. Botocuzii şi Bororo (în Brazilia). D~r nu e nici un primitiv. şi poate nimeri chiar pe cel ascuns. . . ' · ** U?i_i .). dar. omul a luat flacără. ~e l~ o vreme.). . la spart sau la sfâsiat. (Si maimutele se slujesc de o bucată de lemn. din focurile nestinse (care sunt în multe parţi pe faţa pământului) sau din vulcani. cu uneltele şi cu focul (o putere egală cu a trăsnetulm). Ba. Piticii slujesc şi ca un fel de Iscoadă care dă de veste când se apropie primejdia. ca să scoată rădă' cinile bune de mâncat.. găsim şi până azi obiceiul de a culege. cât de civilizat.ramu~I ma1 malte. ·La orice popor. · 201 Braţul cu care zgâria şi împungea pământul. ajunge lance de înfipt în trupul animalului care se punea de pricină ori căuta să scape de urmărirea omului. a păstrat-o.200 S. că vânătorii trăi~sc resfiraţi pe faţa pământului şi ocupă: sau desisul codrilor Mricei ecuatoriale. 1-a ma1 adu_s un spr~~ . care se potrivea bine cu măsura pal: mei lui. ad1ca cea dmtal unealtă. cea mai de jos.. jin neasemănat de mare.

s-au ivit banii: scoici. sunt grozav de săraci (Australienii şi Boşimanii au "curea pentru foame"). Apoi dacă sunt prea mulţi la un loc. adună bureţi. E în firea vânătorului să umble cam răzleţ. -Nu numai că vânatul e al bărbaţilor.. Ce e pe el. se lasă târât peste valuri de frânghia priponită în animal. aduce apa. piei . De ob1ce1.) . că pot sta în ele ~u pielea goala. arătând mărimea şi chipul vârfului de lance sau al săgeţii pe care o doreşte. unde poate fi prins mai uşor.. a. MEHEDINŢI De aceea. căutând urmele vânatului. străbătând vitejeşte fiordurile. schimbul e în natură: dai o maria şi iei alta. o bucată de frunză. adică este culegătoare. d) Toţi trăiesc la fel şi muncesc aceeaşi muncă -adică vânează. cum se ţin ciobanii de turma lor şi aveau astfel carne dm belşug. ci şi prisos. de pildă Tlinkiţii. Pe ţărmul Americei boreale. n-ajunge vânat pentru toţi. iar plasele de pnns peşte au lungimi de sute de metri si cer întovărăşirea la un loc a multor pescari cu luntrele lor.. ca şi armele lor. gospodăria lor se înfăţişează cu următoarele însuşiri: a) Ei trăiesc în cete mici. c) lmpărţirea muncii 8 e mai vădită. ' Îndeosebi. pune în acelaşi loc lucrul gata. iar femeia. deoarece altfel sperie vânatul. ' Pentru vânătoarea renilor. ei dau carne semintiilor vecine.) Pieile-Ro~ii_ ~in_ Canada şi Statele Unite erau iarăşi vânători f~art~ temmmc: ŞI ca arme. Piticul vine . b) Cetele sunt mereu în mişcare. e şi acasă! Aci se încheie averea acestor vână­ tari care sunt veşnic pribegi. pe care nu ştiu cum să-I scoată din pământ şi să-I lucreze. ouă de paseri . De aceea. Aşadar. au şi un dobitoc îmblânzit pe câine (care trage săniile).noaptea şi lasă la uşa negrului deprins 'a l~cra fier. Dar pentru lăncile şi arcurile lor au nevoie de fier. Hainele. s. adică cei care au arme mai multe. înconjurat pe d~parte şi împms spre balţ1. 0'~natul trebuie hăituit. Un început de diviziune a muncii e următoarea: bărba­ tul umblă după pradă. Ca pildă pot sluJi eskimoşii. ca să dobândească săgeţi şi vârfuri de lănci. Ei se ţineau după Cirezile _de boun. e) Cine munceşte o muncă deosebită de alţii (m~seriaşi) şi face ·negoţ. până dau de ţinutul unde vânează alţii şi de care se feresc (ori se încaieră la luptă). sunt arcaşi · foarte meşteri şi au mare pricepere la pus căpcăni. din mijlocul Mricei (atât de bogată în fier si fierari) şi pe Po~inesieni. Tot ea are şi grija focului. · De aci urmează: a) Vânătorii mai bine înarmaţi trăiesc în cete mai numeroase. Totuşi. Schimbul se face muteste si tainic. lângă râul Cilkat). b) Nu locuiesc aşa de risipiţi ca vânătorii mărunti.. sunt o minune de chibzuintă. (pe ţărmul de N. Nici marea cea mai furioasă nu-i împiedică de a vâna (vâslesc câte 15 km pe oră). perdea de frunze ori de ierburi pentru a se feri de vânt etc. cu un băţ ascuţit scoate rădăcini din pământ. ci uneori se adună în chip de sate. iar pe alocurea se porneşte şi un mic schimb · (adică negoţ). Tot între vânătorii superiori trebuie să numărăm pe cei din pădurile Siberiei. i~r către primăvară se răsleţesc iarăşi după vânat. · În seminţia Tlinkit.202 S. peste câteva zile. Ei pot ucide chiar elefanţi. Aşadar vânătoarea nu îngăduie pe această treaptă o împărţire a muncii. adiCă adună capital. mai temeinice şi care ajung să trăiască mai înlesniţi. c) Singura avere e arma de vânat şi câteva unelte. spre N. Vâr' fui lancei rămâne înfipt în vânat. De obicei. eskimoşii se însotesc Îacând cete ( ~ai mari. ~e la o vreme are nu numai hrana de toate zilele. e în primejdie să fie săge­ tat într-o bună zi de arcaşul înşelat. cu vecinii lor (Singhalezi) meşteri lucrători de fier. toţi vânătorii mărunţi frig. Piticii. Alţii. iar femeia e culegătoare. (Dacă n-ar pune. • d) !mpărţi:ea muncii aduce cu sine nevoia de schimb (negoţ). adică e vânător curat.-V. iar vânătorul (stând în luntre). -De altfel. · · · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 203 Eskimoşii au pentru prinsul focelor nişte lănci minunate.Tot aşa fac şi Wedda în Ceilon. şi ca organizare. Fierarul ia carnea şi.). şi unii Polinezieni. abia se începe diviziunea muncii. se găseşte chiar şi la aceşti vânători mărunţi oarecare ·. Cu vremea însă. (Seminţia Tlinkit numără vreo 10 mii de suflete). • i~r casele ~e gheaţă (iglu) le ţin aşa de cald..Uniivânători (Tlinkit) au şi robi! . pentru înlesnire. de pildă.-V. unii nu fac decât o muncă o îndrumare deci s_pre meserii.. îndrumare spre diviziunea muncii. iar pe unde e oarecare îmbrăcăminte. vânătorii din ţările reci se adună peste iarnă în cete mai mari. se văd sălase ( de peste 600 de suflete (satul Klocwan. dar chiar între bărbati încep deosebiri de îndeletniciri. poame. BJ Pe treapta a doua stau vânătorii mari. şi face culcuşul (adăpostul de noapte: colibă.) erau pescari minunaţi. la care meşteşugul vâslitului e în floar~. pe treapta cea mai smerită a vânătoarei. Pieile-Roşii din America boreală.

încât femeile uneori îi şi alăptează. Paznicul turmelor a fost deci " îmblânzit cu mult înainte de a se fi gândit omul la turmă şi păsto­ rie. Yacul (boul sălbatic din Tibet). Îmblânzirea s-a început cu alte animale decât cu acele care trăiesc în turme. nu cunostea păstoria. Totdeodată a început să adune unele animale împrejurul său. cum şi când a ajuns omul păstor? Foarte târziu şi numai în puţine locuri pe faţa pământului. MEHEDINŢI tJ Îndată ce se adună bogăţia şi se împarte munca. Aci. alţii (Peru şi Mexic) stau pe aceeaşi tori. e patria câtorva ierbivore de mare însemnătate: oaia. care fac slujba pisicilor. Cu ce gând? De bună seamă pentru plăcerea de a-i vedea şi de a se juca cu ei. w . Aşadar... · De aceea. Desigur. e stepa dintre Carpaţi şi Tian-Şan prelungită şi spre Gobi şi Tibet. Întrebarea e: unde. în mijlocul Eurasiei. până la cei mai mari) şi agriculunii abia la început. E vădit aşadar că îmblânzirea n-are legătură cu vânătoarea. găini. Femeia care este culegătoare (şi copiii care sunt iarăşi culegători înainte de a ajunge vânători) au găsit pui de paseri şi de alte animale şi i-au cruţat. broaşte ţestoase . Ba chiar când împrumută unele de la europeni . cum am spus. (Femeile Aino dau să sugă puilor de urşi. Bateng (Indochina) si Gayol (Assam) şi alte cornute înrudite cu boul. apoi plugar. dar carnea lor n-o ating şi nici ouăle nu le mănâncă. E însă pe faţa pământului un ţinut cu o mare bogăţie de iarbă. acolo unde şi lucrarea pă­ mântului a fost cu putinţă. prinzând şoareci. dar îmblânzirea bivolului şi întrebuinţarea lui în agricultură s-a făcut mult mai târziu. care nici azi nu cunosc câinele. după ce arienii au introdus acolo plugăria cu boul înjugat. Tot aşa. între toate vieţuitoarele mai de seamă. şi chiar şerpi. deoarece lipseau animalele din care se fac turme. cămila şi calul. omul a trăit în ţările calde şi a fost culegă­ tor. domesticirea acestora a mers pas cu pas alături de agricultură. îmblânzirea a început nu cu animale de folos.de pildă. la început. ci cu cele care s-au înt~mplat pe lângă coliba sălbaticilor şi s-au arătat inai prietenoase.ceea ce nici nu le trece prin minte. în America. De pildă.) Dacă ar fi un gând de folos. parte vânători (de la cei mai mărunţi. ci cu obişnuinţa femeii şi a copiilor de a culege şi cu dorinţa omului de a se juca cu ce este drăgălaş. între vânătorii din pădurile siberiene şi între agricultorii din Iran si tările mediteraneene e tinutulAanume întocmit pentru păstorie: ' ' · In marginea sudică a acestui ţinut (adică în jumătatea apuseană a Asiei) s-a adăogat pentru întâiaşi dată boul la gospodăria plugarului. apoi a ajuns cu vremea şi vânător. unde omul a ajuns agricultor. maimuţe. cu care apoi s-a răs­ pândit peste toată faţa pământului*. . nu e adevărat că vânătorii au îmblânzit câteva animale şi au devenit păstori. pasul cel dintâi spre om l-a făcut câinele o rudă de aproape cu şacalul şi lupuL A uitat să urle şi a învăţat să latre (un CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 205 fel de grai) spre a se înţelege cu stăpânul său. ci începe a se diferenţia. dar sunt împărţiţi în mai multe categorii. se deşteaptă ideea de întrecere: cine e mai bogat'? De aceea. deoarece renul si bourul nu fuseseră îmblânziti iar o~ia calul şi cămila lipseau.204 S.Vitele sunt ţinute mai mult pentru lucrul ogoarelor. fără să ştie ce înseamnă păsto­ ria şi fără ajutorul animalelor domestice. Iar începătoarea agriculturii e femeia. îmblânzind animalele. în gospodăria celor mai mulţi sălbatici din ţările unde frigul nu e prea mare a intrat şi găina. vânătorii de pe treapta aceasta nu numai că trăiesc mai mulţi la un loc. Prin urmare. Lumea Nouă. adică societatea nu mai e omogenă. Pieile-Roşii erau parte culegători. . dându-le în schimb oamenilor albi. mersul gospodăriei omeneşti trebuie privit în fiecare ţinut potrivit cu împrejurările locului. Micronezia şi Australia nu era cu putinţă. * Afară de unele Piei Roşii de pe malul lui Xingu (Brazilia) şi la u~ele triburi africane. Ba chiar si -~~ răsăritul Asiei şi mijlocul ei erau cu totul streine de păstorie. Păstorii. treaptă cu egiptenii şi cu babilonenii. Înainte de arieni.. până în colţul austral. Găseşti acolo: paseri. Aci. Pieile-Roşii le ţin ca podoabă sau ca "bani". Africa tot asa: mii si mii de ani 'd-a cunos~ cut altă gospodărie decât a vânăto~ilor şi ~ plugarilor. De aci s-a întins spre Egipt şi în tot continentul negru. alături cu copiii lor.Alături de câine. În Polinezia. Adevărul e cu totul altuL Sunt ţinuturi întinse şi continente întregi. Dovadă că şi azi colibele Pieilor-Roşii din Brazilia şi ale unor negri sunt adevărate menajerii. acea mare peninsulă a Asiei n-avea decât bivoli. . pentru a lua mărfuri. Atâta de mare e obişnuinţa cu puii altor vietăţi.De obicei se zice că omul din vânător a ajuns păstor. In privinţa aceasta. Când au sosit europenii. D~vadă că şi azi chinezii nu ştiu ce este ciobănia şi nu mănâncă lapte chiar când au bivoli şi vaci. şi :) ) 3. s-ar îngriji să prăsească aceste vietăţi îmblânzite. de aci a pornit spre ţările din apusul Europei şi tot de aci a ajuns cu arienii până în India. abia mai târziu a~ fost îmblânzite..

nomazii sunt ca o armată. pentru paza de fiare sălbatice şi de vecini prădalnici.. iar spre colţul de miazăzi al Africei. Un aul (sat) Kirghiz numără cu miile de oi. în Africa numai de câteva mii de ani. iar la altele (Beciuana) nici măcar să le atingă9. Şi procură nu numai carne. mişcarea devine nu se poate mai ·repede. de cai şi de cămile. Plugarii arieni aveau un adevărat cult pentru această vită binecuvânta tă. pe când ocupaţia de culegător este o stare primitivă. pe lângă semintiile de rasă mongolă.Ea este cu mult mai prielnică pentru dezvoltarea omului decât vânătoarea. pe laponi' şi samoezi. Bari.Ea este un fel de . în adevăr. de asemenea şi paza vitelor s-a socotit ca ceva vrednic numai de bărbat. iapă şi vacă). Arabi. Azi. a) Asigură mult mai bine hrana. iar toamna se torc spre miazăzi. cu răspândirea calului. dare mai greu să robeşti un om decât un dobitoc sau o turmă. iar a femeilor (pe unde se poate) spre agricultură. De la ei. împânzind de la răsărit spre apus mai toată Eurasia. Somali. India şi Europa.bărbatului.206 S. sunt cei dintâi mari păstori. în America a pă­ truns abia de câteva sute de ani. care până atunci stăruiseră în obiceiul culesului şi al vânătoarei. oaia şi că­ mila. . Pe când arienii şi semiţii înduplecau boul să poarte jugul. De aci. Şi.Şi vânătorii se războiesc (mai ales unde e obiceiul antropofagiei). în- care vara pornesc cu cirezile de reni spre tundre. ca la vânat) e capul întregei hoarde. pe când trecerea bărbaţilor spre vânătoare. Pe când vânătorii rareori au nevoie să meargă împreună (la pescuit în ape mari şi la hăituit). Herero şi Hotentoţi. păstoria s-a întins şi în ţinuturi unde înainte nu se pomenea.Cu calul şi cămila. ren. Iran. din păstorii stepelor Asiei au ieşit cuceritorii cei mai vestiţi. Galla. -Mai departe. care nu are altă scăpare decât să năvălească peste cei dimprejur. Aşa că gospodăria păstoriei e ceva nou pe faţa pământului.. ajung să trăiască numai din laptele turmelor şi lâna lor. cu puterea unui ierbivor atât de puternic.O singură familie de Samoiezi are peste 500 de reni. căutând adăpost în pădure. omul are totdeauna vânatul la îndemână. în veacurile din urmă. răspândite între Volga şi Amur. adică un fel de "sânge alb". ci ceva şi mai de preţ: laptele (de oaie. numărăm între păstori pe Toda (în munţii Nilgiri).ba chiar trebuie să fie mare. puterea braţelor sale în lucrarea pământului. spre a se feri de vântul şi frigul polar. ca şi vânătorii. păstorii sunt legaţi de turmă şi organizaţi în chip aproape militar: cel mai bătrân (nu cel mai voinic şi curajos. alţi arieni în stepa din mijlocul Eurasiei.cămila a trecut cu arabii abia după Christos. îmblânzind calul. ră­ tăcind de primăvara până iarna în căutarea locurilor de păşune. cămilă. Gobi şi Taiga siberiană. legată peste tot de viaţa omului. cunoaşte boalele vitelor . Aceşti nomazi. păstoria se întinde spre ră­ sărit peste seminţiile mongolice.. cămilei. ştie timpul când ră­ sare iarba . păstoria este o excepţie. Femeia trebuia să se ocupe doar de pregătirea laptelui. întrucât. foarte sănă­ tos şi hrănitor.. De asemenea şi urmărirea duşmanilor e uşoară. ~ În India şi până azi e o crimă să tai o vacă. . este · iarăşi o stare generală a omenirii.. Nueri.. dispreţuiesc care lucrează pământuL Cum vânătoarea este menirea . boului şi oilor.. 207 E vrednic de observat că şi păslorii.. . legată de îmblânzirea câtorva ierbivore în marea stepă dintre Carpaţi. care ne apar în pragul istoriei sub numele de sciţi. pe vestiţii Cafri. care s-au revărsat peste China şi peste Iran.. El ştie locurile bune de adăpat turma sau herghelia. mai putem socoti ca păstori. Iar fenicienii si egiptenii pentru nimic în lume n-ar fi tăiat o vacă de lapte. In Australia a pătruns abia de vreo 100 de ani. b) Numărul celor care păzesc turmele poate fi cu mult mai mare decât al vânătorilor. populaţiile Ce însemnătate are păstoria faţă de celelalte ramuri de gospodărie?. Dovadă că la greci şi la romani junghierea unui bou de jug era pedepsită cu moartea. Aşadar. . E sigur însă că multă vreme aceasta era slujba cea mai preţuită a boului (nu interesul pentru carnea lui). Dinka (pe malurile Nilului de sus). care se lasă uşor condusă. Păstoria (cu călăreţi care păzesc turma) e forma de viaţă care a ademenit pe om mai mult decât toate celelalte la hoţie şi la război. Pe când herghelia sau cireada e o pradă uşoară pentru cel ce înşeală paza stăpânului.mult mai nouă decât a culegerii. c) Averea păstorilor e nemăsurat mai mare decât a vânătorilor. . . aşa că vecinătatea turmelor la c c . d) Legătura între membrii fiecărei seminţii e mai strânsă decât ~la vânători.vânătoare leneşă". femeia n-avea voie să intre în ţarcul vitelor. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Cum a ajuns omul să înlocuiască. nu e uşor de ghicit. iar când se întâmplă de mor vitele de molimă ori de seceta care usucă iarba. a vânătoarei şi agriculturii. iar azi are turmele cele mai întinse de pe faţa planetei. . La unele triburi (Cafri).

208

S.

păscut, şi mai ales pieirea lor de
tru încăierare cu alţii.

)

)

,,

1

j:

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

molimă,

era un

veşnic

prilej pen-

e) Averea fiind mai mare, diferenţierea socială e mai mare decât
la vânători. De asemenea şi munca e mai diferenţială: femeia stă
împrejurul cortului. (Arabii, mai leneşi, o pun să păzească şi vitele.)
Având apoi multă lână (de oi sau de cămilă) şi piele, ea ajunse o
ţesătoare fără pereche. Covoarele din Buhara şi alte regiuni din
stepele Asiei sunt renumite. De asemenea fac şi lucruri din piele.
In schimb, olăria (greu de purtat în drum) le lipseşte aproape cu
desăvârşire. Până şi lichidele: lapte, kefir, apa ... sunt purtate în
burduf de piele
uscat şi afumat din când în când.

Pentru înţelegerea vieţii poporului nostru, e vrednic de luat
aminte că păstorie şi nomadism nu-i totuna. Părinţii noştri getodaci şi daco-romani pe lângă plugari şi podgoreni, e drept, au fost
şi păstori. Nomazi însă n-au fost niciodată. Mutarea turmelor din
munte, unde pasc vara, spre văile de la poalele munţilor, după ce
încep ninsorile, e un obieci cunoscut în toate ţările de plugărie,
începând cu Italia. Dar această mutare (transhumanţă) a turmei
cu câţiva păzitori nu înseamnă nomadism.
La nomazii adevăraţi, toată suflarea se mişcă: bărbaţi, femei,
copii... cu tot avutul lor. Asta presupune: vite care pot merge iute
{îndeosebi cai şi cămile ori reni, pentru a purta poverile). Apoi,
presupune animale care pot face drumuri lungi, răbdând de sete şi
de foame, cum e: renul, oaia, calul şi cămila, care toate se mulţu­
mesc cu te miri ce.- Din contra, cornutele mari (cum e boul) care
cer apă multă, merg greu şi au nevoie de iarbă din plin, nu se pot:t;"Î vesc pentru nomazi.
De aceea, părinţii noştri au mutat turmele în ţinuturi ştiute, de
vară şi de iarnă, dar femeile, copiii, bătrânii şi toată masa populaţiei, afară de câţiva ciobani, rămâneau locului. Ei au fost totdeauna şi crescători de vite mari.
Numai la românii din peninsula balcanică, mişcarea de transhumanţă a păstorilor a căpătat
oarecare intensitate, mărginindu-se mai ales la oi şi la cai.
Acolo se apropiase întrucâtva de nomadism.

. 4. Agricultorii. - Aproape tot aşa de veche ca şi vânătoarea
trebuie să fi fost încercările de agricultură. Femeia, culegătoarea
rădăcinilor şi a poamelor, a băgat de seamă că unele seminţe încolţesc. Unde ai azvârlit sâmburii, răsare o plantă la feL - Adeseori, când ascundea unele rădăcini de lăcomia bărbatului, ea le gă-

209

sea prinse din nou în pământ, iar seminţele încolţite. Era destul
să le mute aiurea, în loc mai potrivit, şi sămănătura era gata. Astfel,
~ din culegătoare, femeia a devenit pe nesimţite îmblânzitoare de
plante (după cum tot ea, împreună cu copiii, îmblânzise şi câteva
animale).
Fireşte, desprinderea s-a făcut pe încetul. Întâi a aşteptat totul
• de la sămânţa lăsată în voia întâmplării. Apoi i-a venit în minte să
ajute ~emănătura, ucizând duşmanii care o înăbuşeau (adică plivind). In sfârşit, cu vremea a ajuns la ideea de a pregăti pământul,
fărămiţând bulgării adică, la un mic început de arătură şi de prăşilă.
Cum a mers cultura plantelor şi ce fel de plante au fost îngriji te
de om în fiecare regiune, nu e uşor de spus. E fapt însă
alături
de culegători şi vânători, găsim mai peste tot, unde clima îngăduie, şi începuturi de lucrare a pământului. Mricanii, afară de vânători (Pitici şi Boşimani) şi de păstori, sunt mai toţi lucrători de
pământ. Primitivii din Sudul Asiei de asemenea. Aproape toţi autohtonii din arhipelagurile dintre Asia şi foustralia (Indonesia),
precum şi toţi locuitorii insulelor Oceaniei. In sfârşit, lucrarea pă--~­
mântului începuse în multe părţi ale Americei cu mult înainte de
Columb. Mară de Peru şi de Mexic, unde era o agricultură superioară, întemeiată pe irigaţie, cultivarea plantelor era răspândită la
toate Pieile-Roşii, câte nu trăiesc din cules (fuegienii) sau din vânătoare şi pescuit (eskimoşii, triburile din Nord-Vest etc.).
Treapta pe care se află lucrarea pământului la aceşti primitivi
nu este aceeaşi peste tot. Ea atârnă şi de felul plantelor sămă­
nate. Unele cresc foarte uşor, altele cer dimpotrivă multă muncă.
Pe când bananul şi unii palmieri dau hrana de-a gata, cel care
samănă igname trebuie să mu!lcească zilnic aproape 9 luni până
la recoltă! Atârnă însă şi de felul uneltelor.
a) Pe treapta întâi avem pe săpători. Semnul caracteristic pentru această treaptă este slăbiciunea uneltelor şi numărul lor mic.
Cea dintâi a fost băţul ascuţit. Ca să-i dea mai multă uşurinţă·
de a pătrunde în pământ şi a răscoli ţărâna, i s-a adăogat cu vremea o bucată de os sau o piatră ascuţită. Cu timpul, în loc de a·
împunge pământul şi a-l zgâria cu un băţ, omul a băgat de seamă
că lucrul merge mai repede, dacă îl loveşti cu un cârlig ascuţit şi,
astfel s-a născut sapa de lemn (cum e încă în Tibet), apoi sapa de
lemn înarmată cu o bucată de fier*.
*Vezi câteva exemple la muzeul de la Sf. Gheorghe (Trei Scaune) 10 •

"

.l

210

S.

MEHEDINŢI

Lucrul acesta nu e de mirare, deoarece chiar în Europa până de
curând, pământul se lucra cu plug de lem~ şi chiar cu sapa de
lemn, căci fierul era prea rar şi scump. - In limba românească
s-a păstrat şi până azi vorba: a-l duce pe ~ineva la "sapă de lemn",
adică a-l arunca în sărăcie /leplittă. - In ostroavele Melanesiei,
sapa de lemn, întărită cu o piatră.' .. eşi azi destul de răspândită.
A fost un mare pas înainte, când de la băţul ascuţit sau săpăli­
gă s-a trecut la sapă adevărată, deoarece sapa cu coada (făcută
dintr-o limbă de fier înţepenită la capătul unui băţ) îngăduie o lovitură mai puternică (prin repezirea braţului). -Putem să zicem
că agricultura primitivă a fost şi este răzemată pe sapă.
Lucrarea e felurită, după loc. Unii lucrează micul lor ogor deosebit. Femeia şi copiii curăţă pământul şi samănă câteva strate ori
câţiva pomi. Alteori, familia toată, adică şi bărbatul sau chiar
tribul întreg, pornesc la muncă şi lucrează împreună, după tactul
tobei. Bum! Toţi ridică sapele. Bum! Toţi le reped în pământ. Apoi
fac un pas înainte şi iarăşi: Bum! -ridică sapele ... Sunt de asemenea fel de fel de obiceiuri pentru apărarea sămănăturii de paseri cu ajutorul momâilor, cu privire la paznici, la împărţirea şi
păstrarea roadelor etc.
Unele sămănături sunt foarte uşoare. De pildă alunele americane (Arachis hypogaea), de felul lor din America australă, s-au
-~----întins îndată după descoperirea Americei şi în Africa. E o plantă
la fel cu fasolea (foile seamănă cu ale salcâmului). Se samănă în
cuiburi. Îndată ce florile se trec, păstarea se pleacă singură spre
pământ, intră în ţărână şi se coace acolo. Când planta se usucă de
tot, păstările sunt scoase din pământ, cum se scot la noi cartofii şi
se mănâncă de-a dreptul sau se prăjesc. Sămânţa e plină de olei
(50%) şi de aceea este foarte hrănitoare.
Din contra, ignama (Dioscorea alata) e o plantă a cărei rădăcină
uriaşă dă o hrană minunată, dar cere şi multă muncă. În februar,
negrul curăţă locul de tufe şi de iarbă, dându-i foc, sau tăind cu
cosorul. Copacii mai mari sunt lăsaţi înadins pentru a ţine umbră
şi a sluji în loc de araci. -Apoi începe a face moşoroaie cu sapa,
cam la depărtarea de 1 m. Iar la sfârşitul lui aprilie, samănă în
fiecare moşoroiu câte o rădăcină de ignamă (un fel de cartof mic).
După vreo două săptămâni, iese din fiecare cuib un vrej de 1/2
de metru, care trebuie sprijinit pe un arac. Dacă e aproape un palmier sau alt copac, sprijinul e gata; dar de obicei se înfig pari, care
trebuiesc tăiaţi şi ascuţiţi, cum se face în viile noastre - o muncă
destul de grea. Apoi începe plivitul şi săpatul buruienilor care ţine
până toamna, când rădăcina plantei a crescut deplin. (Când ogorul

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

211

e aproape de colibă, lucrul e mai uşor; când ela depărtare de câteva
ceasuri, femeile şi copiii fac zilnic drumuri lungi, iar bărbaţii rămân
'în colibe, lângă ogor- ca cei care păzesc.la noi pepenăriile - şi
au grijă să cureţe mereu buruienile netrebnice.) -Abia în octomvrie,
se taie curpănul - dar se potriveşte aşa, ca să mai rămâie şi o
, felioară din rădăcină, care e din nou învelită cu ţărână, în acelaşi
moşoroi, iar rădăcina cea mare o lasă deocamdată pe loc. Această
rădăcină este groasă ca o sfeclă de cele mari; atinge cam 112 de
metru lungime şi trage uneori pân( la· 10 kg. - Cine are vreo
1000 de rădăcini de acestea, e asigurat pe un an, căci aceşti
"cartofi" africani se pot păstra 8-9 luni. (Din felioara rămasă la
capătul curpănului, cresc apoi 4-5 cartofi mici, care slujesc ca
sămânţă pentru primăvara viitoare.)
De aci se vede că dacă lucrarea pământului la săpători este
simplă, fiindcă n-au unelte multe, în schimb ea cere uneori o silinţă şi o grijă îndelungată.

_

b) Plugarii. -Un pas şi mai departe s-a făcut când de la sapă
s-a trecut la plug. Cum?
Strămoşul tuturor uneltelor şi al tuturor armelor a fost băţul.
După cum din băţ, asociat cu pietre, oase şi aţe (fibre de copaci) au
ieşit: toporul, ciocanul, arcul, sapa etc., tot aşa a ieşit şi plugul.
Trecerea se poate urmări încă si azi în uneltele cele vechi.
În adevăr, străvechiul băţ, ~are e şi până azi unealta nedeslipită de femeia australianului, a căpătat unele modificări care se impuneau de la sine.
Aşa de pildă, ca să poată pătrunde mai uşor, i s-a dat uneori
forma de T (La Tinne -Piei-Roşii din America boreală). Cu acest
chip, el putea fi apucat cu amândouă mâinile şi apăsat mai bine în
pământ. Dar, şi mai uşor era să alegi un băţ care avea o ramură
jos, ca să poţi apăsa cu piciorul. În acest caz, apăsarea e şi mai hotărâtoare, căci adaugă greutatea întregului corp. Atunci băţul sau
"săpăliga", în loc de a deveni sapă, devine hârleţ. La Maori, în
Noua-Zeelandă, se poate vedea foarte bine această prefacere. De altfel, avem chiar între uneltele bătrânilor noştri ceva asemă­
nător: e chitonagul podgorenilor.
Din băţul devenit chitonag, s-a născut plugul: a fost destul să
fie ţinut vertical şi să fie tras de om sau de vite spre a se zgâria şi
răscoli pământul. - Plugul egiptean, precum şi vechile forme de
pluguri aproape întregi de lemn sunt o dovadă pipăită.
~

(

c

1
i

212

S.

MEHEDINŢI

În Algeria, plugul adesea e numai o tânjală, la al cărei capăt e
un chitonag, pe care plugarul îl ţine înfipt în pământ, iar boii trag
înainte.
Când s-a făcut trecerea de la băţ şi sapă la plug, întrebuinţân­
du-se puterea vitelor de jug, omul a făcut cea mai mare descoperire cu privire la lucrarea pământului. Între băţul primitiv şi plugul
de lemn, depărtarea e mult mai mare (şi a trebuit să treacă mult
mai multe mii de ani), decât între plugul de lemn şi plugul cu abur
care răstoarnă azi brazde atât de adânci.

)

Urmările agriculturii au fost de cea mai mare însemnătate pentru traiul omenirii.
Chiar în faza săpătorilor, lucrătorul de pământ a fost mult mai
înlesnit decât vânătorii şi păstorii.
· a) Hrana (mai ales când se sămăna nu o plantă, ci mai multe
feluri) a ajuns mult mai bogată şi mai sigură.
b) Numărul locuitorilor a putut creşte foarte repede. Unde
trăia un vânător, alergând după vânat pe întinderi foarte mari,
sau câţiva păstori (rătăcind după vite care au nevoie de păşuni întinse), agricultorul putea scoate o hrană pentru un număr înzecit,
însutit şi chiar înmiit de suflete. - Pe când vânătorii şi păstorii
trăiesc în cete puţin numeroase şi nestatornice, pleacă din loc în
. loc şi aci se adună, aci se risipesc, după seminţii, plugarii ajung la
· 'mare îndesire de populaţie şi se suie pe treapta de popor.
,
c) Averea a sporit în chip uimitor.
Păstrând hrana pe timp
mai îndelungat şi având şi plante care să-i dea îmbrăcăminte
(bumbac, in, cânepă ... ) traiul era deplin asigurat. Dar prisosul
putea fi schimbat (negoţ) cu roadele altor ţinuturi.
, . d) Legătura între plugari e şi mai tare decât între vânători şi
păstori, deoarece sunt legaţi de pământ. E drept că şi vânătorii şi
păstorii îşi împart ţinuturile. Dar la plugari, pământul ajunge
preţuit palmă cu palmă. De aci, legi de proprietate şi de muncă
foarte amănunţite.
.
· e) Averea fiind mai mare si mai felurită decât a vânătorilor şi a
păstorilor- mai ales când l~ lucrarea pământului se mai asociază
şi creşterea vitelor şi ceva meserii, diferenţierea socială e cu mult
mai mare. Pe când vânătorii sunt o ceată omogenă (toţi au aceleaşi
· arme, aceeaşi avere, aceleaşi obiceiuri), iar păstorii fac o familie
~dunare de familii sub o căpetenie (de obicei: un bătrân
patriarhul) care are stăpânirea turmei sau a turmelor şi împarte
tuturor după trebuinţă, agricultorii, împărţind pământul, îşi
împart şi roadele lui ... Fiecare are locuinţa statornică şi o avere

sau

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ
personală

213

mult mai bine hotărâtă. Munca e cu mult mai specia-

lizată (diviziunea muncii): unii samănă o plantă, alţii alta; unii

fac unelte, schimbă mărfurile etc.
Societatea întemeiată pe lucrarea pământului a fost aşadar
până de curând treapta cea mai înaltă la care s-a înălţat omenirea.
Pe când agricultura săpătorilor e răsplătită mai peste tot unde
omul, părăsind vânătoarea, a putut sămăna plante care să-i
asigure hrana, agricultura plugarilor n-a fost cu putinţă decât în
ţinuturile cu deosebire prielnice, unde cerealele puteau fi mai uşor
sămănate şi îngrijite. Cele mai însemnate centre de plugărie au
fost: valea Nilului, Mesopotamia, India şi China. - Aci au fost şi
vetrele celei mai vechi culturi omeneşti.
Cu vremea însă
mai ales de câteva sute de ani
lucrarea
pământului a luat un mare avânt în Europa. Pădurile au fost
aproape peste tot alungate din şes, locurile rămânând doar pe
n;tunţi, pe vârfurile dealurilor şi în locurile sterpe, iar fundul
văilor şi câmpiile au fost arate şi sămănate cu mare îngrijire. În
sfârşit, de vreo 100 de ani, de când la puterea vitelor s-au adăugat
unelte tot mai îndemânatece, lucrate în fabrici mişcate cu abur şi
cu electricitate, agricultura a luat un avânt uriaş. În unele regiuni, plugul e tras de maşini, nu de vite, iar pădurile şi stepele au
fost şi mai mult îngustate, ridicând populaţia pământului de la
câteva milioane, cum era acum 2000 de ani, la aproape 2 miliarde.
Astfel, făptura slabă de odinioară, care nu se putea bizui nici pe
unghii, nici pe dinţi, nici pe tăria muşchilor, a ajuns să biruiască
toate animalele mari ale globului (pe unele le-a stins eu desăvârşire)
şi azi e cel mai numeros dintre mamifere, stăpânind toate regiunile globului, de la un pol până la celălalt.
De unde urmează, că cel dintâi factor economic e omul, - el
"sfinţeşte locul" sau îl ţine în paragină, când e vrednic ori nu are
încă pregătirea cuvenită.

C. STAREA CIVILIZATĂ
Dacă privim viaţa omului în starea primitivă, vedem că omul
era osândit să înceapă în fiecare zi acelaşi fel de viaţă ca şi a pă­
rinţilor. Bizuindu-se la început pe culegerea roadelor, pe care natu-

şi oricât de îndemânatec lucrează el osul. trăieşte în belşug. al animalelor îmblânzite şi al uneltelor cu care lucrează. 1. În loc să mai risipească puterea sa în zadar. deoarece el este într-o mutare necurmată. pe când vânătorul. lnd1a. ca pe orice altă sălbătăciune. . suferă cumplit de foame.Un eskimos se necăjeste luni de zile până găureşte o ţandără de os. care a dat hrană multă şi a făcut cu putinţă îngrămădirea unui mare număr de locuitori pe un loc îngust. · Ajungând pe treapta păstoriei. când nu.... maşina face mii şi . în ţările agricole. la care se adaogă cu vremea şi vase şi unelte de metal. Apoi.animalelor. tot asa nomadul e osândit la o relativă mărginire a averei sale. In loc de a mai risipi timpul. dacă născoceşte unelte tot mai bune şi lucrează pământul mai bine. se slujesc de burduf. cămilă. Când a pornit a se îndeletnici şi cu vânătoarea. pe care păstorul n-are răgaz şi nu ştie să-I scoată din pământ. cartofi etc. nici averea păstorului nu poate creşte prea mult.. a răsărit cea din~âi cultură omenească mai dezvoltată: din Egipt. grâu. unde omul a început a lucra mai cu dinadins pământul.mii de ace pe ceas. iar un lemnar european o face la strung în câteva minute. e destul să vezi cum sporeşte numărul plantelor cultivate de plugar. Dar. ei-"trăia de la mână până la gură". apoi pe sama maşinilor. care uneşte munca pămâ}ltului cu industria. Pentru ce? ·. vaci). a putut deveni. ca vânătorul şi nomadul sau agricultorul cu puţine unelte. nici vânătorul nu poate aduna avere: colindă dintr-o zi în alta. uneltele şi maşinile să lucreze în locul lui. se îndreaptă spre nuci de palmier. Iar' semn~l deosebi tor al vieţii omeneşti în aceste ţinuturi de agricultură superioară este numărul mare al uneltelor şi sporul grabnic al muncii. Asemănarea dintre vânător. adică folosirea cea mai deplină a mijloacelor date de natură. hrana lui poate fi deplin asigurată şi poate spori fără limită. piatră. după întâmplările vânătoarei . cereale . Dacă nu nimereste cu una scoate îndată alta. pe când fierestrăul mecanic într-o minută scoate din el zeci de scânduri. Păstorul duce o viaţă mai largă: hrana îi este asigurată... Aci a început adevărata civilizaţie. alun~ (americane sau africane). (De aceea o şi 'părăseşte cu atâta uşurinţă. poate fi sporită înadins de om. nu poate. . Astfel munca.214 S. întrebuinţându-se apoi chiar şi scoarţa şi frunzele copacului. În loc de băţul primitiv cu care omul se ajută la toate. Nu-i orez.. 2._ (' . O scafă de lemn este lucrată de un camciadal (un locuitor din Kamciatka) un an de zile. . etc. Civilizaţia înseamnă aşadar economie de putere.. E drept că. Totuşi.. Ca să lucreze pieile din care îşi fac haine şi încălţăminte. având un dobitoc (cal. cioplind cu toporul un trunchi întreg. igname. mei. care să-i poarte târhatul. şi. pentru mulţămirea nevoilor vieţii omeneşti. omul civilizat. ' Tot aşa. In loc de a risipi prosteşte materia de lucru de lemn. în deosebire de vânat. plugarul a făcut pentru fiecare muncă o unealtă deosebită şi a devenit industriaş. viaţa a început a-i fi mai înlesnită... Câtă deosebire • faţă de vasele de lemn şi de lut ale plugarilor statornici. după turme. Unii primitivi din Nordul Asiei muncesc 3 ani să facă o scândură. fiind lipsit de o vită de povară chiar dacă ar vrea să ducă coliba cu sine. prin paza vitelor şi alte îngrijiri. De aceea. caută banane· nu-s ban~ne. din ţinuturile. s-a putut împărţi bine munca şi s-a dezvoltat o clasă de oameni care fabrică unelte (adică industriaşii) care sporesc puterea omului şi-1 descarcă de unele munci.Î~ fabrică. să facă un ac. lucrul se schimbă mult. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 215 femeile eskimoşilor atâta le întind cu dinţii şi atâta muşcă vinele (cu care cos în lipsă de aţă). oricât de meşteri sunt nomazii la împletit lâna şi la mânuitul pieilor. MEHEDINŢI rai le da de-a gata. ' Fiindcă singur lucrătorul de pământ are destule săgeţi în tolbă. crescând si animale domestice. păstor şi plugar arată îndată cât de sus stă acesta din urmă.) Totuşi. (Aşadar.şi a trebuit să devină tehnică sau industrială. dar uneltele lui de os sunt totuşi neîndestulătoare. Chaldeea. ca vite de muncă. cruţă timpul până la minut. Ca să păstreze hrana. păstorul îşi duce cortul cu sine şi poate aduna mai multe unel~e şi mai multe haine. şi muta~ea necurn:~tă ~ popasului nomazilor nu îngăduie întocmirea unei gospodărn mai · temeinice. · ' Adevăratul progres n-a fost cu putinţă decât în societăţile întemeiate îndeosebi pe lucrarea pământului unită cu îmblânzirea ~--~. şi "margini". omul civilizat o întrebuinţează până la cele mai mici fă­ rămituri. Când gă­ seşte vânat. încât dinţii lor sunt aproape tociţi. a pus vitele. . de timp şi de materie.După cum vânătorul e osândit la veşnică sărăcie. gospodăria lor mereu călătoare nu poate spori prea mult. unde hrana este asigurată. Oricât de meşter este eskimosul la vânat. China Peru si Mexic. 4. spre a înţelege că numai în ţinuturile cu plugărie. 3. lăsându-le pe sama vitelor mai puternice. Foamea îl chinuia veşnic. ren.

şi vezi îndată câte de civilizat. după cum cu ajutorul focului. Bărba­ tul. îndrumarea spre civilizaţie a pornit îndeosebi din munca cea crea' toare a femeilor. ca îmblânzitoare de animale. adică lucrarea pământului şi industria.. oricâte descoperiri tehnice vor fi făcut bărbaţii. cu "omul ca factor economic" măsori puterea unei ţări. nu numai că industria nu e faza din urmă a vieţii omeneşti. din care n-a ieşit decât în chip sporadic sub forma de războinic. când trăia ca animalele sălbatice din culegerea roadelor naturei. Femeia. cu ajutorul uneltelor distrugătoare (arme) ajunge vânător.216 _) ) S. Din culegerea animalelor tinere a ieşit îmblânzirea lor. De aceea. . Prin urmare. Şi abia în rândul al doilea vin avuţiile naturale. râuri ca putere motrice etc. care a fost ascuţit înadins de om. născocise olăria. adică însuşirile pământului pe care trăieşte: climă. care au îngăduit sporirea numărului locuitorilor. industria e nedespărţită de toate stările vieţii omeneşti. plante. ci ea este tocmai faza dintâi. . iar femeia. animale. s-a putut ajunge la faza omenirii '"civilizate. minerale. Industria nu poate fi pusă ca o treaptă deosebită în dezvoltarea omenirii. iar mai târziu agricultor. ca gospodină. şi industria şi schimbul au ajuns intensitatea lor cea mai mare în ţinuturile de agricultură. luându-le asupra sa în câteva ţinuturi. Apoi. adică. prin urmare a produselor muncii (care au adus cu sine nevoia de schimb. cu cât ne întoarcem spre trecut. numai atâta că şi numărul şi felul uneltelor e cu atâta mai mic şi mai inferior. Tot aşa şi schimbul (negoţul) e foarte vechi. diferenţierea muncii şi. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 217 Abia în ţinuturile unde şi bărbatul a apucat calea femeii. . dar în faptă e unul şi acelaşi lucru: mutare de valori.. În rezu~at: După ce a ieşit din starea primitivă. a devenit păstor şi a ajuns într-o cale închisă: în pasivitatea ciobăniei. cu ajutorul uneltelor creatoare. Amândouă însă.Am arătat că chiar cei mai smeriţi printre primitivii de azi (Piticii şi Wedda) fac schimb. negotul) . De la acest schimb în natură până la cecul băncilor moderne e un drum foarte lung. deoarece ea este legată de toată viaţa omenească. devenind unealtă. începând cu ziua când omul s-a despărţit de animalitate. a făcut din om un industriaş. a ţinut înainte drumul prielnic: din lână şi piei a dezvoltat industria. Cel dintâi băţ. bărbatul. ajunge lucrătoare de pământ. MEHEDINŢI Prin urmare e destul să măsori cantitatea şi calitatea muncii ·unui popor. Pe temeiul uneltei a ajuns el vânător. Cel dintâi schimb a fost între femeie (culegătoare) şi bărbat (vânător).Aşadar.o plagă pentru plugarii vecini.

. .··.Când plouă. pentru ca apa să se scurgă repede. Din contra.De pe astfel de oi. ~:. .lâna deasupra. cojoacele se fac de obicei din piele de oi ţurcane.. Burnas . unde plouă des.. Oile de la munte.: . cuvintele acestea au mare însemnă­ tate în vorba şi în scrisul cărturarilor. (Firullânei lor e creţ. îl întoarce pe dos. de piele de oaie. ploaia nu se scurge destul de repede. '. (De aceea.). sunt nişte oi care au lâna mai scurtă. vedem cuiesc. ANTROPOGEOGRAFIA c 1.:_• CE ÎNSEMNEAZĂ "MEDIU GEOGRAFIC"? De vreo sută şi ceva de ani. au lâna lungă. nu de oaieţigaie. Bugeac. la câmpie. * Dacă luăm seama cum trăiesc oamenii în fiecare parte a ţării.) În unele părţi ale Carpaţilor. mai subţire şi nu e despărţită în rniţe ce spânzură pe corpul animalului.. s-a păstrat chiar vechea sarică. Astfel de oi se numesc ţurcane. pe unde plouă rar (Bărăgan. groasă şi despărţită în şuviţe (mîţe). adică cu miţele lungi*. Se numesc ţigăi. ). din cauza uscăciunii aerului. o îmbrăcăminte ţesută în aşa chip. încât seamănă cu o lână de oaie. Se cuvine deci să le înţele­ gem cât mai deplin. ei sunt uneori foarte strâns legaţi de ţinutul în care loIată câteva dovezi: Priviţi îmbrăcămintea unui cioban de la munte. adică cu . El poartă mai totdeauna un cojoc lung. .•. 1 •••••••• că * .t.

: ·' ·• În partea de miazănoapte a Ardealului. iar uneori se mulţumesc şi cu cea de ploaie... . tot aşa e cu locuinţa. au alte înlesniri. dru~eţul pune băţul pe spate. In bălţi. De pildă. mâncarea. • 221 Acum. ci şi oraşele suferă de lipsa apei. dar numele acesta nu vine de la păcura (unsoarea neagră) de UnS Căruţele. ca Dunărea. ) Cămaşa păstorului este groasă. Ţesută din cânepă sau din in. De ce? Spre a lărgi coşul pieptulUI ş! ~ lasa pla. punând pe ele braca o haină necunoscută în ţările călduroase de lângă Mediterana. întrebăm: cine a învăţat pe muntean să umble altfel. -Toate deprinderile acestea IŞI au rostul lor. pe atât de îndemânatici sunt la înotat cei care trăiesc lângă baltă şi râuri. Sacagiii umblau cu nişte butoaie trase de un cal. Dacă nu s-ar fi îmbrăcat aşa. E drept că cei care }ocuiesc pe câmpie şi pe luncile râurilor mari.. de izvoarele sărace. în care se adună murdăriile mai multor ţări. .. ci cu vârful în afară. ·•· ** Pentru bătrânii neamului nostru (veterani).clatme sub picior (poate s-a şi mutat din loc). . sălcii. spânţ 2 şi alte buruieni veninoase.doar cu vârful piciorului . pe ţărmul mării sau aiurea. pe câmpie. Imbrăcămintea la şes e mai uşoară (de obicei hainele sunt largi) şi multe obiceiuri sunt altfel decât la munte.. nu numai satele.. De altfel. (Col?ni~ romani veniti din tările calde dimprejurul Med1terane1. decât oamenii de la şes? . în ţinuturile de la câmpie. < . (De aceea. . cea plină de tot felul de necurăţenii. Piatra a putU. fiind silite să ia apă chiar din râuri. pe cât de sprinteni sunt muntenii la mers. pentru ca insectele să nu se poată cuibări în tivul ei. Un muntean. întocmai ca de pe oaie.pot trf'-te uşor ape late şi adânci. ci s~ vede cât de puţin colţul bolovanilor. vom găsi peste tot anume legături între traiul oamenilor şi felul ţinutului. portul roman a fost părăsit. au trebuit să se îmbrace** şi ei. dar munteanul a aJuns pe malulcelălalt. Pe cap. se feresc ya de\ceva nesănătos. . De aceea.t să se .220 S. băţul lung e nelipsit sp:e a se putea propti şi la suiş. n-ar fi putl. de microbi. decât omul de la şes. în care omul de la munte s-ar duce la fund "ca un topor".) Priviţi apoi şi mersul oamenilor de la munte. dar chiar şi aşa se stârneau uneori boli cumplite. iar ploaia să nu pătrun­ dă până la piele. cu pulpele goale şi încălţaţi cu sandale uşurele. cu o biata pelerină pe ~i. ea este uneori neagră ca păcura*. adică felul locurilor pe " unde trăieşte. când suie pieptiş coasta muntelui. peSCJtitul e atât de lesnicios. iar palm~le cup~in_d ce}e do~ă capete ale băţului. Până acum vreo 60 de ani. cerut de mersul pe munte.Tot nevoia. Când n~ e adâncă. . de noroi sau cu gust neplăcut. vânzând o apă tulbure.. dar mai ales la coborâre. pe care locuitorii capiţalei o limpezeau cu piatră acră . aşa că locuitorii îşi aduc-~­ "apa de toate zilele" de la mari depărtări. bucureştenii beau apă din puţurilc săpate aproape de lunea Dâmboviţei. se pleacă înainte şi păşeşte altfel. drumeţul îşi face vânt. a se îmbrăca însemna mtiu Şl îritâi să-şi acopere goliciunea picioarelor. În ţinuturile muntoase. unde îsi duc traiuL Să dăm o dovadă şi din partea şesului. cu miros de pucioasă. adunând-o până şi din şanţul drumurilor pline de gunoaie. doi . ). de unde si n'umele "mocanilor". fiindcă e fiartă în zer amestecat cu suc de steregoaie 1 . iar cel dacic a rămas până azi la fel cu cel arătat pe columna lui 'l'raian. pentru a da centrului de gravitate un spaţiu mai larg. Şi fiindcă apa de la fântână nu le ajungea. Şi. râurile seacă peste vară. -Ce se întâmplă la şes? Sunt ţinuturi unde apa e rară de tot Puţurile sunt foarte adânci. CI de la vorba latină pecus-oris şi pecora (turme de oi. În adevăr. care secerau mulţime de lume. când urcuşul nu e greu. trebuia să fie întâi fiartă.t stărui atâtea mii de ani împrejuru~ munţi~or. unde izvoarele sunt rare. pătimesc şi azi unele oraşe. mânui să răsufle în voie. încât dă omului o hrană foarte ieftină. păstorul se cheamă păcur~r. Priviti de asemenea cum sar muntenii peste apa pâra1elor. mai luau şi din gârla Dâmboviţei.) Cine a învăţat pe păstorii din Carpaţi să se îmbrace astfel? I-a învătat nevoia si felul locului. • Putem zice că deprinderile omului sunt totdeauna potrivite cu ţi­ nutul în care trăieste.) De multe ori.Iar ceea ce pătimea odată capitala. chiar pe vreme de ninsoare. pe luncile râurilor. (Ciobanul poate dormi lângă turmă. dacă cercetăm viaţa celor ce trăiesc pe dealuri... Apoi. şi iată-1 pe malul celălalt. după cum e cu îmbrăcămintea şi cu mersul.un b~lo­ van. Piciorul nu calcă drept. băutura şi alte amănunte ale traiului. aşa că locuitorii de la munte beau apă într-ales. Fiind însă plină. numai din izvoare limpezi şi răcoroase. capre . poartă o căciulă de piele de miel sau chiar de oaie (elabăţ) mare cât un moşoroi. de obicei sunt multe izvoare şi pâraie. Din contra. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Picăturile de ploaie lunecă de pe miţele saricei. ca dacii. batul acesta a si căpătat aiurea un nume deosebit: boată sau moacă. fără să-şi fi cufundat încălţămintea în apă. atinge .

apoi rasele şi limbile. se cheamă "mediul geografic" al acelui ţinut. plecând de la malul Nistrului şi până în mijlocul Asiei. dar aşa e pe toată faţa pământului. iar în lunile de iarnă aceeaşi ză­ padă răscolită de vifor. jumătate e suflet (gând. I. în felul lor. pustia. bile (adică uneltele fizico-psihice 4 ). podişul. lunea. animale domestice etc. în altul. dealul. numai în timp de câteva ore.Avea dreptate bătrânul geograf Carl Ritter care zicea că "pământul este casa de educaţie a genului omenesc"3 . omul se leagă cu locul pe care trăieşte. lacul.Cu atât mai mult. În acelaşi timp. începând cu cea de pe nas.atât de mult atârnă el de societatea în care s-a născut şi în care trăieşte! Aşadar.. Indată ce nu bagi de seama. Când termometrul se coboară la -46°. Uneori mergi sute şi mii de kilometri în acelaşi mediu. corpul omenesc a suferit unele schimbări (fizice şi fiziologice). Trebue să pui încet mâna pe el. iar omenirea s-a trezit cu o unealtă nouă: limba. (De pildă. .. va străbate pământul până la poli. să arătăm în puţine cuvinte cum se înfăţişează azi omenirea. stepa. Cine pleacă dimineaţa din vârful Carpaţilor. ca nişte "şcoli". Dar lupta de cucerire a ţinuturilor reci a fost cumplită. în care omul capătă învăţături deosebite. treci dintr-un mediu geografic. Dacă ai încerca să-1 freci. . ape. vegetaţie. spre a şti cum să trăiască. aerul. Muntele e o "şcoală". Nu m'ai poţi tr~ge în piept destul aer. gerul te "ciupeşte". Să mergi repede. rând pe rând: atmosfera. câmpia. calci mereu iarba stepelor. Pielea îngheaţă.C]liar bărbatul cel_ mm vom~c începe să scuipe sânge din plămâni.. În sfârşit.) luate la un loc. ca să ia planeta în stăpânire. ( . înţelegând prin aceste cuvinte nu că omul face politică. munca de adaptare la mediu l-a mai dus pe om şi la o altă ispravă: el a creat fel de fel de asociaţii. ca o mare asociaţie planetară. Filosoful Aristotel a zis că "omul e o fiinţă politică" (zoon politikon). ci altceva: că omul este produsul societăţii. ( . -Abia de câţiva ani. URMĂRILE SOCIALE ALE ADAPTĂRII LA MEDIU ' [OMENIREA CA ASOCIAŢIE PLANETARĂ] Luptându-se cu mediul geografic. omenirea a luat tot pământul în stăpânire. . sunt toate. pielea se "rupe". M a r g i n il e o m e n i r i i. chiar dacă ar fi lini~tit. -El a descoperit polul antarctic şi tot el a zburat cel dintâi peste polul arctic. ca să-1 încălzeşti. asa s-au schimbat si ' Iim. Când gerul creşte. în fiecare ţinut. Cel dintâi om care a văzut amândoi polii a fost norvegianul Amundsen. mlădiindu-se după felul fiecărui ţi­ nut. vezi peste tot aceeaşi netezime de loc. Toate împrejurările geografice ale unui ţinut (relief. Duşma­ nul cel mai mare al fiintei omenesti e aci frigul.) Alteori. după ce am văzut civilizaţia omenirii. răsuflarea scade. -Am dat câteva exemple din ţara noastră.Cum s-au schimbat to~te u~e~­ tele fizice . potrivit cu împrejurările.222 S. înţelegem suma tuturor împrejurărilor geografice din fiecare ţinut al planetei (luând în seamă. care e jumătate fizică (sunetele). hidrosfera şi biosfera ţinutului de care e :vorba). MEHEDINŢI Aşadar e adevărat că. nici vorbă nu-i. marea. pădurea. simţire şi voinţă). iar seara ajunge la malul mării. acela care pornind de la ecuator. climă. Şi alte animale se întovărăsesc (mai ales insectele şi paserile). iar omenirea s-a împărţit încetul cu încetul în mai multe rase. s-a născut graiul articulat. dar ca omul nici una. în câteva ore a străbătut mai multe ţinuturi cu "medii geografice" foarte deosebite. Nici câinii de la sanie nu mai pot alerga. Pe scurt: prin "mediu geografic". produce acelaşi efect ca şi cum ar bate un vânt :umpl~t peste un om care stă" (Nares 5 ). lucrând cu uneltele. cu totul deosebit. oceanul . după războiul mondial. partea stângă a creierului a crescut.

ca să rupă sloii în fiecare primăvară.că se pregăteşte şi el de drum. 'iar tatăl împingea.Eskimoşii mai vânează şi boi săl­ batici (oviboos) aşa că omul s-a putut întinde aici până la 82° latitudine. Omule cu adevărat stă­ pânul planetei şi cea mai răspândită fiinţă (între animalele supe· rioare). Câteva din ele dau să sugă pruncilor aproape desbrăcaţi". unde marele vânt dmspre apus nu întâmpină nici o piedică din partea uscatului. v~nise să ne vadă. cu toate că stau în latitudinea oraşu­ lui "Praga (la sudul Indiei. primăvara. In Lumea Veche locuitorii tundrei au îmblânzit renuL Însă tin~rea unei turme de reni nu e lucru uşor.nu de dorul gheţei. . ca nişte excursionişti culcaţi pe iarbă. împreună cu fe111:e1a lm ş.polul. Nu se găsesc decât vara 7• Totuşi. ci numai ca să înlesnească "circulaţia" între Lumea Veche şi Lumea Nouă pe calea cea mai scurtă. Totuşi. omul a izbutit să . u~r stomacul eskimos poate mistui cantităţi de grăsime. au venit la rând vapoare "spărgătoare de gheaţă" şi avioanele. nu s-au şimţit îndemnaţi să înainteze şi pe arhipelagurile Oceanului Ingheţat. omul s-a aşezat şi acolo. Cauza e uşor de înţeles: uscatul se prelungeşte aci mai mult decât oriunde. ci numai câine!e. viaţa e cu neputintă.Când se mai adaogă şi furtuna. omul a atins treapta cea mai malta a nomadismului. norvegienii au luat şi ei în stăpânire arhipelagul Spitzberg care venea în dreptul Scandinaviei. .). în zilele noastre. ca şi în ţinuturile veşnic îngheţate de la poli. . regiunile polare frâng şi pe omul cel mai viteaz. licheni si o biată varză. ~ ~· ' E dr~pt că 1-au aju'tat doi buni tovarăşi: câinele şi renul.. cu toa_tă isteţimea lor. ) ) ochii căzuseră în fundul capului" (Payer6 ). mare ne-a fost mirarea ~~ vedem . omul s-a aşezat chiar pe gheaţa mişcătoare de la polul Nord. ca să se apropie de pol mai mult decat onund:.E mereu în mişcare. aşa că păstorul e silit să caute mereu tot alte locuri d~ păşu~e.c':\cerească pentru sine şi ţările acoperite de zăpezile polare. Avioanele pot zbura acum într-o întinsoare de la Moscova până la San-Francisco. Când s-a aflat însă că pe Spitzberg sunt cărbuni. atât de cumplit e vântul. kayac etc. Pe copii îi cocoţase în vârful saniei cu bulendre. lăsând marea liberă pentru pescuit.Inaintarea cea mai mare spre poli s-a făcut în marginea Americei de Nord. afară de muşchi. continentele sunt scurte. S. faţa i se întunecă. . Când s-a arătat soarele.. Unde a păscut odată o 'cireadă un veac de om nu mai are ce paşte a doua oară. În sfârşit. hotărându-se cu stăpânirea rusească într-un punct. iar pielea par~ bolnavă. fiind legaţi de reni. Noroc că fluxul şi refluxul e destul de puternic. lungite lângă sanie (pe . care a rămas . (E întâia oară că un "punct" a ajuns hotar politic!) În sfârşit. Ruşii au luat tot sectorul de gheţuri vecine până la pol.. în tundra siberiană. omul s-a "adaptat". trei copilaşi mărunţeL In ziua plecării. dar şi graniţele politice s-au întins pretutindeni: în deşer­ turile calde (Sahara). . n-au putut îmblânzi renul. măcar că era o v:eme spatmântătoare. încovoiată înaintea câinilor. sanie. Dar marele arhipelag american (care a fost cândva o podoabă a planetei) azi este căptuşit cu gheaţă. Astfel. În insulele Kerguelen. luat şi ea sectorul din dreptul ei.Eskimosul s-a deprins cu frigul. femeia se lupta contra viforului şi înainta. altă pacoste e vântul. spre pol. a) Spre Nord. cel dintâi dintre aceşti ?am~m: pe care îi întâlnisem. -În Lumea Nouă.Pe aceste insule nu creşte nimic. apăsând cu toată greutatea corpului peste calabalâc. . "ca ţiganul cu scânteia". Apoi. ". iglu. "care n-a fost mirarea noas- tră. adică s-a mlădiat atât de mult dupa împreju'rările mediului. . Noaptea cea dezi. Mai ales împrejurul Antarcticei. vântul suflă ca o furtun~ necontenită. Spre polul sudic. eskimoşii. dar aJu~oru~ acesta i-a fost de ajuns.MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Alt neajuns e lipsa de lumină în lunile de iarnă. Isprava asta a făcut-o pe temeiul unei înalte civilizaţii polare ~hai: nă. . Niciodată n-am văzut pe localnici să ţină socoteală de ceea c~ nu~im noi temperatură. 224 lungă tâmpeşte pe om. pe paralela 50°).Cât e de mare gerul se poate vedea şi din împrejurarea că mor şi păduchii în lunile de iarnă. oamenii tundrelor. adică peste pol. Nu numai că graniţa polară a omenirii s-a întins sub ochii noştri.Papik. încât a putut înainta până în mijlocul gheturilor si zăpezilor vesnice. În Lumea Veche. Traiul omului e aproape cu neputinţă. Şi chiar prin transformarea propnulm său corp: pielea feţii e mai grasă (nu îngheaţă repede). . Altundeva: "Femeile stau cu copiii lor. ~ 1btusi. care ar ucide_ pe un om din ţările temperate necum pe cel de la ecuator. Canada a. să împiedice răsturnarea . când am văzut schimbările pe care le adusese noaptea cea lun- gă pe faţa noastră! O gălbejeală urâcioasă acope~ea obra~ul ca~e părea descompus.de uscatul antarctic. când în locul săni­ ilor cu cai şi a kayacului. care ar fi făcut să stea la cumpănă pe mulţ1 groenlan- 225 b) Spre Sud. Omul nu s-a putut apropia . credeam că ne-am sculat dupa o boala lunga. într-o frumoasă zi de vară.zăpadă).

226

S.

CIVILIZATIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

până azi pustiu. Nici o fiinţă omenească nu s-a aşezat pe el, deoarece este căptuşit până în margine cu gheaţă.
Totuşi, lăcomia omenească a luat în stăpânire de câţiva ani
chiar şi acest pustiu îngheţat, nădăjduind că se vor găsi pe acolo
cine ştie ce comori: metale, cărbuni sau alte lucruri de preţ. Englezii, stăpânii mărilor, şi-au tăiat două mari sectoare: unul în dreptul Australiei, altul în dreptul Americei, iar francezii, ca stăpâni ai
Madagaskarului, au luat şi ei în stăpânire gheţurile din dreptul
Africei.
Ceea ce e mai ciudat: chiar norvegienii, vecinii polului
nordic, au căutat să se înfigă şi ei în pustietăţile antarctice, venind
să vâneze aci balene, după ce nevinovatele făpturi au fost aproape
nimicite în apele Oceanului Arctic.
Măcar că insulele Kerguelen, St. Paul şi Amsterdam, sunt nişte vulcani stinşi, acoperiţi cu
zăpezi eterne, pescarii europeni s-au cuibărit şi aici, ucigând în
fiecare an câte 20 000 de balene. (Au aşezat uzine de pregătit gră­
simea chiar în craterul vulcanilor, unde vântul şi lapoviţa nu mai
contenesc!) -Atâta e de adevărat că "foamea de spaţiu" 8 este azi
mai vie decât orişicând, iar omul modern a luat în stăpânire toată
planeta.

c) Spre Atlantic. - Pe lângă graniţa de Sud, omenirea a mai
avut până ~cuma câteva sute de ani şi o graniţă spre Oceanul
Atlantic. -In Lumea Veche, ţărmurile apusene abia târziu au fost
luate în stăpânire de om, ceea ce dovedeşte că patria omenirii a
fost în ţinuturile răsăritene ale continentului eurasiatic, spre Insulinda9 şi, numai pe încetul, omul s-a îndrumat spre Oceanul
Atlantic.
În epoca romanilor, Atlanticul era încă pustiu. Insulele Feroe
au început a fi locuite abia în secolul al 6-lea după Hristos. Islanda
a primit cei dintâi locuitori în secolul al 8-lea. Madeira şi Azorele
în secolul al 14-lea, iar insulele Capului Verde abia în secolul al
15-lea- ba lângă ţărmul celălalt, Bermudele şi Falkland au fost
luate în stăpânire de om în timpurile din urmă.
· Până la Columb (1492), Atlanticul era pustiu de la un pol până
la celălalt. În schimb, Oceanului Pacific fusese ocupat de om
aproape în toată întregimea, deoarece roiul insulelor de mărgean
se întinde între cele două tropice, la fel cu "calea laptelui" pe cer.
Astfel, spre Nord, omenirea din Lumea Veche era legată cu cea din
Lumea Nouă nu numai peste strâmtoarea lui Bering, acoperită de
gheţuri iarna (o adevărată punte!), dar şi peste lanţul Aleutinelor,
.care se întind din Alaska până în Kamciatka ca o ghirlandă, iar de
acolo se continuă cu ghirlanda Kurilelor până în Japonia.

227

. Omul e făptura cea mai răspândită pe glob. În latitudine el
atmge, spre Nord, paralela 80° iar spre Sud, pe cea de 600· în alti~ tudin~, oamenii folosesc munţii până la 6 000 m iar ca expioratori,
cu aviOnul sau baloanele s-au suit mult mai sus (până la peste
12 000 m.). Se numeşte icumenă partea locuită (sau folosită) de
om pe pământ.

