INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI STUDII SUPERIOARE DE MASTERAT Specializarea Managementul Educaţional

Caldare-Raicu Diana

Proiecarea pedagogică a procesului de învăţămînt

Controlat de: Dna Mariana Marin Doctor în pedagogie

CHIŞINĂU 2010

Proiecarea pedagogică a procesului de învăţămînt
Procesul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ în cadrul căruia sunt realizate activităţile didactice (lecţii etc.) şi educative (ore de dirigenţie etc.) proiectate conform obiectivelor generale şi specifice stabilite la nivel de politică şcolară/universitară (vezi programele şcolare dar şi unele programe extraşcolare). Activităţi ale procesului de învăţare Instruire

Învăţare didactică • realizată de elev conform programelor şi manualelor şcolare, în clasă şi în afara clasei, în mediul şcolar şi extraşcolar

proiectată de profesor în contextul specific fiecărei discipline şcolare, au ca efect învăţarea didactică vizează formarea-dezvoltarea personalităţii prin acţiuni structurate pe baza corelaţiei subiect (educator) – obiect (educat),

Procesul de învăţământ - “proces instructiv-educativ” iar teoria instruirii este considerată “subteorie a teoriei a educaţiei” Proiectarea pedagogică a procesului de învăţământ reprezintă ansamblul acţiunilor şi operaţiilor angajate în cadrul activităţii de educaţie/instruire conform finalităţilor asumate la nivel de sistem şi de proces în vederea asigurării funcţionalităţii sociale a acesteia, în sens managerial / global, optim, strategic. Iar activitatea de proiectare pedagogică valorifică acţiunile şi "operaţiile de definire anticipativă a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales a relaţiilor dintre acestea, în condiţiile unui mod de organizare a procesului de învăţământ" Specificul activităţii de proiectare pedagogică evidenţiază importanţa acţiunilor de planificare – programare – concretizare a educaţiei / instruirii care vizează valorificarea optimă a unei resurse materiale esenţiale: timpul real destinat învăţării, în mediul şcolar şi extraşcolar. Proiectarea pedagogică Proiectare globală Proiectare eşalonată

care acoperă perioada unui nivel, treaptă, ciclu de învăţă-mânt, urmărind, în mod special, elaborarea planului de învăţământ şi a criteriilor generale de elaborare a programelor de instruire (organizate pe discipline de învăţământ, forme de instruire, dimensiuni/laturi ale educaţiei – conţinuturi generale ale educaţiei / instruirii);

care acoperă perioada unui an de învăţământ, trimestru şcolar sau a unei activităţi didactice/educative concrete (lecţie, oră de dirigenţie etc.), urmărind, în mod special, elaborarea programelor de instruire/educaţie şi a criteriilor de operaţionalizare a obiectivelor generale şi specifice ale programelor de instruire/educaţie.

Operaţii ale activităţii de proiectare pedagogică Operaţia de definire a criteriului de optimalitate a planului sau a programelor de instruire/educaţie • în termeni absoluţi, prin raportare la standardele de competenţă şi de performanţă instituţionalizate ca obiective informativ-formative, de nivel maxim -mediu – minim în termeni relativi, prin raportare la standardele definitivate, ca obiective concrete, la nivelul şcolii şi al clasei de elevi, în diferite momente ale evoluţiei acestora Operaţia de analiză a componentelor planului sau a programelor de instruire/educaţie • • obiectivele pedagogice asumate (generale-specifice-concrete); conţinuturile pedagogice adecvate la nivel de plan – programă activitate didactică (lecţie etc); strategiile de predare-învăţareevaluare, adaptabile la diferite condiţii de învăţare interne şi externe.

Tipuri de proiectare pedagogică Proiectarea tradiţională de tip didacticist, reprezintă un model centrat asupra conţinuturilor, respectiv asupra acţiunii de predare subordonând obiectivele, metodologia şi evaluarea într-o logică proprie "învăţământului informativ", care supralicitează transmiterea de cunoştinţe, dirijarea exclusivă a instruirii, unilateralizarea procesului de formare a elevilor Proiectarea curriculară promovată la nivelul didacticii (post)moderne, este centrată asupra obiectivelor activităţii de instruire/educaţie, urmărind, cu prioritate, optimizarea raporturilor de corespondenţă pedagogică între elementele componente (obiectiveconţinuturi-metodologie-evaluare), între acţiunile de predare-învăţare-evaluare, subordonate finalităţilor angajate la nivel de sistem şi de proces

Proiectarea tradiţională Structura de proiectare 1. presiunea conţinutului în raport cu

obiectivele – metodologia – evaluarea, ceea ce conferă sarcinii didactice/educative un sens nediferenţiat, dependent (aproape) exclusiv de valorile implicate în acţiunea de predare. 2. menţine relaţiile dintre elementele componente ale activităţii didactice/educative subordonate conţinutului (obiectivele – metodologia - evaluarea) pe o coordonată aleatorie, care exclude posibilitatea reglării - auto-reglării: proiectului pedagogic, mesajului educaţional, repertoriului comun (profesor-elev), comportamentului de răspuns al elevului, circuitelor de conexiune inversă (externă-internă) vezi Structura acţiunii educaţionale/didactice Modelul de proiectare centrat asupra acţiunii de predare, reflectă şi determină, în acelaşi timp, calitatea procesului de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice, caracterizat prin dezechilibrul existent între pregătirea de specialitate (predominantă şi adesea monodisciplinară) şi formarea pedagogică (precipitată sau insuficient integrată pe circuitul: psihologie-teoria educaţiei/instruirii-metodică-practică pedagogică).

