You are on page 1of 439

˘

Ion CRACIUN

˘ MATEMATICA
˘
ANALIZA
CALCUL INTEGRAL

EDITURA PIM
IAS
¸ I 2007

2

Cuprins
1 Integrale improprii
1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Definit¸ia integralei improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Formula Leibniz–Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Propriet˘a¸ti ale integralelor improprii . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Reducerea integralelor improprii la ¸siruri ¸si serii numerice . . .
1.6 Criteriul integral al lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.7 Metode de calcul ale integralelor improprii . . . . . . . . . . .
1.7.1 Schimbarea de variabil˘a ˆın integrala improprie . . . . .
1.7.2 Integrarea prin p˘art¸i ˆın integrala improprie . . . . . . .
1.8 Testul lui Cauchy de convergent¸˘a a integralelor improprii . . .
1.9 Integrale improprii absolut convergente . . . . . . . . . . . . .
1.10 Criterii de comparat¸ie ale integralelor improprii . . . . . . . .
1.11 Criterii de convergent¸˘a ale integralelor improprii cu integrantul de semn variabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.12 Convergent¸a ˆın sensul valorii principale a unei integrale improprii
2 Integrale depinzˆ
and de un parametru
2.1 Integrale proprii depinzˆand de un parametru . . . . . . . . .
2.2 Integrale improprii simple depinzˆand de un parametru . . . .
2.3 Integrale improprii depinzˆand de un parametru, uniform convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.1 Definit¸ia integralelor improprii depinzˆand de un parametru, uniform convergente . . . . . . . . . . . . . .
2.3.2 Reducerea integralelor improprii depinzˆand de un parametru la ¸siruri de funct¸ii . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.3 Propriet˘a¸tile integralelor improprii uniform convergente ˆın raport cu parametrul y . . . . . . . . . . . . . .
3

9
9
10
18
19
21
25
26
26
30
33
35
38
49
55

61
. 61
. 73
. 78
. 78
. 81
. 86

4

CUPRINS
2.4
2.5
2.6

Criterii de convergent¸˘a uniform˘a . . . . . .
Integrale Cauchy–Frullani . . . . . . . . .
Integralele lui Euler . . . . . . . . . . . . .
2.6.1 Definit¸iile funct¸iilor Beta ¸si Gama .
2.6.2 Propriet˘a¸ti ale funct¸iei Gama . . .
2.6.3 Propriet˘a¸ti ale funct¸iei Beta . . . .
2.6.4 Relat¸ie ˆıntre funct¸iile Beta ¸si Gama

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

94
99
107
107
107
112
115

3 Integrale curbilinii
3.1 Drum, drum rectificabil, curb˘a . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Definit¸ia integralei curbilinii de primul tip . . . . . . . . . .
3.3 Propriet˘a¸tile integralelor curbilinii . . . . . . . . . . . . . . .
3.4 Aplicat¸ii ale integralelor curbilinii de primul tip . . . . . . .
3.4.1 Masa ¸si centrul de greutate ale unui fir material . . .
3.4.2 Momente de inert¸ie ale unui fir material . . . . . . .
3.5 Definit¸ia integralei curbilinii de al doilea tip . . . . . . . . .
3.5.1 Lucrul mecanic al unui cˆamp de fort¸e . . . . . . . . .
3.5.2 Definit¸ia integralei curbilinii de al doilea tip . . . . .
3.6 Leg˘atura dintre cele dou˘a tipuri de integrale curbilinii . . . .
3.7 Formula de calcul a integralei curbilinii de al doilea tip . . .
3.8 Propriet˘a¸ti ale integralelor curbilinii de al doilea tip . . . . .
3.9 Integrale curbilinii de tipul al doilea pe curbe ˆınchise . . . .
3.10 Independent¸a de drum a integralei curbilinii de al doilea tip
3.10.1 Formularea problemei . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.10.2 Cazul unui domeniu plan simplu conex . . . . . . . .
3.10.3 Cazul unui domeniu ˆın spat¸iu simplu conex . . . . . .
3.10.4 Operatorul rotor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.11 Primitiva unei expresii diferent¸iale . . . . . . . . . . . . . . .

121
. 121
. 131
. 137
. 138
. 139
. 144
. 147
. 147
. 150
. 152
. 154
. 158
. 158
. 159
. 159
. 160
. 164
. 165
. 166

4 Integrala dubl˘
a
4.1 Elemente de topologie ˆın IR2 . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Aria figurilor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 Definit¸ia integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4 Condit¸ii de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.5 Clase de funct¸ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.6 Propriet˘a¸tile integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.7 Evaluarea integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.7.1 Integrala dubl˘a pe intervale bidimensionale ˆınchise .

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

171
171
174
179
183
187
189
193
193

CUPRINS

5

4.7.2 Integrala dubl˘a pe domenii simple ˆın raport cu axa Oy
4.7.3 Integrala dubl˘a pe domenii simple ˆın raport cu axa Ox
4.8 Formula integral˘a Riemann–Green . . . . . . . . . . . . . . . .
4.9 Schimbarea de variabile ˆın integrala dubl˘a . . . . . . . . . . .
4.10 Aplicat¸ii ale integralei duble ˆın mecanic˘a ¸si geometrie . . . . .
4.10.1 Masa ¸si centrul de greutate ale unei pl˘aci . . . . . . . .
4.10.2 Momente de inert¸ie ale unei pl˘aci . . . . . . . . . . . .
4.10.3 Momente statice ale unei pl˘aci . . . . . . . . . . . . . .
4.10.4 Flux luminos incident pe o plac˘a . . . . . . . . . . . .
4.10.5 Debitul unui fluid prin sect¸iunea transversal˘a a unui
canal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.10.6 Volumul unui cilindroid . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.11 Integrale duble improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.11.1 Domeniul de integrare nu este m˘arginit . . . . . . . . .
4.11.2 Integrale duble din funct¸ii nem˘arginite . . . . . . . . .
5 Integrale de suprafat¸˘
a
5.1 Elemente de geometria diferent¸ial˘a a suprafet¸elor . . . . . .
5.1.1 Pˆanze parametrice netede . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.2 Semnificat¸ia geometric˘a a condit¸iei de regularitate. Linii parametrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.3 Interpretarea geometric˘a a diferent¸ialei funct¸iei vecto-

197
200
203
212
220
220
224
226
227
228
229
233
233
244

247
. 247
. 247
. 249

5.2
5.3
5.4
5.5
5.6

riale r = r(u, v) ˆın punctul (u0 , v0 ) ∈ A . Plan tangent . 251
5.1.4 O alt˘a definit¸ie a planului tangent . . . . . . . . . . . . 256
5.1.5 Definit¸ia suprafet¸ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
5.1.6 Ecuat¸ia cartezian˘a implicit˘a a unei suprafet¸e . . . . . . 257
5.1.7 Vector normal unei suprafat¸e ˆıntrun punct regulat . . . 258
5.1.8 Element de arie al unei suprafet¸e netede . . . . . . . . 261
Aria unei suprafet¸e netede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
Integrala de suprafat¸˘a de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . 274
Aplicat¸ii ˆın inginerie ale integralelor de suprafat¸˘a de primul tip 283
Integrale de suprafat¸˘a de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . 288
Formula integral˘a a lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298

6 Integrala tripl˘
a
305
3
6.1 Elemente de topologie ˆın IR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305
6.2 Definit¸ia integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308
6.3 Condit¸ii de existent¸˘a a unei integrale triple . . . . . . . . . . . 309

6

CUPRINS
6.4
6.5

Propriet˘a¸tile integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Evaluarea integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.5.1 Integrala tripl˘a pe intervale tridimensionale ˆınchise .
6.5.2 Integrala tripl˘a pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa
Oz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.5.3 Integrala tripl˘a pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa
Ox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.5.4 Integrala tripl˘a pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa
Oy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.5.5 Integrala tripl˘a pe un domeniu oarecare . . . . . . . .
6.6 Formula integral˘a Gauss–Ostrogradski . . . . . . . . . . . .
6.7 Schimbarea de variabile ˆın integrala tripl˘a . . . . . . . . . .
6.7.1 Coordonatele cilindrice sau semi–polare ˆın spat¸iu . .
6.7.2 Coordonatele sferice sau polare ˆın spat¸iu . . . . . . .
6.7.3 Coordonate polare (sferice) generalizate . . . . . . . .
6.7.4 Elementul de volum ˆın coordonate curbilinii . . . . .
6.7.5 Schimbarea de variabile ˆın integrala tripl˘a . . . . . .
6.8 Aplicat¸ii ale integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.8.1 Calculul volumelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.8.2 Masa ¸si centrul de greutate ale unui solid . . . . . . .
6.8.3 Momente de inert¸ie ale unui solid . . . . . . . . . . .
6.8.4 Potent¸ialul newtonian al unui solid . . . . . . . . . .
6.8.5 Atract¸ia exercitat˘a de c˘atre un solid . . . . . . . . .

. 312
. 314
. 314

7 Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare
7.1 Cˆateva generalit˘a¸ti despre ecuat¸ii diferent¸iale ordinare . . . .
7.2 Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare, de ordinul ˆıntˆai, integrabile prin
cuadraturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2.1 Ecuat¸ii diferent¸iale cu variabile separate . . . . . . .
7.2.2 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a exact˘a . . . . . . . . . . . . . . .
7.2.3 Ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul ˆıntˆai care admit factor
integrant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2.4 Ecuat¸ii diferent¸iale cu variabile separabile . . . . . .
7.2.5 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a omogen˘a . . . . . . . . . . . . .
7.2.6 Ecuat¸ii diferent¸iale reductibile la ecuat¸ii diferent¸iale
omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2.7 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a liniar˘a de ordinul ˆıntˆai . . . . . .

357
. 357

. 320
. 324
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

325
327
330
336
338
339
341
342
343
348
348
349
350
352
352

. 365
. 365
. 368
. 370
. 374
. 376
. 381
. 387

CUPRINS

7

7.2.8

7.3
7.4

Ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul ˆıntˆai reductibile la ecua¸tii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ecuat¸ii diferent¸iale algebrice ˆın y 0 . . . . . . . . . . . . . . . .
Ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul ˆıntˆai, nerezolvate ˆın raport cu
y 0 , integrabile prin metode elementare . . . . . . . . . . . . .
7.4.1 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a de forma y = f (y 0 ) . . . . . . . .
7.4.2 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a de tipul F (y, y 0 ) = 0 . . . . . . .
7.4.3 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a de forma x = f (y 0 ) . . . . . . . .
7.4.4 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a de tipul F (x, y 0 ) = 0 . . . . . . .
7.4.5 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a de tip Lagrange . . . . . . . . . .
7.4.6 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a de tip Clairaut . . . . . . . . . .
7.4.7 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a de forma y = f (x, y 0 ) . . . . . . .
7.4.8 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a de tipul x = f (y, y 0 ) . . . . . . .

8 Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare de ordin n
draturi
8.1 Ecuat¸ii diferent¸iale de tipul y (n) = f (x)
8.2 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a F (x, y (n) ) = 0 . . .
8.3 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a F (y (n−1) , y (n) ) = 0
8.4 Ecuat¸ia diferent¸ial˘a F (y (n−2) , y (n) ) = 0

. 395
. 402
.
.
.
.
.
.
.
.
.

403
403
405
406
407
409
413
415
417

integrabile prin cua419
. . . . . . . . . . . . . 419
. . . . . . . . . . . . . 420
. . . . . . . . . . . . . 422
. . . . . . . . . . . . . 423

9 Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare care admit mic¸sorarea ordinului425
9.1 Ecuat¸ia F (x, y (k) , y (k+1) , · · · , y (n) ) = 0 . . . . . . . . . . . . . . 425
9.2 Ecuat¸ia F (y, y 0 , y 00 , · · · , y (n) ) = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . 427
9.3 Ecuat¸ia F (x, y, y 0 , y 00 , · · · , y (n) ) = 0, omogen˘a ˆın y, y 0 , · · · , y (n) 429 

dn y 
dy d2 y
9.4 Ecuat¸ia F x, y, , 2 , · · · , n = 0, omogen˘a ˆın x, y, dx,
dx dx
dx
dy, d2 y, · · · , dn y . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 430
9.5 Ecuat¸ia F (y, xy 0 , x2 y 00 , · · · , xn y (n) ) = 0 . . . . . . . . . . . . . . 433
Bibliografie

437

8

CUPRINS

ca limita finit˘a a sumelor integrale Riemann σ∆ (f. ξk ) = n X f (ξk )(xk − xk−1 ). f : [a. b] → IR. xk ] se numesc puncte intermediare. x1 .1 Introducere Definit¸ia integrabilit˘a¸tii Riemann a unei funct¸ii reale de o variabil˘a real˘a.Capitolul 1 Integrale improprii 1. b] trebuie ca limita sumelor integrale Riemann pentru k∆k → 0 s˘a fie finit˘a ¸si s˘a nu depind˘a de alegerea punctelor intermediare. m˘arginit˘a. k=1 pentru lungimea celui mai mare interval [xk−1 . xk−1 < xk . k = 1. a 9 . Aceast˘a limit˘a se nume¸ste integrala definit˘a ¸si se noteaz˘a cu simbolul Zb f (x)dx. Lungimea celui mai mare interval [xk−1 . n iar ξk ∈ [xk−1 . xk ] se noteaz˘a cu k∆k ¸si se nume¸ste norma diviziunii ∆ = {x0 = a. b] este infinit. x2 . xn = b}. Pentru ca funct¸ia real˘a m˘arginit˘a f s˘a fie integrabil˘a Riemann pe compactul [a. b] tinzˆand la zero. xk ] ⊂ [a. · · · . nu ˆınglobeaz˘a cazul cˆand integrantul f este o funct¸ie nem˘ arginit˘ a sau intervalul de integrare [a.

1 Limita ˆın punctul t = b a funct¸iei F : [a. 1. domeniul init¸ial de integrare. Astfel de integrale se numesc integrale improprii.2) a se nume¸ste integral˘ a improprie cu limita superioar˘ a de integrare punct singular ¸si se noteaz˘ a cu simbolul Z b a f (x)dx. (1. b) → IR. F (t) = Z t f (x)dx (1.1) o funct¸ie integrabil˘a Riemann pe orice interval compact [a. b ∈ IR cu propriet˘a¸tile −∞ < a < b ≤ +∞ ¸si f : [a. acest subdomeniu se extinde pˆan˘a coincide cu domeniul init¸ial de integrare. se ˆınlocuie¸ste cu un subdomeniu pe care funct¸ia s˘a fie integrabil˘a Riemann.2. Limita integralei luat˘a pe subdomeniu. cˆand acest subdomeniu tinde s˘a devin˘a mult¸imea init¸ial˘a de definit¸ie a funct¸iei. b) ¸si nem˘arginit˘a ˆıntro vecin˘atate a lui b dac˘a b ∈ IR. Pentru a defini aceste tipuri de integrale nu este suficient s˘a aplic˘am o trecere la limit˘a ˆıntro sum˘a integral˘a Riemann ci este necesar s˘a folosim o trecere la limit˘a suplimentar˘a care s˘a implice domeniul de integrare. se nume¸ste integral˘ a improprie. unde definit¸ia integrabilit˘a¸tii Riemann nu se poate aplica.2 Definit¸ia integralei improprii Fie elementele a. k=1 ˆIn fizica matematic˘a se ˆıntˆalnesc atˆat integrale din funct¸ii nem˘arginite cˆat ¸si integrale pe domenii de integrare nem˘arginite. Apoi. Pentru aceasta. (1. t] ⊂ [a. b) → IR. Aceasta este ideea general˘a pe care se bazeaz˘a definit¸ia integralelor improprii. Definit¸ia 1.10 Ion Cr˘aciun deci putem scrie egalitatea Z n X b a f (x)dx = lim k∆k→0 f (ξk )(xk − xk−1 ).3) .

3) se nume¸ste divergent˘ a. Astfel. leg˘ atura sa cu integrala improprie (1. dac˘a integrala improprie (1. (1.4) a Definit¸ia 1.3) este convergent˘ a.7) .3). Observat¸ia 1.2 Funct¸ia f se nume¸ste integrabil˘ a ˆın sens generalizat dac˘ a exist˘a ¸si este finit˘a limita funct¸iei F pentru t → b.2.2.3 Dac˘a funct¸ia (1.5) este Z b f (x)dx = a Z a1 f (x)dx + Z b f (x)dx.2) este infinit˘a sau nu exist˘ a.6) a1 a iar din (1.4) ¸si (1. o putem ˆınlocui prin integrala improprie b Z f (x)dx (1.2.3) este convergent˘ In a.Capitolul 1 — Integrale improprii 11 Din aceast˘a definit¸ie rezult˘a b Z f (x)dx = lim F (t) = lim t→b a Z t→b t f (x)dx.2. Definit¸ia 1. spunem c˘ a integrala improprie (1. cˆ and test˘ am convergent¸a integralei improprii (1. Definit¸ia 1. integrala improprie (1.1) este integrabil˘ a ˆın sens generalizat.4 Prin natura unei integrale improprii se ˆınt¸elege proprietatea sa de a fi convergent˘a sau divergent˘ a. dac˘ a limita pentru t → b a funct¸iei (1. Egalitatea t Z f (x)dx = a1 Z a f (x)dx + Z t f (x)dx a1 a implic˘ a faptul c˘a integralele improprii Z b f (x)dx ¸si Z b f (x)dx sunt simul- a1 a tan convergente sau divergente.1 Fie a1 ∈ IR astfel ˆıncˆ at a < a1 < b.6) deducem lim Z b a1 →b a1 f (x)dx = 0. (1. (1.5) a1 ˆ plus.

8) se nume¸ste divergent˘ a. superior de graficul funct¸iei f ¸si la stˆanga de segmentul ˆınchis paralel la axa Oy avˆand extremit˘a¸tile ˆın punctele A(a. Definit¸ia 1. simbolul (1.5 Simbolul Z b g(x)dx (1. G(t) = Z b g(x)dx (1.10) t ˆ acest caz. integrala improprie (1. iar limita de mai sus se nume¸ste aria domeniului Ω. Aceast˘a arie se exprim˘a prin integrala improprie (1. ˆIn mod analog se introduce integrala improprie cu limita inferioar˘ a punct singular. 0) ¸si M 0 (t. f (a)). integrala improprie (1.8) reprezint˘ pentru t → a.3) i se poate da o interpretare geometric˘a.8) este convergent˘ a dac˘ a exist˘ a ¸si este finit˘a limita funct¸iei G : (a. b] → IR. Definit¸ia m˘asurii sau a carabilit˘a¸tii ¸si not¸iunea de arie a unei figuri plane este inaplicabil˘a mult¸imii Ω deoarece aceasta este nem˘arginit˘a. .2.10) nu are limit˘ a ˆın t = a. 0) ¸si A0 (a. Definit¸ia 1. altfel spus.11) este infinit˘ a sau nu exist˘a.6 Funct¸ia (1. Consider˘am regiunea Ω a planului Oxy limitat˘a inferior de segmentul [a. Este natural s˘a extindem not¸iunea de carabilitate la domenii nem˘arginite dac˘a aria trapezului AM M 0 A0 tinde la o limit˘a finit˘a cˆand t → b. Un segment paralel cu extremitatea stˆang˘a a domeniului Ω cu extremit˘a¸tile ˆın punctele M (t.11) Dac˘a funct¸ia (1. b] ¸si nem˘ arginit˘ a cˆ and a ∈ IR. b] → IR. b). atunci integralei improprii (1. b] ⊂ (a.3). b).2).9) este integrabil˘a Riemann pe orice compact [t. In a num˘ arul real Z b a g(x)dx = lim G(t) = lim t→a Z t→a t b g(x)dx. −∞ ≤ a < b < +∞ (1.12 Ion Cr˘aciun Dac˘a f este o funct¸ie continu˘a ¸si nenegativ˘a pe segmentul [a.2. (1.8) a reprezint˘a notat¸ia pentru integrala improprie cu limita inferioar˘ a punct singular dac˘a funct¸ia g : (a. f (t)) taie din Ω trapezul curbiliniu AM M 0 A0 situat ˆın stˆanga liniei considerate a c˘arui arie este integrala definit˘a (1. sau limita (1.9) se nume¸ste integrabil˘ a ˆın sens generalizat sau. ˆIn acest caz spunem c˘a Ω este carabil.

13) este integrabil˘ a ˆın sens generalizat sau. dac˘a pentru o alegere oarecare a punctului c ∈ (a.2. Definit¸ia 1. a Definit¸ia 1. lim h(x)dx u→a u t→b c ˆ acest caz.2.12) este exist˘ a ¸si sunt finite.13) este integrabil˘a Riemann pe orice compact [u.8) este convergent˘a. b) → IR.8 Funct¸ia h din (1. Z b h(x)dx.Capitolul 1 — Integrale improprii 13 Pentru integrala improprie cu limita inferioar˘a punct singular au loc rezultate analoage celor din a dac˘a (1.15) lim h(x)dx.12) este divergent˘ a. a1 a1 Z 1 b g(x)dx = 0. v] ⊂ (a.7 Simbolul matematic Z b h(x)dx (1.14) c a sunt convergente ¸si Z b h(x) = a Z c h(x)dx + Z a b h(x)dx. (1.12) este convergent˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a limitele Z t Z c (1.12) a se nume¸ste integral˘a improprie cu ambele limite de integrare puncte singulare dac˘ a funct¸ia h : (a. c Dac˘ a cel put¸in una din integralele improprii (1. integrala improprie cu ambele limite de integrare puncte singulare (1. b) integralele improprii: Z c h(x)dx.1 Integrala improprie (1. b) ¸si nem˘ arginit˘ a cˆ and cel put¸in una din limitele de integrare este finit˘ a. (1. adic˘ a1 integrala improprie a Z g(x)dx este convergent˘a oricare ar fi a1 ∈ (a.14) este divergent˘ a. atunci Z (1.6) ¸si (1. −∞ ≤ a < b ≤ +∞ (1.7). In Z b a h(x)dx = lim u→a t→b Z t u h(x)dx.2. b] ¸si: b g(x)dx = a1 Z a g(x)dx + Z a lim a →a g(x)dx. atunci integrala improprie (1.12) este convergent˘ a. valoarea integralei improprii (1.16) . Teorema 1.

f˜(x) = g(−x) −∞ < −b < −a ≤ +∞.2.8) este egal˘a cu o integral˘a improprie avˆand limita superioar˘a punct singular. −a) → IR.19) a reprezint˘a o integral˘a improprie cu singularit˘ a¸tile ˆın punctele c0 . cn unde −∞ ≤ a = c0 < c1 < · · · < cn−1 < cn = b ≤ +∞.3 Este posibil ca ˆıntro integral˘ a improprie s˘ a existe ¸si alte puncte singulare nesituate ˆın una sau ambele limite de integrare. Observat¸ia 1. ˆIntr-adev˘ar. −t] ⊂ [−b.18).8 rezult˘a concluziile teoremei.15) exist˘a ¸si sunt finite.17) c Trecˆand la limit˘a ˆın (1.14 Ion Cr˘aciun Demonstrat¸ie. Pe de alt˘a parte Z t h(x)dx = c Z u h(x)dx + u Z t h(x)dx. c1 . (1. . g˘asim relat¸ia Z b g(x)dx = Z −a f˜(x)dx. cn−1 . funct¸ia f˜ : [−b. (1. din notat¸ia lim Z c u→a u h(x)dx + lim Z t→b t c h(x)dx = lim u→a Z t→b t h(x)dx u ¸si Definit¸ia 1. −b a care arat˘a c˘a integrala improprie cu limita inferioar˘a punct singular din (1.2 Studiul integralelor improprii cu limita inferioar˘ a punct singular se reduce la studiul celor cu limita superioar˘ a punct singular.2.Astfel. este integrabil˘a Riemann pe compactul [−b.18) −b −b t Z Trecˆand la limit˘a pentru t → a ˆın (1. −a) ¸si avem Z b g(x)dx = Z −t g(−u) du = −t f˜(u) du. Observat¸ia 1.17) pentru u → a ¸si t → b. Integralele improprii (1. · · · .2.14) sunt convergente dac˘a ¸si numai dac˘a limitele (1. simbolul Z b ϕ(x)dx (1.

20) se reduce la una ˆın care limita superioar˘a de integrare este +∞. Conform Observat¸iei 1.20) −∞ se numesc integrale improprii de prima spet¸˘ a sau de tipul ˆıntˆ ai. Observat¸ia 1. atunci integrala improprie (1. Singularit˘a¸tile.9 Urm˘atoarele integrale improprii din funct¸ii m˘ arginite definite pe intervale nem˘arginite: Z +∞ a f (x)dx. ck ). k = 1. Definit¸ia 1.Capitolul 1 — Integrale improprii 15 dac˘ a funct¸ia real˘a de variabil˘a real˘ a ϕ : (a.2. ˆın num˘ar finit. · · · . k=1 ck−1 Definit¸ia 1.10 Integralele improprii ale funct¸iilor nem˘ arginite definite pe intervale m˘arginite se numesc integrale improprii de a doua spet¸˘ a sau de tipul al doilea.2.2.19) este convergent˘a ¸si Z b ϕ(x)dx = a n Z X ck ϕ(x)dx. oricare din ultimele dou˘a integrale improprii (1. cn−1 } → IR este integrabil˘a pe orice compact inclus ˆın oricare din intervalele (ck−1 .2. Z a −∞ f (x)dx. n. .2.2. k = 1. Definit¸ia 1. c2 . pot fi situate de asemeni ˆın intervalul finit de integrare (a. b) \ {c1 . n ck−1 sunt convergente. Dac˘a toate integralele improprii Z ck ϕ(x)dx. Z +∞ f (x)dx (1. Aceste integrale au singularit˘a¸ti finite situate ˆın una sau ambele limite de integrare.11 Integralele improprii de forma (1. b).12) ˆın care −∞ < a < b = +∞ sau −∞ = a < b < +∞ se numesc integrale improprii de spet¸a a treia.4 O integral˘a improprie de spet¸a a treia este egal˘ a cu suma dintre o integral˘a improprie de prima spet¸a ˘ ¸si o alta de spet¸a a doua.

+∞ Z sin xdx = lim Z t→+∞ 0 0 t sin xdx = 1 − lim cos t t→+∞ Deoarece funct¸ia cosinus nu are limit˘a ˆın punctul de la infinit.1 Integrala improprie de prima spet¸˘ a vergent˘a. aceast˘a integral˘a improprie este convergent˘a ¸si valoarea sa este π.2. Exemplul 1. ˆIntr-adev˘ar. 2 1+x 2 2 t→+∞ Prin urmare. iar valoarea sa este π. limita din (1. ˆımpreun˘a cu Teorema 1.16) exist˘a ¸si este finit˘a deoarece lim t→+∞ u→−∞ Z t u π π 1 dx = u→−∞ lim (arctg t − arctg u) = − (− ) = π.16 Ion Cr˘aciun Exemplul 1. .2. ˆIntr-adev˘ar. rezult˘a c˘a aceast˘a integral˘a improprie de primul tip este divergent˘a. Z +∞ sin xdx este di- 0 ˆIntr-adev˘ar. 2 2 Acest rezultat.2. lim (arcsin t − arcsin u) = u→−1 t→1 π π − (− ) = π. Exemplul 1.2. demonstreaz˘a c˘a integrala improprie considerat˘a este convergent˘a ¸si are valoarea π.3 Integrala improprie de spet¸a a doua cu ambele limite puncte singulare Z 1 1 √ dx −1 1 − x2 este convergent˘a.1. ˆIn exemplele urm˘atoare sunt prezentate integrale improprii utilizate ˆın criteriile de comparat¸ie pentru testarea naturii unor integrale improprii.2 Integrala improprie de primul tip cu ambele limite puncte singulare Z +∞ 1 dx −∞ 1 + x2 este convergent˘a ¸si valoarea sa este egal˘ a cu π.

ˆIntr-adev˘ar. pentru α > 1 pentru α ≤ 1.22) prima cu limita superioar˘a punct singular. iar a doua cu singularitatea ˆın limita inferioar˘a. Rezultatele g˘asite arat˘a c˘a integrala improprie considerat˘a este convergent˘a pentru α > 1 ¸si divergent˘a pentru α ≤ 1.2. (α − 1)a1−α Exemplul 1.Capitolul 1 — Integrale improprii 17 Exemplul 1.2. I2 (α) = dx.    a pentru α = 1 t1−α − a1−α   C . C valoarea integralei este . xα (1. avem Z t a  t   C ln . Z I(α) = lim t t→+∞ a  a1−α    C . ˆIntr-adev˘ar.21) unde C ∈ IR ¸si a > 0 sunt constante date.5 Integralele improprii de spet¸a a doua: I1 (α) = Z b a Z b 1 1 dx. pentru α 6= 1 C dx =  xα   1−α ¸si prin urmare. iar cˆand este convergent˘a. C dx =  xα   α−1 +∞. α (b − x) a (x − a)α (1. . sunt convergente pentru α < 1 ¸si divergente dac˘ a α ≥ 1. este convergent˘ a pentru α > 1 ¸si divergent˘a pentru α ≤ 1.4 Integrala improprie de prima spet¸˘ a I(α) = Z +∞ a C dx. din Z t a     1 dx =  (b − x)α    1 1  1 − 1 − α (b − a)α−1 (b − t)α−1 dac˘a α 6= 1 − ln (b − t) + ln (b − a) dac˘a α = 1.

obt¸inem lim t→b Z t a      1 dx =  (b − x)α   1 1 · . b) → IR pentru care exist˘a limita ˆın t = b. b). ambele integrale sunt divergente. t→b (1. atunci integrala improprie (1. rezultat care demonstreaz˘a afirmat¸iile referitoare la prima integral˘a. 1 − α (b − a)α−1 Pentru α ≥ 1. b) are loc formula Leibniz–Newton de calcul a unei integrale definite Z t a .3. ambele integrale (1. b) → IR. integrabil˘ a Riemann pe orice compact [a.     1 dx =  (x − a)α   1  1−α · 1 .1 Dac˘a funct¸ia f : [a. ˆIn mod similar se deduce lim Z b u→a u  +∞.3 Formula Leibniz–Newton Teorema 1.3) este convergent˘a ¸si valoarea sa este Z b a f (x)dx = lim Φ(t) − Φ(a) = Φ(b) − Φ(a). admite o primitiv˘ a continu˘ a Φ : [a. 1 − α (b − a)α−1  +∞. t] ⊂ [a. (b − a)α−1 dac˘a α≥1 dac˘a α<1 Din cele deduse mai sus rezult˘a c˘a ˆın cazul α < 1. Din ipotezele teoremei rezult˘a c˘a pe orice compact [a.18 Ion Cr˘aciun prin trecere la limit˘a pentru t → b. dac˘a α<1 dac˘a α ≥ 1. t] ⊂ [a.22) sunt convergente. 1.23) Demonstrat¸ie. iar valorile lor sunt I1 (α) = I2 (α) = 1 1 · .

t .

f (x)dx = Φ(x).

24) . t ∈ [a. = Φ(t) − Φ(a). b). a (1.

23) care se nume¸ste formula Leibniz– Newton pentru calculul integralelor improprii.3) este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a ¸si este finit˘a limita ˆın t = b a funct¸iei Φ. − 2x + 2 Solut¸ie.   Φ(+∞).4) rezult˘a c˘a integrala improprie (1. Formule analoage se pot scrie ¸si pentru integralele improprii cu limita inferioar˘a punct singular sau cu ambele limite de integrare puncte singulare.1 S˘a se studieze integrala improprie Z ∞ 2 x2 dx . dac˘a b ∈ IR.4 ∞ x2 dx π π π = Φ(∞) − Φ(2) = − = . rezult˘a c˘a pentru calculul unei integrale improprii cu limita superioar˘a punct singular se poate utiliza formula (1. − 2x + 2 2 4 4 Propriet˘ a¸ti ale integralelor improprii Avˆand ˆın vedere (1. Teorema 1.1. Exercit¸iul 1. π Aceast˘a funct¸ie are limit˘a ˆın +∞ ¸si limita Φ(∞) = . dac˘a b = +∞. rezult˘a c˘a valoarea integralei improprii este Z 2 1.4. Φ(x) = arctg (x − 1). ∞) → IR.24) ¸si (1. . O primitiv˘a a funct¸iei f : [2. f (x) = x2 1 − 2x + 2 este funct¸ia Φ : [2. deducem c˘a propriet˘a¸tile integralelor improprii decurg din cele ale integralelor definite.Capitolul 1 — Integrale improprii 19 Din (1.3.3.4). b) este un spat¸iu liniar real.1 Mult¸imea funct¸iilor integrabile ˆın sens generalizat pe [a. Dac˘a se introduce notat¸ia lim Φ(t) = Φ(b) = t→b    Φ(b − 0). Conform Teoremei 2 1. ∞) → IR.

3 Dac˘a una din integralele improprii (1. (1. a a de unde.27). Teorema 1. λ2 numere reale arbitrare. Pe compactul [a. diferen¸ta dintre aceast˘a sum˘a ¸si integrala improprie convergent˘a este o integral˘a improprie convergent˘a. b) este Z b a (λ1 f1 + λ2 f2 )dx = λ1 Z b a f1 (x)dx + λ2 Z b a f2 (x)dx. . b) → IR funct¸ii integrabile ˆın sens generalizat ¸si λ1 .26) a f1 (x)dx. b) → IR ¸si f2 : [a.4. Acest rezultat demonstreaz˘a teorema. dup˘a trecerea la limit˘a pentru t → b ¸si folosirea faptului c˘a integralele improprii (1.27) Demonstrat¸ie. Fie f1 : [a.4. fapt ce contrazice ipoteza. a sunt convergente ¸si atunci are loc inegalitatea Z b a f1 (x)dx ≤ Z b a f2 (x)dx. Teorema 1. a Trecˆand la limit˘a ˆın aceast˘a egalitate. Presupunˆand prin absurd c˘a suma integralelor improprii (1.2 Dac˘a integralele improprii cu limita superioar˘ a punct singular Z Z b b f2 (x)dx (1.25) sunt convergente. suma lor este divergent˘ a.25) este convergent˘a ¸si cealalt˘a este divergent˘ a. b) are loc egalitatea t Z a (λ1 f1 + λ2 f2 )dx = λ1 t Z a f1 (x)dx + λ2 t Z f2 (x)dx. rezult˘a (1. Inegalitatea (1. constat˘am c˘a funct¸ia λ1 f1 + λ2 f2 : [a.25) este integral˘a improprie convergent˘a. Demonstrat¸ie. (1.1.4.25) f1 (x) ≤ f2 (x). x ∈ [a. conform Teoremei 1. b) → IR este integrabil˘a ˆın sens generalizat ¸si valoarea integralei improprii a acestei funct¸ii pe intervalul [a. t] ⊂ [a. b).20 Ion Cr˘aciun Demonstrat¸ie.26) ¸si o proprietate a integralei definite implic˘a Z t Z t f1 (x)dx ≤ f2 (x)dx.

dx x+1 x+2 0 sunt divergente dar suma lor +∞ Z 0 Z +∞ Z +∞ 1 1 −1 dx = dx + dx 2 x + 3x + 2 x+1 x+2 0 0 este convergent˘a c˘aci Z 0 +∞ Z t Z t 1  1 −1 dx = lim dx + dx = t→+∞ x2 + 3x + 2 0 x+1 0 x+2 = lim t→+∞  ln x + 1 . integralele improprii de spet¸a ˆıntˆai: Z 0 +∞ Z +∞ 1 −1 dx.1 Dac˘a integralele improprii (1. ˆIntr-adev˘ar.Capitolul 1 — Integrale improprii 21 Observat¸ia 1.4.25) sunt divergente. suma lor poate fi o integral˘a improprie divergent˘ a sau convergent˘ a.

.

t
t+1

= lim ln
+ ln 2 = ln 2,
x + 2 0 t→+∞ t + 2

valoarea sa fiind ln 2.
Z ∞
Z ∞
2
cos2 xdx, ambele disin xdx ¸si
Considerˆand integralele improprii
0
0
vergente
dup˘a cum se constat˘a simplu folosind Definit¸ia 1.2.2, suma lor,
Z ∞
dx, este o integral˘a improprie divergent˘a.
0
Prin urmare, suma a dou˘a integrale improprii divergente poate fi sau o
integral˘a improprie convergent˘a sau una divergent˘a.

1.5

Reducerea integralelor improprii la ¸siruri
¸si serii numerice

Convergent¸a unei integrale improprii cu limita superioar˘a punct singular se
poate reduce la convergent¸a unui ¸sir numeric sau a unei serii de numere reale.
Pentru aceasta este suficient s˘a aplic˘am definit¸ia cu ¸siruri a limitei ˆın punctul
t = b a funct¸iei
Z
t

F (t) =

f (x)dx

(1.28)

a

de a c˘arei valoare depinde natura integralei improprii cu limita superioar˘a
punct singular
Z
b

f (x)dx.

a

(1.29)

22

Ion Cr˘aciun

Observat¸ia 1.5.1 Reamintim c˘
a funct¸ia F (t) are limit˘
a finit˘
a ˆın punctul
t = b dac˘a ¸si numai dac˘
a oricare ar fi ¸sirul de numere reale (tn )n≥0 , cu
propriet˘a¸tile
t0 = a, a < tn < b, lim tn = b,
(1.30)
n→+∞

¸sirul numeric (F (tn )) are limit˘
a finit˘
a ¸si aceast˘
a limit˘
a nu depinde de alegerea
¸sirului (tn ).
Teorema 1.5.1 Integrala improprie (1.29) este convergent˘
a dac˘
a ¸si numai
dac˘a pentru orice ¸sir de puncte (tn )n≥0 , cu propriet˘
a¸tile (1.30), ¸sirul numeric 
Z

tn

f (x)dx

a 

n≥1

(1.31)

este convergent la aceea¸si limit˘
a finit˘
a. Dac˘
a integrala improprie (1.29) este
convergent˘a, limita ¸sirului de numere reale (1.31) este egal˘
a cu valoarea integralei improprii.
Demonstrat¸ie. Termenul general al ¸sirului (1.31) este valoarea ˆın tn a func¸tiei F din (1.28).
Concluziile teoremei rezult˘a din Observat¸ia 1.5.1.
Observat¸ia 1.5.2 Termenii ¸sirului (1.30) sunt sumele part¸iale ale seriei numerice
+∞
X

Z

tn

f (x)dx.

(1.32)

n=1 tn−1

Teorema 1.5.2 Condit¸ia necesar˘
a ¸si suficient˘
a ca integrala improprie cu
limita superioar˘a punct singular (1.29) s˘
a fie convergent˘
a este ca pentru orice
alegere a ¸sirului de puncte (1.30), seria numeric˘
a (1.32) s˘
a fie convergent˘a,
iar suma sa s˘a fie independent˘
a de alegerea particular˘
a a ¸sirului. Dac˘
a integrala (1.29) este convergent˘
a, atunci valoarea sa este suma seriei (1.32).
Observat¸ia 1.5.3 Dac˘a funct¸ia f schimb˘
a de semn de o infinitate de ori pe
intervalul [a, b), convergent¸a seriei numerice (1.32) pentru o anumit˘
a alegere
a ¸sirului de puncte (1.30) nu implic˘
a, ˆın caz general, convergent¸a integralei
improprii (1.29) cu limita superioar˘
a punct singular.

Capitolul 1 — Integrale improprii

23

ˆIntr-adev˘ar, integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai din Exemplul 1.2.1 este divergent˘a de¸si seria
+∞
X

Z

2π(n+1)

sin xdx

n=0 2πn

este convergent˘a deoarece tot¸i termenii sunt egali cu zero.
Teorema 1.5.3 Integrala improprie cu limita superioar˘
a punct singular a
unei funct¸ii f : [a, b) → IR care p˘
astreaz˘
a semn constant pe [a, b) este convergent˘
a dac˘a ¸si numai dac˘a seria numeric˘
a (1.32) converge pentru cel put¸in
o alegere a unui ¸sir monoton cresc˘
ator de tipul (1.30).
Demonstrat¸ie. Prima parte a teoremei rezult˘a din teorema precedent˘a.
S˘a demonstr˘am c˘a are loc ¸si reciproca teoremei.
ˆIn acest sens s˘a presupunem c˘a f (x) ≥ 0 pentru toate valorile lui x ∈ [a, b)
¸si c˘a seria numeric˘a (1.32) este convergent˘a pentru un ¸sir de puncte monoton
cresc˘ator de tipul (1.30). Atunci ¸sirul sumelor part¸iale al seriei este monoton
cresc˘ator ¸si tinde la o limit˘a finit˘a J care este suma seriei.
Vom demonstra c˘a pentru orice alt˘a alegere a ¸sirului de puncte
(t0m )m≥0 , t00 = a, a < t0m < b,

lim t0
m→+∞ m

= b,

seria numeric˘a corespunz˘atoare
+∞
X

t0m

Z

0
m=1 tm−1

f (x)dx

(1.33)

este convergent˘a ¸si suma sa este egal˘a cu J.
Pentru a demonstra aceasta vom folosi sumele part¸iale ale seriilor (1.32) ¸si
(1.33). Deoarece J este totodat˘a limita superioar˘a a ¸sirului sumelor part¸iale
ale seriei (1.32), rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a tn0 astfel ˆıncˆat s˘a aib˘a
loc inegalitatea
Z
tn0

J −ε<

f (x)dx < J.

a

S˘a alegem num˘arul natural m0 astfel ˆıncˆat pentru tot¸i m ≥ m0 s˘a fie satisf˘acut˘a inegalitatea t0m ≥ tn0 . Apoi, pentru orice t0m exist˘a tnm > t0m ¸si prin
urmare, inegalitatea
J −ε<

Z

tn0

a

f (x)dx ≤

Z

t0m

a

f (x)dx ≤

Z

tnm

a

f (x)dx ≤ J

24

Ion Cr˘aciun

are loc pentru tot¸i m ≥ m0 , deoarece f este funct¸ie nenegativ˘a. ˆIn consecint¸˘a
Z

lim

t0m

f (x)dx = J,

m→+∞ a

care, ˆın baza Teoremei 1.5.1, arat˘a c˘a integrala improprie cu limita superioar˘a punct singular a unei funct¸ii pozitive pe intervalul de integrare este
convergent˘a.
Exemplul 1.5.1 Integrala improprie

Z

f (x)dx, unde

1



n



 2

f (x) = 




 0

1
,
22n

n ∈ IN ∗

pentru

n≤x≤n+

pentru

1
n + 2n < x < n + 1,
2

(1.34)
n ∈ IN ∗

este convergent˘a ¸si are valoarea 1.
Solut¸ie. Aplicˆand Teorema 1.5.3 pentru alegerea lui tn = n, g˘asim
Z
1

+∞

f (x)dx =

+∞
X

Z

n+1

f (x)dx =

n=1 n

+∞
X

1
=1
n
n=1 2

ceea ce arat˘a c˘a integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai
+∞

Z

f (x)dx,

1

unde f este funct¸ia (1.34), este convergent˘a ¸si are valoarea 1.
Observat¸ia 1.5.4 Exemplul de mai sus arat˘
a c˘
a chiar dac˘
a funct¸ia f este
nenegativ˘a faptul c˘a integrala improprie de prima spet¸˘
a
Z

+∞

f (x)dx

a

este convergent˘a nu atrage c˘
a f (x) → 0 cˆ
and x → +∞.
ˆIntradev˘ar, folosind criteriul de nonexistent¸˘a a limitei unei funct¸ii ˆıntrun
punct, rezult˘a c˘a c˘a funct¸ia definit˘a prin (1.34) nu are limit˘a ˆın punctul de
la infinit.

Capitolul 1 — Integrale improprii

1.6

25

Criteriul integral al lui Cauchy

Teorema 1.6.1 Dac˘a funct¸ia f : [1, +∞) → IR, integrabil˘
a Riemann pe
orice compact [1, t] ⊂ [1, ∞), este pozitiv˘
a ¸si descresc˘
atoare, atunci seria
+∞
X

f (n) ¸si integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ
ai

Z

+∞

f (x)dx au aceea¸si natur˘
a.

1

n=1

Demonstrat¸ie. Deoarece f este funct¸ie descresc˘atoare pe intervalul [1, +∞)
avem
f (k + 1) ≤ f (x) ≤ f (k), x ∈ [k, k + 1], k ∈ IN ∗
¸si deci, dup˘a integrarea pe compactul [k, k + 1],
f (k + 1) ≤

k+1

Z

f (x)dx ≤ f (k), k ∈ IN ∗ .

(1.35)

k

Sumˆand inegalit˘a¸tile (1.35) dup˘a k = 1, n, obt¸inem
n
X

f (k + 1) ≤

n+1

Z

f (x)dx ≤

1

k=1

n
X

f (k),

k=1

adic˘a,
sn+1 − f (1) ≤
unde sn =

n
X

n+1

Z
1

f (x)dx ≤ sn ,

(1.36)

f (k) este suma part¸ial˘a de ordin n a seriei numerice

k=1
+∞
X

f (n).

(1.37)

n=1

Din (1.36) rezult˘a c˘a ¸sirul sumelor part¸iale (sn ) a seriei (1.37) este m˘arginit dac˘a ¸si numai dac˘a ¸sirul de puncte 
Z

n

f (x)dx 

(1.38)

1

este m˘arginit. Fiind ¸si monoton cresc˘ator, rezult˘a c˘a ¸sirul (sn ) este convergent, adic˘a seria numeric˘a

+∞
X

f (n) este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a

n=1

¸sirul (1.38)Zeste convergent, adic˘a dac˘a ¸si numai dac˘a integrala improprie de
+∞

primul tip

f (x)dx este convergent˘a.

1

26

Ion Cr˘aciun

Exemplul 1.6.1 Seria numeric˘
a cu termeni pozitivi
+∞
X

1
α , α > 0,
n=2 n ln n
este convergent˘a pentru α > 1 ¸si divergent˘
a pentru α ∈ (0, 1].
Solut¸ie. Se aplic˘a criteriul integral al lui Cauchy, unde funct¸ia f este
f (x) =

1
, α > 0, x ∈ [2, +∞).
x lnα x

Integrala improprie de care avem nevoie pentru a aplica criteriul este
Z
2

+∞

Z +∞
dx
d(ln x) Z +∞ du
=
=
.
x lnα x
lnα x
2
ln 2 uα

Ultima integral˘a este de tipul (1.21) ˆın care a = ln 2 ¸si C = 1. Prin urmare,
integrala este convergent˘a pentru α > 1 ¸si divergent˘a cˆand α ≤ 1. Conform
criteriului integral al lui Cauchy, seria este convergent˘a pentru α > 1 ¸si
divergent˘a pentru α ∈ (0, 1].

1.7

Metode de calcul ale integralelor improprii

Plecˆand de la observat¸ia c˘a o integral˘a improprie se define¸ste ca limit˘a a
unei integrale definite ¸si c˘a pentru calculul acesteia din urm˘a se pot utiliza
metode ca schimbarea de variabil˘a ¸si integrarea prin p˘art¸i, este natural s˘a
punem problema dac˘a aceste tehnici de calcul nu sunt aplicabile ¸si integralelor
improprii.

1.7.1

Schimbarea de variabil˘
a ˆın integrala improprie

Teorema 1.7.1 Dac˘a f : [a, b) → IR, −∞ < a < b ≤ +∞, este o funct¸ie
integrabil˘a Riemann pe orice compact [a, t] ⊂ [a, b) ¸si
τ 7→ x = ϕ(τ ) ∈ IR, τ ∈ [α, β), −∞ < α < β ≤ +∞,

Capitolul 1 — Integrale improprii

27

este o funct¸ie strict cresc˘atoare cu derivat˘
a continu˘
a pe [α, β) care satisface
condit¸iile:
a = ϕ(α); lim ϕ(τ ) = b,
(1.39)
τ →β
atunci integralele improprii:
b

Z

f (x)dx;

β

Z

a

f (ϕ(τ )) · ϕ0 (τ ) dτ

α

au aceea¸si natur˘a. Dac˘a una din ele este convergent˘
a, atunci are loc egalitatea
b

Z

f (x)dx =

β

Z

a

f (ϕ(τ )) · ϕ0 (τ ) dτ

α

care se nume¸ste formula schimb˘
arii de variabil˘
a ˆın integrala improprie.
Demonstrat¸ie. Fie t ∈ [a, b) ¸si u = ϕ−1 (t). T
¸ inˆand cont c˘a intervalul
compact [α, u] ⊂ [α, β) este corespondentul prin aplicat¸ia ϕ−1 a compactului
[a, t] ⊂ [a, b), prin aplicarea formulei schimb˘arii de variabil˘a ˆın integrala
definit˘a, obt¸inem
Z

t

f (x)dx =

Z

u

f (ϕ(τ )) · ϕ0 (τ ) dτ.

(1.40)

α

a

Din propriet˘a¸tile funct¸iei ϕ rezult˘a c˘a
lim ϕ−1 (t) = β.
t→b

(1.41)

Definit¸ia integralei improprii ¸si egalit˘a¸tile (1.40), (1.41) demonstreaz˘a teorema.
Observat¸ia 1.7.1 Teorema se extinde u¸sor la celelalte tipuri de integrale
improprii prezentate ˆın primul paragraf.
Observat¸ia 1.7.2 Funct¸ia ϕ care realizeaz˘
a schimbarea de variabil˘
a ˆıntro
integral˘
a improprie poate fi strict descresc˘
atoare, derivabil˘
a ¸si cu derivat˘
a
ˆ acest caz, condit¸iile (1.39) devin
continu˘
a pe (α, β]. In
a = ϕ(β); τlim
ϕ(τ ) = b,
→α
iar formula schimb˘arii de variabil˘
a este
Z

b

a

f (x)dx = −

Z

β

α

f (ϕ(τ )) · ϕ0 (τ ) dτ.

Pentru fiecare y > 0. funct¸ia f : (−1. 1) ¸si putem spune c˘a I este o integral˘a improprie cu ambele limite de integrare puncte singulare. lim ϕ(τ ) = 1. Funct¸ia ϕ : (−π/2. τ →−π/2 τ →π/2 Aplicarea formulei schimb˘arii de variabil˘a conduce la I= Z 1 −1 Z π/2 . 1 − x2 unde y este un num˘ar real pozitiv. π/2) → (−1. 1) → IR. x ∈ (−1. f (x) = cos (y arcsin x) √ . 1). ca atare este integrabil˘a Riemann pe orice compact [u. Exemplul 1.7.28 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 1. t] ⊂ (−1. Solut¸ie. iar lim ϕ(τ ) = −1. 1).1 S˘a se calculeze integrala I= Z 1 −1 cos (y arcsin x) √ dx.3 Este posibil ca ˆın urma unei schimb˘ ari de variabil˘ a o integral˘a improprie s˘a treac˘ a ˆıntro integral˘ a proprie ¸si reciproc.7. x = ϕ(τ ) = sin τ satisface condit¸iile cerute de formula schimb˘arii de variabil˘a ˆın integrala improprie. 1 − x2 este continu˘a.

π/2 1 2 πy cos (y arcsin x) .

√ dx = cos yτ dτ = sin yτ .

sin x + cos4 x 4 . Exemplul 1. −π/2 y y 2 −π/2 1 − x2 Schimbarea de variabil˘a folosit˘a a transformat integrala improprie cu ambele limite de integrare puncte singulare ˆın integral˘a definit˘a (proprie).2 S˘a se calculeze integrala definit˘ a J= Z 0 2π dx . = sin .7.

1 + τ2 Prin aceast˘a schimbare de variabil˘a. ϕ0 (τ ) = . 1 + τ4 τ2 + τ 2 + 1 τ2 − τ 2 + 1 iar aceste fract¸ii simple admit ca primitive funct¸iile √ √ √ √ 2 2 arctg (τ 2 + 1). Deoarece integrantul este funct¸ie periodic˘a de perioad˘a J =4 Z 0 π 2 π .42) devine integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai dintr–o funct¸ie rat¸ional˘a J =4 Z +∞ 0 1 + τ2 dτ.Capitolul 1 — Integrale improprii 29 Solut¸ie. Prin urmare. π2 ] se transform˘a ˆın intervalul infinit [0. 1 + τ2 1 + τ2 1 + τ4 Folosind schimbarea de variabil˘a ment¸ionat˘a. aplicˆand formula Leibniz–Newton (1. funct¸iile ϕ ¸si ϕ0 sunt 1 ϕ. integrala proprie (1. +∞) ¸si cos2 x = 1 τ2 1 + τ2 2 0 . ˆIntr-adev˘ar. +∞) → IR. sin x = . 4 4 sin x + cos x 0 (1. intervalul finit de integrare [0.4 Studiul naturii unei integrale improprii pe un interval m˘ arginit dintr–o funct¸ie nem˘arginit˘ a (integral˘ a improprie de spet¸a a doua) se reduce la studiul naturii unei integrale improprii pe un interval nem˘ arginit. se g˘ase¸ste c˘a val√ oarea integralei proprii J este J = π 8.7. ϕ0 : [0.42) Efectu˘am schimbarea de variabil˘a tg x = τ.23). 2 2 arctg (τ 2 − 1) care au limite finite ˆın τ = +∞ ¸si fiecare din aceste limite este egal˘a cu π2 .43) se descompune ˆın fract¸iile simple 2 4(1 + τ 2 ) 2 √ √ = + .43) Funct¸ia de integrat din (1. f (ϕ(τ )) ϕ (τ ) = 4 . avem 2 π Z dx 2 = f (x)dx. τ +1 b−x . 1 + τ4 (1. ϕ(τ ) = arctg τ. schimbarea de variabil˘a x = ϕ(τ ) = bτ + a x−a =⇒ τ = ϕ−1 (x) = . Prin urmare. Observat¸ia 1.

x→b exist˘a ¸si este finit˘a. v : [a. atunci integralele improprii Z b Z u(x)v 0 (x)dx. b u0 (x)v(x)dx (1. −∞ < a < b ≤ +∞. iar limita lim u(x)v(x). 1.44) a a au aceea¸si natur˘a.2 Integrarea prin p˘ art¸i ˆın integrala improprie Teorema 1. b) → IR. Dac˘a una din integralele (1.30 Ion Cr˘aciun efectuat˘a ˆın integrala improprie de spet¸a a doua cu limita superioar˘a punct singular din funct¸ia f conduce la integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai Z b f (x)dx = (b − a) Z a +∞  bτ + a  dτ τ + 1 (τ + 1)2 f 0 fapt care este evident. mai departe se pot studia doar integralele improprii de spet¸a ˆıntˆai. notat˘ a cu x→b lim u(x)v(x) = u(b)v(b). atunci are loc egalitatea Z b 0 u(x)v (x)dx a . admit derivate continue pe [a. Conform acestei observat¸ii.7.44) este convergent˘ a.2 Dac˘a funct¸iile u.7. b).

b .

= u(x)v(x).

a − b Z u0 (x)v(x)dx. t] ⊂ [a.45) a care se nume¸ste formula integr˘ arii prin p˘ art¸i ˆın integrala improprie. b) Z t a Z . are loc formula integr˘arii prin p˘art¸i pe compactul [a. Demonstrat¸ie. ˆIn ipotezele teoremei. (1.

t .

u(x)v (x)dx = u(x)v(x).

− 0 a t u0 (x)v(x)dx. ˆın plus.46) a Trecˆand la limit˘a pentru t → b ˆın (1. are loc (1. rezult˘a c˘a integralele improprii (1.44) au acee¸si natur˘a ¸si.46).45). . (1.

Acest rezultat arat˘a c˘a integrala improprie I este convergent˘a. π/2].52) .47) I= ln sin xdx. Integrarea prin p˘art¸i a primei integrale conduce la Z π/2 ln sin xdx = − π/2 Z 0 0 x dx. proprietatea de aditivitate ˆın raport cu intervalul de integrare a integralei definite conduce la Z π ln sin udu = Z 0 π/2 ln sin udu + Z π ln sin udu. deci este prelungibil˘a prin continuuitate la compactul [0. π/2) ¸si are limite tg x finite ˆın extremit˘a¸ti. tg x (1.51) efectu˘am schimbarea de variabil˘a u = π − x. (1.7. ln 2 2 0 (1. La fel se demonstreaz˘a c˘a ¸si J este integral˘a improprie convergent˘a. Integralele I ¸si J sunt egale deoarece dup˘a efectuarea substitut¸iei x = π/2 − t ˆın prima integral˘a se obt¸ine cea de a doua integral˘a. 0 0 Solut¸ie. 2I = I + J = Z 0 π/2 Z π/2 π sin 2x = − ln 2 + ln sin 2xdx.50) 2 0 0 Pe de alt˘a parte. Apoi.48) este proprie x c˘aci funct¸ia de integrat este continu˘a pe intervalul (0. g˘asim Z π π/2 ln sin u du = − Z 0 π/2 ln sin xdx = Z 0 π/2 ln sin xdx = I. Prima integral˘a are limita inferioar˘a punct singular iar cea de a doua are singularitatea ˆın limita superioar˘a.Capitolul 1 — Integrale improprii 31 Exercit¸iul 1.1 S˘a se calculeze urm˘ atoarele integrale improprii de spet¸a a doua Z π/2 Z π/2 (1. obt¸inem Z π/2 1Z π ln sin 2xdx = ln sin udu. (1.49).51) π/2 0 Dac˘a ˆın ultima integral˘a din (1. (1. ambele singularit˘a¸ti fiind ˆınt¸elese ˆın sensul c˘a funct¸ia de integrat este nem˘arginit˘a ˆın vecin˘at˘a¸ti ale acestor limite de integrare.48) De remarcat c˘a integrala din membrul doi al relat¸iei (1.49) Efectuˆand schimbarea de variabil˘a 2x = u ˆın ultima integral˘a din (1. J= ln cos xdx.

x Solut¸ie. avem ˆın final π/2 Z Z ln sin xdx = 0 π/2 0 π ln cos xdx = − ln 2. 2 A¸sadar.47) arata˘a c˘a Z 1 Z π/2 Z 1 ln t √ ln sin xdx = (ln t)(arcsin t)0 dt.32 Ion Cr˘aciun Din (1.7. s˘ a se determine valoarea integralei Z 0 1 arcsin x dx. valoarea comun˘a a celor dou˘a integrale considerate este (1.47) ¸si folosind cele dou˘a metode de calcul ale integralelor improprii. ¸tinˆand cont ¸si de faptul c˘a I = J.50) ¸si (1.49). 2 Exercit¸iul 1. dt = 0 0 0 1 − t2 iar integrarea prin p˘art¸i ˆın ultima integral˘a conduce la Z 0 1 Z 1 . (1.2 Pornind de la integrala I din (1.52) deducem 2I = I − π ln 2 2 din care.53) π ln 2. Schimbarea de variabil˘a sin x = t ˆın integrala I din (1.

1 ln t arcsin t .

dt = (ln t)(arcsin t). √ dt.

sinarcsin t gularitatea ˆın origine fiind aparent˘a deoarece funct¸ia continu˘a t 7→ . 1] poate fi prelungit˘a prin continuitate la compactul [0.54) Folosind (1. 1].53) ¸si (1. t 2 cu ment¸iunea c˘a integrala a c˘arei valoare am determinat–o este proprie. .54) se g˘ase¸ste Z 0 1 π arcsin t dt = ln 2. − 2 0 t 0 1−t (1. t t ∈ (0.

funct¸ia F are limit˘a finit˘a ˆın punctul t = b dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘a b(ε) ∈ [a.8 33 Testul lui Cauchy de convergent¸˘ a a integralelor improprii Convergent¸a unei integrale improprii cu limita superioar˘a punct singular Z b f (x)dx = lim F (t) = lim t→b a Z t→b t f (x)dx (1.8. b) (∀) t00 ∈ (b(ε). ¸si (1. b) astfel ˆıncˆat inegalitatea . b) astfel ˆıncˆat |F (t0 ) − F (t00 )| < ε (∀) t0 ∈ (b(ε).55) este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘ a pentru orice ε > 0 exist˘ a b(ε) ∈ [a.56) Teorema 1. b).55) a este echivalent˘a cu existent¸a limitei ˆın punctul t = b a funct¸iei F. care asigur˘a existent¸a limitei finite ˆıntr-un punct de acumulare a domeniului de definit¸ie a unei funct¸ii reale de variabil˘a real˘a.1 (Testul lui Cauchy de convergent¸˘ a al unei integrale improprii cu limita superioar˘ a punct singular) Integrala improprie (1.Capitolul 1 — Integrale improprii 1. Conform teoremei Bolzano–Cauchy.

Z .

.

t00 .

.

f (x)dx.

Convergent¸a integralei improprii (1. t00 ∈ (b(ε). b). Demonstrat¸ie.57) este echivalent˘ a cu condit¸ia lim 0 t →b t00 →b Z t00 t0 f (x)dx = 0.8. din (1.57) are loc pentru orice t0 . (1. Observat¸ia 1.55) este stabilit˘a de comportarea valorilor funct¸iei F : [a.58) a ˆın vecin˘atatea punctului t = b.59) .1 Inegalitatea (1.58). b) → IR. < ε t0 (1. F (t) = Z t f (x)dx (1.55) ¸si (1.56) rezult˘a concluzia teoremei. Aplicˆand teorema lui Bolzano–Cauchy ˆın care funct¸ia F este (1.

1 Folosind testul de convergent¸˘ a al lui Cauchy s˘ a se demonstreze c˘a integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ ai cu limita superioar˘ a punct singular I= Z +∞ 0 sin x dx x (1. Solut¸ie.60).60) este convergent˘a. x t t x2 t0 t0 Prin urmare.    pentru x=0 x 1 este continu˘a pe ˆıntreg domeniu de definit¸ie deci se poate vorbi de integrala improprie (1.61) poate fi prelungit˘a prin continuitate luˆand pe 1 ca valoare ˆın x = 0 a funct¸iei f. Evaluarea integralei de tipul (1.59) folosind metoda integr˘arii prin p˘art¸i conduce la Z t00 cos t0 cos t00 Z t00 cos x sin x dx = 0 − 00 − dx.61). f (x) =  sin x    pentru x > 0. prelungirea prin continuuitate a funct¸iei f1 . Atunci funct¸ia f : [0. x (1. +∞) → IR. f1 (x) = sin x . +∞) → IR. . x > 0. S˘a remarc˘am ˆıntˆai c˘a singularitatea ˆın limita inferioar˘a a acestei integrale este aparent˘a c˘aci funct¸ia f1 : (0.8. Valoarea ˆın x = 0 a funct¸iei f este limita ˆın origine a funct¸iei f1 din (1.34 Ion Cr˘aciun Exercit¸iul 1. Aceast˘ a integral˘ a se nume¸ste integrala lui Dirichlet.

Z .

.

t00 t0 sin x .

.

1 1 .

.

Z t00 | cos x| .

.

dx.

≤ 0 + 00 + .

dx.

≤ x t t x2 t0 1 1 .

.

Z t00 dx .

.

2 2 ≤ 0 + 00 + .

.

60) este convergent˘a. ≤ 0 + 00 → 0 2 0 t t x t t t pentru t0 → +∞ ¸si t00 → +∞. integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai (1. 2 . ˆın baza p˘art¸ii a doua a testului lui Cauchy de convergent¸˘a a unei integrale improprii. Deci. Mai tˆarziu vom vedea c˘a valoarea integralei lui π Dirichlet este .

Capitolul 1 — Integrale improprii

35

De remarcat c˘a aplicarea testului lui Cauchy la o integral˘a improprie
concret˘a este laborioas˘a, ˆın schimb, ˆın multe aplicat¸ii, acest test este folosit
pentru stabilirea unor condit¸ii suficiente (criterii) de convergent¸˘a.
Criteriile de convergent¸˘a pe care le vom demonstra se vor referi la integrale improprii cu limita superioar˘a punct singular, ¸si aceasta pentru c˘a
studiul oric˘arui alt tip de integral˘a improprie, printr–o schimbare de variabil˘a
adecvat˘a, se reduce la studiul uneia cu singularitatea ˆın limita superioar˘a.
ˆInainte de a trece la prezentarea acestor criterii vom introduce not¸iunea
de integral˘a improprie absolut convergent˘
a care este asem˘an˘atoare not¸iunii
de serie numeric˘a absolut convergent˘a.

1.9 Integrale improprii absolut convergente
Definit¸ia 1.9.1 Fie f : [a, b) → IR o funct¸ie integrabil˘
a ˆın sens generalizat
pe intervalul [a, b) ¸si integrala improprie cu limita superioar˘
a punct singular
b

Z

f (x)dx.

(1.62)

a

Integrala improprie (1.62) se nume¸ste absolut convergent˘
a dac˘
a integrala
improprie
b

Z

|f (x)|dx

(1.63)

a

este convergent˘a.
Teorema 1.9.1 Dac˘a integrala improprie (1.62) este absolut convergent˘
a,
atunci ea este convergent˘a.
Demonstrat¸ie. ˆIntr-adev˘ar, integrala (1.63) fiind convergent˘a, rezult˘a c˘a
pentru ε > 0 exist˘a b(ε) astfel ˆıncˆat s˘a avem

Z

t00

|f (x)|dx

< ε, (∀) t0 , t00 > b(ε).

t0

(1.64)

ˆIns˘a, ˆıntotdeauna avem

Z

.

t00 t0 .

.

Z f (x)dx.

.

≤ .

.

t00 t0 .

|f (x)|dx

.

(1.65)

36

Ion Cr˘aciun

Inegalit˘a¸tile (1.64) ¸si (1.65) implic˘a

Z

t00

t0

f (x)dx.

≤ .

Z .

.

t00 t0 .

.

|f (x)|dx.

ˆIntradev˘ar. Pentru aceasta este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a seria numeric˘a +∞ X Z π(n+1) n=0 πn | sin x| dx x (1.1 nu este adev˘arat˘a. Demonstr˘am c˘a integrala modulului Z +∞ | sin x| dx x 0 este divergent˘a.66) este divergent˘a fapt ce se poate constata prin aplicarea criteriului de comparat¸ie pentru seriile numerice cu termeni pozitivi.9. Folosind testul de convergent¸˘a al lui Cauchy s–a demonstrat c˘a integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai (1. pentru n ≥ 1. t00 > b(ε). avem Z π(n+1) πn .62) nu implic˘ a convergent¸a absolut˘a a sa. Fiind ˆındeplinite condit¸iile testului lui Cauchy pentru integrala improprie (1.62). aceasta este convergent˘a ¸si teorema este demonstrat˘a. Observat¸ia 1. < ε (∀) t0 .9.60) este convergent˘a. Pentru a justifica aceast˘a afirmat¸ie este suficient s˘a d˘am un exemplu. cu alte cuvinte reciproca Teoremei 1.1 Convergent¸a integralei improprii (1.

Z π(n+1) .

1 2 | sin x| .

.

dx ≥ .

sin xdx.

66).68) 2 .67) iar seria numeric˘a cu termeni pozitivi +∞ X X 1 2 2 +∞ = π n=1 n n=1 πn (1.67). π Divergent¸a seriei numerice (1. este divergent˘a deoarece difer˘a de seria armonic˘a prin factorul constant . = . x π(n + 1) πn π(n + 1) (1. atrage divergent¸a seriei numerice (1.68) ¸si inegalitatea (1. ˆımpreun˘a cu criteriul de comparat¸ie pentru seriile numerice cu termeni pozitivi.

9.62) ¸si (1.2 Integrala improprie (1. Tn . +∞ |f (x)|dx . cu vˆ arful ˆın sus sau ˆın jos. n] ⊂ IR ca baz˘a. T1 . este absolut convergent˘ a. integral˘a improprie divergent˘a. · · · .69) a1 unde a < a1 < b.62) se nume¸ste semiconvergent˘ a sau simplu convergent˘ a dac˘a ea este convergent˘ a dar nu este absolut convergent˘ a. avem Z 00 t t0 |f (x)|dx → 0 pentru t0 .Capitolul 1 — Integrale improprii 37 Definit¸ia 1. de arie 1 . (1. Observat¸ia 1.2 O integral˘a improprie se poate plasa ˆın unul din cazurile: integral˘ a improprie semiconvergent˘ a.3 Integrala improprie cu limita superioar˘ a punct singular (1.9. ˆIntr-adev˘ar. se construie¸ste triunghiul isoscel Tn . dac˘a una din integralele improprii (1.9. ˆın baza Definit¸iei 1.1 (Un exemplu de integral˘ a semiconvergent˘ a) Pe segmentul [n − 1. S˘ a se arate c˘ a integrale improprie de prima spet¸˘a +∞ Z f (x)dx 0 este convergent˘a. Exemplul 1.1 ¸si a testului de convergent¸˘a al lui Cauchy. (1.70) Dar relat¸ia (1.69) este absolut convergent˘a. dup˘ a cum n este num˘ ar ˆıntreg pozitiv impar n sau par. T2 . integral˘ a improprie absolut convergent˘ a. Observat¸ia 1. Mult¸imea laturilor egale ale triunghiurilor T0 . ˆın timp ce integrala Z 0 este divergent˘a.9.70) este condit¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a de convergent¸˘a ¸si pentru cealalt˘a integral˘a improprie din cele dou˘a ment¸ionate mai sus. · · · constituie graficul unei funct¸ii f continue pentru x > 0. t00 → b.62) este absolut convergent˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a integrala improprie Z b f (x)dx.9.

putem scrie Z n f (t)dt ≤ 0 Z x f (t)dt ≤ 0 Z n−1 f (t)dt. din interpretarea geometric˘a a integralei Riemann. 1. deci integrala improprie 0 Pe de alt˘a parte. atunci n → +∞. k k=1 dac˘a x → +∞. Prin urmare. 0 Dac˘a n este impar. 0 Dar. Dac˘a n este par. 0 k=1 k k=1 k deci integrala Z |f (x)|dx este divergent˘a deoarece seria numeric˘a +∞ X 1 este n=1 n divergent˘a. este u¸sor de v˘azut c˘a n−1 X n X 1 Zx 1 f (t)dt ≤ ≤ .38 Ion Cr˘aciun Solut¸ie. iar +∞ X k=1 Z (−1)k−1 1 = ln 2. avem inegalit˘a¸tile contrarii Z n−1 f (t)dt ≤ 0 Z x f (t)dt ≤ 0 Z n f (t)dt. k +∞ f (x)dx este convergent˘a ¸si are valoarea ln 2. . S˘a consider˘am un num˘ar pozitiv x cu proprietatea c˘a partea sa ˆıntreag˘a este n − 1. avem Z n−1 f (t)dt = 0 n−1 X 1 (−1)k−1 .10 Z +∞ f (x)dx este semi- 0 Criterii de comparat¸ie ale integralelor improprii Pentru studiul convergent¸ei absolute ¸si divergent¸ei unor integrale improprii de regul˘a se folosesc unele criterii ˆın care sunt implicate dou˘a integrale improprii ale c˘aror natur˘a este comparat˘a. motiv pentru care aceste criterii sunt numite criterii de comparat¸ie. integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai convergent˘a.

b) astfel ˆıncˆ at are loc inegalitatea |f (x)| ≤ g(x). t] ⊂ [a. dac˘a exist˘a a2 ∈ [a.71) a este convergent˘a. Demonstrat¸ie.71) este divergent˘ a. 2. b) → IR. b) ¸si integrala improprie (1. t00 ] ⊂ [a1 . b) astfel ˆıncˆ at f (x) ≥ g(x) ≥ 0. atunci au loc urm˘ atoarele afirmat¸ii: 1.Capitolul 1 — Integrale improprii 39 Teorema 1. −∞ < a < b ≤ +∞ sunt integrabile Riemann pe orice segment [a. x ∈ [a1 . Pentru a demonstra prima dintre afirmat¸ii s˘a observ˘am c˘a pe orice segment [t0 .1 (Criteriul general de comparat¸ie) Dac˘ a funct¸iile f. ¸si integrala improprie cu limita superioar˘ a punct singular Z b g(x)dx (1.62) este absolut convergent˘a. dac˘a exist˘a a1 ∈ [a.62) este divergent˘a. g : [a. atunci integrala improprie (1. b) avem . b). atunci integrala improprie (1. x ∈ [a2 .10. b).

Z .

.

t00 t0 .

.

|f (x)|dx.

≤ .

Z .

.

t00 t0 .

.

g(x)dx.

9.71) este convergent˘a.62) este convergent˘a.62) este absolut convergent˘a. ˆın baza primei afirmat¸ii a acestei teoreme rezult˘a c˘a integrala improprie (1. ceea ce contrazice ipoteza.63) este convergent˘a. rezult˘a c˘a integrala improprie (1. . Din aceast˘a teorem˘a rezult˘a cˆateva consecint¸e care sunt foarte utile ¸si u¸sor de manevrat ˆın stabilirea naturii unor integrale improprii. (1. deci ˆın baza Definit¸iei 1.. Demonstrat¸ia celei de a doua afirmat¸ii se face prin reducere la absurd.72) ˆIn baza inegalit˘a¸tii (1.72) ¸si a testului lui Cauchy de convergent¸˘a a unei integrale improprii.1 integrala improprie (1. Presupunˆand prin absurd c˘a integrala improprie (1.

g(x) (1. x ∈ [a2 .71) este divergent˘ a ¸si 0 < k ≤ +∞.73) Inegalit˘a¸tile (1.10.71) ¸si ipoteza de la punctul 2 al Teoremei 1.62).71). atunci integrala improprie (1. b) =⇒ f (x) > k 0 g(x). ˆıntr-un punct de acumulare a domeniului ei de definit¸ie.73). x ∈ [a1 .10. b) astfel ˆıncˆat f (x) > k 0 .10.1 rezult˘a afirmat¸ia 1 din acest corolar. 2. b) ¸si exist˘ a f (x) = k.62) ¸si (1. k).10. rezult˘a c˘a exist˘a a1 ∈ [a. Pentru a ar˘ata c˘a prima afirmat¸ie este adev˘arat˘a s˘a observ˘am c˘a din definit¸ia ˆın limbajul ”ε − δ” a limitei unei funct¸ii reale de o variabil˘a reala˘a. b). divergent¸a integralei improprii (1. b) =⇒ f (x) < (k + 1)g(x). Demonstrat¸ie.71) implic˘a convergent¸a integralei Z b (k + 1)g(x)dx a ¸si ˆın baza punctului 1 al Teoremei 1.62) ¸si (1. cu limita superioar˘ a punct singular. x ∈ [a2 . dac˘a integrala improprie (1.71) au aceea¸si natur˘a.40 Ion Cr˘aciun Corolarul 1. atunci integralele (1.1 conduc la divergent¸a integralei (1.71) este convergent˘ a ¸si 0 ≤ k < +∞. atunci integrala improprie (1. g(x) Convergent¸a integralei (1.1 Dac˘ a 0 < k < +∞. b). x ∈ [a1 . Pentru a demonstra punctul 2 s˘a consider˘am k 0 ∈ (0. func¸tiile f ¸si g sunt nenegative pe segmentul [a.62) este convergent˘ a. b) astfel ˆıncˆat f (x) < k + 1.1 (Criteriul de comparat¸ie cu limit˘ a) Dac˘ a ˆın integralele improprii (1. dac˘a integrala improprie (1. Observat¸ia 1.62) este divergent˘ a. . x→b g(x) lim atunci au loc urm˘atoarele afirmat¸ii: 1. Definit¸ia limitei asigur˘a existent¸a lui a2 ∈ [a.

α ≤ 1 ¸si C > 0 astfel ˆıncˆ at |f (x)| ≥ C . dac˘a exist˘a a1 ∈ [a. ˆımpreun˘a cu Observat¸ia 1. a c Pentru a demonstra cea de a doua afirmat¸ie. deducem c˘a +∞ f (x)dx este divergent˘a rezultat care. +∞).74) limita inferioar˘a de integrare s˘a nu fie a.74) este absolut convergent˘ a.1. +∞). atunci a poate fi ˆınlocuit prin c > 0. 2. xα iar funct¸ia f are semn constant pe [a2 . deducem c˘a integrala (1. a2 implic˘a divergent¸a integralei improprii (1. iar integralele improprii Z pozitiv˘ Z +∞ +∞ f (x)dx ¸si f (x)dx sunt simultan convergente sau divergente.74) a sunt adev˘arate urm˘atoarele afirmat¸ii: 1. atunci integrala improprie (1. C > 0 ¸si α ≤ 1 astfel ˆıncˆat f (x) ≥ α pentru x ∈ [a2 .2 (Criteriu special de comparat¸ie) Pentru integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai cu limita superioar˘ a punct singular Z +∞ f (x)dx.10.74) este absolut convergent˘a. C Demonstrat¸ie. +∞).74).2. . Dac˘a x Z +∞ C ¸tinem cont c˘a ˆın acest caz integrala improprie dx este divergent˘a xα a2 ¸sZi aplic˘am partea a doua a criteriului general de comparat¸ie.74) este divergent˘a. x ∈ [a2 . xα atunci integrala improprie (1. S˘a observ˘am c˘a presupunerea a > 0 nu este restrictiv˘a c˘aci dac˘a se ˆıntˆampl˘a ca ˆın (1. dac˘a exist˘a a2 ∈ [a. presupunem c˘a exist˘a a2 > C a. +∞).Capitolul 1 — Integrale improprii 41 Corolarul 1. a > 0 (1. Punˆand g(x) = α ˆın criteriul general de comparat¸ie ¸si x ¸tinˆand cont de faptul c˘a integrala improprie Z +∞ a C dx xα este convergent˘a pentru α > 1 ¸si a > 0. α > 1 ¸si C ≥ 0 finit astfel ˆıncˆ at |f (x)| ≤ C . +∞). +∞). x ∈ [a1 .

+∞). unde a2 ≥ a. Demonstrat¸ie. pentru c˘a ultima limit˘a nu exist˘a. xα Prin urmare. C > 0 ¸si α ≤ 1. =⇒ 1 . dac˘a 0 < C ≤ +∞. 2 pentru C < +∞ ¸si x ∈ [a2 . +∞). +∞) =⇒ |f (x)| ≤ |f (x)| xα ≤ 1. integrala f (x)dx este divergent˘a. Din definit¸ia limitei cu vecin˘at˘a¸ti rezult˘a c˘a dac˘a 0 ≤ C < +∞. exist˘a a1 ≥ a astfel ˆıncˆat au loc inegalit˘a¸tile: |f (x)| xα ≤ 2C. dac˘a f (x) ≤ C − α pentru x ≥ a2 ≥ a > 0. xα pentru C = 0 ¸si x ∈ [a2 .74) este absolut convergent˘a. integrala improprie (1. dac˘a 0 < C ≤ +∞ ¸si α ≤ 1. x→+∞ atunci au loc urm˘atoarele afirmat¸ii: 1. dac˘a 0 ≤ C < +∞ ¸si α > 1. Pentru a doua afirmat¸ie. au loc urm˘atoarele inegalit˘a¸ti |f (x)| ≤ |f (x)| xα > C .74) este absolut convergent˘a. pentru C>0 ¸si x ∈ [a2 .3 (Criteriul de convergent¸˘ a ˆın α cu limit˘ a) Dac˘ a exist˘a limita lim |f (x)| xα = C. Corolarul 1. x Z +∞ ∗ ˆIn consecint¸˘a. integrala improprie (1. 2. ceea ce atrage fapa tul c˘a integrala Z +∞ f (x)dx = lim Z t f (x)dx = − lim t→+∞ a a Z t t→+∞ a f ∗ (x)dx este de asemeni divergent˘a.10.42 Ion Cr˘aciun ˆIn cazul ˆın care valorile funct¸iei f sunt negative pe [a2 . x ∈ [a2 . α ≤ 1 ¸si funct¸ia f p˘ astreaz˘ a acela¸si semn pentru x ≥ a2 . +∞) 2C . x C Funct¸ia f ∗ are proprietatea f ∗ (x) ≥ α pentru orice x ≥ a2 ≥ a > 0. x ∈ [a2 .74) este divergent˘ a. putem pune f ∗ (x) = − f (x).10. ˆın baza punctului 1 al Corolarului 1.2 integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai (1. +∞). +∞) =⇒ .

ˆIntr-adev˘ar. +∞) |f (x)| > |f (x)| xα > 1. 2 1 2 x2 − 1 1 + x2 3 1 + x3 . |f (x)| > Exemplul 1.10. Q(x) b0 care arat˘a c˘a dac˘a n − m > 1. Exercit¸iul 1.76) Efectuˆand produsul cu xn−m ˆın ambii membri ai relat¸iei (1.75) ak xk este un polinom de gradul m cu coeficient¸i reali. iar k=0 bj xj un polinom real de grad n. x ∈ [a2 . Solut¸ie. x ∈ [a2 . +∞).76) ¸si trecˆand la limit˘a pentru x → +∞. este convergent˘ a dac˘ a n > m + 1. +∞).74) este divergent˘a. bn xn (1. 2xα pentru C = ∞ ¸si x ∈ [a2 .1 Integrala improprie Z +∞ a unde P (x) = Q(x) = n X m X P (x) dx.Capitolul 1 — Integrale improprii 43 C . =⇒ 1 . Q(x) (1. conform celei de a doua afirmat¸ii din Corolarul 1. care nu are r˘ ad˘ acini reale ˆın j=0 intervalul de integrare [a. integrala improprie (1.75) este convergent˘a. obt¸inem lim xn−m x→+∞ P (x) a0 = .10. funct¸ia de integrat se poate scrie a1 P (x) 1 a0 + x + · · · + = n−m b1 Q(x) x b0 + + · · · + x am xm .10. xα de unde. I = dx.1 S˘a se studieze natura integralelor improprii de prima spet¸˘ a: Z +∞ √ Z +∞ 3 1 + x2 dx √ √ √ I1 = . +∞).2. rezult˘a c˘a integrala improprie (1.

2. iar este convergent˘a. a I2 = Z +∞ 2 e−k x cos mxdx a sunt absolut convergente deoarece: 2 2 2 |e−k x sin mx| ≤ e−k x . 2 x x2 1 A doua integral˘a improprie este divergent˘a pentru c˘a √ Z +∞ 3 1 + x2 x2/3 1 dx √ > = 1/3 . iar integrala este convergent˘a. Exemplul 1.77) a cu punctul singular ˆın limita superioar˘a (respectiv ˆın limita inferioar˘a) cu integrala improprie deja studiat˘a Z b a Z b  dx dx  respectiv . 2 |e−k x cos mx| ≤ e−k x . iar integrala improprie de spet¸a a doua Z +∞ 2 e−k x dx a este convergent˘a ˆın baza definit¸iei naturii unei integrale improprii.2 Integralele improprii de prima spet¸˘ a: Z +∞ 2 e−k x sin mxdx. −∞ < a < b < +∞. (b − x)α a (x − a)α convergent˘a pentru α < 1 ¸si divergent˘a pentru α ≥ 1. (1. Comparˆand integrala improprie de spet¸a a doua Z b f (x)dx.10. obt¸inem criterii de convergent¸˘a ˆın α ale integralelor improprii de spet¸a a doua. 2 x x x1/3 2 x −1 ˆIn studiul naturii ambelor integrale s–a folosit criteriul special de comparat¸ie din Corolarul 1.44 Ion Cr˘aciun Solut¸ie. .10. Integrala I1 este convergent˘a deoarece √ 1 √ 3 1 + x2 1 + x3 < Z +∞ 1 dx .

(b − x)α α−1 respectiv Z b a C C (b − a)1−α  dx = (x − a)α α−1 .   C C respectiv g(x) = ˆın (b − x)α (x − a)α criteriul general de comparat¸ie din Teorema 1. dac˘a exist˘a a2 ∈ [a. este divergent˘ a. atunci integrala improprie de spet¸a doua Z b f (x)dx. x ∈ (a. 2 (x − a)α respectiv |f (x)| > iar funct¸ia f are semn constant pe [a2 . cu limita superioar˘ a (res- a pectiv limita inferioar˘a) punct singular. b). b]).4 (Criteriu special de comparat¸ie pentru integrale improprii de spet¸a doua) Pentru integrala improprie (1.Capitolul 1 — Integrale improprii 45 Corolarul 1. au loc urm˘ atoarele afirmat¸ii: 1. b) (respectiv a2 ∈ (a. α ≥ 1 ¸si C > 0 astfel ˆıncˆ at |f (x)| >  C . 2. b]). x ∈ (a.1 ¸si ¸tinˆand cont de faptul c˘a integrala improprie Demonstrat¸ie. Punˆand g(x) = Z b a  C C (b − a)1−α dx = .10. a2 ]). x ∈ [a1 . x ∈ [a2 . b) (b − x)α  C . a ] 1 . cu limita superioar˘a (respectiv limita inferioar˘ a) punct singular. dac˘a exist˘a a1 ∈ [a. a ] . (respectiv a1 ∈ (a. este absolut convergent˘a. cu limita supe- a rioar˘a (respectiv limita inferioar˘ a) punct singular. α < 1 ¸si 0 ≤ C < +∞ astfel ˆıncˆat |f (x)| ≤  C .10. (x − a)α respectiv |f (x)| ≤ atunci integrala improprie de spet¸a doua Z b f (x)dx. b) (respectiv pe (a. b) (b − x)α  C .77).

46 Ion Cr˘aciun este convergent˘a pentru α < 1 avˆaZnd valoarea scris˘a al˘aturat. rezultat care implic˘a divergent¸a acestora. deducem c˘a b integrala improprie de spet¸a doua f (x)dx. b) ⊂ [a. dac˘a f (x) < − respectiv f (x) < − (b − x)α (x − a)α pentru tot¸i x ∈ [a2 . b) (respec  C C tiv (a. b) ⊂ [a. integrala Z b f (x)dx = − a Z b Z b f ∗ (x)dx este divergent˘a.77). b]). a2 ]). a f ∗ (x)dx a este divergent˘a cea ce arat˘a c˘a ¸si cea de a doua afirmat¸ie din enunt¸ul teoremei este adev˘arat˘a. S˘a presupunem c˘a funct¸ia f este nenegativ˘a. introducem funct¸ia f ∗ ale c˘arei valori se determin˘a dup˘a legea f ∗ (x) = − f (x). ˆIn cazul ˆın care funct¸ia f este negativ˘a pe intervalul [a2 . Atunci avem f (x) >   C C respectiv f (x) > (b − x)α (x − a)α ¸si α ≥ 1 pentru tot¸i x ∈ [a2 .5 (Criteriul de convergent¸˘ a ˆın α cu limit˘ a a inteˆ gralelor improprii de spet¸a doua) In ipoteza c˘ a exist˘ a limita lim |f (x)| (b − x)α = C. b]). b) (respectiv x ∈ (a. Corolarul 1. b) (b − x)α (x − a)α (respectiv x ∈ (a. Rezult˘a   C C ∗ c˘a f ∗ (x) > respectiv f (x) > pentru orice x ∈ [a2 . ˆIn acest caz integrala improprie de spet¸a doua Z b a2 Z a2   C C dx respectiv dx (b − x)α (x − a)α a este divergent˘a.10. C > 0 ¸si α ≥ 1. cu limita superioar˘a (respec- a tiv limita inferioar˘a) punct singular. a2 ] ⊂ (a. este absolut convergent˘a ¸si deci prima afirmat¸ie este demonstrat˘a. x→b . a2 ] ⊂ (a. Aceast˘a ultim˘a integral˘a are aceea¸si natur˘a cu integrala improprie de spet¸a doua cu limita superioar˘a (respectiv limita inferioar˘a) finit˘a punct singular din (1. a2 ]) ¸si ˆın consecint¸˘a integrala Prin urmare. b) (respectiv x ∈ (a. Aplicˆand partea Za doua a criteriului general de comparat¸ie Z a2   b f (x)dx este dideducem c˘a integrala improprie f (x)dx respectiv a2 a vergent˘a.

1. x ∈ [a2 . 2 pentru |f (x)| > |f (x)| (b − x)α > 1. Demonstrat¸ie. b) ¸si =⇒ 1 . pentru |f (x)| ≤ |f (x)| (b − x)α ≤ 1. b). rezult˘a c˘a integrala improprie de spet¸a doua cu limita superioar˘a punct singular este divergent˘a. (b − x)α de unde. exist˘a a1 ≥ a astfel ˆıncˆat au loc inegalit˘a¸tile: |f (x)| (b − x)α ≤ 2C. ˆın baza punctului 1 al Teoremei 1. x ∈ [a2 . atunci integrala improprie de spet¸a doua cu limita superioar˘a punct singular este divergent˘ a. Dac˘a 0 < C ≤ +∞ ¸si α ≤ 1. unde a ≤ a2 < b.10. (b − x)α Prin urmare. b). dac˘a exist˘a a1 ∈ [a. b). b) ¸si =⇒ C . x ∈ [a2 . ˆın baza punctului 2 al Teoremei 1. b).Capitolul 1 — Integrale improprii 47 au loc urm˘atoarele afirmat¸ii: 1.10. b). (b − x)α pentru |f (x)| ≤ C>0 C=0 x ∈ [a2 . x ∈ [a2 . 2. .1 integrala improprie de spet¸a doua cu limita superioar˘a punct singular este absolut convergent˘a ¸si deci prima afirmat¸ie este demonstrat˘a. b). b) =⇒ 2C . avem |f (x)| (b − x)α > C . 2(b − x)α pentru |f (x)| > C < +∞ C=∞ ¸si x ∈ [a2 . ¸si x ∈ [a2 . dac˘a 0 < C ≤ +∞. x ∈ [a2 . Din definit¸ia limitei cu vecin˘at˘a¸ti rezult˘a c˘a dac˘a 0 ≤ C < +∞. ceea ce arat˘a c˘a ¸si a doua afirmat¸ie este adevarat˘a. α < 1 ¸si 0 ≤ C < +∞. b) =⇒ 1 . α ≤ 1 ¸si funct¸ia f p˘ astreaz˘ a acela¸si semn pentru x ∈ [a2 . atunci integrala improprie de spet¸a doua cu limita superioar˘ a punct singular este absolut convergent˘a.

a2 ] ⊂ (a. funct¸ia (b − x)α . deoarece exist˘a α = 1/2 < 1 cu proprietatea (1 − x)α lim x→1 x<1 1 1 √ = √ . x→+∞ (x + 1) 1 − x2 lim Fiind o sum˘a de integrale convergente rezult˘a c˘a I2 este convergent˘a. iar segmentul [a2 . Scriem integrala ca suma dintre o integral˘a improprie de spet¸a doua. pentru α = 2 > 1.2 S˘a se calculeze integrala improprie Z +∞ dx q (x + 1) |x2 − 1| 0 . punct singular.10. 2 2 (x + 1) x − 1 2 2 xα √ = 1. de spet¸a treia. Prin urmare. care are ambele limite de integrare puncte singulare. integral˘a improprie de spet¸a ˆıntˆai cu limita superioar˘a punct singular.10. ˆın Corolarul 1.5 ¸si demonstrat¸ia lui. prima de spet¸a doua cu limita inferioar˘a. b) se ˆınlocuie¸ste cu segmentul (a. cu limita superioar˘a punct singular. Solut¸ie. Exercit¸iul 1. finit˘a. 2 (x + 1) 1 − x 2 2 Integrala de spet¸a treia se descompune ˆın dou˘a integrale. ¸si o alta. pentru α = .2 Se poate enunt¸a criteriul ˆın α cu limit˘ a de convergent¸˘a a integralelor improprii de spet¸a doua cu limita inferioar˘ a punct singular. iar a doua. Se observ˘a c˘a integrantul este nem˘arginit ˆıntro vecin˘atate a punctului x = 1. integrala init¸ial˘a este convergent˘a. (x + 1) x2 − 1 Integrala I1 este convergent˘a.10.48 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 1. acolo unde apare. Avem: +∞ Z 0 dx q (x + 1) |x2 − 1| + Z 1 +∞ = Z 0 1 dx √ + (x + 1) 1 − x2 dx √ = I1 + I2 . Ambele integrale sunt convergente ˆın baza criteriului ˆın α cu limit˘a c˘aci: lim (1 − x)α x→1 x>1 1 1 1 √ = √ . se trece ˆın (x − a)α . b]. Pentru aceasta. Integrala I1 se reduce la integrala .

Pentru calculul lui I2 facem schimbarea de 1 variabil˘a x + 1 = . Putem spune c˘a integrala dat˘a este y egal˘a cu de dou˘a ori integrala I2 . G˘asim: t Z 0 .Capitolul 1 — Integrale improprii 49 1 .

0 √ dt √ I2 = − = 1 − 2t.

.

b) → IR ¸si h : [a. atunci integrala improprie b Z f (x)h(x)dx.11. = 1. b)} < +∞ ¸si ε > 0 arbitrar. 1/2 1/2 1 − 2t I2 prin schimbarea de variabil˘a x = Rezultatele stabilite arat˘a c˘a valoarea integralei date este 2. b). t] ⊂ [a. Teorema 1. Primele dou˘a ipoteze ale teoremei referitoare la funct¸ia f ¸si testul general de convergent¸˘a al lui Cauchy implic˘a existent¸a unui b(ε) ∈ [a.11 Criterii de convergent¸˘ a ale integralelor improprii cu integrantul de semn variabil Consider˘am c˘a funct¸iile f : [a. unde −∞ < a < b ≤ +∞. Fie M = sup{|h(x)| : x ∈ [a. 1. (1. b) astfel ˆıncˆat t00 . b). Demonstrat¸ie. sunt alese astfel ˆıncˆat f ¸si f · h sunt funct¸ii integrabile Riemann pe orice compact [a. b) → IR.78) a cu limita superioar˘a punct singular. este convergent˘ a.1 (Criteriul lui Abel) Dac˘ a integrala improprie cu limita superioar˘a punct singular Z b f (x)dx este convergent˘ a ¸si funct¸ia h este mo- a noton˘ a ¸si m˘arginit˘a pe [a.

Z .

.

t0 .

f (x)dx.

.

(1. < ε . Se poate demonstra c˘a exist˘a ξ ∈ [t0 .80) . t00 ] astfel ˆıncˆat Z t00 t0 0 f (x)h(x)dx = h(t ) Z ξ t0 00 f (x)dx + h(t ) Z ξ t00 f (x)dx.79) oricare ar fi t0 . b). t00 ∈ (b(ε). 2M (1.

obt¸inem .50 Ion Cr˘aciun Luˆand modulul ambilor membri din (1.80) ¸si folosind ppropriet˘a¸tile acestuia.

Z .

.

t00 t0 ξ .

Z .

.

.

f (x)h(x)dx.

≤ |h(t0 )|.

t0 .

Z .

.

.

f (x)dx.

+ |h(t00 )|.

t00 .

.

f (x)dx.

81) Deoarece t0 .81).. ξ. din (1. ξ (1. deducem . t00 ∈ (b(ε).80) ¸si (1. b). (1.79).

Z .

.

t00 t0 .

f (x)h(x)dx.

.

funct¸ia h este monoton˘ a ¸si lim h(x) = 0. Teorema 1.2 (Criteriul lui Dirichlet) Dac˘ a funct¸ia t 7→ F (t) = t Z f (x)dx. t ∈ [a. x→b atunci integrala improprie (1. 2M 2M care.79) este convergent˘a. ˆımpreun˘a cu testul de convergent¸˘a al lui Cauchy.78). Din prima ipotez˘a rezult˘a existent¸a constantei K > 0 astfel ˆıncˆat . Demonstrat¸ie. a este m˘arginit˘a. arat˘a c˘a integrala improprie (1.11. b). este convergent˘a. cu limita superioar˘ a punct singular. < M ε ε +M = ε.

.

Z t .

.

f (x)dx.

.

b).82) a Din cea de a doua ipotez˘a rezult˘a c˘a oric˘arui ε > 0 ˆıi corespunde b(ε) ∈ [a. ≤ K.83) 4K Din (1. (1. b) astfel ˆıncˆat ε |h(x)| < .82) obt¸inem . t ∈ [a. (1. b). x ∈ (b(ε).

Z .

.

ξ t0 .

.

Z f (x)dx.

.

= .

.

.

Z .

.

ξ a ξ f (x)dx − a .

.

Z t0 a .

Z .

f (x)dx.

+ .

ξ a .

.

.

f (x)dx.

.

≤ f (x)dx.

≤ 2K. .

avem: .Capitolul 1 — Integrale improprii 51 ˆIn mod asem˘an˘ator demonstr˘am m˘arginirea celelaltei integrale care intervine ˆın membrul al doilea al relat¸iei (1. A¸sadar.80).

Z .

.

ξ t0 .

Z .

.

.

f (x)dx.

. ≤ 2K.

t00 ξ .

.

f (x)dx.

84) Atunci. (1. (1. ≤ 2K.84) rezult˘a t00 .83) ¸si (1.81). din (1.

Z .

.

t0 .

.

f (x)h(x)dx

< ε, (∀) t0 , t00 ∈ (b(ε), b).

(1.85)

Testul de convergent¸˘a al lui Cauchy ¸si (1.85) demonstreaz˘a teorema.
Exercit¸iul 1.11.1 Fie a > 0 ¸si b ∈ IR∗ , numere reale arbitrare. S˘
a se arate

a integralele improprii
I1 =

Z

+∞

e−ax cos bxdx,

0

I2 =

+∞

Z

e−ax sin bxdx

0

sunt convergente ¸si s˘a se determine valorile lor.
Solut¸ie. Pentru studiul naturii integralelor, folosim criteriul lui Dirichlet.
Pentru ambele integrale, h(x) = e−ax . Deoarece a > 0, rezult˘a c˘a funct¸ia h
este monoton descresc˘atoare ¸si lim h(x) = 0.
x→+∞

Pentru prima integral˘a, f (x) din criteriul lui Dirichlet Zeste cos bx, iar
x
f (t)dt corespentru a doua f (x) = sin bx. Rezult˘a c˘a funct¸iile F (x) =
0
punz˘atoare sunt
F (x) =

Z
0

x

cos btdt =

1
sin bx,
b

Funct¸ia |F |(x) este m˘arginit˘a de

F (x) =

Z
0

x

1
sin btdt = (1 − cos bx).
b

1
ˆın primul caz, iar ˆın cel de al doilea este
|b|

2
.
|b|
Conform criteriului lui Dirichlet, ambele integrale sunt convergente.
Pentru calculul acestor integrale, aplic˘am de dou˘a ori formula integr˘arii
a
b
prin p˘art¸i ¸si obt¸inem I1 = 2
, I2 = 2
.
2
a +b
a + b2
m˘arginit˘a de

52

Ion Cr˘aciun
Z

+∞

sin x
dx este convergent˘
a pentru α > 0

π
1
deoarece, dac˘a ˆın criteriul lui Dirichlet lu˘
am f (x) = sin x ¸si h(x) = α ,
x
avem
Z
Z
Exemplul 1.11.1 Integrala

t

|F (t)| = .

f (x)dx.

= .

π t π .

.

sin xdx.

funct¸ia 1 h o lu˘am de forma h(t) = √ .86). obt¸inem +∞ Z sin (x2 )dx = Z cos (x2 )dx = Z +∞ sin t √ dt. geometru ¸si optician francez . 0 care sunt utilizate ˆın optic˘ a. = | cos π − cos t| ≤ 2 1 pentru π ≤ t ≤ +∞. lu˘am 0 pe rˆand f (t) = sin t ¸si f (t) = cos t. 0 +∞ Z cos (x2 )dx. iar un calcul simplu arat˘a c˘a valoarea absolut˘a a funct¸iei u 7→ F (u) = Z u f (t) dt. este m˘arginit˘a de K = 2. 0 ˆın ambele cazuri ale alegerii funct¸iei f. 2 t 0 0 Z +∞ 0 0 ˆIn criteriul lui Dirichlet.2 S˘a se cereceteze natura integralelor Fresnel1 Z +∞ 2 sin (x )dx. Augustin Jean (1788 − 1827). iar ˆın ambele cazuri din (1. iar h(x) = α este o funct¸ie monoton descresc˘ atoare x care tinde la zero pentru t → +∞ ¸si α > 0. +∞). Funct¸ia h satisface ipotezele criteriului lui 2 t Dirichlet. Solut¸ie. u ∈ (0.86) Z +∞ f (t)h(t)dt. Atunci. conform criteriului lui Dirichlet. Punˆand x2 = t. ambele integrale sunt convergente. Exercit¸iul 1.11. 2 t +∞ cos t √ dt. 1 Fresnel. aplicat integralei improprii (1.

(1. astfel c˘a integrala improprie dx xα 1 este convergent˘a.Capitolul 1 — Integrale improprii 53 Exemplul 1.3 S˘a se cereceteze natura integralelor Z +∞ 0 sin x dx. xα Z 0 +∞ cos x dx. deoarece pentru x > 1 avem . unde x ∈ [1. xα Z 1 +∞ cos x dx xα (1. constat˘am c˘a aceste funct¸ii satisfac ipotezele x Z +∞ sin x criteriului lui Dirichlet dac˘a α > 0. constat˘ am convergent¸a acesteia.11. Pe de alt˘a parte. xα α > 0.11.2 Considerˆand integrala improprie Z +∞ (ln x) sin x . ¸si luˆand f (x) = sin x. Exercit¸iul 1. Din criteriul lui Dirichlet rezult˘a c˘a integralele +∞ Z 1 sin x dx. considerˆand c˘a f (x) = sin x ¸si 1 g(x) = α . Z +∞ cos x Analog se demonstreaz˘a c˘a integrala improprie dx este converxα 1 gent˘a pentru α > 0.88) sunt convergente pentru α > 0. x c unde c > 0.87) Solut¸ie. ˆIntr-adev˘ar. x ˆın baza criteriului lui Dirichlet. +∞). h(x) = ln x .

sin x .

1 .

.

cos x .

.

1 .

.

.

α .

. ≤ α.

α .

≤ α.89) . rezult˘a c˘a xα 1 integralele improprii (1. iar dx este convergent˘a ˆın Deoarece x x 1 1 baza criteriului lui Dirichlet. x x x x +∞ dx este convergent˘a pentru α > 1. Z +∞ Z +∞ dx cos 2x este divergent˘a. rezult˘a c˘a integrala improprie iar integrala improprie Z 1 +∞ Z sin2 x 1  Z +∞ dx Z +∞ cos 2x  dx = − dx x 2 1 x x 1 (1.88) sunt absolut convergente pentru α > 1.

91) ¸si partea a doua a criteriului de comparat¸ie rezult˘a c˘a Z +∞ | sin x| integrala improprie dx este divergent˘a pentru α ∈ (0.92) este convergent˘a pentru orice α ∈ (0.92) este convergent˘a pentru 1 < α < 2 ¸si divergent˘a pentru α ≥ 2. 1). 2) ¸si divergent˘a pentru α ≥ 2.89) tragem concluzia c˘a integrala improprie Z 1 +∞ | sin x| dx x (1. S˘a ne ocup˘am acum de integralele Z 0 1 Z 1 cos x sin x dx.87) este semiconvergent˘a pentru α ∈ (0. Apoi. 1] deoarece   a  0 dac˘ sin x lim+ α =  x→0 x  1 dac˘ a Din lim+ xα−1  sin x  α ∈ (0. La rezultatele de pˆan˘a acum ad˘aug˘am faptul c˘a pentru orice x ≥ 1 ¸si α ∈ (0.88) este simplu convergent˘a pemtru α ∈ (0. Ultimul rezultat arat˘a c˘a cea de a doua integral˘a improprie din (1.91) Din (1. rezult˘a c˘a cea de a doua integral˘a din (1.92) este o integral˘a improprie cu limita inferioar˘ a punct singular   α cos x pentru orice α > 0. 1). = 1 ¸si criteriul ˆın α cu limit˘a rezult˘a c˘a prima xα integral˘a din (1. Analog se arat˘a c˘a a doua integral˘a din (1. Prin urmare.54 Ion Cr˘aciun este divergent˘a.92) Prima integral˘a din (1. integrala improprie (1. rezult˘a c˘a a doua intex→0 x gral˘a din (1. 1) ¸si divergent˘a pentru α ≥ 1. prima integral˘a din (1.3.90) este divergent˘a. 1) α = 1. 1) ¸si divergent˘a pentru orice α ≥ 1.88) este simplu convergent˘a. Dac˘a avem ˆın vedere c˘a | sin x| ≥ sin2 x din (1.92) este convergent˘a pentru α ∈ (0. xα 1 A¸sadar.10. din limta evident˘a lim+ x = 1 ¸si Corolarul x→0 xα 1. (1.90). xα xα 0 (1. ≥ xα x (1.87) este semiconvergent˘a pentru α ∈ (0. cos x Deoarece pentru α > 0 avem lim+ α = +∞. dx. x→0 . 1) are loc inegalitatea evident˘a | sin x| | sin x| .

b] \ {c} → IR integrabil˘a Riemann pe orice compact [u. b). +∞ Z Z f (x)dx = lim t t→+∞ −t −∞ f (x)dx se nume¸ste valoarea principal˘ a (ˆın sens Cauchy) a integralei (1. Fie funct¸ia f : [a.94) atunci spunem c˘a funct¸ia f : (−∞. (1.12 55 Convergent¸a ˆın sensul valorii principale a unei integrale improprii Definit¸ia 1. Din cele prezentate ˆın primul paragraf al acestui capitol rezult˘a c˘a integrala improprie (1.12. c) sau [u. t] ⊂ (c. b].95) a avˆand punctul singular c ∈ (a.Capitolul 1 — Integrale improprii 1. iar V. t] ⊂ [a. a c Aceasta ˆınseamn˘a c˘a limita de mai jos exist˘a ¸si este finit˘a lim η→c η<c lim+ u→0 v→0+ Z η f (x)dx + lim ξ→c a ξ>c Z c−u a b Z f (x)dx + f (x)dx = ξ Z b c+v f (x)dx  .p.1 Dac˘a integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ ai cu ambele limite de integrare puncte singulare Z +∞ f (x)dx (1.93) −∞ este divergent˘a dar exist˘a ¸si este finit˘ a Z lim t t→+∞ −t f (x)dx.95) este convergent˘a dac˘a Z c Z b fiecare din integralele improprii f (x)dx ¸si f (x)dx este convergent˘a. +∞) → IR este integrabil˘ a ˆın sensul valorii principale sau c˘a integrala (1.93) este convergent˘ a ˆın sensul valorii principale. ˆIn acest caz se poate vorbi de integrala improprie Z b f (x)dx (1.93).

95).12. avem Z b a dx b−c λ = ln + λ→0+0 lim ln .1 S˘a se arate c˘ a dac˘ a −∞ < a < c < b < +∞. ˆıns˘ a exist˘ a ¸si este finit˘ a lim+ Z u→0 c−u f (x)dx + a Z b  f (x)dx . ˆıns˘ a este convergent˘ a ˆın sensul valorii a x−c principale a lui Cauchy. u→0 v→0+ a a c+v Definit¸ia 1. c+u a se nume¸ste valoarea principal˘ a ˆın sens Cauchy a integralei (1.95) este convergent˘ a ˆın sensul valorii principale a lui Cauchy iar v. x−c Aceste dou˘a limite au respectiv valorile − ln (c − a) + lim ln λ ¸si ln (b − c) − lim ln µ.12. λ→0+0 µ→0+0 Prin urmare. Punctul singular al integralei improprii considerate este ˆın interiorul intervalului de integrare ¸si pentru a studia natura acesteia trebuie s˘a determin˘am limitele Z lim c−λ λ→0+0 a dx ¸si x−c lim Z b µ→0+0 c+µ dx . x−c c − a µ→0+0 µ .95). Z b f (x)dx = lim+ u→0 a Z c−u f (x)dx + Z b  f (x)dx . b] ˆın sensul valorii principale a lui Cauchy sau c˘a integrala improprie (1. avˆ and punctul singular ˆın c ∈ (a.p. integrala b dx improprie este divergent˘ a.56 Ion Cr˘aciun pentru ξ ¸si η (respectiv u ¸si v) tinzˆand independnt la limitele lor. c+u atunci spunem c˘a f este integrabil˘ a pe [a. Exercit¸iulZ 1. b) este divergent˘a.2 Dac˘a integrala improprie (1. Solut¸ie. ˆIn acest caz Z b Z b  Z c−u  f (x)dx = lim+ f (x)dx + f (x)dx .

funct¸ia f fiind par˘a ¸si integrabil˘a Riemann pe orice compact de forma [−t.p. = ln . +∞) → IR nu este convergent˘ a ˆın sensul valorii principale a lui Cauchy.12. cel put¸in una din in- −∞ f (x)dx ¸si Z +∞ f (x)dx este divergent˘a. Solut¸ie. oricare −t ar fi t > 0. ˆIntr-adev˘ar.1 Integrala improprie de spet¸a a doua. (1. Exemplul 1. ˆIn consecint¸˘a exist˘a limita din (1. funct¸ia f fiind impar˘a avem c˘a Z t f (x)dx = 0.3 S˘a se aplice not¸iunea de valoare principal˘ a ˆın sensul lui Cauchy a unei integrale improprii divergente pentru a se calcula valoarea integralei improprii 1 Z +∞ x2m J= dx.96) 2 −∞ 1 + x2n unde m ¸si n sunt ˆıntregi pozitivi cu 0 < m < n.94). Z +∞ f (x)dx. −t 0 Cum integrala improprie Z Z +∞ f (x)dx este divergent˘a. Din aceast˘a 0 afirmat¸ie ¸si din egalitatea precedent˘a rezult˘a c˘a nu exist˘a v. f (x)dx = 0.p. deducem c˘a ultima limit˘a este zero ¸si deci integrala improprie Zconsiderat˘a este convergent˘a ˆın sensul valorii prinb dx b−c cipale a lui Cauchy ¸si v. t > 0. t]. c−a a x−c Exemplul 1.12.12. . ˆIntr-adev˘ar.2 Integrala improprie divergent˘ a Z +∞ f (x)dx a unei func- −∞ ¸tii pare f : (−∞. avem Z t f (x)dx = 2 −t tegralele improprii t f (x)dx = 2 +∞ −∞ Z Z 0 f (x)dx. Considerˆand cazul particular λ = µ. −∞ Exemplul 1.p. cu ambele limite puncte singulare. a unei funct¸iiZ impare f este convergent˘ a ˆın sensul valorii +∞ principale a lui Cauchy ¸si v.Capitolul 1 — Integrale improprii 57 ˆIns˘a limita de mai sus nu exist˘a ceea ce ˆınseamn˘a c˘a integrala improprie considerat˘a este divergent˘a. deci integrala improprie considerat˘a este convergent˘a ˆın sensul valorii principal˘a a lui Cauchy ¸si are valoarea principal˘a egal˘a cu 0. −∞ Solut¸ie.

k = 0. aceast˘a diferent¸˘a fiind cel put¸in 2. x 2n−1 = − 2n k 2nxk Avem Z ` −` Z ` Z ` 2n−1 2n−1 X X x2m dx dx dx = A = A = k k 1 + x2n −` x − xk −` (x − ak ) − ibk k=0 k=0 = 2n−1 X Ak nZ k=0 = 2n−1 X k=0 n Ak ln ` −` Z ` o x − ak bk dx + i dx = 2 (x − ak )2 + b2k −` (x − ak )2 + bk h ` − ak (` − ak )2 + b2k ` + ak io + i arctg + arctg . 2. ˆIn acest scop vom folosi descompunerea numitorului funct¸iei f ˆın factori primi 2n−1 X Ak complexi ¸si a funct¸iei de integrat ˆın suma de fract¸ii f (x) = . adic˘a Ak = . 2n − 1. · · · . din funct¸ia f.10. ˆın baza Exemplul 1.96) este convergent˘a deoarece. 2n 2n k = 0. R˘ad˘acinile numitorului funct¸iei de integrat. Cu ment¸iunea prealabil˘a c˘a integrala Riemann a unei funct¸ii complexe de variabil˘a real˘a u(x) + iv(x). 2. · · · . sunt 1 + x2n r˘ad˘acinile de ordinul 2n ale num˘arului complex −1. unde ` > 0. Avˆand ˆın vedere c˘a forma trigonometric˘a a acestui num˘ar complex este −1 = cos π + i sin π. unde u ¸si v sunt funct¸ii reale. 1.1. Prin urmare. a derivatei polinomului de la x2m 1 2m+1 k numitor. a s˘a calcul˘am integrala definit˘a de la −` la `. unde k=0 x − xk coeficient¸ii Ak sunt dat¸i de raportul dintre valoarea num˘ar˘atorului funct¸iei f ˆın x = xk ¸si valoarea. rezult˘a c˘a r˘ad˘acinile numitorului funct¸iei f au expresiile Solut¸ie. diferent¸a gradelor polinoamelor de la numitorul ¸si num˘ar˘atorul func¸tiei de integrat este mai mare decˆat 1. 2n − 1.58 Ion Cr˘aciun x2m . Integrala improprie (1. (` + ak )2 + b2k bk bk . ˆın acela¸si punct xk . f (x) = xk = ei (2k+1)π 2n = ak + ibk = cos (2k + 1)π (2k + 1)π + i sin . 1. este definit˘a prin Z b [u(x) + iv(x)]dx = Z b a a u(x)dx + i Z b v(x)dx. cele 2n r˘ad˘acini ale ecuat¸iei 1 + x2n = 0 nu sunt reale ¸si deci funct¸ia de integrat este definit˘a pe ˆıntreaga ax˘a a numerelor reale.

b2 . Deci. bn−1 sunt numere pozitive. b1 .98) de unde constat˘am c˘a este suma a n termeni ai unei progresii geometrice cu 2m+1 2m+1 rat¸ia q = ei 2 2n π ¸si primul termen egal cu ei 2n π . reprezint˘a valorile principale ale integralelor. iar semnul minus se ia cˆand bk < 0. putem scrie Z +∞ −∞ 2n−1 o n n−1 X X x2m A . obt¸inem Z +∞ −∞ 2n−1 X x2m dx = ±πiAk . · · · . .Capitolul 1 — Integrale improprii 59 Trecˆand la limit˘a pentru ` → +∞.99) = 2m+1 π 2n . A − dx = πi k k 1 + x2n k=n k=0 (1. bn+1 . 2n k=0 2n k=0 (1. + i arctg (` + ak )2 + b2k bk bk egale cu +πi sau −πi. iar urm˘atoarele.97) are expresia n−1 X Ak = − k=0 X X (2m+1)(2k+1) 1 n−1 1 n−1 π 2n xk2m+1 = − · ei · . respectiv bk < 0. b2n−1 . sunt divergente.97) Prima sum˘a din membrul doi al relat¸iei (1. Efectuˆand calculul sumei din (1. 1 + x2n k=0 unde semnul plus corespunde lui bk > 0. g˘asim n−1 X k=0 Ak 1 ei = − · 2n 2m+1 π 2n 1 ei · 2n 2m+1 π 2n 1 ei = − · 2n 2m+1 π 2n − ei 1 − ei 2 (2m+1)(2n+1) π 2n 2m+1 π 2n  = − =  1 i (2m+1) 1+ 2n π −e i 2 2m+1 π 2n 1−e − ei (2m+1)π · ei 1 − ei 2 2m+1 π 2n (1. Se constat˘a simplu c˘a b0 . sunt negative. dup˘a cum bk > 0. Integralele improprii cu ambele limite de integrare puncte singulare Z +∞ Z +∞ Z +∞ x − ak bk dx = dx + i dx. · · · . adic˘a bn . 2 2 2 −∞ (x − ak ) + bk −∞ (x − ak )2 + bk −∞ x − xk unde k ia valori ˆıntregi de la zero pˆan˘a la 2n−1.98). iar numerele Z ` dx lim = `→+∞ −` x − xk = lim n `→+∞ ln h (` − ak )2 + b2k ` + ak io ` − ak + arctg .

100) ¸si (1. (1.99) ¸si (1.97).103) care se va utiliza ˆın calculul unei integrale improprii depinzˆand de un parametru. (1.60 Ion Cr˘aciun ˆIns˘a factorul ei (2m+1)π de la num˘ar˘atorul expresiei (1.101) Din (1. π n 1 − ei 2 2m+1 2n (1.98). π 2n s=0 n 1 − ei 2 2m+1 2n (1. unde s va lua valori de la zero pˆan˘a la n − 1. .99) a sumei 2m+1 Ak este k=0 −1.102) fiind o funct¸ie par˘a.101) rezult˘a 2J = Z +∞ −∞ 2m+1 2πi ei 2n π 1 x2m π dx = − · · = .102) Integrantul din (1. suma devine n−1 X n−1 X 2m+1 1 ei 2n π + ei 2n Ak = − · 2m+1 2n 1 − ei 2 2n π k=0 π 2m+1 ei 2n π 1 =− · . rezult˘a valoarea unei alte integrale importante J= Z 0 +∞ x2m π 1 dx = · 2m+1 . 2m+1 2m+1 1 + x2n n 1 − ei 2 2n π n sin 2n π (1. Avem 2n−1 X Ak = − k=n X X (2m+1)(2k+1) 1 2n−1 1 2n−1 π 2n · xk2m+1 = − · ei . · ei (2m+1)π · 2n s=0 Dac˘a se ¸tine cont de faptul c˘a ei (2m+1)π = −1 ¸si de rezultatul stabilit ˆın (1. 2n 1+x 2n sin 2n π (1. Ca urmare. rezult˘a c˘a expresia final˘a a celei de a doua sume este 2n−1 X k=n 2m+1 X (2m+1)(2s+1) 1 n−1 1 ei 2n π i π 2n e Ak = · = · .100). Expresia celei de a doua sume devine acum 2n−1 X Ak = − k=n n−1 X (2m+1)(2s+1) 1 π 2n ei . 2n k=n 2n k=n Indicele de sumare de aici se poate scrie ˆın forma k = n + s.100) S˘a determin˘am acum valorea celei de a doua sume.

61 .1 Funct¸ia real˘a de variabil˘ a real˘ a J : [c. d]. b] → IR este funct¸ie integrabil˘a Riemann pentru orice valoare fixat˘a a lui y din intervalul [c. cu proprietatea c˘a restrict¸ia sa la segmentul de dreapt˘a paralel cu axa Ox care trece prin punctul (0.1. (2. y)dx. y) ∈ IR2 : a ≤ x ≤ b.1 Integrale proprii depinzˆ and de un parametru Fie f o funct¸ie real˘a de dou˘a variabile reale definit˘a pe intervalul bidimensional ˆınchis Π = {(x. y) : [a. J(y) = Z b f (x.Capitolul 2 Integrale depinzˆ and de un parametru 2.1) a se nume¸ste integral˘ a proprie depinzˆ and de un parametru. Variabila y se nume¸ste parametru. d] → IR. Definit¸ia 2. c ≤ y ≤ d}. y) f (·.

1.1).1. |y 0 − y 00 | < δ(ε) implic˘a inegalitatea |f (x0 .1.2 O integral˘ a proprie care depinde de mai mult¸i parametri are forma Φ(y1 . Teorema 2. b−a (2.1 (Continuitatea integralelor proprii depinzˆ and de parametru) Dac˘a funct¸ia f este continu˘ a pe intervalul bidimensional ˆınchis Π. · · · . yn ) = Z b a f (x. y) este continu˘a ˆın intervalul bidimensional ˆınchis Π ea este uniform continu˘a.2 Integrala proprie care depinde de mai mult¸i parametri (2. este uniform continu˘a. dn ] ⊂ IRn . · · · . d] → IR. Ne propunem s˘a studiem propriet˘a¸tile integralelor proprii care depind de un parametru. Observat¸ia 2.1 Pot fi introduse ¸si integrale proprii care depind de doi sau mai mult¸i parametri. y)dx. definit˘ a de integrala (2. pentru orice ε > 0 exist˘a δ = δ(ε) astfel ˆıncˆat inegalit˘a¸tile |x0 − x00 | < δ(ε). Φ(y) = Z b f (x. d2 ] × · · · × [cn . y2 . y 00 ) ˆın intervalul bidimensional ˆınchis Π. d1 ] × [c2 .4) Num˘arul δ depinde numai de ε fiind independent de pozit¸ia ocupat˘a de punctele (x0 . y2 . atunci funct¸ia J : [c. Deci.2) poate fi prezentat˘a ca o integral˘ a depinzˆ and de un parametru. · · · . y2 . (2.62 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 2. y 0 ) ¸si (x00 . y1 . yn pot fi considerat¸i coordonatele ˆın baza canonic˘a din IRn ale vectorului parametru y care apart¸ine intervalului n−dimensional ˆınchis In = [c1 .1. Definit¸ia 2. . (2. Demonstrat¸ie.3) a cu ment¸iunea c˘a parametrul este vectorul y ∈ In . yn )dx. y 0 ) − f (x00 . Deoarece funct¸ia f (x. y 00 )| < ε .2) Parametrii y1 .

pentru orice y ¸si y 0 apart¸inˆand intervalului [c. y)| < ε . luˆand x0 = x00 = x se constat˘a c˘a pentru orice y 0 ¸si y 00 = y din intervalului [c.5). y 0 ) − f (x. d] care satisfac (2. b−a (2.5) ¸si pentru orice x ∈ [a. d] cu proprietatea |y 0 − y| < δ(ε) (2. b]. avem . are loc inegalitatea |f (x.6) Prin urmare.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 63 ˆIn particular.

Z |J(y 0 ) − J(y)| = .

.

≤ Z b b  a  .

y) dx. f (x. y 0 ) − f (x.

.

≤ (2. Din continuitatea funct¸iei f pe intervalul bidimensional ˆınchis Π.6) ¸si (2. (x. y) = Z v f (x. funct¸ia Corolarul 2. Demonstrat¸ie. |J(y 0 ) − J(y)| < ˆ ipotezele teoremei precedente.8) u este uniform continu˘a ˆın intervalul ˆınchis tridimensional Π∗ = {(u.1) este uniform continu˘ a. y 0 ∈ [c. a ≤ v ≤ b.1. deducem c˘a f este m˘arginit˘a ¸si ˆı¸si atinge efectiv marginile. care este o mult¸ime compact˘a ˆın IR2 . y)|dx. y ) − f (x. y)| ≤ C. . v. y)dx (2.5) are loc ε (b − a) = ε. b−a Aceast˘a inegalitate demonstreaz˘a c˘a funct¸ia J din (2.7) rezult˘a c˘a pentru orice y.7) 0 |f (x. a Din (2. v. d] cu proprietatea (2. c ≤ y ≤ d}. y) ∈ Π. y) ∈ IR3 : a ≤ u ≤ b.1 In F (u. deci exist˘a constanta pozitiv˘a ¸si finit˘a C astfel ˆıncˆat |f (x.

ˆIn membrul al doilea a acestei diferent¸e adun˘am ¸si sc˘adem integralele Z u00 u0 Z f (x. y 00 )dx. g˘asim . y 00 )dx. y 0 ) − F (u00 . y 0 ). diferent¸a de integrale din membrul doi al relat¸iei (2. y 00 )dx. v 00 .9) Mai ˆıntˆai. (u00 . y 00 )dx.9) se scrie ∆F = Z v0  u0  f (x. y 00 ). v 0 . Folosind proprietatea de aditivitate a integralei definite ˆın raport cu intervalul de integrare.64 Ion Cr˘aciun S˘a evalu˘am diferent¸a valorilor funct¸iei F ˆın punctele (u0 . v 0 . v 00 . y 00 ) ∈ Π∗ . y 00 ) dx + Z u00 u0 f (x. Luˆand modulul ambilor membri ¸si folosind propriet˘a¸tile integralelor definite. v 00 v0 f (x. ∆F este diferent¸a integralelor ∆F = Z v0 u0 f (x. adic˘a ∆F = F (u0 . y 0 ) − f (x. (2. y 0 )dx − Z v 00 u00 f (x. y 00 )dx − Z v 00 v0 f (x.

Z .

|∆F | ≤ .

v0 u0 .

.

.

.

Z .

.

.

.

.

∆f (x. ∆y).

dx.

+ .

u00 u0 .

.

.

Z .

|f (x. y 00 )|dx.

+ .

v 00 v0 .

.

|f (x. y 00 )|dx.

o nou˘a evaluare pentru valoarea absolut˘a a diferent¸ei (2. ∆y) = f (x. y 00 ). unde. y 0 ) − f (x. Prin urmare. s–a f˘acut pentru moment notat¸ia ∆f (x.9) este . pentru simplitatea scrierii.

Z .

|∆F | ≤ .

v0 u0 .

.

.

  .

.

.

.

y 00 ). y 0 ) − f (x.f (x.

dx.

y 00 ∈ [c. d] cu proprietatea |y 0 − y 00 | < δ1 (ε) (2. este uniform continu˘a. Funct¸ia f fiind continu˘a ˆın intervalul bidimensional ˆınchis Π. prin urmare pentru orice ε > 0 exist˘a δ1 (ε) > 0 astfel ˆıncˆat oricare ar fi y 0 . + C |u00 − u0 | + |v 00 − v 0 | .10) .

v 00 . } 4C astfel ˆıncˆat oricare ar fi punctele (u0 . y)dx.12) avem c˘a |F (u0 . diferent¸a |u0 − v 0 | ≤ b − a deci.9) se reevalueaz˘a dup˘a cum urmeaz˘a |∆F | <   ε + C |u00 − u0 | + |v 00 − v 0 | . |v 0 − v 00 | < δ(ε). |y 0 − y 00 | < δ(ε). y ∈ [c.13) Din (2.2 (Derivabilitatea unei integrale proprii care depin∂f de de un parametru. (2. modulul diferent¸ei (2. d] care satisfac (2.15) .14).1. b] × [a. y)dx. y 00 )| < ε. v 00 . v 0 . v 0 .1) este derivabil˘a pe compactul [c. 2(b − a) 65 (2. (u00 .Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru avem |f (x. v 0 ) ˆın intervalul bidimensional [a.10). d].8) este uniform continu˘a. d] ¸si are loc relat¸ia Z b dJ ∂f (y) = (x. folosind aceast˘a observat¸ie ¸si (2.) Dac˘a f ¸si sunt funct¸ii continue pe intervalul ∂y bidimensional ˆınchis Π.12) ¸si (2. atunci funct¸ia J definit˘ a de integrala depinzˆ and de parametrul y (2. dy a ∂y (2. y 0 ). adic˘a J(y + ∆y) − J(y) Z b 0 lim = fy (x. y 0 ) − f (x. 2 Analiza rat¸ionamentului de mai sus conduce la concluzia c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a ε δ(ε) = min{δ1 (ε).11). y 0 ) − F (u00 . y 00 )| < ε . rezult˘a c˘a oricare ar fi punctele y 0 . ∆y→0 ∆y a (2. b].14) Demonstrat¸ie.13) ¸si definit¸ia uniformei continuit˘a¸ti a unei funct¸ii reale de trei variabile reale rezult˘a c˘a funct¸ia F : Π∗ → IR ale c˘arei valori sunt date de (2.11) S˘a observ˘am c˘a oriunde ar fi situat punctul (u0 . Trebuie s˘a demonstr˘am c˘a raportul incrementar al funct¸iei J ˆın punctul y are limit˘a ˆın y ¸si aceast˘a limit˘a este chiar integrala din ultimul membru al lui (2. y 00 ) ∈ Π∗ ale c˘aror coordonate satisfac inegalit˘a¸tile |u0 − u00 | < δ(ε). Teorema 2. y 00 ∈ [c. (2.

17). ∆y a a S˘a evalu˘am diferent¸a din membrul doi a acestei relat¸ii pentru valori suficient de mici ale lui |∆y|. din (2. y) = dx = fy0 (x.16) avem ¸si |θ∆y| < δ(ε) (2. b−a (2. b] ¸si (∀) y.18) ceea ce. putem scrie Z b  J(y + ∆y) − J(y) Z b 0 − fy (x.66 Ion Cr˘aciun ˆIn acest scop vom demonstra c˘a pentru ∆y 6= 0 diferent¸a J(y + ∆y) − J(y) Z b 0 − fy (x. b−a (2. pentru orice cre¸stere a lui y care satisface |∆y| < δ(ε) (2.19) Atunci. y + θ∆y) − fy0 (x. y + θ∆y) − fy0 (x.16) este adev˘arat˘a inegalitatea |fy0 (x. atrage |fy0 (x. y)| < ε . avem inegalitatea Z . y+∆y)−f (x. y + ∆y) − fy0 (x. ˆın baza lui (2. ∆y ∆y a a ˆIn consecint¸˘a. Cum 0 < θ < 1. y) este continu˘a ˆın intervalul bidimensional ˆınchis Π ea este uniform continu˘a ¸si deci pentru orice ε > 0 exist˘a δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat.17) (∀) x ∈ [a. y)dx = fy0 (x. y)dx ∆y a tinde la zero cˆand ∆y → 0. Deoarece derivata fy0 (x. S˘a remarc˘am ˆıntˆai c˘a. exist˘a num˘arul pozitiv ¸si subunitar θ astfel ˆıncˆat Z b J(y+∆y)−J(y) Z b f (x. y + ∆y ∈ [c. y)| < ε . luˆand ˆın considerat¸ie relat¸iile stabilite mai sus. d]. ˆın baza teoremei cre¸sterilor finite a lui Lagrange. y + θ∆y)dx. y) dx.

J(y + ∆y) − J(y) .

.

− ∆y b a .

.

fy0 (x. y)dx.

20) adev˘arat˘a pentru toate valorile lui ∆y care satisfac (2.15) ¸si teorema este demonstrat˘a. < ε (b − a) = ε. b−a (2. . Rezultatul stabilit ˆın (2.16).20) arat˘a c˘a are loc (2.

d] cu valori ˆın intervalul [a.  ∂v      Z   ∂F    (u.1. Observat¸ia 2. y · (y).23) . dy dy dy x1 (y) ∂y oricare ar fi parametrul y ∈ [c.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 67 Formula (2. Demonstrat¸ie. y . y)dx. d] ¸si are loc relat¸ia Z x2 (y)   dx   dx ∂f dJ 2 1 (y) = (x. Avem   J(y) = F x1 (y). y)dx + f x2 (y). ∂y (2. y) = ∂y v u ∂f (x.8). posed˘a derivate part¸iale continue pe paralelipipedul Π∗ ¸si :  ∂F   (u. v. y) = − f (u. definit˘a ˆın relat¸ia (2.3 Derivata unei integrale care depinde de un parametru este egal˘ a cu integrala derivatei part¸iale a integrandului ˆın raport cu variabila paramatru. iar x = ∂y x1 (y) ¸si x = x2 (y) sunt funct¸ii derivabile pe intervalul [c. y · (y) − f x1 (y). Teorema 2. d]. v. y) = f (v. b].22) unde funct¸ia F. y)dx = (x. d].14). x2 (y). poate fi scris˘a ¸si ˆın forma Z b ∂f d Zb f (x. y)dx. v.21) x1 (y) este o funct¸ie derivabil˘a pe compactul [c.    ∂u       ∂F (u. y). cunoscut˘a ca regula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinzˆand de parametru. atunci integrala depinzˆ and de parametrul y J(y) = Z x2 (y) f (x. dy a a ∂y y ∈ [c.3 (Derivabilitatea unei integrale proprii depinzˆ and de parametru a c˘ arei limite de integrare depind de parametru) Dac˘ a ∂f funct¸iile f ¸si sunt continue pe intervalul bidimensional ˆınchis Π.1. y). y)dx (2. (2.

a G2 (t) = Z b g(x)dx t sunt derivabile ¸si G01 (t) = f (t).25)  dx  ∂F  ∂F  2 + x1 (y).1 rezult˘a c˘a toate derivatele part¸iale din (2.23) exist˘a ¸si sunt egale cu expresiile din membrul al doilea ale acestora ˆın baza rezultatului cunoscut de la integrale definite care afirm˘a c˘a dac˘a funct¸ia g : [a.1. y · dy ∂u dy (2. atunci funct¸iile G1 ¸si G2 definite pe [a. b].1. Exemplul 2. x2 (y).23). x2 (y). x2 (y). funct¸ia J din (2. Descompunˆand ˆın fract¸ii simple aceast˘a funct¸ie rat¸ional˘a.27) . x2 (y). s˘ a se evalueze integrala J(y) = Z 0 y ln (1 + yx) dx.1 Folosind teorema de derivabilitate a integralelor depinzˆ and de un parametru cu limitele de integrare variabile. b] prin G1 (t) = Z t f (x)dx. y · (y) + x1 (y). Suntem ˆın ipotezele Teoremei 2. iar din Corolarul 2.24) Dup˘a Teorema 2. 1 + x2 (2.3 astfel c˘a putem scrie x dJ ln (1 + y 2 ) Z y (y) = + dx. dy 1 + y2 0 (1 + yx)(1 + x2 ) Integrala din membrul doi este o integral˘a dintr–o funct¸ie rat¸ional˘a. y = (y)+ x1 (y).21) este astfel ˆıncˆat are loc egalitatea (2. 2 2 2 (1 + yx)(1 + x ) 1 + y 1 + yx 1 + y 1 + x2 (2.68 Ion Cr˘aciun Primele dou˘a relat¸ii din (2.23) sunt funct¸ii continue pe paralelipipedul Π∗ .25) ¸si (2.2 este adev˘arat˘a ¸si cea de–a treia egalitate din (2. obt¸inem   dx ∂F  d  1 F x1 (y).1. y . y regula de derivare a funct¸iilor compuse de o variabil˘a. b] → IR este continu˘a.1. aplicˆand funct¸iei y 7→ F x1 (y). (∀) t ∈ [a. Acum.22).22) rezult˘a concluzia teoremei. din relat¸iile (2.26) Solut¸ie.23). Deoarece funct¸iile x =x1 (y) ¸si x = x2 (y) sunt derivabile. (2. G02 (t) = − f (t). ∂v dy ∂y ˆIns˘a. (2. x2 (y). obt¸inem x y 1 1 x+y =− · + · .

0 1 + t2 0 2(1 + t2 ) Cea de a doua integral˘a de mai sus se calculeaz˘a folosind metoda integr˘arii prin p˘art¸i. obt¸inem Z y t ln (1 + t2 ) dt + · arctg t dt.27) se exprim˘a prin funct¸ii elementare.26) rezult˘a J(0) = 0. 2 dy 2(1 + y ) 1 + y2 Trecˆand aici pe y ˆın t.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 69 Deoarece. primitivele fract¸iilor rat¸ionale din membrul doi al egalit˘a¸tii (2. avem Z 0 y x ln (1 + y 2 ) ln (1 + y 2 ) y dx = − + + · arctg y. integrˆand apoi ˆıntre 0 ¸si y ¸si ¸tinˆand cont c˘a din (2. (1 + yx)(1 + x2 ) 1 + y2 2(1 + y 2 ) 1 + y2 ˆIn acest fel am obt¸inut ln (1 + y 2 ) y dJ (y) = + · arctg y. Avem J(y) = Z y 0 Z y   1Z y t 2 0 · arctg t dt = arctg t · ln (1 + t ) dt = 1 + t2 2 0 = Z y .

y 1 ln (1 + t2 ) .

arctg t · ln (1 + t2 ) .

(2. y)dy. b]. y)dy. ¸si anume Z c d dy Z t a f (x. 0 2 0 2(1 + t2 ) Folosind acum ultimele dou˘a rezultate. (∀) t ∈ [a.28) vom demonstra o alta mult mai general˘a. ˆIn locul egalit˘a¸tii (2. atunci d Z J(y)dy = c Z d dy Z c b f (x. − dt. y)dx = Z t a dx Z c d f (x. y)dx = a Z b a dx Z d f (x.1.29) .4 (Integrabilitatea unei integrale proprii depinzˆ and de parametru) Dac˘a funct¸ia f este continu˘ a pe intervalul bidimensional ˆınchis Π.28) c Demonstrat¸ie. (2. deducem c˘a expresia funct¸iei J este 1 J(y) = arctg y · ln (1 + y 2 ). 2 Teorema 2.

1. relat¸ia (2. y)dy. (2. ψ(a) = 0.31) Pentru a demonstra (2. egal˘a cu f (t. prin aplicarea ei funct¸iei ψ.33) este evident˘a deoarece din expresiile (2. Fiind ˆındeplinite ipotezele Teoremei 2. (t.1.1.34) este continu˘a. ˆın baza lui (2. d]. b]. care o avem de demonstrat. dt a c . b]. y) ¸si aceast˘a derivat˘a este funct¸ie continu˘a pentru (t. y) ∈ [a. iar derivata part¸ial˘a a acesteia ˆın punctul (t.31) este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a au loc egalit˘a¸tile: ϕ0 (t) = ψ 0 (t).30) c Atunci. Pentru demonstrat¸ia egalit˘a¸tii (2. b]. (2. funct¸ia F din (2. (2. y)dx. Aplicˆand Teorema 2.1.1. (2. introducem notat¸iile ϕ(t) = d Z Z dy c t f (x.34) ˆın modul: ϕ(t) = Z d F (t.34) c a Vedem acum c˘a funct¸iile ϕ ¸si ψ se exprim˘a cu ajutorul funct¸iilor nou introduse din (2. y) = t Z f (x. y)dy. b] ˆın baza Teoremei 2. y) ¸si ξ(x) prin: F (t.35) Funct¸ia ξ = ξ(x) fiind uniform continu˘a pe compactul [a. a c Conform Corolarului 2. (∀) t ∈ [a. ξ(x) = d Z f (x.70 Ion Cr˘aciun Pentru aceasta.3 deducem c˘a avem 0 ϕ (t) = Z c d Z d ∂F f (t.3. y)dy.29). g˘asim ψ 0 (t) = Z d d Zt ξ(x)dx = ξ(t) = f (t. b]× [c. y)dy = ∂t c (2.1. este echivalent˘a cu relat¸ia ϕ(t) = ψ(t). (∀) t ∈ [a. (2.33) Egalitatea (2.32) ϕ(a) = ψ(a). ψ(t) = a Z t dx d Z a f (x. y)dx.32) s˘a introducem funct¸iile F (t. ψ(t) = Z t ξ(x)dx. y)dy.30) constat˘am c˘a ϕ(a) = 0. fat¸˘a de variabila t este. este continu˘a pe [a. y)dy. y).24)1 .

Se observ˘a c˘a Z y1 x y1 − x y2 = xy dy.36) Folosind aceast˘a observat¸ie.2 Folosind teorema de integrabilitate a integralelor depinzˆ and de un parametru.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 71 Din aceast˘a egalitate ¸si (2.29). Luˆand acest punct s˘a fie t = a ¸si avˆand ˆın vedere (2.32) deci. s˘a se calculeze integrala proprie depinzˆ and de doi parametri J(y1 . y2 0 ˆIn ultima iterat¸ie de integrale aplic˘am teorema de integrabilitate a integralelor depinzˆand de parametrul y ¸si obt¸inem J(y1 . y2 ) = Z y1 y2 dy Z 0 1 y x dx = Z y1 y2 Z y1 xy+1 .28) arat˘ a c˘ a pentru a integra pe intervalul [c.4 Egalitatea (2. funct¸iile ϕ ¸si ψ difer˘a printr–o constant˘a C. Observat¸ia 2. d] integrala depinzˆand de un parametru (2. y) ˆın raport cu acest parametru pe acela¸si interval. care va fi o funct¸ie de x. ln x 1 Z 0 Solut¸ie. y2 ) = x y 1 − x y2 dx. ˆın baza uneia din consecint¸ele teoremei cre¸sterilor finite a lui Lagrange.28).33). care este ceea ce trebuia demonstrat. ˆIn particular. ϕ(b) = ψ(b). Exemplul 2.35) rezult˘a c˘a are loc (2. iar rezultatul integr˘ arii.1).31) ¸si drept urmare are loc ¸si egalitatea (2. adic˘a are loc egalitatea (2. deducem c˘a are loc relat¸ia (2. constant˘a care este diferent¸a valorilor acestor dou˘a funct¸ii ˆın orice punct din domeniul lor de definit¸ie.1. integr˘ am funct¸ia f (x.1. ln x y2 (2. se integreaz˘a pe compactul [a. b]. y2 ) = Z 1 dx Z y1 xy dy. rezult˘a J(y1 .

.

x=1 dy .

y2 ) = ln 1 + y1 . 1 + y2 . dy = . avem ˆın final J(y1 . y + 1 x=0 y2 1 + y Cum ultima integral˘a este imediat˘a.

t ∈ (−∞.37) unde am introdus notat¸ia 1 1 xy cos ln dx.72 Ion Cr˘aciun Exemplul 2. a 1 + (y + 1)2 Ultima integral˘a este imediat˘a ¸si are valoarea J(a. 1 + (y + 1)2 Folosind acum acest rezultat ˆın (2. b) se scrie Z 1 1 Zb y x dy. b) = Z 1 J(a. b) = cos ln dx x a 0 ˆIn membrul doi al acestei relat¸ii aplic˘am teorema de integrabilitate a integralelor depinzˆand de un parametru ¸si obt¸inem J(a. 0].38) x 0 Pentru calculul integralei (2. b) = Z b a J1 (y)dy. de unde deducem c˘a valoarea lui J1 (y) este y+1 J1 (y) = . Atunci. suntem condu¸si la Z 0 J1 (y) = e(y+1)t cos t dt.38). (2. (2.3 S˘a se determine funct¸ia J definit˘ a ca o integral˘ a improprie depinzˆand de doi parametri a ¸si b xb − xa 1 · cos ln dx. obt¸inem J1 (y) = y + 1 − (y + 1)2 J1 (y). J(a. b) = dy.1. −∞ Dac˘a ˆın ultima integral˘a se aplic˘a de dou˘a ori formula integr˘arii prin p˘art¸i.37). deducem Z b y+1 J(a. efectu˘am schimbarea de variabil˘a J1 (y) = Z ln x = t =⇒ x = et =⇒ dx = et dt. Folosind formula schimb˘arii de variabil˘a ˆıntro integral˘a improprie.36) ˆın care y1 = b ¸si y2 = a. Folosim mai ˆıntˆai rezultatul (2. b) = . J(a. ln x x 0 Solut¸ie.

b 1  1 b2 + b + 2 .

ln 1 + (y + 1)2 .

= ln 2 . a 2 2 a +a+2 .

cu limita superioar˘a punct singular. b) × [c. Demonstrat¸ie. Z (2.41) a este convergent˘a. (2. iar integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ ai Z +∞ |g(x)|dx (2.40) este continu˘a ¸si m˘arginit˘a. (∀) (x. atunci integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ ai depinzˆ and de un parametru Z ∞ f (x. d]. y)| < C. Considerat¸ii analoage se pot face cˆand a este punct singular. . d].Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 2. +∞) × [c.2.2 73 Integrale improprii simple depinzˆ and de un parametru Teoremele demonstrate ˆın paragraful precedent pot fi extinse f˘ar˘a dificultate la integralele improprii de tipul particular Z J(y) = b f (x.43) +∞ a |g(x)|dx = K < +∞. este absolut convergent˘a. iar funct¸ia g : [a. ˆıns˘a integrala improRb prie a g(x)dx. Teorema 2. y) g(x)dx.39) le vom formula ˆın teoremele care urmeaz˘a. b) → IR poate fi discontinu˘a ˆın caz general. y) ∈ [a. +∞) × [c.39) a unde funct¸ia f : [a. Limita superioar˘a poate fi finit˘a sau infinit˘a. Aceste teoreme sunt folosite frecvent ˆın fizica matematic˘a ¸si ˆın teoria integralelor Fourier. Fie C > 0 ¸si K > 0 constante reale cu propriet˘a¸tile: |f (x.42) J(y) = a este funct¸ie uniform continu˘a de y pe intervalul [c. Ipotezele pentru care teoremele din capitolul precedent sunt adev˘arate pentru integrale de tipul (2.1 (Teorem˘ a generalizat˘ a de continuitate a unei integrale improprii simple depinzˆ and de un parametru) Dac˘ a funct¸ia real˘ a de dou˘a variabile reale f : [a. d] → IR este continu˘a ¸si m˘arginit˘a. d] → IR (2. y) g(x)dx (2.

y 0 )| + |f (x. y 0 ) − f (x. y 0 ) − f (x. ` ]× [c. y 0 ) ¸si (x. 2K 2 care arat˘a c˘a integrala improprie depinzˆand de parametrul y din (2. putem reprezenta diferent¸a J(y 0 ) − J(y 00 ) ˆın forma Z ` J(y 0 ) − J(y 00 ) =   f (x.39) este o funct¸ie continu˘a pe compactul [c. Fie acum ε > 0 luat arbitrar. Prin urmare. ` ]. y 00 ) g(x)dx+ a + Z +∞   f (x.44) ¸si alegˆand arbitrar pe y 0 ¸si y 00 din intervalul [c. d].74 Ion Cr˘aciun existent¸a c˘arora rezult˘a din ipotezele teoremei. y 0 ) − f (x. d] care s˘a satisfac˘a inegalitatea |y 0 − y 00 | < δ(ε).45). y 00 ) satisfac inegalitatea ε |f (x. y 0 ) − f (x. Integrala improprie (2. ea este uniform continu˘a. d]. ales arbitrar mai sus. (2. ˆımpreun˘a cu (2. y 00 )| |g(x)|dx < ` Z +∞ ε Z` < |g(x)|dx + 2 C |g(x)|dx < 2K a ` ε ε < K + = ε. pentru ε > 0. suficient de mare.41) fiind convergent˘a. 2K Aceast˘a egalitate.44) ¸si (2. y 00 )| < . y 00 )| · |g(x)|dx+ a + Z +∞   |f (x.44) 2 ` Luˆand un astfel de ` ˆıncˆat s˘a aib˘a loc inegalitatea (2. exist˘a ` > a. deci ¸si uniform continu˘a. d]. exist˘a δ = δ(ε) astfel ˆıncˆat la orice alegere a lui y 0 ¸si y 00 din compactul [c. astfel ˆıncˆat Z +∞ ε 2C |g(x)|dx < . ` Deoarece funct¸ia f este continu˘a ˆın intervalul bidimensional ˆınchis [a. y 00 ) g(x)dx.43). (2. implic˘a relat¸iile 0 00 |J(y ) − J(y )| ≤ Z ` |f (x. . (∀) x ∈ [a. (2.45) valorile corespunz˘atoare ale lui f ˆın punctele (x.

2. este o funct¸ie derivabil˘ a ¸si J 0 (y) = +∞ Z a ∂f (x. putem scrie J 0 (y) = Z 0 1 Z 1 x dx √ √ dx = . s˘ a se calculeze J(y) = Z 1 0 arctg yx √ dx. Obt¸inem integrala Z π/2 dt J 0 (y) = 1 + y 2 sin2 t 0 care. 1 + (1 + y 2 )u2 O primitiv˘a a funct¸iei de integrat din ultima integral˘a improprie depinzˆand de un parametru este simplu de calculat. +∞) × [c. g(x) = √ .39). 0 (1 + y 2 x2 ) 1 − x2 x(1 + y 2 x2 ) 1 − x2 ˆIn ultima integral˘a efectu˘am schimbarea de variabil˘a x = sin t.2 (Derivabilitatea unei integrale improprii simple depinzˆ and de un parametru) Dac˘ a funct¸ia (2. de spet¸a ˆıntˆ ai ¸si depinzˆ and de parametrul y. Prin urmare. x 1 − x2 Constat˘am c˘a sunt ˆındeplinite ipotezele Teoremei 2. dup˘a schimbarea de variabil˘a u = tg t. ∂y Exercit¸iul 2.41) este convergent˘a.2. unde: f (x.1 Folosind teorema de derivabilitate a integralelor improprii simple depinzˆand de un parametru. x 1 − x2 Solut¸ie.2. iar integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ ai (2. y)g(x)dx. J 0 (y) = √ q .2 astfel c˘a. d] → IR ∂y sunt continue ¸si m˘arginite. y) = 1 arctg yx .40) ¸si derivata sa part¸ial˘ a ˆın raport cu y ∂f : [a. atunci integrala improprie simpl˘ a (2. devine 0 J (y) = Z 0 +∞ du .42).Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 75 Teorema 2. Integrala improprie depinzˆand de un parametru din acest exemplu este de forma (2.

u=+∞ 1 1 π 2 ).

.

arctg (u 1 + y = √ . 2 u=0 2 1 + y2 1+y .

s˘ a se calculeze J(y) = ln (1 − x2 y) √ dx.76 Ion Cr˘aciun Deoarece valoarea ˆın y = 0 a funct¸iei J este zero. g˘asim  1 π1 − √ . 2 0 0 1 + t2 √ Cum primitiva ultimei funct¸ii de integrat este ln (t + 1 + t2 ). deci f (x.2 Folosind teorema de derivabilitate a integralelor improprii simple depinzˆand de un parametru.2. dac˘a schimb˘am variabila folosind u = tg t. g(x) = √ x2 √ dx. 1 − y sin2 t dup˘a care. 1 − x2 Constat˘am c˘a sunt ˆındeplinite ipotezele Teoremei 2. deducem J 0 (y) = − Z 0 +∞ u2 du . obt¸inem J 0 (y) = − Z 1 0 J (y) = − Z 0 π/2 sin2 tdt . J 0 (y) = 2 y y 1−y Procedˆand asem˘an˘ator√ca la exercit¸iul precedent. La fel ca ˆın exercit¸iul precedent. avem y dt πZy √ J(y) = J (t) dt = . rezult˘a ˆın final q π J(y) = ln (y + 1 + y 2 ). 2 . 0 (1 − x2 y) 1 − x2 Efectuˆand ˆın ultima integral˘a schimbarea de variabil˘a x = sin t.2. dup˘a integrarea acestora. 2 Z 0 Exercit¸iul 2.39). g˘asim c˘a valoarea lui 1+ 1−y J(y) este J(y) = π ln . J(y) este de forma (2. 1 − x2 1 Z 0 unde parametrul y este astfel ˆıncˆ at |y| < 1. Solut¸ie. (1 + u2 )[1 + (1 − y)u2 ] Noua funct¸ie de integrat se descompune ˆın fract¸ii simple ¸si. y) = ln (1 − x2 y). unde 1 .2.

Exemplul 2. y) g(x)dx = a g(x) Z a d  f (x.48) .2. +∞) × [−A. atunci integrala improprie simpl˘a de spet¸a ˆıntˆ ai (2.2. este o funct¸ie de y integrabil˘a Riemann pe intervalul [c.47).Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 77 Teorema 2. g˘asim J 0 (y) = α2 α + y2 (2. x (2. (2.46) unde α este o constant˘a real˘a pozitiv˘ a fixat˘ a. putem aplica Teorema 2.47) 0 Integrˆand prin p˘art¸i de dou˘a ori ˆın membrul al doilea al relat¸iei (2. y) = iar integrala +∞ +∞ 1 α 0 0 este convergent˘a. y) sunt funct¸ii continue ¸si m˘arginite pe intervalul bidimensional nem˘arginit [0.46). obt¸inem Z |g(x)|dx = 0 J (y) = Z +∞ Z e− αx dx = e− αx cos xydx. Solut¸ie. d] ¸si Z d J(y)dy = d Z c c = Z +∞  +∞ Z dy f (x. se introduc unul sau mai mult¸i parametri.40) este continu˘ a ¸si m˘ arginit˘ a.2.3 (Integrabilitatea unei integrale improprii simple depinzˆ and de un parametru) Dac˘ a funct¸ia (2. Dup˘a derivarea sub semnul integral˘a ˆın (2. y) ¸si x fy0 (x.42) se aplic˘a pentru a calcula valorile unor integrale proprii sau improprii care nu cont¸in neap˘arat parametri dar ˆın care. y)dy dx. ˆın prealabil. Punˆand f (x. A] J(y) = +∞ Z 0 sin xy − αx e dx. A ].42).41) este convergent˘ a. Prin urmare. sin xy ¸si g(x) = e− αx observ˘am c˘a f (x.2. depinzˆ and de parametrul y. iar integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ ai (2. c Operat¸iile de derivare ¸si integrare ale integralelor improprii depinzˆand de un parametru de forma special˘a (2.1 S˘a se evalueze integrala improprie de prima spet¸˘ a depinzˆ and de parametrul y ∈ [−A.

3 Integrale improprii depinzˆ and de un parametru.46) pornind de la rezultatul intermediar (2. x 2 (2.78 Ion Cr˘aciun de unde. putem s˘a d˘am valorile altor integrale improprii. g˘asim valoarea integralei improprii a lui Dirichlet. α unde C este o constant˘a arbitrar˘a. obt¸inem J(y) = y Z J 0 (t)dt = 0 Z 0 y α2 α y dt = arctg . prin integrare de la 0 la y ¸si J(0) = 0.1 Definit¸ia integralelor improprii depinzˆ and de un parametru.46) ¸si (2. uniform convergente 2. Dac˘a ˆın egalitatea (2. d] → IR (2. Punˆand y = 0 ˆın (2.46).3. avem Z 0 +∞ sin xy − x e dx = arctg y. 2. 2 +t α (2. x care se obt¸ine din (2.49) luˆand α = 1.49). uniform convergente S˘a consider˘am o funct¸ie real˘a de dou˘a variabile reale f : [a.50) ¸si ¸tinˆand cont c˘a J(0) = 0 g˘asim c˘a C = 0 ¸si din nou ajungem la (2.52) . a c˘arei valoare este dat˘a ˆın (2.49) Exist˘a ¸si o alt˘a cale de calculare a integralei (2. pornind de la integrala (2. α + y2 y O asemenea primitiv˘a poate fi arctg ¸si prin urmare vom avea α y (2. a c˘arei natur˘a am studiat–o anterior.49). Ca exemplu.49) trecem la limit˘a pentru α → +0 ¸si ˆın rezultatul obt¸inut punem y = 1.50) J(y) = C + arctg .51) Desigur. Z 0 +∞ sin x π dx = . +∞) × [c.48) care const˘a mai ˆıntˆai ˆın determinarea unei primitive a funct¸iei α y 7→ 2 .

57) un rol important ˆıl are not¸iunea de uniform˘ a convergent¸˘ a. d]. dac˘a f : [a. y). ˆIn studiul integralelor improprii depinzˆand de un parametru (2. adic˘a funct¸ia f (·. este integrabil˘a ˆın sens generalizat. d] ⊂ IR2 → IR (2. dac˘ a pentru orice ε > 0 exist˘ a L = L(ε) astfel ˆıncˆ at inegalitatea Z .53). y). y)dx. ˆIn baza definit¸iei convergent¸ei unei integrale improprii. y)dx (2. d].56) a este convergent˘a pentru orice valoare fixat˘a a lui y din compactul [c. d] care se nume¸ste integral˘ a improprie de spet¸a a doua care depinde de un parametru.54) ¸si (2. iar integrala improprie Z b f (x. (2. De exemplu. +∞) → IR. y)dx = lim f (x. y)dx (2.3. Definit¸ia 2. depinzˆ and de parametrul y. avem Z +∞ Z t J(y) = f (x. ceea ce este echivalent cu a spune c˘a integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai depinzˆand de parametrul y J(y) = Z +∞ f (x. b) × [c.1 Spunem c˘a integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ ai (2.54) t→+∞ a a Integralele improprii de spet¸a a doua care depind de un parametru se definesc ˆın mod asem˘an˘ator.57) a este o funct¸ie de y definit˘a pe compactul [c. y)dx (2.53) a este convergent˘a. y) : [a. y)dx = lim λ→0 λ>0 Z b−λ f (x.55) este o funct¸ie real˘a de dou˘a variabile reale nem˘arginit˘a ˆın vecin˘atatea punctelor (b.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 79 cu proprietatea c˘a restrict¸ia sa la orice paralel˘a la axa Ox care trece prin punctul (0. este uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c. atunci Z J ∗ (y) = b a f (x.

.

.

J(y) − ` a .

.

f (x. y)dx.

= .

Z .

.

` +∞ .

.

y)dx. f (x.

d]. . < ε este satisf˘acut˘a simultan pentru tot¸i ` > L(ε) ¸si y ∈ [c.

care depinde de parametrul y ∈ [c.57). d].57). care depinde de parametrul y ∈ [c. d]. se define¸ste asem˘an˘ator. se nume¸ste uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c. d]. de forma (2. dac˘ a pentru orice ε > 0 exist˘ a δ = δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat inegalitatea b−λ Z .3.2 Integrala improprie de spet¸a a doua (2.80 Ion Cr˘aciun Uniforma convergent¸˘a a unei integrale improprii de spet¸a a doua. Definit¸ia 2.

.

∗ .

J (y) − a .

.

y)dx. f (x.

= .

Z .

.

b b−λ .

.

f (x. y)dx.

ˆIntr-adev˘ar. Exemplul 2.58) 0 este convergent˘a pentru fiecare y ∈ [0. 1].1 Integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ ai depinzˆ and de un parametru Z +∞ J(y) = y e−xy dx (2. ˆıns˘ a nu este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul y pe compactul [0. 1]. avem Z ` y e− xy dx = Z `y 0 0 0 . < ε are loc simultan pentru tot¸i λ < b − a care satisfac condit¸ia 0 < λ < δ(ε) ¸si pentru tot¸i y ∈ [c. d].3.

`y .

e− u du = − e− u .

1. de unde deducem lim Z `→+∞ 0 `y e− xy dx = lim (1 − e− `y ) = 1 `→+∞ ceea ce arat˘a c˘a integrala improprie (2. = 1 − e− `y . .3. pentru studiul convergent¸ei uniforme trebuie calculat˘a diferent¸a J(y) − Z 0 ` − xy ye dx = Z ` +∞ − xy ye dx = Z +∞ e− u du = e− ` y . aceast˘a diferent¸˘a ˆıntrece pe 1/2 pentru toate valorile lui y suficient de apropiate de zero ¸si. Conform Definit¸iei 2.58) este convergent˘a pentru fiecare y ∈ [0. `y Pentru o valoare fixat˘a ¸si arbitrar de mare ` > 0. ˆın consecint¸˘a. 1].

Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 81 pentru ε = 1/2 nu exist˘a L(ε) astfel ˆıncˆat. 1]. pentru ` > L(ε) ¸si pentru tot¸i y ∈ [0. s˘a fie satisf˘acut˘a inegalitatea .

Z .

.

+∞ t .

1 .

y e− xy dx.

1]. avem Z +∞ y e− xy dx = Z ` +∞ e− u du = e− ` y ≤ e− ` δ `y pentru 0 < δ ≤ y ≤ 1 ¸si prin urmare inegalitatea .58) este uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [δ.58) nu este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [0. < ε = . cu 0 < δ < 1. 1]. Exercit¸iul 2. 2 Acest rezultat arat˘a c˘a integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai (2. Solut¸ie.3.1 S˘a se arate c˘a integrala improprie (2. ˆIntr-adev˘ar.

Z .

.

+∞ ` .

y e− xy dx.

.

rezult˘a c˘a integrala improprie (2. (`n ).3. cu 0 < δ < 1. unde 0 < δ < 1. d]. 0 < ε < 1.58). Dac˘a integrala (2. iar aceast˘a reducere face posibil˘a demonstrat¸ia teoremelor fundamentale referitoare la astfel de integrale ˆın baza teoremelor corespunz˘atoare ale ¸sirurilor de funct¸ii.59) ¸si pentru tot¸i y ∈ [δ. este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul y pe compactul [δ.53) este convergent˘a pentru fiecare y ∈ [c.2 Reducerea integralelor improprii depinzˆ and de un parametru la ¸siruri de funct¸ii O integral˘a improprie depinzˆand de un parametru poate fi redus˘a la un ¸sir de funct¸ii. < ε are loc pentru orice ln `> δ 1 ε . pentru un ¸sir numeric arbitrar. cu limita egal˘a cu +∞ ¸si termenii inclu¸si . ˆIn baza Definit¸iei 2. 2. de spet¸a ˆıntˆai ¸si depinzˆand de parametrul y. (2.3. 1]. atunci.1. 1].

Definit¸ia 2. b] exist˘a un num˘ ar N = N (ε.4 S¸irul de funct¸ii (fn ) se nume¸ste uniform convergent la funct¸ia f (x) pe intervalul [a.1 Dac˘a ¸sirul de funct¸ii continue (fn ) definite pe compactul [a.3. Pentru demonstrat¸iile teoremelor care formuleaz˘a propriet˘a¸tile integralelor improprii depinzˆand de un parametru. . n = 1. b] dac˘a pentru orice valoare fixat˘ a x ∈ [a. care nu este neaparat num˘ ar natural) astfel ˆıncˆ at |fn (x) − f (x)| < ε pentru orice n > N (ε. c ≤ y ≤ d a este evident convergent la J(y) pe intervalul [c. Teorema 2. Definit¸ia 2. b]. cu termenul general Fn (y) = Z `k f (x. ˆıns˘ a independent de x ¸si care nu este neaparat num˘ar natural) astfel ˆıncˆ at |fn (x) − f (x)| < ε pentru orice n > N (ε) ¸si pentru orice x ∈ [a.3. Dintre ¸sirurile de funct¸ii convergente de o important¸˘a esent¸ial˘a sunt a¸sa numitele ¸siruri uniform convergente. atunci convergent¸a este uniform˘a.82 Ion Cr˘aciun ˆın intervalul nem˘arginit [a.3. · · · . x). b] ¸sirul numeric (fn (x)) este convergent la num˘ arul f (x). adic˘ a dac˘ a pentru orice ε > 0 ¸si orice x ∈ [a. vom avea nevoie de trei rezultate stabilite la studiul ¸sirurilor de funct¸ii pe care le reamintim mai jos. b] este nedescresc˘ator ¸si convergent la funct¸ia continu˘ a f (x). x) (care depinde de ε ¸si ˆın general ¸si de x. ¸sirul de funct¸ii (Fn ) definite pe intervalul [c. 2.3 S¸irul de funct¸ii (fn ) se nume¸ste convergent la funct¸ia f (x) pe intervalul [a. d]. Pentru a se urm˘ari cu eficient¸˘a rat¸ionamentele de mai jos se impune s˘a reamnitim definit¸iile convergent¸ei ¸si uniformei convergent¸e ale unui ¸sir de funct¸ii. +∞). d]. y)dx. b] dac˘ a pentru orice ε > 0 exist˘ a un num˘ ar N = N (ε) (dependent de ε.

2 Dac˘a ¸sirul de funct¸ii continuu diferent¸iabile (fn ) este convergent la funct¸ia f pe [a. b] ¸si f 0 (x) = ϕ(x) = lim fn0 (x).Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 83 Teorema 2. exist˘a L(ε) > a. d]. 2. Teorema 2. · · · (2. deducem c˘a exist˘a N (ε) ∈ IN ∗ astfel .3. cu limita egal˘a cu +∞ ¸si termenii situat¸i ˆın intervalul [a. `2 . n→+∞ Demonstrat¸ie.53) s˘a fie convergent˘a pentru orice y apart¸inˆand compactului [c. y)dx| < ε a este satisf˘acut˘a simultan pentru tot¸i y ∈ [c. Teorema de mai jos are loc ˆın condit¸ia ca integrala (2.3. `n . n→+∞ (2.3 Dac˘a ¸sirul de funct¸ii continue (fn ) este uniform convergent pe intervalul [a.53) este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul y pe compactul [c. Considerˆandu-l pe L(ε) de mai sus. arbitrar. d]. Necesitatea.4 Pentru ca integrala J(y) = Z +∞ f (x. y)dx s˘ a fie uniform a convergent˘a ˆın raport cu parametrul y pe compactul [c. b]. atunci ¸sirul integralelor x Z x0  fn (t)dt este uniform convergent pe intervalul [a. cu lim `n = +∞ ¸si `n ≥ a.3. y)dx. S˘a consider˘am ¸sirul numeric (`n ).61) a s˘ a fie uniform convergent spre J(y) pe compactul [c. considerˆand ε > 0. · · · . · · · . este necesar ¸si suficient ca ¸sirul de funct¸ii Fn (y) = Z `n f (x. b] la funct¸ia f (x). n = 1. d] oricare ar fi alegerea ¸sirului `1 . d]. Presupunem c˘a integrala (2. b]. d]. iar ¸sirul derivatelor (fn0 ) este uniform convergent la funct¸ia ϕ(x) pe [a. oricare ar fi x0 ∈ [a. +∞). b].60) Teorema 2. b] la funct¸ia definit˘ a prin integrala Z x x0 f (t)dt. din teorema de caracterizare a limitei unui ¸sir numeric. astfel ˆıncˆat pentru orice ` > L(ε) inegalitatea |J(y) − Z ` f (x. Atunci. atunci funct¸ia f este derivabil˘ a pe [a.

atunci integrala (2.1 Dac˘a funct¸ia f nu schimb˘ a de semn. y)dx. d].53). avˆand termenul general dat de (2.53). este uniform convergent la funct¸ia J(y). cu elementele din intervalul [a. unde `n → +∞. cu `n > n. Presupunˆand c˘a L ia valorile [a] + 1. ˆIn consecint¸˘a. yn )dx| = |J(yn ) − Fn (yn )| ≥ ε0 .53) este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul y pe acest interval. d].61). este uniform convergent la funct¸ia J(y). obt¸inem ¸sirul numeric (`n ). pe intervalul [c.84 Ion Cr˘aciun ˆıncˆat `n > L(ε) pentru tot¸i n > N (ε). · · · . pe intervalul [c.53) s˘ a fie uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul y ∈ [c.3. ˆIntr-adev˘ar. ˆIntr-adev˘ar. definit˘a de (2.61) s˘ a fie convergent la integrala J(y) cel put¸in pentru o alegere particular˘ a a ¸sirului numeric (`n ). definit˘a de (2. avem Z ` a f (x. converge neuniform ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c. +∞) ¸si cu limita +∞. a Observat¸ia 2. ceea ce contrazice ipoteza. converge neuniform pe intervalul [c. pentru care |J(yn ) − Z `n a f (x. atunci exist˘a ε0 astfel ˆıncˆat pentru orice L arbitrar de mare exist˘a ` > L ¸si y ∈ [c. `n ≥ a. cu termenul general Fn (y) = Z `n f (x. d]. [a] + n. [a] + 2. d]. astfel construit. d] fixat. d]. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a ¸sirul de funct¸ii (Fn ).61). cu yn ∈ [c.53). y)dx ≥ Z `n a f (x. atunci pentru ca integrala improprie (2. y)dx| < ε a are loc pentru orice y ∈ [c. y)dx| ≥ ε0 . S˘a ar˘at˘am c˘a dac˘a orice ¸sir de funct¸ii (Fn ). pentru un astfel de n. avˆand termenul general dat de (2. d] a¸sa fel ˆıncˆat s˘a avem |J(y) − Z ` a f (x. d] este suficient ca ¸sirul de funct¸ii (2. · · · . inegalitatea |J(y) − Fn (y)| = |J(y) − Z `n f (x. presupunˆand f funct¸ie nenegativ˘a. d]. care prin ipotez˘a este convergent˘a pentru orice y ∈ [c. dac˘a presupunem c˘a (2. y)dx . Suficient¸a. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a ¸sirul de funct¸ii (Fn ). ¸si un ¸sir (yn ).

y)dx| ≤ |J(y) − a Z `n f (x.62) sunt continue. b − a).1 implic˘a convergent¸a uniform˘a a ¸sirului de funct¸ii (2. ˆIn consecint¸˘a.62) a Funct¸ia f fiind nenegativ˘a. Observat¸ia 2.1 integrala J(y) = a parametrul y pe acest interval. d] ¸si cu `n suficient de mare. Dar Teorema 2. (2.63) J(y) = a pe intervalul [c. +∞) ajungem la ¸sirul de funct¸ii (Fn ) avˆand termenul general Fn (y) = Z `n f (x. d]. a iar (λn ) este un ¸sir numeric convergent la zero avˆ and termenii cuprin¸si ˆın intervalul (0.3.3.3.63) ¸si. y)dx este uniform convergent˘a ˆın raport cu 2. ˆın consecint¸˘a. y)dx.53) este funct¸ie continu˘ a de parametrul y ∈ [c. · · · . d]. iar conform Teoremei 2. este nenegativ˘a) ¸si integrala improprie (2. unde Fn∗ (y) = Z b−λn f (x.62) la funct ¸ia limit˘a (2. 2. y)dx. considerˆand ¸sirul numeric cresc˘ator (`n ) cu limita egal˘a cu +∞ ¸si termenii situat¸i ˆın intervalul [a. dup˘a Observat¸ia Z +∞ f (x.2 Dac˘a funct¸ia f este continu˘ a ¸si nu schimb˘ a de semn (de exemplu. funct¸iile Fn (y) din (2. |J(y) − Z ` f (x. y)dx = lim Z b−λ λ→0+0 a a f (x. n = 1.1. acest ¸sir de funct¸ii converge la funct¸ia continu˘a Z +∞ f (x. ¸sirul de funct¸ii (Fn ) cu termenul general (2. y)dx| < ε a pentru orice ` > `n ¸si pentru tot¸i y ∈ [c. y)dx (2. . Mai mult.1.62) este monoton nedescresc˘ator.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 85 pentru orice ` ≥ `n . y)dx se poate reduce ˆın mod asem˘an˘ator la ¸sirul de funct¸ii (Fn∗ ). Observat¸ia 2. d].3.3 Integrala improprie de spet¸a a doua J ∗ (y) = Z b f (x. ˆIntr-adev˘ar. aceast˘a integral˘ a este uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c.

2.53) este convergent˘ a.62) sunt continue pe intervalul [c. dy a a (2. Teorema 2. d] ¸si Z +∞ ∂f dJ (y) = (x. funct¸iile (2. dy ∂y a y ∈ [c.3. +∞)×[c. atunci funct¸ia J(y) din (2. Mai departe.1. unde y ∈ [c. d]. y)dx. y)dx = fy0 (x.4 implic˘a c˘a ¸sirul considerat este uniform convergent la integrala J(y) din (2. d]. d]. +∞) × [c. derivabilitatea ¸si integrabilitatea lor.3 Ion Cr˘aciun Propriet˘ a¸tile integralelor improprii uniform convergente ˆın raport cu parametrul y ˆIn continuare prezent˘am unele propriet˘a¸ti ale integralelor improprii de tipul (2. funct¸ia J(y) este continu˘a pentru c˘a este limita unui ¸sir de funct¸ii uniform convergent.53) este derivabil˘ a pe [c.6 (Derivabilitatea unei integrale improprii depinzˆ and de parametru) Dac˘a funct¸iile f : [a.1. +∞) × [c.53) ¸si.53) ¸si (2. y)dx ∂y (2. iar integrala improprie depinzˆand de parametrul y Z +∞ a ∂f (x.64) este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c. ˆın consecint¸˘a. integrala improprie (2. atunci funct¸ia (2. d].66) . Conform Teoremei 2. Consider˘am ¸sirul de funct¸ii (Fn ) cu termenul general (2. Dup˘a Teorema 2.57) din care vom constata c˘a ipoteza suplimentara a uniformei convergent¸e ˆın raport cu parametrul y ale acestora implic˘a continuitatea. unde y ∈ [c. Consider˘am din nou ¸sirul de funct¸ii (Fn ) cu termenul general (2.86 2.3. convergent la integrala (2. d] → IR ∂y sunt continue.62). Teorema 2. d].65) Demonstrat¸ie. funct¸iile Fn (y) sunt derivabile ¸si are loc egalitatea Fn0 (y) Z `n d Z `n = f (x.1.3. y)dx.5 (Continuitatea unei integrale improprii depinzˆ and parametru) Dac˘a funct¸ia f : [a.62). (2.53) este uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c. d] → IR ¸si ∂f : [a.53) pe intervalul [c. d]. d] → IR este continu˘ a ¸si integrala (2.3. d].53) este continu˘ a pe acest interval. Demonstrat¸ie. Teorema 2.

. aceasta rezultˆand din Teorema 2. d]. y)dx = (x. (`n ≥ a. Teorema 2.3. `n . Pentru orice ¸sir de numere `1 . 2. y)dx. Observat¸ia 2.3.65) se scrie Z +∞ ∂f d Z +∞ f (x.1. d]. d]. dy a ∂y a de unde deducem c˘a ˆın ipotezele Teoremei 2. · · · . integrala improprie J(y) este o funct¸ie continuu diferent¸iabil˘a pe [c.4. ¸sirul de funct¸ii corespunz˘ator Fn (y) = Z `n f (x. d]. n = 1.53) este integrabil˘a ¸si Z c d J(y)dy = Z c d dy Z +∞ f (x. Constat˘am c˘a ¸sirul de funct¸ii (Fn ) satisface ipotezele din Teorema 2. Fiindc˘a sunt ˆındeplinite ipotezele din Teorema 2. atunci funct¸ia J(y) din (2. y)dx are loc pentru orice y ∈ [c.6 operat¸iile de derivare ¸si integrare ale unei integrale improprii depinzˆ and de un parametru sunt comutabile. y)dx = Z +∞ dx a a Z d f (x.3.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 87 unde n = 1. · · · a este uniform convergent la funct¸ia J(y) pe [c.53) este uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c.67) c Demonstrat¸ie. · · · .1. c ≤ y ≤ d. d].53) a funct¸iei J(y). prin urmare. (2.3. y)dy. avem lim Z n→+∞ c d Fn (y)dy = Z c d J(y)dy.3. rezult˘ a c˘ a identitatea (2. `2 . y)dx.3.64) ¸si Fn0 (y) sunt funct¸ii continue pe [c.4 rezult˘a c˘a ¸sirul de funct¸ii (Fn0 ) este uniform convergent la integrala improprie (2. 2.4 Avˆand ˆın vedere expresia (2. d] ¸si relat¸ia Z J 0 (y) = +∞ a fy0 (x.7 (Integrabilitatea unei integrale improprii depinzˆ and de un parametru) Dac˘a funct¸ia f din (2. toate funct¸iile Fn (y) sunt continue pe intervalul [c. Din ipoteze ¸si Teorema 2.3. · · · .2. d].3. n→∞ lim `n = +∞). ceea ce trebuia de demonstrat. Dup˘a Teorema 2. iar funct¸iile Fn0 (y) sunt continue pe [c.52) este continu˘ a ¸si integrala improprie depinzˆand de un parametru (2.