IL ~umăr u 1 omenirii.
Lungă-lungă vreme, numărul
oamemlor a fost foarte mic. Cu câteva zeci de mii de ani în urmă
c~nd o bună p~rte ~in Euro~a ş~ Ame~ica erau acoperite cu ghea~
ţa: ~u se afla ţ1~em~ de om m ţmutunle unde găsim azi oraşe cu
n:IIwa,?e de locmton. A trebui~ d~ci să se retragă mai întâi gheţu­
nle, sa se acopere aceste regmm cu plante si cu animale ca să
poată veny şi o~u~ :- ~upă ce, _se înţelege, aJunsese pe o treaptă
msemnata de CIVIhzaţ1e (nutnment, îmbrăcăminte locuintă şi
mijloace de circulaţie).
'
'
~stăzi, omul ţine în stăpânire aproape fu din faţa planetei si e
ma: numeros decât orişicând în trecut.
,
I:t~;rebar:a e: putem şti câţi oamen~ locuiesc azi pe faţa pămân­
t~lm. . .. Raspun_s~l e greu de dat. Cme poate să numere pe toţi
sa~baticn a~cun~I m desişul pădurilor? Cel mult putem să-i preţmm aproximativ, după mărimea cetelor întâlnite de călători ori
~· ~upă :r:umărul aşezărilor, pe unde omul sălbatic a ajuns stato~ic.
In schimb, sunt ţări, unde, de câtva timp, toată populatia e numă­
rată într-o singură zi (oriunde s-ar găsi fiecare ins în ~iua aceea).
Astfel poţi şti câţi locuitori au acele ţări, după cum stii câte chibrituri sunt într-o cutie.
'
Pun~n~ deci la ~n lo~ populaţia ţărilor cu numărătoare regulata <.statistica exacta), ŞI a celor cu populaţie preţuită numai din
och1, putem spune că toată suflarea de azi a planetei se apropie de
2 miliardelO.
Să nu uităm însă că sporul omenirii e legat mai ales de schimbările celei din urmă sute de ani. Iată sporul în milioane (cifre
rotunde).
V

. Europa
La 1800:
Azi:

Asia

174
520
500 . 1050

Mrica America
55
140

23
250

Australia

şi

Oceania 11

1
10

Aşadar, la !r:ceputul secolului trecut, populaţia întregii planete
era cam mllmrde (775 milioane), iar azi se apropie de 2 miliarde12. ·

t

c

228

S.

MEHEDINŢI

Se înţelege, sporul nu e deopotrivă în toate ţările. În Franţa,
sporul a fost de 10%; în Germania de 70%; în Rusia de 84%, iar în
Statele Unite de 360% (punând şi emigranţii). - Pe la 1850,
Statele Unite aveau abia 23 milioane locuitori, cu puţin mai mult
decât România de azi.

)

)

Cum de a crescut atât de repede populaţia planetei?
Cauzele sunt. multe: mai întâi, mult.e boli au fost stăvilite. Ciuma holera si alte molime nu mai au puterea de altădată, din cauza ~ăsurilo~ igienice (carantina) şi a doctorilor şi doctoriilor care
vindecă tot mai multi bolnavi.
Apoi şi hrana a sporit. Mulţime de păduri au fost tăiate şi înlocuite cu ogoare de cereale, iar numărul vitelor de hrană a crescut
în chip necunoscut altădată. În pampele şi preriile, unde rătăceau
odinioară câteva ierbivore sălbatice sunt azi turme şi cirezi uriaşe,
iar lanurile de grâu şi de porumb au schimbat faţa unor întregi ţi­
nuturi. - În sfârşit, industria întemeiată pe maşini a dat omului
altă îmbrăcăminte, alte unelte şi alte mijloace de transport ... aşa
că împrejurările traiului au ajuns mult mai lesnicioase decât în
trecut.
III. D e s i m e a p o p u l a ţ i e i. - Cu toate că populaţia
planetei a crescut, totuşi sunt unele regiuni foarte puţin locuite;
· poţi călători zile întregi, fără să zăreşti picior de om. Aiurea, din
contra, afli adevărate furnicare omeneşti; casele sunt lipite unele
de altele şi au mai multe rânduri (etaje). Poţi zice că acolo oamenii
trăiesc "grămadă", ca furnicile în moşoroi.
Care sunt ţinuturile cu populaţie rară?
1. Regiunile polare. - Continentul antarctic e pustiu în întregime; Oceanul Îngheţat arctic are de asemenea împrejurul său o
largă fâşie de uscat cu foarte puţini locuitori. ::- Groenlanda, tundrele Canadei şi Siberiei sunt aproape goale. (In toată zona aceasta lipseşte căldura.)
· ·
2. Podişurile reci (Tibet, Mongolia, Puna Cordilierelor) şi deşer­
turile calde (Sahara, Arabia, Tharr, Australia, Kalahari etc.) formează o altă zonă de populaţie rară. -Aci lipseşte întâi de toate
apa, iar la unele şi căldura.
·
·
· 3. Pustiurile ecuatoriale din Amazonia şi Congo strâmtorează
pe om prin marea bogăţie a vegetaţiei, prin friguri (umezeală şi
căldură), precum si ,prin forfota insectelor.
· . : Îri toate tinutu~ile însirate până aici, abia dacă vor fi 100 milioane de oa~eni, adică nici măcar 1 pe km.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

229

De bună seamă, nici în viitor nu va fi pe aci o populaţie prea
.. deasă. Antarctica tot pustie va rămânea, iar tundrele dimprejurul
Oceanului Arctic, unde viforul nu mai conteneşte în lunile de iarnă, de asemenea vor fi pustii. Acolo e "împărăţia vântului", nu a
omului. Bălţile îngheţate par nişte uriaşe ochiuri de sticlă, de pe
• care viforul mătură toată ninsoarea, iar între bălţi nu întâlneşti
decât valuri de zăpadă (dune) mereu mişcătoare. Cum să se aşeze
omul acolo? Bietul eskimos se îngroapă în iglu, dar samoezii şi alţi
nomazi nu ştiu cum să fugă mai repede la adăpostul pădurii
(taiga).
Din contra, în pustiile calde, unde se va putea scoate apă de sub
pământ, numărul oazelor va spori; - atâta numai că şi sub pă­
mânt apa e rară, iar cerul nu trimite ploaie mai niciodată.
Doar regiunea pădurilor ecuatoriale e mai prielnică. Biruind
pădurea cu foc şi alte mijloace, omul se va putea înmulţi, -dar
numai cel cu piele neagră.

Sunt însă şi ţinuturi ale planetei unde de timpuriu omul a --~-...o~
ajuns la o desime destul de mare, îndată ce civilizaţia a sporit.
Astfel valea Nilului (am putea zice "oaza" Nilului) cu mii de ani
înainte de Hristos ajunsese un cuib de populaţie foarte deasă. Tot
aşa au fost Mesopotamia, India şi China în Lumea Veche, apoi Mexicul şi Peru în America. - Dar centrele acestea de aglomerare
n-au fost statornice: uneori sporeau, alteori scădeau. Mesopotamia, acuma două mii si vreo cinci sute de ani, când a văzut-o Herodot, era plină de locuitori. În secolul trecut, ajunsese aproape pustie, iar Egiptul tot aşa.
Italia, spre sfârşitul războaielor punice, număra vreo 20 milioane locuitori, iar pe timpul lui Aurelian, când au fost retrase legiunile din Dacia, nu mai avea decât 5 milioane!
Singurele care şi-au păstrat mereu o mare desime au fost India
şi China. (Pe timpul lui Herodot, acolo se credea că este poporul
cel mai mare din lume.)
Astăzi, avem pe faţa planetei următoarele centre de mare desime:
1. Unul în Extremul Orient, adică China şi Japonia. (Japonia
singură sporeşte cu 1 milion pe fiecare an.) .
In curând, China şi Japonia la un loc vor atinge~ miliard 13.
2. Al doilea furnicar este India (peste 330 milioane 14).
Cât de deasă e populaţia în Extremul Orient se poate vedea din
aceste cifre. Asia musonilor şi Insulinda au împreună cam 12 mili.qan'e km 2, adică întrece puţin suprafaţa Europei. Totuşi desimea

230

S.

MEHEDINŢI

. populaţiei e de 62 de locuitori pe km pe când Europa, începând din
Mediterana şi până pe la 61° latitudine, (adică chiar acolo unde
populaţia ei este mai deasă), nu are decât 58 locuitori pe km 2 . Cât
priveşte răsăritul Americei, el atinge abia 27 pe km 2 (nici pe jumătate). Care e cauza? - Mai întâi de toate ploile aduse de musoni vara, adică tocmai când e nevoie. Apoi ajută mult şi irigaţia şi
îngrăşămintele. Chinezul şi japonezul sunt plugari fără pereche,
ca silinţă. Adună până şi gunoiul din coteţul porumbeilor, să-1
ducă pe ogor. - Se poate zice că sunt mai degrabă grădinari, decât
plugari. Toată munca o fac cu palmele lor, căci unde să mai ţină şi
vite de jug, pe nişte ogoare cât stratele de mari! Toată nădejdea e
în muncă. De vara până iarna, pământul e mereu răscolit şi mereu
primeşte răsad nou (legume, orez, bumbac etc.), iar peste iarnă,
micul ogor e transformat în iaz de peşte, aruncând în el peştişorii
crescuţi până atunci în putini, să nu prindă loc prea mult. - Fiecare palmă de pământ e o avere.
3. Al treilea centru de desime este apusul Europei. - Am ară­
că aci desimea a crescut numai de puţin timp.
Care e cauza acestui nou centru de aglomerare? Până acuma
vreo sută de şi ceva de ani, europenii trăiau mai mult din plugărie
< şi păstorie. S-a întâmplat însă pe la sfârşitul secolului al 18-lea o
, mare schimbare.
. În Anglia, aburul şi maşinile cu aburi au înlocuit puterea braţelor. Englezii s-au lepădat de plugărie şi de creşterea vitelor (mai
ales se îngrijeau de oi, pentru lână) şi, având mulţi cărbuni şi fier,
au început a deschide peste tot fabrici, iar mărfurile englezeşti,
purtate tot de abur (vapoare) s-au răspândit iute în toate ţările pă­
mântului. De peste tot veneau acum cereale şi materii prime: lână,
bumbac etc. Astfel, populaţia arhipelagului britanic s-a înmulţit
văzând cu ochii- până şi copiii mărunţi puteau să câştige ceva,
lucrând în fabrici. Iar ce s-a întâmplat în Anglia, s-a petrecut la fel
şi în Belgia, Franţa, Germania şi peste tot unde s-au descoperit
mine de cărbuni.
Urmarea acestei prefaceri a fost o îndesire a populaţiei în apusul Europei, cum nu s-a mai văzut niciodată. Numai într-o sută de
ani, numărul locuitorilor din Europa s-a îndoit. Oraşe ca Londra,
Paris şi altele, care numărau abia câteva sute de mii de locuitori,
·astăzi au milioane.- În curând au ajuns să sufere de foame, ca si
în India şi China, unde furnicarul omenesc e prea des. (În parte'a
de răsărit a Londrei - East London e atâta îngrămădeală de lume
tat

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

231

săracă, încât oamenii îşi caută hrana lor prin gunoaie, cum fac
câinii fără stăpân.)
'
Prin urmare, cauza acestui nou centru de aglomerare a fost industria mare întemeiată pe abur şi maşinism.- E cea mai mare
revoluţie dintre câte a văzut până azi pământul, iar urmările ei au
, fost atât de repezi în ce priveşte creşterea populaţiei, încât prisosul muncitorilor a prins a se revărsa împreună cu mărfurile si
p~s~e celelalte continente. Peste 30 de milioane de "şomeri" au părasit Europa.
4. În sfârşit, revoluţia industrială s-a întins şi peste Oceanul
Atlantic, dând naştere şi acolo unui centru de mare desime. La începutul secolului al 19-lea, Statele Unite aveau abia vreo 4 milioane de locuitori. Astăzi, numai pe faţada răsăriteană (între tărm si
Mississippi) trăiesc peste 80 milioane de suflete. - O ad~vărată
lume nouă! Dar aci nu e numai industria de vină ci si o agricultură nouă". În loc de vite şi de braţele omului, 'au fost "puse să
muncească o mulţime de maşini: tractoare, sămănătoare, seceră­
toare, maşini de treierat (batoze) etc.
Privind aşadar faţa pământului, găsim că în ce priveste desimea, locul întâi îl are Europa- 50 locuitori pe km 2 . Asia· are numai pc jumătate (24 pe km 2 ). Apoi vin la rând America de nord cu
__..7 pe km 2 , Africa cu 5, iar America de Sud cu 4 pe km.
Cea mai mare desime (peste 200 pe km 2 ) a fost atinsă la gura
Tamisei şi a Rinului, cu împrejurimile lor (din Germania Olanda
Belgia şi Franţa); apoi în nordul Italiei, în delta Nilului,' în vale~
de jos a Gangelui, a lui Hoang-ho şi Iang ce-Kiang. Trebuie să
adăugăm apoi lava - cel mai nou centru de îndesire în Extremul
Orient.

Din cele înşirate până aici se vede că populaţia planetei e în
spor.J?esimea atârnă de multe împrejurări:
· .
1. Intâi de climă. - Dovadă sunt zonele aproape pustii din
ca_uza frigului prea mare, a căldurii prea mari, a secetei, a vântulm etc.
2. Apoi de sol. - După unele socoteli, locurile bune de agricultură nu trec de 43 milioane km 2 (cam cât Asia).
3. Dar împrejurarea cea mai însemnată e munca omului. Când un popor trece de la plugărie (o muncă slabă) la grădinărie,
adică la o muncă înteţită, care răscoleşte mereu ţărâna, munca e
măcar de 4 ori mai încordată, însă câştigul de 8 ori mai mare.
Aşadar, "regimul de muncă" este adevărata temelie a unei
. ţări 15 . Acolo unde e pămân,t mult de prisos, iar locuitori puţini,

c·'-.
-

(..

)

din loc în loc.. Familia slăbeşte. A patra cauză a îndesirii unui popor este igiena. America de Sud va avea tot vreo 2. sau chiar o casă împrejmuită cu gard şi adă postind un om cu toată familia . în oraş. · .Găsim încă şi azi sălbatici care se mută mereu. Munca e temeiul.{ mai are hrană şi începe "şomajul" şi chiar sănătatea populaţiei scade. . donnind peste noapte. Numa} vara se risipesc iarăşi. trecând de la t CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 233 agricultura slabă a plugarului de rând. Pe Bărăgan. trăieşte în ţara lui. când s-au păcătoşit prin lux şi plăceri. acela va birui care îşi va cinsti mai mult pământul. la agricultura înaltă. pământul ar pute~ hrăni numai 2-3 miliarde de americani 5-6 miliarde de germam. când România este o ţară de mică proprietate. În sfârşit. unde se întâmplă: lângă un mal. împreună cu ei. în lupta dintre neamun.Cât timp romanii au cinstit familia. agricultura leagă numaidecât de pământ. iar japonezul şi chinezul se mulţumesc chiar cu o zecime de hectar. îşi slăbesc propria lor populaţie. Europa va trece şi ea de 2 miliarde. germanul poate trăi şi pe t ha.. oraşele sunt pline de oftică şi alte boli. sprijinul cel mai tare al îndesirii unui popor e sufletul. " 5. care se cheamă: grădinărit. Când însă nu mai gă­ seste cumpărători. ca un călător la hotel. potrivit cu descoperirile ştiinţei. oraşul scade pe om: îl ademeneşte spre o viaţă fără măsură. cât timp găsesc destui cumpărători pentru mărfuri. biruitor nu poate fi decât cel care va fi mai sănătos şi mai numeros. unde ciuma şi holera nu mai pot intra sau sunt repede---~~ stinse si unde viata este din ce în ce mai îngrijită. Aşa a fost în America şi chiar în România. ----~-Dar. ogorul nu se închide niciodată! Cea dintâi. Sălasul este cea mai mică asezare omenească.' . ci cu palmele lui. oraşele îngustează viaţa omenească. MEHEDINŢI poate fi vorba de lucrarea pământului cu maşini. acela va lua în stăpânire pământul. lucrau maşinile ca şi în Cana~a. şi nu cu vite. La început. cât timp era în fiinţă "proprietatea mare". Putem vedea şi în ţara noastră mai multe trepte. fabrica nu mai are materie primă.Fabrica se închide.Azi î?să. Unde să mai ţii şi vite pe un petice} de grădină! După socoteala asta. în felul cum s-a legat omul de pământ.adică concepţia sau gândul lui despre viaţă. Nimeni nu-l cunoaşte şi ruşinea piere. iar cea de Nord numai 1 200 milioane 16. (Soarele care intră pe geam. în vreo peşteră etc. Am arătat cum s-a născut locuinţa omenească. Cine trăieşte la ţară este mai sănătos. Italia ajunsese un stup de lume (circa ·20 milioane. . Dovada: ţăranului american îi trebuie cel puţin 1 ~ha. adăpostindu-se în locuinţe destul de bine întocmi-' te. iar cine nu are copii nu mai are grijă nici de yiitor. un bordei pe jumătate săpat în pământ. măcar o parte a anului. lipsa aerului şi a luminii duce pe copii la rachitism. cine va munci mai mult. În sat. Numărul copiilor scade. 1. cea mai adevărată şi mai sănătoasă industrie ~ munca ogorului (Ford).. în orice caz. chiar culegătorii şi vânătorii se aşează statornic. singură Mrica ar putea ajunge cu timpul la 2 300 milioane. La mun'te sau în largul câmpiei. ajunseseră la 5 milioane (Au trebuit să lase Dacia în paza barbarilor!) Şi în privinţa sufle~ului. singură "agncultura intensivă" (după pilda grădinăriei) poate să ne scoată la liman. . lucrătorul nt.Munca zilnică în grădină îi scapă de ticăloşirea corpului. AŞEZĂRILE OMENEŞTI. adică dă omului aşezări statornice. când au răpus pe cartaginezi). (Pieile Roşii din Nordul Californiei stau locului în lunile de iarnă.tria mare.) Oraşul aşadar este ca o lampă care suge uleiul (adică populaţi~ rurală) si-l arde.232 ) S. plecând fiecare la vânat sau la pescuit. iar satul dă o populaţie mai spornică. găseşti uneori o singură gospodărie: o colibă. omul se pierde ca într-o pădure. aerul curat şi soarele ajută chiar pe cel care nu are hrană destulă. Ciobanii şi nomazii nu cunosc oftica. De la un timp.) In sfârşit.. pe care le lucrează nu cu maşini.. aşa ca să poată aduce de aiurea "pâinea de toate zilele" (Anglia). frigurile. iar japonezii ar putea să ajungă la 22 miliarde. Intr-un oraş mare. Prin urmare. Iar urmarea se vede: popoarele care se reazema pe indu. Populaţia planetei va mai creşte încă. Incheiere: Lupta pentru stăpânirea pământului e azi mai aprigă decât oricând.Dovadă sporul populaţiei unde ţânţarii au fost stârpiţi şi. numărul locuitorilor creşte iute. . 4. Ogorul lui are abia câteva strate.În privinţa asta. După unele socoteli.Aşadar. Ea presupune numaidecât statornicie. îndesind cât mai mult populaţia spre a nu lăsa loc veneticilor să se strecoare înăuntrul hotarelor sale. care sting populaţia. nu mai e soare. Aşa sunt boşimanii. nu întinderea ogorului. Din contra. Chinezii n-au geamuri şi nu cunosc rahitismul. adică pe munca în fabrici.

chiar moşioara întreagă a celui aşezat răzleţ faţă de alţii. casdle satelor sunt de obicei mai mici decât cele din oraşe. colibele pescăreşti în lunea Dunării.şi sunt cei mai mulţi rude unii cu alţii. când casele erau mai rare. 234 lui.. păşunea ~şi chiar arătura a fost "trup" de moşie. Dar deosebirea cea mai însemnată e alta: aproape toţi locuitorii satului trăiesc din munca pământului învecinat cu satul.Locuitorii au fiecare un petec de pământ în "vatra satului". când afli o casă cu două rânduri. altele numai o parte a anului. din contra. clădind locuinţa sa în chip de ocol. iar cu timpul. sau cu şin­ ~ mă ( drilă. . -Se cheamă o adunare de locuinţe. satul întreg s-a născut dintr-o "moşie" sau proprietatea unei familii (unui "moş". ba uneori şi mai mult. deoarece ştiubeiele nu ~e mută şi cer pază tot timpul anului. unde nu-i loc pentru mai multe case la un loc. - CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Când nu e numai o gospodărie într-un sălaş. între Detunata şi Roşia. A doua mare deosebire este felul traiului. unde sălaşul e forma obişnuită a aşe­ zărilor omeneşti. astfel de sate întrec si orasele. adică. Atâta • numai că felul locuitorilor si mai ales felul vietii oam~nilor este deosebit de al oraselor. Unele sălase sunt totdeauna locuite. 4. apoi sunt şi apărate de vânt din toate părţile17. chiar dacă se apropie de 100 de case! 235 3. păs­ torul strânge toată turma la un loc. din contra.S. Satul. acum.. Cătun. fiindcă e loc destul.cătunul se cheasat. împrejmuită de "hotarul satului". pădurea.. Sătenii au aproape toţi aceeaşi muncă (la câmp. au fel de fel de meserii şi mulţi se ocupă cu negoţul. . Inainte vreme. (În Munţii Apuseni. Casele sunt la mari depărtări unele de altele. se văd albind ca nişte cuiburi risipite în verdele păşunilor. ca şi plugarii. la "vie" etc. unele case de oraş au mai multe rânduri. sau beton armat. seamănă cu nişte turnuri (blockhaus) . 15 şi chiar 20 000 de locuitori. (Pecica. Satul sau grupa locuinţelor este aşadar ca "sâmburele" unei mari moşii. se adună mai multe locuinţe şi fac împreună un mic cătun 1 8. Târg sau oraş. la vie ete. Apoi mai e ceva: locuitorii unui sat se cunosc aproape toţi şi ştiu cine au fost străbunii lor. localnicii nu se văd cu săptămânile. ci se adaugă cu timpul şi altele. pe când "odaie" însemnează şi tot locul dimprejurul bordeiuliri şi . iar vitele sunt închise în curte. (Nici nu e nevoie.) In oraş. adică ajunge cătun. Unde sunt fiare primejdioase.) Apoi casele sunt clădite din material uşor: din lemn. Cât de mare? De opicei se cheamă sat o aşezare care nu trece de 2 000 de locuitori. sunt învelite cu fier (tablă) sau cu olane. ai căror locuitori trăiesc mai ales din negot si din meserii. Mai ales la munte. Peste iarnă. doar fumul din horn dacă mai dă semn de viata locuitorilor. care au până la 10. fiind locul scump."sălaşul". Locul bun de clădit fiind rar. erau acoperite cu şindrilă. Acolo e petecul său de pământ. Tot aşa sunt şi odăile adăpostul unde se strânge fânul vara şi se adăpostesc vitele iarna. prisăcile din pădurile dealurilor sau ale câmpiilor. Rar-rar de tot.doar "hotarul satului" dacă mai aminteşte pe strămoşul de odinioară.) Păstorii au nevoie de sălaşuri tot aşa de bine întocmite. adică aşeza­ rea. din lut amestecat cu paie şi acoperite uneori cu stuf.) 2. ci şi în văile prea înguste. piatră. Oamenii n-au vecini. Dar nu nu~ai pe munţii "răsfăţaţi". ' · În adevăr. unde o vale se lărgeşte ori coasta e mai ~aşeza­ tă" (mai orizontală). Stânile pe munte. lucrul se petrece la fel. sunt ţinuturi. unde îşi paşte vitele . La munte. aproape de Arad. şi o bucată mai mare afară din sat: în "ţarină". De departe. oameni depripas. In fapt însă.Păstorii din Africa numesc astfel de sălaşuri tembe. Acolo e. cu paie. afli fel de fel de venetici.Uneori îi zice tot cătun. dar prin aceasta se înţelege chiar locuinţa.In timpul din urmă. oraşele mari au case cu zeci de "etaje". (Aşa e pe valea Cernei bănăţene -lungă şi foarte îngustă. Mai întâi. în curte. Uneori. (I se mai zice şi bordei. împărţindu-se mereu între fraţi şi sporind numărul gospodăriilor. ori în muntii dintre Bistrita Moldovei si Bistrita Ardealului.) După numărul locuitorilor. s-a născut un sat. la pădure.. ca să nu se aprindă uşor. atunci sălaşul poate forma o grupă de mai multe locuinţe. când ninge mult. locuitorii nu se cunosc ( . se văd ici şi colo pâlcuri de case.O aşezare rurală mai mare decât. Apoi. Orăşenii.. sunt toate nişte "săla­ se". oraşul se deosebeşte' de sat prin felul locuinţelm: Ca~ele sunt clădite de obicei din cărămidă. (Chiar . Nici hoţ. afli pe coastele' munţilor acope~iţi cu iarbă ~ mulţi~e de sălaşuri. La început. sunt sălaşe în chip de dreptunghi: clădirile tin loc de gard. Prisaca este un sălaş deplin statornicit. ~ici altă fiară nu poate pătrunde la ele. nici lup. "strămoş"). Pe Măgura Zărneştilor.ba câteodată pune şi ceva semănătură.) ' Prin sălaş se înţelege deci cea mai mică aşezare a omului. la "fânaţ". ca şi cum ar fi o singură familie. sunt sate.). .

Când priveşti planul satului. având toate aceeaşi formă patrunghiulară. s-au născut multe sate adunate: unele au chip de linie dreaptă. Din cele spuse până aci.· * * * . fiindcă se întâlnesc aci mai multe drumuri de fier şi s-a adus şi petrol pentru rafinare. De obicei. iar şcoala şi primăria unde se întâmplă. La munte. astfel de sate merg în linie dreaptă.oricât ar fi de adunate locuinţele -lasă destul loc liber pentru locuinţe. biserica e de multe ori tocmai la marginea satului. 237 MEHEDINŢI aşează ) unul pe altul. ci pe una cu cotituri. fără să urmeze anume o casă e mai sus. alta e mai jos. Uliţele satului sunt strâmbe şi nu seamănă una cu alta. înşirate pe un fir. aci scăzând. adică satul întreg e cadrilat. şi oraşul poate înflori. cu chip de "grămadă neregulată". nu găseşti uşor loc de clădit. vedem că "aşezările omeneşti" atârnă mai ales de două împrejurări: de felul locului şi de felul muncii omeneşti.) . b) Sate adun a te sunt acelea unde locuinţele sunt apropiate unele de altele. De aceea. după un singur plan de împărţirea a pământului. în loc de drum ori rânduială: şosea. 2) Alteori. Putem zice: satul atârnă întâi de toate de locul pe care e aşeza­ tă mosia lui· orasul mai ales de drumuri. 3) Alteori. alta pe .joc de şah". Fiecare şi-a înconjurat "siliştea" lui cu gard. R~mânul vrea să fie înconjurat de toate părţile cu gardul lui. iar negustorii vând nu nu~ai orăşenilor dimprejur şi satelor din vecinătate. Bucăţile de silişte sunt deopotrivă de mari şi aşezate la rând.o nimica toată faţă de târgurile dimprejur: Bucov şi altele. unde e aşezată biserica. Acum câteva sute de ani. şcoala şi primăria. adică locuinţele sunt aşezate în lungul drumului. A fost de ajuns un colţişor _de uscat.E destul să aibă un petec de pământ prielnic. omul îşi poate pierde urma mai repede decât într-o pădure. dând avânt negoţului şi făcând populaţia să crească.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 236 S. Satul întreg "şerpuieşte". satul e tot adunat. unde faţa pământului este "n:eregulată. adică la drum.. s-au întemeiat însă unele sate noi. uneori nu se cunosc nis_i vecinii şi nici măcar cei_ care trăiesc sub acelaşi acoperământ! -In oraş. Azi însă. păşune sau chiar pentru mici ogoare de arătură. iar firul este însuşi pârăul sau râul satului. alta chiar în fundul văii sau în vreun pârâu .cerealele. morile si alte industrii au sporit repede-repede. -Casele par ca un şir de mărgele. deosebim următoarele categorii de sate: · ' a) S a t e r i s i p i t e.Aproape toate satele româneşti. de vreo două mii şi jumătate de ani. lângă cimitir.Pe şes. întocmai ca şi drumul. coastă. astfel de sate geometrice au la mijloc un loc mai larg. ca locuitorii să iasă din păduri şi alte locuri stângace şi să se adune la "linie". ci trimit uneori mărfurile lor până peste oceane.) Când s-a dat poruncă acum vreo 50 de ani.. Constanta) aci ridicându-se. Piaţă nu-i deloc. ca soldaţii în front. din câmpie. pe când la satele vechi.~. la Constanţa ŞI. O bună p.. fiecare locuitor 1 casa lui cum poate şi pe unde poate. În timpul din urmă. fabricile. parcă vezi un . a -putut trăi acolo un port (Tomis. adică pentru negoţ ŞI pentru fabricarea mărfurilor. când locul a îngăduit. Astfel.ildă ~unt Ploieştii. s-a înfiripat unul din oraşele cele mai spornice. Dar înfătisarea lor e foarte deosebită: 1) Unele sunt în chip de 'li'nie. .vinul.oraşul. În sfârsit satul trăieste mai totdeauna din ceea ce-i dă împrejurimea a'di~ă mosia" s~tului sau pământul rămas de la străbuni. E un fel de mică piaţă. unde au avut la îndemână "pâinea de toate zilele" şi "apa de toate zilele". (Localnicii chiar şi zic linie.după cum se întâmplă. 5. fără să ţină seamă de alinierea cu gardul altora. -Aşa sunt cele mai multe din satele vechi ale ţării: o grămadă neregulată de case. Astfel stând lucrurile si asezarea oraselor e deosebită de a satelor. satul s-a adunat în chip de grămadă. unde valea a --~~-1 fost îngustă. . Sate concentrate. ca şi râul. fiind aşezat la răscruce. după înflorirea sau scă­ derea negotului cu ţinuturile mai depărtate. Mărfurile şi materiile prime pentru meseriasi vin de asemenea de la mari depărtări. având fiecare o curte şi grădină împrejur. Cu alte cuvinte. căruia nu-i ajunge o gară. una pe culme. pe când. Rar . dar nu pe o linie dreaptă. Zilnic ei sunt legaţi de "moşia" satului.' . Locuitorii unui sat 's~au' aşezat acoio. pentru ca negustorii să înainteze în mare. Satul întreg rămâne ca o stradă păzită de două şiruri de case. casele sunt risipite şi rămâne împrejur loc larg pentru pometuri. . După felul locului. din dealuri . era aci un sătuc. Din munte vine petrolul. (E unul din puţinele oraşe ale ţării. pe când oraşele s-au întemei~t acolo unde e loc mai potrivit pentru schimb.~e ţine cu hrană adusă de departe (uneori de peste ţări şi de peste mări). Aşa S··a întâmplat de obicei la munte. 4.

Satele cu podgorii ~i cu pometuri au fost odinioară cele mai înstărite din toată ţara. cofe. -Viţa de vie cere o muncă încordată de primăvara până toamna. Păstorii. unde vieţii ' pădurea lipseşte. arăturile au strâmtorat turmele. Agricultura a îngustat păstoritul. . coboară toamna în câmpie şi spre lunea Dunării. dând doniţe şi alte lucruri de lemn.Proprietatea mare e) Sa te de p l u g a r i. păstorii fac şi ceva semănătură.a turmelor de la munte spre câmpie şi apoi iarăşi la munte (pentru lunile de vară) se cheamă transhumanţă. Întâi. şi ~le de mineri. Astfel. la nevoie. chiar în sate. ţăranii au fost mai peste tot "moşneni'' sau "răzeşi". unde iarba nu e bună de cosit (fiind mică şi locul pietros). cei mai vestiţi sunt motii. pun şi câte un mic ogor de cânepă ori de in. e şteampul pentru satele de băiaşi. Sate mari. ei încarcă marfa pe cal şi colindă până departe în câmpie. unde sunt preflicuti în scân• duri. ei samănă şi ceva porumb (un soi care se coace până în septemvrie). putineie. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI când iese cu peretele casei în drum sau lipeşte casa lui de a vecinului. şiş tare. lătunoi. Crimeea şi Ca ucaz. Săcele (lângă Braşov) şi altele se ţineau numai cu oieritul. Astfel de sate de păstori trăiesc din ceea ce le dau vitele: lână pentru îmbrăcăminte.. muntenii fac din scândurile de b:r_:ad: ciubcre. lovind piatra cu nişte trunchi grei. grinzi etc. iar unde e un petec de pământ mai lipsit de piatră şi cu destul soare. încât singurul sprijin al omului este creşterea vitelor. se însurau uneori în satele de la câmpie. dulapi. In "podgorie".) * * * După felul muncii. ca şi la "munte". aşa că turmele nu mai au înlesnirea de a umbla slobod în timpul iernei. întocmai ca în oraş.uneori şi vacile sus pe munte. deosebim: a) Sate de păstori. La munte sunt unele locuri atât ~e aspre.238 S.Uneori. Fărâmarea se face. -Uneori. unele sate se ţin cu "băieşitul". doniţe. . albii. unde sunt şi metale. In lunile de vară. se taie butucii (trunchii). Tot aşa fac şi satele de lemnari. satele de păstori au fost pentru viaţa poporului nostru un mare sprijin: păstorii au păstrat unitatea limbii româneşti din culmea Carpaţilor până la Tisa. de aceea. ca să aducă acasă "pâine" (grâu ori porumb)l9. Astăzi. apoi sunt căraţi la "herăstraie". Vite ţin cât trebuie pentru m~nca ( .La unele sate săseşti din Ardeal. adică culeg din nisip firele de aur ori fărâmă piatra şi spală nisipul. poate ieşi din iarnă cu puţini muguri de salcie . în chip de şindrilă. Dar alături de vie. Când turmele sunt numeroase. adică oameni ce trăiau pe pământul apucat de la era rară de tot. Mutarea aceasta . unde sunt păduri mari de sălcii. Ceea ce este "herăstrău!" pentru lemnari. lipesc locuinţele una de alta. . · d) S a t e d e p o d g o r e n i. O parte din vite.În câteva părţi ale muntelui.. cum e Poiana (aproape de Sibiu). piei pentru încălţăminte şi lapte pentru hrană. localnicii suie oile. sunt unele sate care îşi pun toată nădejdea în vie. casele sunt lipite una de alta.. Unde era o moşie mare. sprijinul cel mai mare al e pădurea. In privinţa asta. unde e căldură destulă. Localnicii taie lemne pentru foc. până aleg câteva dramuri de metal scump. (Pe alocurea. Brazii cei mari. Acestea sunt sate "concentrate" pe cel mai mic loc de clădit. iar alteori duceau nevestele în satele de munte. flicând învoială cu un singur stăpân. unde iarba cosită şi aşezată în clăi este nutreţ pentru lunile de iarnă. Oaia se mulţumeşte cu puţin: ciuguleşte firele de iarbă uscată ră­ masă pe mirişti după ce s-a strâns grâul ori porumbul şi. sunt despicaţi mărunt. care iernau cu oile departe de munte. Munca lemnului e foarte felurită. sunt neamuri care. ci numai bună de păscut. Dunăre. Spre toamnă. Satele _ lor sunt aşezate adesea pe locuri atât de pripoase. 239 b) Sate de lemnari. c) S a te d e b ă i a ş i. turmele şi cirezile sunt coborâte mai spre vale. când şesul e apropiat. încât drumul de căruţă lipseşte. acuma sunt sute de ogoare mici. -. sau pentru lucru (cherestea) şi le cară spre oraşe ori spre satele de la câmpie. Din contra. au o grădină de legume. podgorenii fac şi sămănături de cereale.Cele mai multe din satele tării rqmâneşti trăiesc din plug~rie. chiar românii învecinaţi cu saşii au luat acest obicei. muntenii nu se pot ţinea cu un singur fel de muncă. trimiţând turmele lor până la Balcic. margini. . De obicei. căzi etc. muntele nu le ajunge. Mare şi dincolo de Nistru. într-un fel de moară ce se cheamă şteamp. Pe lângă vite. bătrâni. neavând nutreţ destul pentru iarnă.La poalele munţilor. (~ · · putini.

pentru CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI hrană şi îmbrăcăminte (câteva oi Şl câteva vaci).. tot mai erau câteva oraşe-cetăţi. . oraşele nu mai sunt întărite.. . forti. este în timpurile noastre p o r t u l. Urmarea acestor prefaceri e mare: oraşele mai noi sunt clădite :-în'vederea negoţului. Hamburg :. Massalia (==Marsilia). New York. Parisul si alte orase de asemenea. 4.Pescuit. . . Bucureştii de pildă erau înconjuraţi de un ocol de sai-· câmi. De ·. în caz de ciocnire cu Japonia. largă de. câştig să iasă. Anvers etc. Până la războiul mondial. dar· nu mai erau înconjurate cu ziduri. După ce omul s-a ferit câtva timp de mare (adică de piraterie). dacă nu tot oraŞul. planul lor e de obicei regulat. în locurile bune pentru schimb de mărfuri. S. . ci şi poziţia oraşelor s-a schimbat cu timpul. Zidurile au fost dărâmate. iar alături sta Capitoliul. Dar nu numai forma. Tomis. în locul lor. oraşul era aşezat pe o înălţime. încât numai în câteva zeci de ani s-au născut oraşe întregi. Milet. adică sunt cadrilate). vezi părţi întregi ale oraşului. dar fugeau cât mai departe de ţărmul mării. turi şi mine de fier au atras atâta lume. colina Palatină. ci cu o cunună foarte. îşi înconjuraseră oraşele lor cu ziduri tari (Braşov. I~şi. ca să poată circula pe apă din Marea Albă până la Vladivostok. 1. totuna era. Cartagina etc. Cele mai vechi au fost o r a ş e . iar clădirile s-au întins dincolo de vechile ziduri. i Astfel. sau cel puţin lângă râuri. lemnele şi alte mărfuri ale Siberiei. Atunci.) 3. multe oraşe au făcut grădini publice. fiind străini de loc~r_1le acestea. . Callatis. Acro-polis. Tarent. marea era loc de pescuit şi de prădat. În vechime. Severinul şi Chişi- • năul sunt printre oraşele cele mai regulate. Roma era aşezată pe. Si în tara noastră unele orase vechi erau întărite... unde se face schimbul · mărfurilor. ori prindeai corăbii cu mărfuri. Aşadar. puterea legilor s-a întins şi peste mare. oraşul a crescut în partea aceea. tipul adevărat al oraşului. Scoaterea cărbu­ nilor din pământ a silit pe industriaşii "cu palmele" să se apropie de minele de cărbuni şi să lucreze cu maşini mâna te de abur. 241 Unele oraşe noi sunt g e o m e t r i ce (seamănă cu jocul de şah.·. vezi de pildă: o parte cu străzi strâmbe şi întortochiate. pe care pot intra şi vasele din mare: Paris. Cu timpul. atât pentru negoţul cu pieile. Sibm}şi chiar prin sate aveau întărituri împrejurul bisericilor care semă­ nau cu nişte cetăţi (Prejmer). iar oamenii din vasul prins erau vânduţi ca robi. fiindcă putea servi la pescuit. ţinuturi bogate în cărbuni mai ales când s-au nimerit ală-. fiecare burg căuta un loc ceva mai ridicat. c'el puţin partea unde stau Domnii (Suceava. Atena avea un loc întărit.·aceea.240 pământului.) ) 2. Târgurile mai mărunte n-aveau nici o întărire. necunoscut până în secolul trecut. -Când priveşti planul oraşelor. oraşele cele mai mari din lume trebuiau să fie tocmai cele aşezate lângă mare: Londra. acolo unde înainte vreme păşteau oile. In timp ~e război. .tri. Asta e semn că nu de mult. erau jefuite şi chiar arse. s-au aşezat oraşe tot ~~--~ mai înfloritoare: Tir. altă colină întărită. Chiar fără marfă. La margine însă. hoţie (piraterie) erau amestecate. (Când priveşti planul vechilor oraşe şi vezi azi o grădină în chip de inel. Cu timpul însă. .. (Brăila. . În sfârşit.Şi fiindcă mările şi oceanele sunt calea cea mai ieftină pentru negoţ. când s-a ivit praful de puşcă şi tunurile. Ruşii au vase anume ("spărgătoare de gheaţă"). cât şi pentru război. Aceea este partea veche a oraşului. în vechime. * * * Şi oraşele se pot împărţi după formă şi după felul muncii. . timpurile mai noi a făcut să se ivească şi un tip nou de oraşe. ca loc de schimb. luntrea sau corabia străinului era un câştig. dar şi avioanele pot bombarda orice oraş. ci au numai rosturi de n e g o ţ. De pildă.Războiul s-a întins de pe pământ şi în aer. în care erau adăpostite sub pământ tunurile mari de ceta~e .Saşii. având străzi de o regularitate geometrică. Chiar şi mările îngheţate au ajuns la preţ. acuma portul caută cât mai mult apropierea de ţărmul mării.c e t ă ţ i.In evul mediu. negoţ.:· . întăriturile oraşelor n-au mai avut nici un preţ. Acum. aşa că paza nu mai poate fi în ziduri. De obicei.. adică oraşul de sus. iar nu cu scop de apărare ca cetăţile. Azi însă nu numai că tununle bat pest~ suta de kilometri. Ori prindeai peşte. asta e semn că acolo a fost zidul cetăţii. oraşele nu numai că alegeau înadins locuri înalte (acropole). Târgovişte). ci numai în avioane cât ~·mai numeroase. ' înconJ·urate cu ziduri de apărare contra duşmanilor. adică mici aglomerări de locuinte . adică sunt aglomerări de populaţie.

trece mai departe. Gheorghe. măcar o singură' dată în viaţa lor. că isprava cea mai mare a omului a fost unealta şi munca cu uneltele..După cum culegătorul. în trecută de N a poli şi de Milano. întemeietorul creştinismului.Tot aşa s-a întâmplat în Germania. _ Tot aşa. · Fuegienii rătăcesc şi azi din loc în loc.) 5. De la orăşelele lui Cuza şi Carol I până la Severinul de azi şi Târgoviştea strâmtorată acum de sonde. aşe­ zarea lui devine mai statornică. la noi. Australia de pildă n-a voit să aibă capitala în nici unul din oraşele mai vechi.la feL Dar nimeni n-a auzit până azi de un stat fuegian.·. Se adevereşte astfel. vânătoa­ re. (Până şi unele paseri au simţul acesta de a nu trece spre locurile. O r i g i n e a s t a t u l u i. lumea a văzut ridicându-se o sumă de orase i n d u s tria le al căror rol e întâi de toate producerea de mărfuri. unde se îngroapă regii tării. porturi. cerându-i "pâinea de toate zilele" prin culegere. Sunt oraşe nu'atâta de negoţ. cine se apropie cu luntrea de ţărmul unde sunt câteva colibe de eskimoşi (iglu). Curtea de Argeş este însemnată pentru biserica meşterului Manole. cu plugari şi păstori. Dacă nu. adică se lipeşte de pământ. Cugetul acesta se deşteaptă p(. Până şi liniştita Târgovişte. Focşanii erau aproape să devină capitala "Principatelor Unite". · Roma. se naşte gândul de a stăpâni deplin un ţinut. aproape de Sf. (Industria mare este cea mai puternică revoluţie dintre câte a văzut până azi pământul. 1. Avem şi în ţara noastră o pildă ce însemnează o aglomerare indu~trială. vânătorul şi pescarul se simţea stăpân pe uneltele. asta e o dovadă că e bine primit. e azi înconjurat de fabrici şi rezervorii de petrol. Atatiirk a părăsit marele oraş Istanbul şi a suit capitala Turciei pe podişul Asiei Mici. unde sunt cuiburile altora. Abia când omul ajunge statornic. el nu ajunsese nicăieri la întocmirea unei asezări ce se cheamă "stat". împreună cu împrejurimile lui. care nu se poate măsura nici" pe departe cu Sidney.. iar viaţa începe a fi supusă unor rânduieli tot mai hotărâte.Unele oraşe n-au altă însemnă­ tate decât amintirea întemeierii unor religii. · ' 6. între care cea mai însemnată este respectarea proprietăţii pământului şi a produselor lui. Chiar şi la noi. etc. La fel. iar după întregirea ţării (1918). Câmpina. la Ankara. în amintirea bărbatului care luptase pentru liberarea lor de englezi măcar că Washington abia trece de ~ milion. De pildă. .. ci a construit în anii din urmă Canberra. cele 49 "Statele Unite" ale Americei au ales capitala lor la Washington. Sălbaticii nu se amestecă în pădurea altora să caute vânat. din motive politice. ( . t ' STATUL (Câteva idei cu privire la "geografia politică") c Statul este organizarea autonomă a unui popor capabil de a-şi afirma stăpânirea asupra pământului moştenit de la strămoşii lui. cât de fabrici. Melbourne ori Adelaida. O r a ş e r e l i g i o a s e: . Ierusalimul e cunos- 243 cut în lume din cauza lui Iisus.. păstorie. pe când New York. Îl au în oarecare măsu­ ră chiar şi cei ce trăiesc din vânătoare şi pescuit. atârnă '" . • CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI • . agricultură. să vedem cum s-au născut cele dintâi state. industrie.Sunt şi oraşe a căror însemnătate numai de politică. trăind după obiceiul apucat de la părinţi.) Abia când populaţia a sporit. Dacă e se face semn să se apropie.Tot aşa şi în păduri. rătăcind de colo până colo după hrană. boşiman sau eskimos. . Leedes etc.). S. . Mecca e vestită din cauza lui Mahomed care a lăsat urmasilor săi J>Orunca să vină la mormântul profetului. Manchester. O r a ş e p o l i t i c e.).) încetul. Ca să ne dăm bine seama ce este un stat. 242 'În inima Angliei (Birmingham. drumuri. Ploeştii. a fost vorba de crearea unm capitale pe malurile Oltului. unde ţinutul Ruhr a ajuns o vastă uzină (Essen etc. cu vii în apropiere. 'l_. a ajuns totuşi capitală pentru marea şi vechea ei însemnătate politică. un sătuc pe timpul lui Mihai Viteazul. un orăşel de munte. pescuit. cu ruinele cântate de poeţi. întâi se opreşte. negoţ.De la Drobeta din timpul lui Decebal până la Târgoviştea lui Cuza şi Carol I era numai un pas: amândouă nişte oraşe cu ceva întări­ tură. . e năpădită azi de sondele care ameninţă să intre în oraş. Eskimoşii şi boşimaniî .. având o singură grijă: "hrana de toate zilele". un sat cu ceva pruni şi oi (aşa cum l-a apucat Gngorescu) e azi un cuib de sonde şi fabrici. Azi. iar omul începe a trăi din lucrarea pământului sau din îngrijirea câtorva animale domestice. a atins 10 milioane. Cât timp omul a trăit în cete mici. este o depărtare uriaşă. poduri. la 1859.

Dar asta presupune un suflet plin de omenie. tat cum s-au născut statele: di~ munca stăruitoare. cât timp nu cuprinde între hotarele sale întregul neam care a croit statul.. 'Cele dintâi două temelii ale statului sunt aşadar: un popor şi un teritoriu. Există totuşi un stat. C o n d it i i le de v i a t ă a l e u n u i s ta t. întocmai ca o ţepuşă înfiptă în corpul cuiva. iar în subsol are sare. omul munceşte mai mult. pentru a judeca trăinicia şi puterea unui stat. ci sunt priviţi numai ca oaspeţii altor ţări. pe care a făcut un semn. am putea spune: statul este expresiunea geografică şi istorică a voinţei unui popor. cu limbi deosebite. Iar dacă are şi destulă putere. acel neam este ca un hoţ ascuns în casa cuiva. Un astfel de stat este "expresia geografică şi istorică a voinţei mai multor neamuri.Ţiganii de aseme~ : nea. . Ţara elveţiană cuprinde mijlocul Alpilor. care au şi desime.plăcuţi ori neplăcuţi. .) Când se întâmplă însă că împrejurările au aruncat o populaţie de alt neam în mijlocul altui popor. insulele acelea străine sunt o • cauză de slăbiciune. tot aşa un stat nu este întreg. Trăiesc deci la un loc trei neamuri: germani. rătăcmd din ţară în ţară. pe care l-a curăţit ("curătură") spre a sămăna ceva. tot aşa începe acum să se simtă stăpân şi pe petecul de pământ. Din aceasta se vede că. dacă e bine aşezat (la ce-i bună toată Antarctica. coliba şi veşmintele lui. ca să-şi dobândească hrana. putem zice că. trebue să cântărim pe rând: însuşirile pământului. şi din dorinţa lui de a apăra pământul său de amestecul altora. Un astfel de neam formează un stat. fără să ceară nimic nimănui. ca să prade şi să ucidă gazda. care ţinuse vreo 30 de ani. aşteptând doar timpul potrivit. Populaţia se poate îndesi şi poate trăi. sunt milioane de paria. . În New York. Aşadar. pe care poporul acela (mic sau mare) se organizează şi îl poate apăra. schimbă deseori locul de "curătură". cu alta spre Germania (lacul Constanţei şi Rin) şi alta spre Franţa (lacul Genevei). care a lipit pe om de pământ. după ce Europa fusese pustiită de un război religios.ială şi culturală) a unui popor capabil să-şi afirme stăpâni­ rea sape teritorild moştenit de la străbuni. În India. cu toate că ea intră prin cumpărare în familia bărbatului. deoarece îi . iar munca îl leagă tot mai mult de pământul pe care trăieşte. sufletul hotărăşte statul. putem zice aşa: Statul este organizarea autonomă (mater. apoi şi pe ale poporului care îl locuieşte. Prin urmare. ci trăiesc sub ascultarea altora. francezi şi italieni. şi vechime (dravidieni). mai trebuie ceva: vointa de a trăi neatârnat de alţii şi puterea de a se organiza şi a respi~ge pe stră­ ini de pe pământul moştenit de la părinţi. de pildă. păstrează totuşi dreptul de proprietate asupra pomilor sămănaţi de taică-său. colţul acesta din Europa a fost lăsat de vecini ca un fel de "insulă a păcii" împrejurul lacului celor 4 cantoane.244 ) S . Dar desimea singură sau numărul nu ajunge. lor şi silă faţă de certurile (şi războaiele) vecinilor. tră­ iesc aproape 2 milioane de evrei. Dar pomii sămănaţi de el rămân toţi proprietatea lui. dar cu acelaşi gând: dragoste pentru pământul-~. :Pe scurt. păcură şi cărbuni (nu tocmai *Când însă un neam venetic trăieşte pe pământul altei ţări cu gând străin de aLpoporului băştinaş. lipsea aproape jumătate din pământul românesc şi din poporul românesc. E stăpân chiar şi pe copacul din pădure. religii deosebite şi obiceiuri deosebite. Nimeni n-are voie să ia poame din eL Melanezianul. -După cum omul nu e întreg când o parte a corpului este paralizată (sau măcar legată de cineva). şi atunci se naşte simţul de proprietate asupra locului schimbat prin munca sa. după împrejurări. cu o faţadă spre câmpia Italiei. Copiii fetei însă (adică nepoţii) nu mai au acest drept.se cheamă că neamul acela are ţara lui şi întocmirile lui de viaţă obştească. care are pământ negru (cernoziom) şi galben (loess). adică are sol şi subsol de preţ. a) Pământul unei ţări. sub formă de oaspete. si totusi statul e sănătos este Elvetia. în care trăiesc la un loc mai multe neamuri. Dar elvetienii sunt ca nişte oam~ni scăpaţi de naufragiu. care pun interesul obştesc mai presus de egoismul fiecăruia în parte"*. dacă nimeni nu poate trăi pe ea?) şi e bine întocmit. chiar fata. Insă nici numărul. Acum' vreo două s~cole şi jumătate. ca România. dar n-au un stat al lor. poate fi o mare înlesnire pentru un stat. n-au nici un stat al ţiganilor. să apere acel loc de năvălirea altora. De la dânsul îi moşteneşte copiii. Am ară­ 2. dar nu întreg. MEHEDINŢI armele. să nu fie stăpânit de alţii. îndesindu-se populaţia. Aşadar.~. la urma tuturor urmelor. Vechiul regat era un stat. nici teritoriul nu-s de ajuns. Prin urmare. adică statornicie pe locul unde trăiesc. totusi ei nu formează un stat fiindcă n-~u un pământ anume pe sea~a lor. (Aşa era de pildă România înain- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 245 te de război. Un stat.

poate trăi în autarhie. Acum o sută de ani. fără să se supere. . suedezii.) deplină b) După felul pământului şi aşezarea lui. fără cărbuni. încât biruie pe piaţa Londrei pe al altor ţări. poporul acesta de ţărani şi-a schimbat de mai multe ori frontul luptei economice. Sunt neamuri cu . istoria e martoră că băştinaşii acestui pământ au putut reacţiona cu cea mai mare intensitate în clipele cele mai grele. • -Cea mai izbitoare însuşire a neamului românesc este aplecarea lui spre artă. -Sub Oroles 22 .. România etc. unt şi carne. cea hotărâ­ toare e sufletul.Sub Burebista. dar dacă sufletul e tare. de la cereale şi vite. după port") e recunoscut şi de duş­ mani (turci) ca "cel mai ager dintre toţi principii creştini" (acerrimus). din nimic le sare "ţandă­ ra". In ce priveşte poporul legat de Carpaţi. Ştefan e "atletul creştinătăţii". trăiau destul de greu. puterea · · de creaţie a român ului e vădită. proverbe. Mihai Viteazul este al doilea atlet al creştinătăţii. Iar mai târziu.. iar mai târziu. ! făcute în Danemarca - o ţară fără 247 Aşadar.. . Arta cere fineţe: e destul chiar un moment de inspiraţie pentru a crea ceva de seamă. au sporit pescuitul. Din antichitate şi până azi. Mircea cel Bătrân (iarăşi un om cumpătat "după vorbă. bine pregătite şi bine transportate în alţe ţări. danezii au silit pe străini să le cumpere produsele muncii lor. cu multă omenie şi ascultător până la jertfa de sine. Alexandru cel Bun este un înţelept organizator. muzică. fără metale .Poate să fie pământul şi mai slab. Decebal este pentru Roma un fel de al . elveţienii etc. în care neamul românesc aminteşte pe durus arator 21 al romanilor. am putea spune că are unele însuşiri de laudă. .. nez e atât de bun. Lui îi trebue muguri. pe urmele lui Alexandru cel Mare care nu făcuse nici el vreo ispravă la Dunăre. în zilele . CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI buni 1 dar destui) şi chiar aur. . -S-au risipit ca şi norii. (Din fericire.. nu-i totdeauna o norocire pentru un popor. după aventuri. (De dragul războiului. rezemaţi pe creşterea vitelor şi pe o plugărie destul de slabă. -Un popor impresionabil nu are liniştea muncitorului care stăruie şi în munca cea mai migăloasă. . ei au făcut plugărie tot mai temeinică şi vindeau pâine englezilor şi altor vecini. Iancu Huniade este o figură de nivel european în lupta de apărare a Dună­ rii contra turcilor. tocmai pământul sărac e~te temeiul puterii. Începând de la îmbrăcăminte (îndeosebi cya femeiască) şi ( până la poezia populară. cres~ând porci. frunze şi numai iarbă curată.o personalitate epică pentru toate neamurile din Balcani. Cât timp cerealele aveau preţ bun. de exemplu.. · Totdeodată. Istoricul german Bisselius îl asemăna cu arhanghelul Mihail.. ori sunt gata să pornească încotro văd cu ochii. dintre cele două temelii ale vieţii unui stat. iar munca este cea mai bună şcoală a vieţii şi cel mai mare izvor de câştig şi de putere.o fire potolită. puterea celor din Carpaţi se simte până la Bug ( şi la Alpi. însă mare slăbiciune din punctul de vedere al traiului de toate zilele.) * Anii trecuţi. Dovadă: danezii. Alţii sunt certăreţi. Marele Basarb (cumpătat ca şi Dromihete) frânge pe unguri la Posada.Unde mistreţul huzureştc. . cerbul moare de foame. Având parte de un om mare (episcopul Grundtvig20)..) a început să-i strâmtoreze. Când însă concurenţa cerealelor străine (din America. În evul mediu. vine la rând felul poporului . În sfârşit. Chinezii -de pildă. ba s-au apucat şi de industrie* şi de transporturi din ce în ce mai depărtate pe mare.) Are însă poporul român şi unele însuşiri de seamă: e înţelegă­ tor. Dar în această lungă pribegie n-au putut să mai întemeieze nici un stat care să dăinuiască. Alecsandri a spus că: "Românul e născut poet". Dar un pământ prea roditor şi înzestrat cu de toate. Dovada este alăturarea cu alte popoare. Sub înţeleptul Dromihete. Danezii au astăzi o ţară înfloritoare tocmai din cauza sărăciei pământului pe care trăiesc. norvegienii. luându-se "după mersul norilor şi zborul pasărilor" şi astfel au ajuns din Apusul Europei până la gurile Dunării şi în Asia Mică. o nouă înălţare. adică se poate îndestula numai cu ceea ce-i dă pământul său. biruie pe macedonenii veniţi cu Lisimach.246 S. Rabdă oricât. lăudat nu numai de Papa. dar altele sunt slabe.Cumpără.. statul poate trăi mult. fiindcă sileşte pe om la o muncă încordată. o parte dintre celţi au roit din ţară în ţară. sunt şi unele ţinuturi. (Cu calitatea aleasă a mărfurilor lor. adică sără­ " cuţ.adică sufletul sau caracterul lui.. viaţa cere dimpotrivă muncă necurmată. danţ. am cumpărat vapoare petrol. argint şi alte metale. deoarece nu poate răscoli ţărâna să găsească rădăcini . dar şi de polonii cu care încrucişase sabia. ei s-au dezmeticit şi-au început o viaţă nouă. Dună!'€ şi Mare.E mai grav decât atât: e artist . Mare laudă din punctul de vedere al culturii. până la mărfuri de fabrică. În secolul din urmă. cetatea carpatică e în mâini bune. câştigă numai pe şuncă 4-5 miliarde pe an. s-au apucat să crească vite pentru lapte. Untul da. doilea Hanibal. de câte ori au avut în frunte un bărbat ales. basme . blând. porumb românesc şi. Uneori.

Pentru pământul dacic. Cu cât ţinutul pustiu era mai lat. după o dureroasă prăvălire din Carpaţi.Între Franţa şi Spania. din vechime şi până azi. spre Alpi şi spre peninsula balcanică. Al doilea bun hotar este muntele...aşadar bun loc de priveghere spre Marea Neagră. Londra de asemenea e aproape de marginea răsăriteană a Angliei. şi râurile sunt mai degrabă un mijloc de atingere între neamuri. Sahara. capitala lui Burebista. după războiul mondial 23 . Argidava. Rinul a fost socotit ca hotar între Gallia şi Germania. Dacă din punct de vedere administrativ şi militar. 1. Chiar Berlinul a ajuns la mare însemnătate. vedem că ele s-au schimbat destul de des "'"'"7 afară de cele dinspre mare. Dacă privim hotarele ţărilor · europene. a scăpat de multe suferinţe. Pe atunci.' . 2. Moscova. cu oameni mici. A 4. era aproape de locul unde Dunărea taie Carpaţii . MEHEDINŢI noastre. italienii au căutat mereu să-i dea tot vechea capitală. Roma. Cu că. despăr­ ţirea e aproape deplină (Himalaia}. Înainte de era creştină. până ce au izbutit să ia şi Roma din mâna Papei. Când sunt acoperiţi de zăpezi veşnice şi de gheţuri. dacii făceau politică europeană: se amestecau şi în trebile imperiului roman. se potriveşte şi poporului românesc regula: atâta preţu­ ieşte un popor în orice timp. Britania. sunt exemple de capitale bine aşezate. . fiindcă le vine tuturor la îndemână pentru nevoile care îi leagă de stăpânire. face cu putinţă o pătrundere mai adâncă a vaselor şi a mărfurilor. petenii mari · epoci mari. de exemplu.La ActiuJ:!l au luptat şi trupe din Carpaţi 24 • --~ . ea a fost mutată la Florenţa. capitala cea mai nimerită ar fi fost un oraş cuprins în cununa munţilor. -Viaţa detoate zilele nu îngăduie.epoci mici. fiindcă se bucură de aşezarea într-un golf mai însorit. De mai bine de o sută de ani. Când însă muntele nu e înalt şi pustiu pe culme. c} G r a n i ţ e l e c a s p r i j i n a l s t a t u l u i. din cauza estuarului care.era obiceiul să se lase la .. adică Roma.Tăria unui stat este ajutată şi de felul graniţelor. unind cele două fluvii printr-un limes (o linie fortificată) între cotul Rinului la Main şi cotul Dunării în Bavari::ţ. Cea mai bună aşezare a unei capitale e spre mijlocul ţării. nici spaniolii n-au dorinţă să mai împingă unii spre alţii hotaruL Italia. fiindcă era aproape de mijlocul Prusiei. Paris . formează graniţa între popoarele mediteraneene şi cele de rasă neagră. Iar românilor. Ruşii. Când s-a făcut întregirea Italiei în secolul trecut. . d) C a p i t a l a c a o r g a n a l s t a t u l u i. n-a mai avut nici o supărare din partea nimănui. de asemenea. în ce priveşte încălcarea graniţelor sale. .De aceea. Munţii sunt cu atâta mai potriviţi ca hotar. 3. ajutat de flux şi reflux.. (După ce s-a unit cu Scoţia.Un lucru de mare însemnătate pentru fiinţa statului este şi capitala. . ci are locuri netede şi păşuni (cum e de pildă în Carpaţi}. . pustia cea mai mare a planetei. Cea mai sigură dintre toate graniţele este pustia. ci o muncă totdeauna încordată. şi-au mutat capitala lor la Moscova. ci mai degrabă este un centru de atracţie pentru populaţiile de la poale. fiind aşezată mai la mijlocul ţării. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 249 Astfel. Iar în zilele noastre Irlanda fiind o insulă a putut destul de lesne să se despartă de Anglia şi să facă o ţară deosebită. din alte puncte de vedere poate fi bună o capitală chiar când e la margine. _:_ Oslo e tocmai la capătul de miazăzi al Norvegiei. Aşadar. Cea mai bună graniţă e marea. Petersburg fusese construit la marginea Rusiei. cu cât sunt mai înalţi.Încă din vechime. de asemenea. cât preţuiesc conducătorii lui. armata bine înzestrată cu muniţii şi bine condusă la Mărăşeşti. la începutul erei creştine a cercat să aşeze hotarul său pe linia Rinului şi a Dunării. In vechime -şi chiar azi. fiindcă era pe atunci singura fereastră spre mare a împărăţiei Ţarului. Nici francezii.. deseori pe amândouă malurile unui râu 'găsim aceeaşi populaţie. regula li se aplică într-o măsură şi mai mare. . o producţie neregulată. la neamurile sălbatice. peste şase luni. fiind înconjurată de mare. capitala e bine să fie aşezată cât mai aproape de mijlocul statului. adică oraşul unde stau organele conducătoare ale unei ţări .248 S. margine un loc pustiu. Madrid. muntele nu numai că nu desparte.) Marea încercuieşte mai bine decât orice alt hotar fiinţa unui popor. fiind aşezată în Banat. ca arta. zidul Pirineilor este o despărţire minunată. tocmai fiindcă au o înclinare spre artă. a stat frunte la frunte cu cea mai organizată armată europeană. După ce a stat câtva timp la Turin. cu atâta graniţa se părea mai bună.. iar Imperiul Roman.. graniţa aceasta a intrat în zodia păcii. . Alt hotar lămurit e apa unui râu mare..:. e apărată de Alpi ca de un paravan.Tot aşa turcii au părăsit Istanbul pentru Ankara.

Şi fiindcă istmul care lega Africa de Asia nu era tăiat 25 . Târgovişte şi Bucureşti). istmul a fost tăiat. ~ Urmarea a fost un duel cumplit care. n-aveau altă cale mai uşoară decât să străbată în 1ung Marea Roşie. capitalele au fost numeroase şi şovăitoare. perşi. Abia în zilele noastre. . Ar fi fost apoi în "mediana": Sulina. însemnăta­ tea poziţiei comerciale a Egiptului a scăzut. corăbierilor le venea mai la îndemână să descarce mărfurile acolo unde distanţa până la Nil era mai mică.In Moldova la fel: domnii şi-au aruncat privirile când spre Baia. arabi.250 S.. stăpânea poarta mărfurilor ce treceau din bazinul răsăritean al Mediteranei în bazinul apusean. aproape de Haţeg. dar pentru puţin timp.Galaţi Focşani Braşov Făgăraş. Altă aşezare geo-economică de mare însemnătate a fost a strâmtorilor dintre Marea Neagră şi Mediterană (Bosfor şi Dardanele). căzută în mâinile ungurilor veniţi din pustă.Urmarea a fost că toţi cuceritorii au căutat să pună mâna pe Egipt: hicsoşi. pe lângă că aveau şi alte cetăţi de apărare pc munţi). viaţa statelor începe a fi judecată şi după aşezarea lor faţă de marile curente de mărfuri. igienice. în prelungirea liniei de navigaţie Dunăre Siret. turci. Traian clădeşte Ulpia Traiana tot în cuibul Car·patic. cruciaţii. dacă voiau să pătrundă în Mediterana. Curtea de Argeş. de când "circulaţia" oamenilor şi a mărfurilor a devenit din ce în ce mai vie. francezi şi englezi.În tiinpurile din urmă. areîn mână schimbul de mărfuri dintre două continente şi dintre două mări. capitala lui Decebal e în munţi (de bună seamă la Orlea. cugetul de a întemeia o capitală mai departe de marginea ţării (prin urmare mai puţin primejduită în caz de război) s-a deşteptat iarăşi. Alba Iulia (vechiul Apulum) şi Clujul (vechea Napoca) aşezate în cununa Carpaţilor au căutat să concentreze în ele viaţa Daciei superioare. Baltica nu are o singură ieşire. Urmarea a fost aceeaşi: toţi cuceritorii mari au căutat să pună mâna pe această răscruce a drumurilor de negoţ. ·· CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 251 În vechime. după trei secole şi jumătate. După cucerirea Daciei. Dar. ţara ar fi scăpat de greutatea de a transforma Bucureştii în "cetate". cu ajutorul aburului (vapoare. când romanii încep să apese pe toată linia Dunării trei pătrimi din armata lor la Dunăre). aşezarea cea mai bună o avea Egiptul. aşezând-o la Focşani. pe timpul lui Cuza. care. când spre Siret şi Rădăuţi. de pe urma inundaţiei regulate a Nilului. Turcia lui Atatlirk.Alba-IuliaArad. A rămas deci tot Bucureştii. a dus la dărâmarea Cartaginei de romani. Grecii. Iar în timpul din urmă. turcii şi. Statul care stăpâneşte aceste strâmtori. În sfârşit. macedonenii. fortificând strâmtorile. aşa că Anglia a trebuit să mute flota aiurea şi să ia măsuri noi pentru apărarea circulaţiei sale prin Mediterana. să le ducă cu caravana până la fluviu şi apoi să le poarte apele Nilului până în Mediterana. s-a deşteptat ideea unei singure capitale pentru tot neamul românesc. ci şi un "mare vad comercial" între ţările Apusului şi ale Răsăritului. apoi la Iaşi. eram aproape să dăm capitalei o poziţie mai centrală. romanii. perşii. cauza amintirilor istorice. Danemarca având' în mână cheia Balticei. căi ferate). tâi pas mai însemnat în renaşterea politică a neamului. Dacă planul s-ar fi realizat.Un moment. Aşa se înţelege pentru ce Egiptul era nu numai o ţară agricolă. în timpul marelui răz­ boi. . fiind atrase de viaţa fluviului. când portughezii au înconjurat Africa. a căpătat o mare însemnătate în politica mondială.Azi. Iar dincoace de Carpaţi. iar suma de jumătate de miliard ar fi fost de ajuns să ne dea o capitală modernă la cotul Carpaţilor. aşezată la poalele unui munte de 1 000 m (Măgura Odobeştilor) şi aproape de un port fluvial pe Siret. au cercat să apuce în mână cheia acestor strâmtori. Mărfurile care veneau dinspre răsărit (Arabia sudică şi India). fiindcă "soarele românilor răsare la Bucureşti" . O altă aşezare minunată a avut-o statul cartaginez. englezii şi francezii. După întregirea statului. Dar aviaţia italiană pune în primejdie portul de la Malta. . ( . coborându-se de la munte spre Dunăre (Câmpulung. . Capitala României. Până în zilele noastre. barbarii. Singur canalul de la Panama se mai poate asemăna cu al Suezului. rezemată pe ţările nordice. romani. ci două: canalul tăiat de (. până ce s-au aşezat la Suceava. militare şi politice cu mult superioare oraşului aşezat pe malul Dâmboviţei. Abia la sfârşitul secolului al 15-lea. timp îndelungat a fost centrul unei mari puteri politice. punând mâna pe o parte din Sicilia. MEHEDINŢI Mai târziu. Englezii puseseră mâna pe Malta. după un veac şi jumătate. ca să asigure libertatea trecerii vaselor de la metropolă spre India.oraşul "Independenţei" şi al "Regatului" în urma războiului de la 1878. care a însemnat cel din. iar Ţara Faraonilor a ajuns iar vecină cu un uriaş curent de mărfuri. strâmtoarea dintre Sicilia şi Tunis joacă un mare rol economic şi politic. ar fi avut condiţii economice. (aduseseră e) Poziţia g e o-economică. în timpurile mai noi. greci. din.

O pildă de stat continental. calea de apă a Rinului şi a Dunării scurtează mult drumul prin Mediterana. Dar le mai trebuia altceva: să fie stăpâni pe diagonala Berlin-Bagdad. Câmpia dintre cotul Carpaţilor şi delta Dunării poate fi numită "Poar. În timpurile mai noi. în peninsula Şan­ tung. Astfel de state se numesc mărginaşe. Ungaria. Intre blocul de populaţie din nord-vestul Europei şi cel din sudul şi estul Asiei (India. adică a pământului icumenic (locuibil). A început ca o tovărăşie de câteva sate pe malul Tibrului. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ruşi o uneşte şi cu Marea Albă. care s-a întins încet-încet spre mare... Aveau de gând să se amestece în Mesopotamia. Ajunsese astfel la mare. . Fiind şcolarul unui mare geograf (C. care sunt mai aproape de diagonala celor două fluvii. adică poduri plutitoare. Iar pământul şi poporul românesc a fost aşezat. Dunărea va fi cu adevărat "a opta mare" europeană. . în "calea răutăţilor". China). fiindcă sunt aşezate la marginea lumii. fiind la marginea de miazănoapte a Europei. f) P o z i ţ i a g e o . şi chiar pe englezi care vedeau ameninţată legătura lor cu India prin canalul Suezului. . ţările aşezate în lungul Dunării au o situaţie geoeconomică deosebit de favorabilă. Afganis~tan. . Pe ai~i. cu un cârlig care să se anine de vasele carf. . Norvegia şi Suedia. dacă se va sprijini pe multă muncă şi multă chibzuinţă. fără aplecare spre negoţ pe mare. (Mai anii trecuţi. Aci au izbit mai toate valurile barbarilor.) 253 b) Sunt însă ţări. (Când au început lupta cu cartaginezii pentru Sicilia. nu sunt primejduite din nic} o parte. Danemarca declara~e că nici nu mai ţine armată. care silea altădată vasele să se apropie de tărmul danez. Prin urmare. Bolivia şi Paraguay. până ce a cuprins toată Italia. romanii erau cu totul străini de valurile mării: vasele lor cele dintâi erau un fel de plute. Bună aşezare din punct de vedere economic. Insă toate au dorinţa să se apropie cumva de mare. timp de câteva secole... Când legătura dintre Rin şi Dunăre va fi mai lesnicioasă. Astfel de state se numesc continentale. care sunt aşezate la răspântii foarte primejdioase: cele care sunt vecine cu marile "vaduri de negoţ".mai ales când legătura pe apă între Marea Neagră şi Caspică va scurta drumul spre Bosfor. dar rămăsese tot stat de plugari. a fost Roma veche. Germanii aveau destule colonii • în Africa şi în Extremul Orient. Luxemburg. Ritter).Rusia de asemenea este apărată în spate de Oceanul Ingheţat. decât de Mediterana. decât cele transportate pe uscat. . începând cu sciţii şi sfârşind cu tătarii şi ruşii..Aşa a judecat Carol I. dar cât se poate de rea în ce priveşte latura politică.. g) S t a t e m a r i t i m e ş i c o n t i n e n t a l e: de munte şi de şes. privind aşezarea României pe diagonala Rin . -Aşezarea unui stat poate fi însemnată ) nu numai pentru negoţ. aşezarea aceasta e cea mai fericită dintre toate.Centurionii puneau pe legionari să vâslească . Incepuseră deci să construiască drumuri de fier în Asia Mică şi să trimită ofiţeri germani..p o l i t i c ă. ci şi din punct de vedere poli- tic. tânărul prinţ a pus o linie pe hartă între Anglia şi India şi.~. fiindcă se gândeau şi ei să pună mâna pe Bosfor.Dunăre. Ea va fi un noroc pentru ţările nordice. deoarece mărfurile aduse pe mare sunt mult mai ieftine. Din punctul de vedere al politicii planetare (geo-politic).ba încă luaseră cu "chirie" (vorba vine) un mare ţinut chiar pe faţada Chinei. apăra te de jur împrejur de mare fără mulţi vecini. iar azi însemnat şi pentru bogăţiile sale petrolifere. Cartagina şi Byzanţul. când a primit tronul României. 252 S.Planul acesta a speriat pe ruşi. lumea săracă şi lacomă din ţările reci căuta să se apropie de lumea bogată dimprejurul Mediteranei cu ape totdeauna căldicele. Elveţia.aginezilor! . Apoi. O poziţie foarte primejduită e şi a statului legat de Carpaţi şi de gurile Dunării. Canada şi Alaska la fel. în ce priveşte relaţiile comerciale. un mar~ "vad comercial" e pe cale ca să se înfiripeze în direcţia unei d{agonale care uneşte gurile Tamisei şi ale Rinului cu ale Dunării.' .. când Porţile-de-Fier vor fi înlocuite printr-un canal mai larg şi mai adânc decât cel de azi (dacă se mai adaugă şi alte canale de legătu­ ră cu Elba. Oderul şi Vistula). cum bine a zis cronicarul. un mare grânar în ~antichitate. -Am po' menit ce soartă au avut Egiptul. s-a întins.Sunt ţări care nu au nici o atingere cu marea: Cehoslovacia. Astfel de ţări se găsesc în zona păcii. Apoi navigaţia cu abur şi cu vase puternice e mult mai liberă decât navigaţia cu pânze.ta năvălitorilor". a expri\ mat credinţa că statul aşezat la gurile Dunării nu se poate să nu · aibă un viitor de seamă. Izbucnirea războiului mondial 26 a fost pregătită tocmai de lupta pentru vadurile comerciale. bizuită pe "sancţiunile" Societăţii Naţiunilor. care să aibă în mână armata turcească. aşa că îşi poate îndrepta privirile numai spre celelalte hotare. Tot aşa este Noua Zeelandă şi capătul sudic al Argentinei şi Chile. a) Sunt unele ţări cu o poziţie foarte ferită.

254

"pe uscat", înainte de

S.
a~i

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

sui pe

corăbii.

Atât erau de

străini

de

apă!)

Mai târziu, din stat continental, Roma ajunsese stăpâna întregii Mediterane - ba îşi trimitea flotele sale până în Atlantic şi în
Marea Nordului.
O pildă mai apropiată de noi este Rusia. Marele ducat al Moscovei era pe timpul lui Ştefan cel Mare o ţărişoară cu totul străină
de mare. S-a întins apoi spre miazănoapte până la Marea Albă,
dar tundrele fiind aproape pustii, statul rusesc rămăsese tot continental. Abia acuma vreo 200 de ani (pe timpul lui Cantemir), ţarul
Petru a împins hotarul până în fundul Golfului Finic, unde a
clădit capitala sa Petersburg, şi până la Marea Azovului. Atun.ci a
început Rusia a fi şi stat maritim, întemeindu-şi o flotă. Apoi, timp
de două secole, ţinta ei neîntreruptă a fost să ocupe tot mai mult
din tărmul Balticei (Finlanda si Tările Baltice) si din Marea Neagră (până la Dunăre şi Nordul Asiei Mici); în sfâ~şit, s-a coborât pe
ţărmul Oceanului Pacific până la Port-Arthur, unde a întâlnit pe
japonezi.
Sunt însă state care, prin felul vieţii locuitorilor, au rămas continentale, chiar când se învecinau cu marea. Aşa au fost toate statele africane, începând cu Egiptul şi sfârşind cu Marocul (afară de
Cartagina, stat maritim, dar întemeiat de nişte venetici sosiţi tot
--~"~ pe mare, din Fenicia.)
· · Şi neamul legat de Carpaţi a dus o viaţă continentală. Dacii s-au
'mulţumit să ocupe ţinutul dintre Carpaţi şi Mare, dar mişcarea
comercială au lăsat-o în mâinile cetăţilor întemeiate de marinarii
greci: Istria, Tomis, Callatis, Bizone, Dionysopolis etc. - Mai târziu, muntenii şi moldovenii simt nevoia să se apropie de mare şi
chiar ating ţărmul ei sub Basarabi şi Muşatini, dar negoţul cu
străinătatea se făcea tot de străini (italieni şi greci). - Abia în
epoca modernă, când răsună peste tot lozinca "viitorul e pe mare",
neamul din Carpaţi a putut romaniza ţărmul dintre Balcic şi Cetatea Albă.
Din contra, sunt unele state, al căror sâmbure a fost de la
începu sădit lângă mare.
· Fenicienii aveau doar un singur port bun (Tirul), iar de acolo au
roit cu corăbiile lor în toate colţurile Mediteranei, ba au ieşit şi în
Oceanul Atlantic, forând cea mai mare putere militară a epocii.
Grecii au urmat pilda lor. Unele state greceşti, aşezate mai departe de mare (Sparta) au dus o viaţă aproape continentală, măcar
că din vârful munţilor Peloponezului se vedea peste tot lucind la
orizont marea. Atena, Corintul, Miletul etc., şi-au legat toată viaţa

255

lor de negoţul pe apă. - Flota ateniană era atât de puternică,
încât Persia (cea mai mare putere continentală din apusul Asiei)
c\1 toată mulţimea armatelor de uscat, n-a putut-o strivi, ci tot
Atena a rămas biruitoare pe apă.
Si mai târziu s-au ivit mari "puteri maritime" ieşite dintr-un
sâ~bure mic. Din nişte bieţi fugari, care căutaseră adăpost în ins'ulele si lagunele de la gura Adigelui şi Padului, a ieşit cu timpul
falnic~ Venetic" stăpână peste o mare parte din ţărmurile Mediteranei. A pu's chiar mâna şi pe insulele Creta şi Cipru şi a pă­
truns până în Marea Neagră, unde Crimeea ajunsese un fel de
"noua Italie" cu porturi ca cele din Italia şi cu dogi ca cei de la San
Marco. - Genoa, Pisa, Amalfi au fost iarăşi centre de putere
maritimă.

Dar cea mai mare pildă de stat maritim era Marea Britanie.Când s-a coborât Caesar pe ţării'!:;ul Angliei, britanii umblau
aproape goi şi trăiau ca Pieile Roşii. Işi vopseau corpul cu albastru
si trăiau mai mult din pescuit, vânătoare şi păstorie. A venit apoi
ia rând civilizatia adusă de legiunile romane, care ocupaseră mai
toată tara. Însă năvălirea barbarilor (anglo-saxonii) scade iarăşi
niveluÎ vietii si timp de mai bine de o mie de ani, temeiul traiului
pentru loc~it~rii arhipelagului a fost creşterea vitelor (îndeosebi a
oilor) şi o plugărie destul de smerită. Ca marfă mai de seam~
aveau doar lâna, pe care o trimiteau în Flandra, să fie toarsă ŞI
ţesută, iar englezii cumpărau postavuri !acute de străini, din lâna
adunată în Anglia!
Cu timpul însă, locuitorii arhipelagului, deprinşi din ce în ce
mai mult cu pescuitul, s-au avântat şi ei pe căile de apă, cum făcu­
seră şi popoarele dimprejurul Mediteranei. Amestecând pescuitul
cu negoţul şi chiar cu pirateria (cum Ia.cuseră fenicien!i, gre~ii şi
alte neamuri de navigatori) au început a străbate mănle mai depărtate, fiind ademeniţi şi de vâlva produsă de găsirea unui nou
drum spre ţara mirodeniilor şi a unui nou continent bogat în metale (America).
Feriţi de războaiele de pe continent, englezii au putut pune
mâna pe coloniile altora (olandezi, francezi, spanioli, portughezi),
iar acuma vreun secol şi mai bine, când au început a înlocui coră­
biile cu pânze prin corăbii mânate cu abur (vapoare) şi au sporit
masinile purtate tot de abur, mărfurile engleze au ajuns în toate
porturile planetei; flota britanică a luat în stăpânire toate insulele
şi ţărmurile, pe unde nu era nimeni destul de puternic să se împ?trivească negustorilor şi soldaţilor englezi. - Astfel, în cele dm
urmă două secole, Britania sălbatică şi umilită din timpul lui

256

S.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

Caesar s-a trezit cel mai mare stat maritim al planetei - o împă­
răţie cu mult superioară imperiului roman. (Roma ajunsese să stă­
pânească marginile Mediteranei, care era privită ca un lac: mare
internum, mare nostrum; englezii au ajuns să cuprindă azi un întreg ocean între hotarele lor- Oceanul Indian este un fel de "Mediterană" engleză; iar în alte oceane, flota britanică este cea mai
puternică dintre toate.)
Î n c h e i e r e. - Toate popoarele au căutat să-şi întindă
stăpânirea: la început, toate statele au fost mici şi numai de vreo
trei mii de ani s-au ivit state tot mai mari. Şi toate au năzuit să se
apropie de mare, deoarece mărfurile cele mai ieftine sunt cele purtate fără multă osteneală de curenţii mării şi de vânturile care
erau "marele cărăuş" înainte de descoperirea vapoarelor.- Cu cât
un stat are la mare o faţadă mai largă, cu atâta este mai înlesnit
în legăturile lui cu restul lumii.

)

h) S t a t e d e m u n t e ş i d e c â m p i e. - Muntele, ca şi
insula, este un adăpost pentru plante, animale şi om. De aceea,
unele neamuri şi-au căutat scăparea în munţi. Lanţul Caucazului,
fiind aşezat ca un zid între două mări, a primit multe neamuri
atât dinspre miazăzi, cât şi din stepele de la miazănoapte. Caucazului i se zicea în vechime ţara celor "o sută de limbi". Tot aşa,
Abisinia, în limba localnicilor, se chema Habeş adică "amestecă­
tură" fiindcă multe populaţii şi-au căutat scăparea în podul cel
mare dintre Marea Rosie si Nil.
În Asia, de asemen~a, găsim o sumă de ţări legate de înălţimi:
Mganistanul stă sus pe pod, iar Butan şi Nepal sunt legate de
Himalaia.
·În America, pe tot lanţul Anzilor sunt state care atârnă în cea
mai mare parte de munţi înalţi: Chile, Bolivia, Peru, Ecuador, Columbia şi statele mărunte ale punţii care duce spre Mexic.
Toate statele acestea sunt aproape străine de mare, - cu toate
că o au în apropiere.
În Europa, Elveţia este stat de "munteni", iar Albania, cum arată numele de "Skipetari", e o ţară de munteni, măcar că locuiesc
lângă Adriatica. Scoţia de odinioară era de asemenea legată de.
viaţa podişului şi a munţilor ei, măcar că marea o înconjoară pe
toa_ţe părţile.

1

· Insă toate ţările muntoase au o însuşire comună: tind să se lege
cu câmp ia cea mai apropiată. Lucrul e firesc: viaţa pe munte e de
obicei·aspră; muntenii trebuie să caute "pâinea de toate zilele" în
câmpiile de la poalele munţilor. De aceea, deseori locuitorii munţi-

lor năvăleau

odinioară să

prade pe cei din câmpie

257
şi

chiar

le cu-

prindă ţara.

Vechiul Epir căuta să se întindă peste câmpiile mai roditoare
ale Vardarului. Samniţii priveau spre Laţiu şi Campania. Dacii
din Carpaţi şi-au întins stăpânirea peste câmpiile dimprejur, din
• nevoia de a păşuna turmele, apoi şi pentru cereale şi pescuitul de
la Dunăre şi Mare, unde stau înşirate cetăţile greceşti cu mărfuri
din ţările calde. (Regele Remaxos trimitea călăreţii daci să apere
cetăţile greceşti de neamurile prădalnice.)
Sunt însă şi state care s-au format în câmpie. (Polonia însemnează: ţara "câmpoasă", fiind aşezată în marele şes de lângă Baltica.)
Astfel de state îşi pot întinde mai uşor graniţele lor, deoarece
nu întâmpină piedifi greu de trecut, dar sunt şi mai primejduite
în caz de năvălire. In adevăr, slavii, plecaţi din ţinutul mlăştinos
al Pripetului, au roit uşor în toate părţile. Cei care s-au strecurat
peste valul Carpaţilor şi spre Balcani au întemeiat ţări mici, potrivit cu felul pământului muntos: Boemia, Moravia, Slovacia,
Croaţia, Herzegovina, Bosnia, Serbia, Bulgaria (Monte-Negro, în
vârful munţilor de lângă Adriatica nu era nici cât un judeţ). Din
contra, în câmpia largă din răsăritul Europei, Polonia şi apoi Moscovia au cuprins întinderi mari de pământ; dar când statul polon
a slăbit, el a fost uşor împărţit între vecini, luând fiecare câte o
parte din acest stat câmpos. Tot aşa Rusia, fiind legată de câmpie,
şi-a putut schimba hotarele cu mare înlesnire, până ce s-a apropiat spre apus de Carpaţi (de care b-o mai despărţea decât România), iar la răsărit de cununa munţilor care încing Iranul, Pamirul
şi Mongolia. ·

"

i) S t a t u l c a o r g a n i s m: n a ş t e r e, c r e ş t e r e,
s c ă d e r e ş i c o n f l i c t e m o r t a l e.
Din cele spuse până
aici, vedem că statul se schimbă pe hartă, aci întinzându-şi
graniţele, aci îngustându-le. Statul se naşte, creşte, uneori scade,
iar câteodată poate chiar muri- ca şi alte organisme.- Să luăm
câteva pilde, care să ne lămurească.
La marginea de miazănoapte a uscatului, vedem trăind oameni
ajunşi la o civilizaţie destul de înaintată. Eschimosul e atât de îndemânatic, încât poate vâna chiar în mijlocul valurilor întărâtate
ale oceanului şi se poate adăposti sub o colibă de zăpadă. În felul
său, el a ajuns la o civilizaţie superlativă. (Parizicnii, londonezii şi
alţi europeni ar pieri ca muştele, dacă ar fi lăsaţi să se descurce cu
mijloacele lor de acasă în mijJocul gheţurilor Groenlandei.- Doar

258

S.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

câte unul, ca Nansen, dacă a putut birui greutăţile vieţii din acele
ţinuturi aspre). Şi totuşi, cu toată isteţimea lor, nici esckimoşii,
nici laponii sau alţi locuitori ai tundrelor n-au izbutit să întemeieze vreun stat cât de mic.
Care este cauza?- Întâi de toate e numărul cel mic. Vânătorii
trăiesc mereu risipiţi, umblând după hrana de toate zilele şi sunt
puţini în fiecare hoardă. Pentru ca să se lege de locul pe care tră­
ieşte, omul trebuie întâi să ajungă la un număr mai mare, adică să
formeze o "gloată" care să nu se poată răsleţi uşor şi să aibă un fel
mai sigur de trai. -Abia atunci se iveşte ceea ce se cheamă un popor..
Eskimoşii, ciucii, kamciadalii, iukagirii, aino, samoezii, laponii
etc. sunt numai nişte seminţii sau neamuri, adică grupe, deosebite
prin înfăţişare, limbă şi obiceiuri.- Popoare ajung numai seminţiile care se înmulţesc în aşa măsură, încât se lipesc undeva de un
ţinut, dcosebindu-se lămurit de toţi vecinii şi având putere să
înghită pe veneticii care s-ar amesteca în ele. Astfel, pornind
din marginea nordică a Asiei spre miazăzi, când trecem peste
ciuci, kamciadali şi aino, spre a ajunge la japonezi şi chinezi simţim că am ieşit din zona seminţiilor, adică a grupelor mici şi nestatornice, şi am intrat în "gloate" mari omeneşti, legate de pământul
~--~~- lor, întocmai ca nişte copaci mari cu multe rădăcini înfipte în pă. ,mânt.
. Seminţii au fost multe pe faţa planetei şi multe au pierit fără
urmă. Numai câteva au putut ~junge la treapta de popor şi au
croit state de sine stătătoare. -In Italia de pildă erau cu o mie de
ani înainte de Hristos multe seminţii. Dar peste toate s-a întins cu
timpul o singură limbă- cea latină, iar după câteva secole de stă­
pânire romană, vechile neamuri: umbri, osci, samniţi etc., au format un singur popor - populus romanus.
Tot aşa în Dacia, au fost în zorile istoriei mai multe semintii:
carpi, carpodaci etc. Au venit peste ele fel de fel de venetici de' la
răsărit (sciţi), de la. apus (celţi) şi de la miazănoapte: bastarni,
goţi, gepizi, etc. Dar toţi veneticii au pierit fără urmă. Tulpina dacică şi altoiul roman au rămas neclintite. Cauza a fost întâi de toate numărul mare al localnicilor, apoi alipirea lor de pământ, limba
şi sufletul lor- superior faţă de al năvălitorilor.
O clipă s-a părut că străinii vorcopleşi Dacia.- După retragerea legiunilor, a zăbovit aici neamul goţilor. S-a risipit ... Au venit
apoi hunii, roind până departe în apusul Europei, dar având lagă­
rul de căpetenie în câmpia Tisei. S-au risipit şi ei ... Au urmat apoi
gepizii. Fiind puţini la număr şi nu destul de legaţi cu pământul,

259

ci mereu în neastâmpăr gata de pradă, s-au risipit şi ei ... S-au
mai izbit de zidul cetăţii carpatice şi alte valuri de barbari: slavi,
,bulgari, avari ... ·ca un fel de ostiri în mars urmate de care cu
femei, copii, calabalâc si turme. Dar nici unu·l' dintre acesti năvăli­
tori n-au putut împân~i tot pământul românesc, până î~ crestele
munţilor, unde viaţa aspră a păstorilor nu-i potrivită pentru orisi•cine.
·
E drept că au pătruns unii venetici si între munti dar numărul
lor a fost prea mic, ca să răsune limb'a lor măcar' î~ lungul unei
singuri văi mai însemnate. Dovadă că de la izvor până la vărsarea
în Tisa vechiul Samus a rămas Somes Marissus a rămas Mures
Tissia - Tisa, Aluta - Olt, Ordessu; '_Argeş, Pyretus - Prut:
Dunaris- Dunăre. Ba chiar unele râuri mici au putut scăpa cu
numele lor străvechi: Berzava*, Ampoiul etc. Iar când începe a se
face lumină iarăşi, după turburările evului mediu, gloata cea
mare a neamului românesc împânzea toată cetatea carpatică si
împrejurimile până la mare (vlahi pontici), până în stepa slavil~r
(bolohoveni), până în Balcani (formând un însemnat element
politic în timpul Asaneştilor) şi până în pustă (pastores Romanorum), unde îi arată cronicele ungureşti.- Aşadar, românii au putut stărui în Carpaţi şi împrejurimile lor, fiindcă aveau întâi de
-~·-·.toate numărul cu ei, adică erau poporul cel mai răspândit în toată
această regiune .
Când însă un popor se simte destul de puternic şi stăpân pe
voinţa lui de a-şi întocmi pe pământul său o viată deosebită de a
vecinilor, el croieşte atunci şi hotarele unui stat. - Românii, în
evul mediu, abia puteau să-şi afirme puterea în tinuturi mici:
cnezate şi voievodale. Câte vor fi fost si cât de mar~ va fi fost întinderea lor nu se poate sti· în cununa'muntilor au fost mai multe
ţărişoare, cum mărturis~sd chiar ungurii c~re au venit cu război
asupra lor. Dintre toate însă, cele care s-au putut ridica mai iute
au fost cele de la poalele Carpaţilor. Aci, între mongolismul care
apăsa de la răsărit (tătari) şi catolicismul unguresc, care apăsa de
la apus, Basarabii şi Muşatinii au putut închega cele dintâi "principate" mai întinse. Dar nu fără legături cu cetatea: Muntenia s-a
simţit legată de Banat, de ţara Haţegului, Amlaşului şi Făgăraşului, iar Domnii Moldovei au stăpânit o bună parte din valea Someşului şi aveau posesiu~i chiar în mijlocul Ardealului, pe Târnave
(Cetatea de Baltă). - In sfârşit, în zilele noastre, după ce între-

. * Din
Intr~

toată cartea lui Traian, De bello dacico, au rămas numai cinci cuvinte.
ele este şi numele care explică pe Bârzava: inde ad Berzobis processit2 7 .
~

(

C....

care şi-a croit hotare prin munca ei de secole. fie prin silă (colonizare impusă de străini. nu pot înlocui realitatea muncii. Jocul nu ţine locul muncii. ci este o mare fiinţă care se dezvoltă încetul pc încetul. Frobel ghiceşte însemnă­ tatea muncii.om de ispravă" în sensul însuşirilor sale celor mai favorabile. evrei etc. ci rătăcesc de la o îndeletnicire la alta până se obişnuiesc a pune vorba în locul faptelor. care. care e în mare parte un produs al muncii sociale. nimicind ramuri~ întregi din arborele omenirii: tasmanieni. nu învaţă deplin nici un fel de muncă. ci o sumă de deprinderi tari. Cele înşirate până aici dovedesc că statul seamănă în adevăr cu un organism 28 . au ieşit la iveală în secolul trecut ţări noi: Grecia. · . Belgia s-a desfăcut de Olanda. Abia Rousseau a bănuit drumul cel adevărat. adică între hotarele lui adevărate. Fiecare popor caută să trăiască în casa lui proprie. cu apucături medievale: Austria. Astfel. Pestallo:zi îl urmează în educaţia simţurilor. In sfârşit. Cartea şi abstracţiile. ALTĂ CRESTERE ' ŞCOALA MUNCII INTRODUCERE PUNCTE DE PLECARE PENTRU CITITORI 1. . adică cu dorinţa şi putinţa de a trăi autonom (după legile sale). Polonia a ieşit din mormânt.. etnografia modernă a arătat însemnătatea fundamentală a conceptului de muncă pentru toată evoluţia omenirii şi deci şi a individului. Şi fiindcă viaţa trebuie mai întâi de toate trăită. Irlanda s-a dezlipit de Anglia. Educaţia nu e atât artă. -să-i ajute adică să devină un om harnic şi un caracter bine definit. MEHEDINŢI girea teritorială s-a împlinit la răsărit (1829. care sunt un joc al minţii. Turcia şi Rusia. el se cheamă naţiune. 2. maori. dobândite prin muncă. lipoveni. omul munceşte. Lituania. Cehoslovacia. 1959. Pedagogul şi omul de stat n-au alt drum spre edu- . Statul aşadar este voinţa şi puterea unui popor de a stăpâni fără amestecul nimănui.: ~ . Serbia. dar n-au nici un drept de a îndruma soarta poporului autohton şi a statului întemeiat de el.O naţiune prin urmare nu se naşte într-o zi. de multe ori. tot pământul moştenit de la străbuni. potrivit cu interes~le societăţii şi ale individului. Italia. educaţia e datoare să facă din fiecare copil un . 1856. In Europa însă a pus înainte "principiul naţionalităţilor". -Istoria pedagogici ajută puţin. rusnaci.. Pieile Roşii etc. 1878. acela întocmeşte un organism politic fals. CONCLUZIE: Doctrina educaţiei trebuie să se sprijine pe învăţătura trasă dîn\munca întregii omeniri. Caracterul nu e un dar. Norvegia s-a despărţit de Suedia. 3. fie prin furişarea pe încetul între hotarele altei ţări: ţigani. România. -ba şi în Dobrogea). Estonia şi Finlanda au căpătat libertatea. iar cine cuprinde pământ străin.! . Letonia. -Animalele se joacă. 1913) a venit la rând întregirea deplină într-un singur stat. ' 4. cât ştiinţă. iar sufletul copilului era o taină. Secolul al 19-lea a avut un mare păcat: a devastat omenirea mai puţin civilizată. . Când un popor ajunge pe această treaptă. Cât priveşte veneticii pripăşiţi pe pământul altora. cu scopul de a-şi întocmi viaţa potrivit cu simţirea masei etnice. iar statul este haina care îmbracă corpul naţiunii ajunsă la maturitate. aceia rămân cu libertatea de a se întoarce în patria lor.260 ) S.Aşa era Austro-Ungaria. -Primitivii au de obicei mai mult caracter decât civilizaţii. compusă numai din petice. au fost silite să lase libere ţările cucerite odinioară prin silnicie. Ştiinţa pedagogiei are drept scop să dea cea mai mare si mai armonioasă dezvoltare energiilor sădite în fiecare ins. Statele vechi. şi de aceea a pierit. cum sunt coloniile făcute de unguri în Ardeal. Ungaria. căci mulţi pedagogi vestiţi au scris într-o vreme când creierul nu era cunoscut mai deloc. de austrieci în Banat sau Bucovina şi de ruşi în Moldova' dintre Prut şi Nistru. rând pe rând.

. . petrecând~-ş~ C_?P~lar. Până la Rousseau copiii erau priviţi ca ni'şţe oaineni maturi. sfătuind.' pe. educatorul trebuie să-şi dea seama: ce se poate şi ce riu se poate înfiecare etate. . "Tot ce}ntra m mmtea copiilor trebuie. De aci ideea "gră·. necum să lecuiască rănile unui neam întreg.'" J ' '. Prin urmare.:. co~ii. dar neîndestulător şi acesta. din punct de vedere militar. ' . Prm urmare. Degeaba apeşi afară. din ace. MEHEDINŢI caţie să formeze individul. de p~ld. intuiţie şi alte mijloace care să ajute mintea a primi numai lucruri simţite şi în adevăr ştiute. De aceea li se da aceeasi învătătură.. . * SOVEJA. să fie hmpede ŞI uşor de văzut ca luna pe cer. El a băgat de seamă că copiii simt de timpuriu nevoia de a lucra . * ţnţara . fie decât munca. greşelile se ţin la~ţ şi la dân'sul._ desenul. foarte mulţi isprăvesc bota~i­ ca.a ŞI tme~eFea .. Abia Frobel 3 a făcut un pas mai departe în calea adevărului. Ou toate ca habar n-avea de anatomia şi fiziologia creierului..···. Dar cuvântul singur e sterp. ~artea ~nde I?aVId IŞI martunseşte pacatele ŞI pocămţa. Dar cu ţoată drC:g?st:a l~i pe?tru. foarte rău pregătită" {Mareşalul Foch). ori pedepsind. iar când a ajuns sa atba ŞI dansul familie şt-a lăsat vlăstarele pe mâna străinilor dându-le la azilul copiilor de pripas! . · .-o pnv1re . Ofensiva naţio~ală.: .?-•. Dovadă că multi tineri învată fizica. e nevoie să înlăturăm chiar de la început trei greşeli.si a spus marele adevăr că nimic nu intră în sufletul copilului dadă'nu s: l.~ c c~ .! {Psalmul. iar gândullor e să se iape urmele pedagogilor pe care îi laudă istoria. Elevii trebuie mai ales să vadă bine şi să înţeleagă bine . când firul nu-i încă legat înlăuntru. Rousseau a fost cel djntâi care a cerut părinţilor să lase pe copii a fi copii.ă firească pornire spre lucru.de mtmţ1e. ţiei * :Mulţi cred că educaţia ar fi numai o artă. cu gândulla gloata popo~­ lm. După cum spiţerul are veşnic la îndemână caietul reţetelor. iar pornirea cea dintâi a fost spre critică. adică să-si ta .. Lucrul elevilor e şi azi abia un simulacru.ă la Ceaslou.· ' Mult vmai a~r?ape de adevăr a păşit Pestalozzi2.. El şi-a dat ~eama ca nu oncme poate urma povaţa lui Rousseau. dar altele sunt curate năzdrăvă~ nn. zicea Pestalozzi. nici până în clipa de faţă nu ne-am îndrepteze obi- "Ofensiva naţională"d a fost gândul cel mai apăsător al generacare se apropie acum de sfârşit.numai în porţii mai mici*.d~gogul fusese el însuşi un biet hoinar. De aceea. am lăsat judecata pe seama viitorului.\ ~" ·: {• li.ms~ ~ nm~ent bme: în educaţia simţurilor şi ajudecaţt:. când am văzut zdrobirea ţării chiar din lunile dintâi ale războiului. Dar n~ trebuie să uităm că cei mai mulţi dintre educatorii veacurilor trecute scriau într. uc:nicii_treceau"de la Bu_coavn. el punea ca regulă: să urmăm naturii si să ne amestecăm cât mai puţ~n în viaţa copilului.. • • '- . <. aşa cum le arată ştiinţa pedologiei. el nu poate vindeca o zgârietură. Deoarece a vedea si a JUdeca ?u e de ajuns. chiar după Frobel. " De aci grija sa pentru desen calcul. De aceea. anii câţi ne-au mai rămas pot fi întrebuinţaţi mai cu folos la altceva: să dăm tineretului o minte mai chibzuită decât a generaţiei trecute. tar "omul deplin". din capul locului. fără să ştie cum să îngrijească 0 pasare"dm curte. apoi la P~a~~~r. I?e ace~a. fă~ă ~ă poată al~oi u? co~~cel. iar cei mai mulţi cunosc zoologia nmx_:m d~n tabloun .. Unele poveţe din vestita sa operă E_n:LZe.e.o . · · · · n~astră. la capătul soneriei. Se poate? Credem că da: deşteptând în părinţii buni şi în profesori (care ar trebui să fie toţi buni).eagă cu ac~ast. Bun plan. .'vreme când sufletul copilului era aproape necunoscut. la care se gândea uneori si Pestalozzi nu putea să se formeze într-o biată şcoală plină încă..SO). de dibuiri ~um era cea întemeiată de el. Fireste insirarea doctrinelor pedagogice îşi are şi ea folosul ei. ~e a~t~el. sunt în adevăr minunate. · . . că tind să leaşi cărţi.• ~- 'l. ne-a izbit pe toţi nepotrivirea dintre sarcina pusă pe umerii poporului şi lipsa lui de pregătire**. __ ~~. Pentru oamenii de etatea mea. ~mtlor de copn" ŞI o sui?ă ·de măsuri rând uite înadins: cânta rea. el cerca sa aphce sfatunle lm Emile într-o scoală. dansul ŞI altele. ca şi celor mari. Ix_:t:. dacă sufletul cuiva nu e în stare să răs­ pundă gândurilor tale.L· ·:· **"Intrarea României în război a fost. de asemenea. Spre a nu rătăci însă calea.. mai mititel.dascăl acasă_ pent:u copii. . ca să nu greşească măsura.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 262 S. .J ~" ' . fiind ei înşişi activi. ~nsă. Pentru desăvârşirea omului mai trebuie î~că multe. fie că voiesc ceiurile unui popor nărăvit. 263 !.. Zadarnic te frămânţi.Pe la uşile oamenilor. cel ce poartă grija de educaţie trebuie să-şi dea socoteala an de an de schimbările copilului. Iar asta nu-i cu putinţă dacă nu cunoşti firea copilului. · . un nou simţ de răspundere faţă de copii şi o vie dorinţă de a-i îndruma cum se cade. JOcul. fără să poată drege o sonerie. . pentru a da ocazie elevilor să-si înc~rce puterile. fărădelegilorq lor . Se rugau adică b1eţ11 copn să fie 1ertaţ1 de "mulţimea'f. 1912. doar de un format. îndemnând.educaţia a rămas tot pasivă. • •• .

~ împresia că fiecare om intră de la început în hotarele caracterulUI său ca într-o stradă înfundată. rasputen · . • In sfârşit. meşteşugul de a clădi case de zăpadă şi îndemânarea la vâslit ori la construirea kaiacului şi altor unelte. De-ar fi asa adică: dacă educaţia ar fi o artă.. vâslaşii leagă lopata de curea. aci se rup şi se prăvălesc peste ei. cu o smucitură zdravănă. ci răsfoim operele pedagogJ.. australiene şi. Totul a pierit . educaţia începe a fi prin studiul creierului o ştz:n­ ţă exactă.S. ca şi fiziologia. talentul artistic. ci din munca adevărată. E vremea rea: o furtună cumplită răscoleşte oceanu_J. începând chiar din co-' pilărie.. este iarăşi mai presus de orice critică. c~. nu se poate îndestul minuna de înţelepciunea.mai ce1 care au un talent special. dacă nu i-ar sări . În locul ei trebuie să punem adevărul modest. 264 MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI. poe:1e ?I a~te arte. ca în pictură. cte negre · Ii simti vâslesc dm catre maL mş. Iar muntele cel prăpăstios îi ~opleşeşte . se ridică mereu . Cât priveşte ştiinţa lor. Până şi ciucurii dj:) la poalele hainelor au un rost hotărât: ei împiedică marginea pieptarului de a se răsfrânge de umezeală.. '' * A doua greşeală e concepţia falsă despre ceea c~ n~m~m ca~acter. Furtuna 1-a ajuns. cu atât pun caracterul mai presus de ştunţa ŞI de talent" (Titu Maiorescu). câteva mâini ori vârfuri de lopeţi. asiatice. unde numai oamenii excepţional înzestraţi aJung la Izbanda.. Dar ce e caracterul? Nimeni nu-şi prea dă osteneala sa ne spună lămurit: De aceea.ră. Când unullunecă sub gheaţă. s.lor vestiţi.. Aceia prind lopata pierdută şi se îndreaptă cu toţii către mal".. Repede.. on deşteptacmnea. În depărtare nu se mai vede decât negru şi puţin alb. CULTURĂ încredinţat că singurul chip de a ştf şi a pu. amagn~du-~e cu mchipuirea că educaţia e o artă în care izbutesc. care ne înfăţiş~ază n_umai câteva _flonvra:e. c~ra. statornicia şi cuminţenia obiceiurilor lor. ca once alt meşteşug. ca pe un numai de 265 uriaş care îi ridică şi-i azvârle înainte. Cerul aproape a pierit.:a dus . • cum .. s-au răsturnat amândoi. ma~n­ te de a fi o artă. C:-1 ce pl~~aseră de dimine~ţă la vânătoare se z~res~ pe va~ur~ abm c::t · t. Pedersuak s-a răsturnat. ceea ce ar face cu neputinţă purtarea hainei.>ascultăm pildă ce spune Nansen despre eskimoşii din Groe~landa: ·· . Ci îndată unul se scoală.. trage în sus pe cel cufundat. adică priceperea la vânătoa­ re. sprijină lopata punând-o curmeziş peste amândouă luntrile şi. Talazurile aci se înalţă în chipul unor turnuri. tot astfel ţi se pare că nu poate da mc1 caracter. lncă unul . iar un critic a formulat cunoscutul aforism: "Cu cât se ~~a':gă. eskimosul începe a prinde peşte.în. Au caracter eskimoşii? Nansen spune că scene de acestea· se petrec zilnic şi zilnic ef?kimosul îşi pune viaţa în primejdie pentru tovarăşii săi. de la pol până în pădurile calde de la ecuator şi în mijlocul pustiilor africane.. iată unda cea mare: valul se ridică. e pun . nici nu mai văd de mulţimea stropilor. Iar urmarea se vede îndată: după cum şcoala nu p~a~e da frumu: 'seţe ori talent. . In curând se arată însă un kaiac . pleacă trupul înainţe . d f: Dar· zadarnic. la oncare dmtre neamunle pamantuV ') luig~r.. Amundsen.. Iute. Indată ce poate să-şi lege bernevicii... mm mult decât talentele caracterele hotărăsc soarta popoarelor" (Carol I). iar din mijlocul spumei abia se mai zăresc câteva caJ!ete.. Cât te-ai şterge la un ochi a şi îndreptat kaiacul.· . Şi acelaşi e cazul cu toţi sălbaticii. ia: meşteşugul de educator se poate mvăta si trebuie învăţat. La 6 ani ţinteşte cu arcul îri păsări şi apoi an cu an se îndeamnă la vânat tot mai mare. sculf!tu. Aproape 'fiecare creastă de val îi îngroapă sub apă. ŞI privim traiul de toate zilele. Din f~ricire nici educatia nu e numai artă şi nici caracterul nu e un dar tainic. Iar îndeletnicirea asta nu e o glumă. cum ni ~e pare citind viaţa eroilor !uiv ~lutarh. iar cei din kaiac simt uraganul lH -l]•ate. vecinul îi sare în ajutor. aşa că poate şi el să apuce vâsla. Cineva a spus un cuvânt plin de înţeles: "Nu mtaţi ca. experienţa vieţii. Prea târziu! Iată. spre care se îndreaptă ca să-i dea ajutor.t~a cev~a ~ să lucrezi~în adevăr. ca frumuseţea. Dar acesta e cu fundul în sus.. iar cugetul cel Adintâi e la tovarăşul lui. Adevărul e cu mult mai simplu şi-1 găsim îndată daca h~sam la~ parte pe Plutarh. de 'care nu te poţi atinge. . Toti umblă în viată pe căi bine cunoscute de tovarăsii lor. încât ştii mai dinainte cum vor lucra în anume împrejuran chiar dacă fapta lor i-ar costa viaţa? Răspunsul e scurt şi lămurit: ştiinţa lor şi deprinderile lor nu se învaţ~ din cărţi. : Întrebar~a e: cine a dat acestor sălbaticÎobiceiuri atât d~ înră­ dăcinate. alt martor vrednic de crezare.. iar caracterul un dar de sus. pentru mulţi. A .1 e apa e-o ace spumă. când tocmai soseau şi alţi tovarăşi. Impinge kaiacul alături. însă alt val îi cuprinde într-o clipă şi fiecare trebuie să se gândească la sine.cteru~ pare a ~ ~n dar din naştere. nu. Aceasta e întâia mare greşeală de care suferă creşterea ~g~ne:a­ tiei de azi. ar fi vai şi-amar de sufletul celor ce-si iau sarcina de a creşte tineretul. Vantul b1cm 1~..

Nu doar că ne-am gândi să reedităm paradoxele bietului Rousseau.dovadă că eskimosul şi atâţia sălbatici ştiu bine ceea ce ştiu şi fac cu deplinătate ceea ce trebuie să facă potrivit cu mediul lor geografic. însă aşa de tari.când europeanul adeseori nu ştie exact nici ce ştie. De o m1e de on e mai de laudă un meşteşugar superior decât un artist cârpaci. Cât timp copiii * Asta nu însemnează că va repeta munca omenirii întregi. . uşură­ tatea ori greutatea lor. alături de partea generală. deoarece omul s-a ridicat din treapta animalitătii m'ai ales prin muncă şi unealtă. care se poate câştiga aproape de orice om. nu cunoaşte mc1 macar regulile obtşnmte ale muncii sale profesionale. ci. peste ştiinţa metodelor pedagogice Şl depnnderea de a le aplica se ridică totdeauna arta adică îndemânarea superioară a unui adevărat talent de educator.. lăcaşul sufletului. a unui baka1r sau botocud te învaţă în unele priviri mai multă pedagogie decât Seneca. Hotărât. a sosit timpul s-o lăsăm mai domol cu Plutarh şi chiar cu istoria pedagogiei. nici cât poate. apoi să citim. Căci ea mâriuieşte lucrurile spre a fi văzute mai bine de ochi. iar nu întoarcerea spre pushetaţ1le codnlor**. căldura ori răceala. vede că nimic nu poate pătrunde însufletul nostru dacă n-a trecut mai întâi prin simţurile noastre şi îndeosebi prin mână. ea le loveşte spre a înşti­ inţa urechea despre sunetul lor. să ne punem înaint~ o tintă mai modestă: să considerăm creşterea copiilor ca un meştesU:g pentru care trebuie nu numai inspiraţie. tot ea le pipăie. lasă urmele ei nu numai în palmă. Căci caracterul nu e numaidecât un dar de sus. Cum ziceam. . oricare ar fi. Căci e mai bine să ai profesor bun fără taler:t. adevărata doctrină a educaţiei trebuie să plece de la antropologie. pe.fără să ne dăm seama că este absurd să-i cerem a lucra ceea ce el nu s-a deprins niciodată să lucreze. poţi preţui valoarea lucrurilor sau a oamenilor şi poţi fi · tu însuţi gata a trece de la vorbă la faptă . după cum haina se mlădiază. ' ** S~ înţ~lege. iar toată filosofia ei se mărgineşte la atât: să îndrumezi pe copil. ~i în direcţia aceasta. a sări în apă ca să mântui pe altul nu li se pare vreo ispravă mare. potrivindu-se după trup. le saltă şi le ridică spre a ne încredinţa de tăria ori moliciunea..să urmeze adică fiecare indivi~ calea pe care a mers omenirea întreagă de la început si până az1*. şi să îndemnăm pe oameni a se întoarce CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 267 în pădure spre a căpăta ştiinţă şi caracter. prin sihnţa Şl luare ammte. st. . Încolo. către munci adevărate. lu_cru rar. e întărit şi de pedagogie sau cunoaşterea ştiinţifică a copilului. ci e o ştiinţă. ( * · Dar din capul locului. Iar adevărul acesta. Nu. stârneşte anume simţiri şi aduce pe buze anume cuvinte potrivite cu gândurile.mai ales în faza magică şi _metafizică a cugetării omeneşti. decât un o~ de tal~nt dar profesor mişel. ci cât mai multă ştii~ţă exactă. Cine îşi dă seama de felul cum lucrează creierul. copilului an cu an şi apoi să-1 deprindem a lucra efectiv. dar a venit vremea ' să înţelegem că istoria sistemelor pedagogice este până azi în mare parte înşirarea unor încercări pornite din concepţii individuale. Atâta num~i că talentul e u~.nişte omuleţi de 7-8 anişori. atunci îi zicem că n-are caracter. ci obişnuinţă de toate zilele . pe care etnografia îl sprijină cu mii de dovezi.Şi ce e minciună. ca să ajungă unde îl vedem' acum 7_ _ Ace~st~ l_li se p~re a fi calea adevărată. ( . măcar că dedesubtul lui se deschid genunile oceanului.adică poţi dobândi caracter6. Căci munca. De aci caracterul ei mai mult biografic şi mulţimea erorilor legate de viaţa cutărui ori cutărui reformator. deoarece prin educaţie se înţelege întâi de toate cum am spus. copilul se va lega îndeosebi de tradiţia neamului său. integrarea individului în naţiune 8 .adică drumul cel mai drept spre caracter. De aceea. adică o piatră a scandalului pentru tmeret. fiziologie. tovarăşa oricărui simţ 4 .266 S. care şi-a părăsit copiii p~ drumuri . Să cunoaştem mai întâi schimbările prin care trece trupul si mintea. se însărcinează natura să-i spună pas cu pas ce e adevăr . De ::c~ea ni se pare necesar să apăsăm îndeosebi asupra laturii ş_tn~ţ1~ce a educ~ţ1e1 mode~ne. numai muncind (şi îndeosebi muncind cu braţele 5 ) poţi împuternici trupul şi creierul.Cum munceş­ ti.' Intâi să muncim. Viaţa unui eskimos. • Din contră. adică _u? î~chipuit c~re. ca once meşteşug. şi decât Bacon care a sfârşit luând mită. De aceea. aşa gândeşti şi tot aşa vorbeşti. educaţia nu-i vreo artă misterioasă. Lăsând deci la o parte pe cei ce privesc educatia numai ca o artă practicată de câţiva artişti.b p:etext de "creaţie" şi "concepţie personală". Prin urmare. eskimosul nu stă o clipă la îndoială să sară în ajutorul tovarăşului.. ci şi în creier: deşteaptă anume cugete. că nu poţi lucra altfel decât într-un chip ştiut mai dinainte de toţi cei care te cunosc.. ea le duce la gură spre a fi gustate şi la nas ca să fie mirosite. pedagogie. potrivit cu dezvoltarea creierului. spre a-i forma deprinderi tari. ci un obicei sau o sumă de obiceiuri. Numai muncind în adevăr poţi cunoaşte deplin lumea -dimprejur. a muncii efective. etnografie şi etnopsihologie căci experienţa omenirii întregi este neasemănat mai instructivă decât experienţa câtorva individualităţi. să luăm seama la o greşeală: să nu confundăm munca cu simulacrul muncii sau cu jocul. Iar când nu trece de la vorbe la faptă. comună tuturor grupărilor etnice. De aci urmează că singura cale pentru a dobândi o învăţătură temeinică şi caracter sigur e munca efectivă. ori Rousseau. MEHEDINŢI ajutor tovarăşii. al cărui ucenic a dat foc Romei.

îşi apucă piciorul. acela nu va mai rupe niciodata cop~cn ~a~anaţ1 . ar trebui să stea scrise aceste cuvinte: CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 269 . o~c1ala. cheltuiesc prisosul de putere zbenguindu-se. îr:ainte Ade a fi 0 artă. o~menn de stat şi educatorii nu trebuie să mai stea o chp~ la_ î~dmală. cât munceşti. . In orice caz:. cine şi-a dat osteneala sa mgr9easca de_ ap~oape o pasăre. se zbate ca un pisoi care se joacă cu vârful cozii. fie ca e vorba de un popor întreg. care ~e ~ulte ori e cu totuf stearpă. după cum obiceiul · e o a doua fire. acela coborât raiul pe pamant.şterea copiilor. dezbărându-se pent:u tot~e~una de aceste apucături urîcioase. ~ ClAne a malţat munca până la iubire. De asemenea._ s1mţmd. Mai toate vietăţile. Iarăşi rău.) Insă deprinderile nu se pot căpăta decât mun· t . jocul era socotit ca un păcat şi pedepsit.. Astfel de încercări nu-s "lecţii de lucruri". e capabil de a combina reprezentările şi începe a crea.lei. ca orisice ~n~c~una. De când am început a lăsa copiii mai în voie. ceea ce animalul nu poate. al neştiinţei şi al lipsei de caracter. pnn _ca cu ros . dă~·~ cu laba. ne trebuie scoale de munca dLre~ta spr~ a~ îndruma tineretul. ' . scoate unghiile.268 ) S. în lo~ de pr~d1ca. copilul. se îndrumează instinctiv spre muncă. fie că e vorba de' un mdiVId.Pe m_arginea drumului.· · ~ .a 1e~1 un pom întreg. iar cine nu . Pnn ~r:nare. cea cu adevărat hotărâtoare. nu va mai InJura. nu va mai bate on blestema nici o vietate. asta e un mare davr al naturn. Munca este izvorul obiceiunlo: fie__carw P_Opor adeuărata sa constituţie.. c':derea ŞI pedeapsa mincinosului. şi chiar dobitoacele adulte. activitatea aceasta îi face plăcere şi astfel jocul devine început de muncă serioasă. acela degeaba mai schimbă legile.îndeosebi puii. e 0 ştiinţă. mişcă mâinile. . acela. când sunt sătule şi sănătoase. ca să nu greşim cumva drumul. Şl ~nui_De o ştunţa cu caracter regwnal m ce priveste partea de aphcaţ1e. Iar pentru cei ~aturi. . este mun~a lur de toate zilele. u~eon ~~ v?rba are mare înrâurire în educatie. Aşadar. . . e un dar ci o suma· de d eprm (p asea1 Zicea ca hr!'!a nu-1 decat un obicei vechi. Acest îndreptar e cel mai sigur dintre toate acelea pe care etnografia şi etnologia (adevărata filosofie a istoriei) le-a pus la îndemână pedagogiei şi mor8. necum să vatăme ulto. _cr. ni s-a părut că activitatea copilului e numai joc şi jucărie. sare. Invăţământul fă:a ~u~ca . sau alt dobitoc folosi~o: om ulm. do":e~It_şi _:a~dov_ecţ1t pnn toate păţaniile omului din perioada paleol~bc~ ŞI ~ana az1. ~ăut~nd alte leacuri acolo unde e unul sin• gur.Dar astea sunt excepţn. Cin s~a depnns a altm c~pa_ci şi ştie ce însemnează să aştepţi până c: dmt~-un mu:fp~e v. zburdălnicia este ceva animalic. încât dintr-un cuvânt el rămâ~e suges~ ~-­ bonat ŞI dec1 cu o . In loc de legi multe.?-~a d~~ gra~ma vecmulm. 1a: nu prm carte sau alt surogat al muncii. Fireşte. A venit vremea să observăm căjocul e numai o îndrumare spre muncă. adi-· că începe a munci. ci intuiţii false. F~r~şte. La început.pu reguh. e calea cea mai sigură nu numai spre ignoranţă. trebuie să pornim în orice etate. mârâie şi loveşte cu coada când e sătuL Atât. Pe uşa oricărei locuinţe omeneşti. e de 0 mw de ~n mm bu:e sa depnnz1 pe oameni a munci chibzuit. sclum_ba felul Şl rostul rn:r:-ncii.r a w~w nea_m. Când ~n copil_ e at~t de Simţitor. Creierul omenesc.-o data cu_ urechea o mtreagă . simulacrul de muncă. adică începutul minciunii.efecbva. Dar îndată ce încetează pruncia. prin simpla lucrare a creierului său plin de energie nervoasă. e o amăgire. e o mare şi primejdioasă greşeală. care aduce după sine. şi mai ales a şcoalelor. De aci a ieşit tândăleala din grădinile frobeliene şi lipsa de roade practice a marelui principiu pe care îl pusese înainte Frobel: educaţia întemeiată pe activitatea copiilor. Dovadă că copilul. a A e • . cât de mic. Leul bătrân. ca AŞI talentul muz_ical al celui care prinde dint:.melodie. o vită. La om însă starea aceasta se vede numai în pruncie: copilul de câteva luni gângureşte. Atâta ~tii ~i atâta poţi. A înlocui deci munca cu un surogat: a simula cu creta ori cu creionul ceea ce poţi face din plin cu mâinile. Încheiere: Caracterul nu · d en· t an. spre deosebire de dobitoace. de la munci adevărate. dar şi spre lipsa de caracter. că dragostea dragoste aduce. ca şi puiul de leu. pe cât se poate. începând cu falsitatea multor jocuri frobeliene (adevărate caricaturi) şi sfârşind cu învăţătura verbală din şcolile secundare şi chiar superioare. se simte atras spre o activitate originală şi începe a modela într-un chip propriu natura înconjurătoare. adică a închipui lucruri noi. se crede foarte cinstit să ia parte la lucrările celor mar~ (Ce fetită nu se amestecă să frământe aluatul împreună cu mama ei şi să~şi facă un colăcel mic?) Dimpotrivă. _Iar regul~ generală aceasta: ~devărata şcoală p unui om şi chu:.':lnum~ deprindere pentru toată viaţa. de la cei dintâi ani. MEHEDINŢI erau priviţi ca nişte oameni mari. Pe când puiul omenesc.

Stăpânit de unele griji pentru viitor. Una este alta aplicaţiunea practică. din punct de vedere etnografic. un profesor din secolul trecut şi anume Schelling* a spus odată o vorbă semnificativă: "Catedra ţine pe om tânăr. Noţiunea biologică este clară pentru toţi: este trecerea de la pă­ rinţi la copii. să încercăm în primul rând să răspundem ce însemnează o generaţie nouă din punct de vedere etnografic 1. Toţi copiii dintr-o epocă sunt faţă de părinţii lor o nouă generaţie. ştiinţa şi Domnilor. . este cu totul altceva. · · Noţiunea de generaţie nouă. Catedra face să pătrunzi ritmul vieţii şi de aici Q grijă deosebită a profesorului faţă de tineretul care trece necontenit pe sub ochii lui.DATORIA GENERATIEI ACTUALE ' PRELEGEREA! Evitarea raţionalismului ca o atitudine extremă. în legătură cu politica relativă la ethnos. continuând să trăiască alăturea sau cel puţin în umbra celei vechi. · • Friedrich Schelling filozof german'(1757-1854). Să facem diagnoze etnografice înainte de a da soluţiuni de natură social-politică.. după cum sămânţa unui fag încolţeşte şi creşte. dar cred că observaţi unea lui este într-o oarecare măsură exactŞ. ca o lume nouă." Nu ştiu exact la ce s-o fi gândit idealistul Schelling.

cealaltă atitudine. cu neputinţă sa scape de vmţa (daca moare este înlocuit cu un altul în care Buddha se reîncarnează) . dar şi în sensul etnografic istoric?" şi să Domnilor. atunci sunteţi o generaţi~ n~uă. să răspund la altă întrebare: "Cam ce atitudine trebuie să aibă cineva în viaţă ca nu cumva să greşească rostul propriului său trai. Puteţi să creaţi şi să adăugaţi elemente noi de civilizatie si de cultură românească? Dacă da. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 273 ţă şi te fac să le întrebuinţezi. adică îi adaugă şi alte mijloace de adaptare la mediul geografic şi social. înainte de a răspunde la această întrebare.. aşa cum trebuie să fie în latu~ ra etnografică: Am cit~t numai pe Pascal şi pe Kant. . putând să îmbogăţească chiar substratul inconştient al poporului despre care este vorba. căci atât crearea unor elemente noi pentru civilizaţie. ~ f~ t~eb~it ca. partea tragi-comică este aceea care priveşte personal pe bwtul Buddha. până şi la dorinţa de existentă. c~ o urmare a problemel~r de anul trecut.itului mare. mărind viaţa ta şi a celor dimprejur în raport cu spaţiul astral. Doctrina lui Bud~ha s-a răsJ?ândit_deci într-un chip cu totul şi cu totul neaştep­ tat. 1930. te face să priveşti h1mea altfel. condiţii din cele mai grozave din câte au existat. pe când în realitate am văzut că este un furnicar. o generaţie nouă nu numai în sensul biologic. . Acei dintre dumneavoastră care cunosc lucrările anterioare de etnografie* ştiu că faptele pe care le studiem noi le raportăm întotdeauna la nişte coordonate: la coordonata culturii si la coordonata civilizatiei. să găsim regmm fara fimţe umane. Gândiţi-vă la aceasta şi veti vedea că aplicarea doctrinei lui Buddha este. cel dintâi sfat pe te~eiul celor ·înşirate este: 1• . generaţia nouă care trebuie să interveniti în desfăsurarea vietii P?Porului românesc. .272 S. ca o paranteză necesară. Dacă ne gândim la Buddha. De 22 secole Budd~a trăieşte n~co~tenit vreîncarnat prin Dalai-Lama. care ne-o pusesem. Intre doctrma lm Buddha şi practica acestei doctrine este o nuanţă cu totul deosebită. al propriei sale vieţi şi. În anul acesta. să răspundem la următoarea întrebare: "Ce ar trebui să facă generaţia de astăzi dacă vrea să fie într-adevăr. Coordollate etnografice. a~~a pe cat est~ posibil toată sfera societăţii şi a epocii pe care o poţi mfluenţa pnn cugetul şi fapta ta. vedem că. şi mai ales pentru dumneavoastră. în latura etnografi~ă cu desă­ vârşire nulă. li . să-mi fie permis. Căci dacă priveşte cineva lumea din punctul de vedere al spe. termenii problemei sunt mi se pare . Dar. Veţi privi viaţa mai degrabă telescople. MEHEDINTI. caută să explice caracterizeze civilizaţia şi cultura popoarelor) o generaţie nouă nu poate să fie decât aceea care introduce elemente noi în civilizaţia şi cultura unui popor şi un ritm nou în viaţa poporului respectiv. Dar. şi în condiţii cu t~tul si cu totul penibile. aşa cum ar spune foarte liniştit Immanuel Kant. . diametral opusă primei. în genere sunt două atitudini ca răspuns al acestei întrebări: una externă care priveşte lumea dimprejurul său cu microscopul până în amănunţime. E_vident. deci de doctrin~ lui Buddha. un asiatic cu inteligenţă şi sensibihta_te foarte fine. acolo unde budismul este adoptat. care au căzut în extreme. Se poate o antiteză mai grozavă decât acest plus de populatie enormă decât acest furnicar de populaţie omenească de o parte' si acel pa~ radox al Nirvanei de altă parte? · . să încercăm înainte de a trece la cursul de etnografie propriu-zis. schimbând preocupările practice. evident. Dacă este vorba de Nirvana. pe când dimpotrivă întâlnesti cel mai mare focar de populaţie omenească. exemplare destul de rare m omemre. poate cel mai mare furnicar de omenire. care cercetează viaţa în amănun­ tele ei reale (în abisul infinitului mic cum ar spune metodica lui Pascal)._ acolo unde budismul este adoptat. Ia cumplita concluzi~ a'Nirvanei: să' renunţi până şi la viaţă. să găseşti suprafaţa pamantulm goală. Ele nu pot să ducă popoarele la ţinta lor normală. atunci nu sunteţi decât nişte exemplare tinere. în timp cosmic.culaţiei. Dar. trebuie să ştie că speculaţiunile pun stăpânire pe existenînsemnează ) • S. Dacă este vorba de un sfat. ~ Care a fost rezultatul acestei doctrine. atunci !e ~ştepţi. din nefericire pentru dânsul (privind mm mult spre latura prea umbrită a existentei) a încercat si a ajuns la concluzia amară. în expunerea aceasta nu vom analiza abstract ci vom privi mai mult faptele concrete.clari. Iată prima observare şi primul sfat în legătură cu întrebarea pe . dacă nu. O generaţie nouă contribuie până şi la dezvoltarea unor aptitudini organice. Domnilor. MEHEDINŢI Pentru etnografie (care este ştiinţa ce descrie. cât şi pentru cultura poporului român. aşa cum putem constata~--· m latura etnografică? . rostul neamului din care face parte?" Domnilor. căci el nu mai moare niciodată. o simplă continuare._ ext_:emi~atea _aceasta a speculaţiunilor pentru speculaţmn~ treb~1: sa ~e mconJur~t~. privind până în abisul Jnfi:t.