Proiectarea curriculară Structura proiectare valorifică rolul central acordat obiecti-velor pedagogice, urmărind realizarea unui învăţământ care vizează formareadezvoltarea optimă a elevului prin valorificarea tuturor resurselor (dimensiunilor şi forme-lor) de (auto)educaţie/(auto)instruire (intelectualămorală-tehnologică-estetică-fizică; formală-nonformlă-informlă). O asemenea structură presupune instituţionalizarea

unui anumit sistem de formare iniţială şi continuă a educatorilor, care devine funcţional în contextul oricărui proiect pedagogic avansat la nivel de sistem şi de proces (vezi elaborarea şi aplicarea: planului de învăţământ - programelor şcolare – proiectelor de lecţie/activitate educativă etc.). Principiile de proiectare curriculară

analiza necesităţilor societăţii, care asigură definitivarea finalităţilor sistemului de educaţie/învăţământ (idealul pedagogic - scopurile pedagogice); analiza necesităţilor elevilor/studenţilor, care asigură definitivarea finalităţi-lor procesului de învăţământ (obiectivele pedagogice generale şi specifice); analiza conţinuturilor şi a metodologiilor (de predare-învăţareevaluare), necesare pentru definitivarea programelor şcolare/universitare.

Acţiunile necesare în activitatea de proiectare şi dezvoltare curriculară (plan de învăţământ, programe şcolare/universitare, proiecte de activitate didactică/educativă) vizează, în ordine ierarhică

selecţionarea şi definirea obiectivelor învăţării (learning objectives) în calitate de obiective pedagogice ale procesului de învăţământ; selecţionarea şi crearea experienţelor de învăţare, adecvate obiectivelor pedagogice, în calitate de conţinuturi cu resurse formative maxime; organizarea experienţelor de învăţare la niveluri formative superioare prin metodologii adecvate obiectivelor şi conţinuturilor selecţionate; organizarea acţiunii de evaluare a rezultatelor activităţii de instruire, realizată conform criteriilor definite la nivelul obiectivelor pedagogice asumate, valorifica-te/valorificabile, în termeni de "revizuiri dezirabile".

Modelul de proiectare curriculară

susţine corespondenţa obiective conţinuturi – metodologie - evaluare, interdependenţa acţiunilor de predareînvăţare-evaluare şi deschiderea acestora spre (auto)perfecţionare, posibilă şi necesară în cadrul unui sistem adecvat de formare a cadrelor didactice

Avantajele curriculumului şcolar faţă de programele tradiţionale
după V. Guţu Parametrii analizaţi Filozofia educaţiei Programa • Procesul educaţional este centrat pe profesor. • Elevul este privit ca obiect al actului educaţional. • Educaţia este privită ca un rezultat. • Promovează competiţia. • Orientează spre o motivaţie exterioară cu evidente elemente de reprimare, de frică şi de constrângere. Au un caracter generalizator şi abstract. • Accentul este plasat pe obiective de cunoştinţe. • Obiectivele sunt suplimentare faţă de conţinut.

Curriculumul • Procesul educaţional este centrat pe elev.

Obiectivele

• Elevul este privit ca subiect al actului educaţional. • Educaţia este privită ca un proces. • Stipulează cooperarea şi ajutorul reciproc • Orientează spre o motivaţie interioară bazată pe bucurie şi succes. • Este axat pe obiective concrete şi posibile de evaluat. • Accentul este plasat pe obiective de capacităţi şi atitudini. • Obiectivele au un caracter standardizat şi se bazează pe corelaţia cunoştinţelor, capacităţilor şi atitudinilor.

Conţinuturile

• Se axează pe conţinuturi. • Conţinuturile apar ca finalităţi ale actului de învăţare. • Conţinuturile sunt proiectate strict pe discipline.

• Conţinuturile au un caracter flexibil. • Ele sunt mijloace de atingere a obiectivelor preconizate. • Conţinuturile sunt proiectate interdisciplinar şi transdisciplinar.

Strategiile didactice • Nu sunt prezentate ca elemente de sine stătătoare. • Accentul este plasat pe predarea de metode reproductive. • Se axează pe forme colective sau individuale. • Componenta “evaluare” lipseşte. Metodologia evaluării • Evaluarea se bazează pe informaţia memorată. • Evaluarea este îndreptată mai mult spre constatarea insuccesului. • Evaluarea este întreruptă şi fixată în termenii concreţi. • Impune o evaluare formală, aversivă •Este îndreptată spre constatare.

• Sugestiile metodologice sunt un element de bază în structura curriculumului. • Accentul este plasat pe învăţarea prin metode creative (active şi interactive). • Orientează spre activitatea în grupe mici, învăţarea este reciprocă.

Componenta “evaluare” este prezentată sub formă de sugestii generale. • Evaluarea se bazează pe competenţe (capacităţi). • Evaluarea este îndreptată spre înregistrarea succesului. • Evaluarea este continuă, formativă şi cumulativă. • Stimulează la elevi efortul de autoevaluare şi autoreglare. • Este îndreptată spre motivarea elevului şi realizarea feedbackului.

Bibliografie:

Maria I. CARCEA, Tatiana DOROFTE, Elena TIRON, Cornelia NEAGU, Smaranda BUJU, Mihaela CĂRPUŞ CARCEA “Introducerea în pedagogie” Romania, Iaşi 2001 2. Constantin COCOŞ „Pedagogie”, Romania, Iaşi 1996 3. Sorin CRISTEA “Dicţionar în pedagogie”, Chişinău 2002 4. Sorin CRISTEA “Pedagogia generală”, Constanţa 2001 5. N. SILISTRARU “Pedagogia în scheme”, Chişinău 2004
1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful