You are on page 1of 35

Proiect la Electroenergetică

Cuprins:

1. Tema de proiectare…………………………………………………………... 2
2. Generalităţi despre bilanţurile energetice…………………………………..... 3
2.1. Bilanţul energetic la compresoare………………………………….. 7
2.2. Bilanţul energetic la pompe………………………………………… 11
2.3. Bilanţul energetic la ventilatoare…………………………………... 12
2.4. Bilanţul puterilor pentru motoare de acţionare în funcţie de
parametrii nominali ai motorului…………………………………... 13
2.5. Metodologia de calcul a eficienţei puterii reactive la consumatorii
industriali…………………………………………………………... 15
3. Calculul puterii motorului de acţionare şi alegerea schemei de alimentare…. 17
4. Ridicarea curbei de sarcină şi calculul mărimilor caracteristice…………….. 18
5. Alegerea transformatoarelor şi regimul optim de funcţionare………………. 20
5.1. Determinarea parametrilor transformatorului……………………… 20
5.2. Calculul pierderilor în transformator………………………………. 20
5.3. Regimul optim de funcţionare……………………………………… 21
6. Determinarea pierderilor elementelor reţelei 21
6.1. Determinarea pierderilor de putere şi a puterii absorbite din sistem
la sarcina maximă înainte de compensare…………………………. 21
6.2. Determinarea pierderilor de energie şi a energiilor totale anuale
absorbite din sistem înainte de compensare………………………... 22
6.3. Realizarea compensării factorului de putere………………………. 23
6.4. Determinarea pierderilor de putere şi a puterii absorbite de sistem
la sarcina maximă, după compensare……………………………… 24
6.5. Determinarea pierderilor de energie activă şi reactivă şi a energiilor
anuale absorbite din sistem după compensarea factorului de putere. 24
6.6. Realizarea compensării energiei reactive prin reglarea treptelor
bateriilor de condensatoare………………………………………… 25
6.7. Calculul pierderilor de energie şi a energiei absorbite din sistem
după reglarea în trepte a puterii reactive de compensare…………... 26
7 Calculul indicatorilor de fiabilitate………………………………………….. 27
Anexe
Bibliografie

-1-
Proiect la Electroenergetică

1. Tema de proiectare:

a) Să se realizeze bilanţul energetic al unei staţii de compensare, ştiind că la


funcţionarea de durată sarcina maximă trebuie să asigure debitul volumic necesar de
aer Fv=1700m3/h;

b) Să se aleagă varianta optimă de alimentare, şi în funcţie de numărul de


compresoare alese să se realizeze schema electrică de alimentare;

c) Să se studieze funcţionarea optimă (regimul optim de funcţionare) şi


pierderile de putere şi energie pentru transformatorul din staţia de transformare;

d) Ştiind că un fider este în funcţiune şi unul în rezervă şa se studieze


compensarea factorului de putere pe bara de 380V astfel încât valoarea lui să fie
optimă (neutrală).

-2-
Proiect la Electroenergetică

2. Generalităţi despre bilanţurile energetice

Bilanţurile energetice au ca obiect în instalaţiile existente:


- determinarea pierderilor de energie;
- stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice pentru creşterea randamentului
instalaţiilor;
- determinarea resurselor secundare neutilizate şi reutilizarea lor;
- stabilirea normelor de consumuri specifice;
- în instalaţiile noi, obiectul bilanţului electroenergetic este alegerea schemelor
optime de alimentare;
- preliminarea instalaţiilor specifice.
Clasificarea bilanţurilor
Bilanţurile se clasifică în: bilanţuri pe agregat, secţie, atelier sau obiect
energetic, instalaţie sau utilaj.
După raportarea la care se face bilanţul se clasifică în:
- bilanţ orar – ce poate fi înlocuit atunci când este oportun cu bilanţul pe ciclu
sau pe unitatea de produs;
- bilanţ anual – la cerere şi zilnic sau lunar.
După conţinut şi modalitatea de elaborare, bilanţul se clasifică în:
- bilanţ de proiect – realizat pe bază de calcule analogice date, date din literatura
de specialitate, situaţii analoage, documentaţia tehnică a utilajelor;
- bilanţ real – pe situaţii existente în scopul îmbunătăţirii consumurilor
energetice;
- bilanţ optim – pentru reducerea la maximum a pierderilor constatate în bilanţul
real prin măsurări tehnico-economice, tehnologice şi energetice;
- bilanţ normat – se ridică pe baza bilanţului real ş a planului de măsuri de
economisire a energiei, în vederea stabilirii normelor de consum.
Bilanţurile electroenergetice se întocmesc pentru întreprinderi care au
puterea instalată mai mare sau egală cu 500MWh/an la un interval de doi ani, pentru
secţie, atelier şi obiect energetic cu puterea instalată mai mare sau egală cu
300MWh/an la o perioadă de 3 ani, iar pentru instalaţii, utilaje cu puterea instalată
mai mare sau egală cu 250MWh/an, la intervale de 5 ani.
Întocmirea bilanţurilor energetice pe agregate şi instalaţii tehnologice se
realizează pentru a pune în evidenţă legătura directă determinată între procesul
tehnologic de fabricaţie şi instalaţia aferentă pe de o parte şi consumul specific de
energie raportat la unitatea de produs.
Starea tehnică a instalaţiilor, tehnologia de fabricaţie şi calitatea produsului
tehnologic conduc în cazul în care nu sunt normale la consumuri suplimentare de
energie, chiar dacă partea electrică este corespunzătoare.
Colectarea datelor pentru întocmirea bilanţurilor.
Pentru urmărirea comportării în exploatare a utilajului electromecanic se vor
efectua măsurători. Periodicitatea cu care se vor efectua măsurătorile depinde pentru
fiecare agregat, de periodicitatea reparaţiilor şi reviziilor tehnice, de modul de
exploatare, de puterea nominală a motorului, de gradul de uzură, de numărul de
agregate.
Măsurătorile constau în ridicarea unor date cu privire la puterea activă şi
reactivă consumate de motoarele asincrone, în diferite regimuri de lucru, cu ajutorul
unei truse mobile de măsurat ce se montează conform figurii 1.
In vederea colectării datelor necesare întocmirii bilanţurilor este necesar să
se stabilească în primul rând punctul de măsurare. In cazul în care întreprinderea sau

-3-
Proiect la Electroenergetică

secţia are o singură alimentare racordarea aparatelor de măsurat, contoarelor de

W A1

V A2

CV A3

motor de mecanism instalaţie


acţionare transmisie tehnologică

Fig. 1

energie activă şi reactivă, truse watt-metrice sau wattmetre înregistratoare se face


chiar pe alimentarea existentă pe partea de joasă tensiune sau înaltă tensiune, în
funcţie de punctul de delimitare în aval de staţia de primire
In cazul în care întreprinderea are mai multe alimentări cu energie, aflate în
funcţionare simultană, aparatura de măsură trebuie montată în toate punctele de
alimentare aflate în funcţie iar înregistrarea datelor se face simultan la acelaşi interval
de timp Δt.
In cazul reţelelor de joasă tensiune, la executarea bilanţului energetic pe
întreprindere este necesar să se ia în considerare schema sistemului de alimentare al
întreprinderii. Pentru alimentarea cu energie electrică al unor consumatori importanţi,
categoria I şi II, se folosesc scheme de alimentare şi de măsurare din figura 2 a şi b.

AM

AM

6-10kV 6-10kV

a) -4- b)
Fig. 2
Proiect la Electroenergetică

In figura 2.a) este necesar un singur set de aparate de măsură care se


montează la automatul liniei de transport aflat în funcţiune. In schema din figura 2.b)
sunt necesare două seturi de aparate de măsură, câte unul la automatul fiecărui
transformator de forţă, în cazul în care funcţionează ambele transformatoare şi există
o linie de transport.
Schema logică a algoritmului de calcul a bilanţului este dată în figura 3.

START

citire date

Calculul energiei
consumate în bilanţ

Calculul pierderilor
pe linie

Calculul pierderilor
în motor

Calculul pierderilor
în maşina de lucru

afişare rezultate

STOP

Fig. 3

In urma
efectuării bilanţului
(prelucrarea datelor de
bilanţ) se vor face
propuneri de
îmbunătăţire a
funcţionării agregatului
şi a folosirii raţionale a
energiei electrice.
Printre propuneri se pot
enumera:
- încărcarea
agregatului la nivelul

-5-
Proiect la Electroenergetică

capacităţii sale prevăzute în documentaţia tehnică şi utilizarea agregatului la


performanţele nominale;
- schimbarea motorului de acţionare cu unul de putere corespunzătoare, în cazul
supradimensionării puterii motorului;
- deconectarea automată de la reţea când agregatul funcţionează în gol o
perioadă de timp, în care pierderile depăşesc consumul suplimentar de energie;
- evidenţierea uzurilor şi dereglărilor în scopul remedierii lor.
Bilanţul energetic pe agregate.
Din punct de vedere al tipurilor de agregate întâlnite în fluxul tehnologic, se
poate face următoarea clasificare:
- agregate electromecanice acţionate cu motoare de mică putere şi Pn<45kW,
alimentate la joasă tensiune, cu tensiune de 380-600V;
- agregate electrofluidice respectiv pompe, compresoare, suflante, ventilatoare
acţionate cu motoare sincrone sau asincrone cu Pn>45kW şi cu tensiunea nominală
cuprinsă între 380V şi 6kV.
In cazul bilanţului pe agregate se urmăreşte algoritmul:
- se stabileşte producţia reală a agregatului şi se compară cu capacitatea
nominală de producţiei a acestuia;
- se stabileşte starea fizică a agregatului ţinând seama de durata trecută de
funcţionare şi de modificările intervenite datorită reparaţiilor;
- se verifică corelarea puterii motorului de acţionare cu cea necesară
mecanismului, ţinând seama de condiţiile de pornire;
- se ţine seama şi de gradul de automatizare a automatului.
In urma efectuării bilanţului, printre propunerile de îmbunătăţire a
funcţionarii agregatului şi folosirii raţionale a energiei electrice, se poate enumera:
- încărcarea agregatului la nivelul capacităţii sale prevăzute în documentaţia
tehnică şi utilizarea agregatului la performanţele nominale;
- schimbarea motorului de acţionare cu unul de putere corespunzătoare, în cazul
supradimensionării puterii motorului;
- deconectarea automată de la reţea când agregatul funcţionează în gol o
perioadă de timp, în care pierderile depăşesc consumul suplimentar de energie;
- evidenţierea uzurilor şi dereglărilor în scopul remedierii lor.
Prin agregate electrofluidice se înţelege grupul de instalaţii, respectiv
pompe, compresoare, suflante şi ventilatoare de toate tipurile constructive care
realizează conversia energiei electromagnetice, absorbită din reţeaua electrică de
motorul de acţionare în energie fluidică, de exemplu sub formă de aer comprimat sau
apă sub presiune, introdusă într-o reţea de conducte de către compresoare, pompe sau
ventilatoare care au primit prin intermediul unui mecanism de transmisie lucrul
mecanic de la arborele motorului electric primar.
Maşinile de lucru di categoria a II a sunt agregate electrofluidice destinate
producerii agenţilor energetici la care puterea utilă se consideră cea corespunzătoare
purtătorului de energie nou produs.
Analiza de bilanţ se va face numai pe un singur agregat şi se va extinde la
întreaga staţie de compresoare, pompe, etc.

-6-
Proiect la Electroenergetică

2.1. Bilanţul energetic la compresoare

Funcţionarea compresoarelor centrifuge şi a celor cu piston are la bază


principiul variaţiei debitului prin modificarea turaţiei sau a supraobturatorului
conductei de aspiraţie pentru agentul fluidi-gazos. Condiţiile concrete de funcţionare
impun menţinerea constanţă a debitului la presiune variabilă sau invers.
Acţionarea electrică a acestor compresoare are loc la turaţii ridicate până la
1150rot/min, pornirile fiind lungi, până la 200 secunde, mai ales la demarajul sub
sarcină manometrică totală.
Cel mai răspândit sistem de acţionare pentru compresoarele centrifuge este
acela care utilizează motorul asincron trifazat cu rotor în scurtcircuit, cubare înalte. In
cazul în care momentul de inerţie ale maşinilor în mişcare sunt mari se preferă
motorul asincron cu inele pentru avantajele pe care le oferă pornirea reostatică. In
cazul acţionării cu motoare sincrone, alegerea puterii nominale a motorului sincron
constă în calculul puterii cerute de maşina de lucru şi alegerea unei puteri standard
imediat superioare acesteia.
Sistemul de transformări energetice care au loc în compresor poate avea
două canale de conversie a energiei:
- canalul principal prin care energia electrică We intrată în sistem se
transformă în energie fluidică Wf;
- canalul agentului de răcire prin care Wer intră în sistem şi se transformă în
energie fluidică Wf.

-7-
Proiect la Electroenergetică

Wer

Wrg Wra
Wj W
f
W mc Wrq Wrh
We Wf

Wl Wh
Wsr
Wext Wt Wq
Wnt
Wmu Wv

Wfr

Fig. 4
Pierderile de energie din sistem sunt constituite din (figura 4):
a) pierderi de natură electrică, şi anume:
- pierderi la transportul energiei electrice către motorul de acţionare (Wl);
- pierderi care însoţesc conversia energiei electrice în energie mecanică în
motorul de acţionare:
- pierderi în circuitul magnetic (pierderi în fier) (Wf);
- pierderi pentru excitaţia motoarelor (Wex);
- pierderi determinate de reglarea turaţiei (Wnt);
- pierderi în circuitul electric (pierderi în cupru) (Wj);
b) pierderi mecanice Wmec ce însoţesc conversia energiei electrice în energie
mecanică şi aici intră:
- pierderi mecanice în organul de transmisie (Wt);
- pierderi mecanice în utilaj (Wmu);
Se neglijează pierderile prin deformaţia elastică a conductelor, a vaselor
tampon şi datorită pulsaţiei presiunii compresoarelor cu piston.
c) pierderi ale procesului de comprimare şi de răcire:
- pierderi de volum (Wv);
- pierderi de debit (Wq);
- pierderi în compresor datorită rezistenţei hidraulice (Wh);
- pierderi prin răcirea gazului comprimat (Wrg);
- pierderi pentru recircularea agentului de răcire (Wra);
d) pierderi la nivel fluidic: sunt pierderi datorită neetanşeităţii reţelei sau
pierderi de scăpări în reţea (Wsr) şi pierderi datorită rezistenţei hidraulice a reţelei
(Wrh);
Pierderile prin care se apreciază calitatea bilanţului se determină prin
încercări.
Puterea necesară acţionării compresoarelor depinde de lucru mecanic
necesar comprimării unui debit de aer, de randamentul global al compresorului şi de
randamentul transmisiei.
Mărimile care apreciază calitatea sistemului energetic sunt următorii:

-8-
Proiect la Electroenergetică

- randamentul global ηg;


- pierderile totale din conturul bilanţului;
- consumul specific de energie primară.
Analiza acestor mărimi furnizează indici asupra măsurilor ce trebuie luate în
vederea optimizării bilanţului, astfel elementele furnizate de bilanţul instalaţilor de
acţionare, completate prin determinarea randamentului compresorului şi consumul
specific de energie electrică sunt suficiente pentru concluziile care privesc întreţinerea
şi exploatarea acestui tip de agregat.
Bilanţul energetic la nivelul instalaţiei de acţionare furnizează datele
necesare pentru continuarea prelevărilor pe canalul fluxului principal de energie
respectiv pentru puterile PUi la arborele compresorului în regim de sarcină
corespunzător sarcinii i. Valoarea puterii la mersul în gol constituie un indiciu asupra
stării mecanice a compresorului.
Determinarea randamentului se face prin măsurări asupra fluidului ce
urmăreşte să stabilească nivelul de transformare a energiei mecanice în energie
fluidică, cu regimuri de lucru caracteristice sau la un număr de sarcini care să permită
medieri satisfăcătoare ale rezultatelor. Măsurând debitele livrate, Vi [Nm3/h],
presiunile de aspiraţie şi refulare precum şi parametrii de stare ai gazului la intrare, se
determină:
- lucru mecanic specific pentru comprimarea unui metru cub gaz aspirat de la
presiunea p1 la presiunea p2.
- debitul volumetric la parametrii de stare la intrare T1, p1;
- puterea transmisă prin comprimarea volumului de fluid:
Pfi = Pc
- randamentul compresorului la sarcina i:
Pfi
ηc =
Pui
- debitul mediu livrat în perioada analizată care este debitul volumetric:
1 n
Vm = ∑Vi [ Nm 3 / h]
n d i =1
- randamentul mediu global al compresorului:
Pc ⋅ ∆t V ⋅ p s ⋅ ∆t
ηmed . g = = n
W pe + W pr W pe + W pr
unde Wpr este energia electrică activă consumată în perioada de bilanţ Δt pentru
recircularea agentului de răcire.
- consumul specific de energie:
W pe + W pr
C = wsp =
Vn ⋅ ∆t
Puterea utilă poate fi definită şi în funcţie de presiunea la ieşirea din maşina
de lucru ps, puterea utilă fiind:
Pu = Vn ⋅ p s [kW ]
In cazul compresoarelor puterea utilă ce este necesară compresiunii este:
Vn ⋅ λ ⋅ L p 01
Pc =
102 ⋅ 60
unde Lp01 este lucru mecanic de compresiune pentru un kgf de gaz ; λ - greutatea
specifică a gazului la presiunea p1 şi la temperatura T1 de intrare în compresor [atm],
[°K]:

-9-
Proiect la Electroenergetică

273
λ = 1,293
T1 ⋅ p1
 n −1

n  p2  n
L p 01 =i 
RT 1 i 
 −1
 [ kgf / m 3 ]
n −1  p1 

 

unde i este numărul treptelor de comprimare; n este indicele de comprimare
politropică care la compresorul cu aer e cuprins între 1,2…1.25; R este constanta
universală a gazelor; p2 [atm] este presiunea de refulare la ultima treaptă.
Diferenţa dintre puterea absorbită de motor P1 şi cea necesară comprimării Pc
reprezintă totalul pierderilor în acţionare:
∆p = p1 − p c
Randamentul de utilizare a energiei electrice este dat de relaţia:
P
η= c
P1
Suma pierderilor de putere ΔP este compusă din pierderile în motoare şi
pierderile din eventuala transmisie dintre compresor şi motor la care se adaugă
pierderile în compresor pc, ce sunt pierderi mecanice, pierderi corespunzătoare
căldurii produse în procesul de prelucrare ş pierderi prin răcirea aerului comprimat.
Ecuaţia de conservare a puterii active va fi:
P1 = p j1 + p Fe + p j 2 + p mv + Pc + p c
unde:
- pj1 este pierderile Joules în înfăşurarea statorică:
p j1 = 3R1112
- pj2 este pierderile Joules în înfăşurarea rotorică:
p j 2 = 3R2' 1'22
- pFe este pierderile în fier:
p Fe = 3RW 1W
2

- pmv sunt pierderile mecanice şi de ventilaţie.


Calculul puterii cerute a motorului de acţionare se poate face cu formule
stabilite teoretic sau empiric iar când acestea nu există cu ajutorul diagramelor de
sarcină statică ce reprezintă variaţia în timp a puterii mecanice la arborele maşinii de
lucru.
Pentru compresoare centrifuge
Vm ⋅ p K ⋅ Vm ⋅ p V ⋅ p'
p=K [W ] = [kW ] = 9,8 ⋅ 10 3 ⋅ K m
η 0,102 ⋅η η
unde Vm este debitul volumetric [m /s]; p este presiunea de refulare [N/m2];
3

p
p' =
9,8 ⋅10 3
iar k este coeficientul de siguranţă cu valori între 1,1…1,12.
Dacă pentru maşina de lucru se cunosc parametrii mecanici, respectiv
momentul cuplului rezistent Mr şi viteza de rotaţie n, puterea motorului se determină
cu relaţia:
M r ⋅Ω M r' ⋅n M r" ⋅n M
P =K [W ] =K [ kW ] =K [ kW ] =K
η 955 ⋅η 975 ⋅η
unde Mr este cuplul rezistent [Nm].iar M’r este cuplul rezistent[daNm]

-10-
Proiect la Electroenergetică

'
M r M
M "
r = =
0,9
8 9
In cazul maşinii de lucru cu diagramă de sarcină variabilă în timp se va
aproxima pe intervale de timp diagrama ca o succesiune de sarcini cu variaţii în trepte
sau liniare şi apoi se calculează puterea nominală a motorului de acţionare prin
metoda puterii echivalente şi anume puterea medie pătratică, cu relaţia:

P ≥ Pl =
∑ Pk2 ⋅ ∆t k
∑ ∆t k
unde Pk este puterea corespunzătoare intervalului Δtk.

2.2. Bilanţul energetic la pompe

Pompele trebuie să livreze un anumit debit de lichid împotriva diferenţei


manometrice de presiune determinat de diferenţa de presiune dintre bazinul de
aspiraţie şi cel de refulare, de pierderile dinamice şi de pierderile care au loc prin
frecări în conducte şi în instalaţia de pompare.
Variaţia debitului se obţine prin modificarea turaţiei iar la pompele cu piston
se pot realiza modificări de debit la turaţii constante.
Calculul puterii cerute de pompă se face cu formule stabilite teoretic sau
empiric iar în cazul când acestea nu există cu ajutorul digramelor de sarcină statică, ce
reprezintă variaţia în timp a puterii mecanice la arbore pentru maşina de lucru.
Necesarul de debit este asigurat printr-un număr corespunzător de pompe,
funcţionând în paralel iar în limita micilor variaţii reglajele se fac cu ajutorul vanelor
de consumatori. Aceste sisteme utilizează ca motor de acţionare, motoare asincrone
cu rotor în scurtcircuit, motoare asincrone cu inele pentru pornirea reostatică şi
motoare sincrone.
Alegerea puterii nominale a motorului pentru acţionarea pompelor constă în
calculul puterii cerute de maşina de lucru şi alegerea unei puteri standardizate imediat
superioară.
Pentru pompele centrifuge formulele de calcul sunt:
F ⋅ρ ⋅ g ⋅h F⋅p
P=K [W ] = K
ηp ηp

-11-
Proiect la Electroenergetică

unde F [m3/s] este debitul pompei; ρ [kg/m3] este densitatea lichidului; g este
acceleraţia gravitaţională; h este înălţimea teoretica în metrii; ηp este randamentul
pompei; p [N/m2]este presiunea de refulare a pompei; K este un coeficient de
siguranţă cu valori cuprinse între 1,1…1,15 (valorile mai mari fiind utilizate la
distanţe mici).
Sistemul de transformări energetice care însoţeşte procesul de pompare
comportă conversia energiei electromagnetice We în energie mecanică Wm urmată de
conversia în energie fluidică (fig. 5).

Există o singură intrare în sistem (punctul 1) deoarece consumul serviciilor

Wj W
fe
W mc

We Wmr Wf
1 2
ME P

Wl Wh
Wr
Wt
Wq

Fig. 5

interne ale staţiilor de pompare este neglijabil şi o singură ieşire (punctul 2) prin care
energia fluidică Wf ajunge la utilizator.
Pierderile de energie din interiorul sistemului sunt:
a) pierderi la transportul energiei către motorul de acţionare We;
b) pierderi care însoţesc conversia energiei electrice în energie mecanică în
motorul de acţionare:

-12-
Proiect la Electroenergetică

- pierderi în circuitul electric Wj;


- pierderi în circuitul magnetic Wfe;
- pierderi mecanice Wmec;
c) pierderi în organul de transmisie Wt;
d) pierderi care însoţesc conversia energiei mecanice în energie hidraulică:
- pierderi de debit Wg;
- pierderi de înălţime Wh;
- pierderi mecanice în utilaj Wmu;
e) pierderi în conducte de lichid – pierderi în reţea Wr.
Întocmirea bilanţului energetic urmăreşte să stabilească randamentul real al
pompei în vederea luării măsurilor de ameliorare respectiv pentru a studia
oportunitatea înlocuirii ei cu alta.
Este necesar să se determine:
- parametrii optimi de funcţionare în concordanţă cu cerinţele procesului
tehnologic;
- punctul de funcţionare optim corespunzător intersecţiei caracteristicii interne a
pompei cu caracteristica mecanică a motorului de acţionare
- condiţiile de funcţionare a motorului de acţionare
- posibilităţile de reducere a pierderilor de toate categoriile.

2.3. Bilanţul energetic al ventilatoarelor

Ventilatoarele sunt constituite în mod frecvent ca generatoare hidraulice


pentru debite mari şi presiuni mici. Pentru ventilatoare este utilizată o construcţie de
tip axial caracterizată de randamente scăzute.
Caracteristicile de funcţionare a ventilatoarelor sunt asemănătoare cu cele
ale pompelor sau ale compresoarelor. Particularităţile lor provin de la condiţiile
specifice de funcţionare:
- reglajul debitului se face cu ajutorul obturatorului conductei de aspiraţie la
puteri mici şi modificarea turaţiei motorului de acţionare la cele de puteri mari.
- diferenţă de presiune manometrică are componentă de frecări şi componentă
dinamică;
- presiunea produsă fiind mică, efectele variaţiei greutăţii specifice şi ale
variaţiei temperaturii aerului neglijabile.
Acţionarea ventilatoarelor se face cu motoare asincrone cu rotor în
scurtcircuit, pornite cu comutatoare Y/D iar pentru soluţia reglării debitului prin
modificarea turaţiei se utilizează motoare asincrone cu inele.
Elementele de referinţă a bilanţului la ventilatoare sunt următoarele:
- randamentul ventilatorului ηv care trebuie să corespundă unei funcţionării în
apropierea punctului optim de pe caracteristică
- randamentul instalaţiei de acţionare şi randamentul global.
Transformările energetice la un transformator sunt reprezentate în figura 6.

-13-
Proiect la Electroenergetică

Wt W
a
W mc

We
Wf
ME

Wl Waq

Wrt

Fig. 6

-14-
Proiect la Electroenergetică

2.4. Bilanţul puterilor pentru motoare de acţionare în funcţie de


parametrii nominali ai motorului

Plecând de la datele de pe plăcuţa cu date nominale ( Pn[kW], Un[V], nn, sn,


X1, r’2, X’2, Xμ, RW) se determină:
- alunecarea de regim prin măsurarea curentului absorbit de motor în regim
staţionar, cu relaţia:
(
s = 0,5r2' B ± B 2 − 4C )
unde B şi C sunt coeficienţi determinaţi de parametrii motorului:
2 ⋅ r1 ⋅ x µ2
B=
 2  U1  2 
( x1 ⋅ x2 − x µ ) + x2 r1 −  I  
' 2 2 '2

   

2
U 
r12 + x12 −  1 
C=  I 
 U  
2

( 2
)
x1 ⋅ x 2' − x µ2 + x 2'2  r12 −  1  
  I  
- se calculează rezistenţa Rab şi reactanţa Xab, astfel:
2
r' xµ
Rab = r1 + 2 ⋅ '2
s r2
2
+ x 2'2
s
x µ2
X ab = x1 − x 2' ⋅ '2
r2
2
+ x 2'2
s
- se calculează curentul de mers în gol din stator I10, astfel:
U1
I 10 =
R + X ab
2
ab
2

- se calculează pierderile Joules la mers în gol pj10, astfel:


p j10 = 3 ⋅ r1 ⋅ I 102
r2' s2 ⋅ x2
p j2 =
⋅ ' 2 1 ' 2 ⋅ p j1
r1 r2 + s ⋅ x 2
Din datele regimului nominal se poate calcula pierderile Joules cu o relaţie
de forma:
(
U 12 r2' 2 + s 2 x 2'2 )
p j1 = 3r1
[ (
s 2 r12 x 2'2 + x1 x 2' − x 2 2
µ ) ]+ s rr x
2 ' 2
1 2 µ ( )
+ r12 + x12 r2'2
Pentru separarea pierderilor mecanice din motor se calculează cuplul
electromagnetic cu relaţia:

-15-
Proiect la Electroenergetică

s ⋅ Kc
M=
s ⋅ a c + s ⋅ bc = 1
2

unde:

ac =
(x r ) + (x x − x )
'
2 1
2 '
1 2
2
µ

r (r + x )
2
'2
1
'
1
2

2r ⋅ r ⋅ x
2
'
1
2
µ
bc =
2 (
r r +x
'2
1
'
1
2
)
1,5 ⋅ p ⋅ U 2
Kc = ⋅ bc 1

ω ⋅ r1
Pierderile mecanice şi de ventilaţie se obţin cu relaţia:
1 − s0
p mec ,v = p j 20
s0
Puterea mecanică nominală se calculează cu relaţia:
Pmec = M n ⋅ Ω2
unde:
2π ⋅ n2
Ω2 =
60
Pierderile în compresor reprezintă, în cazul mersului în sarcină, diferenţa
dintre puterea cerută de compresor şi toate celelalte pierderi.

2.5. Metodologia de calcul a eficienţei puterii reactive la consumatorii


industriali

In prezent tarifarea energiei reactive livrate di S.E.N. se face în raport cu un


factor de putere mediu pe sistem (cosφmed = 0,92), numit factor de putere neutral.
Consumatorii industriali cu puteri absorbite sub 20MW au obligaţia să realizeze acest
factor de putere în punctele în care se face măsurarea energiei livrate în S.E.N. Pentru
consumatori cu puteri mai mari de 20MW se admite diferenţieri faţă de acest factor de
putere. Energia reactivă consumată la un factor de putere inferior valorii de 0,92 se
facturează diferenţiat pentru reţelele de joasă tensiune, medie tensiune şi înaltă
tensiune, în lei/Mvarh.
Puterea reactivă ce trebuie compensată se determină la vârful curbei de
sarcină caracteristică (zi de lucru, iarnă şi vară). Puterea instalată a sursei de
compensare este:
Qc = P ⋅ ( tgϕ − tgϕ n )

-16-
Proiect la Electroenergetică

unde tgφ este valoarea corespunzătoare factorului de putere neutral al consumatorului


la vârful de sarcină şi P este puterea activă consumată la vârful de sarcină.
Eficienţa economică maximă a compensării factorului de putere se obţine
studiind următoarele variante:
- cheltuieli totale actualizate (CTA) pe o perioadă determinată, calculate
pentru fiecare variantă de compensare;
- durata de recuperare a investiţiilor din economie realizată la costurile
anuale;
- costul de revenire al energiei electrice produse în instalaţiile proprii.
Criteriul de bază se consideră CTA, adoptându-se varianta cu CTA minime.
Durata de recuperare al energiei reactive produse local Cq se determină din
relaţia:
C an
Cq =
Wr , an
în care Can este suma costurilor anuale aferente instalaţiei de compensare (amortizare,
investiţii, pierderi de energie şi cheltuieli de exploatare) iar Wr,an este energia reactivă
produsă anual.
Pentru o variantă i studiată, cheltuielile anuale sunt:
C an ,i = C ex + ε ⋅ I i
unde Cex sunt cheltuielile anuale de exploatare, ε este coeficientul de amortizare
normat, luat 0,1 pentru instalaţiile de compensare iar I i reprezintă cheltuielile totale de
investiţie.
Pentru întreprinderile în care lucrările de montare a condensatoarelor nu
depăşeşte un an, se poate utiliza metoda cheltuielilor de calcul, sub forma:
Zc = C + p ⋅ I
unde: Zc reprezintă cheltuielile de calcul; I sunt investiţiile totale pentru instalaţiile de
compensare şi alte lucrări auxiliare; C sunt cheltuielile anuale, cuprinzând amortizări,
pierderi de putere şi energie; p este coeficientul de eficienţă economică, ţinând cont de
termenul normat de recuperare, 10 ani (p=1/10).
Aceste cheltuieli de calcul se determină pentru fiecare variantă întocmită şi
se alege cea cu cheltuielile cele mai mici.
Utilizând una din cele două metode menţionate, funcţie de situaţia reală,
rezultă o variantă cu cheltuieli actualizate minime, respectiv cu cheltuieli de calcul
minime, care se consideră că poate fi realizată.
Conform reglementărilor în vigoare, se verifică recuperarea investiţiilor
făcute pentru compensare în maximum 5 ani din economiile rezultate, cu expresia:
I total
n=
β ⋅ γ ⋅ ∆P + α ⋅ ∆W p
unde: Itotal reprezintă investiţiile totale; β este costul specific al puterii instalate; γ este
cota de amortizare pentru centralele electrice; ΔP=ΔPmaxrec-ΔPmaxc+ΔPb este economia
de pierderi de putere respectiv diferenţa dintre pierderile de putere maximă fără
compensare şi cele cu compensare, adăugând pierderile de putere activă în bateriile de
condensatoare; α este costul specific al energiei electrice active; ΔWp=ΔWrec-
ΔWpc+ΔWpb este economia de pierderi de energie, reprezentând diferenţa dintre
pierderile de energie fără compensare şi cele cu compensare, plus pierderile de
energie în bateriile de condensatoare.
Se verifică dacă costul specific al energiei electrice produse de mijloacele de
compensare care trebuie să fie mai mic decât costul specific al energiei plătit
întreprinderii furnizoare de energie în ipoteza că nu se face compensarea.

-17-
Proiect la Electroenergetică

Se consideră cheltuielile anuale CI reprezintă amortizarea investiţiilor pentru


compensare:
C I = C a ⋅ I total
Cheltuielile anuale corespunzătoare pierderilor de putere Cp Si de energie Cw
în instalaţiile de compensare, respectiv:
C p = γ ⋅ pb ⋅ Qb si Cw = α ⋅ pb ⋅ Qb ⋅ Tb
unde: γ este preţul specific pentru putere; α este preţul specific pentru energia activă;
pb sunt pierderile specifice de putere în mijloacele de compensare; Qb este puterea
instalaţiei de compensare care funcţionează timpul Ti.
In cheltuielile anuale intră:
Cw = ∆W ⋅ β - costul pierderilor de energie;
Cex = Ck ⋅ I k + C R ⋅ I R - costul de exploatare,
unde: β este costul energiei în lei/kWh; Ik este investiţia în instalaţia de compensare
iar IR este investiţia în reţea.
Investiţiile în instalaţia de echivalare cuprind Ik şi IR şi se determină cu o
relaţie de forma:
I e = ∆P ⋅ γ
unde: γ este costul unitar al puterii instalate în centrala de echivalare în lei/kW
In varianta necompensată, CTA pot fi aproximate cu relaţia:
n
CTA = ∆Pm ⋅ γ + ∑ ∆Pi ⋅ β ⋅ τ si ⋅ (1 + a ) − Vr
−1

i =1
unde a este costul specific al instalaţiei de compensare; ΔPm este reducerea maximă de
pierderi obţinute prin compensare iar Vr este valoarea remanentă a instalaţiei.
In varianta compensată CTAk este aproximată cu relaţia:
n
CTAk = I k + ∑ Ck ⋅ (1 + a ) − Vrk
−1

i =1
unde: Ck reprezintă cheltuielile anuale în varianta compensată iar Vrk este valoarea
remanentă a instalaţiei compensate.
Durata de recuperare a investiţiilor se determină prin raportarea investiţiilor
suplimentare în varianta compensată la economia anuală, conform relaţiei:
I − I0
Drec = k
C0 − C k
unde: Drec este durata de recuperare în ani iar C0 şi I0 sunt cheltuielile anuale şi
investiţiile totale în lei în varianta necompensată

3. Calculul puterii motorului de acţionare şi alegerea schemei de


alimentare

Puterea utilă necesară pentru comprimare, considerând procesul politropic,


se calculează cu relaţia:
Fv ⋅ λ ⋅ L p 01 1700 ⋅ 1,205 ⋅11923 ,29
Pc = = = 66,51kW
102 ⋅ 60 102 ⋅ 60 ⋅ 60
unde:
- Fv=1700m3/h este debitul volumetric (asigurat prin tema de proiectare);
- λ - greutatea specifică a gazului la presiunea p1 şi la temperatura T1 de intrare
în compresor [atm], [°K]:

-18-
Proiect la Electroenergetică

273 273 kgfm


λ = 1,293 = 1,293 = 1,205
T1 ⋅ p1 293 ⋅1 kg ⋅ h
unde T1=293K şi p1=1atm este presiunea de aspiraţie;
- Lp01 este lucru mecanic de compresiune pentru un kgf de gaz :
 n −1

n  p2  n 
L p 01 = i RT 1 i
 p 
 −1=
n −1  


1


 1, 23 −1

1,23  3,7  1, 23
=2 29,24 ⋅ 293  
 1 
 − 1  =11923,29
 kgfm
1,23 - 1  

 

10kV

STI

IO

TTU-Al 10 / 0,4kV
1000kVA

USOL
STI

0,4kV

MA MA MA MA MS
3~ 3~ 3~ 3~ 3~

Fig 7.

unde i=2 este numărul treptelor de comprimare; n=1,23 este indicele de comprimare
politropică (la compresorul cu aer e cuprins între 1,2…1.25); R=29,24 este constanta
universală a gazelor iar p2=3,7atm este presiunea de refulare la ultima treaptă.
Pentru asigurarea necesarului de debit volumic, Fv=1700m3/h, se alege din
tabelul 1 (anexa 1) tipul compresorului ca fiind XOB, ce asigură un debit de 480m3/h.

-19-
Proiect la Electroenergetică

Numărul de compresoare se determină raportând necesarul de debit la


debitul furnizat de un compresor:
F 1700
N= v = = 3,54 compresoar e
Qc 480
şi se adopta un număr N=4 compresoare
Puterea motoarelor de acţionare pentru compresoare se determină în funcţie
de puterea necesară de acţionare a compresoarelor, astfel:
80CP=80 · 736=58880W=58,88kW
şi astfel se alege din tabelul 2 (anexa 1), motoare asincrone cu rotorul în scurtcircuit
având puterea nominală Pn=75kW, randamentul η=90,4% şi factorul de putere
cosφ=0,863.
De asemenea, din tabelul 3 (anexa 1), se alege ca motor de rezervă, un motor
sincron de tipul MSI-D, având puterea nominală Pn=100kW.
Schema de alimentare pentru cele patru motoare asincrone, precum şi pentru
motorul sincron de rezervă este prezentată în figura 7.

4. Ridicarea curbei de sarcină şi calculul mărimilor caracteristice

Curba de sarcină se construieşte pe un interval de 24 ore iar numărul de citiri


a contoarelor este nd=25 intervale. Construcţia efectivă se realizează plecând de la ora
7 unde indicele contoarelor active şi reactive se consideră că pleacă de la indicativul 0
iar apoi se contorizează. din oră în oră, cu un anumit pas.
Energiile activă şi reactivă, conform fiecărui interval, sunt:
Wai = ( Ai +1 − Ai ) ⋅ c a
Wri = ( Ri +1 − Ri ) ⋅ c r
unde Ai, Ri ca, cr sunt indexurile şi constantele de măsurare ale contoarelor de energie
activă şi reactivă iar Wai, Wri sunt energiile absorbite în intervalele dintre citiri.
Energia totală absorbită în intervalul contorizat se calculează cu relaţia:
nd −1
Wta = ∑Wai
i =1
nd −1
Wtr = ∑Wri
i =1
unde nd este numărul de citiri a contorului pe durata Δt a bilanţului.
Energia activă absorbită de un motor este:
Wta 1 = 24 ⋅ P1 = 24 ⋅ 82 ,96 = 1991 ,04 kWh
unde P1 este puterea absorbită de motor, dată de relaţia:
Pn 75
P1 = = = 82 ,96 kW
η 0,904
Energia activă absorbită de cele 4 motoare va fi:
Wta = N ⋅Wta1 = 4 ⋅1991 ,04 = 7964 ,16 kWh
Energia reactivă absorbită de un motor este:
Wtr 1 = 24 ⋅ Q1 = 24 ⋅ 41,89 = 1005 ,36 k var h
unde Q1 este puterea absorbită de motor, dată de relaţia:
Q P ⋅ tg ϕ 75 ⋅ 0,505
Q1 = n = n = = 41,89 k var
η 0,904 0,904
Energia reactivă absorbită de cele 4 motoare va fi:
Wtr = N ⋅Wtr 1 = 4 ⋅1005 ,36 = 4021 ,44 k var h

-20-
Proiect la Electroenergetică

Factorul de putere mediu global se determină cu relaţia:


Wta 7964 ,16
cos ϕ m = = = 0,892
W +W2
ta
2
tr 7964 ,16 2 + 4021,44 2
Pe baza mărimilor calculate anterior se trasează curbele de sarcină activă
(anexa 2), reactivă (anexa 3), precum şi curbele P/Pn (anexa 4) şi Q/Qn (anexa 5)
Se calculează mărimile caracteristice curbelor de sarcină:
- puterea activă medie:
W 7964 ,16
Pmed = ea = = 331,84 kW
24 24
- puterea reactivă medie:
W 4021 ,44
Qmed = er = = 167 ,57 kW
24 24
- timpii de încărcare cu putere activă, reactivă, respectiv aparentă:
2
 P 
τ p = ∑ p ⋅ dt i =∑ 2
i
 dt i =
 Pmax i
= 0,67 + 0,72 + 0,88 +1 + 0,94 + 0,73 + 0,63 + 0,19 + 0,22 + 0,26 + 0,29 + 0,23 + 0,22 +
+ 0,18 + 0,15 + 0,1 + 0,12 + 0,13 + 0,12 + 0,1 + 0,08 + 0,07 + 0,07 = 8,11 h
2
 Q 
τ q = ∑qi2 ⋅ dt i =∑  dt i =
 Qmax i
= 0,09 + 0,11 + 0,14 + 0,2 + 0,16 + 0,14 + 0,08 + 0,39 + 0,47 + 0,56 + 0,76 +1 + 0,76 +
+ 0,56 + 0,47 + 0,14 + 0,17 + 0,2 + 0,28 + 0,36 + 0,28 + 0,2 + 0,17 = 7,69 h
2
Pmax ⋅ τ p + Qmax
2
⋅τ q 2
Pmax ⋅ τ p + Qmax
2
⋅τ q
640 2 ⋅ 8,11 + 322 2 ⋅ 7,69
τs = = = = 8,03h
2
S max 2
Pmax + Qmax
2
640 2 + 322 2
unde Pmax şi Qmax au fost determinaţi din curbele de sarcină.

-21-
Proiect la Electroenergetică

5. Alegerea transformatoarelor şi regimul optim de funcţionare

Conform cu puterile maxime activă şi reactivă din diagramele de sarcină, se


calculează puterea aparenta a transformatorului, cu relaţia:
S max = 2
Pmax + Qmax
2
= 640 2 + 322 2 = 716 ,43 kVA
şi se alege astfel un transformator având puterea de 1000kVA, cu caracteristicile
trecute în tabelul 1.
5.1. Determinarea parametrilor transformatorului se face utilizând
următoarele relaţii:
Caracteristicile electrice ale transformatorului
Valoarea Pierderi nominale Curentul de
Tensiunea de
nominală a max. mers în gol
Puterea Randamentul scurtcircuit faţă
Inaltei tensiuni faţă de
nominală La mers La nominal min. de tensiunea
între faze, curentul
[kVA] în gol scurtcircuit [%] nominală
până la nominal max.
[W] [W] [%]
[kV] [%]
1000 10 4000 15000 98,13 5.5 5
2 2
U 
 = 15 ⋅ 
0,4 
RT = p scn ⋅  n  = 0.0024Ω
 Sn   1000 
tabelul 1

U scn U n2 5,5 0,4 2


XT = ⋅ = ⋅ = 0,0088Ω
100 S n 100 1000
I 0n S n 5 1000
BT = ⋅ 2 = ⋅ = 0,3125s
100 U n 100 0,4 2 ⋅ 1000
relaţii în care termenii pscn, Uscn şi I0n au fost extraşi din tabelul 1.
Fiderul utilizat pentru alimentare este un conductor de aluminiu 3X 70mm2,
cu următorii parametrii:
- rezistenţa: r = 0,45Ω/Km;
- reactanţa: x = 0,08Ω/Km;
- lungimea: L = 420m;
- susceptanţa: b = 144 ·10-6μs .
5.2. Calculul pierderilor în transformator se face utilizând relaţiile:
2 2
 S 
 = 4 + 15 ⋅ 
716 ,43 
∆PT = ∆p 0 + ∆p sc ⋅   = 11,7 kW (*)
 Sn   1000 
2 2
 S 
 = 50 + 55 ⋅ 
716 ,43 
∆QT = ∆q 0 + ∆q sc ⋅   = 78,23k var (**)
 Sn   1000 
unde termenii Δq0 şi Δqsc au fost calculaţi cu relaţiile:
I 5
∆q 0 = 0 ⋅ S n = ⋅ 1000 = 50k var
100 100
U 5,5
∆q sc = sc ⋅ S n = ⋅ 1000 = 55k var
100 100

-22-
Proiect la Electroenergetică

∆PT' = ∆PT + k e ⋅ ∆QT = 11,7 + 0,07 ⋅ 78,23 = 17 ,17 kW


unde ke este un coeficient al aportului energiei activă în reactivă cu valori cuprinse
între 0,03…0,1.
5.3. Determinarea regimului optim de funcţionare se face utilizând relaţia:
∆p 0 + k e ⋅ ∆q 0 4 + 0,07 ⋅ 50
S lim = S n n( n + 1) = 1000 2 = 892,05kVA
∆p sc + k e ⋅ ∆q sc 15 + 0,07 ⋅ 55
unde n=1 reprezintă numărul de transformatoare.

6. Determinarea pierderilor elementelor reţelei

6.1. Determinarea pierderilor de putere şi a puterii absorbite din sistem


la sarcină maximă, înainte de compensare

1. Pierderilor în transformator:
∆PT =11,7 kW cf. relaţiei (*)
∆QT = 78 ,23 k var cf. relaţiei (**)
2. Calculul puterii active şi reactive la sfârşitul liniei:
PL = Pmax + ∆PT = 640 +11,7 = 651 ,7 kW
QL = Qmax + ∆QT = 322 + 78 ,23 = 400 ,23 k var
3. Pierderile de putere pe linia de alimentare:
P2 + Q2 651,7 2 + 400,23 2
∆PL = L 2 L R L = 2
0,189 ⋅ 10 −3 = 1,105kW
Un 10
PL2 + QL2 651,7 2 + 400,23 2
∆Q L = 2
X L = 2
0,0336 ⋅ 10 −3 = 0,196k var
Un 10
unde RL este rezistenţa liniei iar XL este reactanţa liniei, determinate cu relaţiile:
0,45
RL = r ⋅ L = 420 = 0,189 Ω
1000
0,08
XL = x⋅L = 420 = 0,0336 Ω
1000
4, Puterea reactivă furnizată de linie:
δQ L = U n2 ⋅ B L = 10 2 ⋅ 0,06048 = 6,048 k var
unde BL este susceptanţa liniei, dată de relaţia:
B L = b ⋅ L = 144 ⋅ 10 −6 ⋅ 420 = 0,06048s
5. Puterea absorbită din sistem:
Ps = PL + ∆PL = 651 ,7 +1,105 = 652 ,8kW
Qs = Q L + ∆Q L − δQ L = 400 ,23 + 0,196 − 6,048 = 394 ,38 k var
6. Factorul de putere la bornele sistemului:
Ps 652,8
cos ϕ s = = = 0,855
Ps2 + Qs2 652,8 2 + 394,38 2
7. Scăderea factorului de putere în lungul reţelei:
∆ cos ϕ = cos ϕm − cos ϕs = 0,892 − 0,855 = 0,037

-23-
Proiect la Electroenergetică

6.2. Determinarea pierderilor de energie şi a energiilor totale anuale


absorbite din sistem înainte de compensare

1. Pierderile de energie activă zilnică pe transformator:


2 2
 S max   716,43 
∆WaT = ∆p 0 ⋅ 24 +   ⋅ ∆p sc ⋅ τ s = 4 ⋅ 24 +   ⋅ 15 ⋅ 8,11 = 158,43kWh
 Sn   1000 
2. Pierderile de energie activă zilnică pe linie:
2 2
 SL 
 ⋅ R L ⋅ τ s = 
764,78 
∆WaL =  −3
 ⋅ 0,189 ⋅ 10 ⋅ 8,11 = 8,96kWh
U
 n  10 
unde:
SL = PL2 + Q L2 = 651 ,7 2 + 400 ,23 2 = 764 ,78 kVA
3. Pierderile de energie reactivă zilnică pe transformator:
2
 S max 
∆WrT = U n ⋅ BT ⋅ 24 + 
2
 ⋅ X T ⋅ τ s =
 U n 
2
 716 ,43 
= 0,4 2 ⋅ 0,3125 ⋅ 24 +   ⋅ 0,0088 ⋅10 −3 ⋅ 8,11 = 230 ,14 k var h
 0, 4 
4. Pierderile de energie reactivă zilnică pe linie:
2 2
 SL   764,78 
∆WrL =   ⋅ X L ⋅ τ s =  −3
 ⋅ 0,0336 ⋅ 10 ⋅ 8,11 = 1,59k var h
U
 n  10 
5. Aportul de energie reactivă a cablului:
δWrc = U n2 ⋅ B L ⋅ 24 = 10 2 ⋅ 0,06048 ⋅ 24 = 145,15k var h
6. Energia activă şi reactivă absorbită din sistem într-o zi, respectiv într-un
an:
Wa , zi =Wa + ∆WaT + ∆WaL = 7964 ,16 +158 ,43 +8,96 = 8131 ,55 kWh
Wa ,an = Wa , zi ⋅ 365 = 8131 ,55 ⋅ 365 = 2968015 ,75 kWh = 2968 MWh
Wr , zi =Wr + ∆WrT + ∆WrL −δWr ,c = 4021 ,44 + 230 ,14 +1,59 −145 ,15 = 4108 ,02 k var h
Wr ,an = Wr , zi ⋅ 365 = 4108 ,02 ⋅ 365 =1499427 k var h =1499 ,42 M var h
7. Calculul factorului de putere mediu zilnic la bornele sistemului:
Wa , zi 8131 ,55
cos ϕmed , zi = = = 0,892
W 2
a , zi +W 2
r , zi 8131 ,55 2 + 4108 ,02 2
8. Variaţia factorului de putere mediu în lungul reţelei:
∆cos ϕmed = cos ϕmed − cos ϕmed , zi = 0,892 − 0,892 = 0

-24-
Proiect la Electroenergetică

6.3. Realizarea compensării factorului de putere

1. Determinarea puterii de compensare corespunzătoare unui factor de


putere cosφ>0,92
[
Qk = Ps ⋅ tg ( arccos ϕ s ) − tg ( arccos ϕ optim ) = ]
= 652 ,8 ⋅ [tg ( 31,57 ) − tg ( 23,07 ) ] = 122 ,72 k var
Se calculează numărul necesar de baterii de condensatoare ştiind că valoarea
nominală a unei baterii este de 20kVAr, astfel:
Q 122 ,72
nc = k = = 6,136 baterii
Qbat 20
Se adoptă nc=7 baterii de condensator şi se recalculează Qk:
Qk = Qbat ⋅ nc = 20 ⋅ 7 = 140 k var
Din curbele de sarcină se observă că orele de vârf sunt:9-10; 14-21; 0-4
După compensare se mai consumă energie reactivă din reţea numai în
intervalele orare în care consumul depăşeşte Qk.
Se calculează energia reactivă absorbită după compensare:
Wrc =Wr ( 9 −10 ) +Wr (14 −21 ) +Wr ( 0 −4 ) −Wrc (10 ;14 −21 ; 0 −4 ) =
=144 ,8 + 201 ,1 + 221 ,2 + 241 ,3 + 281 ,5 +322 + 281 ,5 + 241 ,3 + 221 ,2 +144 ,8 +
+168 ,9 +193 +168 ,9 +144 ,8 −1960 = 2976 ,3 −1960 =1016 ,3k var h
Wrc ( 9−10 ;14 −21 ;0−4 ) = Qk ⋅ ∆t =140 ⋅14 =1960 k var h
3,5 3,5
Wac, zi = 24 ⋅ Qk ⋅ = 24 ⋅140 ⋅ = 11,76 kWh
1000 1000
Wac = Wa +Wac, zi = 7964 ,16 +11,76 = 7975 ,92 kWh
2. Factorul de putere mediu compensat:
1 1
cosϕ med
c
= = = 0,99
2 2
 Wrc   1016,3 
1 +  c  1+  
W
 a   7975,92 
3. Calculul timpilor de încărcare după compensare se face utilizând digrama
Qc/Qmax, prezentată în anexa 6:
  Q 2  Q
τ q =  ∑  c  dt 
c max
=
  Qmax   Qmax − Qk
 

(3 ⋅ 0,0 3 + 0,3 4 + 2 ⋅ 0,4 5 + 2 ⋅ 0,5 6 + 1 + 2 ⋅ 0,7 8 + 2 ⋅ 0,1 6 + 0,2 9 ) ⋅


2 2 2 2 2 2 2

322
= 6,19 h
322 −140

τ c
=
( P ) ⋅τ + (Q )
c
max
2
p
c
max
2
⋅ τ qc
=
640,49 2 ⋅ 8,11 + 1822 ⋅ 6,19
= 7,96h
s
( P ) + (Q )
c
max
2 c
max
2
640,492 + 1822
unde:
c
Pmax = Pmax + ∆Ps = 640 + 0,49 = 640 ,49 kW
3,5 3,5
∆Ps = Qk = 140 ⋅ = 0,49 kW
1000 1000
c
Qmax = Qmax − Qk = 322 − 140 = 182 k var

-25-
Proiect la Electroenergetică

6.4. Determinarea pierderilor de putere şi a puterilor absorbite din


sistem la sarcina maximă, după compensare:

1. Calculul pierderilor în transformator se face utilizând relaţiile:


2 2
 S max
c

 = 4 + 15 ⋅ 
665,84 

∆PT = ∆p 0 + ∆p sc ⋅   = 10,65kW

 Sn   1000 
unde:
c
S max = ( P ) + (Q )
c
max
2 c
max
2
= 640 ,49 2 + 182 2 = 665,84 kVA
2 2
 Sc   665,84 
∆QT = ∆q 0 + ∆q sc ⋅  max  = 50 + 55 ⋅   = 74,38k var
 Sn   1000 
2. Pierderile de putere pe linia de alimentare:

∆P c
=
( P ) + (Q )
L
c 2 c 2
L
RL =
651,14 2 + 256,382
0,189 ⋅ 10 − 3 = 0,925kW
L
U n2 10 2

unde:
PLc = Pmax
c
+ ∆PTc = 640 ,49 + 10 ,65 = 651 ,14 kW
QLc = Qmax
c
+ ∆QTc = 182 + 74 ,38 = 256 ,38 kVAr

∆Q c
=
( P ) + (Q )
L
c 2 c 2
L
XL =
651,142 + 256,382
0,0336⋅ 10− 3 = 0,164k var
L
U n2 10 2

3. Puterea absorbită din sistem:


Psc = PLc + ∆PLc = 651,14 + 0,925 = 652 ,065 kW
Qsc = Q Lc + ∆Q Lc − δQ L = 256 ,38 + 0,164 − 6,048 = 250 ,5k var
4. Calculul factorului de putere la bornele sistemului:
Psc 652,065
cosϕ s =
c
= = 0,933
2
Psc + Qsc
2
( ) ( )
652,0652 + 250,5 2

6.5. Determinarea pierderilor de energie activă şi reactivă şi a energiilor


anuale absorbite din sistem după compensarea factorului de putere:

1. Pierderile de energie activă zilnică pe transformator:


2 2
 Sc   665,84 
∆W = ∆p 0 ⋅ 24 +  max  ⋅ ∆p sc ⋅ τ sc = 4 ⋅ 24 + 
c
aT  ⋅ 15 ⋅ 7,96 = 148,93kWh
 Sn   1000 
2. Pierderile de energie activă zilnică pe linie:
∆WaLc = ⋅∆PLc ⋅τ sc = 0,925 ⋅ 7,96 = 7,36 kWh
3. Pierderile de energie reactivă zilnică pe transformator:
2
 S max
c

∆WrT = U ⋅ BT ⋅ 24 + 
2
n
 ⋅ X T ⋅ τ sc =

 Un 
2
 665 ,84 
= 0,4 ⋅ 0,3125 ⋅ 24 + 
2
 ⋅ 0,0088 ⋅10 −3 ⋅ 7,96 = 195 ,29 k var h
 0,4 
4. Pierderile de energie reactivă zilnică pe linie:
∆WrLc = ⋅∆QLc ⋅τ sc = 0,164 ⋅ 7,96 = 1,3k var h

-26-
Proiect la Electroenergetică

5. Aportul de energie reactivă al bateriei de condensatoare pe perioada


supracompensării:
∆Wrcc = (0,24 + 0,2 + 4 ⋅ 0,1 + 0,3 + 2 ⋅ 0,04 ) ⋅ Qmax = 1,22 ⋅ 322 = 392 ,84 k var h
6. Energia activă şi reactivă absorbită din sistem într-o zi, respectiv într-un
an:
Wac, zi = Wa + ∆WaTc + ∆WaLc = 7964 ,16 +148 ,93 + 7,36 = 8120 ,45 kWh
Wac, an = Wac, zi ⋅ 365 = 8120 ,45 ⋅ 365 = 2963964 ,25 kWh = 2963 ,96 MWh
Wrc, zi = Wr + ∆WrTc + ∆WrLc − ∆Wrcc = 4021 ,44 +195 ,29 +1,3 − 392 ,84 = 3825 ,19 k var h
Wrc, an = Wrc, zi ⋅ 365 = 3825 ,19 ⋅ 365 = 1396194 ,35 k var h = 1396 ,19 M var h
7. Calculul factorului de putere mediu la bornele sistemului după
compensare:
Wac, an 2963,96
cos ϕ s =
c
= = 0,904
(Wac,an ) + (Wrc,an )
2 2
2963,96 2 + 1396 ,19 2

6.6. Realizarea compensării energiei reactive prin reglarea treptelor


bateriilor de condensatoare

Pentru realizarea compensării energiei reactive se vor utiliza 7 trepte de


reglare a energiei reactive de compensare (fig. 8), alegerea acestor trepte fiind
conform curbelor de sarcină în aşa fel încât să acopere cât mai optim necesarul de
energie reactivă.

-27-
Proiect la Electroenergetică

k
k Timp
k1=1 t1=1h
1
Fig. 8 k2=0,84 t2=2h
0,84
k3=0,7 t3=2h
0,7 k4=0,56 t4=2h
0,56 k5=0,42 t5=2h
k6=0,28 t6=2h
0,42
k7=0,14 t7=3h
0,28

0.14

10 13 16 19 22 1 4 ore

1.
∆P rc = 3,5 ⋅ 0,56 = 1,96 kW
2.
2 2
 p rc   641,96 
∆P = p0, n +  max  ⋅ psc , n = 4 + 15 ⋅ 
T
rc
 = 10,18kW
 Sn   1000 
rc
Pmax = Pmax + ∆P rc = 640 + 1,96 = 641 ,96 kW

3.
2 2
 S rc   667,26 
∆Q = U ⋅ BT +  max  ⋅ X T = 0,42 ⋅ 0,3125 + 
rc
T
2
n  ⋅ 0,0088 ⋅ 10− 3 = 24,53k var
U
 n   0, 4 
rc
S max = ( P ) + (Q )
rc 2
max
rc
max
2
= 641,96 2 + 182 2 = 667 ,26 kVA
4. Puterea activă şi reactivă la începutul liniei:
PLrc = Pmax
rc
+ ∆PTrc = 641 ,96 +10 ,18 = 652 ,14 kW
QLrc = Qmax
rc
+ ∆QTrc = 182 + 24 ,53 = 206 ,53 kW
5. Pierderile de putere pe linia:

-28-
Proiect la Electroenergetică

∆P rc
=
( P ) + (Q )
L
rc 2 rc 2
L
RL =
652,142 + 206,532
0,189 ⋅ 10− 3 = 0,884kW
L
U n2 10 2

∆Q rc
=
( P ) + (Q )
L
rc 2 rc 2
L
XL =
652,142 + 206,532
0,0336 ⋅ 10− 3 = 0,157k var
L
U n2 10 2

6, Puterea absorbită din sistem:


P rc = PLrc + ∆PLrc = 652 ,14 + 0,884 = 653,02 kW
Q rc = QLrc + ∆QLrc − δQL = 206 ,53 + 0,157 − 6,048 = 200,63k var
7. Factorul de putere la bornele sistemului:
Psrc 653,02
cosϕ sist
c
= = = 0,955
2
Ps + Qs
rc rc 2
( ) ( )
653 , 02 2
+ 200, 632

6.7. Calculul pierderilor de energie şi a energiei absorbite din sistem


după reglarea în trepte a puterii reactive de compensare

1. Pierderile de putere activă în baterile de condensatoare:


Q
∆Warc, zi = 3,5 ⋅ max (1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 0,84 + 2 ⋅ 0,7 + 2 ⋅ 0,56 + 2 ⋅ 0,42 + 2 ⋅ 0,28 + 3 ⋅ 0,14) =
1000
322
= 3,5 ⋅ (7,02 ) = 7,91kW
1000
2. Pierderile de energie activă zilnică pe transformator:
2 2
 P rc   641,96 
∆W = p0, n ⋅ 24 +  max  ⋅ psc , n ⋅ τ sc = 4 ⋅ 24 + 
rc
aT , zi  ⋅ 15 ⋅ 7,96 = 145,2kWh
 Sn   1000 
3. Pierderile de energie reactivă zilnică pe transformator:
2
 P rc 
∆W rc
rT , zi = U ⋅ BT ⋅ 24 +  max  ⋅ X T ⋅ τ sc =
2
n
 Un 
2
 641 ,96 
= 0,42 ⋅ 0,3125 ⋅ 24 +   ⋅ 0,0088 ⋅10 −3 ⋅ 7,96 = 181 ,62 k var h
 0, 4 
2. Pierderile de energie activă zilnică pe linie:
∆WaLrc, zi = ∆PLrc ⋅τ sc = 0,884 ⋅ 7,96 = 7,036 kWh
4. Pierderile de energie reactivă zilnică pe linie:
∆WrLrc, zi = ∆QLcr ⋅τ sc = 0,157 ⋅ 7,96 = 1,25 kWh

6. Energia activă şi reactivă absorbită din sistem zilnic şi anual:


Warc, zi , recalc =Wac, zi + ∆WaTrc , zi + ∆WaLrc, zi + ∆Warc, zi =
= 8120 ,45 +145 ,2 + 7,036 + 7,91 = 8280 ,6kWh
W rc
a , an = Warc, zi ⋅10 −3 ⋅ 365 = 8280 ,6 ⋅10 −3 ⋅ 365 = 3022 ,41 MWh
Wrrc, zi , recalc = Wrc, zi + ∆WrTrc, zi + ∆WrLrc, zi − ∆WrLc − ∆Wrcc =
= 3825 ,19 +181 ,62 +1,25 −1,3 −392 ,84 = 3613 ,92 k var h
Wrrc,an = Wrrc, zi ⋅10 −3 ⋅ 365 = 3613 ,92 ⋅10 −3 ⋅ 365 = 1319 ,08 M var h
7. Factorul de putere mediu la bornele sistemului:

-29-
Proiect la Electroenergetică

1 1
cos ϕ med
rc
= = = 0,9165
2 2
W rc
  1319,08 
1+  r , an
 1+  
W rc   3022,41 
 a , an 

7. Calculul indicatorilor de fiabilitate

Stabilirea indicatorilor de fiabilitate se poate face prin mai multe metode,


printre care şi metoda grupului de defectare.

Metoda grupului de defectare


Sistemul energetic şi instalaţiile care îl compun constituie un complex
tehnic la exploatarea căruia se pune în evidenţă un volum imens de date sau
informaţii, prelucrarea, exploatarea şi stocarea acestora necesitând un volum foarte
mare de muncă ce poate fi realizat doar prin prelucrarea automată a datelor, cu
calculatoare electronice.
Sistemul energetic, ca de altfel orice sistem tehnologic constituie în evoluţie
o stare de funcţionare (de succes) sau o stare de defectare (de refuz).
Analiza histogramei de funcţionare pune în evidenţă pericolele caracteristice
care apar în timpul funcţionării unui element sau sistem tehnic, succesiunea stărilor
sistemului fiind o medie statistică a timpilor de funcţionare şi de defectare a tuturor
elementelor schemei respective.
Dacă schema de analizat este mai complicată se realizează o împărţire a ei în
grupuri de elemente, numite grupuri de defectare, respectând următoarele principii:
1. Un element care constituie singur un grup de defectare, respectiv
avarierea sa duce la starea de defect sau de insucces a întregului sistem, nu se va mai
combina cu alte elemente.
2. Se admit maxim două elemente defecte la un moment dat.
Grupurile de defecte se clasifică astfel:
- elemente individuale, prin a căror defectare schema trece în stare de
insucces, ce poate fi eliminată prin reparaţii şi ele nu se mai combină cu alte elemente;
se modifică configuraţia întregului sistem;
- grupuri de elemente, grupate astfel încât orice defecţiune la unul dintre
elemente produce defectarea întregului grup, simultan.
Termenul „simultan” nu se referă la momentul producerii defecţiunii ci la
suprapunerea în timp a acestor defecte. In cazul utilizării metodei grupului de
defectare posibilitatea de omitere a unor elemente din schemă nu se poate realiza
deoarece se va întocmii o tabelă de adevăr care este o matrice ce conţine un acelaşi
număr de linii şi coloane corespunzătoare grupurilor de defecte. La intersecţia liniei şi
coloanei de acelaşi rang este prezentat aportul elementului respectiv la starea
sistemului. La intersecţia ultimei linie şi coloană a matricei se notează întotdeauna
starea elementului individual a cărui defectare produce starea insucces a întregii
scheme. Pe diagonala principală se trece întotdeauna starea de succes a sistemului. Pe
diagonala paralelă cu acestea alternează starea de refuz, respectiv manevră cu stările
de succes.
I II III IV In categoria refuzului intră şi starea de manevră
I S R - pentru a aduce sistemul din starea de refuz în starea de
II S M - manevră (M).
III S -
IV - - - R -30-
Proiect la Electroenergetică

Elementele tabelei de adevăr vor constituii în final elemente individuale şi


grupuri de elemente înseriate, pentru care este necesar să se calculeze indicatorii de
fiabilitate.
Algoritmul de calcul pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate a
schemei este următorul:
1. Transformarea schemei tehnologice într-o schemă echivalentă în care se
înlocuiesc simbolurile tehnologice cu alte simboluri pentru elementele î funcţiune şi
în rezervă, prezentând capacităţile funcţionale;
2. Se stabilesc nivelurile funcţionale posibile ale schemei pornind de la
capacităţile funcţionale ale elementelor componente;
3. Se determină grupurile de defectare şi pentru grupele de pe acelaşi nivel
se calculează indicatorii de fiabilitate;
4. Se întocmeşte tabela de adevăr;
5. Se determină di tabelă stările de refuz a schemei;
6. Se calculează indicatorii de fiabilitate pentru fiecare grup de defectare
paralel;
7. Se calculează indicatorii de fiabilitate pentru grupurile de defectare
înseriate;
Probabilitatea de succes a schemei se calculează cu relaţia:
n
λi , e
Ps =
1 ∑µ
n
λi , e şi Pr = 1 − Ps =
i =1 i,e
1+∑ n
λi , e
i =1 µi , e 1+ ∑
i =1 µi , e
unde n reprezintă numărul grupelor de defectare înseriate.

λ=0,03·10-4
µ=0,05
I

λ=0,003·10-4
µ=0,07
λ=0,015·10-4
II µ=0,05

λ=0,1·10-4
Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru µ=0,12
schema de alimentare aleasă
λ=0,03·10-4
µ=0,01
Etapa I: Stabilirea schemei de calcul (fig. 9)
λ=0,01·10-4
µ=0,2
III
λ=0,03·10-4
µ=0,3
λ=0,1·10-4
µ=0,12

λ=0,018·10-4
-31- µ=0,2
IV

Fig. 9
Proiect la Electroenergetică

10kV
I
STI

II
IO

TTU-
Al
1000kV
III A
USOL
STI

0,4kV
IV
MA MA MA MA MS
3~ 3~ 3~ 3~ 3~

-32-
Proiect la Electroenergetică

Etapa II: Transformarea şi simplificarea schemei


Se calculează indicatorii de fiabilitate pentru fiecare grup de defectare,
considerând elementele înseriate şi se realizează schema
simplificată de calcul:: λI=0,03·10-4
λI = 0,03 ⋅ 10 −4 µI=0,05
µ I = 0,05
3 λII =0,118·10-4
λ II = ∑ λi =(0,03 + 0,015 + 0,1) ⋅ 10 −4
= 0,118 ⋅ 10 −4
µII =0,039
i =1
3
λIII =0,17·10-4
∑λ i
0,118 ⋅ 10 − 4
µIII =0,42
µ II = i =1
= = 0,039 λIV =0,018·10-4
3
λi  0,003 0,015 0,1  − 4

i =1 µ i
 + +  ⋅ 10 µIV =0,2
 0,04 0,07 0,12 
4
λIII = ∑ λi =(0,03 + 0,01 + 0,1 + 0,03) ⋅ 10 −4 = 0,17 ⋅ 10 −4 Fig. 10
i =1
4

∑λ i
0,17 ⋅ 10 − 4
µ III = i =1
= = 0,042
4
λi  0,03 0,01 0,03 0,1  − 4
∑µ  + + +  ⋅ 10
i =1 i  0,01 0,2 0,3 0,12 
λIV = 0,018 ⋅10 −4
µIV = 0,2
Etapa III: Se întocmeşte tabela de adevăr (figura 11), în care se trec stările
de refuz şi succes, iar apoi se întocmeşte schema echivalentă (figura 12) pe baza
căreia se calculează indicatorii de fiabilitate finali.
II III IV I
II S R S -
III S R -
IV S -
I R
Fig. 11

Din tabela de adevăr se observă că elementele care duc la starea R constituie


grupuri de defecte, ele fiind: I; III - IV; II - III.

λIII , µIII λII , µII

λI, µI

λIV , µIV λIII , µIII

Fig. 12

Indicatorii de fiabilitate echivalenţi se calculează cu relaţiile:

-33-
Proiect la Electroenergetică

λ III ⋅ λ IV ( µ III + µ IV ) λ II ⋅ λ III ( µ II + µ III )


λe = λ I + + =
µ III µ IV + µ III λ IV + µ IV λ III µ II µ III + µ II λ III + µ III λ II
0,17 ⋅ 10 −4 ⋅ 0,018 ⋅ 10 −4 ⋅ ( 0,042 + 0,2 )
= 0,03 ⋅ 10 −4 + +
0,042 ⋅ 0,2 + 0,042 ⋅ 0,17 ⋅10 −4 + 0,2 ⋅ 0,018 ⋅10 −4
0,118 ⋅ 10 −4 ⋅ 0,17 ⋅10 −4 ⋅ ( 0,039 + 0,042 )
+ −4 −4
= 3,011 ⋅10 −6
0,039 ⋅ 0,042 + 0,039 ⋅ 0,17 ⋅10 + 0,042 ⋅ 0,118 ⋅10
λI 0,03 ⋅10 −4
µe = + µ III + µ IV + µ II + µ III = + 0,042 + 0,2 + 0,039 + 0,042 = 0,323
µI 0,05

Etapa IV: Se calculează probabilitatea de succes şi de refuz a schemei, cu


relaţiile:
1 1
Ps = = = 0,999991
λe 3,011 ⋅ 10 −6
1+ 1+
µe 0,323
Pr = 1 − Ps = 1 − 0,999991 = 0,000009

Bibliografie:

1. Prof. Daniela Lică, Curs electroenergetică;

2. Emil Pietrăreanu, „Agenda electricianului”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1979.

-34-
Proiect la Electroenergetică

-35-