Este cazul filosofului Socrate. Este un mare progres când o gene. Aşadar. să crezi că în puterea ştiinţei (în sens raţional) stă îndrumarea unei activităţi practice. în care a căzut biata fiinţă omenească. Insemnează că nu ştiinţa4 şi nu dialectica5 este drumul drept în desfăşurarea vieţii. Şi nenorocirea a fost aşa de mare. încât a plătit cu propria lui viaţă. ce naivitate. Ştiinţa este una. Am avut exemplul şamanilor. de intuiţiunea spaţiului şi timpului care să treacă dincolo de obişnuinţa noastră. care a avut o activitate atât de prodigioasă. când a pus întrebarea pentru sine şi pentru alţii: "Ce este de făcut cu viata'? Care este menirea vietii'? Viata trebuie trăită în toată plenittidinea scopurilor ei'? Feri~irea p~ate să fie foarte repede ·. ei practică.-J. care trebuie să-şi dea seama că una este adevărul abstract şi cu desă­ vârşire alta este aplicaţiunea practică a unei ştiinţe. Pentru aceasta am să vă dau şi alte exemple concrete ca să lămuresc mai bine cugetarea de adineaorea. · trăia la Atena într-o stare de sărăcie. Virtuţile nu sunt rationamente cum zice Socrate. dialectica este singurul drum care duce spre adevăr şi fericire. al lui Buddha. Gândiţi-vă bunăoară la discuţiu­ nile care au dat naştere teoriei lui Einstein. când a fost vorba de budism. aplicaţiunea practică este cu desăvârşire altceva. prin dialectică. pe temeiul raţionalismului. au venit altele care au dovedit eroarea pe care a comis-o. după cazul lui. în practica vieţii. . mare filosof. Dar. care a fost răstignit. Ce firească viaţă şi ce normală este! Dar ia gândiţi-vă la aberaţiunile neîn~chipuite. eroarea lui Socrate nu se termină cu el. din latura pedagogică socială. atinsă?". Singur cazul lui Iisus. Ce cumplită eroare. Iată că şi mintea echilibrată a lui Socrate a comis o cumplită eroare. Ia gândiţi-vă la viaţa animalică întemeiată pe instincte. Aceste fapte sunt de deosebită importanţă pentru evoluţia omenirii. fără îndoială aceea a fost raţionalismul 2 . este calea cea mai simplă către idealul de fericire al vieţii omeneşti. sau când s-a ridicat pe treapta de cugetare metafizică. Dar partea cea mai grozavă este că omul greşeşte nu numai când se bazează pe un concept· magic despre Univers. muzica etc. Din nenorocire. A durat el şi putem spune că a ajuns la mare înflorire cu ajutorul gânditorilor faimosului secbl al XVIII-lea. Mă gândesc la un. Dacă se gândeşte cineva la J. legea de cauzalitate naturală nu iartă niciodată şi nu poate ierta. Cazul lui Socrate este poate cel mai dramatic din câte le cunoaştem. caută să-şi explice viaţa. Personal sunt convins că toate erorile se plătesc. ci sunt talent. când lumea a început să-şi dea seama cât de mare este primejdia acestui raţionalism naiv (care porneşte din epoca lui Socrate) ajuns la o enormă manifestare. repet. Am avut suficiente exemple de astfel de erori în viaţa omenirii. alta' este ştiinţa şi alta este practica unei ştiinţe. Pentru noi etnografii lucrul capătă îndată altă însemnătate şi altă explicare. Iată cum Buddha şi Socrate au trebuit să plătească grozava ( eroare a raţionalismului. In toată animalitatea o singură specie nu poate să fie în pace şi să aibă o seninătate. în sfera pozitivismului lui Auguste Comte. Era simpatic mai ales în latura etică a simţămintelor lui şi totuşi. raţie îşi dă seama că nu ştiinţa şi dialectica. care arat~ cât de adâncă este diferenţa între ştiinţă şi latur8. socializând totul. dar şi atunci 275 când. Aceasta este de un real folos pentru educaţiune·a tineretului. Rousseau cu faimosul lui "Contract social". este pictura. ce credinţă pripită. cu foarte grave consecinţe în timpurile moderne. să se considere altfel societatea omenească. atât cât se întinde perspectiva istoriei şi dacă a fost eroare mai mare. Intr-adevăr a fost un mare progres. să jertfiţi orice atitudine extremă chiar şi în viaţa intimă. aşa cum susţinea Socrate. Mare nenorocire să susţii că virtuţile sunt raţionamente3 . susţinând că oamenii pot ajunge spre idealul de fericire prin ştiinţă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI să vă feriţi de atitudini extreme în viaţă. pentru a vedea că puterea de cugetare omenească te poate pune în poziţiuni de acestea extreme.de oameni de nivelul lui Socrate). \ Aşadar. pentru că a întrebuinţat dialectica şi n-a urmat calea obişnuită a instinctului. a fost un mare progres când s-a început. Pe primul plan intră emotivitatea. după cum talent. Omul poate greşi întotdeauna fiindcă. necunoscând bucuriile vieţii.274 S. îl întrece prin grozavul proces ce s-a făcut şi aci tot de cărturari. răspunsul lui Socrate a fost că. şi după . simpatic şi cu un suflet într-adevăr frumos.fireşte. fost cel mai drept şi primul cetăţean al Atenei. îşi dă seama cum a conceput omenirea în secolul al XVIII-lea şi cât de departe 1 au fost aceste concepte faţă de realităţi. feriţi-vă de aceste atitudini extreme. acea interesantă personalitate care se prezintă într-un chip foarte curat. ci chiar atunci când se găseşte în sfera ştiinţelor pozitive. Eternul Socrate. una este a cunoaşte. aşa cum povesteşte Platon discipolul lui (ţinând • seamă. al biet~lui Socrate care a . Se pot face constatări şi îmi permit să vi le pun înainte: Evitarea raţionalismului. Din ele se poate constata că omul poate greşi nu numai când se găseşte pe treapta întâi de cugetare magică.

în definitiv. un adevărat mozaic de fragmente ·etnice. Căci. Şi atunci. Rousseau. atâtea şi atâtea revoluţiuni. Este pentru prima dată când s-a desemnat o hartă unde se vede intinderea uscatuhţi şi a oceanului şi s-a considerat omenirea ca o unitate sociologică (genus humanus). e bine să vedem ce trebuie să facă o generaţie tânără a poporului din care face parte. A fost un mare progres când cei care se gândesc şi la probleme de etnografie aplicată şi-au dat seama ce însemnează eroarea aceasta a raţionalismului. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ ) Gândiţi-vă la revoluţia franceză cu cultul raţiunii cât şi la celelalte revoluţii din Europa. de abia vom îndrăzni să răspundem la întrebarea pusă: "Care este datoria generaţiei actuale?" Dar răspunsul care trebuie dat acestei întrebări îl vom începe în prelegerea viitoare. aceste cercetări trebuie neapărat să fie făcute şi analizate din punctul de vedere specific ţării noastre. Din capul locului ne grăbim să răspundem că nu există şi nu a existat nici o formulă valabilă pentru toate ţările şi pentru toate neamurile. Ştiţi cu toţii că este timpul când se dăduseră unele explicări asupra pământului. aşa cum a conceput-o în "Contractul social" ideologul J. evident. Cred că v-am dat suficiente exemple spre a vă face o idee despre consecinţele dezastruoase şi cu desăvârşire false ale raţionalismului. până să se priceapă că omenirea este o unitate. precum şi toate legăturile cu faptele mari geografice şi etnografice. noi studii etnografice. Şi atunci.-J. pe care ne-a fost dat să le vedem şi să le suferim. Unii chiar îşi imaginau că la periferie se găsesc monştri (oameni cu cap de câine sau oameni cu un singur ochiul). care a fost o întrecere a jertfelor omeneşti. sunt produsul şi concluziunile speculaţiu­ nilor pur raţionaliste. faţă de marea problemă care ne interesează şi pe noi etnografii. când nu se ştia până unde se întinde omenirea şi nici dacă formează o unitate. ·A trebuit să vină multe studii antropogeografice. Din nenorocire a fost concepută de raţionalişti cu o foarte bogată imaginaţie. Revoluţia foarte agitată a secolului al XVIII-lea se ocupă cu ceva extraordinar de grozav pentru judecata noastră: a hotărât că populaţia nu poate trece de 5 milioane.276 S. într-ade• văr. Cercetând care este situaţia reală şi actuală a poporului românesc. până la revoluţia de peste Nistru. Numai aşa vom fi pe punctul de a fi capabili să ne apropiem de soluţiuni care. ca să propunem o serie de soluţiuni juste ale problemei pe care ne-am pus-o de la început? Domnilor. care privea toată omenirea sub acelaşi unghi. Domnilor. ~ .e. să merite numele de soluţiuni potrivite cu împrejurările reale ale vieţii poporului nostru. evident. nu mai poate dura iluzia raţionalismului din veacul al XVIII-lea. Ce naivitate! Când ne gândim la toate revoluţiile ce au urmat în Europa şi s-au comis sub ochii noştri. care este punctul de vedere la care să ne oprim. însă una foarte complexă. Ca să vedem ce avem de făcut trebuie întâi de toate (înainte de a da soluţiuni de natură social-politică) să facem diagnoze etnografi<. Aşa era raţionamentul acelora care hotărâseră că acesta este numărul pe care Franţa îl poate hrăni. să constatăm care este situaţia de fapt a poporului din 277 care cu toţii facem parte şi de abia atunci când am făcut această constatare (lăsând la o parte orice preocupare raţionalistă) să vedem care este legătura cu alte popoare. într-adevăr rămâi impresionat de consecinţele laturii etnografice datorite marii erori a raţionalismului.

am socotit nimerită o introducere. un coleg care nu v-a îmbulzit niciodată cu comunicările sale (a tipărit numai două dintre cele făcute la Academie 1) vă roagă să-i acordaţi câteva minute pentru a vă prezenta unele observări de caracter etno-pedagogic.mai ales după o catastrofă ca cea din 19402 .cu alte cuvinte de o înlăturare cât mai grabnică a ciuntirii politice impuse României prin dictatul de la Viena. Însă oricare ar fi împrejurările şi oricum va fi harta Europei la încheierea păcii.' ACADEMIA. fiinţa neamului nostru şi viitorul lui vor atârna la urma urmelor * Comunicare făcută în şedinţa publică de la 14 februarie 1941.. .ORGANIZARE ( . lucru firesc pentru orice profesor . Ele sunt. Dar. Iată de ce. ca orice român. în. dar şi a preocupării de îndrumare a tineretului.. că viitorul nostru va atârna de felul cum vor ieşi la urma războiului hotarele ţării. INSTITUŢIE ETNOPEDAGOGICĂ INSTITUTUL. fiind vorba nu demult şi de reorganizarea Academiei3 . Ştiu şi eu. în parte. .· Titlul comunicării fusese acesta: Etnopedagogia ca fundament al renaşterii unui neam.din punctul de vedere al educaţiei neamului. INTERNAŢIONALĂ* Peste câteva luni. -· ( f '···'!·. urmarea prelegerilor de etnografie la Universitate. nu se ştie ce mai poate fi . care să înfăţişăm chiar această înaltă· instituţie .

_ ** Fondation pour la Science. . Civilizaţia unui popor ~e.: (plemement ratson contre Spengler) (Revue internationale de sociologie 1936 Paris. unde au luat parte la dezbateri profesori de la Sorbona. problema aceasta a fost discutată în "Centre International de Synthese" în legătură cu o mare instituţie ştiinţifică ("Fondation pour la Science"). Pentru ca definiţia aceasta să nu fie un simplu flatus vocis salul~~­ o vorbă goală. începând cu folclorul şi terminând cu cele mai înalte produse sufletesti.ajunf!ă în armor:ie nu numai cu universul fizic. am putea răspunde aşa: Academia unei naţiuni este expresia cea mai înaltă a culturii neamului de care e vorba.280 ) S. spre deosebire de atâtea alte asociaţii de caracter cultural? În câteva cuvinte. ~ar Şl cu cel ps!hzc. iar pe de alta prin nivelul civilizaţiei şi al culturii sale. prin care omul _a căutat ~ă . pe care grupărde rasiale şi chiar etnice le-au dobândit în timpul acestei milenare adaptări. de la Universitatea din Strasbourg. 5665). de la "Hautes Etudes". Insă chiar gândul acesta de a glumi cu solemnitate era o dovadă că încercarea pornită de la Geneva avea la temelie o preocupare de reală însemnătate pentru toate ţările de cultură. Cum vedeţi. Iar la câţiva ani după aceea. au întârziat: limba lor întrebuinţează acelaşi cuvânt şi pentru progresul material. 1930. Civilizaţia este suma tuturor invenţiunilor tehnice prin care o'!l-. Congresul s-a . e!zce ŞL estetLcf:: pnn_ ~are un neam tinde a depăşi lumea mgusta a cunoaşteni emprnce. reprezentanta fizicei . Doi ani mai târziu. ar trebui să ne înţelegem şi asupra sensului acestui cuvânt: cultura. MEHEDINŢI de propria sa putere. şedinţa Academiei Române. ~ăsoară aşadar d~pă n_umărul uneltelor şi calitatea prod~cţt.cum se poate constata din catalogul tuturor bibliotecilor din România. normand ori savoyard cu cel mai fin simţ moral si cu cea mai bogată imaginaţie nu e civilizat. am făcut aici mcercarea de a defini analitic "coordonatele etnografice": civilizaţie şi cultură*. este civilise. artei şi a eticei unui popor. Societatea Naţiunilor. Pe scurt: civilizaţia se măsoară după coeficientul muncii.nu este alături de interesele imediate ale sufletului românesc.. încă de pe la jumătatea secolului trecut. I. Iată de ce. ci în strânsă legătură cu el. chiar parizianul cel mai de rând. ' Cultura e altceva: e suma tuturor creaţiilor sufleteşti.. faţă de care Academia are capitale răspunderi. Academia Română a fost cea dintâi instituţie care. ori locuieşte câteodată între ziduri.et.~~ Coordonate etnografice. unde d-na Curie. . * Făcând o dare de seamă despre Coordonate etnografice: civilizatia si cultura d. Francezii.ce departe ni se pare azi. intră şi dispoziţiile mtelect~ale. de la 8 noiembrie 1928 (vezi: Memoriile Secţiunii Istorice. Pnn ~rmar~.Gluma nu era tocmai rea. fiindcă se luminează cu lumină electrică călătoreşt~ cu ajutorul trenului metropolitan.mediul geografic. deoarece. potenţialul productiei şi spaţiul vital al populaţiei. . delegatul Academiei Franceze: Amintesc în treacăt că lucrarea prezentată în Academia noastră s-a bucurat de aprobarea conducătorului celei mai însemnate publi• caţii sociologice din Franţa*. şi a fost botezat de i:r:onişti cu numele de "sinod icumenic". a căutat să reprezinte măcar simbolic unirea tuturor ţărilor româneşti4 • I Mai întâi. ce însemnează o Academie. sta alături de poetul Paul Valery. XI). civilizaţia şi cultura. fiindcă trăieşte u~eori pentru economie într-o casă împărţită în două printr-un perete mic să-i vină căldură de la vitele casei. şi pentru cel cultural. tom. iar un breton. trece prin Luvru: aude muzica de la operă sau de la radio. ~a: ~a urmare dupa destmea popu_laţiei şi calitatea biologica a mdiVIZilor care compun gloata acelm popor. Pe scurt: cultura este suma ştiinţei. p. ·Spengle. cu toată dorinţa lor de preciziune.a organizat un congres internaţional. Definiţiunea impusă de cercetarea fenomenelor etnografice suna astfel. după cum ştiţi. în 1941.~l a ajun~ să se adapteze la . Iar grija \noastră n-a fost de prisos.ţinut la Madrid (1934).. • • "' . Paris.ca să amintim numai limbile străine cu mare răspândire în ţara noastră. m "cultură". Neapole şi altele**. manifestată pe de o parte prin vigoarea populaţiei. timpul când exista o "societate" a tuturor naţiunilor! . reorganizarea acestei instituţii cu toată gravitatea ceasurilor prin care trecem . precum şi dispoztţule orgamce. definiţiunile acestea arată unele mari ~epotriviri cu terminologia franceză şi germană . seria III. "Civilisation": le mot et l'idee. Fasc. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 281 Nu mai amintim rezultatele slabe ale dezbaterilor din acea adunare foarte eterogenă. pentru a prinde ceva din ceea ce stă "dincolo" de mărginirea noastră telurică. După dicţionarul Academiei Franceze. : ·. ca să lămurească o dată pentru totdeauna înţelesul celor două noţiuni. ~aston Rich?rd a găsit că autorul are "deplină dreptate faţă de· O. Ce însemnează cultură? Acum doisprezece ani.

. Socrate. Cuvântul Kultur exprimă şi die materielle Kultur şi cele mai înalte produse ale sufletului. Academia Română a supus cazul tribunalelor ţării. A defini însă precis o noţiune. noua organizare a fost silită să renunţe la titlul de Academie. Apoi. pentru a evita confuzia în ce priveşte corespondenţa. ci şi pe' aiurea. potrivit cu însemnătatea porturilor. la cuvântul Academie. există o mare libertate în ce priveşte întrebuinţa­ rea titlului de . Academie de export (avem una la Galaţi. ca organ al culturii naţionale. avem Academie de croitorie (şi încă "superioară". pentru răspândirea ideilor şi prin urmare pentru progresul sufletesc al unui popor. că împrejurările ne-au silit din vreme să precizăm în limba noastră înţelesul celor două neologisme (civilizaţie şi cultură).. pe care le întâmpinăm la fiecare pas în descrierile etnografice. un fel de "Înainte mergător" al lui Iisus. Se înţelege de la sine că nu poate fi în cugetul nimănui ideea de a nu preţui munca ştiinţifică serioasă. de călărie . Faust şi cereale ori alte mărfuri arătate prin acelaşi cuvânt .. unde exportul cerealelor nu încetează nici în lunile 'de iarnă. Cine cunoaşte cât de sumar preocupările etnografilor. cu şedinţe aceleaşi ore cu ale Academiei Române.. d'escrime. întors în patrie şi redat filosofiei. dar şi cea privitoare la aplicările ştiinţei în viaţa de toate zilele a fiecărui popor. scăpând ca prin urechile acului de pieire (ajunsese rob!). După încercările făcute în Siracuza.. ceea ce lasă a se înţelege că sunt . Ce-o fi atunci Academia în sensul cel mai propriu al cuvântului? Dacă putem da un răspuns lămurit la această întrebare. dar.liindcă mania aceasta bântuie nu numai pe la noi.. putem aminti lucrarea Altă creştere: şcoala muncii. ori de unde ar porni.ori pot fi .Academie" ne duce cu gândul întâi şi întâi la aşeză­ mântul filosofic al lui Plato. MEHEDINŢI pe care nu le-a văruit nimeni de când lucrătorul a pus piatră peste piatră . a tuturor. . întemeiată tocmai pe constatarea că unealta şi munca cu uneltele a fost cel dintâi pas spre "omenie" şi în genere spre cultură. oCum vedeţi. Poate că n~am fi ajuns la abuzul de care suferă acum acest cuvânt: Academie de negoţ. i s-ar fi părut o înjosire să primească leafă pentru lecţi­ ile sale de filosofie 9. în ( . unde fusese chemat ca un fel de organizator social şi politic. linia despărţitoare între Academie.fiind încredinţat bunul educator că ştiinţa înseamnă dobândirea virtuţii. şi Dumnezeu ştie ce alte academii se vor mai putea înfiinţa. vom înţelege mai lesne şi raportul dintre Academie şi Institut. E bine. căutând să deschidă ochii concetăţenilor săi asupra erorii şi mai ales asupra minciunii şi a mincinoşilor. ceea ce.. numindu-se . II Să precizăm aşadar ce însemnează Academia unei naţiuni. Plato ajunsese a privi lucrurile mai sistematic. Zilnic predica celor dimprejur . după 1941 confuzia a început iarăşi. societi? de gens de lettres. Academie de dans. am găsit această lămurire:. discutând mereu cu cine se întâmpla să-I întrebe şi cele mai de multe ori întrebând el pe alţii când îi vedea că rătăcesc cu vorba ori cu fapta. Ca o mică dovadă. să cercăm azi a trage cât mai exact.282 S. ca orice meseriaş. CI * Cuvântul . trăise muncind cu palmele. am mai găsit: • Ecole de peinture. Câtva timp. marele cugetător * Înfiinţându-se la noi o .judecata dreaptă". şi ceea ce se numeste în Universitate si afară din Universitate un Institut de cercetări sau Institut ca a~ociaţie onorifică pentru consacrarea oamenilor de ştiinţă.Academie. . pentru mărfurile trimise în susul Dunării).o dovadă că trebuie să fie ceva nesănătos la mijloc*.Academie de Ştiinţe".Academie". credem că e folositor pentru orientarea noastră. aşadar. Dar. cu multe secţiuni. nu-i prea departe de al treilea înţeles al cu vântului: Figure dessinee d'apres un modele nuB. de savants ou d'artistes 6• N-ar fi rău ca definitia aceasta să fie cunoscută la noi de mai multă lume. Dascălul său. Limba germană. În dicţionarele franceze. a întârziat. tot aşa. acela ştie cu ce adânc respect e preţuită în etnografie nu numai munca oamenilor de ştiinţă. In acelaşi dicţionar.. s-ar putea să se mai înfiinţeze una la Brăila sau mai degrabă la Constanţa. d'equitation 1 • CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 283 Ba aud că ar fi pe undeva şi "Academie de înfrumuseţare". iar abuzul a ajuns în unele ţări să intereseze chiar instanţele judiciare. De asemenea. precum şi schimbul de publicaţii cu academiile din alte ţări.Societate de Ştiinţe". ori la 'fumu-Severin. El credea că va mântui Atena prin dialecti_să10.. '. de altfel.şi Academii de croitorie "inferioară"). apoi a o exprima exact este un lucru de o enormă însemnătate pentru înlesnirea cugetării.

altă p~r~ au î~c~put a dtbu~ cu mare greutate calea deschisă de filosofii dm an_trchitate. Abia în evul medlU. ŞI ~­ cuse multe excursii).. Până în secolul la XVIII-Iea. unde societăţile pitagoreice erau în m_are cmste. Ipoteza însă e cu totul de prisos.fusese destul de bine asigurată încă din secolul al XVII-lea. a şi deschis aproape de Atena. Carol al IX-lea (cel cu ponosul persecuţiilor faţă de hughenoţi) aduna în fiecare · duminică. universităţile şi toate instituţiile menite a înlesni progresul ştiinţei. Sainte-Beuve credea că dacă timpurile acelea ar fi fost mai liniştite.". parte şi neamurile creştine. membrii acestei . ~ Republica sa poate fi cons1derata ca cea dmt~1 mcercare. . la Hotel de BaiJ.închipuind adică acele globuri răcirea piantei noastre. Teba şi alte stătuleţe trăiau în necurm~te intrigi şi ciocniri.. şi alte izvoare de anarhie şr nedreptate. cu toate că legea nu per~1tea sa fie. şedinţele se ţineau chiar la palat (în Luvru). Naturalistul Buffon a fost silit să facă mea culpa în faţa Sorbonei. ci tinerilor ŞI oamenilo~ maturi. s-a numit Academie. 179 ş. exista o instituţie. mai ales poeţi şi câţiva muzicanţi. Pentru cârmuirea oricărm stat (fie şr ? smgură 1t6t. adică un fel de cur~~r= spo~r~le şr "se~mna­ rii" cum am zice azi Stagiritul a fost o fencrta anticipare a timpurilor moderne. a~trox:omra şr muzrca. cel?r mentoşr.aise. Cel care a înţeles cu adevărat menirea unei Academii în viaţa · unui popor a fost Richelieu. strângând hărţi cu periple şi periegeze. De două ori pe săptămână. Aristotel. stuV • * hchytas. iar acestea atârnă întâi de toate de geniul lor. şi Aristotel pot fi consideraţi ca cei dintâi rectori de Umversrta~e.. adrcă teoria armoniei. iar membrilor Academiei le făcea onoarea să-i lase a şedea pe scaun.. p.o aritmetica. destinată nu copiilor. Sub urmaşul său Henric al III-lea. pe de altă parte dezgustat de 'cele ce se petreceau în patria sa. spre a-şi arăta fiecare meşteşugul de a vorbi*. Ademenit pe de o parte de cele ~ăzu­ ) 285 te în Grecia Mare. ~. 7 . La şedinţe luau parte şi doamnele de la curte. în c~ priveşte grija de progresul ştii~ţei . L'Acadimie du palais et (Mela~ges un discours inedit de Desportes. prec~ şi legătura personală cu matematic~ devenit om de stat îl încântase pe Plato. "la portion la plus noble et la plus durable de sa glorie" 12 . o seamă de cărturari. E vorba de Academia din Paris. considerat ca cea mai înaltă ·f~rmă de viaţă socială. cu pălăria pe cap în faţa lui.. Suveranul luase titlul de Protec. lfi timpul călătoriei sale în sudul Italie1.CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 284 S.. pe temeiul unor experienţe cu globuri metalice lăsate să se răcească pe încetul .măcar în unele ramuri de cercetări . · . Aci a fost şi sâmburele celei dintâi Universităti. unde libertatea de cugetare . Nu academîile determină epocile literare. . Buc. De aceea. se mai ocupau de prozodic şi de ortografie (droicte escripture).~~~­ teur et Premier Auditeur.. ca la orice petrecere. unde Atena. Plato. iar la urmă se adăugau şi discuţii contradictorii. de ~a­ racter etnopedagogic.egen ~tat publice cât şi esoterice. · ·. cumpărând manuscnse pentru b1bh~tec?. de. în Italia.Discipolul său. Corintul. Adevărul e că acele academii cu concert şi cu întreceri retorice erau mai mult pentru distracţia regelui.Academie du palais" trebuiau să ţină conferinţe de filosofie şi de retorică asupra unor teme date. savant matematic (unul dintr~ întemeietorii mecanicei. lângă un sanctuar. ucenicul lui Socrate îşi dăduse seam~ . După numele grădmn lm Akademos. Am putea spune că regilor Franţei li se cuvine cinstea de a fi bănuit cei dintâi rolul unei Academii în viaţa naţiunilor. pe J?asură ce în Bizanţ. geometria (cu stereometria). cei din urmă regi din casa de Valois ar fi apucat înaintea lui Ludovic al XN-lea în ce priveşte mişcarea culturalii. · Totuşi.~ll ). mc1 raz?Ol peloponesiac . ace~stă institutie de înaltă cultură. cum va zice Montesquieu. MEHEDINŢI îmbrătisă sistematic problema statului. apoi ţinân~ prel. un fel de şcoală superioară de ştiinţe politic~.omul de ştiinţă era subordonat teologiei.. făcu un pas mai departe. precum şi alţi invitaţi. Sp~rta. Adu-z:ân~ cokcţiile pentru studiul ştiinţelor naturale (e.a fiu de me~w. Pilda aceasta de omeme. el organiză o instituţie cu numele semnificativ: Academie Fran<. Dar sămânţa a încolţit pe încetul. · diile clasice ajunseseră tot mai mult a fi cinstite. S~ pre~a acol.}.c~ ~ nevOie numaidecât de cârmuirea prin oameni anume pregatrţr m arta de a guverna. fiindcă îndrăznise să calculeze etatea pământului. Biblia şi prin urmare cronologia mozaică cu cele vreo 5 000 de ani era încă tabu în mijlocul secolului raţionalist al enciclopediştilor. GRAUR.şi ac~sti­ cei) fusese ales de şapte ori strateg în Tarent.· · · Care fusese scopul cardinaluluî? * TH. filosoful plănui să scrie un fel de înd:ept~r soc~a~ şi politic: să nu mai fie cu putinţă nici despotism~} t~rar:r~or~ mc~ şarlatania demagogilor. d'histoire litteraire et de litterature comparee.. Iar asezămintele lor au fost modelele din care s-au dezvoltat cu timpul a~ademiile. Îpsă sporul a fost la început tare mic. · . 1940.u. nici ostracizarea. . De aer a ieşit Republica sa.. iar cărturarii erau îmbiati să pună la cale trebile pubhce*. Alături de concerte. ar~b1~ de o. Lăsând la o parte muzica şi declaraţi­ ile. chemat in fruntea statului decât o singură dată. apoi şi în celelalte ţăn ale Apusulm.. ci operele scriitorilor.

Acade.. ~acar că era nobil si cleric (episcop la etatea de 19 am!). Latineasca şi greceasca nu mai puteau învia şi nu mai erau în stare a sluji ca organ de comunicare pentru nevoile vieţii moderne. Asadar vrând-. dar a şi arătat politicii adevăratul ei ţel: organizarec.: tuturo. el nu vedea înaintea ochilor decât ':n lucru: Regatul Franţei. gentdomul Armand du Pl~ssisl3 fiind crescut într-o şcoală aleasă. rang. ca om politic. ori sunt împrumutate de la vecini. unde se născocesc unelte noi sau lucrări noi. Dicţionarul le culege şi le păstrea­ ză pentru ştiinţa filologilor. adică prin ceea ce numim cu un singur cuvânt cultură. adică a ortografiei. În curând s-a văzut că suveranitatea asupra cuvintelor n-o au cărturarii şi nici măcar filologii de meserie ci scriitorii cei mari.chiar la Universitate. El îşi dădus~ seam~ că după cum pământul unei ţări e ceva unic. după cum Descartes a fost cuţ.bi. unde se cere o exprimare cât mai lămurită şi mai ( exactă. Cine să judece valoarea cuvintelor în priv'inţa înţelesului. grand seigneur pe de o parte. care să înlesnească relaţiile dintre popoare. sarcina cea dintâi era fixarea unei scrieri 'regulate. între beţivani. care nu se ~ai r~~e!a nicăieri pe faţa planetei. De aceea.286 S. capa"t ase o mie" condusă de Pluvimel.. prim-ministru la etatea de 30 de ani. ca om de stat. Şi cum se întâmplă adeseori în lucrurile omeneşti. acela presupune anume reguli. prin concepţia sa etică şi estetică despre lume. îşi dăduseră seama ce rău e să porneşti la drum cu roată veche la căruţă şi ce minunat lucru ar fi fost o limbă vie. Mai mult: unele cuvinte mor. mai ales când ~ra vorba de corespondenţă diplomatică. În sirul acesta de idei.~~· fă~ă nici o" deosebire de naştere.r puterilor naţiunii pentru a realiza statul deplin autonom I. Richelieu. basc.?'r ~~ graiului francez. cartofori si alte gunoaie sociale). îl vedem că în politica externă face ~lianţe cu protestanţii în contra Austriei catolic~. Cine să hotărască primirea cuvintelor celor noi? Alegerea nu poate fi lăsată în voia întâmplării. u~~ măreste cu cea mai mare asprime pe protestanţi ŞI pe toţi semorn (prot~stanţi ori catolici) care îndrăzne~u să f~că ~lianţe cu străir:ii. ~ ( .n ce pnveste urmărirea idealului cultural şi matenal al neamulUI pe care îl ~eprezintă.soc1ale.Academie Fran9aise" grija să facă din limba frantuzească un mijloc de înţelegere cât mai precisă. adică stabilirea gramaticei acelei lim.o . amândoi iubitori de călăt~rii în ţări străine şi preocupaţi de educaţia tineretului. Academia devenea arbitrul cuvintelor si de~i măsura supremă în ce priveşte cultura exprimată prin limba respectivă. ad1ca cwzhzaţw sa. avere sau alte consideraţn . în chip foarte firesc co~~ep_:: planul de a da ţării sale ordine şi unitate.o fo~rn_ayte ~mea 1r: ce priveste adaptarea sa la mediul telunc. tot aşa un popo~ este . Dar se şi nasc unele cuvinte. Interesele statulUI mta1 si mai întâi de toate. lăsând de asemenea la o parte catohctsmul papal Şl pnn urmare ~niversal. mai ales că unele sunt schimonoseli ale unor cuvinte străine sau sunt pocite îhadins şi capătă întelesuri tăinuite (cum se întâmplă între hoţi. Gândul acesta trecuse şi prin mintea altora. cardinalul şi-a dat seama că mortii nu se mai întorc de la groapă. adică al bunei cuviinte? . ŞI reprezintă în sânul omenirii iarăşi o măsură unică prin felul cum înţelege Universul. "Grand Ecuyer creştere nu atât cărturărească. cu care îşi băt~~u capul împ~raţii Austriei.. Iată de ce. Richelieu este cel dmta1 "om de stat" în sensul superior al cuvântului."'. sau din punct de vedere estetic şi etic. Aşadar. din cauza nevoilor vieţii.mai ales în partea meseriilor. Richelieu nu numai că a înlăturat teologia din politică. Academia Franceză a fost concepută din capull9cului cu un scop precis: să se ocupe de limba poporului francez.__: era numaidecât nevoi~ de u~ Ma:e Dicţio11.Claritatea sau neclaritatea înţe·.atul Rabelais. Putem spune că. provensal etc. InaV 287 inte de a se dezmetici profesorii de la Sorbona. ~ar înă':ntru. care consideră sportul ca o parte a educaţiei lor . cu latineasca lui ca limbă internaţională. întemeiat pe deplina libertate de gândire şi pe egalitate în faţa m~rituh. mai mult decât puteau s-o facă elina şi latina. nici Richelieu n-a bănuit la început ce mare dezvoltare va dobândi cu timpul instituţia pe care o crease. De aceea cardinalul lăsând la o parte în politică vechea idee a "Sfântului Imperiu R~man".. catohc deprins cu anume disciplină spirituală pe de altă parte.evrând. Cine zice însă ortografie.oasa. fără să ţină seama că Franţa este ŞI tr:bUie ~a fi~ :pent~u or:c_e francez o unitate mai presus de orice cons1deraţ1e rebg. păşeşte la dezlegarea problemei dând cărturarilor de la . pohtică sau socială. cu o biserică apărată faţă de papă pnn concordat" si cu o limbă franceză ca mijloc de înţelegere pentru ~loata întreiului popor compus din atâtea provincii cu tradiţii şi graiuri deosebite: breton.et~~ torul care a inaugurat filosofia modernă. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Să creeze un sanctuar pentru cugetare. ci mai mult în genul r:o?ililor :nglezi de azi. -. Însă abia Richelieu.. Si fiindcă pronuntarea cuvintelor se schimbă cu timpul ba chtar Şi înţelesul lor. pentru ca întreaga naţmne ŞI mai ales scrntoru să-1 poată avea la îndemână. d u R OI'«14 . măcar că purta rasa. de legiferare şi de tratate. care păţise ce păţise cu învătarea limbii latine încă din pruncie 15 si mai ales neastâmpăr. Montaigne.

· . Scopul ei cel mai de seamă e. ?ând lă~tari tot mai mulţi prin mun~a u~or c~rcetă­ tor~. sau ocazie de petrecere cu muzică şi versuri. reprezentată de Academia respectivă (cum s. Pana ŞI titlul de medecin şi chirur ien se ăre P~ncipiul~i de egalitate"**. românii 16). francez în cultura naţională şi chiar în cea politică. Le centenaire de l'EcoleNormale Paris 1895 p 77 · UVIER. .. lesului unei vorbe. Prin ur~ mare. pe măsură ce s-au întărit politiceşte. ca în timpul lui Plato. în loc de a mai fi o şcoală. Ceea ce însemnase Discours de la Methode şi Regulae ad directionem ingenii ale lui Descartes pentru spiritele filosofice. Paris. Cut?~ ră~âneau atunci celelalte instituţii culturale ale Franţei mai mtai de toate. După ce a făcut unitatea politică a statului francez prin întărirea-­ monarhiei. pe urmă Institutul a r~mas cu ca~acterpur teoretic. De bună seamă. el p~ne temelia şcoalelor speciale din care au iesit rohtehmcel~ de ~ZI~ u~ fel de universităţi yrofesionale. când fu surprinsă de marei~ cutremur al revoluţiei franceze. . randmal~ ŞI în altă _!lirecţie. Academia lui Richelieu. . Şi fiindcă limba creşte şi se perfecţionează nu numai în partea ei literară.. la asta se gândise Montesquieu când afirma că Academia Franceză este "partea cea mai nobilă şi mai durabilă a gloriei lui Richelieu".. . acelaşi lucru a fost crearea Academiei pentru orientarea spiritului . rupându-i tot hotarul de la apus şi o mare parte din cel de la răsărit şi miazăzi. Eloges histork]ues. ~lo!-' l?st:_tut~m ŞI însărcinarea de a priveghea învă ământul adica raspandtrea cunostintelor în toată tara c It ţ· t ' menii ca e fv t" . Având nevoie de chirurgi. Abia N~poleon md ~em~orul revolu~Iei. Avem dovezi pipăite: toate neamurile europene. lăsând aplicarea ştiintei la instrucţi~ POJ?Orulm pe seama altor_ organe. apoi un tratat sălbatic care strivea statul.a să for!eze· ~a~~tra~i. Ciale. Academia rămâne mai presus de toate vânturile şi de toate valurile. lăsând Ia o parte atât Sorbona · At ŞI Academia Franceză. singura instituţie care şi-a continuat fiinţa şi lucrările sale chiar în timpul ocupaţiei duşmanilor a fost Academia. Sorbona? Vechea univ~r. ' . MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ ori urâţenia ei.ata f~ne de ?rganizare a tuturor institutiilor culturaÎe Revo~ u. Tot Napoeon făc'. oa.ra I ~~cem_c ai ştunţei).. Dar. ~ni ş 11 ~.I-Ice. era firesc ca şi aceştia să intre la socoteală.sitate medievală îşi continuase viata ei mer ând pe ~gaşul tradiţiOnal. cardinalul i-a adăugat şi unitatea sufletească prin Academie. în chip firesc. ci şi în legătură cu cugetarea oamenilor de ştiinţă.. clerici. auy . ca sub regii din Casa de Valois. artiştii graiului o hotărăsc.. Atunci se abftuasup~a F::nt~~~t:~:~ ~a. t" t'fi (U n e Insemna e n moment. ca simbol al naţiunii întregi. cuviinţa sau necuvi~ inţa întrebuinţării. Atâta e de adevărat că Academia reprezintă azi "acropolea" unei naţiuni. au 10st 1 h . pentru a reprezenta toate ramu ·1 t ale cercetv . După cum vechile "acropole" erau sâmburele unor noÂt<..toti legaţi încă de studiul hmbn la_tme sau măcar de o teză scrisă î~ latineste.288 S. ba unele au anticipat unitatea politică prin unitatea culturală. 19 ~ adevv ţ' . ŞI.ăril:r msp:r~te ~~ p~smn_ile politice. rezultă că Academia unei naţiuni cuprinde şi trebuie să cuprindă în fiecare epocă valorile cele mai reprezentative ale neamului respectiv. când hotarele sunt fărâmate. Academia a trebuit să devină locul unde se adună scriitorii cei mai de seamă ai unui neam. gândul fusese să dea memb . p. încât chiar în timpuri de catastrofe politice. În aceasta se cuprinde esenţa creaţiunii lui Richelieu..o'-:rcroy ~ă ?rvg~mzeze Institutul ca o asociaţie de savanţi. de mg:meri şi alţi specialişti pentru armata de uscat_ şi m~nna. ~ ave ~n~ l u 11 e care aduceau aminte vechile diferente so. Revolutionarii plăn · ~ ~ " toarne to t · t't ţ"'l · uira sa ras. 1874. de farmaci~ti mi:I~n. au căutat de atunci încoace să-şi creeze şi o Academie. ' ' · . Insărcină pe chimistul F. avocaţi şi medici . enirea · sa speci'alav .:a întâmplat cu noi. Izbuti să potolească pornirea organi.w_narn au c~roit al_ături de Academie şi de Sorbona Jnstit~tul cu men:rea de a ml~~m p~ogresul ştiinţei şi al democratiei.. erudiţi ~-1 sav_~nţ1 care n-aveau altă preocupare decât aflarea legilor naturu (unu ca Daubentonl7 Adansonl8 H . grupaţi pe spectahtaţi. Ei sunt "piatra de încercare" a celor ce se ocupă cu redactarea Dicţionarului. r ~ceau ş unţa. Sorbona însă· rămăsese "închisă anc I ozată ŞI pe JUmătate moartă"*..Din cele spuse până aici. cu m. (Când războiul mondial adusese cu sine invazia asupra României. tot aceia să aibă şi răspunderea propa~ g~m cunoştmţelor în gloata naţiunii.) ·.) Astfel ştiinţele' au putut că­ p_ata ŞI ele ~n fel de autonomw. preocuparea · ' cade • 0 A •=\~AgL DUPUY. . deveni încetul pe încetul un fel de simbol al vieţii poporului francez în tot ce are el mai tipic în latura culturii. iar neamul pare strivit de duşmani. unde stau zeii tutelari ai ce~ tăţilor respective şi unde cetăţenii se retrăgeau pentru ultima apă~ rare în timpuri de primejdie. Stiinta însă sp~rea ŞI _e~. u a e cuvm e. Astfel. . ) 289 frumuseţea * ' . tot aşa academiile moderne au devenit un fel de acropole culturală a fiecărui neam. ' .1lH. ca re~cti­ un~ m contra spi~I~ul_m t~logic şi monarhie.

Mai întâi. MEHEDINŢI. magistraturii. simţind bucurii si întristări. după cum capacitatea de elaborare cerebrală a impresiilor căpătate din mediul înconjurător nu este aceeasi d. istorici.~ ( ( - . Şi atât. Buc. clerici. ca un fel de consacrarea meritulu:i. Cei care s-au dovedit capabili să lucreze pe iărâmul ştiinţei. deoarece ştiinţa nu cunoaşte lţ9~are politice ori naţionale. tot astfel capacitatea de exprimare prin sunete articulate nu este egală. mai era nevoie de o practică deosebită. · Cercetătorii tineri intră în pepiniera ce se cheamă Universitate. Trilogii. baroului. · ei colective homo sapiens au aceeaşi capacitate de a exprima prin sunete articulate stările sufleteşti. Antropologia descriptivă a poporului de care e vorba se impune de la sine ca sarcină a oamenilor de ştiinţă adunaţi în acest for suprem de cultură. dar până la aplicarea acestor cunoştinţe speciale în vederea profesoratului. dezvoltarea firească a lucrurilor a adus cu sine ~~--~~ următoarea împărţire a muncii ştiinţifice în timpurile noastre: . Ce fel de grai o fi acela. Invăţă­ mântul universitar putea să pregătească jurişti. în loc de lecţii zilnice. 1940. în care nu există cuvinte pentru a exprima actiunea! La bakairi s~nt n~m~i două numerale: unu şi doi. matematici. cit. unde se află adunaţi la un loc cărturari din toate ramurile ştiinţei. Institutul unei ţări (al Franţei. Altora le lipse~c chiar părţi de cuvânt. de pildă. Dar încetul pe încetul.. care a dat modelul acesta de organizare) este exponentul cel mai înalt al ştiinţ~i din ţara şi epoca de care e vorba. unde pot lucra cât de intens şi în deplină libertate. din care să iasă magistraţi. Sarcina ei cea dintâi este îngrijirea limbii. nu toate ramurile speci. Dar nu numai de limbă şi de literatura naţională trebuie să se ocupe Academia. avocaţi şi medici. universităţile au rămas sau tind să rămână focare de ştiinţă pentru ştiinţă şi sunt pe cale de a părăsi cu totul vechiul lor caracter de şcoale profesionale. naturalişti. înţeles * S. Proverbul spune că "toată pasă. ea înregistrează veac după veac cugetul şi simţirea neamului care. sunt unele populatii cărora le lipsesc cu totul din limbă anume sunete. Grafologia. Ea este purtătoarea de grijă numai a tezaurului culturii naţionale. au la îndemână în anii lor maturi "institutele de cercetări". medicinii sociale etc. cu alte programe.. şi în alte ţări. 193. mergând pe căi drepte ori nedrepte. • Cu totul altceva este o Academie. al căror auditor e ţara întreagă şi chiar lumea întreagă. care nu-şi poate găsi locul cel mai potrivit în sfera prelegerilor uni. lasă în graiul său urma tuturor particularităţilor etnice şi chiar ale vicisitudinilor sale istorice. 2.290 S. literatura şi în genere de cultura franceză în cel mai larg al cuvântului. adică de om. versitare. cât şi pentru popor. alţi auditori. iar pe de altă parte ca un suprem control al rezultatelor dobândite în toate direcţiile de cercetare. cei care au dat la iveală lucrări însemnate pot fi aleşi membri ai Institutului central al ţării lor. CIVILIZAŢIE ŞI CUL'I'URĂ MEHEDINŢI limba.. calitatea şi ritmul graiului vor fi înregistrate si analizate cât mai exact la fiecare popor. .. teologi.e la in. când cantitatea. muncind (mult ori puţin). Limba anneană nu are verbe. în "seminarii" şi "institute" de cercetări. . este de un real sprijin pentru caracterologi. altfel de profesori.u: 291 * -. s-a văzut 5ă nici una din aceste meniri nu putea fi împlinită cum se cade.divid la individ şi ~-a progresat deopotrivă în toate grupănle etmce. fizicieni etc. ci şi de purtătorul graiului. cugetând (bine ori rău). patru: 2 ŞI 2. adică un fel de nouă politehnică de caracter social*. În acest chip. lăsând această sarcină pe seama unor seminarii normale superioare. a bisericii. Se înţelege că nici Universitatea nu putea întârzia prea mult. op. şase 2. filologi. 31 ş. p. fiindcă limba este oglinda cea mai credincioasă a sufletului unei naţiuni. la fel va fi şi cu fonologia. In adevăr. etc. fiecare "pe limba şi prin limba sa trăieşte". În sfârşit. aduc ştiinţei ca prinos operele lor şi · din timp în timp comunicări mai mărunte. 2. Numărătoarea s-a isprăvit. p.rea pe limba ei piere". Prin urmare. ea rămăsese lângă vechiul ei scop: adică o instituţie cu caracter profesional. Adevărul acesta e valabil atât pentru individ. Pentru ce oare. dar pe urmă a rămas un aşezământ pur ştiinţific. cum se ştie. îndată după studiul limbii.. E posibil ca şi timbr~l vocii să fie utilizat în acest scop. Şi în Franţa. încetul pe încetul. CUVIER. 1. vine la rând cercetarea antropologică ~neamului respectiv? Pentru a înlesni însăşi ştiinţa despre grai. Trei se ~ice 2 şi 1. cmci: 2. u:nde încep ucenicia. După cum unealta a fost de la începutul omenirii şi este şi azi * G. 2. In rezumat. Aşa că. "Institutul" aşadar este un fel de universitate a bătrâni­ lor care.. Cum am spus: la început fusese vorba să aibă şi însărcinarea de a priveghia răspândirea cu- noştinţelor în gloata naţiunii. ca un fel de a doua pepinieră. De bună seamă. de caracter universal şi deci internaţional*.

simţindu-se totuşi prin moştenirea lor fiziologică şi sufleteasca de alt neam. Cine ştie cum se reflectă v1aţa fiecă. vorbind din pruncie limba franceză. Dacă e vreo sarcină mai grabnică de împlinit pentru Academia •unei naţiuni. ale cărui fericite rezultate începem a: le simţi nu numai înpro- CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 293 gresul Dicţionarului.că "Muzeul etnografic" al unui popor este rezumatul cel mai co~pl~t al civilizaţiei lui. mijloace de circulaţie şi în particularităţile muncii de toate zilele. ea a mărturisit că nu se simte legată de cultura românească. pe temeiul că e cărturar de seamă. urechea şi ceva din pronunţia limbii poporului din care . ' Aşa s-a întâmplat .) O astfel de analiză ar putea veni chiar în sprijinul cercetării stratificărilor de populaţie. francez ori englez . doar un "greu" al pămân­ tulu~. dar mai ales spre paguba noastră ~ tuturor şi cine ştie dacă nu pentru totdeauna.me. circulând în vinele sale sângele grecesc al mamei . nici nu mai e nevoie să stăruim. în timpurile din urmă. · În orice caz alături de fundamentul anatomo-fiziologic al graiuI'ui. Şi totuşi au vorbit si au hotărât. ace~ Ia stie .si al bu~ .292 J S.. acelaşi rol îl joacă ._ nu ~ nevoie să mai dovedim însemnătatea capitala a studulor tstonce. dar şi ale unui neam. ca o cascadă. una sacadată. în Franţa. Serologia.. Cine să ţină în mână toate firele acestei complexe probleme dacă nu Academia. iar în numele ei nu poate vorbi orice ins. prin făptura lor antropologica ŞI pnn caracterele lor sufletesti. când cugetăm ce repezi schimbări s-au ivit în viaţa tuturor neamurilor.c. fonogramele vor putea fi nu numai un mijloc de determinare a particularităţilor unui individ. pe care.<acţiu~ea ţării asupra omului şi reacţiunea omulm asupra pamantulm) se adaugă şi ea ca o nouă temelie a cercetării asupra poporului. rui neam în civilizaţia sa.~rte. . a deschis şi ea interesante perspective pentru cunoaşterea ~omplexului omenesc. Cu o lăudabilă sinceritate. aceasta e. Am putea aminti exemple de mari erori . contesa simţea. măcar că erau nă~cuţi cu nume române_:. ca manifestarea cea mai întreagă a fiinţei unui neam? De soarta unei naţiuni nu poate îngriji oricine. (Cine nu deosebeşte după ureche un tenor italian. alta potolită în felul curgerii unui izvor. n-aveau calitatea de a vorbi şi hotărî în numele poporului român. se înţelege de la sine cât de însemnată e strângerea şi studierea folclorului sub toate manifestările lui. tot ~stfel limba (cu însusirile sale favorabile ori defavorabile) a fost ŞI este unealta prin c~re se manifestă întreaga viaţă sufletească a fiecă­ rui neam. Aici. adică: în locuinţă. (Gândiţi-vă un moment la diagrama vorbirii maghiare şi a celei româneşti. deoarece când împrumutăm vocabularul străinilor. nu ştia limba şi prin urmare nu putea să aibă o comunicare directă cu simţirea şi cugetarea poporului român. păstrăm încă vocea. A ' . O dovadă concretă este "Muzeul Limbii Române". credem că sunt de ajuns. Era pentru noi un fel de N-aude. Mai întâi. în fundul gâtului. Asadar limba are si ea o vădită latură antropologică şi e firesc lucr~ ca ~naliza sun~telor (Schallanalysis) să ajute stabilirea de legături între anatomia aparatului vocal-auditiv ~i a~ustica fiecă­ rui grai. Născută şi crescută. nutriment. Nu-vede . se mai adaugă în programul preocupărilor academice şi etnografia descriptivă. pentru că în n_u~e~e n~ţiunii au vorbit oameni care. potrivit cu definiţia dată la început. a climei a hidrografiei. ne. adie~ o ftinţ~ P. Cele spuse altădată în Coordonate etnografice şi în Caracterizarea unui popor prin munca ~i uneltele sale. MEHEDINTI mijlocul de exprimare a născocirilor în tehnica ma_terială. După cum urma lăsată de deget pe ceara on pe cerneala iscăliturii este un mijloc de identificare. au renunţat la pretentia de a trece drept români.) S-ar putea ca anume diagrame acustice să ne ajute a stabili deosebiri foarte caracteristice între fonetica neamurilor. Iar antropogeografia presupune Ia rândul ei cunoaşterea prealabilă a solului. · · -:·Alături de studiul antropologie al rasei. urmărind legăturile dintre neam şi me~iul său fi~ic . cum este cea privitoare la continuitatea elementului român în 21 Dacia • Prin urmare.atata avea comun cu românii. iar pentru cultură. unii îl numesc ethnie. ' ~ai dep. dar şi pentru dezlegarea unor mari proble. spre paguba lor.. vegetaţiei şi a tuturor formaţiilor biogeografice. antropogeografia. ~u un cuvânt a geografiei ţinutului respectiv..ca să dăm o pildă mai cunoscută __:_ cu nepoata fostului Domn Bibescu. a subsolului. port. contesa de Noailles.e ca~e gravitatea o ţinea lipită de scoarţa planetei. In sfârşit. • · · ' Poate Academia unui neam· să fie nepăsătoare faţă de astfel de probleme? ·· · · ·· · ·~ .. De aceea socotim că mult mai bine au făcut aceia care.! Parcă ar avea un adaos deosebit undeva. cum se stie.. ca ŞI pe noi. de unul german. de când s-a înteţit grozava revolutie adusă de "marea industrie". până în timpurile preistorice.:am născut.Muzeul de artă" şi alte manifestări ale culturii. culegerea şi îngrijirea tuturor documentelor despre trecutul neamului. sunt încă ~ sumă de caractere somatice pe care antropologulle cercetează si trebuie să le cerceteze. dacă vrea să-şi dea seama de ceea ce est~ caracteristic în fiinţa unui popor.

A cunoaşte însă limba unui neam în toată desfăsu­ rarea ei seculară. Toate ştiinţele sunt necesare şi toate sunt binevenite în Academie. III Iată. Câtă cemere trebuie spre a scoate gunoaiele şi boabele şiştave din grâul cel sănătos.in ţara noastră). şi alte schimonosiri caracteristice pentru graml vulgar (pocit îndeosebi de explozitivitatea vocalelor la o anum: P~J?u. 'şi alt~le. în Japonia sau aiurea. cât şi vorbirea oricărei limbi. Uriaşă greutate. Academia Naţiunii. Pe când studiul limbii şi al poporului nostru. am regreta fără îndoială.. ca tezaur al sufletului etnic.. cu toată civilizaţia şi cultura lui. Doamne. totuşi ne-am mângâia cu speranţa că ceea ce ne lipseşte o clipă aici s-ar putea face în Australia. De aceea.. a găsi deci regulile pentru scrierea cât mai exactă a unei limbi. spre deosebire de institutele ştiinţifice. iar limba şi folclorul naţional sunt de asemenea mari daruri ale naturii.'•" 294 S. acela să se ducă aiurea.. secetă. un plat sans finesse . dacă ar tipări fiecare autorii latini după felul cum o pronunţă neamul său!). Cine ştie dacă nu vor fi fost chiar niscaiva ţigănuşi prăsiţi pe moşiile Bibescului.. ci avea sânge foarte amestecat. . Judecaţi singuri: cum ar fi putut biata înstrăinată să afle cam ce-o fi limba românească şi că în această limbă scrisese un oarecare Eminescu. nu se mai poate face nică­ ieri şi niciodată (cel puţin când e vorba de ceea ce rămâne neînregistrat la timp). dă ciumă.. de a deosebi simţirea bădăranului de a celor înzestraţi cu mare sensibilitate etică şi estetică . În sfârşit. care vorbea în'să slut de tot româneşte. în sensul larg al cuvântului. Oglinda însăşi îi spunea că nu face parte din neamul oltenesc al tatălui. Văzuse cerul României numai câteva zile. acela nesocoteşte în chip vădit regulile ortoep1e1. e totuna ca şi cum ai vrea să Înghiţ( o mare. . unde preotul. . care îşi pot împărţi munca lor cu oricâte aşezăminte de caracter internaţional. Ştim toţi că unul din cele mai bune dictionare ale limbii române a fost compus de un străin. de pildă. Iar sarcina aceasta enormă de a face mereu inventarul material şi sufletesc al vieţii unui neam presupune numaidecâf concentrarea tuturor ramurilor de cercetare mai sus-amintite într-un singur organism cultural. Dar dacă astăzi s-ar întâmpla să nu fie tocmai înlesnită astronomia în România.. . domnilor colegi. Apoi. drept vorbind. în loc de pe. Nu ~~·~~~. urechea unui ac~demician nu face deosebire într~ ia-l de pe mine şi ia-l după mine. expresiile lătăreţe pă. S-ar fi putut însă ca străinul acela să fie primit şi în Academia Română?24 Ba avem dreptul să mergem şi mai departe. s-a adăugat şi altă împrejurare defavorabilă: i-a dat cineva să guste din mămăligă. cutremure şi alte nenorociri le însiră ca şi cum ar cere: dă holeră. într-un cuvânt: a despărţi ceea ce este trecă- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 295 tor şi piere împreună cu gloata (analfabetă ori alfabetă). ' Enormă sarcină atât scrierea.laţie ex~tică d. a găsi reguli pentru scrierea ei cât mai exa~tă (închipuiţi-vă ce s-ar alege din limba latină. la etatea de 9 ani. s-ar cuveni să intre în Academie numai cei care stăpânesc deplin graiul neamului lor. rugându-se să fim scutiti de holeră de ciumă. tinând seamă de articulaţiile ei gramaticale şi de rânduiala ei sint~ctică. de războaie. ( ( - . Tot aşa. dă (parcă e ver?) în locul lui ~e .. dacă nu se face aici şi acum. Fie el primit cu onoruri cât de mari în secţia Institutului. răsu­ net şi ele al sângelui. adică nu poate să deosebească în vor?i:e locul de timp.. de la cea din cătun până la Universitate si în nici o biserică. Chiar românii din naştere care vorbesc pocit sau dialectal dovedesc si dânsii că nu respectă destul regulile institutiei car~ i-a chem~t în ~ânul ei Dacă. nu cunoştea nici ţara. gândindu-se la Fanar. ce greutate! Francezii au o vorbă impresionantă: ei zic despre ceea ce trece dincolo de marginile puterii omenesti c'est la • mer a boire 23 . pe care nepoata de domn se temea să nu-i considere ca rubedenii din punct de vedere etnografic. cum zicea ea însăşi. nu este un omagiu adus hmbn hterare ŞI regulilor Academiei. în Canada. Asa ceva n-ar trebui să se audă în nici o şcoală. a dibui apoi toate nuanţele de înţeles ale fiecărui cuvânt după împerecherea cu altele şi a stabili un canon al tuturor valorilor estetice si etice în care s-a întrupat cugetul si simtirea unei natiuni î~tregi . fie alfabeţ1). adică a deosebi cugetarea şi scrisul proştilor de al celor deştepţi. câte şi cât de mari sarcini are de purtat · Academia unei naţiuni.. unul dintre cei trei-patru poeţi-filosofi ai omenirii! 22 Vorba lui Goethe: sângele e un suc grozav de scump (ein ganz besonderer Sa{t).. când te gândeşti numai la împlinirea Dicţiona­ nilui. ceea ce o făcuse să creadă că românii sunt un neam sans pudeur. este un dar din naştere. chiar dacă a~ fi cel mai erudit muzicolog.chemi pe un mut-balamut să cânte la Operă. unde e vorba de filologie.. Cine poceşte cuvintele. Şi i se mai întâmplase o nenorocire: dăduse cu ochii de o ceată de danci cu pielea goală. dar pragul Academiei nu-l poate călca fără să aducă o scădere a prestigiului tării . Statul i-a preţuit cu generozitate munca sa ştiinţifică. dă războaie . MEHEDINŢI nicei. .un sang nombreux.. de ceea • ce rămân~ din viaţa celor aleşi ca inimă şi minte (fie analfabeţi.

~Pă:·· A?ademia. săpăturile arheologice ŞI pre1stonce au capatat oare- 1 1 CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 297 care avânt (regretabilă întârziere când atâtea castre aşteaptă să . isto_ria neamul~ Aa ~ost sprijinită prin bogata colecţie a m?ldo. un~e.·. Joffre. au crezut că vor. Cl numai . cel cu.m calitate de figuri reprezentative ale sufletului etmc.cea dmta~ mstLtUţLe unde se arata deplin respect faţă de tot ce e scump ne~m:. o arhitectură rurală vrednică de luat în seamă. ~ude definit ~i totuşi ~1mţ1t_ de cei dimprejur şi preţuit ca o realitate de ordin supenor literară V _) "naţional". Academia a fost bucuroasă să-i arate cuvenita preţuire27. Renan. Cu pictura tot aşa. un "nu ştiu ce" .rean~m ~urmu~a~. în timpul epocii de laudă a lui Carol 1. Î~cercarea lui Treboniu Laurian şi Massim a ieşit rău26 • D~r ?u . dacă ar fi dovedit si ei merite reale să fi avut locul lor în secţia respectivă a Institutului. Şi bine a făcut.. geografică climatologică. alta franceză. Au simţit-o şi artiştii noştri mai ales de la Mincu încoace.le une!te de muncă.{ţ. Victor Hugo. Ba_rre~. Acolo. La Institut' nu la Academia natiunii.cea dintâi lucrare asemănătoare cu a lui Traian. fi~ de~gropate. tllologii următori am intrat pe drumul cel drept. pe varfun de peste 1 000 m. pen~ru. Este importantă opera muzicală a cuiva pentru felul de a cânta al românului? Binevenit la Academie. Au simţit-o de multă vreme chiar artisti străini care s-au minunat de luminoasa înfăţişare a casei ţărăneşti de la munte. puţinAaş~ e ~ân­ duiala în Academia Franceză.. de asemenea. pe . * Să ne întoarcem acum la noi. făcând :Iin e. ? Pentru ce Grigorescu e pictor român? Unii cred că s-ar fi ivit între noi pic~ri supe. libertatea de clădire şi de împodobire a fost ma1 mare. · Foch . Nimeni dintre cei care au arătat un real interes pentru pământul şi neamul românesc. MEHEDINŢI (Între piţigăiatul di.. flamandă.. Dacă nu..) · Dreptatea ne obligă să mărturisim totuşi. .. Există.. spaniolă şi câte mai sunt . (Când un inginer român. iar cei care construiau după modele arhitectonice franceze. unde mmanm nu-1 este mg~dmt a păcătui contra prestigiului limbii franceze. · Cea dintâi grijă a instituţiei noastre.liter~re. cântecele adevărat româneşti? Cine şi-ar fi închipuit că bocetul din cimitirele satului cuprinde atâta durere şi doina atâta· melancolie. ero_Ismul francez.iori moşneagului de la Câmpina. Cel. Petam25 Şl alţn. Ea cheamă între "nemurito?" băr?aţi ca:e r:u s:ar potrivi pentru nici una din secţiile I:r:stitu~ulm:. a izbutit cu ajutorul inginerilor şi lucrătorilor români să lege malurile Dunării de Jos printr-un pod . ascund şi azi tainele marelui război dintre romani şi daci).. Pasteur. iar acum Dzcţzonarul e pe cale de înceată împlinire. ~le~ .•' 296 S. în mijlocul munţilor. Atât de mult <:bliga. ba din unele chiar monede cu o frumoasa efigie romaneas- ~ă. Dupa razboml mondial a chemat pe Foch. botanică şi zoologică a ţării a fost îmbrăţişată cu in~ • teres de Academia noastră. mcât Aca: demia se simte datoare să primească în sânul e1 tot ce este mal tipic francez. Atâta ~umai că bunii noştri bătrâni. (Aţi văzut cum miorlăitele "roman'ţe" purtate de lău­ tarii ţigani prin toate grădinile de vară ale mahalalelor au fost părăsite cu dezgust îndată ce un cântăreţ şi o cântăreaţă cu simţ pentru muzica românească au început a cânta cu adevărat româneşte. . m timpul_?J~ urmă. Dar dacă a ales.·. mulţi Ciobaru ŞI multe care cu boi sub un cer de un albastru primăvăra- . cercetarea geologică. italiene. multe oi. deşi culegerea lm n-a fosty nu e nici 'azi destul de ştiinţifică. Folclorul însă e binişor îngrijit. de pildă.· · ~· E drept că studiile antropologice cu privire la popon:I nostru n-au căpătat din partea Academiei toată încurajarea ~e h se cu':enea. lemnul fii~d la îndemână. iar cetăţile lui Decebal. nu-s mărimi comparabile. la Severin -. şi l~mba au ales pronunţia mai deschisa Şl ma1 armomoasa de. americane ori altele (bunăoară arhitecţii "blocurilor"). spiritul francez şi toată distmcţ~u­ nea manierelor franceze. nu ~entru ~~­ mărul şi însemnătatea operelor ştiinţifice ori . n~ r:u~al noblese oblige. cu~ se ştie.. ' Cu muzica tot ~şa.ttvarealimbii deoarece a simtit că graiul unm neam este creaţia sa cea mai p~rsonală. Cmdata suparare. Firesc ar fi fost ca acel arhitect rep~ezentativ să fi dobândit un loc în Academia ţării. până ce a venit revelaţia folclorului muzical printr-o adevărată înţelegere a cântecului popular?) .·. că atenţia n-a fost concentrată deopotrivă asupra tuturor ramurilor culturii româneşti. politeţea franceză. :n~hniţi de nedreptăţile ce ne făceau vecinii. a fost cul.lu~. să i se recunoască meritele în institutiile de caracter internaţional. sa arunct de râpă nişte metale pe care le-ai făurit. Dar toţi au avut câte cev~ d:n t~­ parul francezului. În schimb. dar şi nationalite oblige.. Pentru ce sunt şcoale deosebite? Una italia~· nă. I~atur~ ponosul.s~ fie:) . alungând din limbă toate c~vinte}e pe :are le ~nm1se~ ŞI le romanizasem de atâtea secole. în orice manifestare de cultură şi chiar de ştiinţă aplicată. n-a fost trecut cu vederea de Academie. Academia este Academie . pi şi lăbărţatul d~.

Fiecare neam îsi are făptura sa fizică şi morală. rânduielile vieţii sunt altele.. " . Englezii sunt utili tari. dar grozavă răspundere. Foarte bine. Tot aşa cu Creangă. pri~ f~rea lucrurilor o Academie trebuie să cuprindă. n~~ul ŞI coloarea vieţii autohtone.298 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ . Urmarea a fost puşcăria (cum au păţit. toat_e i~?ânzile . Făcând ~n fiecare epocă suma valorilor celor mai repre~entative. Dacă minunatul povestitor ar mai fi p_rintre noi cine nu s-ar feri la o parte ca să-i dea locul de cinste! Chiar cel mai închipuit de sine şi-ar strânge întreg calabalâcul romane~o_:. dar răspunsul nu poate fi câtuşi de puţin îndoielnic. ba încă a şi descris cu plăcere felul de a junghia pe adversar. (Grecii vechi. 1 Ma~e cinste. Vom pune înainte un exemplu concret.a lui Eminescu din şirul academicienilor! Ivitu-~-~ oa:e vreo minte mai bogată decât a lui în generaţiile de car~ IŞI mai adu~e aminte poporul nostru? Fost-a în vremea poetulm vreun roman mai conştient de greutăţile naţiei şi cu mai multă grijă de viitor~l ei? Găseste cineva în paginile istoriei noastre literare vreun scnitor care· să se apropie de măsura lui? . . Ne vom bucura de. în genere spre artă. Ba uneori îi lipseşte tocmai ceea ce-i trebuie mai mult. ca să dea unui popor tinereţea_ sa ~ufleteasca ŞI sănătatea graiului netulburat de influenţa altor hmb1."ce cale să apuce. Câte naţii. nu numai cultura neamului. ca Spiritus rector. fără înconjur: care Academie din lume ar fi gata să primească în sânul ei un criminal ca reprezentant al sufletului naţiunii? Opera artistică e una. artistu_I c~re a SI~ţit mai deplin în ce stă "fierul" rasei. Azi însă. când până şi în mijlocul oraşelor unele familii trăiau în case cu tum înalt. . înainţe de a muri. spre a face loc operei unice _a gen~alului ţ. Dar Benvenuto a ucis oameni. că "nici un popor JJ. Fiindcă e o cumplită fa.ăran~ pe urmei~ căruia nimeni nu va mai putea păşi.. măcar că era 299 voluntar şi foarte încrezut.. ci ale celor corciţi cu ţigani. văzând cruzimile războiului civil din patria sa. iar industria stiletului şi a veninului era la modă.. Benvenuto Cellini a fost fără îndoială un puternic artist. In epoci ~a ale lui Cesar Borgia. Pe vremea aceea multe se puteau şi foarte multe se iertau. crimele şi asasinatele erau floare la ureche.. Spamolul e mândru şi religios. dezlegaseră problema aşa: kalonkagathon. când baroni bandiţi pândeau ca eretele dm tumul castelelor aşezate pe vârfuri de deal. Cine i-a privit opera în muzeele Florenţei nu va sta o clipă la îndoială să-i recunoască tot meritul. o şcoală de perfecţiOnare a neamulUI. de ~ncasările lor) dar în Academie locunle dmtm se cuvm p1ctonlor m care se simte cât mai lămurit fizionomia neamului şi a peisajului românesc. a mărturisit că acelea nu-s fapte ale spaniolilor adevăraţi. ca educator al naţiunii. V (. mai ales unui artist ca Benvenuto Cellini. estetice şi chiar etice a neamului. Thată admiraţia pentru operă. poate pe temeiul tradiţiei să-i mai arate cât de cât pe . de ce n-a fost chemat m. Italienii au înclinare mare spre _muzica şi. eleganţa ~rtulm. dar şi cu ma!e deficit moral în viaţă). Dacă Academia este si~bolul culturii naţionale şi deci regulatorul vieţii ştiinţifice. * Aci am ajuns însă la o mare răspântie. MEHEDINŢI tic.adică educatoarea naţiunii întregi. Germanii treceau până mai ieri drept poporul poeţilor ŞI al filosofilor . învăţătorii noştri î~ atâtea Şi atâtea priviri. S.U are în fiecare epocă tot ce-i trebuie".<şi <:hiar.. începând cu cele mai caracteristice. Iată de ce. CI ŞI • zile de întunecime şi ~utremur. Atunci cine să--i ţină locul? Singură Academia.. apreciind fără părtinire ce se cuvine şi ce nu se cuvine. versurilor şi toată volumăraia de proză cât de erudit~. învăţând adică şi pe alţii meştesu­ gul asasinării . Bine şi Frumos. Intrebăm. Istoricul Treitschke..e României. Fără această indisolubilă legătură între Adevăr. dar pentru om nimic decât mila crestinească si severitatea justiţiei. toate laturile caracterului etnic. omul e cu totul altceva.. Si cât de greu apasă şi va apăsa de-a purun conştnnţa noastra lip. atâtea idealuri de viaţă. gata mereu de asediu (Bologna păstrează si azi câteva duzini). Adică: frumosul să fie unit cu binele şi deci cu adevărul care. pe cât e cu putmţa. zugravul atâtor icoane din mânăs~iril. Ea este şi trebuie să fie esenţa sufletului fiecărei naţiuni. dramelor. se cheamă dreptate. Acade~a ' devine astfel un îndreptar. adică omul de stat. pictorul războiului de neatârnare. dar chiar şi fiinţa lui şi a statului est? primejduită: La asta se c .· (Unamuno. Pentru ce Grigorescu. nu cumva ştiinţa şi arta sunt şi ele supuse cenzurii? Întrebarea e grea.ta: litate a naturii: în viata unui neam nu-s numai zile cu soare. dupa cum mmem nu poate mto~rc~ · scripetul vremii.) Francezu~ ~ iubitor de glorie şi generos. când până şi papii încingeau spada. ~ar a~ ŞI umor.Acade~ne. Să Ii se recunoască meritele în expoziţii internaţionale. în latura practică a vieţii. mărturiseşte undeva. însă ai săi pre el nu 1-au cunoscut . Oscar Wilde şi alţi oameni de real talent. pentru alte păcate. o institutie etnopedagogică.Ce amară şi ireparabilă greşeală că "între ai săi a fost.

ură sau din alte. întemeietorul celei dintâi Acade_mii. · ·. l~1 dăduse seama că temelia cea mai tare este umt!ltea ~ufle_teasca. îşi pierde tot presbgm_l ŞI ~ă ~rep~ul ~ncc:_rm om cu adevărat cinstit să întemeieze alătun de msbtuţ1a pa~~ ta ~ alta care să reprezinte cu toată demnitatea sufletul ~aţmnn (fimdcă ac~asta nu poate lua asupră-şi minciunile nimănui). Academia. . Nu e vorba numai de cârmuirea politică. Ea eşte şi trebuie să fie un altar la care. . e incapabil să respecte obiectivitatea în ştiinţă. persomficata prm ce1 _ma·I· ~Ieşi fi_I ai neamului francez. pornografii şi toate spec1me~ele dubwasev lucreaza asupra sufletului unui neam.. Prin urmare cine zice Academie. cu ştiinţă şi chia:t" fără ştiinţă".. Are exact atâta ambiţie. Iar cine măsluieşte adevărul nu e vrednic să intre vîn AcadeInie. Mai întâi.md~a cetatea în care s-a furişat un singur trădător.au cu vorba. toţi: apo~ p_nr:tr-un ideal de viaţă naţională. F.ul e şchi9p la gândire. câtă intehgenţă îi l~pseş_te. Unu_l ca ace_la a pacatmt. poa~e fi oncan_:l m primejdie.cinoşii. .. . La astfel de suflete slute.'cu . iar cine nu-i capabil de o astfel de armonizare e un biet "varvar" care se exclude ~e la sine din sfera culturii adevărate. un loc _în Academia tării sale. ci-I conf~ndă cu oportumt~tea.cum lasă a se înţelege titlul de "nemuritori" dat cu atâta omenească indulgenţă membrilor unei Academii. prezente ŞI vutoare? Istoria e plină de pilde tipice. · .. luând uneori eroarea drept adevăr? . Bădăranul. numai să vorbească lumea de el· trufia lui Nero a ajuns până la nebunie: smintitul a dat foc Rom~i ca să aibă motiv de inspiraţie literară. slăbicnii~I yersonale. aşa cum îşi închipuia Richelieu pe membm unei Academii. au cu gând~l . ci şi de cea culturală. Căci poate avea cineva reale calităti în unele priviri şi totuşi să nu fie potrivit a ocupa. spre a o da ca pildă generaţiilor viitoare? In al doilea rând. eul se dilată uneori până la îngâmfarea care nu admite decât ceea ce-i gâdilă vanitatea· ori se ariceşte până la invidia ce neagă orice valoare străină c~nsiderând-o ca o pagubă pentru sine. după cum toxmele lucreaza asupra corpului. în contra Sfântului Duh. În Academie însă.lcă această instituţie într-un izvor de l~puntate suţletească. fimdca pnn purtarea sa V 301 a m~nj~t c_hipu_I ~eamului pe care _Academia îl reprezintă în faţa lumu ŞI a Istonet. adică necondiţionat de mmem ŞI de nimic. prin firea sa inferioară.300 S.. Nemuritoare sluţeniile sufleteşti? Niciodată si nicăieri. nici podium pe care să-şi înalţe cineva arţagul. . De aceea. . fudulia l-a făcut pe Alcibiade să taie coada câinelui. Mi:. aducându-l la boală si Ia pieire. . Viata nu e geometrie.. Stăpânit de impulsii egoiste. guri ale firii omeneşti. Stim că toate lucrurile omeneşti sunt relative. pentru ambiţie. oricâte merite literare. exprimată întâi printr-o limbă_ înţe~eas~ de. nu poateintra în Academia unei naţmm mme:u dmtre cei care nu respectă adevărul. Plato avea o adevărată groază de timocraţie. ·vanitate. n?cum ~~le făcute "cu ştiinţă". Ştim mai dinainte întâmpinarea. Ca oameni toţi greşim ŞI vom_gre~I p~nă ~a mormânt. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI gândise Plato.ln _scop de perfecţionare intelectuală şi morală a sta~ulm urmans_e ŞI Richelieu prin crearea unei Academii a poporulm_fr~ncez. încât să --~ se I~ p~ sme umtate de măsură a tuturor valorilor trecute. fie că au greşit.alorilor pozitive din fiecare epocă şi o riguroasă înlăturare a tuturor celor negative. şi ceea ce se cheamă esprit de finesse în morală. ştiinţifice ~au d: ~tă natu~a ar. Dar care om nu poate greşi. acela este vp~nt:u totdeauna pierdut în faţa Acadenne1. .. . emoţia impersonală în artă. . impulsivul ~i vanitos.!lvea_: Nu poate fi vorba de nici o toleranţă ŞI de mci o excepţie . ~i _tot l. . economi~a on militara. adică de ajungerea la cârmă a celor fuduli şi ambiţioşi.u s~ P~~ea ~~~u~ numai pe comunitatea administrativă. A~ad_emia nu. . Nu de asta. Aceste noţiuni presupun o adaptare cât mai deplină la armoniile naturii şi ale societăţii . e vorba._ r:. Naţiuneacare ar primi î~ !lcro~olea sa mtele~t~al~ un singur mincinos.se r:spectă. . La nici o naţie _care . vanitatea. 'cum zic teologii.. trufaşii. Exemplare cu scăderi ca cele mai' s~s îns'irate nu pot căpăta însărcinarea de a reprezenta un neam în fat~ eternităţii. poate d~veni nici adăpost pentru IObagt făra autonomie Intelectuală şi morală. Astfel de suflete deficitare fiind lipsite de măsura lucrurilor. Poate o Academw să primească în blazonul ei o " carjcatură. Umtatea ~a: niţelor politice nu i se părea destul de sohda. devin izvor de insanitate m~rală. . Intrebăm: poate fi vir bonus 28 şi poate fi numit măcar "m_tehge~t" cin: e într-atâta lipsit de simţul relativităţii. rânduiala e alta: ea nu poate tolera mci greşeli făcute din imperfecţiunea m~tod~lor de c~rcetare. Biserica se şi roagă să fie iertati în ceasul din urmă toţi. ura şi alte betesu. Barbarul e şi bădăran. acela ZICe o suprema selecţw­ nare a tuturor . Cine sluţeşte ~na~ns adevarul. nu poate păşi pragul Acadeiniei cel care nu respectă Binele şi Frumosul. ca simbol al sănătătii sufletesti ·are datoria să preţuiască nu numai adevărul în ştiiO:tă dar s( l~tura morală a vieţii. Putem formula chiar unele reguh valabil. dar cul_tul f~ţ~ de ~devăr trebuie să fie absolut. ci o continuă aproximaţie ŞI pnn ~·urmare mere~ avem nevoie de iertare. Vanitatea l-a îndemnat pe Xerxe să bată marea cu biciul.. . A pătrunde în Academie un astfel de ~uflet _ar însemna să se prefl.: pentru oric~ om deplin. barbarul (fie cât de erudit).. . ~ . aşezaţi ca o pildă vie în faţa D:aţmnn mtre~..

durată atârnă si neînsemnata noastră viată individua'lă . ci de însăşi fiinţa neamului pe care o dorim să fie şi să rămână "nemuritoare". Din contra. reprezentând. atât de ameninţat şi la hotare şi înăuntru. Tocmai acum s-a afirmat mai categoric decât orişicând în relaţiile internaţionale cel mai grozav cinism ca. de caracter naţional. cum îşi închipuie vanitoşii. fiindcă viaţa reală a cuiva cuprinde mult mai mult decât toate operele lui . credem că e o datorie de conştiinţă culturală şi de demnitate naţională să-i amintim în acelaşi timp obligaţia neînlăturabilă de a asigura prin toate mijloacele fiinţa unei Academii Române. am găsit chiar acuma ceasul cel mai potrivit să zdruncinăm până în temelie sufletul naţiunii prin cele mai urâte pilde de viaţă publică din câte a văzut până azi poporul nostru 32 . a ajuns şi membru al Academiei Franceze. domnilor colegi. ca organizare supra-naţională. păstrând scăderile personale numai pentru sine şi ferindu-se ca de foc de a le da pildă şi altora. având aceeasi unitate de măsură peste tot ca un cec în relaţiile bancare . Un scriitor cu renume. Un impur nu poate să se apropie de sanctuarul unde suprema datorie e să te conformezi vechii învăţă­ turi a lui Plata: kalonkagathon. Pasteur era membru al Institutului. credem că am stabilit destul de lă­ murit unde stă deosebirea între Academia fiecărui neam ca instituţie etnopedagogică.cut cu numele ei. cel ales să aducă numai ofranda cea mai pură a sufletului său. românii. Pe când Institutul e polivalent. europenilor. tot aşa m 1erarh1a valonlor culturale Academia ocupă un loc iarăsi unic fără a întrista pe cineva. * Cu acestea. a fi primit în Academia unei ţări înseamnă pentru bietul muritor în luptă necurmată cu scăderile traiului său teluric un fel de arvună provizorie a unei presupuse "nemuriri" după moarte. din înălţimea acestui loc unic. nu s-a sfiit să mărturisească făţiş. esenţa sufletului fiecărei naţiuni în parte. ' ' ( ( ••· . Academia e ceva unic. dacă intr-o singură privire ar deveni izvor de pilde rele.nu poate avea decât cel care are suflet sănătos.. Renan se ocupa la institut de Corpus inscriptionum şi de alte cercetări laterale. că "Numai nouă.. din toate părţile". ·~ ~upă ~um na~iunea este o valoare unică în faţa istoriei. Ca semitolog. Lăsând deci statului libertatea de a înfiinţa oricâte institute ştiinţifice şi dorindu-i să le ajute cât mai mult în toate privirile.302 S. al institutelor meteorologice. deasupra tuturor organizărilor ştiinţifice din institute. dar şi alte abateri anti-culturale merită să fie cenzurate şi împiedicate ca o necuviinţă faţă de naţiune. ci un votum 29 de a spori cu grijă şi smerenie prin toată activitatea sa averea culturală a naţiu­ nii. de care s-a ocupat nu de mult Academia33. Cer iertare celor care mă ascultă că am stăruit atât de mult asupra laturei etice din menirea unei Academii. Ne-am întors aşadar la homo homini lupus 31 . Fiindcă nu atâta de ştiinţă. E o chestie de igienă intelectuală să se ia mă­ suri contra desfrâului de vorbe. Totdeodată şi noi. făcând inventarul ideilor morale într-o operă intitulată Kultur und Ethik.doctrină socială şi politică30 . poştale. " Iată pentru ce am stăruit atât de apăsat asupra menirii Academiilor în genere şi a instituţiei noastre îndeosebi. Parcă a fost un blestem: tocmai când trebuia să dăm după întregirea teritorială cel mai trainic fundament statului. ca să nu mai repetăm calificativul internaţional (de felul "Biroului de longitudini". întocmai ca şi contra desfrâului în fapte. orice merite ar avea cineva în vreo latură a vieţii. Nu numai pornografia. şi orice Institut. Prin urmare.. * . cum s-a spus răspicat: "Suntem ameninţaţi a fi copleşiţi din dreapta. intrarea în Academie nu este o apoteoză. ea e gata a primi cu recunos~ tinţă pe toţi cei care dau o parte cât mai însemnată din traiull~r pământesc pentru nea~ul care ne cuprinde pe toti si de a cărui . Şi cu drept cuvânt. de artă şi de filosofie are nevoie un neam şi un stat (acestea se pot găsi azi aproape în toate ţările şi pe toate cărările). Aşadar. După aceste observări. a căror viaţă să fie ea însăşi o învăţătură pentru cei dimprejur. socotim că menirea Academiei va fi de aci înainte lămurită pentru oricine şi sperăm că va înceta abuzul Ia. am uitat vechea învăţătură CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 303 a lui Zamolxe că trup sănătos şi deci stat sănătos . de navigaţie şi multe altele de interes general omenesc). de artişti şi de filosofi. din stânga. dar ca francez de o valoare culturală reprezentativă el a intrat în Academie. MEHEDINŢI adâncă smerenie. . cum am spus. ci mai ales de savanţi. Iată de ce. dar aci nu e vorba de trecătoarea noastră viaţă individuală. ne-a fost cu putinţă să dăm la iveală filosofia brutalită­ ţii". Ca chimist şi biolog. Şi tocmai acum. acela nu merită să calce pragul Academiei. dar ca scriitor al atâtor pagini de clasică armonie.dacă cel "ales" a fost în adevăr bine ales şi continuă a trăi în chip demn până la sfârşitul vieţii sale.

mi s-a părut că se uita cu oarecare sfială spre zilele bătrâneţei. îndrumătorul generaţiei noastre. ·. în plină sănătate trupească şi sufletească. unele Ilebănuite nici de prietenii cei mai de aproape. Văzând însă vioiciunea excepţională a minţii şi munca atât depunctuală a întemeietorului criticei româ*Comunicare făcută în şedinţa publică de la 15 noiembrie 1946. S-a ivit însă din capul locului o întrebare: cei ajunşi în seara târzie a vieţii mai au ei oare vederea destul de ageră spre a zări măcar ceva din ceea ce vaputea fi mâine ori poimâine? Urma deci de la sine că ar trebui să cercetăm mai întâi Bătrâ­ neţea. când e vorba de Academie.DE SENECTUTE BĂTRÂNETEA ÎN CADRUL MUNCII ' PENTRU CULTURĂ* ) - 1' scădere şi adaos - Scăderea trupului. * În latura etică. aşa cum o văd geografiî şi etnografii. mărturisisem că aş dori să vă spun câteva cuvinte despre România viitoare.. ** Metoda geografiCă tn ştiinţele naturale şi sociale (şedinţa de la 5 octombrie 1946). Gândul acesta se leagă însă şi de o împrejurare mai veche. bătrâneţea e culminarea ) vieţii. Trecuse de 60 de ani. Întâmpinase multe-multe greutăţi. Stând odată de vorbă cu Titu Maiorescu. ' r . Înălţarea sufletului.cel puţin în cadrul muncii pentru cultură. cum se constată din "lnsemnă­ rile"1 de curând publicate. . În ultima comunicare**.

dându-şi seama că vorbele acelea nu erau o măgulire de ocazie. să vă spun ceva despre ultima fază a vieţii omeneşti. a simţit o reală plăcere. ce nu văzuse şi ce nu povestea. Bucuros aş fi lăsat altora sarcina asta. Vântdevară. de care a mai fost vorba aici. nu mai ştiau nimic*.ea creştinismului a răs­ turnat dintr-o dată toate perspectivele. se înalţă şi se ruise nasc şi pier speciile vegetale şi animale. Vasile Diaconu 2 . Bunghez. citind numai o pagină din povestirea poetului florentin despre grozăviile infernului.. spre odihna de veci.etnopedagogia. .? în liniştea eternă. ca să le urmeze alte dinastii vegetale.. fiindcă se vor lega la urmă şi cu noua ramură a ştiinţei. ca cea mai înaltă instituţie educativă a naţiei respective 5 • I În latura fizică scădere. oarecare interes din punctul de vedere pur. m-am încumetat să vă înşir câteva observări. Cum să nu scadă.Iertaţi-mă că înşir aici numele unor oameni. Tot înce- 307 un sfârşit. . Există un popor cu atâta simţ de armonie şi cu atât respect faţă de logică. deci o rază de speranţă.. Vechii elini aveau despre moarte o închipuire destul de firească.iadul. ar fi fost mai logic dacă s-ar fi speriat mai degrabă de încremenirea lui într-o viaţă veşnică. Unii au fo_st contemporani cu faraonii care dădeau piramidele Egipetului. apoi să cadă şi individul omenesc! E numai o chestie de timp şi de tempo. încât a scăpat şi pe aceşti creştini pesimişti de grija lărgirii iadului. ' Fie-mi deci îngăduit. când am înfăţişat Academia fiecărei naţiuni. apoi cădere. că la· el mai găsim şi un purgatoriu. Sfârnog . care s-ar putea să aibă: întâi. un cărturar şi jumătate. minune a tuturor ~---~~minunilor. dar nu mai văd împrejurul meu pe nimeni dintre cei aflaţi aici acum 31 de anî 4 .t de ani. * Doar cei fără mormânt mai rătăceau noaptea. E drept. care cred că oamenii sunt daţi-dia­ volului chiar de la naştere şi că Dumnezeu s-a înşelat croind iadul prea îngust. se ridică 'şi cad popoarele şi împărăţiile . care neam de neamul lor n-au visat că vor fi pomeniţi dincolo de marginea satului aceluia ascuns între munţi. care păşea cel dintâi la nafură. pe temeiul acestor vechi amintiri şi a celor văzute şi trăite de atunci încoace. părinte şi stăpân. · · · Cumplită perspectivă! Noroc că cineva a găsit le acul. ştia o mulţime de limbi învăţase şi sanscrita. .. nu vă­ zusem nici un bătrân bicisnic. Alde Bitirez. unde umbrele stau cuprinse de un somn necurmat.. Iar poetul care a spus că nu se sperie "de moarte. un sobor de moşnegi tot unul şi unul. să citească Op{:l. ar trebui să -----·. de ce nu mi-ai dăruit o viaţă mai scurtă şi de ce nu m-ai făcut părtaş neştiinţei oamenilor? Tu nu mi-ai voit binele când mi-ai lungit traiul şapte veleaturi de om" . Cedrii Californiei umbresc pământul de sute şi mii de ani. sta în mijlocul bisericii drept ca un brad.". Vorba cronicarului: "Să sparie gândul. Cumpănit ca totdeauna.306 S.Iată cum se tânguia: "0.. care colindase prin multe ţări.. Iar cine vrea să ştie şi mai multe. care văzuse acei falnici bătrâni. Gosav.. . Şi astfel. arătându-se în vis rudelor prietenilor. Morţii lor se odihneau de-a pururi. Balcu. Insă ivi'.ştiinţific. teologia creştină ne-a pus înainte două mari privelişti: o genune de chinuri nesfârşite în flăcări şi smoală topită . când era în toanele lui cele bune! Clasa ajungea o şezătoare.. putem afla chiar din pridvorul bisericilor (de pildă la Mitropolie). Ce nu citise.raiuL Ce se găseşte în fiecare. apoi.. apoi. stângăcia mea de a pune în faţa unui om cărun t bătrâneţea şi boala pe acelaşi cântar mi-a lăsat o amintire foarte neplăcută.. şi ( · c· .Totuşi. Zeus. s-a nimerit să citească pe la 15 ani cartea lui Cicero De senectute. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ne. aşa că trebuie acum să-I mai lărgească spre a încăpea toată gloata celor ce se nasc şi se vor mai naşte. ne spune Homer.Din capul locului. magistrul m-a privit câteva clipe în tăcere. nu ştiu cum mi-a venit să-i spun că bătrâneţea e doar o boală. cată să măr­ turisim că bătrâneţea însemnează o firească scădere. măcar că pletele lui erau albe. In loc de lumea sub-pă­ mânteană a lui Hades. Insă era sătul bietul moşneag de povara ştiinţei şi-ar fi dorit din suflet să aibă şi el parte de liniştea morţii depline. nu mai simţeau nimic. La fel şi popoarele. şi o veşnică feerie. rugându-i să-i îngroape. Dar s-a mai întâmplat ceva: copilul. Aşadar. Ioniţă Vomicu tot aşa.ra lui Dante. Insuperabile fatum 6 • > Să începem cu partea fizică. păstrase şi sub pământ ştiinţa lui. ghicitorul cel încărc!:!. ci de veşnicia ei".. Câte •dinastii şi câte imperii n-au trecut de atunci până azi! Va trece şi împărăţia cedrilor uriaşi (sequoia gigantea). iar cine poate lucra ca-n zilele tinereţei n-are temei să se plângă. gândul trecerii dincolo. Dar aveam o scuză: în copilărie. Ştiind însă că există o asociaţie pentru cercetarea fenomenelor legate· de bătrâneţe. Avusese parte de un dascăl rar.cel mai odihnitor pentru om. s-a înseninat. nişte băietani în anii jocului cu mingea au citit într-o întinsoare toată cartea lui Cicero Despre bătrâneţe 3 . Singur Tiresias. Culmea ororilor au atins-o însă acei creştini. Poporul acela judecă aşa 7 : putul are şi nează munţii. Se aprind şi se sting sorii. Şi măcar că n-avea pregătirea cuvenită.:.

în unele ţinuturi de la munte. simbolul ~iş~lie~şial răutăţii) ~·-' * J? )3ine. potrivit cu vrednicia lor. · . să trimitem şi scrisori până la cei din cer . .. deocamdată în ce priveşte 309 Cum stăm însă cu neajunsurile bătrâneţii? După anii fermecători ai copilăriei.. ci la orice etate. să nu uităm că mai sunt şi ochelari. deoarece exegeza ţăranului român le-a scăpat de grozavul ponos că Dumnezeu.. ba încă să bage şi firul în undrea. începând cu agerimea simţurilor. la cotul cel mare al Carpaţilor. cu izvoare ale gân~ dirii şi cu râuri de cântări" 9 .a: ne~tarul. blândul popor din Carpaţi.. Ceea ce nu vezi poţi pipăi. nici suspin. pot vedea şi bătrânii până in adâncimile spaţi':_lui ceresc. îşi scurteaz~ raza. . MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Este Dumnezeu atotputernic?. ajutând.:... nem seamă că mai rămân altele. care găseste mari bucurii chiar jucându-se cu pietricele şi cu surcele. ). lungindu-se în urma locomotivei.. le va rămânea o singură împărăţie. Şi Iata raspunsul. Aşadar îl va ierta şi pe Scaraoschi . care lungesc ori scurtează raza vederii după voie.) Baciul cel bătrân duce I?alm. dacă în fundul cupei. E adevarat. văzul. In locul iadului mohorât al anticilcr în care bietul 'll~esi3:s nu-şi putea afla odihnă şi în locul grozavului infern al lui Dante şi al creştinilor pesimişti care cer lărgirea iadului. să nu rămână cineva orb. Indeosebi ne sunt datoare neamurile pesimiste. cel atotputernic şi nemărginit de bun ar consimţi să împartă pe veci stăpânirea lumii cu Belzebut. De atunci. noi. .Cu timpul va vedea şi el cât a fost de neghiob. Însă asta se poate întâmpla nu numai bătrânilor.. Nu mai pomenim de Junete şi alte aparate. Apoi. care cere mai multă agerime vizuală.timp o scădere fizică.a lăsat de pictura în ·ulei. când din vârful unm munte cuprinzi cu ochii depărtări pe care ar trebui să le str~ba~i cu piciorul ceasuri şi chiar zile întregi. când omenirea nu cunoştea încă meşteşugul de a îndrepta văzul. cea mai duioasă doină si cea mai omenească exegeză a creştinismului8 şi tot s-ar cuveni ~ă fie respectat şi îngrijit de toate Naţiunile Unite. în ch~p de streaşină. Iadul va rămânea ca o şandrama pustie.. el s.până şi Diavolului (dacă se va pocăi . Cu telescopul. trebuie să ţi. ci viaţă fără de sfârşit". când trebuie' să cârp~~scă gaura vreunui burduf. pe care nici ochii tinerilor nu le pot zări fără ajutorul lentilelor. atât de admiraţi de greci şi de însuşi Socrate. Dialectica optimistă a poporului din Carpaţi (fără analogie în folclorul altor neamuri) este o dovadă pipăită că doctrina dacilor "nemuritori". Cum să te lupţi cu cel Atotputernic? Infinitul nu poate fi biruit de nimeni niciodată. Atunci Diavolul a fost un mare nătărău. Doamne. ciobanul zăreste tocmai în câmpia Siretului trenul înaintând ca o omidă neagră~ (Vede vălă­ tucul de fum. Ne-am asigurat frica de moarte . . "unde nu este durere. câtă înlesnire în tinereţe. · . să vezi în amurg puterile scăzând nu • d ~ ~ . unde~ ne aşteaptă Lumina cea veşnică). Satana a pierdut războiul şi a fost aruncat. De pe culmea Zbomei.Toate bune. care fac să însoţim cu veselie priveghiul morţilor (ba. cei legaţi de pământul dacic şi de străve­ chile datini. îi va părea rău şi se va pocăi . ~a~ori suntem să ră~pundem limpede la astfel de întrebări. când a început războiul cu Creatorul lumii. Apoi. auzi.. în adâncimile întunecate ale iadului. . dar nu mai poate desluşi vedema dm departarea mceţoşată. dacă e vorba numai de slăbirea unui simţ. e oare o pe eapsa care mtunecă toate plăcerile din trecut? La ce sl.. a cerului. care pot să-i împlinească lipsa. este Dumnezeu nemărginit de bun? Este. deschizând tuturor calea spre rai. Cel mai viu dintre toate.Este. Recunoaştem dar că bătrâneţea coboară pe om fiziceşte. cele dm urma p1catun sunt amare ca veninul? . Dar să nu uităm ci şi finalul unei opere muzicale e o scădere. : ..) De aceea.308 j S. unele instrumente ale orchestrei amuţesc şi totuşi sentimentul armoniei creşte în loc de a scădea . după s{mrnica tinerete când omul trăieşte "zile cu trei sori în frunte .. ca o raritate a tuturor rarităţilor om~nirii. .::sionist Degas a slăbit. cu toate oştile lui drăceşti. (Iar asta nu ca o favoare. .. Greu era. Apoi.a la oc~i. ci ca un act de riguroasă dreptate..ujeşte :hi. ochiul a căpătat puterea de a întineri.iar cu ~icroscopul ei pot-descoperi într-o picătură de apa sumederne de VIetăţi. iar morţilor. înlocuind-o cu pastelul • . nici întristare. foarte adevărat că bătrânetea aduce cu s~ne de la un. (E chestie de logică şi de bun-simţ. De n-ar fi făcut poporul acesta pe faţa pământului nici o ispravă afară de cea mai frumoasă baladă. Când vederea pictorului impr. Doamne fereşte.u•se cu sticle subţiate în anume chip. gusta ori mirosi. a simplificat radical problema.. după nevoile fiecăruia. Concepţia neamului românesc despre lume este un document de o nepreţuită valoare etnopedagogică. Pot să se sperie alţii de moarte şi de iad.. băutura zeilor. a putut da creştinismului o nuanţă de unică armonie. noi suntem deplin asiguraţi. cu seninătatea sa dacică. are însă destulă agerime să deosebească bine toate oile boteiului ce se apropie de strungă Ia mulsoare.

urechea se ajută cu un soi. :i?e amândoua poezia populară le arată în imagini pline de înţeles: c•• . mută şi furtuna care răs­ coleşte oceanul. acela nu se mai sperie nici de pierderea văzului. Îmbolnăvindu-se de sc~rlatină cân~ era numai de doi ani. Cine a văzut odată un orb primblând palma pe pagina cărţilor făcute anume pentru pipăit şi cum zâmbeşte de plăcere când degetul arătător se opreşte la pasajele interesante. În sfârşit. vorbesc. A trăit (si mi se pare că trăies­ te . dar asta nu-l împiedica să iasă la câmp pentru a ierboriza. care adună şi întăreşte sunetul. n poate ţmea locul în oarecare măsură · altul... -Prin urmare. alteori după miros şi după gust.1 . al cărui cosmos era imaginat ca un imens instrument muzical. scriindu-i literele pe palmă.ă o biată ~inţă oarbă.. adierea vântului.ac:. cand ·urca pnporul. păsările mute.Sufnd încet pl~iul. al doilea corifeu în ierarhia simţurilor.da.şi azi) ~ncântată de viaţă. Cunoştea toate plantele după pipăit.da.ful degetului ş~ punând fetiţa să pipăie îndată lucrurile de care era vorba. cum te ajuţi şi cu un singur ochi. nici pierderea auzului nu-i tocmai o catastrofă. îşi aminteşte sprinteneala dm tmer~ţe.~-- S. Orbirea agereşte nu numai pipăitul. înveţe alfabetul. Lipsa vederii nu l-a împiedicat pe Homer să ticluiască în gând miile de versuri ale Iliadei şi Odiseei. alipirea unm trandafir de obraz .. Unde mai pui înlesnirile timpurilor din unnă. Obosit trebuie să fie bătrânul. Fagule cu frunza lată Din poianct'cea rotată. cu vâ. cu dirigent cu tot. După cum muzicantul ceteste partitura cum ceteşte în tăcere gazeta.. megafonul poate întări în chip uriaş vocea. Dar le înşir fiindcă lumea prea le trece cu vederea. Natura se ajută în multe feluri. copila cea oropsită de soartă a ajuns să treacă examene Ia universitate... ne putem aştepta 1a isprăvi şi mai mari. Scăderea simţurilor . Cu atâ4l deci e mai dureroasă pierderea totală a auzului .. iar cu stetoscopul auzim nu numai ce se petrece în anumite părţi ale corpului. cand slabeşte unul. Aşa se înţelege d~ ce Beethoven. şi chema codru-n ajutor: . a rămas oarbă.E un lucru ştiut că cele mai multe cântece şi cele mai lungi le cunosc lăutarii orbi.. cântând din frunză. el! . Îi mai rămâne surdului ' 311 ·doar amintirea sunetelor..ă scap de ele. haine grele! Mult aş vrea s. Ajut~ndu-se astfel numai cu pipăitul. . atmgerea degetelor unui copil. apoi să scrie opere cunoscute azi până la marginile pământului. baciul.. dar am ajuns să sondăm chiar adâncimile oceanului. pare o ceată de amintiţi care se strâmbă pe întrecute. de pâlnie.E de prisos să mai amintim lungirea auzului prin telefonie şi radiofonic. Compensarea aceasta nu e numai o iluzie. au fost pentru dânsa adevărate izvoare de. În ( genere.. Până 1~ 7 am a vegetat ca o plantă. Prin urmare. ascultându-le doar în minte. te bizui pe cealaltă. chtar după ce asurzise.· Bătrâneţe.. Ce · grozavă schimbare: dintr-o dată oamenii rămân muţi. Atunci o profesoară isteată a izbutit so. Nu prea demult. în "surdină") şi simte acelasi fior de bucurie ca şi când le auzi. botanistul cel mai vestit din Scoţia era un orb.. care simte şi greutatea hainelor d~ pe. care ne pennit azi să auzim.. dar ascute şi auzul. mişcarea astrelor da naştere la o "dulce muzică de sfere".. pe cel ce ne şopteşte ceva din dosul pământului. ascultând însă în gând ~rchestra. când ai nenorocul să-ţi lipsească celălalt. Mai greu e cu auzul. însă este şi o bătrâneţe verde. apoi întinereşte şi memoria.~imţuri: pipăitul. Nu m~i înşir}im celelalte . surdă şi mută. apa râurilor şi chiar valurile mării­ mute. 10 Nici cititul nu lipseşte orbilor. nu însă cădere ca în fundul unei carc_?re. se cuvme oare să se plângă de slăbirea simţunlo:_ ce. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI (servindu-se de creioane colorate şi de linii tari).310 .. Şi d. şi urechea bătrânilor poate întineri.-. de când am putut înregistra până şi răsune­ tul undelor trimise în spaţiile interplanetare. tocmai de la antipozi. microfonul poate culege şi cele mai fine vibraţii acustice. Când începi a fi tare de-o ureche. bucurie. când e vorba de izvoarele de bucurii ale bătrâne· ţii. Orchestra. Cumplită pagubă lipsa vocilor omeneşti şi a nenumăratelor sonorităţi annonioase. ajutându-1 să modeleze lutul. ca şi cum ar vorbi alături. . născute din atâtea şi atâtea instrumente muzicale. mută şi surdă a putut fi atâ~ de U:ulţumtta 12 . Cunoaşte oame~ii după felul cum da~ ma11:a.. Dar mirarea tuturor mirărilor este filosofia ei optimistă.. iar în cele din unnă a părăsit şi pastelul şi s-a apucat de sculptură. mirosul şi gustul. Cum ochiul e ajutat de ochelari.. Sensibilitatea ochiului se mutase oarecum în vârful degetelor. a continuat a făuri melodii noi. v_eştejire .1ri atât de evidente pentru cine are ochi de pnvtt ŞI mmte de gândit. Fără de voie ne gândim la Pitagora. ce v~d •. Acitesc şi se desfată privind peisaje pe faţa pamantulm Şl pe bolta mstelată a cerului? <:er ie~a~e :ă ~ai înşir lucr1.. pe care urechea zeilor o auzea "cum se naşte din rotire şi cădere" 11 .l . dacă se ajută cu degetul. Cât de departe poate ajunge compensarea aceasta o stim din întâmplarea cu Helen Keller. tot a~tfel cel care ~ păstrat în memorie unele fraze le poate repeta în gand (cum se Zice.se în zilele cele pline ale vieţii. mut şi vântul care frânge copacii. .

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Schimbă şirul anilor. cu sculpturi de artă. bunăoară). în pauzele mai lungi ale somnului.. hai . cum zic.ca un zeu. cutare coborâre cu plutele pe sub vârfurile golaşe ale unui pisc ce se aseamănă cu o mânăstire înăl­ ţată spre cer. cutare pescuit de noapte. Vederea unui cimitir e o ocazie de înseninare. În ceasul acela.. organismul lor capătă un fel de stabilitate. să nu pozmageasca. sunt ocazie de socoteli cu veş­ nicia şi de înălţare peste nivelul vieţii de toate zilele. Pe c?-nd ~x~c. ascultă c~ntecul păsănlor. Dar. Dar dacă asta e o excepţie. fizionomia capătă expresia cea mai fină Şl mm caractenstică. e ştiut că chiar î:r: ~eaht~~ea~ vu:ţu. frumuseţea aceea este creaţia pictorul?i. pe un. bucură de vântul care îi aduce m1ros de Iarbă cos1tă.!rsi­ ile tinerilor sunt însotite de zbengmală . stânci drepte ca zidul (căzând uneori prosteşte în prăpastie) şi bă­ trânul care. Se temea de un smgur lucru~ sa nu~ cu~va să-I părăsească puterile pe neaşteptate. cu un beţişor în mână: hai. aşa de frumos italienii. pentru omul care e om. Şi la vară iar mă duc . puternic. plimbarea potolită a'bătrânilor bucură sufletul tot atât (s~u chiar mai :mult) decât corpul..trebuie să fie cel mai liniştitor dintre toate. ca răsunetul unei cascade foarte depărtate.Bucurii şi iarăşi bucurii. ci chiar de cele mai umile. ce noroc poate fi mai mare decât să închizi ochii şi s-adormi somnul cel mai lung dintre toate. . natura se îngrijeşte de o ultimă compensaţie: Când doreşti mai mult somnul? Atunci. se caţără pe . " . Zicătoarea populară·_şună aş~: "Am v~­ zut mai multe piei de miei. Căldura an~lor tineri îi înviora şi apusul vieţii. cu fachia aprinsă. În sfârşit. iar cei care au apucat multe ierni şi multe veri.. b~traneţu. bătrânii călătoresc mult şi cu gândul. panorame peste panorame. i se deşteaptă în suflet amintiri care îl fericesc.. fiindcă bătrânul cel verde avusese parte de ceea ce se întâmplă u~or oameni :r:oro:_oşi: să fie la bătrâ­ neţe mai înfăţişători decât la tmereţe. ca şi în zilele cele mai spornice ale vieţii. Să-nflore~scă culmea toată Să mai fiu ce-am fost odată . A~~ rp. Iluzie . decât de oi bătrâne".Câtă deosebire între alpinistul acrobat. bătrâ­ niî contemplă. In a~evar mortalitatea cea mai mare este în anii dintâi ai vieţii. nu de încruntare. Dar să fie destule cele spuse despre latura fizică. Cel din stantele lui Rafael e senin. se. Anilor dusmanilor. 15 Liber deci să creadă fiecare ce va voi şi cum va voi. am auzit altă vorbă: Tinerete c-ale mele Se mi. făcând popasuri care îi odihnesc şi-i desfată. trunchi de copac sau pe un bolovan. ~~ . departe de a se teme copilăreşte de veşnicia morţii au spus dimpotrivă: Sunt însetat de somnul pământului s-adorm . Poeţii-filosofi (ca Alfred de Vigny ori Eminescu).fireşte.. ! Dar amestecând cele ce-i stau acuma A 313 înaintea ochilor cu cele văzute ori auzite cu ani şi ani în urmă.312 S.ocm~ m anu. Se înţel~ge. care se leagă cu funia de mijlocul călăuzei şi. gândulla moarte şi la locul unde se odihnesc morţii. Melancolie . pentru orice om cu judecată. când te simţi foarte obosit. saltă peste pietre.. Uneori. Dar _Jă~~nd la o parte fermecătoria artei. Pe când tinerii se • plimbă mai mult cu picioarele. ... o altă împrejurare e aproape regulă generală: boalele molipsitoare ocolesc pe bătrâni. Dar nu totdeauna şi nu la tori. văzute în gând cu aceeaşi mulţumire. cu cruci fără nume ori cu niscaiva lespezi pe mormintele năpădite vara de buruieni.i m:wi_ ~ădini cât de nn~1 este pentru un bătrân un izvor de _hucune zdmca. în lungul pâraielor pe unde calcă numai sălbăticiunile cadrului . care la 80 (le ani călărea ca un haiduc. du~ zav01. colindă în voie potecile. fără nici o osteneală. aceia se apropie de ceasul inevitabil într-un tempo destul de domol. dommator . Râdeau ştrengăreşte ochii moşneagulu_i. dacă ritmul traiului lor nu e prea zbuciumat. ei repetă agale: suirea pe cutare munte. sau cu bogate amintiri istorice. . Tinerii aleargă..işca cu foarfeca în mână printre pomi. să ne întoarcem acuma şi spre sufletul bătrânilor. De la Gheorghe Buian 13.. Fudulie? Nu. să râdă şi copiii de el. gustând pe îndelete priveliştile naturii. t. Odihnindu-se pe malul pârâulm. dacă şirul anilor e prea lung.o zburdare animahca -.campo santo 16 . aJungând ca o "babă turcească". ~e zice ~a aşa era Plato. Şi nu e vorba numai de cimitirele cu multe flori. potcovit cu scoabe de fier. Până şi astfel de cimitire.... moşneagul s_tă de ~orb~ c~ apa ce. .·. Dar se ferea să nu rămână slut. Iar susurul · cetinei brazilor îi amăgeşte urechea..:unele popoare (la francezi.a lumea de ele Patru veri am fost haiduc.

a pus ochii.uneori chiar mai mult decât ar fi dorit să ştie. fugă. Vorba ceea: "Tot păţitu-i priceput". CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI II . care revizuia pesemne listele celor din rai. tot astfel începătorii ambiţioşi sunt gata să primească în bagajul lor stiintific cât mai multe noutăti . considerată ca un fel de Coran al C.. de unde a ieşit şi înţeleapta zicătoare: "Cine n-are un bătrân. îndată ce găsesc câteva fapte noi îşi închipuiesc că au ajuns reformatorii specialităţii lor. La serbările pentru înmormântarea lui Patroclu. În ajunul războiului mondial. nu e familie în care să nu se fi adunat o mică bibliotecă.În Iliada. şi altele.adevărată obsesie. alături de ceremonia funerară. Cetind azi una. trântă.. Nu însă şi mintea. apoi puternicul şi vicleanul Ulise şi mulţi-mulţi alţii.) Să mai amintim că Roma a ajuns la apogeu. spre ei se îndreaptă în zilele grele ochii tuturor. Bătrânii însă care în cursul vieţii lor au văzut atâtea "noutăţi" ajunse vechituri (şi chiar cârpe aruncate pe maidan) nu-şi mai pierd cumpătul în faţa nici unei mode. Tinerii. - . SINTEZE ŞTI­ INŢIFICE.. tragere cu arcul. In ţările cu o viaţă mai tihnită. Prin firea lucrurilor. bătaia cu pumnul . adică realitatea cea mai aspră dintre toate. bântuia pe la noi mania inovaţiilor "cu orice· preţ". ci spre unchiaşul Appiu • Claudiu adus de mână la Senat de fiii lui. tot aşa.. se poate judeca dintr-o împrejurare unică: un papă din evul mediu.. povestind cele văzute şi păţite ţn de dânsul. (_ cultură. ca la Homer. în latura constata în unele priviri o reală adăugire. Cuvântul proaspăt ajunsese o . Adesea o auzeam zicând: Si jeunesse savait . nu se poate să nu ştie multe. Din capul locului. Era pentru toţi pensionarii ei un fel de enciclopedic . adică "adunarea bătrânilor" întâi. 17 Adevărul e că toţi cei înaintaţi în etate ştiu multe. şi altele. cel mai respectat dintre greci era bătrânul Nestor.. Mi-aduc aminte de o franţuzoaică bătrână.. .ca semn de ~ult~ră. tinerii n-au de ~unde să ştie o sumedenie de fapte. ci politică de stat. A ceti e pe-acolo un obicei zilnic. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. Au ieşit din rânduri vitejii vitejilor: Aiax. măcar că nici nu fusese botezat. Când Pyrrhus încercase cucerirea Italiei. înţeleptului bătrân.mereu lumea că ei sunt "proaspeţi". Cum se îndeasă unele femei frivole să cumpere grabnic ceea ce numesc ele "modern" (un calificativ foarte impropriu). mâine alta. sporeşte numărul cunoştinţelor. .) E ·de prisos să mai stăruim. Cei cu procesul generaţiilor ţineau să asigure . ştiţi cui a dat-o? Unuia care nu luptase. Formula cea mai solemnă la romani era: Senatus populusque romanus1 8 . se organizase şi jocuri de întrecere: alergare cu · carele de luptă. Cuvântul lui a hotărât atunci soarta Italiei şi prin urmare a tuturor ţărilor dimprejurul Mediteranei. cu fireasca grijă şi smerenie a bătrânilor. care cetea în fiecare seară câteva capitole din Istoria Franţei de Michelet. Indureratul Ahile a împărţit tuturor premiile cuvenite.partea sufletului". care ştia să dea grecilor sfaturile cele mai potrivite. dintre toţi generalii. s-a rugat de Dumnezeu să primească în locul cel mai de cinste şi pe monarhul cel prea bun. cum sporeşte calitatea gustului estetic şi cum se înalţă tonalitatea simţului etic. optimus princeps. În Trilogia ştiinţei. purtând un scut din şapte piei de taur. vedem: cum creşte cantitatea cunoştinţelor. de la o vreme saltarele bătrânilor se umplu cu tot felul de însemnări. ales împărat. fiindcă vederile îi slăbiseră. Mai întâi. dobândind pe cel mai bun împărat. unde hotăreşte întâi de toate bunul simţ şi să vedem dacă bătrâneţea ajută şi munca pentru ' În ..mai ales vorbe noi .314 S.. răspunsul este afirmativ. sufletească se poate A) NUMĂRUL CUNOŞTINŢELOR CREŞTE. după chibzuinţa cui? A bătrânului senator Nerva care. spre cine s-au îndreptat ochii tuturor? Nu spre consuli. auguri sau vreun pontifex maximus. 315 noască. Cine a vă­ zut multe şi-a auzit multe. cel mai înalt şi mai spătos dintre ahei. ci numai privise.. dar "urna cea mai adâncă şi neatinsă încă [de] flacără". De aceea şi sunt buni de sfat. pe care abia încercările vieţii le scot la iveală. divinului Nestor. Să lăsăm însă la o parte viaţa practică. Diomed cel cu lancea cât un răzlog şi cu un glas care acoperea strigătul unei cete de 50 d~ luptători. tocmai pe Traian şi l-a înfiat chemându-lla tron! (Cât de vrednic a fost "alesul". potrivit cu gusturile şi ocupaţiile celor din casă. Verificând mereu faptele şi teoriile. am arătat că cei care stau preajma cărţilor. tribuni. adică trufandale. Dacă în partea corpului e scădere. si jeunesse savait . ei ştiu că este o primejdie tot atât de mare a te închide cu nătângie în 'cadrul unei singure teorii. aducând în contra legiunilor chiar elefanţi (un fel de tancuri ale epocii). apoi gloata poporului.. să-1 cumpere". (Asta nu mai e poezie. dar cu o condiţie: să nu mai ceară aşa ceva pentru nimeni altul19. în vremuri pe care tinerii n-aveau de unde să le cuLa Roma. vrând-nevrând ajung spre bătrâneţe erudiţi.

ştiinţifice. adică înlesnirea de a vedea I~crurile mai depărtate. . capătă ceva şi mai de preţ: putinţa de a ajunge la sinteze.In minunata sa . înlesneşte sintezele. din cel mai lumi• nos secol al culturii antice. e destul să amintim atât: contemporanii credeau că secolul al 19-lea se va numi "Secolul lui Humboldt". fiindcă fusese făcută faţă de floarea intelectualităţii ateniene. 317 operă Banchetul. o însuşire care nu se poat~ cere t~neriio:. iar acelea se ivesc tocmai spre maturitate. dând gata câte un tom pe fiecare an.filosof'. Pen~ tru ce? Pentru că sinteza. Mem. cum i s-a zis ·"Homer al animalelor"~ fără ostenelile unei lungi vieti. Răsunet durabil au numai operele cu adevărat artistice. de la o vreme. În astfel de cazuri. De-ar fi murit Humboldt la 70 de ani. Entomologul . şin:I acesta de idei si de vestitul entomolog Fabre.") Dar vestitul istoric Ranke l-a întrecut şi pe Humboldt ca iniţiativă până în seara târzie a vietii. patriarhul istoricil~r începu la 90 de ani să mai scrie o istorie uni ver~ală (Weltgeschichte). foile din urmă le-a dat la ti~ar în al 89-lea an al vieţii sale neobosite. ca şi zmeii de hârtie!. cum ne-a lăsat-o la 82 de ani bătrânul poet. Alex. Bătrânii sunt scutiţi de astfel de fudulii. prezentată anul trecut Academiei în chip atât de elogios de colegul nostru d-1 Traian Săvulescu.în pustn'icia grădinei sale. abia după 70 de ani.) Un lucru rezultă clar din faptele înşirate până aici: măcar că bătrâneţea însemnează scădere fizică. S-a opnt 1~ al saselea volum. Din fericire putem cita pilde chiar din România. fără o muncă urmărită până la adânci bătrâneţe? Fără de voie ne aducem amin~ îr. Ce deosebire între Faust. cât şi prin întărirea simţului critic. ea poate fi în latura intelectuală un real câştig.. e o dovadă pipăită că bătrâneţea nu împiedică pe c!ne':a ~e a _?cupa un loc de onoare în cadrul m11ncii pentru cultura. (Uneori la întâmplările oarbe ale naturii fizice se mai poate adăuga şi nătângia omenească. lăsând în al 96-lea an al vieţii lucrarea neterminată. Dar zornăiala a~t~ încetează iute şi degrabă. Ştlinţif. după cum d-1 Ca~adjaa făcut dintr-un sat moldovean "un centru pe glob"*. după ce o netezise până la sfârşitul vieţii.. Humboldt a scris marea sa operă Cosmos. potrivind mereu cuvintele! Căci ce este versul decât un mozaic de vorbe. B) SPOR iN CALITATEA GUSTULUI ESTETIC. Clujul a ajuns şi el un centru de însemnătate mm. Apoi. unde a venit îns~şi Preşedintele :ftepublicii să-i aducă omagiul Franţei întregi?.. pe lângă un matenal considerabil. Dacă bătrâneţea. Zeul roman Fatum era legat la ochi. războaie. Secţ. pe cât e de mare pericolul de a schimb~ teoriile ca decoraţiile. Aristide Caradja. abia însăilat de tânărul Goethe şi opera deplină. pe lângă geniu mai trebuie timp şi iarăşi timp. mai exista un Cosmos? Câte şi câte întâmplări nu pot risipi munca cuiva chiar în clipa din urmă! Incendii. anume armonii de imagini şi anume ritmuri muzicale {fără a cădea în exagerarea simbolistului care cerea de la musique avant tout 21 ). după cum al 18-lea fusese numit "secolul lui Voltaire. După ce publicase o sumă de opere capitale. nu-i mai puţin adevărat că amânarea operei până în anii din urmă ai veleatului omenesc e şi o reală primejdie. singura speranţă e ca opera să fie continuată de cineva dintre urmaşi. dar şi în rău. menite a deştepta în sufletul altora anume cugete. numai din dorinţa de paradă. sunt gata să primească si înnoiri dar cu măsură si sub rezerva unei verificări cât mai Îungi Pe lângă inevitabila ~rudiţie. ajuns la 89 de ani în plină activitate ştiinţifică.dială în ce priveşte speologia prin silinţele altui bătrân naturalist. atât prin sporul cunoştinţelor. Putea el sa aJunga. Ce viu a simţit adevărul acesta Goethe. Plato pune în gura lui Socrate aceste cuvinte: minţii nu văd limpede decât atunci când ai trupului slă• Solemnă mărturisire şi vrednică de ţinut minte.. profesorul Raco~~ . este opera octogenarului naturalist de la Grumăzeşti 20 .. 'Puteau să· fie realizate astfel de opere. Frumoasa sinteză bio-geo~afică. Dar spre a realiza o astfel de operă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI specialităţii. Iată câteva pilde.entomolog şi filosof (Analele Academiei Române. 1945). Intâmplarea este atotputernică şi în bine. Dar iată alături de lumină şi inevitabila umbră. sporind cunoştinţe­ le şi ascuţind simţul critic. epidemii şi alte şi alte calamităţi. fără să te împiedici de cele apropiate. scriind tocmai la sfârşitul vieţii cuvintele dedicaţiei din . Mai mare şi decât sporul cunoştinţelor este ascuţirea gustului estetic. Cine nu îndrugă în anii adolescentei câteva stihuri ce din coadă au să sune".316 S. cl!tremure. revoluţii. iar răspunderea întârzierii cade întreagă pe creştetul celor ce au împiedicat realizarea la timp a operei de sinteză. mai are nevoie si de un fel de presbiţie intelectuală. · * TRAIAN SĂVULESCU. Nu uitaţi că între alţii erau de faţă spiritualul Socrate şi amarui umorist Aristofan. ŞI fimdca e vorba de stiinţele naturale se cuvine să mărturisim că. (Despre valoarea acestei monumentale sinteze. care înlesneşte închegarea marilor sinteze "Ochii 'besc". ei dobândesc un simţ critic tot mai fin.

De soţie se despărţise. ne-ar fi lăsat 'la urmă acel Carmen Saeculare ce-l visase el odată . când ştim că toate operele mari au avut nevoie şi de mult timp.. Cel care a scris Rugăciunea unui dac şi a implorat ca pe un sfânt pe Ştefan-Vodă în versurile Doinei. a cărui cultură universală şi echilibru sufletesc îi făcuseră c . el ar fi arătat lumii că nu la Troia. ci în Carpaţi s-a arătat culminarea sufletului antichităţii în latura etică..o nouă Divina Commedia. zerstoben ist das freundliche Gedriinge. n-ar fi putut înfăţişa în opera sa tot universul moral: Cerul... -cugetarea şi fapta lui Faust). scriind Faust. inspiratul cântăreţ care. dacă artistul însuşi n-ar fi ajuns.... plângându-i toate durerile şi bucurându-se de toate bucuriile lui. Homer a lăsat întregului popor grec un nesecat sprijin sufletesc şi un temei de educaţie naţională. după ce văzuse ruinele podului făcut de împărat la Dunăre şi se gândea la toate amărăciunile de care a avut parte Dacia felix. iar Goethe. ca un etern imn pentru toată suflarea românească. fost neamul elin! În lliada şi Odiseea. . Însă bătrânul maestru îşi dă seama că. iar ce fusese odinioară îi devenise iarăşi o realitate apropiată. Părea un fulger ne-ntrerupt. băiatul trimis la Atena pentru studii . Care efeb atenian se suia pe Acropole fără să se simtă înviorat de amintirea unor strămoşi "asemenea zeilor". Copleşit de mulţimea amintirilor din tinereţe e cuprins de melancolie. încât am fi putut privi cu seninătate orice nenorocire trecătoare. E drept că anii amurgului pot aduce cu ei şi multă umbră însuflet. De-ar fi avut parte de regala bătrâ­ neţe a lui Goethe. S-a risipit îmbulzeala prietenilor! Cântarea mea răsună mulţimii necunoscute* . Ce-i sta dinaintea ochilor i s-a părut dintr-o dată departe. zugrăvind ca nimeni altul marile aspecte cosmice: Un cer de stele dedesubt Deasupra. ·' CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 319 cel care colindase toate ţinuturile neamului românesc. luând o femeie mai tânără şi sub nivelul său sufletesc. de ce n-a apucat să isprăvească măcar drama sa Decebal! În lumina de apoteoză a flăcărilor Sarmisegetuzei. contribuţia românească la cultura omenirii ar fi fost de pe acuma atât de însemnată. . Lacrimile îi păinjinesc vederea (Thrăne folgt den Thră­ nen) . a dăruit la rândul său o operă de artă mai durabilă decât toate statuile. artei şi ştiinţei antice. de ce n-a trăit şi Eminescu [al] nostru. n-au avut parte să dea la iveală tot ce era sădit în ele! Geniul care îşi arătase puterea de creaţie în Satire 22 şi Luceafărul. Rătăcitor prin ele . Ce norocos a. la Tyr sau la Cartagina. aşe­ zată "în calea răutăţilor". văzându-se acuma aproape singur: . fără larga perspectivă a unei vieţi atât de lungi. iar pentru muritori timpul lung se cheamă bătrâneţe.318 S. Tullia (Tulliola cum o alinta el) murise.. până la limanul liniştit al bătrâneţei. Fă­ mântui şi iadul laolaltă.. a lă­ sat ţării sale şi lumii întregi o zestre sufletească ale cărei dimensi-:uni nu ştim cum vor mai putea fi întrecute. Ce păcat că geniului i-a lipsit Timpul . * Mein Lied ertont der unbekannten Menge . palatele şi pânzele din muzeele întregii Italii. chiar şi pentru veacurile când atinsese culmea filosofiei. Este însă vreo etate scutită de amără­ ciuni? Apoi să nu uităm şi anume împrejurări din viaţa "amărât ului" orator.. MEHEDINŢI Faust. să fi apucat anii poetului de la Weimar! Ce păcat că mintea cea mai cuprinză. foarte departe. cum îi înfăţi­ şase genialul povestitor al tinereţei neamului elin! Virgiliu a dat şi el poporului roman un fel de încununare seculară prin Eneida şi Georgice.. întunecarea atât de timpurie a lui Eminescu este şi va fi o veşnică umbră dea•Supra vieţii poporului nostru. când Cicero se dusese până la Rhodos să asculte pe învăţatul Posidonius.cer de stele. ci în desfăşurarea dramatică a vieţii înseşi (punând faţă în faţă cei doi poli ai omenirii: "eternul feminin". templele.. Dante. Câtă deosebire faţă de anii tinereţei. Drama aceasta filosofică (un fel de Cosmos al sufletului) ar fi fost cu neputinţă să ajungă la împlinire.. fata lui. după ce încă din anii tineri se aşezase alături de cei doi-trei poeţi-filosofi ai omenirii! Căci nu sunt veşnici oamenii ca Traian! Aşa suspina acum vreo două veacuri şi mai bine Miron Costin. toare şi simţirea cea mai adâncă dintre câte s-au ivit în viaţa neamului românesc.De aceea. Mare noroc pentru Goethe. însă nu în tonul contemplativ al descrierii epice.frumuseţea şi simţirea Margaretei şi eternul masculin . călăuzit de Virgiliu. ca şi doctorul Faust. . Ce nu ne-ar fi dăruit Eminescu dacă ar fi atins pragul bătrâneţei..se alesese un rău: se ţinea numai de petreceri şi de blestemăţii. Cicero mărturiseşte că bătrâneţea l-a făcut mai amar (amariorem me senectus facit). iar bătrânul făcuse greşeala să se însoare din nou. cum mare fusese şi norocul lui Humboldt coborârea aceasta lină spre pragul din urmă al vieţii! Doamne. cu atâtea bucurii şi atâtea întristări. în fragmentul epic de la Rovine a reînviat trecutul mai clar decât toate volumele istoricilor.

Ba încă Ia unii artlşt~. annonizarea colorilor si dinamism. Repetăm: e adevărat că zilele amurgului sporesc umbra. Artistul tot aşa: azi. mâine . Ea cere o încordare neadormită _ fără pauză. expresia fiziOnomiei.Şl tot restul vieţii rămâne definitiv surpat.~ădea în ci~e ştie ce erezie. Chimistul Ostwald spunea încă de acum jumătate de secol.tarea unor. intermitentă. ducând pe artist până la opere de universală însemnătate. Şi încă ceva: munca pentru progresul ştiinţei e în . toată recunoştinţa noastră.c S~hr~le? ~drept că unii .(Zeiss. ace~a S·a SinUCIS moraliceşte. Faust întreg e opera lui Goethe. Cine a ~eşit ~ d.. ori Dante. arhrtecţ1. sculptori.ttei seacă chiar de la început. fiindcă lor le datorăm partea cea mai încântătoare a culturii. scăderea de azi nu anulează genialitatea de ieri. iar mai târziu urmează dezvoltarea corolarelor ei. Eroii artei sunt vrednici de admiraţie. Dar eroii moralei stau şi mai sus în ierarhia valorilor sociale.. arhitectura JI ~hi~r m pictura)_ se folosesc ŞI de muncă străină pentru u?ele parţi dm opera lor. In tablourile sale uriaşe. de Beethoven. Aşa mărturisea Horaţiu şi P.I r:Ic~ măcar. în t?ţi ~':ii . când ştim că chiar celor mai puternici între puternici. Despre unul care se poticnea rău el zicea· Bun bun~ băiat.d~scipolilor mai meşteri: dar grup~rea figunlor. Să vezi Roma frământată de Catilina şi alţii de teapa lui. Eroii ştiinţei sunt respectabili şi merită.artişti (în sculptură.ial care a fost Homer. Basmul s-a dus. bună parte colectivă. . Din timp în timp. întocmai ca si a savantu~ui.320 S. este. viaţa lungă le adaugă nu numai cantitatea cunoştinţelor. Omul de ştiinţă. actori. dran:~turgi. Ce s-ar fi ales de Goethe. iar în senat să pronunţe Catilinarele.fragr. lucrurile stau altfel.a~ grav. .cu sale. ba încă ŞI autorul une1 Ars Poetwa. când ajută împlinirea unor opere capitale în ştiinţă sau în artă. Iata de ce numărul oamenilor de ştiinţă creşte azi atât de repede. Dar faptele înşirate mai înainte sunt de ajuns spre a dovedi că bătrâ­ neţea poate fi un dar. ori pe Eminescu ~a . (Despre astfel de nenoroCiţi nu se mm poate repeta vorba veche: De mortuis nihil nisi . Din contra.un adormit ori autor al unei opere secundare. Leonardo da Vinei. dar şi calitatea gustului estetic. c:um ar fi zis Descartes) apare de obiCei pe la începutul carierei.oetul roman ~ha ce sp':lne. Unde mai pui şi declaraţiile politice . ca şi al -=~ oamemlor . apoi vine l~ Academie cu basmul catastrofismului. nu picta în toate zilele_ Ş. Insă creaţia artistului.câte o Mona Lisa. numărul artiştilor. fiindcă munca lor e cea mai grea dintre toate. Izvorul mspira.scn. Al treilea câştig al vieţii lungi este cel mai însemnat dintre toate: bătrâneţea sporeşte nu numai cantitatea cunoştinţelor şi calitatea gustului estetic. exanilor din urmă îl ajutase să scrie De senectute şi alte opere filosofice. muzicanţi şi cântăreţi cu sutele şi cu muie. Cu tot~l alte!e sunt canoanele moralei. ori mă­ car la jumătatea drumului vieţii? E de prisos să mai întrebăm.nu creează decât intermitent. Nici Leonardo da Vinei. după care au urmat Filipicele ce I-au ridicat alături de faima lui Pemostene. Cuv1er creează anatomia comparată. se arătase un oportunist de rând.atât de întinsă e colaborarea celor ce dau asalt aceleiaşi probleme. fără să sufere partea ~ozi­ tlva a mun. Atâta n':lma~ că a ucis pe tat-său . să vezi că tânărul pe care l-ai ridicat. geniile etice. bunăoară) are la îndemână o cohortă întreagă de ~~ec~ah_yti. Omul de ştiinţă face azi o descoperire însemnată iar O:âine poate. sunt extrem de rare: le putem număra pe degetele de la mână în tot şirul veacurilor. fiind el însuşi un mare artist. Maioresc~ avea o v~rb~ pe care bătrânul critic o spunea cu un fel de serioZitate umonstlca.nentc . Discours sur les revoluhons du globe. cu toa"tă univ~r~a~Itatea ŞI puterea lui neasemănată. în loc să fie apără­ torul republicii. Michelangelo. Dimpotrivă.de şt~mţ~ este relativ mare. Rubens încredmţa execu.chiar când ajunge la treapta de savant . MEHEDINŢI reputaţia unui fel de Goethe al antichităţii. că o descoperire ştiinţifică poate fi comandată ca o păreche de încălţăminte. Poeţi.Dar nici în artă. Beethoven să compună Simfoniile. E de ajuns o singură că­ dere grava.. perienţa ) C) SPORUL SIMŢULUI ESTETIC. Pentru ce? Pentru că toţi ceilalţi au măcar libertatea de a se odihni după ce muncesc. gata să pună (cum l-a şi pus) pe binefăcătorul său în capul listei celor ce aveau să fie asasinaţi sub noul triumvirat23 . partea esenţială e~a toată de mana maestrulm.. iar uneori chiar darul cel mai mare al vieţii. adoarme si te adoarme chiar povestitorul gen. sprijinindu-se pe colaborarea contemporanilor şi pe temeliile puse de predecesori. anatomia a rămas. Ideea sa cea mai originală {intuiţia majoră. dacă ar fi murit şi ei în tinereţe. pictori. Şi t:auşi. care lucrează numai la dezlegarea problemelor de ' optica. AJutat-~ cm~va pe.tl scenei între~ ~·· într-un cuvânt. creator puternic. Dar asta nu înseamnă că bătrâneţea e de vină. În artă. N-am fost şi noi martori la pregătirea bombei atomice după comandă? Cutare in- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 321 sti tut t~hr:ic . dar înalţă şi tonalitatea simţului etic. mărginindu-se apm l~ repetare~ cl~şeului.... De ce? Fiindcă morala nu admite intermitenţe.

Isprăvindu-si socotelile vieţii.pe de_ restul animale~or. iar la moarte îi găseşte lumea încremeniţi pe saltele putrede. stăpânin­ du-şi egmsmul. singura lui moştenitoare (o !?ucenică. La Homer. Repetăm: creaţia artistului şi a savantului e sporadică. ase~ănat mereu_ de poet cu un leu înfuriat. Întorcându-ne acum spre bătrâneţe.. . vă­ zând cât de jos rămâne viaţa reală faţă de etica ideală. s-ar încolăci ca şerpii împrejurul propriului lor corp . Un lucru e însă vădit: pe măsură ce scade încordarea luptei pentru trai. -~ . cără­ băneşte de toate şi de la toţi numai pentru el.. şi tocmai spre ~atu:Itate se ad~ugă respectul faţă de înţelepciune şi omenie. generozitatea discretia si alt~le târziu dacă sunt luate în seamă. "au cu fapta. Cel mai admirat în circuri arene si cinematografe este cel tare la ciolan (cutare negru: Jim.. E ştiut că părinţii dau de la o vreme copiilor lor tot ce-au agonisit.de ce geniile etice au fost atât de rare. bărbaţii se stăpânesc. sau cum îl mai cheamă).. cu ştiinţă şi fără ştiinţă". Pere Grandet al lui Balzac e un monstru.' Noe . Zgârcitul e altceva: chiar din tinereţe. Iar omul matur face un pas şi mai departe: caută punctul de contact cu antagonistii si încearcă să stabilească norme de purtare valabile pentru to~tă lumea.Bătrâneţe: cumpătare. ca cerşetorii ce se prefac că-s bolnavi şi lipsiţi. că asprimea sufletului este mvers proporţională cu etatea. . în care stau dosi te averi nebănuite de nimeni. ţinuta morală este ceva permanent şi cere o necurmată apropiere de notele cele mai înalte ale gamei. bătrânii sunt de obicei miloşi şi darnici. abia în rândul al doilea sunt preţu­ Iţi şcolaru talentaţi şi muncitori. în genere negaţiune şi în rezumat abnegaţiune". cât despre însuşirile etice: simtul de dreptate. Copiii se încaieră usor si adesea di~ lipsă de experienţă. aşa că ocazia de a greşi e tot mai rară. msuşirea cea mm caracteristică şi mai târzie a speciei colective homo sapien. în puterea· anilor şi plini de o luciditate reptiliană. abnegare. până la martirul contemporan Gandhi. gem. preţuieşte întâi de toate vârtutea. nu virtutea. îşi anulea- " ·~ "/ 323 (_ .. as~ sunt si popoarele tinere. iar bătrâ­ nn sunt îngăduitori nu numai faţă de semenii lor. înseninare. ce le rămâne decât să dea? A dărui e pentru ei n~ numai ceva logic. iar din "partea sufletului" lasă cât pot şi aşezămintelor publice. lealitatea. scade şi egoismul -izvorul atâtor rele.25 ' In rezumat: În pruncia omenirii. Nu ne împăcăm chiar cu toate.. În loc să lase bănetul şi toată averea fetei. entuziasmul ela culme când labele lui de urs aruncă pe podeala ringului altă namilă tot atât de grobiană cu fălcile fărâmate şi cu gura plină de sânge. sunt şi cruzi cu animalele. târât după carul de luptă. . Adolescentul şi tânărul.. Nu. Căci dacă bătrâneţea nu-l apropie pe om de perfecţiune. au cu gândul ori cu cuvântul. Mai târziu. Moliere şi Balzac nu-s niscaiva căzături neputincioase. :---:-chiar ~acă e sărac la minte. dacă ar putea. gata să rupă şi cu dinţii dm trupul lm Rector. La tineri. Gândiţi-vă: idealul cel mai dintâi al copilului e să creas~ă repede şi puternic. adăugân­ du-ş~ exp~nenţa. Joe. Campionul clasei este fala camarazilor. se tânguiesc. Iată . Greşeşte omul cât trăieş­ te. Vorbele astea parcă sună a prohodire. uneori sunt chiar agresivi.. ce găsim? Un lucru nu se poate mai îmbucurător: cu cât se apropie amurgul vieţii. un rechin gata să înghită orice pradă. împreună cu biata maică-sa). Imputarea că bătrânii ar fi zgârciţi se reazemă pe o iluzie. de la marele mucenic Socrate. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI be'ne . În sfârşit. E cunoscut şi prea cunoscut aforismul întemeietorului Junimii: "Arta vieţii? Rezervă. dar blânzi cu ·toate vietăţile. e lacom şi acaparator. ştiind din experienţă că e greu să găseşti ceea ce n-ai pus bine din timp. e precumpănitor nesaţul.nu. ori câtă vechime şi orice aromă va fi avut..s. să nu uite că şi azi gloata mai puţm reflexiVă. îşi ascund trupul sub haine corcoţoase. îngăduinţă. Iar cine crede că astfel de apucături brutale se potriveau nu~ai cu ti_mpurile lui Homer. e sigur că-1 apropie cel puţin de abnegare. ce-i dă diavolul în gând? Indeamnă fata să-i facă ea testament lui! Avarii lui Flaut. ei sunt "strângători" nu zgârciţi. pe care le socotesc mai potrivite cu idealul urmărit de ei în viaţă. hotărât. 24 Veninul le-a otrăvit tot vinul. Putem spune fără teamă de a greşi.un _mare pas spre îmblânzire (zorile culturii). faima cea mai mare o au ghiogarii c~i puternici: Aiax. începe a-şi înfrâna pornirile animalice. Diomed şi în fruntea tuturor bătăiosul Ahile. îşi mănâncă de sub unghii.' tin~rii ajun~ c~_Iar la violenţe (joco din mano). Trecând de la omenire la individ: Pruncul şi copilul e abia un sâmbure de om şi stă deci foarte apro~.322 S. cu atâta numărul greşelilor scade. cumpătare. bătrânul. modestia. Şi cum sunt i~divizii. pornir~ instructivă si brutalitate animalică: homo homini lupus 26 .. Departe de noi gândul că bătrâneţea ar însemna perfecţiune. cumpătarea se iveşte abia la maturitate şi tocmai bătrâneţea aduce cu sine liniştea şi renunţarea.. Din contra. dar şi un izvor de bucurie. ci oameni. adică tânără la minte. până în tabăra grecilor. discreţiune. încep~ a miji simţul estetic . însă recunoaştem că ele cuprind ~-~~~-mult adevăr mai ales în ce priveşte faza din urmă a vieţii.

Mihail Kogălniceanu a primit însărcinarea de a rosti în faţa regelui Carol I cuvântarea. .td ~amto~ul pune aparenţa în locul realităţii.cu coaja fructelor. e mulţumirea omului-fleac c~ aparenţa lucrurilor . Care se laudă cu recenzii scrise tot de el? Se bucura de ba~chet: ~~ de omagii pe care singur şi le-a pus la cale? Astfel de papuş:rn sunt semn sigur de paupertate intelectuală. Iar dacă ne uităm cu luare-aminte. până şi al firului de iarbă peste care e nevOI: sa calce. Dovada. cu ce se mulţumeşte după atâta zbucium care îl dusese până la un pas de sinucidere? Ajuns la bătrâ­ neţe. festivă la împlinirea unui sfert de secol de la întemeierea Academiei. renţa drept realitate? Care poartă decoraţn cerute yrm m1logeala . fiindcă a izbutit să sece o • m1a.Fie şi aşa! Iată însă cazul lui Tolstoi. manifestată întâi şi întâi prin ştergerea. trece tot mm mult spre altrmsm. t.e scădere şi desfigurare. ca cea din antichitate. dă binecuvântare poporenilor lui zicându-le: "Pace vouă!" .vanitatea.~t ~ăspuns: "Înţelepciunea vieţii? . MEHEDINTI. MEHEDINTI 324 ) '' ) ză aproape tot egoismul.ereni~ (în faţ~ I_ntamplan.] Altă creştere: şcoala muncii. Trupeşte.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 325 la semeţie la modestie. ci şi cu fapta. P~ Aca~ e vanitosul de mişcăreţ şi grandilocvent. astfel de pilde putem descoperi în toate colţurile lumii şi pe toate treptele sociale. Poat~ fi mu_:cmosul mţelept? El nu-i decât o maimuţă. trăieşte între ţărani. cu câteva luni înainte de moarte.omenie . ~dică lepădarea de toate impurităţile. Şi asta e literatură? Pentru cel care s-ar î'ndoi şi de sinceritatea lui Tolstoi. Se născuse între cei de sus si cunoscuse în tinereţe toată lărgimea unei vieţi întemeiate nu p~ sclavie.. Din ~ontra. Văzând că viaţa nu-i geometrie. colane. Goethe.a adev~: . Poate fi u~~ehgent ce~ car? 1a ap~.înţ:_lepcmm:. De la egoism. La 1891.onunde le-ar mtâlni._.. auch Theologie .Iată cutare moşneag "cu mânăbună". nu ne rămâne decât să trecem dincolo de lumea cărtu­ rarilor spre a judeca bătrâneţea celor care nu-şi obosesc mintea citind şi s~riind.w.. pnn firea lucrunlor..Nu strică să amintim câteva chiar din viaţa poporului nostru. mtehgenţă şi cât bun simţ îi lipseşte. de * Cf. dar şi în rău).r cc:pavază contra factorilor imponderabili. e1 simt plăcerea tăcerii (libido tacendi.8. onca~m u~m~e d~ vanitate.al ~uturor făpturilor. nu prea departe de sclavie. Cel care ţinuse în tinereţe vestita prelegere despre istoria. . c~~e a~ vrea sa treac~ drept o~. cei ajunşi în scara vwţu. niCI · . îşi simte sufletul împăcat. smerenia şi altruismul. Faust. cata.însuşirea supremă a speciei omeneştL Car. rezerv::. ca mucenicul de la Iasnaia Poliana.. începând cu cea ma1. Poate că nimeni între moderni n-a arătat atâta sete de purificare. muncă dm toata lnLma :··: ~~ pus în frunte smerenia.. In ce grădină nu-s pomi altoiţi de mâna lui? De când a îmbătrânit. cordoane. "Decalogul muncii". cel ajuns în pragul bătrân~­ tei începe a mai schimba chiar unele din aforismele pe care le pn~ise în tinerete fără nici o împotrivire.. Asemenea prorocului retras în pustia Iordanului. După ce încercase să cuprindă în mintea sa Universul (studiase filosofia. panghc1 ŞI alte panglicării din bâlciul deşertăciunilor omeneşti. Din contra. culegând florile cele mai frumoase şi mai bine mirositoare din grădina vieţii. ca un burghez alintat de soartă. Cu experienţa unor timpuri neasemă~at mai grele decât acelea prin care trecuse generatia lui Maiorescu. îmbracă sumanul mojicilor. In locul ostentaţie! ŞI grandJlocvenţei. e1 s1mt m~lţum1rea d~ a înlesni dezvoltarea tuturor valorilor pozitive. Far. a trăit toată viaţa cu deprinderi aristocratice în cercul curţii de la Weimar. ieşind din liturghie. .t m genere scutiţi de o astfel de ridicolă slăb~ci~ne.Asta nu mai e literatură. chiar când miezul lor hp~e~~· A~ putea spune aforistic: omul are exact at. el minte. muncind cu palmele şi găsind pacea cugetului în măruntele creaţii ale plugarului. fiindcă ea însemneaz~ simţul I~el~tlvitaţu valorilor si ne îndeamnă la respectarea Adevarului. discreţw. neroadă. care e rostul lui cel mare? În fiecare primăvară colindă grădinile satului. Ş1 toc~a~ acesta e cazul bătrânilor. ci pildă de reală înseninare la cei ajunşi în amurgul vieţii. sufleteşte msa este o trans~gurare. umflându-ş1 :'~ce~ ŞI mcarcându-şi pieptul cu alămuri. devenind ca budiştii prieten . Îl ştie tot satul. batranetea . După faza ofensivă a traiului urmează astfel o nou~ ~az~. în /S.. începutul unei epoci noi în viata omenirii. Căci ce este vanitatea? E forma cea ma1 neghwaba ŞI ma1 ridicolă a egoismului. nici. Juris" terei -ba încă şi teologia*). Pe ce cale îl îndreaptă experienţa vieţii şi bă­ trâneţea? Se leapădă de toate. ~un. pe atâta e de ~ezerva~ şi smerit cel care îşi dă s~ama de caducit~t~a _formel~r..nu poate fi nici o formă de asigurare~ :ieţii.:. patriei.retragerea.tină făcând-o loc bun de arătură! 'i/n <-•ce însă cititorul: Faust e literatură. c~~ ~ic?a mi se pa~e Juvenal). . medicina. în locul ambiţiei de a întrece pe alţn. în faţa aceleiaşi întrebări am ajuns Aac~m la~ a.Sm. altoind pădureţii ale căror poame el ştie bine că nu va putea să le vadă şi e mulţumit bătrânul ca un preot care. adică ficţiune.âta :-ranitate. bătrânul conte trăia predicând nu numai cu vorba. un imn ce răsunase în sufletul românilor de pretutindeni27. . dar pe un fel de iobăgie asiatică. atotputernică în bine.

el nu mai are alt interes decât al adevărului: să le spună cât mai exact ce-a văzut în cale. Pere Foucauld. socot că nu ne depăr­ de adevărul faptelor. îmbogăţind astfel cu ceva nou cultura omenirii.ă fie împl!nite. Ele dovedesc însă măcar atâta: dorinţa bătrânilor de a fi impersonali. ajută la înălţarea simţului etic. nu se ştie. cu conştiinţă şi chiar fără ştiinţă. Indată ce sarcina a fost îndeplinită. De acolo işi poate arunca privirea până în zare. Lepădând titlul de nobleţe. dar şi înduioşat până la lacrimi. ceea ce preţuieşte totdeauna mai mult decât orice lucrare parţială. Geografului să-i fie permisă o singură constatare: cel Il_lai larg_ orizont se înfăţişează călătorului nu pe umerii muntelui. E amără­ c~unea lor că nu mai pot îndrepta unele erori. • Imprejurătile i-au fost potrivnice.. Cei mai inimos orator al neamului (repet: cel mai inimos) a lăsat atunci şi suveranului cărunt şi tânărului principe de coroană îndrumări "cu limbă de moarte": "Sire. CI toc~a1 pe culme. fericirea cea mai mare e să aibă destul timp pentru realizarea operelor capitale şi îndeosebi a capodoperelor care se leagă mai adânc de firea poporului din care s-a născut. renunţând la rangul diri armată s-a fă­ cut misionar în Africa şi.âne doar o mângâiere: speranţa că vei scuti măcar pe urmasi de eroare. iată-! prezidând tot aşa de !Ţlagistral şi pacea de la Bucureşti. a pronunţat aici. însuşirea cea mai de tă!Ţl CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 327 preţ a vieţii. cu toată suferinţa trupească. Cum? In două chipuri: arătându-le [în) ce fel s-ar putea ocoli rătăciriie si ce lacun_e trebuie ~. a~ fi dorit să termine o lucrare cu acest titlu: Cum s-ar putea seri~ bwgra{ia unet ştunţe? (Vezi Premise şi concluzii la "Terra". toate isprăvile vicţu nu trag la cântar cât o singură lunecare. La fel. * Făcând deci suma celor înşirate până aici. i-a -~-~--. în etate de 73 de ani. unde pă­ mântul se sfârşcşte şi începe seninul cerului. se dezbracă chiar de şefia partidului. când astru! se stinge pe încetul în aureoJa propriei sale lumini. Se putea mai multă lepădare de sine şi de toate slăbiciunile omeneşti în faţa intereselor pentru stat? Cred că nu mai este acum nici o îndoială că bătrâneţea.. În acea altitudine gândindu-se la cei ce vin pe urmă. vieţii. D~că nu pot înlătura 1mperfecţmmle vteţu. ai fost şi prietenul meu" 29 . pot mmtCI măcar numele celui care a greşit . ·· · · În sfârşit.zis: . rezumând istoria întregii noastre Renaşteri. Adânc îngrijorat. Momentul solemn al . după ce condusese atât de magistral politica ţării că atrăsese laudele tuturor Puterilor Mari (afară de Austro-Ungaria. a căror vanitate e fără leac). Atâta am avut de spus. Dacă în mijlocul aproximatiilor traiului zilnic ochii săi 1111 vor fi deosebit lucrurile destul de pr~cis* . In ce priveşte întâia sarcină. să urmeze şi el cu aceeaşi stăruinţă lucrarea cea mare a redeşteptării şi înălţării neamului românesc". Bătrânii fireşte nu mai au ast(el de slăbiciuni (afară de rare secături.326 S. regele Carol. Se putea o atitudine mai solemnă. :' . văd că n-am stăruit destul asupra unei împre- J~ran. pentru omul de ştiinţă. s-a mărginit deci să înşire câteva premise mtr-o Anexă. norocul cel mare e să trăiască destul spre a-şi aduna materialul necesar cercetărilor sale. povesbtorul s-a arătat părtinitor faţă de cei cu părul alb? Să lăsăm răspunsul pe seama celor ce au ascultat de[spre] ce a fost vorba. autorul a căutat s-o împlinească scriind Terra· p~ntru a dou~. p. a ~ers mat departe. lăsând altora onorurile. pentru omul de temperament etic. Cea mai obtşnuită este supra-evaluarea. mai multă uitare de sine şi grijă de urmaşi? 28 Altă pildă. pe lângă ~arcina preoţiei. Vanitatea este atât de înfiptă în inima omului.Ai fost nu numai ministrul. spre a le cruţa orice zadarnică abatere din drum. cred că soarele stă pe loc să se uite la ei. monarhia cu două capete). îmbrăţişându-1. 1946.zilei e spre seară. apoi atr~gând tineretului luarea-aminte asupra slăbi­ cmmlor fint omeneşti.. Cine are timp înainte compensează c~t de puţm greşelile. Îndată ce au făcut doi-trei paşi. Şi ~cuma. o cuvântare tot aşa de vibrantă ca cea din tinereţe.să ajungă şi la o sinteză originală. iar realizarea )or. Când se apropie însă noaptea cea mare. el renunţă la rangul de prim-ministru. Moştenitorul vostru să ia învăţătură. că chiar tâmpitul se laudă şi ar dori să aibă admiratori" (Pascal).presupune între altele şi apropierea de bătrâ­ neţe.aproape nu-i luat în seamă.dacă poate . · Aceasta e treimea postulatelor omului de cultură. Dacă vor folosi cuiva. a terminat opera filol~gică a ( . 247). iar . Pentru artist. Povestitorul a spus ce-a văzut. în cele afirmate aici. soarele câte de soare. în lunga călătorie pe bolta cerului. cu gândul cu cuv_ântul . Un francez. La 1913.. soarta cea mai prielnică e să se poată apropia măcar la bătrâneţe şi să apropie şi pe alţii de ceea ce se cheamă omenie. În India unii cărturari îsi leapădă chiar nu~ele.cum vedeţi.l_n num~r _C~n fel de Nirvana literară). după ce târâş-grăpiş a trecut de greutăţile urcuşulm.. o ultimă întrebare: nu cumva. se~nâ~d c~ '. nu ambiţiile sale ori interesele vreunui partid. pe care o pot Judeca exact numai cei sosiţi la pragul din urmă. mai mult decât tot restul. în timpuri foarte grele (se gândea la sfârşitul războiului pentru neatârnare) aţi dus Ţara la izbândă. Mai ales începătorii cad lesne în ispită. apogeul domniei regelui Carol.Înşirând ( scăderi_le bătrânilor. la 74 de ani. apoi îşi măcinase timpul şi puterile slujind ţara. încheind aşa: In latura intelectuală. Titu Maiorescu. Rărp.

.luJ.di. ei trăgeau cu săgeţi asupra norilor ca să şJ@ge spiritele rele.llinau to. . Mehedinţi). răsplăti .trăgân~Lclopote*Autorul fiind.'negaţiune. <:ând cerul începe a se însenina după mai multe zile de ploaie. Arta este o vindecare.1 s-o arate mtreaga omenirii întregi. de convu:~~rea'exprim~tă în'cunoscntul aforism: Jnţe!epciun~a ·vwţu? Dtscreţte. aici vor părea ceva de la sine înţeles. ·.odinioară :a . Cei mat mu~ţl ~e a~ropte.nt. . de care ai? avut arte în secolul al XX-lea până azi..S.t .. Ciudată imagine. lu. Legătura in .însemna a răzbuna.ale cărui raze .cum .se:r. Ca să nu lungim vorba.Şi . lăsăm să urmeze aceste scurte constatări: mărturisirile înşirate altuiierudit misionar. Cuvântul "vindec" îşi are originea în vorba latină .s. 30 1.1.vindecare ce . Până atunci vor fi de ajuns câteva rânduri pentru cetitorul care ar voi să ştie cum şi de ce geograful s-a apropiat uneori şi de literatură.it de cărţile ~ S. Ce mai preţuieşte şt un btet num~ m faya etermt~ţu. a răsfoi.ăsgân.tepJ. · ~ 'nte de mai multă lumină" cum a dont cel ma1 semn dmaicl 1nai. c.lui .~ datori~ acelor~ e să nu ascundă lumina sub obroc. ~. Cum ·a putut din răzbunare să iasă tocmai vindecare? La munte. în genere.stări anterioare. Ase răzbuTUL însemna .ce priveşte vremea s-a făcut de bună seamă aşa: dacii priveau furtuna şi vremea rea ca Mfi .s..c.e face iarăşi bun.. .m. 328 MEHEDINŢI iar altii au avut norocul să descopere Adev~rul dephn.um a răscumpăra însemna a cumpăra încă o dată.upre.Bătrânii a'ung usor la astfel de gânduri. însemnează repetarea zun~i . Aici putem însă ilibui înţelesul vechi al c. lucrul devine tot mai îndoielnic (Nota: .at :C9Ptra .ale. . . să ne put~m bucur~ m~car .nici vremea. deoarece norii nu se pot răzbuna co.după c. rezerva.uvântului. ~ 31 tre munton m chpa dm urma a vwţu · A " • • • ' ' .ă • Doar rarea interesa . . tipărind-o numai:~u m~mele răp?~atului pe co~eZ::.ra nimănui.de P. în total abnegaţiune"..l.De aceea.c:enu. PREMISE SI CONCLUZII LA "TERRA" AMINiTIRI ŞI MĂRTURISIRI ) VINDECARE ŞI ÎMPĂCARE Când Ethnos* va fi la îndemâna oricui (ca împlinire la Terra). După zile de atâta întunenc.a.~i sătenii noştri .llnătăţii ze1.fac . r..despărţ. iar ca ulttmă almare mun0I· . se zice că "se răzbună vremea".

)2 · S-a ~ov~dit astfel şi la no~. Abia rana închisă c semn de vindecare. artistul desface şi reface toate încheieturile lumii spre a le potrivi după gustul :său. 2. adică "făcătorul". iar arta fiecărui popor este o necunnată încercare dm partea celor mai înzestrati să vindece rănile vietii adică să-i. ci numai adaugă brazda lui la brazdele trase rtiai înainte d~ alţii. fie sufletească provoacă o reacţiune. artele au fost şi sunt încercarea supremă de a realiza rnăcar parţial armonia care lipseşte vieţii în total. nici un european nu va ~onsi­ dera ca 1deal de frumuseţe nasul turtit al negrilor si buzele lor răsfrânte.. binele a biruit răul (Ormuz a învins pe Ahriman 1 ). de ţesat~ra n. Aici stă esenţa cea mai înaltă (chintesenţa) culturii în ipostazele ei principale: artă. în colori întinse pe pânză. î~lăturând disonanţele vieţii. rana fie trupească. ·. ori~~t de singular ar fi urmează o "datină".: ploaia. Oricât ar vrea să ~mite pe ~lţii. Cum corpul îşi repară rănile. adică se va simţi legat cât de puţm. în-bunarea sau răzbunarea. îndeosebi prin cântare. să alunge vârcolacii când cearcă să mănânce luna. iar o pasăre din Noua Guinee îşi împodobeşte cuibul cu flori de anume coloare. ca şi în viaţa altor neamuri. dansuri şi împodobire. Poetul însă. "îşi d. al po~orului de :are e vor~a. sau ochii strâmbi ai mongolilor etc. mai frumoasă şi mai armonioasă decât aceea pe care o întâlnim în viaţa de toate zilele. Nici o mirare aşadar că. În pieptul său bate inima întregului neam care veac după veac. morală. ' • Asta e arta: o întrupare şi fixare concretă a sufletului etnic in. (Cuvântul "poet" a ieşit din 1tou':ro = fac). că literatura. (Privighetorile cântă şi învaţă cântece ascultând pe altele mai meştere. toate gloatele omeneşti caută să aline suferinţele traiului lor prin mici încercări de artă.~ă. Arta devme astfel un testament în fata vesniciei si de acea este solemnă ca şi moartea. când fiinta omenească simte "împlinirea tuturor lucrurilor divine si uman~" când pământul e m. Arta este oglinda cea mai dreaptă a· sufletului etnic. este crearea din nou a universului. De la Clîntecul monoton şi lălăit al botocudului până la simfoniile lui Beethoven. cel dintâi şi cel mai general leac al suferinţei omeneşti a fost şi este şi până azi arta.ai aproape de cer sau chiar una cu ce~ul. încât nu numai omul. adică Înto~rt:erca spre bine. o lume mai bună. Arta poporului e mai tipică decât a individului. în marmură. Pentru suflet. Ce e mai îns~m:mt: . Cocorii dănţuiesc. după un ideal potrivit cu sufletul unui popor. mai plăcută decât cea reală. în sunete.cepând c~ c~eaţi~ ano~imă numită folclor şi culminând cu o~era pc. vestedă ca a moryilor (zic negrii din Congo). mamte de a fi expresia unor suflete individuale. mcep a rniJI ICI-colo mici creaţiuni anonime nu la în~tâmplare. creând în gând. Istoria este martora permanentă a acestui adevăr (. dar şi alte vietăţi (indeosebi păsările c:.rsonala a u:dividuahtăţilor celor mai reprezentative ale neamulm. îndrepteze imperfecţiunile. apoi prin povestirea de basme. adică o luptă a corpului sau a sufletului contra izvorului suferintei si numai când durerea încetează e vădit că vine biruinţa. în cuvinte înşirate pc hârtie . apoi. prin aceea că-I simţim deosebit de al tut~ror străinilor· al dml:a. _fi. potrivite cu idealul de viaţă.. picătură cu picătură.ă în petec". Idealul etnic este ca un poligon unic ce nu se poate supmpune deasupra altora ci dă la iveală particularităţile sa]~ tocmai prin alăturarea cu altele: Sufl~tul etnic are aşadar de două ori precădere fald!i de cel individu~l. Începând cu descântecul unei răni fizice si sfârsind cu cântarea ce alină rănile sufletului.330 S.. Prin analogie.. Nici unui negru nu-i va trece prin mmte sa socoteasca frumoasa faţa oamenilor de rasă albă. .. cum se repetă vântul. În opera sa de creaţiune. ap. ori ploaia ŞI zapezile care topmdu-se an după an au pătruns în inima muntel~i. Intâi. de la o vreme. a cercat să realizeze tot mai multă armo~ie.lntătoare) caută să-şi împlinească viaţa prin apropierea de artă. ci împrejurul unor forme-tip.. MEHEDINŢI le. până ce a găsit un loc prielnic să iasă mai la :ale cur~tă şi limpede ca lacrima? Nu va tăgădui nimeni di m~ama 1~vorulm esu.o formă tipică. tot aşa le repară şi sufletul pe ale sale. ea CIVILIZATIE ŞI CULTURĂ 331 este manifestarea cea mai tipică a sufletului etnic în momentele sale de osebită vibrare.ultlse!'ulară a cugetării şi simţirii pe care şi-a apropmt:-0 odată cu hmba. este mani-.ri_i şi sim_ţirii neamului respecti~.. ploaia şi înseninarea după furtună. creând o lume imaginară. .indcă e . Prin urmare. ( •. fie în cli1Jele de amărăciune când nădeJ·dea ' t . ştiinţă. leacul cel mai subtil e arta. · · ' 3. adică ~n canon dat de alţi~ (de strămoşi). Întâi se naşte poporul şi limba l~i ca inventar credinc~os al cuge. fie in momentele de euforie.cu ea s~ aseamănă şi sufletul etnic.izvorul car. . Arta vindecarea imperfecţiunilor vieţii.e curge acuma din coasta muntelui. Dintre toate însă. etc. arta este îndreptarea naturii. In toate cazurile nonnale viata individului. Lucrul e atât de firesc. de care nu se poate depărta fără paguba mei unul dm sfera neamului de care e vorba. melopeea umană' s-a repetat de mii şi milioane de ori.opiind-o de idealul col~ctiv sau etruc. puse în anume rânduială). · ( ' -. nu lucrează croind lumea ca ceva de iznoavă · nu ară în telină. d t· ' • es e aproape pwr ută. nascut ŞI crescut pe mcetul dm expenenta multor veacuri cu toate bucuriile şi durerile loz·.

ca emter ornama a "mstituţte e. Cea mai lnaltă instituţie cu _ura ~ neam. a progresiv sufletul unui neam. ~u a_ carui ?urne Academia Română a publicat un vast matenal pentru ISWncL_. hteratura si s t un JOC · d e. Du~ nefenc1re. ce scad după fiecare ploaie. -Arta adevărată este oglinda sufletului etnic. care. după cum albia unui râu îndreptează necurmat curgerea apelor lui. sporindu-i puterile şi arătându-i calea vntor.C te . astea sunt vorbe deşerte 3 . Cervantes. ' · 1rec Ia revtstet s-a ~pus. Din contra.fiei in literatură. în care se reflectă vrând-nevrând şi împrejurările mediului.anului 1906). ' w eVI en'-<' a a popu. vor putea să-şi dea seama de ceea ce apropierea noastră epigonică ne împiedică să vedem azi. Pământul unei ţări şi amintirea celor ce s-au coborât în ţărâna mormintelor cârmuiesc traiul fiecărui neam. .' CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 333 lui lor. Răspunsul profesoru!"ui 'de ge~:. ·1 " ami~ In or ..etic. ez:ta~ea d? cu~etare şi de exprimare. nu poate ră~ manea cu totul departe de literatura si de arta poporulu· d. ca şi bâiguiala metafizică a celor ce pretindeau acum vreo sută de ani astronomilor de atunci să creadă ce le spun ei • din carte. să îngrijească de tot ce poate insemna vindecarea neaJunsunlor ce tmpred1ca reahzar~ idealului băştinaşilor acestui pământ. întrec pe cele superficiale.at:v: Dupa multe dezbateri.d.t pentru etnografi). Cât despre părerea celor ce au afirmat în timpurile din urmă că o "cultură" ar fi un organism independent de mediul geografic şi etnografic.şt pnn temp~ramentul său . cultura unui popor este oglinda sufletului său colectiv. fiind vremelnic. 1u1· M awrescu · ·cel designat să pn"mească d. aca r:u vezr_~I fizionomia celui ce le-a pronuntat. d ..mşirate aiCI a lunecat de câteva ori spre literatură Daca abatenle acestea sporadice vor fi contribuit cât de t.folclorul.tori (am puţea zice re-creatori) ai vieţii poporu-. ac~ asta a fost. ~u acest gân. Glossa lui a concentrat ca într-un focar toată înţeleapta resemnare a neamului carpatic. i-a dat şi chintesenţa sufletului strămoşilor. _p~ţ~ne]e încercări de care a fost vorba mai ~~a.ulu~ s~ c~VIne. arta nu . Individul. ce J?at un cunoscăwr al trecutului Junimei. A te apropia deci de literatura unui popor. Din timp în timp.. se va putea vede~ mai ~ar~m. Abia atunci când urmaşii vor analiza opera poetului ca pe a lui Dante ori Goethe... onc~re ar fi specialitatea sa. poate fi a ImpreJurare: . Sufletul etnic exprimat de un geniu sintetic. trecuta pnn act legalizat (20 februarie 1945) A d · · R • ne Frtnd ce • It" · · . foarte bine .l0 ' dsa : veasca mteresele unei naţiuni. ca orice prinos de pietate 1aţa de seculara fimţa a neamului*.sa mcete~e? ~ine. ma UllSI!l msa dm capul locului hotărârea de a trece cât ~a· d ema a. Indată ce a fost posibil.contmute. argumentul hotărâtor a fost dat de •. altele s-au stins. străin de vanitate şi de alte vulg!~~~~~ af.. . Goethe şi cei asemene~ lor.eţ. faptele ne impun altă concluzie. · · . Doina lui este culminarea tuturor doinelor româneşti. VIe_ţu. însemnează să te apropii de însuşi sufletul acelui popor.. Când istoricul I. ·Până.m. Tânărul poet Cerna i se părea cel mai indic~[epe e s~r­ l~nt. b 1 . MEHEDINŢI festarea cea mai credincioasă a sufletului colectiv-etnic. Când se întâmplă însă că un geniu excepţional cerne încă o dată gândurile unui popor şi face sinteza tuturor valorilor lui sufleteşti.ultimul gând al întem~~eto~ior Jummet . întelegând deci nu numai· ama-ra··c· drep t a t ea o bserv ă rn.. CI suprema mcercare de a înlătura disonantele v 1·et·· 1 · ~ ~It · .332 ) ) S.. ale muntelui. .· · d • . uitele mai vii. · tot 1 -. e ceva minor faţă de marea fiinţă a neamului din care s-a născut. turnându-i chiar şi limba în tipare noi. ·t spre · . 11 rea e SI d e a ma . . se ivesc însă şi astre de mărimea întâi~ a cărQr strălucire răzbate peste veacuri. -· Sufletul etnic are precădere asupra celui individual.!n ce pnveşte proprietatea revistei Convorbiri literare. împreună cu limba. r m? a ~a astgu~e t.~= ? ost ms't n. rm urmare. nu ceea ce le arătau telescoapele pe cer.~un şei . vedem în Panteonul literaturii universale multe lumini. Astfel de artişti sunt 'll!l fel de crea.Arta este vindecare. t" runea· ar st · ' s "rt . Îl!. iată semnul că poporul de care e vorba a ajuns la o cultură majoră.e\~stei fu _sfârşi. trei poeţi-filosofi ai omenirii (între care unul este Eminescu). Acade m1a t ·. după cum izvoarele permanente. până în straturile cele mai adânci. ucovmean x_1u urmu~a 1.nte I-au aJut~t s~-Şllmpace cugetul. vind~cându-~ suferinţei~. 4Deoca~data..tul. m?arte!lllll Cerna şi tulburările Europei întregi au întâr ·• ~t 1mphmrea ~celei donnţe. awres~_u: " 01ţ1 . ceas a exp11ca pentru ce si autorul M-ar t un1· ·1or SI· t.. Bogdan. cum au fost Homer.şr ar r~vrstet Conuorb~ri Llterare.tnopedago<Tica""7 · es t e cea mat· po· a· mat l'b ". ·summa: . simţindu-se obosit n-a putut duce mai d e?arte publrcarea Convorbirilor literare (Luceafărul din' Sibiu chiar a. adunate din ploile ce au pătruns ani de zile. Satirele şi Luceafărul au dăruit sufletului românesc perspective de o cosmică măreţie.ra ~tl re~an~ sb. ple~ând_ de la această fundamentală convingere un om de cultura. Dante. picătură cu picătură.. · ·· · n e e au uneon un In· ţ el .a unui literat. 1 · cont · · ·· pu m a • _urarea Imagm:l nea?Iului carpatic. . t . apoi asupra scriitorului buco~inean prof orou. cs ~~ t_: scazut. azi. •P. Au decis deci să incredinteze nu numai directia dar · ~ul d~ propn:tate c':lui ce s:rie aceste rânduri. Marea sa colec ie de da. " * Ca ~ complftare la cele spuse despre "formaţia stiintifică şi literară"5 si ca :~~~tietăx uernmora"toaarreez:rvei _faţă de amestecul geogra. dorinţa întemeietorilor aces~~~n~:::nt~:~~e= os ca e sa. pornind de la temelia ei -.) Şt:u~d cat de mult consrderaţule personale pot să întunece ad~vărul si .. Începând cu bătrâ­ nul Homer şi până la Goethe şi alţi doi.... acel geniu devine simbol suprem al naţiunii.sup. direcţia a fost treeută asu ~~ colaboratorulm care se ocupase de cronica artistică6 puna'nd · 'd '"' rt P 1 .. altele luminând abia împrejurimea lor.m:I v A • • • • . numai să nu vină vremea să \01ţ1 a \a spune hber părenle ŞI să n-aveti unde "(Cuv1· t 1 . t A s t 1 m care -a · nascu . . Aşa a fost Eminescu.: curnente pnvrtoare la Convorbirile literare aminteşte fapta altu 1· b ţ · Eudo · H k.

Tinerii nu se mai jelesc în versuri ca altădată. Dimpotrivă. ni se pare cu deosebire caracteristică însufleţirea faţă de Carlyle 1• Pe cât era de cunoscut odinioară numele lui Schopenhauer (nu şi filo~sofia sa).. tinereţa. nu e o însuşire a tinereţii popoarelor. Era aşadar de aşteptat. ţă. şi-au venit în fire.. ca manifestare a unei energii în creştere. să biruiască în cele dig urmă epidemia pesimistă de altă- c~ . bocindu-se în public. sănătoşi cum erau. Dacă rodul care se dezlipeşte din pom nu se întristează. atât în artă. chiar şi moartea ar trebui să ne găsească senini. Semn de progres. tânăr încă. înfăţişau moartea sub chipul unui geniu frumos. de ce să se supere omul ajuns la sfârşitul firesc al drumului'? Anticii. şi chiar scriitorii care începuseră cariera lor smoliţi Ia faţă. Şi nu se poate tăgădui că optimismul celui ce a scris despre «Eroi» a contribuit într-o măsură însemnată la înviorarea sufletească a generaţiei de azi. . pe atâta e azi de răspândită între români faima filosofului scoţian. cât şi în via. trebuie să fie veselă.Căci melancolia..PRIMĂVARA LITERARĂ c SPRE OPTIMISM Pentru cultura românească de la începutul acestui veac. care întorcea spre pământ flacăra unei torţe aproape de a se stinge . ci un simptom de scădere organică şi prin urmare un pas mai mult către bătrâneţe şi moarte. ca vigoarea poporului nostru. scriu potolit uneori cu o reală seninătate . Ba în ordinea normală a lucrurilor.scutind astfel pe începători de lunecările pseudo-pesimiste de la sfârşitul veacului trecut.

iar azi.336 S. La sfârşitul veacului al XVIII-lea Buffon sărise de ' la cele cinci mii şi câteva sute de ani ale tradiţiei mozaice la 76 000 de ani ca etate a planetei. pe care telescopul (iar de curând ultra-telescopul) şi fotografia ni le arată formându-se chiar sub ochii noştri. cerul s-a înălţat mereu deasupra pământului. adz_n1raţ1a cu ~h. pare că domn_?şte un . putea să prăpădească dintr-odată şi cerul şi pământul. Parca dm nou. De aceea şi omul trăia sub spaima trăzne­ telor lui Zeus care. * Dar nu tot astfel se înfăţişează lucrul. De atuncea însă. care încurcă înadins firul faptel~r cu o satamca 1rome. îndrumarea sufletului ·omenesc pare că va fi de aci înainte tot mai mult spre optimism. aşa că urmaşii lui au putut spori vârsta pământului (după grosimea păturilor sedimentare etc. Cât de înguste erau perspectivele lumii de odinioară! Universul lui Homer era abia cât o colivie. fusese totuşi un pas înainte. In adevăr. etatea probabilă a globului pământesc pare a fi de două miliarde de ani! Cât priveşte durata lui în viitor.cum fusese vorba pe la . Căci optimismul. în lumea morală din contra. cum zice plină de însufleţire Helen Keller. Aci ne întâ!'lpină unele antinomii.sau de niscavaia catastrofe telurice ni se pare azi cu totul înlăturată.este deopotrivă cu reacţiunea. o~ p_ute~e nevăzută.. pe când în lumea fizică actiunea. ar trebui să punem în şir un număr incalculabil de zerouri. Cu privire la ştiinţa exactă a v~aculm nostru se va putea zice de asemenea. · Aşadar. Dar socoteala sa. vechea temere de vreun sfârşit grabnic al lumii. măsurăm în adâncimile spaţiului depărtări pe care doar calculul le arată simbolic. I~birea. vedem armonia pitagoreică umplând spatiile ceresti -~~~·~·-~·~.oarbă. Iar aceasta turbură adânc încrederea în bme. că. pe măsură ce concepţia despre Cosmos va limpezi din ce în ce orizontul cugetării omeneşti. până la fluxul şi refluxul ceresc al lumilor lui Herschell şi Humboldt.sp~eţ. Cu drept cuvânt H':mboldt a _rutut pune în fruntea marii sale opere despre Lum~ (Vveltbeschretbung) frumosul cuvânt pitagoreic Cosmos adică podoabă şi armonie. când de la universul material ne întoarcem spre cel moral. . ne-a liniştit pe deplin. cu ~ră. ' Ştiinţa a tras înlături perdeaua cerului· la cele mai depărtate ţărmuri ale întun~ricului se face lumină . până în fundul «negrului Tartar» era tot cam aceeaşi depărtare. prietenia cu vrăjmăşie şi aşa mai departe. Cuvier a fost cel din urmă om de ştiinţă. unsprezece ceasuri ajungeai din cer pe pământ (dovadă căderea lui Hefaistos în insula Lemnos 2 ). pe care nici gândul nu-l mai poate ocoli. e aceeaşi distanţă ca de la o picătură până la oceanul cu adâncimi nemăsurate încă. cu un singur fulger. ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ probă că însănătoşirea a De altfel. chiar dacă am voi să le exprimăm în miii~ oane de kilometri". surdă si mută dar desăvârşit optimistă de pe urma concepţiei senine despre Uni~ vers. În zece. veac după veac. ci şi aiurea. Apoi.. De aceea. fiindcă a pus mai multă bunăta~e peste toate chipurile sale. cul~inând în " filosofia evoluţionistă. Despre Giotto s-a zis că a înnobilat artâ. Şi încă a trebuit să-şi ceară îndată iertare de la cenzura Sorbonei. Iţ1 vme sa crezi că m umbra fiecărei vieti omeneşti pândeşte. Pas de mai ameninţă acuma cu scânteia unui biet fulger acest uriaş univers. care a întristat lumea cu astfel de vedenii posomorâte în 337 vestitul său «Discours sur les reuolutions de globe». aceea se confundă cu înseşi perspectivele eternităţii. MEHEDINŢI dată. Parcă din nou navw: pEî al lui Heraclit în chipul u"nei evol~tii v_eş_?ic "creatoare" deschide planetei noastre o nesfârşită persp~ctlva de progres. dar mintea nici nu le mai poate concepe. după unele analogii scoase din radioactivitate. arătându-ne mai pe aproape armoniile lumii fizice. de la lumea pitică a lui Homer. întemeiată pe răcirea globurilor turnate înadins. nu numai la noi. Căci de-am încerca "să le preţuim în «unităţi ordinare». iar dedesubt. ca să slujască în viaţa de toate zilele trebuie să fie nu numai o impresie trecătoare. Azi. care apar ca un vesnic izvor de pesimism. iar popularitatea lui Carlyle e o ajuns acum aproape deplină.). 1 000 după Hristos . la aceeaşi liniştitoare concepţie am ajuns şi în ce priveşte . timpul cosmic.cap. pe care nici o împrejurare din af~ră să n-o poată clătina durabil. De atunci însă.riciu c~ nepu~inţă de înlăturat: binele e răsplătit cu rau. a înseninat sufletul omen:sc: dându-i iarăşi ceva din liniştea filosofiei din antichitate. izvorâtă din felul cum se răsfrâng în mintea noastră armoniile lumii fizice ci o reală convingere lăuntrică. desvoltarea grandioasă a ştiinţelor naturale. pe care ne-o dă minunata ştiinţă a epocii noastre.

MEHEDINŢI privim deci spre colţul de umbră al sufletului omenesc. Ea trebuie să se fi născut tocmai din observarea că numai prin discreţie poţi. 1 Cam de acest fel ni se pare şi judecata celor ce săvârşesc o facere de bine. Aşa ne sfătuieşte de altfel şi zicătoarea populară: «fă binele şi-1 aruncă în mare». celor neprihăniţi cu duhul (cum sunt de obicei oamenii din popor). suntem noi înşine. el bagă capul în nisip. 29). vede că sunt atâtea şi atâtea grade. p. care să-i urmărească în veci. binele primit de la altul e tot aşa de firesc ca mireasma unei flori. Istoria ne arată nenumărate cazuri. Machiavel de asemenea relevă nerecunoştinţa faţă de Scipio (l. Gum să ne explicăm acest întristător fenomen? Mai întâi. Dimpotrivă. Şi mai nu este istoric de seamă. Cine priveşte însă mai de aproape realitatea.fără să le vină în minte că binefacerea lor a trecut. de aci nu unnează însă că omul superior trebuie să înceteze de a face binele. pe care o respirăm trecând pe lângă grădina cuiva. mărturiseşte că «Spartanii au privit ca duş­ mani de moarte tocmai pe cetăţenii care le făcuseră mai mult bine». de pauperism intelectual şi moral. la te. ci e răsplătită. dovedeşte că are o foarte superficială pricepere a sufletului omenesc. Negaţiunea datoriei către binefăcător este atunci deplină.. '!nsă cu rău! Antinomia pare atunci desăvârşită. Mult mai greu e cazul. la rândul său. iar în strâmtul cerc al conştiinţei celui ce o primise.. logica stringentă a nerecunoştinţei îndeamnă pe mişel să plătească binele tocmai cu rău. cu toată aplecarea lui spre îngăduinţă. Macaulay. fără nici o teamă de urmări. Oricum ar fi. de asemenea. amintirea acelui moment abia dacă s-a mai ivit vreodată . "o grădina de om". De aceea şi caută să se scape de ea.umească întâmplării care i-a scos înainte aroma binecuvântată a unei flori atât de alese. din contra cât mai în taină. Cum să ne-o explicăm? O motivare ar fi aceasta: Sentimentul recunoştinţei deşteaptă . Tucidide. egoişti şi vulgari. fără cel mai mic răsunet în cugetul sau simţirea altora. cu cât ne-a costat o cheltuială mai mare de energie. deoarece. 277). în circumstanţe asemănă­ toare.. încât toate formele de uitare sunt cu putinţă.. A întâlnit.e aşa. precum şi îndividualităţilor în adevăr alese. iar forma cea mai obişnuită e negaţi unea: omul vulgar crede că se poate ascunde în dosul nerecunoştinţei. Pentru omul superior.E binele e răsplătit uneori cu rău. Iar cel ce aşteaptă numaidecât recunoştinţă de la alţii. Cu drept cuvânt observă Spinoza în teorema LXXI.338 Să S. Ca şi struţul. Până şi oameni de ştiinţă exactă. pune în gura lui Pericle aceste amare cuvinte: «a fi urât şi povară lumii e soarta tuturor celor ce cârmuiesc pe alţii» spre binele lor. fiindcă el a pricinuit celor dimprejur mai multe sacrificii! Vambery3 povesteşte undeva (Voyage dans l'Asie centrale) un amănunt curios: la unii turcomani e obiceiul ca cel ce dă bani cu împrumut să lase zapisul tot la datornic. Căci ceea ce numim noi faptă bună e adeseori numai o impresie personală. recunoştinţa e subordonare. . şi ei ar face binele cu aceeaşi firească lipsă de interes.iar liberi cu adevărat nu se pot simţi decât cei ce se simt sufleteşte egali. cap.scăpa din cleştele antinomiei care te c ~reală c . că <<numai oamenii liberi sunt plini de recunoştinţti unii faţă de alţii" . şi pe această cale i se pare mişelului că şi-a câştigat cu desăvârşire libertatea. Pentru aceştia. după cum e bucuros să se plece deasupra trandafirului şi să mulţ. iar când Ia vulgaritate se mai adaugă şi rafinarea. Cel dintâi care preţuieşte actul nostru de generozitate. Vorbind despre Greci. ca în dosul unui scut. care să nu fi relevat această neagră parte a sufletului omenesc. melia acestei antinomii ni se pare că stă o mare parte de iluzie. Nu însă totdeauna. -Pentru astfel de oameni. n-au pregetat să afirme cu tărie că <<sunt unele suflete urîcioase pentru care dreptul la ingratitudine e cea mai scumpă dintre toate libertăţile» Wernîeres pensees. un jug şi deci o apăsare. ca potolitul Poincare. adevărat că CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 339 Cu uitarea aşadar ar fi uşor să ne împăcăm. după cum legea contradicţiei cere calomniatorului să afirme despre cineva tocmai însuşirea contrară calităţilor sale bune. când binefacerea nu e trecută cu vederea. Altfel stă lucrul cu cei mediocri..de obicei în sufletul datornicului ideea de subordonare. şi-1 preţuim cu atât mai mult. sentimentul recunoştin­ ţei e deci spontan şi deplin. Pentru ce? a întrebat că­ lătoruL Fiindcă cel ce s-a împrumutat trebuie doar să poarte de grijă pentru plăti rea datoriei . poate oricine să le facă bine făţiş. poate. Celor mediocri. Îşi închipuiesc că au lăsat în mâna debitorului lor moral un zapis. ca umbra peste valuri. cum se zice. că tocmai "fiul pierdut" e adeseori privit cu mai multă părtinire. iar mai tâniu împrejurarea absurdă. a primit într-o formă ori alta un sprijin moral ori chiar material şi e fericit să recunoască în faţa oricui această faptă.. Aceasta credem că este explicarea cea mai apropiată de adevăr. atunci. Aşa se explică în parte dragostea timpurie a părinţilor pentru copii.

îţi trebme ŞI mult _?O: roc. Pentru ce!. Nietzsche mărturiseşte că <•cel mai mqre bine al vieţii e să ne simţim una cu un suflet mare. vinul lor e gata a se preface oţet. să urmărim cu dreptate şirul ideilor· sale. departe de a zice ca scepticul Horaţiu: nil admirari 5 . dar de un preţ secundaJ. nu\ începi cu treptele de jos ale merit ului. nu ~în a alt?ra. Păzeşte-te însă să . după cum nici cea mai grozavă ca~astr?făy nu poat~ schimba esenţa aurului. lunecă pe x:~simyite spre despotism şi tinde a se izola faţă de lume. Iar dacă o rază de admiraţie se rătăceş­ te cumva asupra lor. Între oamenii care stau pe planul întâi al unei epoci sunt trepte şi trepte de superioritate. ŞI chiar ~upa cea m~m urata dezamăgire. şi oricare ar fi exphcarea contraZlcerii amintite. în fiecare clipă.. pa• re-se. dacă vrei să te opreşti la sentimentul cinstit al respectului sincer. la ce te-ar supăr~ admiraţia cuiva. de câte ori. oricum l-ar răsplăt~ lu. şi chiar a simulacrului prieteniei. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI pândeşte. ce vicleană e închipuirea de sine! Şi ce uşor poate să se creadă Apollo chiar cel ce poartă urechile unui faun . admiraţia ce li s-a acordat e gata să se întoarcă asupra celor dimprejur în chip de jignire şi nedreaptă asprime. Prin urmare.sen. Pcntm astfel de făpturi. Iar cel ce se crede puternic. Roteşte-ţi aşadar ochii în uni-vers. antinomia mai sus-pomemtă e ~ iluzie. · Pornirea admirativă faţă de cmeva deşteapta m acela . nea. nu uita !nsă ŞI vechml sfat: cave canem 4 . ca să nu nimereşti în calea vieţii creaturi de acestea. Aceasta pare şi mai ciudată.ne~. dar ce greu e de urmat ~ceastă pov.rur fumul de tă­ mâie al linguşirii. . Doar sine:. e gata să înceapă din nou a face bmele.logică şi în această absurditate. Cei ce ajung la situaţii sociale eri vue se Izolează de. Da. binele e totdeauna cu putinţă şi totdeauna ~bligator pentru omul în adevăr superior. • :341 jeliile n-o mai pot crăpa câtuşi de puţin. mcat chiar cea mai mare mişelie nu-l mai poate tulbura durabiL Cel ce pune criteriul valorilor în judecat~ sa I?ro~rie. ai _de a face cu făpturi de rând.aţă! Că:i. Cât era de ursuz şi încrezut. urmarea va fi aproape invariabil: nemulţu­ mire. ca cele datorate sulimanului. însă pătate de unele infirmităţi intelectuale ori morale. . Ceea ce m se pare rau. ase~~. îndată ce zgomotul VIJCliei a trecut. . Dar şi faţă de această antinomie e un leac.340 S.De aci pri11 mejdia de a recunoaşte în chip admirativ suveranitatea intelectuală a cuiva. care se intoarce tot asupra sufletulm dn~ care a isvorat fără să poată atinge armonia interioară a omulm superior. când vezi că chiar Intre cei cu însuşiri intelectuale de seama sunt unii cu totul lipsiţi de armonia superioară pe care o J1Ull_lim bună­ tate de caracter! Pe lângă experienţa vieţii. Căci. O. . . chiar dacă 1-ar zdrum1ca pana la atomn atomilor. · Dar de aci nu urmează deloc. fără să treci la colachie şi servilitate. bine primit de mai toţi cei ce se joacă de-a suveranitatea.Sunt lacrimile curtezanei care turbează de necaz. Oricum ar fi insă realitatea.. ştiinţifică sau artistică. că trebuie să stârpim din sufletul.. la drept vorbind. de mare capacitatea lui de a admira.. Suverana se IZOlează. Uşor de zis. e \ do~r o actiune străină. care sa-ţi întindă paharul ingratitudinii. cladi o mai poate deschide iarăşi. nostru pornirea spre admiraţie. care îi ascund sluţenia reală. Sunt unele personalităţi de o reală mărime. s~ poate încinge cu liniştea ca cu o hamă. a fi admirate e o nevoie. Prin urmare. în sufletul său fapta bună lasă un simţ de atâta armon_Ie. după cum nu se tulbură în mijlocul mulţimii nevinovata frumuseţe a fecioarei care trece prin lume. dupa cuiTI__"''~~­ pasărea Începe iarăşi cantecul ei obişnuit. cât e . binele nu poate fi răsplătit cu rău.. Fă binele deci. când acela nu-ţi cere nimic în schimb! Şi totuşi e oarecare .r se~a lor de laudă nu poate fi potolită. ) ) ** O altă antinomie: admiraţia răsplătită cu dispreţ.: sau chiar valori superioare într-o direcţie. . Uşa care mai înainte se deschidea la orice a_diere a pr!e~~Ie~. acuma se închide. aşa ca mei v1V . Căci. ca într-o patrie a cugetului şi ca într-un adăpost al ceasurilor tulburi». de câte ori îşi desface înaintea oglinzii podoabele false. . pune . Aceastea sunt mai mult frumuseţi de faţadă. săvârşind o faptă meritor_ie. Şi de aceea. Acestea de obicei sunt atât de absorbite de menirea lor socială. Ci din contra. fără să se gândească măcar că e frumoasă. Sunt apoi valori reale. încât admiraţia altora nu le tulbură judecata. . şi admiră cât de mult şi cât mai multe. gelozie şi chiar dispreţ.tlmentul puterii. cum să deosebeşti pe oamenii de rând de cei cu suflet m adeva~ ales.un prinos. vom zice dimpotrivă: atât preţuieşte fiecare om. Cht timp singura plată reală e aceea pe care_ ne-o dăm_ nm · 'însine. admiră-i fără nici o teamă. -Pe unii ca aceştia. căci totdeauna le rămâne în suflet amărăciunea lipsei lăuntrice de armonie.

.. Cum să mai fii optimist şi după o astfel de constatare? Este totuşi cu putinţă. '' (Helen Keller). prietenia e şi rămâne pâhă la sfârşitul vieţii un armonios schimb de idei şi de sentimente între două sau mai multe suflete. care umplu traiul nostru de toate zilele.342 S. vorba franţuzească: pas trop de zele6. «Sunt zile de sărbătoare când întâlnim fiinţe care înrâurcsc asupra noastră ca o poezie frumoasă. Poincare şi altor somităţi ale spiritului omenesc. Şi totuşi. Ridică datoria mora. slavă Domnului. egoismul fiind tăiat chiar la rădăcina lui.Iar toa· te acestea le scrie o biată dezmoştenită a vieţii: lipsită de grai. şi o ascultăm cu alte urechi. •des dispositions tres proches a rompre avec nous et a deuenir notre ennemi 8 "... ca este un ma re ferment de energie. şi admiraţia rămâne un sentiment de liniştită contemplaţie. oameni a • căror atingere de mână ne umple de o simpatie negrăită. Dă Cezarului ce este al Cezarului. De la orbul care a cântat Troia şi până la Goethe sunt destui spre care să-ţi îndrepţi ochii. şi mai ales nu oricine e vrednic să fie admirat. făpturi bogate la suflet care împărtăşesc inimii noastre nerăbdătoare o minunată linişte . e o chibzuinţă elementară pentru cine atinge acest grad de obiectivitate. Ar fi trebuit de la început să-şi acopere faţa cu toga. pe nesfârşita linie a secolelor ce au să vină? Şi cum să sfarămi farmecul acestei treceri prin existenţă. Scylla şi Charybda fiecărei vieţi omeneşti nu e în mijlocul valurilor. Observarea lui La Bruyere despre nestatornicia prieteniei. Şi. nu-ţi coborî sufletul la nivelul slăbiciu­ nii altora. trebuia să fie sigur că nu· din mulţimea anonimă se va ridica pumnalul. admiraţia e un sentiment sporadic. Îndată însă ce te cobori la valori secundare. de văz şi de auz. La Bruyere o spune făţiş: <<Disons hardiment une chose triste et douloureuse a imaginer: il n)· a personne au monde.peste ţinta pe care o urmăreşti cu gândulla un viitor pe car:e ştii bine că nu-l vei apuca? Dimpotrivă. Căci dacă ai în adevăr un scop impersonal în viaţă. Prietenia însă e un sentiment foarte firesc şi obişnuit.. MEHEDINŢI criteriul valorilor atât de sus. dovedeşte că nu observase destul mecanica spiritului omenesc. qui n'en ait en soi. qui nous goute. cu toată genialitatea lui. pe care imperfecţiunea -~---altor suflete n-o poate tulbura. şi traiul altora proiectat . credem că în genere nu are valoare decât pentru relaţiile banale. Iar pe această cale. ci totdeauna aproape. Pasteur.e temperat de o reală putere de abstracţiune. si bien liee avec nous de societe et de bienviellance. ca şi când aceea ar fi cea din urmă zi a vieţii sale. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 343 Şi tocmai aci pare că stă cel mai mare izvor de nefericire în viaţă. câştigă dintr-odată un adânc înţeles . o grozavă fatalitate pândeşte şi legăturile prieteniei.. dar care a fost scoasă din întuneric tocmai prin minunile pe care le poate săvârşi. Iar Caesar. lă la nivelul sufletului tău. ai un mijloc aproape sigur ca să descoperi pe cei fără prihană: e smerenia. pe care 1ipsa de preciziune a limbii le botează cu frumosul nume de amiciţie. ci tocmai de la prieteni. să trăiască în . Ncastâmpărul. ai de unde alege.. ia seama: ţine mereu în evidenţă linia care desparte în fizionomia lor lumina de umbră şi. spre a le schimba în duşmănie! Biografiile arată că cele mai mari nedreptăţi nu-ţi vin de obicei de la duşmani. la urma urmei. De aci modestia care stă atât de bine lui Darwin. Omul cu adevărat superior pricepe relativitatea tuturor valorilor şi e impersonal chiar faţă de sine însuşi. E cunoscută apoi observarea că duşmăniile cele mai mari se nasc de obicei între cei ce au fost odiniom·ă prieteni. întoarce spatele către vânt şi apucă spre dreapta.. por l'attachement a son interet. Iar cu .. qui nous fait mille offres de seruices et qui nous -----sert quelquefois. Nu oricine poate admira. când a zis: tu quoque7 . " . qui nous râme. legea antinomiilor cere ca şi acest dumnezeiesc sentiment să fie uneori răsplătit tocmai prin contrariul său: duşmănia. prietenia c· .. încât să fii sigur că în grâul tău nu s-a strecurat nici un fir de neghină. amărăciunea şi chinul. dar păstrează pentru tine toată libertatea sufletească de a judeca liber şi umbrele fiecărei figuri. «Spre dreapta . îi poţi admira fără teamă. atunci ce preţuieşte şi traiul tău. La cartea corăbierilor stă scris: pentru a scăpa de vârtej. Chiar în vieţi ca a lui Goethe şi Schiller. Cu toate acestea.fiecare zi. cum ziceam. Din contra. Iar când e vorba de contemporani. Căci nimic nu e mai necesar sufletului omenesc decât prie- ' tenia. pier ca nişte visuri rele şi ne trezim că vedem cu alţi ochi frumuseţea şi armonia lui Dumnezeu. Pe unii ca aceştia..astfel de lozincă. care ne-au urmărit. ridicând ceea ce este secundar .asta e siguranţa faţă de toate vârtejurile care se pot naşte din relaţiile cu oamenii.rădăcina tuturor relelor» . Pumnalul lui Brutus e un simbol. Fonnele seci. în sufletele unde «egoismul . *** Dar. după cum şi furia vântului rămâne cu totul neputincioasă în urma celui ce se ţine la cuvenita depăr­ tare de drumul ştiut al ciclonului.

·~ . :. VI~aJmaşu N dau 1r 1 are în viaţă e să ai alături te t asupra ţmtei finale. larn:ta pe care o fac vrăbiile în praful drumului nu se mai aude şi nici nu se zăreşte măcar.. Fără parte rămâne astfel numai cel ce scrisese Le genie du christianisme. ce pu. Nepărtinitor în admiraţie. . . 1 ...:tliance. omul imparţial nu poate fi niciodată nedreptăţit. este asigurată.de torul n-are parte». • ~ mei asta nu e spre pa d ~ .cwl. CI _c teca oricărei vieţi omeneşti. .. . sufletul celui drept se opreşte ca limba unei cumpene în punctul echilibrului desăvârşit... · t · si dusmănie e la ursi cum n-ar fi. . ·IŞld.. om de seamă pentru francezi e faimosul scrib Barere..destule nu~ . . arătat de justiţia imanentă.CIVIL IZAŢIE ŞI CULTURĂ S. capătă un fel de suveranitate ca a vulturului ce pluteşte deasupra tuturor vânturilor.~al aparenta. de ce duşmanii se unesc câteodată tocmai în prigonirea omului drept. . nu mai e nicăieri în jurul pământului nici vară. . a vraJ.le. loc 1mpreJuru s ' · . Numai vinurile slabe a căror anuclţlC a fost un f~l de me~t e învechesc cu atât devin şi se prefac în oţet.~ . ' . ci acelaşi rece şi liniştit senin. împăratul uită şi el pe camaradul său din tinereţe şi aduce lângă sine pe lipsitul de caracter Talleyrand unealta de mai târziu a Bourbonilor. . lun. mângâiecă a celor pc care ŞI I-~ luat _drep~ Pb.cărei aplic~rev se :e~~~~ . Cazul lui Chateaubriand e caracteristic. depprietenii ideale.run . .l su ~ u . Pentru astfel de exemplare omeneşti. orocu ~e .once . vom ztce. . un~e Ilntră Şl pt~ ~~ nic:~t= vointa iar aceştia au despre lume o itiVJ. ărtinitori 'un anţe :şi destulă lepădam de SIInel. 1 nedrept. tie în loc de a predica De a ceea • ca ŞI pentru a. reprezentare quaSI·SUl~amc_a. . Memoriile lui Saint-Simon cuprind iarăşi nenumărate dovezi cât de • nesuferit poate ajunge nepărtinitorul înaintea celui ce are puterea şi vrea ca toată lumea să trăiască şi să moară după toanele sale. no b'l 1 e. . . care nu se va lua de la dânsuJ"_ cum scrie la Evanghelie. cum încetează şi larma vrăbiilor in regiunea unde zboară liniştit pasărea lui Zeus. a cărui nepilduită mişelie a fost aşa de magistral zugrăvită de Macaulay.IŞI poate ~~chJp~ .cu t~a ~ractică e m'ai . . cii se_p~r: lu. . b'to.tar:ea» . Nedreptatea oamenilor nu poate atinge decât pe acela care stă în regiunile inferioare ale vieţii de părtinire.. cu ca sd . Prin u:mare :. b · · ·odată imputa te decât Cât despre decepţii._e~ e «reprezen~ . şi s~ tafaţă. . păgubas decât hoţ. atârnă mai întâi de altitudine.A v . gatasrnr .. încetează îndată orişice nedreptate. . ă. căci e mai onor a 1 s ·' .. f fl t l calde mai mare decât toate ace1e mulţumirea de a-ţi Sim. .Meteorologia. Alungarea lui Aristide din Atena este un exemplu clasic9 .n:u1 m âm lă însă tocmai dimpo. ·. fiindcă fusese nepărtinitor.mbraţCIŞ~a~. MEHEDINŢI 344 ~ . La înec. . . De aceea.-. Sdee lon:ice/spre latura practică a . dreptate să fie ascultat 1 · În adevăr.ai aştept~ ca o. ~m co .autoritar şi :mai :restrâns. Nu mai vorbim de epocile agitate. Daca~ prietenii ÎI dau msuc 1 1 · în a evar spormc.şapte mii de metri în sus. Când soseşte la cârmă Bonaparte..dmt:_~e ~~i~ ~~~~t aju~ge decât aceia ma urmei ~u. Morala e şi ea într-un fei ·chestie de altitudine. cu atata omu e ac.Lui. nepărtinitorul e mai greu de suportat chiar şi decât un vrăjmaş.· putul revoluţiei. mira. cu cât sufletul sau e un Izvor n: etenie. . **** Mai pomenim în sfârşit o antinornie a . l'·t· ~ E· observarea aproape generala ca «n p ales m vmţa po I Ica. · . aci. sunt d e tO os omu ~~I . · J ea CU . Cele nobi.. Nu numai pne I. Se înţelege că acesta e numai un fel de a vorbi. Căci ce înseamnă la urma urmei a fi nepărti­ nitor? Înseamnă o afirmare atât de puternică a judecăţii cinstite.ci :acCia a car~ s apa . fireşte. ectitudine mai mare şi-1 ţm deş0 11 fleţire şi avân_t.!e. usesiunea lui. ca şi în dispreţ. .toţi. e ma1.a~ca tzontul constiinţei sale e mai .Aşa se explică . 1.asa. "'. De la vreo . . ele nu _te ~ m~. Z . . se ştie.n~... . rea l e .rezistenţă il Jr:_tarata.ŞI e .când ~contemplatlvul . . tnv . nici iarnă. ) 345 . trec şi aceştia peste loialitatea şi serviciile lui Chateaubriand. Iar când vine.. · dusmani ţi le trimit în de gheaţă pe ca~~ pse~d~r~f~:~~~~ud~!~reţ~lui liniştit.. atunci imparţialitatea ajunge aproape o vină. e îndreaptă nu oamenu contemp av. De la această depărtare. n-' . Pen~r~ ce n-a o serv~ie~eni~ În orice caz. . acelea tre ~I.d vorbeste La Bruyere.sta aproape.I . } avu pentrU•CC VO UO . . ' mai bogat de pricu atât mai mare. rândul Bourbonilor. · . şi câteva duşmann reale. În realitate. el cade. ntra ' că valoarea cmva neîncrederea şi izolarea. .. -Ins~~în noroml me\ Itab!l pe po · · ten·I· ci si dusman11 Pese . e faret"n atât de scăzut încât e ca dacă nu o deplină absurditate. căci el îşi face de la început <<partea cea bună.i ant_inor. firesc -sa Ie . . uitând pentru un timp vrăjmăşia reciprocă. ŞI acel «tnte_ret". ··!Re . De la înălţimea nepăr­ tinirii în sus.de . m . în sfârşit.~dn:~~ul calitatea sufleteascelui ce le are. încât cel ce simte în sine această lumină. punându-i înainte pe Fouche (fostul instrument al lui Napoleon). căutat şi chivarfic~. partid şi alte variante ale interesului particular. devine.l a~ fii. .. facţiune.. .ş:~~ . gubă. la fund. adică de club. iar ~ .~ii •.

.optimismul mi se pare ~n p~stu lat al întregii culturi moderne. · Prin urmare. şi dreptatea. ' De aceea. e aceea care. după cum încrederea sănătate e un postulat al stiintei moderne încrederea în bine . adevă:ui. cercetările din urmă asupra secreţiunii unor anume glande ·ne deprind cu ideea schimbării experimentale a sexului vieţ. pe care ni-l facem noi înşine. un lucru e sigur: cele câteva mii de ani de viaţă istoridt de până acum. sunt ca şi nimic faţâ de evoluţia viitoare ~ omenirii. După ce ne-am deprins cu idee~ transformării corpurilor simple (vechiul vis al alchimistilorl. la drept vorbind· iluzii izvorâte dintr-o măsură prea de rând a judecăţilor noas~re despre viaţă. optimismul devine astfel din ce în ce mai mult o credinţă generală. în taina cea mai adâncă a nopţii. arătându-ne modificarea vieţii sufle:-:-·teşti în raport cu anume altoiri. · nesc? Oriunde va fi.'t~­ _. Izvoarele de energie sporesc. Adevărata distincţiune s: manifestă la acei a căror cugetare sănătoasă unnăreşte nu numai 347 adevărul. ci şi ·în lumea morală. când «umorismul organic» începe a fi cunoscut. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Asadar.are cu totul altul: fierea sufletească e dovadă nu de supenontate. izvorăşte din sufletul nostru. Prin urmare. az1 e realitate.chL Azi. după cum şi singurul bine mai trainic este iarăşi acela. poate trăi deplin fericit.. meliora sequor 10 : aceasta e legea viitorului. smgura rău ta te ce ne poate întâmpina în \·iaţă. şi binele. Răule totdeauna rău. video meliora. .ui­ toarelor! Aceleaşi cercetări. ·.m sep. tot asa cum cei ce suferă de neajunsuri fizice rămân în urma cm~voiuh~i unei ostiri.ii omeneşti de peste câteva s~cole. ~u voie ori fără voie. căderile şi scăderile contemporanilor de rând . şi va fi ispăşit cu siguranţă. Sprijinit pe ştiinţa şi conştiinţa veacului.. Iar cine se fmpăr­ tăşeşte cu adevărat din roadele culturii şi ajunge la un real echilibru sufletesc. simţindu-se şi el o undă de armonie în nenumăratele ondulări ale veşniciei.. Binele real aduce totdeauna bine. iar psihologia mergea încă legata la o. acţiunea este egală cu reacţiunea. necum opri din drumul tău spre progres.~. C_eea ce acu·ma zece-douăzeci de ani ni se părea roman.i . va spori desigur şi frumuseţea. Si aYem cuvânt să credem că morala şchioapă a antmomulor va ră~ânea din ce în ce mai mult în umbră. De la minuni fizice am trecut la minuni fiziologice. . . Părerea lui Schoper:-hau~r că "cei fără fiere sunt proşti" e o eroare din vremea :ând b1?log~~ abia pipăia drumul. nu numai în lumea fizică.346 S. toate antinomiile înşirate până aci sunt.nu te pot nici măcar tulbura. . ( "- (· în .pentru cel ce l-a să­ vârşit. Dimpotrivă. Progresul omenirii ne îndreaptă pas cu pas spre o armonie şi un echilibru tot mai ~e~ ·săvârşit. :\ici cea mai puternică imaginaţie nu ne-ar putea zugravi azi priveliştea vieţ. CI de boală şi prin urmare de inferioritate. sporeşte armoma trupeasca Şi sut1etească. Cei cu scăderi mm~ale vor pieri ori vorrămâneîndărătul omemrii. Unde va fi hotarul progresulm ome. chiar dacă făptuitorul l~ar fi făcut singur.. . cu cât sufletul omenesc va vedea mai limpede în sine şi împrejurul său. Iar dacă ai în suflet o largă perspectivă de timp şi de spaţiu. par a ne deschide calea sp~e adevărate minuni psihologice. dar îl şi pot împerechea într-o unitate armonică cu binele si frumusetea.

În contextul de faţă interese~ză. după cum însuşi lasă să se înţeleagă. Sturdza (1833-1914) om politic şi istmic. A. sunt reale. devenind una din bazele teoretice pentru planurile expansioniste ale cercurilor agresive din Germania. 3. Ratzel a pus bazele geopoliticii. A fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal intre anii 1892-1908 şi prim-ministru în patru guverne. Sturdza a sprijinit activitatea Academiei Române. Această doctrină avea menirea de a. Rostirea discursului amânat-o cu cimi ani din pricina razboiului. scoate în evidenţă importanţa factorilor geografici (a aşezării.. operă prin care Fr. în legătură cu geopolitica.' NOTE ) SECŢIUNEA ÎNT ~-~~~--------~~---- CARACTERIZAREA ETNOGRAFICĂ A UNUI POPOR PRIN l\IUNCĂ . Meritele istoricului şi omului de ştiinţă pe care i le evidenţiază succesorul său la fotoliu academic. A scris numeroase studii istorice şi numismatice şi a contribuit mult la îmbogăţirea colecţiilor' s'usţinând îndeosebi colecţia . Geografia politică (1897). Dimitrie A. iar între 1882-1884 chiar preşedinte al celei mai inalte instituţii culturale a ţării. născut la Roman. Simion Mehedinţi a fost ales membru titular al Academiei Române în 1915. a dimensiunilor şi a hotarelor) asupra vieţii unui stat. D. nu atât . 2.Acte şi documente relative Ia istoria renaşterii României". Ea a degenerat rapid.'ŞI UNELTELE SALE 1. secretar. dar ca figură politică n-a rămas prin vreo faptă mare. fiind timp indelungat .

CIVILIZATIE ŞI CULTURA 351 "primitiv" o insatisfacţie care abia in ultimul timp s-a generalizat intre (vezi l\LF. 21. Ultimele rânduri conţin faţă de ediţia întâi câteva modificări. timpuriu. 4.'i.).:rn al muncii iergonomia). sâ dai f!ecdruia cei se cuvint'). cum se va vedea în Coordonate etnografice. Nici acest cuvânt nu este cel mai poLri\·it. Afirmaţie izvorât. 10. Prin "primitivi" Mehedinţi înţelegea "primii oameni". rozete. 402.. apărut în revista "Albina". cu titlul ei complet: Altă ·şcoala muncii (ediţia întâi: 1919).ă din recunoscuta sobnetute a autorului. numerele 48-49. adică: t~ă trăieşti cinstit. Venus din Milo.' 350 S. Diorama a fost introdusă în muzeistica mondială de biologul roml'm 'Grigore Antipa. Un punct de vedere diferit. Afirmaţia se justifică numai prin dorinţa de a îndrepta discuţia pe terenul faptelor etnografice. El nu a .real un sistem de geopolitică. 14. Citatul este dinAb Urbe condita (De la rundarea Romei). este pusă de savantul român sub semnul dt>termin<1rii acestui f!::momen de procesul foarte complex al muncii... 1968). A Sturdza. Principal?. retroactiv.. G (pp . Uşurarea efortului prin crearea unei plăcute ambianţe sonore la locul de muncă. din care cităm: "asigurând cât mai multe păei regionale. moştenit deJa strămoşii săi din ţinutl. 16. al lui Alecu Russo. Ca dans de petrecere.· Etnografie în 1909. Editura pentru literatură.cord cu sine însuşi.tt):)-474i şi nr. geopolitică" (Trilogii. Ideea sincretismului originar al artelor. Furca dr tors. în timpul exilului de la Soveja (1846). Unul din cele trei principii ale dreptului roman (honeste vivere.. ~~~~9.. 168-174 . 196\:l. De-aco. cel ce a scris Cântarea României şi care. 6. Vestită mai ales prin eleganţa faţadei (frânghii. 12.e încdul cu !neNul în artă". . 17. 1969. ea nu figurează in . ed. Cum însă în timpurile noastr~nu mai există populaţii care să stea pe aceeaşi treaptă de evoluţie cu cei dintâi oameni.. 18. 110î.. New York: Frec Press. Tiu: Cuncept of'the Primitive. casa a fost adusă în Muzeul dt. ( 1861-1946 ). des întâlnit în paginile de faţă. înălţată în satul Ceauru (Gorj) pe la 1875-1876. însă omul de ştiinţă român a trăit faţă de termenul .jocul se pref. 13. nr. Mehedinţi a promovat unele idei geopolitice în parte din studiile sale. În traducere: . A.cu. Discipol al lui Ratzel. Este vorba d•: Muzeul Naţional de Etnografie şi Artă din Bucureşti. "Inerţia tradiţiei". 9.are geo~conomică şi. fuzionat într-o vreme cu Muzeul iar în prezent Muzeul Tăxanului Român. Editura pentru literatm·ă. 24.o a ajuns în America de Sud. Pentru grafia Rusu ori Russu vor mai pleda ulterior Const. Angele5cu. precum şi înElogiul folclorului românesc (antologie de Octav Păun).. Reprospecialişti c c .te o constatare fâcut<'\ şi de cei ce se ocupă de studiul ştiinţific mod. a cărei expresivitat. 6 (pp. chiar într-o uzină. devenit ap01 Muzeul de Artă Populară al R S. Milicescu)... Trimiterea are în vc:lere articolul lui D. Doina. 441-450.. adică opusă direcţiei în care s-a dezvoltat geopolitica germană: planeta cu fatalitătile ei fizice. Viziunea sa asupra relaţiilor interstatale a fost una pacifistă. 660-664). 5. publicat în "Convorbir·i iiterar·e·'. alterum JWii suum cuique tribuere. adică la biologia umană. MEHEDINŢI poziţia lui D. Constmcţ.\tor. vezi de asemenea Şcoala păcii. A se vedea studiul acestuia.t Orheiului. 22. Altă denumire pentru populaţia baltică a letonilor. Editia :ntâi a discursului cuprinde următoarea notă cu privire la această l~cr~cre: "Prezentată Academiei spre publicare la 30 ianuarie 1920". pp. dezvoltat de Karl Bticlwr. În fapt. . cât aceea a lui S. nu e folosit cu sens peiorativ. p~~­ tru populaţiile contemporane întârziate el preferă cuvântul "sălbatici" (vezi şi p. ci ea wbstitut pentru "primîtiviu. Puşchilă. din. dar acordă mult mai multă atenţie celei de a douH.i\nalele Academiei"). C.ic ţărănească din lemn. nr. să nu lezezi pe altul. Numele nefranţuzit.. 8. 5. În Europa continentală. dar a adus în acest domeniu contribuţii substantiale. · 7. va rezulta de la sine şi pacea generală . acest muzeu a fost întemeiat documentar în 1874. Idealismul exaltat la D. Teoria originii artei pnn JOC şi a jocului ca dibe1·are de energie fusese fundamentată de filosoful englez Herbet·t Spencer (1820-1903 J şi nuanţată de psihologul şi est0ticianul german Karl Groo. carte de pedagogie scrisă de Mehedinţi. p. In prezent ea face parte din patrimoniul Muzeului Satului (Bucureşti). . Mehedinţi. · 11. e>.20 aprilie 1989). dansul este o artă mai complexă. a început a se răspândi în Europa în anii 1910-1913. " p. HH4. vrând-nevrând ne împinge spre colabo. ngTijită de Emilia Şt. ace~ta e un dans totuşi vechi: în secolul al XV-lea îl praclic2u mam·ii din ::lpama. a descoper·it Mioriţa. 16. 20. Mehedinţi nu respinge prima Lt. '1 . Mehedinţi a fost cllla din personalităţile de seamă care i-au încurajat activitatea. pp. AL Dima şi Geo Şerban (vezi Geo Şerban. 1940. Autorul era un tnlentat ccrcdf. dar fără vreo coloratură etică. nota dispare. Lucrarea însă nu a mai văzut lumina tiparului (oricum. voi. aşa cum a creat unul de geografie generalft şi de antropogeografie. 6).păl'Ut insii el<. V (1902). era acela al origimi artei prin muncă. 1246-1250 şi 1281-1284 şi reprodus ulterior în Dela vrancea. în ediţia a doua a discursului. care n!produce insc\ în mic mediul real în care vieţuitoarele respectin! traiesc. R. di. probabil de aceea. 1928. Turcu. de meşterul Antonie Mogoş. prin care autorul a voit să se pună de a. De altfel autorul însuşi. Se referă probabii la procedeu de expunere :l unor forme de viaţă într-un mediu creat artificial. antropo\ogia era redusă pe atunci la antropologia fizică. •. Const. stâlpi cl! caneluri oblice etc. Termenul. pp. Sturdza e de factură morală. 23.Orie. 15. concepe graiul drept o unealtă psihică specifică omului. adică a îngemănării lor primordiale. Ca instituţie independentă. Ashley Montagu.: se bazează nu doar pe mişcarea picioarelor. in România literară. Opere (ediţie . Denumirile de "antropologie socială" si "antropologie culturală" nu intraseră incă în uz. 25. Cât despre tango.

A mcercat să exprime matematic raportul d"nt · t sitate t' ulul . în con. munca şi 9. începând de la tehnica materială până la cele mai fine produse intelectuale. concretizată tocmai în Coordonate etnogr'afice: Ap~i. ~un: indivizi (şi pare că sunt şi neamuri întregi) care din capul locuim r. ome?irii". ca ŞI aceea asupra. · . cât şi în cele mai noi. se sprijină pe ~n. gânditorul român îşi propune să se depărteze.civilizaţiei eskimoşilor. mare sau mic. Cu toate acestea. 11. dimpotrivă. Prin primă esenţialul CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 353 urma~e. spre comparaţie. atitudinea care urma din tratarea culturii era vădit discriminantă: "la cultură. dm latura aceasta mformaţu mru :wecise".352 ) S. de care. atat. întrucât nu exdin poziţia lui Mehcdinţi şi lasă impresia unei apropieri de Spengler. 409. la 13/26 aprilie 1914. arătându-se interesat de oriainea · d · t esk1moşJlor. avand fiecare darurile sale şi putând fiecare contribui 1~ progresul speciei umane" (Trilogii. al .. 1920. COORDONATE ETNOGRAFICE CIVILIZAŢIA ŞI CULTURA 1... adoptar:a de c~tre Mehe. re rea espre a e mea a cu uni.eptăţit savantului "până ce vom căpăta. zele ps1hofizicu. 26.1 se par~ _mdr. dar mai cu seamă înteţirea discuţiilor chiar la noi în ţară: în 1925 avusese loc. Explorator polar. izvorâte din munca sa. ţie malta.ţir:_ut sârbesc la Dunăre. Aprec1erea. Gusta_v. Fără îndoială. ' . A cercetat mai ales Arctica am~nca?a ŞI Groenlanda. Se vede limpede că în 1920 Mehedinţi renunţase la distincţia între civilizaţie şi cultură. E~gramă A= ~rmen de origine medicală. 4. " etc. cât mai cu seamă ( ~ ~u :na1 ~uţm Important) mgemozttatea.unui danez ŞI al une1 eskimose. Ca motto erau mai nimerite cuvintele de pe contrapagina prefeţei.rm popor. Cultura aşadar nu se poate importa de nicăieri. omenirea arată deci posib_llitaţi ~e. . . C~le câteva consideraţii despre ci~ilizaţie şi cultură conţinute acolo dau prilejul unor importante observaţii. Sensul scepticismului trebuie· . progr~s. ci ca o mare asociaţie de unităti etmce comple.antmebce. aptitudinea de a crea 0 civiliz:.. adăugând cel mult de aiurea unele elemente asimilabile. Iar un fapt vrednic de luat aminte e acesta· nu ~u~a~ ~upanle etmce numeroase şi puternice ca gloată sau c~ tehmc~.. dar cu însusiri rare au avut un rol I?semna_t !n. simple. amalgamate haotic. Anexa IL El nu renunţă la viziunea istorică. psiholog german. este clar exprimată: "Peste tot. Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. . 5: Crain~ . 6. . mai exact. Academia Română: Discursuri de recepţiune. 8. Zic ŞI u~ten:'. spre deosebire de civilizaţie ·dar va pă • · punc~ul de v:dere dis?~O:i~ator. un e se mstrmse. . desemnând urmele lăsate. acela zice suma muncii de creare a unui popor. Iar omenirea tr~buie sodotită "nu ca ~uma de umtaţ1 . legat de întreaga luptă de adaptare zilnică a omului cu ţinutul în care trăieşte. cat ŞI m pnVInţa d1stmcţulor biologice dintre om şi speciile apr ·a_te. Cultura este ceva organic.1tatea senzaţiei (legea lui Fechner).rlinţi a unei atitudini sceptice este un ac~~~. 2. care . Cine zice cultură. În ediţia întâi: "Dacă cultura e suma muncii . pe această temă.325). Declinul Occidentului (1918-1922). I?. p. . devine clar că Mehedinţi adoptase încă de atunci dihqtomia civilizaţie-cultură. A se vedea nota 10 la Caracterizarea unui po']Jor prin uneltele sale. XLVII. . dar în timp ce la Spengler istoria era o alternanţă a două forme. ci ea se poate numai crea. ev~luţia. Mai întâi. ci numai la o dezvoltare domoală şi unitară a tuturor formelor de viaţă ale unui popor. pe care în 1914 (Către noua generaţie) o trasa categoric (vezi nota 2 la Coordonate etnografice). . ~ . . în care locuieşte şi populatie de ong1ne romaneasca. la savantul nostru istoria prinde viaţă ca dinamică a raportului de coexistenţă dintre cele două forme.At~t _m Pr:':mţa l~g~tuz:: dintre fenomenele psihice şi cele fiziologiCe. MEHEDINŢI ducem. Mehedinţi va trece prea u~or cu atribmrea celor două ?eterminări de la grup etnic la individ. ori~nar di~ Groenlanda..ă a marca nuanţarea sensulm pe care o aduce cu sine această trecere.x:e•. .aman afară din sfera culturii" (Către noua generatie· 19! 4' p. . I re In ena s :m.. o polemică între G. e altfel. c~rcumstanţa. a pus ba-. acela nu se poate gândi la împrumut de forme exterioare. . . A trăit între 1879-1933. In Coordonate etnografice Mehedinti va păstra pă · 'd pecete t · • lt . ' 7. fi . Şl e Vla.cf. • an1a. eca. 1940. . pe parcurs. . . mai exact a adaptam la medml natural. Dar plurifuncţiOnalitatea unor produse material doved~şte ~oa~e nu atât u. respectiv 410) _3.Fechner (1801-1887). ceea ce lasă loc ipotezei că a fost vo:~~ de o mfluenţa preluata m1hal fără discemăman' t d1'n Germ · d · · D ·• . Autorul se simte chiar el dator cu explicaţii în plus. din ediţia întâi (păstrând sublinierile autorului): Cine zice cultură. Cuvintele acestea nu servesc bine functia de motto. Rădulescu-Motru şi E. Mehedinţi. pe care în discursul de recepţie nu o mai aflăm.ferinţa amintită. 21). de evemmente m sistemul nervos. ~nu:n~ punct de vedere funcţwnalist. cultura este concepţia proprie şi unică a unui popor cu privire la universul material şi moral" (S. 10.':f'he~dor . In ediţia a doua a volumului Către noua generatie (1923) el anuntă o revenire. Conferinţa purta titlul "Rustica natura" ca temei al culturii românesti în veacul al XIX-lea si a fost tinută. CI ŞI altele mai puţin numeroase. implicat în chiar definirea c~~~1zaţ1e1 ~a modalitate specifi~ uma~ă a adaptării. . p. adică la dezvoltarea armonioasă 'a•însusirilor caracteristice ale omului. r~~unle protomorfe. A fos~ fiu. m lucranle sale ulterioare credinta în apt"t d' ·1 1 u Ini e creatoare ale fi • · ' · .a . Lovinescu. ţn traducer~: "Civilizaţia apare ca una din cele mai remarcabile ch1ar m con: para ţie c~ aceea a celor mai avansate naţiuni".n gra~ î?alt de civilizaţie. fă. În ultima sa expresie. nu poate ajunge nimeni pe deplin decât î~ măsura în care are sau nu din naştere însuşiri alese. l-au făcut să revină apariţia volumelor lui Spengler.

mai puţin cunoscut astăzi. care s-a pronunţat în problema respectivă. familie. MEHEDINŢI căutat tot în dorinţa de a da întâietate "dovezilor etnografice". poate şi din cauza limbajului folosit.. cu toate că existenţa unui centru nervos aperceptiv cu localizare fixă nu se mai susţine. 19. 13. p. 33. Derivă de la grecescul "bile". Silur = silurian (a treia etapă a paleozoicului.). (b). de "rândunele de mare". 31. un fel de iţari cu care dacii îşi acopereau picioarele. ci e legată de dezvoltarea îndelungată a creierului. • 24. de o diferenţiere în cadrul fiecărui tip. Fărâmiţarea procesului tehnologic în o mulţime de operaţii mici (reintegrate apoi prin intermediul benzii rulante) permitea folosirea mâinii de lucru mai puţin calificate. sociolog şi filosof german. 27. statistician belgian. acest cuvânt străin dintre paranteze apare şi subliniat: Bohn._33).. Autorul Coordonatelor etnografice stă în această privinţă ca un precursor. adică aceluia în a cărui operă. Adolphe Quetelet (1796-1874).. 17. Taylorism =sistem de organizare a muncii industriale creat la începutul secolului nostru de inginerul american F. şcoală . A detectat în istoria culturală teme mari administraţie. . dar care îndeplinesc funcţii asemănătoare. Cititorul poate aduce ·singur la zi exemplele date şi. în limba germană există. altfel zis: culturale (vezi şi nota 11 la Caracterizarea unui popor . medic franc~z. I d. un alt sistem de organizare a muncii.ca mai jos Blickfeld şi Blickpunkt -ceea ce poate crea ip1presia că ar fi corespondentul cuvântului românesc anterior. în ţara noastră a circulat destul de mult Indicii numerici ai civilizaţiei. Ea este pusă de geneticieni pe seama unui determinism probabilistic. Mehedinţi a păstrat despre ea imaginea unei ştiinţe pur cantitative.354 S. Unealta va fi declanşat desigur un astfel de proces la o anvergură sporită. "mater. Vezi. Mutation. gradul de importanţă.ie" . Mutaţia nu mai este considerată astăzi "un fenomen obscur şi nedeterminat".· ' 21. 14. intra~ dus prima oară în uzinele de automobile Ford. ca în celelalte cazuri similare din originaL 16. se vede clar în ce sens concepţia lui Mehedinţi poate fi considerată funcţionalistă.împărţindu-le apoi pe fiecare în faze. Trăiesc în Asia si în Oceania. Psihologii actuali văd apercepţia ca operaţie de integrare a unei experienţe noi în structurile cognitive anterioare. Ai. unul dintre fondatorii Societăţii de Antropologie din Paris. Franz Miiller-Lyer (1857-1916). ca idee strategică (vezi "Cuvânt introductiv" la prezentul volum. Bohn (Georges) este numele unui biolog. La Mehedinţi însuşi găsim solid fundamentată această idee. clădită în primele patru decenii ale veacului nostru. Taylor. care conţine· entităţi concrete şi nu variabile ·abstracte. ). Cuvântul "îmbrăcare" (cu derivatele lui) provine de la bracca. 128. lucrare foarte răs­ pândită în evul mediu. 15. al III-lea. În sec. Reprezentările grafice pe care le propune lasă de asemenea impresia de naivitate. Rubricând la un lo~ elemente în aparenţă deosebite. drept. Salangane = păsări·.fredo Niceforo (1876-1960). 30. Hilotehnică cu tehnică materială. 29.' . In realitate. · 23. în geologie). 28. statistician. din ale cărei frunze se scot fibre textile şi care se mai cheamă . Este vorba de fordism. 12. poate chiar spori numărul lor. Cuvintele acestea pot sta drept motto la orice tratat de filozofie a ciberneticii. în chip privilegiat. Iar memoria nu este un fenomen de mutaţie. de unde şi impresia dispersării de experţi. 'de difuzionism şi chiar de configu- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 355 raţionalism. Dorinţă legitimă. W. ( C· . Louis-Adolphe Bertillon (1821-1883). 25. Phormium tenax . În traducere din franceză: "Suntem constrânşi a proceda prin tatonare".:ritid. considerat întemeietorul statisticii moderne.aplicării instrumentelor matematice la etnologie trebuie apreciată în sine. Pentru punctul de vedere critic al lui Mehedinţi la adresa taylorismului a se vedea p. l-am grafiat fără subliniere. criminalist şi psiholog italian. ştiinţă relativ recentă a muncii. Discorides Pedanios (sec.cunoscute şi sub numele.. de istorism. medic şi botanist grec. Aspectele pur ştiinţifice din aceste metode au fost însă integrate principiilor ergonomiei. În original. taylorismul viza creşterea productivităţii muncii. Totuşi. Dar la el aflăm de asemenea elemente de morfologism. Meritul lui Mehedinţi e de a fi relevat acest fenomen rămâne neştirbit. în lucrare au fost interpolate şi denumiri dacice de plante. 20. Atras de matematică-încă din şcoală. fiindcă acestea îşi păstrează şi astăzi. care înseamnă "substanţă". de asemenea. ideea .· calităţi în care a predat la Lausanne. A scris Despre mijloacele de vindecare..plantă liliacee.. iar la punctul următor. Bazat pe un control riguros al timpului şi al mişcărilor şi pe folosirea raţională a utilajelor. 26. Dintre lucrările lui. pentru acesta din urmă. putem recunoaşte în stadiu de prefigurare principalele direcţii ale antropologiei mondiale contemporane. '. A lăsat şi importante lucrări de statistică. deşi între timp psihofiziologia a adus într-adevăr "informaţii mai precise" în problemele de mai sus.in de Noua Zeelandă". Creşterea randamentului prin aplicarea metodelor tayloriste şi fordiste reprezintă un scop strict pragmatic. 18. adică partea de jos a corpului. simplu. De aceea el nu a ajuns la nişte metode matematice rafinate. la punctul (a) este vorba de o diferenţiere a uneltelor în tipuri. originar din Asia Mică. mutaţie. ·. Bruxelles şi la Sorbona. 32. concentrând asupra ei resursele principale ale eului.. 22.Hr. De fapt. . Din compararea fazelor ar rezulta direcţia dezvoltării. Cartografierea fenomenelor culturale este un procedeu foarte uzitat de specialiştii de astăzi. ceea ce ne face să-1 alăturăm unei figuri de complexitatea lui Franz Boas. şi nota următoare.

·Limba capitalizează nu numai experienţa pozitivă. se pare că. veseli ~i gata s~re ~ot ce ~eamănă a teatru. dar ŞI eroarea. dans şi muz1ca. 48. 36... găsim---­ cu~ntele: ag:wulture. despre variatia acestor resurse de la o rasă la alta. respectiv material). Starea de reflecţie este o stare împotnva natun1. iar prln civilizaţie (de la cuvrr:tele mrud_r~ "civis".Ie care _e vorba ar trebur să rămână excepţionale. pp. In afară de "dialogul" cu unealta. . pe când ele alcătuiesc în realitate re~a generală. întrebuinţate fiind şi de oamenii culţi. RELIGIA În exemplarul de arhivă (pe care l-am semnala~ în "Nota asupra edi~~ei") Mehedinţi şterge religia. Pârvan. Constatarea. dar şi o idee greşită! 44. 40. ~egulescu. în toate limbile neolatine? Nu-l au ~hiar şi ur:ele din celelalte limbi? În limba engleză.· ' 45. hngvist francez. 154 şi nota noastra nr. . Autorul Atlasului este Jules Gillieron (1854-1926). Refe~ndu-se chiar la pasajul marcat de noi prin prezenta nota. _ 38. 102) un "substrat social" al apariţiei graiului. foarte importantă. formele de exprimare . A coordonat (împreună cu E. în Vasile Pârvan. E vorba de Ernst Mach (1838-1916).S la md01al~ resurse!e :reatoare ale vreunei populaţii de. "civilis" şi "civilitas") "complexul de sentrmente pnvrtoare la raporturile dintre oameni . fizician şi filosof austriac. . Altfel. 39. coment~riile lu1 P. 43. agriculturist. "civitas". 448. . fiindcă el ampli~ fică nu numai o idee bună.pozitivă). model elaborat de . .cri:ninată. · · . 65 la prezenta lucrare). ongmea hmbaJulm mai trebme căutată si în nevoia omului de a comunica cu semenii săi. . . ediţia a cincea. . P. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 357 Totuşi. . 37. El ajunge să înţeleagă prin cultura (dm latmescul "colere") "îngrijirea ce se da lucrurilor si fiintelor s?re a le ame~iora c~litat:a şi a le augmenta cantitatea". pe globul pamantesc. agricultura!". Edmont) Atlasullinguistic al Franţet (1902-1909). . E~itura Acader. 1971. nota 273. Negulescu întreprinde apOI o digresmne etimologică şi istorică. cu derivatele lui. putând fi luată şi ca unsemnal de profilaxie culturală: atenţie la cuvântul rostit şi mai ales la cel scris.S. analiza întreprinsă de Negulescu pe s~ama concepte~o-~ d~ cultur~ ş! ~ivili~aţie sporeşte în chip notabil div~rsitatea de _d:fimţn ŞI determman aphcate acestor concepte. considerat un precursor al lui Einstein.Auguste Cam te! . E o di versitate exegebca ce nu face decât să reflecte. bunăoară. . am adăuga noi. viaţa în comun a oamenilor. Negulescu. 140 şi nota noastră nr. Vorbmd. . ~e~st~ri . As~menea afirmaţii scot cel mai mult în evidenţă partea de convenţwnahtate a distincţiei dintre civilizatie si cultură si a definitiilor re~pective. la capătul căreia constată că cei "cultură" şi "civilizaţie" . În traducere mai apropiată: "inteligenţa noastră a fost turnată în tiparul acţiunii". referitoare la un caz particular si menită a prelungi până la limită exemplul imediat anterior. cu partea de conventionalitate cu tot. Simion Mehedinţi modifică modelul celor trei "stări" ale spiritului uman (teologică metafizică. În sensul adăugirii imediat următoare. spre deosebire de filozofi. II: Destinul omenirii voi.niei R. dar ideea rămâne nedezvoltată. şi să nu fie mtrebumţate decât de oamenii inculţi. . 'în ~cest conte~t. vorbeşte de o penetraţie romană în spaţiul nasiru mamte de Trman.)~ PnleJmta vădit de tezele lm Mehedinţi. S. ci la occidentalizarea carpato-danubienilor (prin intermedml· celţdor ). adică rare. Iniţial: "starea teologică": în exemplarul de arhrvă: "starea magică şi mitologică".·-·-· 356 ) S. creator al geografiei lin~stice.. . arheologii n-au găsit necesar să teoretizeze prea mult distincţia dintre civilizaţie şi cultură. ". p. Editura ştiinţifică. de pilda.. Pare ca au ceva tmeresc ŞI chiar copilăresc în purtarea lor· de aceea. care nu s~ însoţeşt~ c:-x vreo intenţi: dis.. încă de pe vremea lui Burebista: precum şi de meşten zrdan ŞI de oameni de afaceri (vezi Vasile Pârvan Dacia editia citat~. fără ca prin aceasta să se facă vinovat de vre~ co?tradicţie l?gică. (Mai ale~ ţi- 4!. A fost membru de onoare al Academiei Române.n-au avut niciodată sensuri doi termeni exc~usi':e (sp~ritual. MEHEDINŢI 34. De altfel: Mehedinţi însuşi îi va numi pe daci "a'proape l!reştm: mamte d: cre~tmism" (vezi în volumul de faţă p. 112). 84). 503 ş.· dar îi descoperă şi un fir cauzal de esenţă materială: munca cu uneltele. aşa cum îl co~cepuse Comte (teologie meta~zică p~zit~~ vism). O valoroasă intuitie. care completează fraza. Mehedinţi nu numai că îi aplică o corecţie (veZI p. în care au căzut şi alţii. ceea ce a facilitat romanizarea lor de după cucerire (cf. Foarte interesantă idee! Pe baza datelor etnografic-antropologtce. 41. Modelului celor trei stări în evoluţia spiritului uman. în so~ietăti o~gani~ zate" (vezi P. Mehedmţi nu~ Pt. 1972. Radu Vulpe. învăţatul român arăta că: "Oame~i de rasă neagră sunt_ ~e obicei ~oi. . bogăţia şi complexitatea reală a fenomenelor împricina'te.romani. 203). Nu există oare cuvantul «agncultură».R. Negulescu ~brectează: "Dacă ar fi aşa. ideea merită atenţie. Mehedinţi invocase anterior (p. originar din Elveţia. . . dar o susţine prin prezenţa a o multime de mercatores. Substituire motivată mai sus (vezi nota noastră ante-~~­ rioară). Sunt demne de luat în seamă. depăşeşte cadrul de explicare a î~cepu­ tului rătăcirilor magice. 46i Prima obiecţie făcută lui Pârvan rezultă dintr-o neînţelegere.a.P: 1~3). Afirmaţia cu totul ipotetică. mulţi au socotit că rasa neagră este o rasă inferioară. P. · 42: Altă modificare importantă în exemplarul de arhivă (iniţial era: "p'ridvorul religiei"). 458. . . mai încolo p.. Aşa cum arătam şi în prefaţă. Cat pnveşte cealaltă obiecţie. Autorul Geticei se referea nu 1~ romaz:izarea. 35. Mehedinţi însuşi consideră faza magică drept vârstă a rătăcirilor. fără a o scoate însă dm componenţa cultum (v.. V B':cu_r~ş~i. Scrieri inedite. Titlul iniţial al capitolului era: CUGETAREA MAGICA. .sentimente care au făcut mai întâi posibilă şi apoi mai sigiiră mai usoară sau chiar mai plăcută.. Iar omul care gândeşţe este un animal decăzut". r s~a reproşat pe bună dreptate că urmăreş~ evoluţ~a ~entahtăţ~l în totală independenţă faţă de substratul matenal al vreţn omeneşti: Adoptâlld acel model. Dacia. în primul rând tot în pr~cesul muncii.

226). poart~ într-adevăr o pecete etnică. Critica aceasta. Vezi Ars€me. există în viaţa fiecărui popor şi condiţii particulare. Mehedmţ1 precizeaza u_rmatoarele aptitudini ale rasei negre: (a) inteligenţa.~rele­ vat. Important însă ni se pare faptul ~ă aceast~ determinare particulară nu împiedică. E greu de spus cât de edificatoa. . ed. emotionându-se si cerând tot ce vedea si îi făcea plăcere. după dm am petrecuJI la Londra în cercurile înalte. 227). gândirea lor nu putea opera în cadrullogiCn bmare.e sunt aceste experien~ de transplantare a unui individ uman dintr-un mediu social în altul. Mehe_di~ţi. In continuare. mai fluctuantă. sălbaticul ~frican. În principiu. ci ~?mpasiune (vezi Charles Darwin. Dacă tehnica însemnează o uşurare a muncn Şl o mnobilare a vieţii. Editura tineretului. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 359 1933-1934. cit. a IV-a. în depărtare. Nu e noapte în care să nu auzi undeva. Forster afirmă că. Mai. dar că particularităţile respective nu ~oa.viaţă internaţionale".. întemeiată pe evoluţionismul organic. Reflecţie profundă. (c) înzestrarea pentru arta. evoluţionismul organic a cultivat de fapt.cu~ ~. Se are în vedere mişcarea paşoptistă. "forme. fie că această gândire este caracterizată drept "prelogică". 57. ci. doved1tă prin destoinicia africanilor în prelucrarea metalelor. 1890. Nu s~ ştie ?acă nu cumva din rasa neagră vor ieşi cu timpul mai multe genu muzicale decât din cea albă" (Ibidem. · Datoria generaţiei actuale. mdeose?l pentru muzică. natalitatea este mai scăzută în mediul urban decât în cel rural. de mentalitatea oamenilor. în adâncul încrederea în resursele autohtone de creaţie originală. Fenomenul natalităţii depinde de calitatea vieţii.358 S. Mehedinţi şi-a făcut o ţintă de bătaie din "cultura generală" ca sumă de cunoştinţe livreşti. pe lângă unele forme de civilizaţie care sunt "bunuri ale tuturor". spre a-şi formula în cele din urmă un crez optimist (vezi p. Pe de altă parte. ci numai acelora care se întorc împotriva omului. pp. p. Darwm (op. a atins expresia ei cea mai clară în publicistica profesată de Mihai Eminescu. 3). de care poporul respectiv nu se poate desprinde. · 54. p. de la un po~~iliul. MEHEDINŢI neau la părerea asta cei care făceau negoţ cu robi şi voiau să se păstreze mai departe robia. surprinzător de. curs multiplicat. ( ( . Paris. Din cele relatat~ de. El este autorul unui dicton care as târnit multe discuţii: "Mai bine muncă fără carte. (b) îndemânarea practică.~te~na­ tivele· cu alte cuvinte.Nu e nici o îndoială că-i mare neajuns pentru omul care munceşte cu braţele să fie lipsit de lumina cărţii. dar e şi mai mare nenorocire să ceteşti mereu fără să aduci la îndeplinire cele cetite" (Altă creştere: şcoala muncii. sau.. ~ . . Expus la rându-i reproşului de a fi o concepţie antiprogresistă. 228-233). An:tropo. Dar.nu m~i contene~te dm cântare iar numărul mstrumentelor muz1cale dm Mnca e mm mare decât î~ orice stat european. prefaţă la ediţia a patra. Astfel de condiţii particulare cer forme de civilizaţie particulare. Rechizitoriul care urmează trebuie înteles în adevărata lui direcţie: el nu se adresează tuturor efectelor civilizaţiei moderne. a.civilisation. învinuiţi de junimişti (al căror descendent direct Mehedinţi era) de a fi transpus la noi liberalismul occidental şi ceea ce Titu Maiorescu a numit "forme fără fond".~ctive. "Ceasu~ întregi. Mehedinţi nu este refractar la ori~~ î~p:nmu~ de CIvilizatie. Aceste cuvinte aveau în vedere o situatie-limită. Mehedinţi nu conferă altă nuanţă acestei caracterizări? ~upă .geogrU. negrii au găsit e~ singuri mijlocul de a scoate fierul din minereu. 1959. Convingerea sa e că. Călătoria unui naturalist în jurullumu pe bordul vasului Beagle. Iar latura de adevărat progres pe care o recunoaşte civilizaţiei. Dumont. Un logician de reputaţie ca Anton Dum1tnu c~r:~lde­ ră chiar că gândirea aşa-zisă "primitivă" funcţionează pe h. 55. El se exprimă însă neriguros când afirmă că Jemmy Button rămăsese "s~b treapta culturii în care fusese transplantat". sau "mitică". în mai mare măsură decât producţiile materiale. Levi-Stra~ss. precum şi de alţi factori. plăcerea tot a acestora din urmă de a sta în apă etc. savantul român a privit cu simpatie spre aşa-Zişn "pnmibVI .. ele nimic stigmatizant. 49. 1942. obiectiv vorbind. L. iuţeala ~n a pncepe ceva si a se acomoda unei situaţii noi. 63 şi urm. 51. pasibili de acţiune pozitivă printr-o politică socială judi- cioasă. împreună cu alţ1 d01 compatrioţi ai săi între care o femeie nu se de prinseseră a concepe. în lume. p. (S: Mehedinţi. tahitianul încă se purta ca un copil. În alte lucrări.) Adevărul !:3 însă altul" (S. 223) rezultă de fapt că fuegianul. Depopulation et . În privinţa lui O. o parte din <supravieţuitorii ei. a filozofului francez Etienne Bonnot de Condillac (1715-1780). Caracterizarea stării de înapoiere a fuegienilor (populaţie din Ţara de Foc) aparţine lui Darwin şi contine nu dispreţ. pe când unele popoare az~ civilizate au împrumutat metalele. a polinezienilor de a bea apă sărată. Datele stricte arată că în general. Criticii nu au înteles convenţia şi Mehedinţi a fost nevoit să ~evină cu lămuriri suplimentare: . sau "analogică".' nu "poate să rămână o clipă de îndoială că _invenţiuni_l~_sunt ~ine venite şi datoria fiecărui popor este să le armomzeze cond1ţnlor._.aza _Iog~cn po: li valente. constituie temeiul pe care savantul umanist îşi reface elanul..lU:. p. mijloace şi metode de . în ~pirit~ ~u~ei eti~i o?i.). în toate domeniile. de viaţă"'.' Levy-Bruhl şi Cl. p. modernă. dimpotnvă.. au arătat că există într-adevăr anum1te parhculantaţ1 ale gand1n1 arhaic~. dar nici acolo indicele de natalitate nu a coborât vreodată la zero.fia. Afirmaţie exagerată.rtă cu. mai precis. capitolul 6. 50. 137 şi următoarele). Teoretician al "şcolii muncii" şi legiuitor în spiritul ei. fără finalitate practică. sunetul muzicii care adună pe negri la dans.. . 1922. 56. Bucureşti. face ma1 necesara circulaţia universală a valorilor de la o arie culturală la alta. manifestările spirituale. decât carte fără muncă". în oraşe populaţia este mai mobilă. 52. 53. Mehedinţi socoteşte drept înclinaţ{i de acest fel: · deprinderea locuitorilor din pustiuri de a răbda foamea şi setea.

Grigore Tocilescu. Dovadă că savantul era limpezit asupra raportului dintre national si universal în cultură stă şi următorul fragment din cuvântul înainte ("Către cetitori") la volumul de povestiri Oameni de la munte: ".!lltură universală" îm!Jrumută automat ŞI caracterul abstract al sursei. dreptul românilor de a-şi stăpâni teritoriul de astăzi.e~edmţ1. A. pe ~e altă pai1:_e. . este ansamblul lor. Un mare merit în dezvăluirea acestuifapt a avut B. . CI. . MEHEDINŢI 58. întrucât religiilor doctrinare. adică ale moralei. pp. Mehedinţi li se.aci. opuna aceasta nu trebuie să stârnească mirare. structura culturii nu mai este: rehg~e .ştunţa . ~ ~e rema:cat totu~I ca. D. izvorăşte pe ~~ o parte din· intelegerea caracterului asimptotic al înaintării cunoaşteni umane. 6S. · · · · . precum şi în alte lucrări. cultura universală cuprinde valori din orice mediu etnic. conceptul de "c. supra. i se părea o anomalie prezenţa Carpaţilor în mijlocul masei de populaţie românească. şi. adăogând lângă ceea ce este general omenesc şi ceea ce este specific în fiecare naţiune". situându-se deasupra exemplificării. El priveşte continuitatea. Mehedinţi a nutrit o mar~ în~e~ere m _ş nn. în concepţia lui Mehedinţi despre rehgte IŞI dau mta:ru:_e tez~ comteană a evoluţiei stadiale a spiritului uman cu teza kant~an~.. PasaJul este semnificativ pentru inadecvarea între o zdee ŞI exemplt(zca~d~ pe c~re ea le poate primi. ştiintă. cum vădeşte ansamblul paragrafului. 73. sub . Cu îndreptăţirea specialistului în antropogeografie.e arta figurativă la polinezieni.. A se vedea nota 35. poate fi naţională în subiecte şi mijloace.· mitive. este un fapt de ~ultura. . . 60. tocmai: armon1zarea Intre ci~lizatie si cultură) rezistă valoric prin ea însăşi. odată cu plecarea trupelor romane de ocupaţie (271 e. 59. Derivat dintr-un astfel de concept sărac în determinaţii.360 ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ S. deşi universală în scop. dar putem fi siguri că aceia care au creat-o şi ne-au transmis-o pnn vreme nu stiau carte.are (v~zi mat ales A::t.r. . Teoria s-a dovedit a fi exagerată. în volumul de faţă.-. Hasdeu. în care îsi au locul acei artisti ce sunt un fel de creatori (am putea zice re-creat~ri) ai vieţii poporul~i lor . Astfel. 64.opogeografia) religia va fi tratată la un loc cu ştunţa. în Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea (1938. În anii tulburi de dinaintea celUI de al doilea razbOI ~O?­ dial el a văzut în stiinţă instrumentul optim de înlăturare a răulUI dm lum~.rsu~ urm:=mnd îndeosebi felul cum cunoaşterea s-a desprins de magie ŞI mitolo~e (ca forrn~ ale religiei priinitive) spre a deveni ştiinţă exactă . :~ inijloc prin care omul poate deveni mai putern~c ŞI IŞI P?ate I:Ubu. dat fiind timpul care a trecut de când ele au fost realizate.nu numai expre. • . Onciul şi alţii. supra. Roesler. prin urmare.stz!uţte etn:_op~: dagogică. dupa care problemele religioase fundamentale sunt ~robleme ~le r~ţiUnn practice. Armonizarea între civilizaţie şi cultură mentă _un ~oc pnncipal m strategia de dezvoltare a societăţii umane. În general.. . Fără preocuparea de a ilustra î~ mo~ expres. spre. Dar . Am menţionat în studiul introductiv rezervele cu care e necesar să întâmpinăm asemenea descrieri. p. istoric german din secolul al XIX-lea. Ideea (aiCI.aci. spre exemplu. Respingerea teoriei lui Robert Roesler. Absurditatea punctului de vedere roeslerian a fost demonstrată la vreme de B.n. prin urmare. numărân­ du-se printre ei. ·~~~~ 70. . t" t" '· . ca atunci când vorbeşte de "panteonul literaturii universale". Linia de cen~ură pe care o dezvăluie aici. Hasdeu. implicit. în lucrările ulten?. Ideea-program era afiŢIDarea originii pur latine a poporului român şi a limbii lui..artă. mai înainte. Dar este o iluzie a c:ede: c~m spune Mehedinţi. cu articolul său Perit-au dacii? ( 1860). din dorinţa de a împăca ştiinţa şi religia. în Trilogia ştiinţei. " (v. Mehedinţi a adus corecţia necesară. reamintim. Xenopol credea că un lanţ de munţi ar trebui să despartă două popoare şi.etică. Conceptele respective de_semnem:ă formele specifice ale comportamentului uman. . . 69. D. M. adică pentru pnvarea conceptulw . li se recunoaşte un statut complementar ştn~ţei . afirmase că. •. 117-153). alătură. Aş~ se _face ca U1 Antropogeografw. . în directă consecinţă. 67. 68. In fapt. Mehedinţi critică aici raţionalismul pentru carc:cterul vag atnbm~ în cadrul acestui curent "raţiunii". către gândirea abstractă la europeni şi la tasmanieni. D. ca o probă de umanism foarte larg. pe de 0 parte cu o înaltă moralitat~.. dtscu. Titlul uneia dintre lucrările lui Karl Weule (în traducere: Cultura celor lipsiţi de cultură). şi a"daosul l<: d"efiniţia culturii autorul vorbeşte în alte ocazn de mchnaţia catre muzica la negri. Mioriţa. Asemenea inadecvări. P. 62. în Ac~~emw. Contributiile sale la lămurirea unor probleme privind etnogeneza românilor au fo'st foarte importante şi se află sintetizate în Le pays et le peuple roumain (1927). că pragmatismul poate pune de acord tehrucc: mamtată. arta. ·. După sensul antropologie al civilizaţiei şi cultun~. ._deo~ebire de cele pt.. care a încercat să conteste continuitatea poponllui român în teritoriul carpato. 361 respectiv de determinarea lui particular-etnică. I~ cele m · multe din asemenea cazuri. Dacia ar fi fost părăsită şi de populaţia autohtonă. ..':. Xenopol.arta. Mehedinţi ştie că lucrurile stau aşa. Pasajul acesta trebuie interpretat ca o critică a europo-centrismului şi. 61.zi Premise şi concluzii la "Terra". A se vedea nota 1 -aici. Această teorie a fost susţinută de unii istorici români din secolul trecut. 72. Concepţia ~­ mâne dualistă. 332-333).su~ scrisă a comportamentului uman (sau ca parte a lUI) este aptă a _!lnmi evaluări superioare. A.). conţinutul conceptului are o concretitudine logică exemplară. citat cu câteva rânduri. Vezi nota 12 la Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele sale.danubian şi. 71. adevărate demvelan _va!o~ce apar uneori în gândirea lui S. 63. .. 65. căt. dar şi cu aceea provenită dintr-o deplină cunoaş­ tere a istoriei neamului. supra. _. P. A se vedea nota 47.nataţi modul de trai. iar pe 'de altă parte.

puteau fi înstrăinate fără nici o formalitate. îi învăţa că nici el. Editura_ ştiinţifică. unul din primele exercitii de citire din abecedar a putut fi: t. Simion Mehedinţi a încurajat continuu activitatea muzeelor etnografice din toată ţara. a unui muzeu etnografic naţional în aer . Intrarea societăţii româneşti în epoca modernă a produs o stare tie alertă în legătură cu destinul culturii folclorice. De aici imperativul dacă nu al conservării în forme vii autentice. aceste două momente (pătrunderea noii credinţe şi cristalizarea limbii autohtone pe baza celei latine) apar indestructibil legate de însăşi formarea poporului român. Acţionează în acest sens multiple cauzesociologice. o parte din ţăranii săraci şi mijlocaşi fiind nevoiţi să renunţe la bucata de pământ pe care o primiseră prin împroprietărire. p. · · 86. bioantropolog elveţian. Problema e complexă şi îşi găseşte expresia generală în tehnica de abandonare a portului tradiţional. nea. În exemplarul din arhivă. Istorii. Vormcu). Herodot povesteşte că: "Inainte de a ajunge la Istru (numele grecesc al Dunării . Coman) sprijinindu-se pe izvoare scrise din primele secole ale erei noastre. liber. 3-23). sub conducerea lui Ion Muslea. Conform acestei legi. Cum creştinarea propriu-zisă a daca-romanilor s-a înfăptuit prin mijlocirea limbii latine. Socotirea năvălirii popoarelor migratoare ca moment de început în istoria popoarelor din partea aceasta a Europei era un punct de vedere derivat din amintita teorie a lui Roesler. psihologice -. etnografic al Moldovei.362 S. capitolele XCIII. Pentru contestarea valorii alfabetului ca indice de pro~es. după primUl război mondial. pp. nu a fost singulară. în 1936. în ordinea imperativului amintit. 85. Darius îi supune mai întâi pe geţi.. " si că Zamolxis.. cartea a IV-a. asemenea. Din viaţa politică a României (1926-1947). Mehedinţi va patrona inaugurarea în acel oraş a MuzeulUI etnografic maramureşean. pp. ameninţată să dispară. desp~e . înfiinţarea la IaŞi (prin eforturile lui Ion Chelcea) a MuzeulUI . Tocmai acesta e~te s~nsul expresiei folosite de Mehedinţi. 1974. măcar al consemnării ei. Cât priveşte expresia "aproape crestini înainte de ivirea crestinismului". pe vremea când era om. care se cred nemuritori .. Prin pri~ma exigenţelor unui trai sănătos. în 1926. 78. 84. Cumpărările şi vânzările de pământ au favorizat de asemenea proliferarea creditelor bancare şi a cametei. învătat acolo în tabără.). G. supra. 7B. La 20 august 1929. unul din medicii lui Zalmoxis. 82. Iniţial: "vertical".). 183 şi urm. Istorici de astăzi ai religiei (îndeosebi Ioan G. când va lua fiintă Muzeul Satului. Bucuresti. populare. corecţie operată de autor: "orizontal". Ca mărturie a acestei preocupări. în 1908. spunându-i că ştie un descântec. a basmelor. a obiceiurilor. manevrate în bună măsură prin capital străin (vezi şi Ioan Scurtu.Gh. . respectiv XCV). În cazul de faţă. 1983. continuitatea masei (a densitătii blocului). Alcătuitorul prezentei ediţii nu a reuşit încă să afle despre ce conferintă e vorba. ea merită toată atentia stiintifici fiind vorba de o ipoteză lansată pc terenul istoriei cultural~ a 'pop~rului român. unul dintre cele mai import_ante muzee etnografice regionale din ţară (întemeietor: prof. Proiectul acesta va fi dus la îndeplinire de Dimitrie Gusti. înalta instituţie a iniţiat colecţia "Din viaţa poporului român". dar nu e locul aici să le analizăm. tră­ 'ind de-a pururea. Legea circulaţiei pământurilor a dus la fărâmiţarea proprietăţii rurale şi la sporirea numerică a proletariatului agricol. au pus în lumină o serie de similitudini între cultul lui Zalmoxis si crestinism (năzu­ inţa spre nemurire. De aseme. critica ac:asta es~e îndreptăţită. în timpul ospeţelor. d~ . 75. vor avea parte de toate bunătăţile" (Herodot.~re s~ zice că stăpânesc meşteşugul de a te face nemuritor" (în Platon. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. 135-136). între cele do~ă războaie m'ondiale: A fost ~embru de onoare al Academiei Române.. În acest sens. continuitatea în concepţia despre viaţă şi continuitatea politică. ci se vor muta numai într-un loc unde. economice. de la un trac. ~u ocazia ţinerii la Sighetul Marmaţiei a Congresului anual al profesonlo~ de geografie. trimitem la notele 52 şi 63 . pe lângă Universitatea din Bucureşti. 80.aci. Academia însăşi. Nu e nevoie să fii păşunist spre a recunoaşte că numai acolo unde a existat o tradiţie pastorală şi unde limba (element prin excelenţă etnic) a îngăduit o anume simplă asociere de sunete. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI mai multe aspecte: continuitatea rasei (a tipului antropofizic). vol. 1930. oi!" . Dar progresul real se înfăptUieşte pnntr-o 363 competiţie a mai multor factori. a iniţiat concursuri tematice pentru cercetarea poeziei populare. "a pus săi se clă­ dească o sală d~ primire unde-i găzduia şi-i ospăta pe cetăţenii de frunte. 2-e edition. nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri. Eugfme Pittard (1867-1962).o-i. Savantul se gândea chiar la înfiinţarea. A se vedea notele 52 şi 63 la prezenta lucrare. cumpătarea etc. 81.). · . vestimentaţia de tip urban s-a impus prin avantajul de a fi lesne de procurat şi de întreţinut. În rândurile 'de mai sus. I. a făcut cercetări în tara noastră si a sustinut miscarea antropologică de la noi. guvernul naţional-ţărănist condus de Iuliu Maniu promulga "legea pentru reglementarea circulaţiei pământurilor cultivabile". unde Socrate se adresează tânărului al cărui nume îl preia ca titlu al dialogului si care se plânge de durere de cap. Opere. Aluzie la cunoscutul pasaj din dialogul platonic Charmides. Toate aceste aspecte se regăsesc în u~itatea organică dintre pământ şi popor (vezi Le pays et le peuple roumam. cel puţin parţial. 79. A se vedea nota 23 la Caracterizarea unui popor pnn munca şi uneltele sale. Mehedinţi deplânge faptul că legea amintită nu a protejat grupurile de aromâni care migraseră din Peninsula Balcanică în România. A salutat. Gh. iar în 1930 a aprobat înfiinţarea la Cluj a Arhivei de Folklor. 77. 74. ' 1 • c c . 83. terenurile arabile dobândite prin împroprietărirea din 1921 terenuri iniţial inalienabile . reacţia lui Mehedinţi: dictată de simţul răspunderii.

6-5 î. Nici o naţiune nefiind identică cu alta. ci o formă oarecare.m~terialism naiv". capitolul a fost reeditat în S. _Ţex:_ul citat aparţ~ne lui Plinius cel Tânăr. C_??Sider~t părintele antropologiei. să nu socoteşti că se pot afla lu' n:ar placute decat o. Mehedinţi însuşi se depăşeşte pe sine afirmând cu aite prilejuri că un popor nu trebuie socotit doar ca o masă. scn soa. educ~b:Ve exprimă în cel mai înalt grad conştiinţa naţională. se supune ŞI ~e plam~deşte sub presmnea fizică . C~pitolulla ca~e trimite autorul se intitulează "Pământul ca operă vointP-i omrmesti" (a se vedea R MP-herlinţi. ceea ce poau. Fundaţia Regală pentru Literatură. Cartea a Xli-a. Mai întâi. din Scrisoarea a V-a c~tre Impa~atul Traran. 1862).). voL I. problemele de educaţie au tot atâtea modalităţi de a fi conc_epute. Vintilă Mihăilescu). citată si de Mehedmţ1: Ant~ropologl~ der Naturuolker. pp.ortanţ~ cran~ulm_ m. CLt. . • 88. " (din fr. a fost profund influenţat de Herder si Pestalozzi. 192-203. Mehedmţi... Apoi. Idee': n': este falsă. 1~. sau. 11 ~lefme"şte~ Il modelează. dar ea nu expnma esenta realităţii în cauză. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 365 Opere alese sub red. E. şţ Artă.' 2. Allgemei_n~ Er~kun­ de.I?-u la sfârşi~ul carierei lor". Opera principală. Opere complete.. în temp!ul Baal? Iston~ calatone1 sale. p. voi.L Hanno (sau Hannon). GEOGRAPHICA . poate mai mult decât în oncare altul. este discutabilă generalizarea că "mai toate descoperirile mari ale geniilor ştiinţifice apar la î~ceputul. Berlin.ore se situează deci în planul strategiilor naţionale" (sub direcţia lui Edgar Faure: A învăţa să fii un raport al UNESCO. Întrucat mott~aţ1a nu es_te evidentă. umtatea speciei umane. în do~e­ niul educaţiei. de pozltiVIsm. Mehedinţi. pp. ' ' 3.. şi mai în spiritul sentmţe1: "Istona ela început curată geografie" (din fr. subL în orig. Fără a se exclude si posibilitatea unor asemănări de condiţii între diverse tări. ~· S':b denu?:ir. Reprezentant de seamă al spmtulm ge. . Opere cnmplete. A rehw~t I~J?. 1859-1872. · · =~~~~ 7.vorba de Joha~ Friedrich Blumenbach(1752--1840). . ea îl mvaluw. cl~s1fic~ra raselor omeneşti. antropolog şi filosof german. Theodor_ Wai~z (182~-1864). 1943. Ca gândito. cu 60 de vase pe care se afl~u ~O 000 barbaţ1 ŞI femeL A mtemeiat mai multe cetăti si temple . câte ţări ex~stă. d1~ latn. Două obiecţii sunt de adus în legătură cu cele afirmate m acest alineat. ~eht:dinţi citează este Geographia. -a. A atins coastele Gambiei şi Si~rrei Leon~~ Se banmeşte c~ ar ~ aJ:r~s p~~ă în Camerun. · .). s-a păstrat într-o versiune greacă sub titlul Penplullw Hannon~ · · . 5 vols. ~ehedmţ1 m~nţwnează numele marelui geograf al antichităţii atât ~~ verst~me~ greaca (Strabon). altfel de sine stătător. "Istona ~ la mceput geografie întreagă". o recunosc şi alţi specialişti în matene.ea " d: . In traducere: "Şi de fapt nici nu vei vedea distingandu-se mşte teritorii. cât şi în versiunea latină (Strabo). 1974. . msa. ~nrud1tă cu un determinism liniar. Attîcus reprezintă numele celui ~ar. 5: In ~ra~ucere. cultura ŞI tradtţule fiecărui popor. apro?1~t p~eten al lui Cicero). In spatele variabilitaţu somatice. fi~iolog si ~natom1st germ~n. a e 0 . ci poporul se defineşte pe un plan ma1 malt. . a mtmt. determmănle ma. A fost pro~es~r la Umvers1t~tea dm Marburg. Editura didactică şi pedagogică.. Operaţia de extmdere evoca opm1a lm Mehedinţi că popoarele şi omenirea sunt "unităţi biogeografice". Oper~ lm Strabon du: care. Într-un raport al acestei organizaţii se spune: "Sistemele .. nu ies din ea înaintea serii" (Op.e în geografie. tent~nu! actu~l al Ma~ocului. Bucureşti. încă moale şi flexibil. I._ IX d" s · · a.n mc1 chrar acestea nu mentă o scrisoare mai amplă" (Cartea a XII·.S. " 6. Si cru. a naturu l~ d~~emu~ istoriei culturale nu se justifică. 4. o perspectivă asupra mării. zugrăvită cu deosebită frumuseţe". A călă­ tont de-a lun~l co~st:elor d: ve~t ale Africii. partea 1: introduce. ?e oame~i legată de sol şi de climă. Mehedinţi are în vedere vanantă. ~ar lutul moral. . MEHEDINTI 364 ) 87. Hr. respectăm alternarea uzitată de autor. Arnir:tim că aces~ ~xt. 156-169. :n cnson către Atticus. scrisoarea a XV-a). biologice. reprezintă capitolul ~l II-lea dm S. un htoral. '2. De asemenea: "Şi deşi mă ascund de dtmmeaţa m padurea deasă şi sălbatică.rea a . mecanicist.). vilă. Bucureşti. partea 1: Introducer m geografie". navigator c~rtaginez (sec. Cari Ritter (1779-1859) trece drept unul dm întemeietorii ştiinţei geografice.). conduce la unele soluţii educaţionale asemănătoa:e. Această orientare regionalistă e acceptată în prezent şi de UNESCO.a: "In ~est.. pnn originalitatea creaţiei în sfera civilizaţiei şi a culturii.Scrisă în limba punică. extinderea unei pretinse legi. ~· "~a~d om~l nou y dezarmat se pomeneşte în mijlocul naturii. Bucuresti Editura ştiintifică 1967. 236. Georg Reimer. Berlin. 'în esentă geografia noastră generală trebuie să privească Pămân­ tul dr~pt locuintă a neamului omenesc" (Cari Ritter.rman în secolul al XIX-lea. SECTIUNEA A DOUA ' '' INTRODUCERE ÎN GEOGRAFIE • 1.

sacrificiale. Oxford. în cursul cărora cei ce le înfăptuiesc sunt convinşi că-şi însuşesc virtuţile celor sacrificaţi (J. Mai mult încă. 41.mitiv"). 24--5(). ţia evoluţionistă ANTROPOGEOGRAFIA L Steregoaie = Veratrum album. Prin "împărţirea muncii". Hunters and Herders of Southern Africa. Între lucrările mai noi dedicate acestui fenomen menţionăm: E. intrat definitiv în istoria aviaţiei prin performanţa de a fi realizat primul zbor fără escală peste Oceanul Atlantic. . 1965. Despre grai sau limbă ca unealtă fizi~-psihică ve~i Coord~nat~ etnografice. MEHEDINŢI 3. plantă ierboasă veninoasă. Zborul a avut loc între 20-21 mai 1927 şi a durat 33. Berg. sau Heimat des Menschengeschlechtes. pp. cu flori albe. 11. Alte expresii apropiate ca sens folosite de Ritter sunt: Wohnsitz . vânători şi crescători de vite menţionăm: T. Dintre studiile mai recente despre societăţile de culegători. 3. 4.. E vorba de celebrul proverb: Time is money. Darstellung und Uberlegungen". de exemplu. Simion Mehedinţi a apelat adesea în scrierile sale la această formulă a lui Ritter . holos şi chronos). servmd drept ramă pentru lama hârleţului..găţie valorică a fondului uman arhaic (un atribut mai adecvat decât "pri·.. Harper and Row. Terra.366 S. sau bozotei) = Helleborus odorus. ed.pentru a sublinia funcţia modelatoare a planetei în raport cu specia umană (vezi. . 8. • 5.. livezi şi păşuni.. pp. holos . 1983. Îngrijitorul ediţiei de faţă deţme m arhiva personală o fotografie a acestei piese. Hologeic: termen preluat de S. Aceasta. 221-222). Concepa adăugat însă sensului iniţial pe acela (peiorativ) de "înapoiat". Woodburn (eds). 1979.. el presupune practici funerare. Tuzin (eds. canibalismul este "întotdeauna simbolic. întrucât. Sunt ma1 multe somn de spânz. gea . Deşi utilizează termenul "primitiv". Această prohibiţie funcţionează şi în practicarea păstoritului la ro• ~âni (vezi.5 ore..pământ) şi pe întreaga perioadă a ~anifestării în timp (gr. " 9. op. · · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 367 7. 1974. Free Press. Pentru toxicitatea ei este întrebuinţată în practicile populare ca insecticid (vezi şi alte întrebuinţări. Washington. etc. The Ethnography ofCannibalism. ex~mp!u. Cambridge University Press. O _astfel ?e bucată de fier (în formă de U. evident ceea ce Marx numea "diviziunea socială a muncii". Aşa cum s-a observat. adică trebuie să înfăţişeze fenomenul şi efectele lui la scara 'intregii planele (gr. Tr~ian Herseni. veninoasă din familia Liliaceae. 'ta mun~te.--ong Nares (1831-1915). în volumul de faţă capitolul respectiv din Introducere în geografie). 4. GEOGRAFIA ECONOMICĂ 1. Charles Augustus Lindbergh (1902-1974). de la New York la Paris. 207-235. · 6. Wohnplatz . Purity and Danger. Spânţ (spânz. · 3. Mehedinţi înţelege. Society for Psychological Anthropology. 5. ' 2. . 2 vols. Riches. Termenul "primitiv" avea iniţial sensul de "primii oameni". Ratt. folosite în practicile populare (vezi Valer Eutură. p. . Barnard. Hunters and Gatherers. În to~te 'cult~ril~ lu~i!. îndeosebi (în volumul de faţă) pp. D.întreg.el. cit. antropologia culturală a scos in evidenţă excepţionala bo----~e-. Fenomenul canibalismului sau antropofagiei e mult mai complex în semnificaţii decât îl prezintă Mehedinţi. Peste tot unde vorbeşte despre pitici. G. trebuie să fie "hologeică" şi "holocronică". aşa cum afirma Marshall Sahlins. 1. pp. aviator american. New York. etc. . Cambridge. Frazer). termenul de "primitiv" a ajuns incomod atât pentru lumea pe care o desemna.). AshleyMontagu. plantă ierboasă. F. de. Mehedinţi. 2. 101-110. Citat extras din Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe uasul Beagle. Mehedinti se referă la populaţiile de pigmei din Africa. and J. Expresia în original: "das Erziehungshaus der Menschheit". ' . Johann Gottfried Herder fiind (alături de Johann Heinrich Pestalozzi) unul din marii îndrumători ai lui Ritter (vezi Klaus E. 1966). E vorba de f?ir <?eorge St. Tema "formelor de cultură economică" (spre a utiliza expresia lui S. Enciclopedie de etno· botanică românească. Motrvaţm er pleaca de la elemente biologice (de constitutie si fiziologie specifică) spre a atinge sfera moralei şi a religiei. "rămas în urmă pe scara devenirii sociale". Brown and D. .ideea ca atare este de inspiraţie herderiană. 1992. Cannibalism: Human Aggression and Cultural Form. Cu timpul. Ingold. se află de aseme~ea ~n mu~eul sătesc de la Şirnea (Bran). _ 1~. princeps. ed. chiar atunci când este real". în Valer Butură. A se vedea S. iar Durkheim diviziunea muncii sociale". A. afirmă Mehedinţi. Creşte prin fâneţe. New York. Mehedinţi îşi orientează deptersul tocmai către punerea în valoare a civilizaţiei şi culturii arhaice. alimentare. cât şi pentru oamenii de ştiinţă care îl foloseau (vezi M. P. Probleme de sociologie pastorala. . voi. 224). navigator şi explorator polar bntamc. 4~Vezi nota 27la Coordonate etnografice. Mehedinţi) nu şi-a pierdut din actualitate. . a trecut în premieră . The Concept ofthe Primitive.în Patdeuma. _femeia apare mai vulnerabilă la impuritate: fiind mai supusa pnmeJdrei. cu un şanţ în partea mtenoara). cu referire la descrierea geografică. Deplorabil în sine. Sagan. ea este totodată o potenţială sursă de primejdie (vezi Mary Douglas. 1986. Mehedinţi de la Fr. A deţmut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea două recorduri: călători9-d cu o navă cu aburi. Muller: "Cari Ritter und die_ kulturhistorische Volkerkunde. 1941). Creşte prin păduri şi zăvoaie. 1968). din ~an:ilia Ranunculaceae.

. ' 21. În 1994. and Politica! Culture".a nu reprezintă altceva decât o metaforă care expnma Impulsul speciei umane de a lua în stăpânire planeta. 24. Britannica Book ofthe Year.2. 5. prin Herbert Spencer. . mai ales în tările industrializate. Fonnulă geopolitică de care cercurile conducatoare ~ e. Berzobts este un topomm traco-dacic actualmente localizat la Berzovia (jud. atât de radical promovată de Mehedinţi. 1995. Vezi şi capitolul (reprodus în prezent~} volum " ~~ ca ac r economic".. ulterior. p.'. ajutându-i să-şi înţeleagă identitatea naţwnala.te~­ dinta de scădere afectează ambii indtcaton ammtiţt (at. dacă brazdele nu erau trase atât de dese încât grăparea să devină inutilă" (Istoria romană.că ~erwasa •. Actualul canal a fost construit în secolul al XIX-lea (inaugurat în 1869). în sec. Războaiele napoleoniene conflictele cu Anglia şi pierderea Norvegiei au avut asupra Danemarc~i la începutul secolului al XIX-lea. În fapt. . Ideea statului ca organism. cu nava "Tegetthoff'.__ LI. î. . Actualizate. p. 12. pentru . a trătt fenomenul cunoscut sub den_umirea de "tr~nziţie demografică". Factori imprevizibili intervm în ac~st proces. Ele sunt adevărate îndemnuri la mur. Ogorul era considerat negluent cultivat.?e şi cunoscutul cântec: "A plecat moţul în ~u CIUbara . Africa 683. ermame1 naziste s-au slujit în acţiunile lor expansion~st:. supra.Java. 1995. Lombok Flores etc. E vorba de Canalul Suez. 23.at ?atahtatea cat şi ~ortalitatea). explorat~r ~ustnac.17. 2?. canalul a fost abandonat.368 S. c~eştc-. ele se numesc "crânguri".acoloJ au înaintat spre Berzobrs . A se ved?a Vladimir Trebici şi Ion Ghinom. Spre o mai bună înţelegere a expresiei. datele din tabel (rotunjite) se. Asemenea afirmaţii nu sunt doar Simple consta~an ~au pos~u­ late teoretice. no. nota 10. Vezi nota 23.. Durus are aci sensul de "neobosit". a condus. dar nefiind de mare utilitate. Oroles = :ege. la cotul Carpaţilor. . In paralel Ratzel (magistrul lui Mel_ledinţi) a gândit statul ca "formă de viaţă" (der Staat als Lebensform). ţăran_~! nu obosea să are de mai multe ori pe an. 16.7 mthoane locmton (LbLdein. . Acolo s-a desc~perit un mare castru roman din perioada războaielor de cucerire a Daciei. Pnn acttvttatea sa prodigioasă. Julius Ritter von Payer (1842-1915). In zielele noastre. 1986. Hr. 628). Cele două citate succesive sunt. populaţia planetei se ridica la aproape 5. Edit. mişcarea demografică nu s: caractenzeaza prmtr-o. voi. _ca~e ~~rea:a dece~n . . înfăţişează astfel: Eu:op_a·-=~ 730. Mehedinţi face apel la durus arator ca încă ~n îndemn la muncă asiduă. p. Intre 1872-1874. populaţia Indiei se ridica la 913. înainte de bătălie dacii adresaseră lui Octavianus mşte cereri. în Comparative Studies in Society and History vol. 1987. .' hm~m Şl tst~nei ~a?eze. lntrucât acestea nu le-au fost luate în seamă în bătălia ce a unnat trupe de daci au luptat de partea lui Antonius.. l!"evizmml: lui Mehedinţi nu s-au adeverit. . dm lucrarea lui von Payer. 756). In bătălia celebră de la Actium (anul 31 î. Grundtvig a redat dan_ezilo: încrederea în ei înşişi. În Munţii Apuseni. . la un r:~~ demografic caracterizat prin niveluri înalte ale nat~l~taţ~1 ŞI ~ortahtaţu laun regim demografic cu niveluri joase ale celor d01 md:caton ~:mogra­ fici.l~ ~ICI (Bah. Borneo.ziţie . Conform lui Dio Cassi~s (lsto~ia romană. ca umc~ solutie pentru societatea românească de a depăŞI cnzele ce-I tulbura mer~ul înainte spre starea de prosperitate generală: • . 119). de războiul mondial prim. re constantă. În 1994. v 1 G · · 8. 1. ) 0 1 f: to 15. . Iar Japoma 124 9 milioane (Brîtannica Book ofth Year. pp. 11. desigur. O fonnă de canal a fost realizată încă din antichitate.geto-dac. cttal}l dm Theodor Mommsen (cuvinte referitoare la plugarul=~~­ roman): "In gen_eral. Devun. Asia 3 385. 25. a relevat necesitatea cunoaşterii m1tologre1. Australia Oceania 28 (cf. ~ vorba. asemenea sălaşe se numesc "case (sau gospodării) cu ocol întărie'. · io.84 Şl 638). pp . Hr. st. insulele Celebes. p. A lăsat mai multe descrieri ale expediţiilor sale. 9.192 mtharde locmto_n. 13. 369 ţară! Cu doniţi şi ~ikolaj Frederik Severin Grundtvig (1783-1872): episcop.. .2 ~llwane km2. În trad~cere din latină: "~poi [sau: de. . a creat o vastă reţea de şcoli populare de mvel hceal. . între Asia şi Australia.Î4. 2~. Este vorba de trec~r:ll:_de.. Ist?nc Şl pedagog danez. şi encicl. spi~itul lutheran. Durus arator s-ar traduce deci (~i? la~i~ă) pr~n "plugarul neobosit". China singură avea 1. este de origine evoluţi?nistă (s-a vorbit în :?ecolul al XIX-lea. Pentru consideraţii mai recente despre această contributie vezi Uffe 0stergârd: "Peasants and Danes: The Danish National Identit. 3-27. p. America de Nord Şl de Sud 763.). c~re. · _ .. Acest ansamblu cuprinde Sumatra. 26. 1995. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 18. ~a Mehedmţ1. dimpotrivă s-au dezvoltat Şl mat mult. Vezi aci. expediţia austro-ungară în. ~e exemplu) ele nu au dispărut nici astăzi.Oceanul. Demografze _ şi etno!{!afie. În 1994. So~de. Britannica Book ofthe Year. În unele zone (în Br?-n. A participat la 0 expediţie gennană pe coastele Groenlande1. a ţinut piept atacurilor dm partea tnbu. probabil. fondatorul unei mişcări reformatoare complexe ~e-1 poartă numele (grundtvigianism). 36 Şl urm. I. 1992. ..că între timp populaţia globului. E de notat că în proc-esul de tran. . D~cii căzuţi prizonieri au fost puşi. 756). 22). I. 7. 6. .28.. poet. despre societate ca organism).l. să lupte în arenă cu suebi. e. efecte economice şi politice cat~strofale. MEHEDINŢI dincolo de 67o spre Polul Sud şi dincolo de 82° spre Polul Nord. · . Caraş-Severin).societatea umană a devenit foarte .. Moluce Şl Fihpme.590 milmrde locuitori (cf.Ar:_ti~. · · ~7..9. Ansamblu de insule ce delimitează vla nord-e~t O~eanul I.) s-au înfruntat armatele lui Octavianus cu cele ale lui Marcus Antonius.. în cursul căreia a descoperit arhipelagul Franz Jos~~· Şt-a descns calatoriile în Die osterreichisch-ungarische Nordpole~pedL:wn. cu o suprafaţă totala de aproximati_v .. 34.nlor germamce ale bastarnilor. G:undt~i? ~ re~?v~t. In etnografia românească.n_dmn.

135).este invitat să se integreze cu dăruire şi loialitate în viaţa socială a statului respectiv. În consens. ea suferă un transfer de accent. Mehedinţi considera etnografia ca un fel de "pedagogie a omenirii". 28). Edit. · . · 2. Aşa cum am mai argumentat (vezi nota 66 la Coordonate etnografice). pedagog elveţian. adică a şcolii muncii..larg de problemele caracterului (definiţie.considerată o axiomă a eticii socratice. În formularea' lui Mircea Vulcănescu. Ea nu închide un gând agresiv sau şovin. Amintiri despre Socrate.autohton sau străin. 7. După primul război mondial. Mehedinti). adică de desăvârşire a unităţii social--~--p()litice a poporului român. Pe acest temei. Liiceanu şi Petru Creţia: "Note la Hippias Minor". 1987. 5. de la familie la întreaga omenire . Dialectica socratică... Emil Cioran. Constantin Noica. MEHEDINŢI dinamică şi liberală. Mircea Vulcănescu. deci. 2. Intreagă această prelegere se centrează pe postulatul că e deajuns să ştii a distinge binele şi răul ca să poţi săvârşi binele. 3. Expresia (şi implicit titlul lucrării. în care omul românesc.a. amintim acea memorabilă definire dată de Mehedinti scopului pe care îl are educaţia: "Încadrarea eului individual şi empiri~. orice individ .). Critobul. · . Aici autorul trimite la capitolul XV al cărţii. pentru abuzul în întrebuinţa­ rea ei.că educaţia trebuie să trezească dispoziţiile înnăscute ale copilului.. 1976. .. cu faptele lui. Gusti. ci numai "ideec. adept şi colaborator al lui Pestalozzi. " (Vezi S. Pârvan. Ceea ce oamenii numesc virtuti le vei afla. Editura Univers. şi encicl. ideea statului ca organism nu e complet depăşită. cuvântul "şti­ inţă" înseamnă aici "a fi conştient de ceva". Ideea că mâna este călăuza tuturor simţurilor vine însă ca un adaos al lui Mehedinţi şi constituie premisa filosofică empirist-activistă a doctrinei sale pedagogice. 3. ci fie pentru înţelegerea ei abstra~tă (vezi nota amintită). auto-numindu-se "noua generaţie".· c c . că Socrate îndeamnă nu numai la cunoaşterea virtuţilor. metode pentrU: cunoaşterea lui). 42. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 371 8.. prin constituţie sau legislaţie expresă. regulile dreptului contemporan a~ordând indivizilor umani libertatea de alegere a rezidenţei şi cetăţeniei. de pe sensul evoluţionist pe sensul funcţionalist.. exemplu de asemenea abuz. Petru Comarnescu ş. urma nu doar să intre în judecata altora ci să fie în stare la rându-i să judece pe alţii. Mehedinţi Trilogii. universale. ci şi la practicarea lor: "Ascultă. este în continuare. în conditiile globalizării (sau planetarizării proces diagnosticat de Mehedinţi însuşi). în Platon. E vorba nu de ştiinţă ca sistem de concepte şi teorii. 1940. Ea apare în primul rând ca o metaforă. p. Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827). dacă vrei să fii onorat. 53 . este să te străduieşti să devii într-adevăr virtuos. Idealul acestei generaţii a fost de la bun început o creaţie culturală care să depăşească perimetrul provincial românesc si să se înscrie în sfera valorilor absolute. Aşadar.370 S. Ţelul acesta nu era diferit de acela al generaţiei mature care domina viaţa social-culturală românească atunci (Iorga.după cum se poate vedea caldă. Şi-a îndreptat atenţia mai ales către învăţământul primar.constituie tema dialogului platonician Hippias Minor (vezi G. pp.G. ţelul era "o lume românească a valorilor". Prelegerea de faţă (ca de altfel întregul curs) reprezintă o întâmpinare a acelei generaţii "noi" din -~--partea unui exponent al generaţiei "vechi": o întâmpinare . Atunci însă când este adoptată mai mult decât ca metaforă. privită ca exerciţiu strict verbal. p. sau "a lua cunoştinţă de ceva". A arătat . şt. 54). Calea cea mai sigură şi cea mai bună. în eul normativ al neamului . Şirul de cuvinte subliniate reprezintă o parafrazare a tezei principale din filosofia lui John Locke: nimic nu eXistă în intelect care să nu fi fost mai întâi în simţuri (nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu). ca în contextul de faţă. Gh. In legislaţia statelor moderne există norme speciale privitoare la străini: fie de protecţie a indivizilor minoritari faţă de masa majoritară şi faţă de stat. Ideea. tipologie. a apărut pe scena vieţii sociale româneşti generaţia lui Mircea Eliade. Bucureşti. semnată de Mehedinţi cu pseudonimul Soveja) nu trebuie să inducă în eroare. . "supus lunecărilor de toate zilele. capitol în care se ocupă mai pe . Mai presus de toate acestea. urmărind să le cunoşti.< de integrare a vieţii naţionale" (Soveja. fie. p. Bucureşti. dar noii-veniţi şi-au făcut în arenă o intrare intempestivă şi superb p~ovoca­ toare. Ofensiva naţională. pe toate. În 1837 ~ infiintat prima grădiniţă de copii. II. Nu-i mai puţin adevărat. şi să le dezvolţi prin practicarea lor'' (Xenofon. voi. socotită de Mehedinţi drept U!J. 4. ns. totuşi. Rădulescu-Metru. Friedrich Frobel (1782-1852).subl. Opere. 1912. odată cu realizarea idealului politic de unitate naţională. Concepţia sa pedagogică se axa pe intuiţia vie şi fixa drept scop al educaţiei încadrarea individului uman în comunitatea socială. părintească. Mehedinţi critică raţionalismul nu pentru încrederea în ratiune ca facultate a spiritului uman. ALTĂ CREŞTERE ŞCOALA MUNCII 1. fie de protecţie a statului faţă de intenţiile străinilor care solicită rezidenţa în spaţiul său. DATORIA GENERAŢIEI ACTUALE 1. L-a preocupat îndeosebi educaţia preşcolară. A se vedea nota 52 de la Coordonate etnografice. 6. pedagog german. 4.

CI m general filosofii greci nu primeau bani pentru lecţit (despre caracterul dezinteresat al acestei filosofii _ 1 h' k . C. Rădules­ cu-Motru (Fiinţa şi menirea Academiei Române) şi de Al.A. după cum nu trebuie dat uitării mai vechiul discurs ~e recepţie allui Dimitrie Gusti. a doua: Trilogia ştiinţei: cercetător erudit. · T't M · . 372 5. a~deleru_t Timotet C1panu ŞI George Bariţ.dar oare a fost numa1· 1nt' l"t f ă ·1 · . mai este de menţionat articolullui Traian Săvulescu Academia Română şi progresul · ştiinţific în ţara noastră (în "Convorbiri literare". 12. rta.lm etimologic: "a con vorbi".. amp a or apt l? . 1~69. . . Dar :::-u numai Socrate. de echitaţie. Mehedinţi a numit scrisul pentru bani "amencantsm hterar (v.em~mt . adăugând c: tot ce-1 :evme_ e d~ a. mea dou~ lucran ale lm ~· _Mehedinţi: Caracterizarea unui popor prm m_unca ş~ uneltele sale (edtţta a 2-a. Ca geograf. 1980).ă termenul "dialec-~ ttca. între alţii. 11-12/1941). d d. 34). au-=-~··· participat.~~ D~scur~urt de receJ?ţ:e !a Academia R~mână. Banat. . Intamplarea face. Prima: Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. în -~laton. Asa se face ca ~n~tre m. moldovem1 Vasile Alecsandri. "Partea cea mai nobilă şi mai durabilă a gloriei sale" (din fr. I'n pnnct· · · 1 pm. Maramureş. profesor. la 1918. Se simţea nevoia ca instituţia Academiei să reflecte procesul de înflorire a acestora atât prin activitate. aspectul fundamental al menirii şi funcţiei academiilor în general şi Academiei Române în special. 5 1-65).1 u awrescu. Chiar în "Regulamentul" privind constituirea Societăţii Literare Române. dar n~ n. P6lis ="cetate" (în gr. Emil Racoviţă. istorică şi ştiinţifică. deşi era în joc însăsi viata sa (v. ~~ntenii Ion Heliade-Rădulescu. 1984. apud "Documentar". puo sop uz a er_.. m sensul.. .. pp. In timpul directorat~m ~au l~ ace~~tă revtstă. V ·z _ A . Sextil Puşcariu. "a discuta" (din gr.. 3. macedoneanul Ioan Carag1an1. ~ehedinţi întrebuinţ~a. ' t 7 ·"Ş :oală• d epiC ura. MEHEDINŢI Mehedinţi foloseşte conversaţiei termenul "dialectică" cu sensul de prin folosirea excesivă a raţionamentului._vezt . e scnmă. Aşa cum am mai _precizat (v. "Şt mc1 nu tau bani ca să vorbesc. împreună cu Coordonate etnogra{tc~. ediţie îngrijită de Octav • Paun Jt ~toaneta rar:~sescu. a idealului politic de unitate naţională dăduse un puternic impuls ştiinţei şi culturii româneşti. Ioan Bianu. INSTITUŢIE ETNOPEDAGOGICĂ 1. de' Radu Rosetti (în şedinţa de la 17 ianuarie 1941) şi precedă cuvântările rostite la 29 mai (acelaşi an) de C. Fiinţa şi menirea academiilor (1923)."Gasto_n _Rtchar~ recenza. Mehedinţi se remarcă prin derivarea concepţiei despre Academie dintr-o concepţie filosofică (relaţia dintre civilizaţie şi cultură). smgum care au făcut excepţie. cu ocazia expres menţionată în titlul cuvântării lui Lap~datu. Realizarea. numat. Erau foarte proaspete rănile produse în trupul ţării..). e nu contesta dreptul unui artist la răsplata materială se 1 rt b . Academia funcţiona cu trei secţii: literară.Academie. Tot o îndeletnicire neretribuită era la grect poezta. cu un rol atât de important I? _cultura ror:'~n~. u . Cu numai câteva luni în urmă avusese loc dictatul de la Viena. ton Dumitriu. de savanţi sau de art· t' " d ' ' lŞ 1. . . Le pays et le eu 1 roumam ( 1927). In· raport cu toate aceste contribuţii. Discuţiile continuă şi după 1930. societate de oameni de litere. Simion Mehedinţi va fi trăit cu maximum de acuitate dramaticul an 1940. precum şi prin altitudinea etică foarte ridicată la care autorul proiectează idealul academic. cât şi prin structura organizatorică. . Comunicarea de fată a lui Mehedinti succedă imediat încercării de sinteză Despre academli şi institute.1-< • An ." 9. ş 11. . dia i legetn = "a vorbi cu"). 4. se menţiona că în componenţa acessusţinută ) 373 teia urmează să intre membri din "România de peste Milcov" d' R . ' In " o" mama e mco~ce _e Mllcov:'. p.tă de post'b'l 1 a o turare a idealului în creatie . 2.. Opere. în sedintă festivă. comunicare în şedinţa de la 9 noiembrie 1928 şi publicată în 1930. I. P Pe 6. ~:o: Aici.savant.not_a 47). Acesta este unul din sensurile încare Socrate îşi neagă statutul d profes~r: "J?e fapt.).la:ţt. Discuţiile privind reorganizarea Academiei Române începuseră de fapt în 1929. .c ŞI a ~m reVIsta Convorb~n hterare.devenită după un an Societatea Academică Română şi procla~ mată în 1879 Academia Română . bucovinenii Alexandru Hurmuzaki şi Ioan Sbiera. comunicare susţinută în şedinţa de la 17 ianuarie 1936 şi publicată în 1939. ca om cu sentimentul adânc şi cu conştiinţa clară a valorii pământului pentru o ţară. nr. cartea sa Primăvara literara~ . _a apăr~~ timp de 77 de ani (1867-}944) prin par-· tictpare~ p~bhctstlca ~atm~ a tuturor colaboratorilor. Aletheia. exan d rescu.' În acelaşi cadru. ştiinţifică. nu. . p_recum şi din Transilvania. . Editura Eminescu.Urec_h ta ŞI . 1914)." 8. spre mirarea si dezaprob_area ~elo. în timpul dezbaterilor.<=s . . basarab~nn_ Alexandru -~1asdeu şi Constantin Stamati.e a. iar în 1879 se reglementase ca fiecare secţie să cuprindă câte doisprezece membri titulari). comunicarea ·lui S. Costache Negruzzi v Al _ . Propunerile vizau în principal mărirea numărului de secţii şi a numărului de membri (din 1867. Edit. an: fost nirl!ănui". Bucovma ŞI alte regmm (Analele Societătii Academice Româ to~ul I. Deşi aspectele organizatorice erau foarte importante. . nu s-a pierdut niciodată din vedere. 1930) şi. Rosetti şt Ioan Massim. . d . bănăţenii Andrei Mocioni şi Vmcenţ~~ Babeş. Studiul introductiv la prezentul vol~m. a . pp. Editura Albatros.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ practică a ACADEMIA. ~u fi ~mptedtcat pe mmeni să-I asculte dacă cineva dor~~ şa~ faca. spune el. 3~.fon~atori figurează maramureşanul Iosif H~doş. . l974. ~at spune Socrate cu un aer mucalit. Lapedatu (La a 75-a aniversare a Academiei Române).unai. La dezbateri.8. . au fost sofiştii. nici nu tac dacă nu iau bam . Bucureşti. August Trebomu Launan. 5. de A~toarieta Tănăsescu. "F1gura desenată după un model nud.Apararea lui S?crate".

generală. inclusiv condamnarea în închisoare. în această atmosferă începuse el . A murit în 1933. Editura ştiinţi­ fică. Avertizând-o apoi pe destinatară (poezia se cheamă chiar Scrisoare} că . sumar. Tatăl său. dialectologie sau stilistică a reprezentat un puternic bastion de apărare a limbii şi a fiinţei româneşti împotriva tentativelor externe de contestare a continuităţii poporului român în Dacia. cu volumul Le coeur innombrable) primeste premiul Academiei Franceze. mineralog francez. Traite de physiologie vegetale etc. pregătirea de filologi. ) M. va recunoaşte el însuşi (în Eseuri. 213). Încă de la debut (1901. fonetică. 19. publicaţie de mare prestigiu în ţară şi în străinătate: Dacoromania. p. Dar dovada definitivă că poeta va fi fost tulburată într-adevăr de acele "îndemnuri ne-nţelese" asupra căreia o avertizase Goga. erau prevăzute multiple sarcini: strângerea materialului lexicografic al limbii române din toate timpurile şi din toate regiunile locuite de români. de barbaria ce zace în mine". precum: Jean Cocteau. la început de carieră colaborator al lui Buţfon. nimica nu te doare: /Nici Dunărea nu-ţi plânge la fereastră. Grigore Bibescu. la Ecole Normale şi la alte instituţii prestigioase din Franţa. din 15 aprilie 1912) printr-o frumoasă poezie. 15. Dimitrie Macrea şialte figuri ilustre ale lingvisticii clujene. În programul Muzeului..noi minţim. Studiile sale asupra cristalelor atrag atenţia lui Daubenton şi Laplace. În cadrul Muzeului s-a depus o muncă uriaşă la Dicţionarul limbii române şi la Atlasul lingvistic român. • 22. II.prin studiile riguroase de lingvistică .. favorabile şi nefavorabile . dat publicităţii chiar în primul număr al Dacoromaniei. 20. totuşi. Ca director în domeniul instrucţiunii publice. nota 4. Marcel Proust. Acesta a răspuns contesei în revista Luceafărul (nr. tu din strigarea noastră /Nu ştii nimic.cu toate consecinţele. CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 375 George Giuglca. Înşişi comentatorii străini vor recunoaşte că suflul nou adus de ea în poezia franceză se datOrează filonului valah. Servitorii din casă i se adresau de asemenea. Henri Bergson. . 1979. Numele complet al cardinalului este Armand Jean du Plessis de Richelieu. "Limba mea franţuzească este stricată. La ele au contribuit Vasile Bogrea. prompt. conte sa a comis imprudenţa să declare în revista Les Annales că nu e româncă şi că nu cunoaşte România. dicţionare. Ca urmare. pregătirea unificării limbii literare şi a terminologiei tehnice. mira: sunt Brâncovenii. Emil Petrovici. Octavian Goga. precum şi a Institutului Franţei. e poezia Le souvenir des ai'eux (Amintirea străbunilor) din . Michel Adanson (1727-1806). în drum spre Constantinopol. Antoin~ Fran~ois. F'iind chemat să-şi reocupe fotoliul la Academie (după ce vârtejul evenimentelor îl îndepărtaseră din înalta instituţie). 16. Revoluţia l-a surprins în toiul cercetărilor. /Nici munţii mei nu pot să te-nfioare". /Est puissamment liee au secret ancestral /Qui du bord d'un pays vers d'autres bords !'incline. apoi profesor de agricultură şi aclimatizare la College de France. Celebră poetă de limbă franceză. A colaborat la întemeierea Şcolii Normale. A fost profesor la Universitate şi întemeietor al unei vestite colecţii mineralogice la Şcoala superioară de mine din Paris. Instituţia a avut şi un Buletin. "Marele scutier al regelui". dar sângele nu minte" şi că suflarea străbunilor nu-i va da pace nici pe malurile Senei. 14. pe lângă Universitatea din Cluj. povestea Annei Brâncoveanu. în "palatele cu creştete bronzate". care-I recomandă Academiei. doamnă!" La drept vorbind însă. conte de Fourcroy (1755-1809). s-a ocupat de reorganizarea liceelor şi a colegiilor. este neterrninată. naturalist francez. glosare etc. În 1921 e aleasă membră a Academiei Belgiene. Paul Valery. 1934). botanist francez.mai bine mai târziu decât niciodată! sentimentul obârsiei. în care a călătorit o singură dată. Dar Grigore Bibescu a murit când copila avea 9 ani. 18. Goga încheia: "Când vei simţi o jale vag-adese /Şi-n liniştea amurgului de toamnă !re vor fura îndemnuri ne-nţelese. 16. pe nume Horstanus. MEHEDINŢI 13. şi ca glăsuire şi în altele.374 S. Grigore Bibescu rezervase o întreagă sală amintirii strămoşilor de la Dunăre. Traiectoria literară a Annei de Noailles a fost plină de strălucire. Montaigne începuse să înveţe limba latină după o metodă specială. dar faima îi supravieţuieşte. Când se afla în plină ascensiune. ambele lucrări desfăşurându-se sub egida Academiei Române.on pere me parlait des rives bucoliques. deş­ teptarea interesului obştesc pentru cultivarea limbii române.a-şi creşte fiica. . Cea mai insolită replică o dăduse însă. La vârsta de doi ani.// (. publicarea de monografii. Revoluţia franceză îi aduce necazuri. Theodor Capidan. de Sextil Puşcariu. Cităm fragmentar: "Une enfant qui naquit dans la Gaule latine /Et dont le reve fut chantant et pastoral. Mama poetei era cretană la origini.dregător la curtea regilor Franţei. Dacoromania . volurnul postum Derniers vers et poemes d'enfance (Paris. Rene-Just Hauy (1743-1822). istorie a limbii. · 21. neştiind deloc franceza. Pe această cale. pe care i-o aplicase tatăl său.. Atât cât o relatează Mehedinţi. Cucereşte admiraţia şi prietenia unor personalităţi de întâie mărime. Edouard Herriot. în locuinţa sa de la Paris. Muzeul Limbii Române a fost întemeiat în 1920. Montaigne a ajuns . Vezi aci.să stăpânească mai bine latina decât franceza. In timpul Revoluţiei a făcut parte din diverse comitete.. va fi aleasă membră de onoare a Academiei Române. Lucrări principale: Les familles naturelles des plantes.. Anna de Noailles s-a născut la Paris. în 1876. în care dojana -~--poartă sigiliul unei nobleţi de alt gen decât aceea pe care o afişa atunci destinatara: "Tu ne-ai uitat. în 1925.. Este tocmai episodul de care face caz şi Mehedinţi. Acesta l-a dat pe mâna unui profesor german. care. contesă de Noaillcs.. In sufletul acesteia va renaşte. a Şcolii de medicină. cu antecesori în neamul Brâncovenilor. numai în limba lui Cicero. 17. era ( fiul ultimului domnitor al Ţării Româneşti (Dimitrie Bibescu). Bucureşti. vorbea cu micul Montaigne numai latineşte. /Nu te (. Pe numele său complet şi real: Louis-Jean-Marie d'Aubenton (1716-1799). Grasset. . chimist şi om de stat francez. de unde este eliberat prin intervenţia lui Geoffroy de Sa:int-Hillaire. răspunde maliţios că nu are pantofi. Louis Barthou.

Sextil Puşcariu. momentul când Mehedinţi rostea acest discurs. Mehedinţi) nu numai că nu a ajuns membru al Academiei Române (în pofida operei sale excepţionale). /Ce dintr-un ţărm de ţară spre altele-o-nclină. Massim au elaborat împreună. D.stră. 29 . /J'imaginais debout. MEHEDINŢI /Des espaces brillants de mai:s et de bie. cele trei strofe ale Annei de Noailles ar suna aşa: "0 copilă născută în Galia latină /Şi-al cărei vis fu cântec duios şi pastoral /E-nlănţuită foarte de-un mister ancestral. cu istoria şi tradiţia ei populară şi cultică şi cu un fond slavon deja asimilat. Purtă­ torii acestor nume sunt înfăţişaţi nu doar ca modele de vitalitate. 23. Celariu şi Geo Bogza (ultimul pentru Poemul invectivă). cum şi cele de origine îndoioasă. N. H. Invocarea lor s~b cupola celui mai inalt for cultural al ţării are semnificaţia unui omag{u.începuse deja al doilea război ·mondiaL Anul 1938 marcase o criză gravă în existenţa Societăţii Naţiunî!or. omagială. I. au coeur melancolique". Alta este acum şi impresia din călătoria în ţară: "La.lipsit de valoare. Brătescu-Voineşti şi susţinut de Octavian Goga.. fiind în~ călcate fără scrupule. distrugeri. De astă dată n-au mai fost numite decât trei cazuri: H. colombes. Greşeala fundamentală a lui Laurian şi Massim a fost aceea de a fi ignorat limba română reală. S-a făcut şi propunerea de a . celor considerate "străme". Bonciu. porumbi.. jafuri. · . Mareşali ai Franţei. dans les sillons combles. M. În. distinşi în primul război mondial.. ·\ . acoperind perioadele 1855-1880 si.un Dicţionar al limbii române.-. des tombes. sănătos. educatori. . gătarăţi cu mult timp înainte/ Duiosul ciripit ce zeii-mi dăruiră?").. iar apoi şi de Liviu Rebreanu. Această primă încercare de editare a preţioasel~r manuscrise maioresciene se datora lui I.Bărbat vrednic (cinstit)" -din latină. 33. Mai figurau pe listă: Geo Bogza. încercat de aleanuri. biserici şi ~orminte. oameni de ştiinţă şi cultură.376 ) S. ffout ce dont mon esprit ignorant etait ne.Depuis combien de temps prepariez-vous. Lovinescu. cel care ar fi încurajat prin cenaclul Sbură­ torul literatura degradării.. . 30. . /. Tratatele diplomatice deveniseră formalităţi cu totul nesigure. caie nu izbutise să împiedice agresiunile Germaniei şi Italiei CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 377 în Europa. Să nu uităm că Mehedinti a relevat cu insistenţă . El cuprinde numai cuvintele de origine latină. se înrudeşte cu acela săvârşit de Lucian Blaga. problema a fost adusă şi la Academie. DE SENECTUTE 1. ffoate câte-al meu suflet ignorant zămisliră. 24.it . În acest context. pe de altă parte. E vorba de Anghel Saligny şi de podul de la Cemavodă. situaţia din Europa era foarte sumbră. ca principal exponent al acestei literaturi. nu-i mai puţin adevărat că exigenţele vorbirii şi scrierii corecte au fost şi sunt cu o dezolantă constanţă ignorate~-~­ chiar şi de reprezentanţi ai elitei sociale româneşti. al 4oilea în 19~0. Numele acesta şi cele imediat următoare sunt nume de tărani din Soveja. D~pă un astfel de criteriu. // (. 32. din trecut şi de astăzi: publicişti. prin· semnificaţia generală.şi-au ales ca discursuri . sub titlul: Glosar care cuprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor. precum nici pe-acelea ale Japoniei în Orientul îndepărtat. respectiv. altele desfiinţate (cazu] Austriei şi al Cehoslovaciei). . Rădulescu-Pogoneanu. M.printre ai cărei membri fondatori s-au numărat-. de asemenea.fare :--primul în 1937. din însărcinarea Academiei Române. Pe de altă parte. j'ai vu des palais. 25. Gestul de a invoca la Academie figuri proto-tipice este unic în felul lui concret. ) Văzui atunci palate.. Pentru sensul acestei expresii. Nicolae Iorga. voi.JUrământ (făgăduinţă)". des eglises. Peltz. /Eu vedeam stând drept. La 1 septembrie 1939 . şi Tudor Arghezi. Adău­ •găm doar că Mehedinţi a repudiat teoriile de ultim moment venite din Germania. .28. vezi nota 26 la De senectute.// ( . Unele state mici erau ciuntite (cazul României).am putea spune chiar că ? redescoper. Nu e mai puţin adevărat că pe lângă autentica literatură modernistă se înmulţiseră şi "creaţiile" genului pornografic. 2. G. probabil. /Le pur roucoulement que les dieux m'ont donne?" (În încercarea noastră detranspunere. Dicţionarul nu e complet. Cel care. Al. construit sub conducerea sa între anii 1890-1895. satul natal al lui Simion Mehedinţi. prin care aceasta voise a rămâne singură la conducerea statului. politicieni.. dar a fost nevoit să se expatrieze. în şedinţa din 26 martie 1937. vechiul principiu autohton: cine are suflet./. iar eşecul lui spectaculos nu anulează alte merite ale autorilor. August Treboniu Laurian şi Ioan C. Ion Călugăru. . are şi trup sănătos. lansase o fulminantă campanie împotriva literaturii pornografice fusese Nicolae Iorga. /Un tăran surâzând. În capul listei de acuzaţi erau puşi E. /Despre lucii întinderi de porumb şi de grâne. La vremea aceea era cel mai lung pod din Europa. Sub titlul Însemnări zilnice.. autorii le-au rezervat un volum separat. Nu trecuse nici o lună de la rebeliunea mişcării legionare.a. între grelele lanuri. a păruseră în 1937 şi 1940 două volume din jurnalul lui Titu Maiorescu. Iosif Hodoş şi George Bariţ).. în două volume (la volumul al doilea au contribuit. Zamfirescu s. cum că omul ar fi "un animal de pradă". în publicaţiile-i proprii Neamul Românesc şi Cuget clar. Bonciu.se apela la organele de justiţie. 31. Cocea. Lazăr Şăineanu (lingvistul la care se referă. În traducere textuală: "a sorbi (a bea) marea".26. dar. Felix Aderca. Şi toate acestea se petreceau sub privirile tolerante ale marilor puteri. ci în primul rând ca depozitari şi modele de virtute.. Avuseseră loc cu acel prilej masacre. A. Raportul a fost prezentat de I. 27. Dicţionarul acesta a rămas celebru prin exagerările latinist:. Andrei Rădulescu. /Le paysant rieur. 1881-1886. la mijlocul deceniului al patrulea.O.) Despre pure meleaguri da tatăl meu a-mi spune.'.din latină.

de antropologi. 15. în noua situaţie. cele două creaţii eminesciene sunt originale -atât una faţă de alta. Scriitoarea americană'· Helen Adarris Keller a trăit 'între 1880-1968. În secolul al IV-lea î. şi Apari să dai lumină. 1902). Frampton..re osemin~. Acel "dascăl rar. 1946. p. sau icoanele pe sticlă cu sfinţi îmbrăcaţi în straiele ţăranilor din Carpaţi. Mehedinţi o adevărată voluptate în a cita din versurile marelui poet. Nu întâmplător. prin contrast. 16. conform legendei. 15). în două poeme. devenind un organ politic complet subordonat împăratului. Contextul însă cere numai prima parte. p. Zicala completă sună de fapt aşa: Si jeunesse sauait. 1908) etc. Mehedinţi în continuare) a unui Dumnezeu nu numai atotputernic. Când avea doar 19 luni. m'endormir du sommeil de la terre". Atâţia ani trecuseră de când (în 1915 deci) Mehedinţi fusese ales membru titular al Academiei Române. Privite în întregime. Optimism (originalul omonim.. adică: "De-ar şti tinereţea. Ordinea numirii nu e întâmplătoare: senatul. I. evocând. caracteristice modului de viaţă al autohtonilor. La Eminescu. ci mai curând de un mod de trăire. a ajuns chiar doctor în disciplina sa. "Cimitir". stingă-se a vieţii . precum şi nota noastră însoţitoare). 8. Ceea ce urmează în paragrafele proxime constituie o imagine a folclorizării în linie morală a creştinismului românesc. cu o uşoară variaţie.ne întâmpină ceva mai departe (v. In interior. care s-au manifestat la Roma pe vremea republicii. Faptul acesta a fost înfăţişat sub diferitele lui aspecte de istorici de artă. "Implac~bilul destin" (din lat.. ontogenetic. p. dar mai ales atotiertător: toate sunt rezultate ale filtrării etno-psihologice a dogmei. Nu e vorba de o exegeză propriu-zisă.orb'."zilele de-aur" ale culturii române. instituţie etnopedagogică. avem de-a face cu o exagerare. se afla . Helen Keller a învăţat să citească şi să scrie: In 1904 a absolvit "cum laude" 379 studiile la nivel de colegiu. Mai puţin cunoscute sunt ingredientele morale ale acestei viziuni despre lume. s-a rugat pentru mântuirea lui Traian.. regimul senatorial intră în eclipsă. 18. la începutul republicii. 13. Hr. 7. un cărturar şi jumătate". de astă dată din Scrisoarea V.şi craniul defmictu- ( . însemnând textual "câmp sfânt". considera cazul lui Helen Kcller drept "cea mai extraordinară realizare atinsă vreodată în educatea persoanelor astfel handicapate". un proiect de leg-e neaprobat de senat nu mai era adus în discuţia adunărilor populare. . 6. Alt nume de ţăran din satul de baştină al autorului.. dar./Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări". Universitatea din Leeds acordându-i titlul respectiv în 1915. Cu ajutorul educatoarei sale. pe nuine' Wilkinson. profesor de latină la Seminarul central din Bucureşti (v. Mehedinţi. săpându-se la ~orna un şanţ pentru o fundaţie.. Fără doar şi poate însă că povestirile şi colindele cu Dumnezeu şi Sfântul Petru umblând ca nişte moş­ negi înţelepţi printre oameni. Mehedinţi îi alătură pe cei doi mari poeţi. · 12. sau: "Zile cu trei sori în frunte. . alcătuit din bătrânii cu stare şi cu vază. ambele postume: O. tinerii sunt mai aproape decât bătrânii de filogenie. Acel papă care. pe care le integrează de fiecare dată cu măiestrie în . de Alfred de Vigny: "Laissez-moi. Merle E. ţlfsătura propriilor sale idei. Se spune că în vremea sa.. sunt solidare cu imaginea (relevată de S. în toate avem de-a face cu autoproiecţii specifice ale ethosului trfl. Vezi Academia. ". cât şi ambele faţă de Morse. dogma creştină şi-a înmuiat tăria prin amestecul ei cu tot felul de imagini. ". aici cel puţin. versul în discuţie apare. de alăturat celor de mai înainte (v. · surdă şi mută. Astfel. se simţea cufundat "într-o mare de visări dulci şi senine" şi vedea în juru-i "dulci şi mândre primăveri". menită a scoate în evidenţă şi mai mult. comunicare reprodusă în volumul de fată.. 5/1985. 306 din prezentul volum. în volumul de faţă). Dintre cărţile sale menţionăm: Povestea vieţii mele (The Story of My Life. Premise şi concluzii la "Terra". Se ştie că în mentalitatea românească tradiţională. cuvânt compus. era Constantin Georgian. <:_are-şi sporeşte expresivitatea proprie prin repetiţie. oboseala romantică indusă de neîmplinirile unei existenţe imperfecte.).'· · · . credinţe şi datini precreştine sau profane. Criticii au remarcat că acest vers eminescian are ca model un vers din poemul Moise. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI de recepţie la Academie Elogiul satului românesc. tinereţea ei îndepărtată. 19.umea în care trăiesc (The World I Live In. · · 11. verzi dumbrăvi cu filomele. în Enciclopaedia Britannica (1961). deci. senatul avea astfel posibilitatea să o anuleze.. "De-ar şti tinereţea . de filosofi ai culturii. respectiv Lauda ţăra­ nului român. prinţ. 5. nopţi cu oceane de stele. . ordinea supunerii la discuţii fu schimbată: senatul începu a hotărî înainte de a hotărî poporul. a fost Grigorie I cel Mare (590-604).378 S. unde poetul. a avut întotdeauna cuvântul hotărâtor. Alte imagini de inspiraţieeminesciană. 14. Formula fixează cele două surse principale de~ autoritate. In epoca imperiului. Comună tuturora şi implicit celor doi poeţi este. în urma unei boli. de-ar putea bătrâneţea . La 7 ani a început să se ocupe de ea Anne Mansfield Sullivan (ulterior căsătorită Macy). Fireşte. 17. O exprimare mai clară a acestei idei . Atributul "omenească" (şi încă în formă de superlativ) merită să fie reţinut: el subliniază efectul umanizant pe care l-a generat folclorizarea în plan moral a dogmei creştine (vezi nota anterioară). Botanistul. se descoperi un monumenţ funerar . Imagini împrumutate din Epigonii lui Eminescu.derivate din legea biogenetică fundamentală (= legea lui Haeckel). In traducere din latină: "Senatul şi poporul roman". 3. si uiellesse pouvait. de folclorişti. · · 10. de-ar şti tinereţea . 9. S. senatul se pronunţa asupra unei legi după ce ea era votată în adunările populare. a: rămas oarbă.diţional românesc. 1903). rostit cu evlavie sub cupola Academiei. 4. Se simte laS. Un fragment din Povestea vieţii mele a apărut în Convorbiri literare.. înţelepciunea bătrâneţii. 323. Mehedinţi vrea să spună că.

el vede sculptat cu o măiestrie divină chipul lui Traian. când apare statul. ţiganilor. În răstimpul 1mpacarn. De asemenea. valoare-a cui/. îi promite dreptate la întoarcere. nostru. "Despre morţi să nu vorbim decât de bine" (din lat. II. m am~el~ partlc1p~rea sub_stanţtală fiind asigurată de generaţia t~n~ra. ' ' 28. Esenţa întrecerilor sportive este .s~ cu totul alta.stare natural~" (p~es~cială) a om~lui. 174). pe cale taumaturgică. fusese totuşi un om drept şi milos. Interesându-se Grigorie şi aflând că Traian. împărat al Romei.Hr. Eminescunu foloseşte această denumire decât o singură dată: când scrie Satira I pentru Scrisoarea II. în faţa lui Traian. ~nde pnmeaza m~eresele financ11:re.'După asasinarea lUi Cezar (44 î. nota potenţială de a~p~mw se poat: actu~l~za. călare pe cal şi însoţit de oşteni: ~Quivi era storiata !'alta gloria/ Del roman prince. apreciind ce a însemnat emanciparea ţăranilor pentru apărarea ţării. S. pe care l-a şi numit "tânărul divin". pe un perete drept. de ce să pui pe altul ca să-1 facă?". 23. 25. . mai evidentă în box (la care autorul face aluz~e) dec. Cântul X. Octavian a acceptat ca marele orator să fie trecut pe lista de pr~scrişi alcătuită de oamenii lui Antonius. ca el să aibă. 167 (cf. Iz:_ traducere. Aristide Caradja ava 86 de ani.1t în alte gen~ri de întrecere. p. Antipa" din Bucureşti. de marmură. Mehedinţi preferă pentru Scrisori denumirea de Satire. După starea naturală ar fi urmat starea socială". ( . aflată astăzi în Muzeul de Istorie Naturală "Gr. nu 89 (confuzie probabil tipografică): se născuse în 1861 şi va muri 1955. Aristide Caradja. grăbit să plece într-o campanie (poate chiar în Dacia). E vorba de "Cuvântul introductiv la cursul de istorie natională" rostit de Mihail Kogălniceanu la Academia Mihăileană din Ia~i la noiembrie 1843. dar nu e destul. m care forţa fizică apare în prim-plan. dar totodată uimit de înţelepciunea replicii primite.). iar dacă nu se va întoarce îi dă asigurări că dreptatea i-o va face urmaşul său. obţinu prin rugăciuni iertare~ lui. În plus. In temeiul amintitei legende."la care se referă Simion Mehedinţi. 21. lo cui gran valore/ Mosse Gregorio alla sua gran vittoria" (adică. o văd~vă îngenuncheată îl roagă cu lacrimi pe împărat să-i răzbune fiul ucis. savantul plăte~te tribut unei sobnetaţ1 exagerate. .m. . Cicero şi-a găsit astfel sfârşitul. p. Cuprins de milă. în manuscrisul 2260. de dezordme ŞI rautate. Opere. Un ecou al acestei legende inserează şi Dante în Divina comedie. deşi persecutase şi el întrucâtva pe creştini. Cât priveste uitarea de sine şi grija pentru urmaşi". insistă femeia. într-adevăr. Dante dezvoltă o întâmplare de sine stătătoare: pe peretele sculptat. Mehedinţi comite în continuare o mică eroare de apreciere a vârstei: în 1947. în. anularea' privilegiilor bmereşb de casta Şl emanciparea ţaramlor. după G. ' 26. I?ai e_ nevoie să sp~em?. al unei co~ventii între oameni. am stăpânit după ce Hristos descinsese din Fecioara şi mă aflu în infern fiindcă n-am fost de partea credinţei". Expresie prin care unu filosofi (mdeosebt Thomas Hobbes) au caracterizat aşa-zisa ~. care însă avea limba cărnoasă şi proaspătă ca şi cum ar fi fost vie. ci din acelea în care Kogălniceanu. "Când poţi face un bine. . acestea transpar nu din ~uvfntele citate de Mehedinţi. inteligenţă etc.rahv s-a născut spiritul olimpic în antichitate ŞI a renascut apOI m epoca noastră (la sfârsitul secolului :1! XIX-~ea). Impăratul. To~mat di~ acest 1n:p.). entomolog român. In purgatoriu. susţinând ascensiunea lui Octavian. Incercarea lui Mehedinti de a~si situa ati~ tudinea contrară pe biologia şi psihologia vârstelor e interesa'ntă dar nu pe depl_in con_vi~g~toare (vezi şi nota 14). ceea ce se în~mplă mai ales în sportul profeswm~t. MEHEDINŢI lui. când apărea De senectute./ A prinţ ului roman. ca rezultat al unui contract._. adăuga: . Acesta.22. Paul Verlaine. A realizat o colecţie de cea 125 000 de fluturi. Coşbuc: "Înalta glorie-n faţă-aici îmi stete. 73-75).n. Aceasta din urină:_ a fost întrebuinţată de Maiorescu în cercul "Junimii" şi a fost menţinută de el în·toate ediţiile de opere ale marelui poet pe care le-a îngriji't. în anul 43 î. născut la Grumăzeşti (ţinutul Neamţ). · ·20.. Mehedinţi vădeşte o tendinţă de evoluţionism social d~r el nu se ţine nicidecum de împărţirea simplîstă efectuată de Hobbes. ş_t anume: înloc~1rea luptei războinice cu lupta p~ş~u<_:a. Trebuie să mergem înainte. dar o face repudiind în acelaşi timp mtrecenle sportive. Purgatoriu!. Mehedinţi repudiază supralicitarea în sine a fortei fizice ca mani~estare ~ naturi_i pr~mare din om. 1943. corifeu'al simbolismului în poezie. 56). ceea ce echivala cu condamnarea la moarte. Kogalmceanu a relatat atunci pe larg trei dintre cele mai importante momente ale istoriei sociale româneşti din veacul al XIX-lea momente la ca:e pa7ticipase~ e~ însuşi: dezrobjrea. până la detaşarea de context: De la musique avant toute chose ("Muzică înainte de orice"). "una din cele mai puternice şi mai dramatice din întreagă Divinacomedie" (Alexandru Balaci). de razbm al tuturor împotriva tuturor (bellum omnwm contra omnes).-ă: "Omul este lup pentru om". este menită a confirma încă o dată virtuţile lui Traian de optimus princeps şi de a valida gestul lui Grigorie cel Mare.. notele lui Perpessicius. impresionant. 24 . )Trebuie ~a prin cultură să ridicăm pe ţăranuJ.Am fost Traian. 24. din latir.Aceasta e mult e foarte mult. punea în fruntea poeziei-manifest L'art poetique acest vers ce avea să devină celebru. în Eminescu. Nu e~s~ . cum rezultă şi din atitudinea sa fată de dansul modern (vezi Caracterizarea unui popor prin munca si un~ltele sale.' 27.nici o in~ompatibilitate mtre vmţa sportiva ŞI vtrtutt!e morale Şl mtelectuale: vointă realitate sociabilitate. vv.e. cunoştinţă pro-. voL de faţă. făcu să grăiască acea limbă. această scenă. E adevărat că sportul conţine şi o latură aspră. şi ea grăi: .380 S. Fără îndoială.. Cicero a pledat împotriva lui AntOnius. Ştirea ajunse şi la urechile lui Grigorie._ stare dominată de tendinţele egoISte.. Traian îndeplineşte pe loc rugămintea ce-i fusese adresată. Discursul bătrânului orator şi om politic la aniversarea a 25 de ani de l~ î~fiinţarea Academiei Române a fost. Izbândă mare lui Grigorie-i dete". A studiat lepidopterele.'A'urmat însă 1m moment de împăcare între Antonius şi Octavian în CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 381 ~car~ ~preună c_u Lepidus au format al doilea triumvirat).

) Un lanţ de omoruri şi de răzbunări pe câ"mpul de război. fie.. când Mrodita pune coarne şchiopului de Hefaistos. iar cei mai îndrăzneţi se urcau abia până la colonizarea Daciei de Traian. un temperament egal şi curtenitor.... în spaţiul aparatului de note. gelozie. Maiorescu ( . ' Viktor) a încercat să facă sinteza între scolastică şi mistică. Şi toate celelalte. mai multă lumină"). . ) In sfârşit. împreună cu el. . ) Lumii adesteia de slăbiciuni şi de chiar şi la zeii nemuritori. Acestea sunt de fapt denumirile lor greceşti. ( trăia cu capul în nori.mintea care a cugetat pentru noi toţi şi inima care a suferit pentru noi toţi. )Tot Eminescu ne-a· ajutat să vedem descălecarea. trebuie să recunoaştem că bătrânul de 73 de ani aducea cu dânsul o mare autoritate morală. ) In sfârşit. cinstea de a prezida tratativele de pace. dar Hegel şi urmaşii lui pătimeau de friguri acute. Visuril. 30. 1972. deci. sunt elocvente rândurile scrise de E.. 29. homerice sunt o vastă frescă a lumii greceşti cu toată lumina şi cu toate umbrele ei (în Iliada). CIVILIZAŢIE ŞI CUL1f. Şi· ce dar putea fi mai mare decât ţara în care orice «picior de plai e o gură de rai" şi ce noroc mai vădit decât să aibă ca legiuitor pe un înţelept lăudat chiar de filosofii grecilor pentru doct~ina sa privitoare la nemurirea sufletului . aici... ca nişte orbi. Eminescu a dat la iveală adevăratul «act de naştere" al poporului legat de Carpaţi şi de (' Dunăre. . ).e acelea lăsaseră în spiritul german o nemărgi­ nită pornire speculativă. aci război­ nică. împrejurul Troiei. Eminescu [al] nostru. p. se întoarce la Ithaca si află toate în bună rânduială: (. poate arta să vindece rănile şi imperfecţiunile vieţj_i? t 1 "Poemele. să descopere piatra filosofală şi alte taine ale naturii. Virgiliu. Celălalt misionar a cărui operă filologică (tot despre berberi) a dus-o din umbră la capăt este A. cu gândulla Imperiul Roman. ( .: Reproducem din ele doar parţial. putem zice chiar un fel de frumuseţe senină. Despre prezenţa şi rolul lui Titu Maiorescu la tratativele de pace de la Bucureşti (urmare a războiului balcanic). Cervantes. . nestoriană.. zeul bătăliilor. ci ca o largă epopee. ca el să înţeleagă pe deplin trebuie să-şi pună viaţa pentru a-şi apăra ţara şi neamul". 31.. aşadar. de Ia <<Originea Principatelor». petrece în Macrocosmos. ) îi reveni. Migrena filosofării se lăţise peste Germania mai mult decât în orice altă ţară. de C.. rarul zeilor. " (E. Kant era încă liniştit şi rece. Lovinescu în monografia închinată mentorului ". al răului în mitologia iraniană. devenit apoi Pere Foucauld (1853-1916). . apoi un lanţ de crime acasă. colindând prin toate tările românesti a văzut clar trecutul până în zarea veacurilor. Don Quijote era ridicul. iar în timp de pace părtaşi la toate slăbiciunile omeneşti. cinste unică. In ce fel. 558). Împăraţii germani se străduiau să facă o mare sinteză politică. care vedea ce nu era şi tăgăduia ce era.·~ fundă şi energi~de drepturile şi datoriile lui. Goethe şi Eminescu. Simion Mehedinţi îşi exemplifică tezele printr-o succesiune de comentarii la operele lui Homer.. asemănătoare cu a lui Don Quijote. Episodul demisiei lui Maiorescu s-a petrecut la 31 decembrie 1913 şi este de asemenea relatat în monografie (p. că PREMISE ŞI CONCLUZII LA "TERRA" '1.. care o ţinea încleştată mbraţe ..me îndrumate de bătrâni purtători de toieorbecăială . Maiorescu. (.. adică la respectarea cugetării ştiinţifice). T. cu disperata l~i încercare de a cuprinde cu mintea tot ce se. 2. Aluzie la Goethe şi la cuvintele lui de pe urmă: Licht. Dante.RĂ MEHEDINŢI .nu ca fapta episodică a unei cete de vânători îndârjiţi în urma unui zimbru fugărit spre valea Moldovei. iar alchimiştii au stat sute de ani la tocmeală cu Diavolul. o înţelepciune.o jucărie în mâna soartei atotputernice. ca şi cum lumea ar fi început numai de ieri sau de alaltăieri. respectiv Angra Mainyu. Faust e tragic. Nu lipseşte nici constatarea unui flagrant deliCt de adulter. zboară prin văzduh tocmai în mijlocul Sabatului din Walpurgisnacht. tânărul geniu..rreşului a gloatelor cu tw.. uneori se bat ca orbii.. un talent de expresie ce-i înlesnea rolul de arbitru . 560).. În Rugdciunea unui ·d~c. Cel dintâi cugetător mai de seamă (Hugo von St. . . A studiat limba berbecilor. prefăcând orice bleav în aur curat. ce e Faust decât tot o vindecare -poate cea mai cuprinză­ toare şi cea mai dramatică dintre toate. nici înainte. nici după aceea(.j f! 382 S. viconte de Foucauld. ajunge totuşi la liman. ( . vindecând rănile cele mai grele ale poporului grec.) Mai întâi. poetul ne-a înfăţişat lunga coborâr~ din munţii Maram.. • tell!elia învăţăturii şi a educaţiei tineretului grec. Iar zeii. iar Odiseea este aurora care alungă umbrele Iliadei. virilă. Pe când condicarii mărunţi porneau mereu. a fost explorator şi misionar în Maroc şi Algeria. 1 • 383 ~. (. serioasa operă a lui . cele originale fiind Ah ura Mazda..(. Poporul poeţilor şi al filosofilor (aşa le ieşise porecla germanilor) aproape uitase că se află pe pământ. respectiv. In cele din urmă. după atâtea rătăciri şi primejdii. mehr Licht ("Lumină.Junimii": "Lui T. lăcomie. ţâfnă. părtinire . Faust însemna sfârşitul migrenei şi întoarcerea spre realitate (de la Macrocosmos şi tovărăşia cu Mephisto la Cosmos. iar acesta se răzbună prinzând în aceeaşi plasă şi pe nevasta cea darnică şi pe bădăranul Ares.f!umboldt. (adică geniul elin) îi caută o ~ mângâiere sau vindecare prin isteţimea lui Ulysse -cel mai grec dintre greci marinarul care. În continuare. dând şi primind lovituri' când se amestecă în luptele muritorilor.. la Bucureşti. dar oarbă şi ea. închinătorul lui Zamolxe mulţumeşte smerit pentru toate darurile vieţii.(. Ormuz(d) şi Ahriman: zeul binelui şi. Motylinski. In ce hrubă încărcată de cărţi de schelete şi de ciudate unelte pentru experienţe alchimiste se înfundase doctorul Faust. neîmpărtăşită de nici un român.. aci pasnică. se face tovarăş şi cu Satana şi.. i-au trezit pe germani mai ales Goethe şi Humboldt. Charles-Eug(me. În stil homeric. în frunte cu ambiţia şi pisma ( .. ) Din halucinarea aceasta.. Lovinescu. Editura Minerva.. Homer. ) Asa se face că poemele homerice a~ ajuns «evanghelia» neamului întreg. tot aşa de supuşi păcatului ca şi oamenii: pismă. Păcătoasă lume şi mai ales slabă..

sfârşind apoi cu apoteoza revărsării urmaşilor lui Dragoş şi Bogdan. care ne ofera . 3. E. Expresia compl_e~ă: "Tu q_uoque. sub amenintarea invaziei trupelor tpersane conduse de. Cu alte cuvinte. a fost rechemat ' concluca'ndu-·l d'ln . 5. ilustru om politic atenian.· S. 6. Premise şi concluzii la "Terra" a fost scrisă de Mehedinţi ca răspuns la solicitarea venită din partea Editurii Fundaţi­ ilor. uneor1·. ale cărui V1rt~ţ. Mehedinţi. Autorul precizează doar că în cultură se reflectă şi împrejurările mediului. In . 1 Sola- que. În tra_duce:e. la Salamina şi Plateea. pp. serv1cn ŞI ne s1 . Ir: traduc~re. 20-21). can d "a cons t a t a t ca pnntre complotiştii care aveau să-1 ucidă se afla· si fiul sau. 6 vol. mi fili?!" (Chiar şi tu.erou în diferite ipostaze: ca divinitate (personajele miturilor păgâne). 3. (1858-1865). dar scrierea care îi caracterizează cel mai birie concepţia este Despre eroi. Drept pedeapsă. Thomas Carlyle (1795-1881). cheltuielile de înmormântare trebumd s.nsb?e (cea. ) Mai grijnic decât toţi. litere (Johnson şi Bums) şi ca rege (Cromwell şi Napoleon). poporul român a făcut suma tuturor durerilor şi a bucuriilor sale din trecut. din fra~ce~~: "Să spunem fără ocoliş un lucru trist si du:er~s de 1magma_t: n~ ex_1sta m _l~me făptură oricât de strâns legată de n~I pnn grupul -~ocial ŞI pr~n afabtht_a~:· ?are r:e iubeşte. UmlCIUS. pnn ataşal_fl~ntul mteresului său. instituţie etnopedagogică). după izgonirea hoardelor de nomazi pră­ dalnici. 3 voi. de a da câteva amănunte despre "formaţia sa ştiinţifică şi literară".). carte În care se ocupă de. sluieste ~ . 9. luase încă de atunci sarcina să ne lumineze calea spre viitor. a ca a r1 m ur estan. înşirând zi cu zi în anii săi de mucenicie gazetărească toate rănile de care suferea poporul său. Tzigara-Samurcaş (1872-1952).. şi prin El. arătându-i şi leacurile cele mai prielnice". fiindcă ea adună la un loc pe cei mai de seamă creatori ai unui popor. 4.. Parafrază ~upa: "Vtdeo melwra proboque. Textu~l (din latină): "~ăzeş~e-te de câine!" (aviz la intrarea în locumţa romana). fiul meu?!). Xerxes. Academia. după numai 0 zi de planare prin '~>aer. · 8. Metamorfoze.tracizat d~ nvalul sau Them1stocle. ~. ' V 0 ':. · ' 6. director la "Convorbiri literare" între anii 1924-1939. Istoria lui Friedrich II al Prusiei. Numiei. care începuse a-i publica Opere complete. ca preot (Luther şi Knox). 177-186. . autorul îşi prezentase pe scurt povestirile din volumul Oameni de la munte.a-I fie suportate de stat. E vorba de Al. c~ urmare. În capitolul anterior (XJ. arătând în ce împrejurări le-a scris şi ce a voit să exprime în ele. a munt complet sărac. Brutus. In traducere liberă: "încetişor cu zelul"./ Da. Apropierea de literatură) faţă de cel reprodus aici. a fost o. G · ' . nou pe a em~~~ spre '?ctone. ne-a învăţat să preţuim după dreptate şi a doua culminare a neamului.1 p~bhce ŞI sp1nt de ech1tate i-au atras supranumele de cel Drept" ~~ŞI mc~rcat de _glorie în bătălia de la Marathon. . După zece ani de exil. es ~_aproape ~mguru 1apt. în sfârşit. cea de la 1400.. _5~0--467 î: Hr. Pentru a studia la fata locului divers 1· b' · ' "lvto 't • T k · e 1m 1 onent a l e. · .ste exclamaţia rostita de Iuhus Caesar în clipa premergătoare m o rt" Il. Citatul c_omplet: "Nil admirari propre res est una. Uzbekistan (la Buhara si Samarkand) • •Persia etc. care ne apreciaza. ca poet (Dante şi Shakespeare). Pentru o lămurire în privinţa nuanţatei concepţii deterministe a lui Mehedinţi trimitem la studiul său Legătura dintre istorie şi geografie. cultul eroilor şi eroicul în istorie (1841). 385 • . unicul în stare să te facă si să te tină fenctt) (Horatms. . (.) Descălecarea însemna astfel reluarea în stăpâ­ nire a vechiului pământ dacic. în' volumul de faţă.. istoric şi eseist britanic. Mehedinţi vedea în Academie o astfel de instituţie. Această afirmaţie nu e vreun obol la determinismul geografic. . m msula Lemnos. 7. din latină: "Văd binele şi urmez binele". instituţie ce poartă grija educării unui neam întreg. 5. aşadar. A scris Revoluţia franCeză. 1 Deteriora sequor" (Văd binele si-l încuvimţez. pelerinul în timp şi în spaţiu al neamului românesc. Epistularum. Mitul grec povesteşte că Hefaistos a intervenit de partea zeiţei Hera mtr~o ceartă pe care aceasta a avut-o cu Zeus. 4. ca om de. 384 ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ge şi a cetelor de arcaşi sub povara voievozilor «păstori de popoare» (tocmai cuvântul lui Homer). ( . dar care. . )Cu El. · 2. să nu aibă înclinaţii grabmce de a. Zeu"s l-a apucvat pe ~ef~istos de un picior şi I-a aruncat din cer. (. quae posstt facere et servare beatum" (Să nu admiri nimic N · · t · l " . 6. (1837). ca profet (Mohamed). A îmbinat în sCrierile sale puritanismul scoţian cu idealismul german. 1 0. Intr-o vananta ma1 familiară azi: "Câine rău!"./ Dar urmez răul) (Ovidiu. :7. sumedeme de. El. aceştia cuvenindu-se a fi adevărate modele de urmat pentru generaţiile tinere (vezi în volumul de faţă S. VII. s~ rupe de nm ŞI de a deveni duşmanul nostru". 1). Hermann Vambery (1832-1913) călător si oriental'st h' · t 't . Carte autobiografică. 1 mag mr ms rm m ermama. Hefaistos a cazut pe pammt. El. Deşi a condus fina~ţele v~recrer. PRIMĂVARA LITERARĂ 1. 1. .

...................... 7 4 A.....................................uturile civilizaţiei ... Graiul şi unealta .................. 101 A.................................................. Introducere ......... .....CUPRINS ( Studiu introductiv .......................... Încep..............:........ 80 C..................................... Cultura (psihotehnica) .....................................................................Prefaţă .......... 85 III................. Limba şi cultura :~ .............................................................. Definiţia civilizaţiei şi verificarea ei pragmatică ........ 45 ( ... Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura .............................................................. 76 B....... 69 ...............·::.. 72 II........... 83 D..................... :.......................................... 101 B................................................ 5 asupra ediţiei ............................. 39 Notă SECŢIUNEA ÎNTÂI Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale . Civilizatia (hilotehnica) ..... Unealta ca instrument psihic . Unealta ca criteriu al progresului speciei umane .............. 71 I....................... :............. :........................................ 110 ............ :..........................

.................................................. ~...... V Îndrumări metodice pentru descrierea unui popor ................................................................ B.............................................·............. 349 \ SECŢIUNEA A DOUA ........................ Deosebirea de efect social ............... ········ Omul ca factor economic .................................................................................:... 223 [Omenirea ca asociaţie planetară] ............. 271 ............................ 271 \ Academia.................... Încheiere: Aplicare cu privire la poporul român .......................................... 165 Legătura dintre istorie şi geografie ..........·:················· 279 '· .................. C........... ..........................................................._ ....................................... C........................................ 329 Vindecare şi împăcare ...................................... Deosebirea de durată .................................................. A........................................ 305 Premise şi concluzii la "Terra" ....... Raportarea trebuie să fie analitică ..... A..........................................................·..................................................................... 261 t ~.................................................... 219 Ce însemnează "mediu geografic" ..................................... instituţie etnopedagogică ............................ Starea civilizată .............................................................·:Introducere .................... Deosebirea de esenţă ... 187 Fazele geografice ale istoriei .............................................. C. B....................... 335 Note ........IV.......... 187 Geografia economică ·········'··········································· .................................. B.......................................................... 261 '··............r:> ' Datoria geueraţiei actuale ....:··:•............. Raportul între civilizaţie şi cultură ..... Raportarea trebuie să fie cantitativă ................................................ 177 Geographica ...... Anexe ......... 243 Altă creştere: şcoala muncii ..... VI................................ ..• ................................................................................... 165 Pământul....... 329 Primăvara literară .................................................... 122 126 127 130 131 142 142 145 149 151 158 De senectute .. D.................................................................."Casa de educaţie a neamului omenesc" ................. ............. 219 Urmările sociale ale adaptării la mediu ............................................. A..... Starea primitivă ........................................................................... :....· 193 193 194 198 213 Antropogeografia ............ 233 ·Statul ......... Introducere în geografie .................... Prelegerea I ....................................... 335 Spre optimism ................ 223 Aşezările omeneşti . Raportarea integrală la cele două coordonate ............................................ Treptele economice pe care le deosebim azi în viaţa omenirii . ........................................... Posibilitatea de adaptare ....................