88 Ion Cr˘aciun Pe de alt˘a parte. y) este o funct¸ie continu˘ a care nu schimb˘ a de semn pentru a ≤ x < +∞. Corolarul 2. +∞). ˆın tegralei improprii J(y) = a consecint¸˘a. Observat¸ia 2. ˆIntr Observat a convergent¸a uniform˘a a inZ ¸ia 2. c Aceasta ˆınseamn˘a c˘a integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai +∞ Z dx Z a d f (x.7 cele dou˘ a operat¸ii de integrare sunt comutabile.3. y)dx a este satisf˘acut˘a ¸si astfel teorema este demonstrat˘a. cu limita egal˘a cu +∞ ¸si termenii apart¸inˆand intervalului nem˘arginit [a.5 Egalitatea (2. y)dx = Z +∞ a dx Z d f (x.3.1.2 implic˘ +∞ f (x.67) este adev˘arat˘a. pentru orice alegere a ¸sirului (`n ).67) este adev˘arat˘a.3. iar integrala Z +∞ f (x. c din care deducem c˘a ˆın ipotezele Teoremei 2.3. y)dy = Z +∞ f (x. y)dy. y)dy.1 Dac˘a f (x.3. y)dx J(y) = a este o funct¸ie continu˘a de y pentru c ≤ y ≤ d. avem Z lim `n n→+∞ a dx d Z d Z f (x. . dup˘a Teorema 2. c ≤ y ≤ d (de exemplu. f (x. atunci relat¸ia (2. y)dx = `n Z a dx a Z d f (x.4 implic˘a egalit˘a¸tile Z c d d Z Fn (y)dy = Z dy c `n f (x. y)dx pe intervalul c ≤ y ≤ d ¸si. y)dy c este convergent˘a ¸si egalitatea Z +∞ dx Z d dy c c a d Z f (x.7. Demonstrat¸ie. y) este nenegativ˘ a). c ˆIn consecint¸˘a.67) se mai poate scrie ˆın forma Z c d dy Z +∞ a f (x. Teorema 2. egalitatea (2. y)dy = c J(y)dy.

y)dy.69) este convergent˘ a ¸si Z +∞ dy Z +∞ Z f (x. respectiv [a. (2. y)dx. y)dy ¸si cantitatea constant˘a a c Z c +∞ dy Z +∞ f (x. c a a c +∞ Demonstrat¸ie.1. S˘a consider˘am c˘a funct¸ia f este nenegativ˘a ¸si c˘a integrala improprie iterat˘a Z +∞ Z +∞ f (x.68) este o funct¸ie continu˘a de semn constant.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 89 Teorema 2. ¸si cel put¸in una din integralele improprii: +∞ Z dy Z c +∞ +∞ Z f (x. a dx +∞ Z a f (x. are loc egalitatea Z ` a dx Z c +∞ f (x. integralele improprii depinzˆ and de parametrul y +∞ Z J(y) = f (x.69) c este convergent˘a. +∞) × [c. y)dx = +∞ Z dx f (x. atunci cealalt˘a integral˘ a improprie din (2. +∞) → IR (2. Conform Corolarului 2. y)dx ¸si +∞ Z ∗ J (x) = a f (x. y)dy c sunt funct¸ii continue pe intervalele [c.71) a Pentru aceasta vom ar˘ata c˘a valoarea absolut˘a a diferent¸ei dintre cantitatea Z ` Z +∞ variabil˘a dx f (x. +∞). y)dx.3.8 (Schimbarea ordinii de integrare ˆıntro integral˘ a improprie iterat˘ a a unei funct¸ii de semn constant) Dac˘ a f : [a. y)dx a poate fi f˘acut˘a mai mic˘a decˆat un ε > 0 ales arbitrar.3. y)dy (2.70) dy J= a c este convergent˘a. y)dy = Z c +∞ dy Z ` a f (x. y)dx (2. y)dy = J = Z c +∞ dy Z c +∞ f (x. y)dx. . Trebuie s˘a demonstr˘am c˘a lim Z ` `→+∞ a dx Z +∞ f (x. +∞).

y)dy < ε c pentru tot¸i ` > L(ε). y)dx − a +∞ Z +∞ Z dy dy Z c Z dy f (x. pentru ε > 0 ales arbitrar mai sus exist˘a L(ε) > a astfel ˆıncˆat pentru orice ` > L(ε) ¸si y ∈ [c. y)dx < ` c ε(c1 − c) ε = 2(c1 − c) 2 are loc pentru tot¸i ` > L(ε). (2. Prin urmare.70) este integral˘a improprie convergent˘a rezult˘a c˘a pentru ε > 0 exist˘a c1 > c astfel ˆıncˆat +∞ Z dy Z c1 +∞ a Din continuitaea integralei Z ε f (x. 2(c1 − c) f (x. y)dx ≤ ` c1 +∞ (2.73) +∞ f (x.73) ¸si iterata (2. y)dx − Z ` a dx Z +∞ f (x. Acum. din (2.72).74) tragem concluzia c˘a 0≤ Z c +∞ dy Z +∞ a f (x. y)dx pe intervalul c ≤ y < +∞ (vezi a ipoteza) ¸si Observat¸ia 2. y)dx = +∞ f (x.72) +∞ +∞ dy +∞ Z f (x. y) fiind nenegativ˘a. y)dx < . y)dx + ` c1 Z +∞ Z ` c1 Z dx +∞ Z dy ` Z f (x. c1 ]. c1 ] are loc inegalitatea +∞ Z ε . 2 (2. Deoarece (2. y)dx + ` Z f (x.2 rezult˘a c˘a integrala de mai sus este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul y pe orice compact [c. . putem scrie 0 ≤ +∞ Z c = c = dy Z c ≤ f (x. ceea ce trebuia s˘a demonstr˘am pentru a fi adevarat˘a concluzia teoremei. y)dx < ` (2. a c1 unde c < c1 < +∞.74) Folosind acest rezultat constat˘am c˘a inegalitatea c1 Z dy Z +∞ f (x. y)dy = a c +∞ Z f (x.90 Ion Cr˘aciun Funct¸ia f (x. y)dx.3.

y)|dx.3.8 trebuiesc modificate dup˘a cum urmeaz˘a.8 dorim s˘a fie adev˘arate.9 (Schimbarea ordinii de integrare ˆıntro integral˘ a improprie iterat˘ a din funct¸ia f care schimb˘ a de semn) Dac˘ a f din (2. |f (x. y)dx = Demonstrat¸ie. precum ¸si funct¸iilor +∞ Z f (x.68) nu are semn constant ¸si concluziile Teoremei 2. (2. y)dy c sunt uniform convergente pe orice interval finit c ≤ y ≤ C ¸si respectiv pe orice interval finit a ≤ x ≤ A. atunci ipotezele Teoremei 2.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 91 Dac˘a f (x. Mai avem de demonstrat c˘a ` Z lim `→+∞ a Integrala improprie dx Z +∞ Z f (x.77) a +∞ Z f (x. y)dy (2. (2. y)|dy (2. y). y)dy = c +∞ dy Z c +∞ f (x. avem Z ` a dx Z c +∞ f (x.76) este convergent˘a. y)|dx. y)dx. Pentru precizare. y)dy = Z c +∞ dy Z ` a f (x. Z +∞ |f (x. y)dy fiind uniform convergent˘a. atunci integralele iterate Z +∞ +∞ Z dy c +∞ Z f (x.76) c sunt convergente ¸si Z +∞ +∞ Z dy +∞ Z dx f (x. y)dy.78) . iar cel put¸in una din integralele improprii iterate Z +∞ dy Z +∞ |f (x. a dx +∞ Z a f (x. A] ¸si pentru orice num˘ar finit ` > a. y)dx.68) este o funct¸ie care ˆı¸si schimb˘a semnul de o infinitate de ori ¸si integralele improprii depinzˆand de un parametru: +∞ Z J(y) = +∞ Z J ∗ (x) = f (x. c a a c +∞ Z f (x. presupunem c˘a cea de a doua integral˘a din (2.75) c a a c +∞ Z este convergent˘a.3. dx +∞ Z |f (x.75) este convergent˘a. a a deducem c˘a cea de a doua integral˘a improprie din (2. a f (x. Teorema 2.3. Aplicˆand criteriul de comparat¸ie funct¸iilor f (x. y)dx. y)dx. pe orice inter- c val finit [a. y)|. y) din (2. y)dx.

constat˘am c˘a au loc egalit˘a¸tile ¸si inegalit˘a¸tile | Z +∞ Z dy c = | Z +∞ dy Z a Z +∞ +∞ dy c = | Z c1 dy c ≤ | Z dy c ≤ | Z dy c f (x. y)|dx a oricare ar fi c1 > c. y)|dx < . 2 (2. y)dx care intr˘a ˆın relat¸ia c a (2.78). T ¸ inˆand cont ¸si de (2. o cantitate L(ε) astfel ˆıncˆat s˘a fie satisf˘acut˘a inegalitatea . y)dx| = a dy f (x. y)dx| + Z f (x. y)dx| ≤ ` +∞ dy c1 Z +∞ Z +∞ |f (x. fixˆand o valoare a lui c1 > cZ pentru care inegalitatea (2. y)dy ¸si num˘arul dy c f (x. y)dy| = c f (x. y)dx − a Z +∞ c = | +∞ Z +∞ |f (x. y)dx + Z +∞ Z c ` c1 dx a Z +∞ f (x.80) Acum. y)dx| = f (x. y)dx − ` +∞ Z ` Z f (x. y)|dx a rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a c1 > c astfel ˆıncˆat Z +∞ dy c1 Z +∞ a ε |f (x. Din convergent¸a integralei iterate +∞ Z dy c Z +∞ |f (x. y)|dx ≤ ` dy c1 ` (2. y)dx| + +∞ f (x.77).8.92 Ion Cr˘aciun ` S˘a Zcalcul˘am valoarea absolut˘ a a diferent ¸ei dintre cantitatea variabil˘a Z Z Z a +∞ dx +∞ +∞ f (x.79) +∞ Z c1 +∞ Z ` Z dy +∞ Z ` c1 f (x.3. y)dx este uniform convergent˘a. luˆand ˆın considerat¸ie c˘a integrala a alegem.80) are loc ¸si +∞ f (x. la fel ca ˆın demonstrat¸ia Teoremei 2.

Z .

.

+∞ .

.

f (x. y)dx.

avem . Atunci. c1 ]. < ` ε ε = 2(c1 − c) 2 pentru orice ` > L(ε) ¸si pentru tot¸i y ∈ [c.

Z .

.

c c1 dy Z ` +∞ .

f (x. y)dx.

.

81) . < ε(c1 − c) ε = 2(c1 − c) 2 (2.

79) (2.81). ˆın baza relat¸iilor (2.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 93 pentru orice ` > L(ε) ¸si.80) ¸si (2. ˆın consecint¸˘a. se obt¸ine inegalitatea .

Z .

.

y)dx − Z a ` dx +∞ Z a . +∞ dy c Z +∞ f (x.

.

f (x. y)dy .

3. +∞) ambii membri ai acestei egalit˘a¸ti ¸si ¸tinˆand cont de definit¸ia lui I.83) 0 0 ˆIn baza Teoremei 2.2 S˘a se arate c˘a integrala lui Poisson I= are valoarea egal˘a cu √ +∞ Z 2 e−x dx (2. . ceea ce trebuia s˘a demonstr˘am. < ε c oricare ar fi ` > L(ε). Obt¸inem Z +∞ 2 I e−u = 2 )u2 u e−(1+t dt. Observat¸ia 2. ˆIn (2. 0 Integrˆand ˆın raport cu u pe intervalul [0.85) Din (2.8 se poate schimba ordinea de integrare ˆın (2.3.84) este imediat˘a pentru c˘a se cunoa¸ste o primitiv˘a a funct¸iei de integrat ¸si valoarea sa este Z +∞ 2 )u2 u e−(1+t 0 du = 1 1 .3. (2.84) I = 0 0 Dar integrala din interior din membrul doi al relat¸iei (2. 2 2 0 1+t 4 de unde g˘asim ˆın final c˘a valoarea integralei lui Poisson este √ π/2. 2 1 + t2 (2.84) ¸si (2. (2. Exercit¸iul 2.83) astfel c˘a putem scrie Z +∞  Z +∞  2 2 2 u e−(1+t )u du dt. Solut¸ie.6 Teoreme similare au loc pentru integrale improprii de spet¸a a doua care depind de un parametru.82) facem substitut¸ia x = ut ¸si apoi ˆınmult¸im ˆın ambii membri 2 cu e−u .85) obt¸inem I2 = 1 Z +∞ dt π = . g˘asim I2 = Z +∞ Z +∞ 2 )u2 u e−(1+t  dt du.82) 0 π/2.

1 (Condit¸ie necesar˘ a ¸si suficient˘ a de convergent¸˘ a uniform˘ a a integralelor improprii de spet¸a doua care depind de un parametru) Integrala improprie +∞ Z f (x. d] dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘ a L = L(ε) astfel ˆıncˆ at inegalitatea `00 .4.86) a este uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c. y)dx (2.4 Ion Cr˘aciun Criterii de convergent¸˘ a uniform˘ a Teorema 2.94 2.

Z .

.

.

.

y)dx. f (x.

1) este uniform convergent˘a. Necesitatea. `00 > L(ε) ¸si pentru orice y ∈ [c. < ε `0 (2.1 rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a L = L(ε) astfel ˆıncˆat pentru tot¸i `0 > L(ε). `00 > L(ε) ¸si y ∈ [c. Demonstrat¸ie.87) are loc simultan pentru orice `0 . d].4. atunci aplicˆand Definit¸ia 2. d] inegalit˘a¸tile: . ˆIn ipoteza c˘a integrala (2.3.

Z .

.

+∞ `0 .

ε .

f (x. y)dx.

< . 2 .

Z .

.

+∞ `00 .

.

y)dx. f (x.

d] obt¸inem inegalitatea . < ε 2 sunt ˆındeplinite. `00 > L(ε) ¸si pentru orice y ∈ [c. pentru orice `0 . Prin urmare.

Z .

.

`00 `0 .

Z ≤ .

.

.

Z .

.

.

f (x. y)dx.

= .

+∞ `0 .

y)dx − `0 . +∞ f (x.

y)dx.Z f (x.

.

+ .

.

+∞ `00 Z +∞ `00 .

y)dx. f (x.

.

< .

.

f (x. y)dx.

≤ ε ε + = ε. d]. inegalitatea . 2 2 Suficient¸a. integrala improprie (2. Prin urmare.86) este convergent˘a pentru orice y ∈ [c.87) are loc pentru orice `0 . Dac˘a inegalitatea (2. d]. `00 > L(ε) ¸si pentru orice y ∈ [c. conform criteriului general de convergent¸˘a uniform˘a al lui Cauchy pentru integrale improprii. pentru tot¸i `0 > L(ε). trecˆand la limit˘a pentru `00 → +∞ obt¸inem.

Z .

.

+∞ `0 .

.

f (x. y)dx.

88) . (2. ≤ ε < 2ε.

89) ¸si integrala improprie de spet¸a ˆıntˆ ai +∞ Z g(x)dx (2. y)dx ¸si Z +∞ |f (x.90) ¸si criteriul general al lui Cauchy de convergent¸˘a a integralelor improprii deducem existent¸a lui L = L(ε) > 0 astfel ˆıncˆat condit¸ia Z `00 g(x)dx < ε `0 (2. y ∈ [c.86).89) ¸si propriet˘a¸tile integralelor definite. (∀) x ∈ [a. y)|dx a a sunt uniform convergente ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c. Teorema 2. ˆın (2.4. +∞). d] (2.2 (Criteriul lui Weierstrass de convergent¸˘ a uniform˘ a a unei integrale improprii depinzˆ and de un parametru). Fie ε > 0 arbitrar. d].90) a este convergent˘a.4.1 este cunoscut˘a sub numele de criteriul general de convergent¸˘ a uniform˘ a al lui Cauchy.88) recunoa¸stem definit¸ia uniformei convergent¸e ˆın raport cu parametrul y pe compactul [c. Din convergent¸a integralei improprii (2. Dac˘ a |f (x. `00 > L(ε) cu `00 > `0 . Teorema 2. y)| ≤ g(x).91) este satisf˘acut˘a pentru tot¸i `0 . d]. avem . Pe de alt˘a parte din (2. d] a integralei improprii (2. Demonstrat¸ie.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 95 care are loc (∀) y ∈ [c. Dar. atunci integralele improprii Z +∞ f (x.

Z .

.

`00 `0 .

.

f (x. y)dx.

91). criteriul general al lui Cauchy de convergent¸˘a uniform˘a a integralei improprii de spet¸a doua depinzˆand de un parametru. . Criteriile corespunz˘atoare convergent¸ei uniforme a integralelor improprii depinzˆand de parametru din funct¸ii nem˘arginite ¸si limite finite de integrare se formuleaz˘a ¸si se demonstreaz˘a ˆıntrun mod asem˘an˘ator. cu limita superioar˘a punct singular.92) ¸si Teorema 2. are formularea care urmeaz˘a. ≤ Z `00 `0 |f (x.4. (2. din (2.1 rezult˘a concluzia teoremei. (2. De exemplu.92) Atunci. y)|dx ≤ Z `00 `0 g(x)dx.

c ≤ y ≤ d a este uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul y pe intervalul [c.96 Ion Cr˘aciun Teorema 2.3 (Condit¸ie necesar˘ a ¸si suficient˘ a de convergent¸˘ a uniform˘ a a integralelor improprii din funct¸ii nem˘ arginite depinzˆ and de un parametru). y)dx.4. δ(ε)}) inegalitatea . y)dx = lim λ→0 λ>0 Z b−λ f (x. Integrala improprie de spet¸a doua depinzˆ and de un parametru ∗ J (y) = Z b a f (x. d] dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘ a δ = δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆ at pentru orice λ0 ¸si λ00 apart¸inˆand intervalului (0. min{b − a.

Z .

.

b−λ00 b−λ0 .

.

y)dx. f (x.

β) = Z +∞ 2 e− α x cos βxdx. ∂β 2α . ∂β 2α 0 dx 0 Integrarea prin p˘art¸i ˆın ultima integral˘a conduce la ecuat¸ia diferent¸ial˘a simpl˘a ∂J β = − J.93) 0 Solut¸ie.93). d]. α > 0. Este permis˘a derivarea ˆın raport cu β sub semnul integral˘a ˆın J(α. este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul β pe orice interval compact din IR deoarece 2 2 |e− α x cos βx| ≤ e− α x ¸si 0∞ e− α x dx este convergent˘a. Avem deci Z +∞ 1 Z +∞ d  − α x2  ∂J 2 (α. integrala improprie depinzˆand de parametrii α ¸si β. β ∈ IR.1 S˘a se evalueze funct¸ia J(α. β) = − x e− α x sin βxdx = sin βx e dx. (2. Conform criteriului lui Weierstrass. β) deoarece ˆın baza aceluia¸si criteriu integrala R 2 Z 0 +∞ Z +∞  ∂  − α x2 2 e cos βx dx = − x e− α x sin βxdx ∂β 0 este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul β pe orice interval compact din IR. < ε este satisf˘acut˘a pentru orice y ∈ [c.4. Exemplul 2. definit˘a ˆın (2.

0) = 2 e− α x dx. Punˆand (x2 ) = t. π 0 t (2. avem 1 2 Z +∞ − tu2 √ =√ e du. g˘asim Z +∞ C(α) = J(α. β) = C(α) e 4 α .97) cu funct¸ia t 7→ e−kt sin t. 0 0 Solut¸ie. +∞) g˘asim Z 0 +∞  sin t −kt 2 Z +∞  Z +∞ −(k+u2 )t √ e dt = √ e sin t du dt. α Exemplul 2. 2 0 t Din relat¸iile (2.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 97 din care obt¸inem β2 − J(α. (2.98) .95) ¸si (2. (2. 0) = √ e . ¸si integrˆand pe [0. obt¸inem:  Z +∞    sin (x2 )dx    0 Z       0 +∞ 1 Z +∞ sin t √ dt. (2.96) α 0 α 2 Din (2.4. π 0 0 t (2.94) R˘amˆane s˘a determin˘am funct¸ia α 7→ C(α).97) ˆInmult¸ind (2.96) rezult˘a J(α.95) ¸si (2. ˆın care punem α = t ¸si x = u. = 2 0 t cos (x2 )dx = 1 Z +∞ cos t √ dt.94). (2. Luˆand pentru β valoarea zero. k > 0.96).95) 0 Ultima integral˘a se obt¸ine din integrala lui Poisson dup˘a ce trecem pe x ˆın √ αx: √ 1 Z +∞ −(√α x)2 √ 1 π d( α x) = √ J(α. β) = +∞ Z − α x2 e 0 1 cos βxdx = 2 r β2 π − e 4α.2 S˘a se calculeze valorile integralelor lui Fresnel Z +∞ sin (x2 )dx ¸si Z +∞ cos (x2 )dx.

4.5.12. Dac˘ 2n 1+x 2n sin 2n π 0 1 aceast˘a integral˘a efectu˘am substitut¸ia x = t 2n . ˆın baza Teoremei 2.100) ˆIn acest mod se g˘ase¸ste ˆın final c˘a valorile celor dou˘a integrale Fressnel sunt egale ¸si r Z +∞ Z +∞ 1 π 2 2 .102) 2m + 1 egalitatea precedent˘a devine 2n Z 0 +∞ tp−1 π dt = .3 Pornind de la valoarea integralei improprii de prima spet¸˘a studiat˘a ˆın Exemplul 1. π 0 1 + (k + u2 )2 t (2. 2m + 1 sin π 2n (2. integralele lui Fressnel sunt utilizate ˆın optic˘a.103).3. c˘a pentru 0 < p < 1 are loc relat¸ia +∞ Z 0 π tp−1 dt = .98 Ion Cr˘aciun Dac˘a ˆın (2. ajungem la concluzia Z 0 +∞ sin t −kt 1 2 Z +∞ √ e dt = √ dt. 1+t sin pπ (2. s˘ a se demonstreze.99) Trecˆand la limit˘a ˆın (2.101) x2m π 1 dx = · a ˆın 2m+1 .3.99) pentru k → 0 deducem Z 0 +∞ r sin t π 2 Z +∞ 1 2 π √ dt = √ . Exemplul 2. cos (x )dx = sin (x )dx = 2 2 0 0 Dup˘a cum s–a mai afirmat. 1 + (k + u2 )2 simplu de demonstrat folosind de dou˘a ori metoda integr˘arii prin p˘art¸i.98) schimb˘am ordinea de integrare ¸si ¸tinem cont de rezultatul +∞ Z e−(k+u 2 )t sin t dt = 0 1 . dt = √ √ = 4 π 0 1+u π 2 2 2 t (2. obt¸inem Solut¸ie.103) . Din (1. 1+t sin pπ (2. avem Z +∞ t +∞ 2m+1 −1 2n 1+t 0 Cu notat¸ia p = Z dt = π .

104) . Cum orice num˘ar real este limita unui ¸sir de numere rat¸ionale putem afirma c˘a p ∈ (0. care trebuia s˘a o demonstr˘am. 2n unde 0 < m < n. vedem c˘a integrala 2. 1 Frullani. unde 0 < p1 ≤ p2 < 1.5.101).5 Z +∞ Integrale Cauchy–Frullani Definit¸ia 2.5. S˘a extindem valorile pe care le poate lua p ˆıntre 0 ¸si 1. 1).102) pentru m → +∞ ¸si n → +∞ ajungem la egalitatea (2. Giuliano (1795 − 1834). p2 ]. 1+t tp−1 dt este uniform conver1+t 0 gent˘a ˆın raport cu parametrul p pe orice interval compact [p1 . 1) este limita pentru 2m + 1 m → +∞ ¸si n → +∞ a ¸sirului numeric cu termenul general egal cu .1 Se nume¸ste integral˘ a Cauchy–Frullani1 integrala improprie de spet¸a ˆıntˆai depinzˆand de doi parametri Z 0 +∞ f (bx) − f (ax) dx.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 99 ˆın care deocamdat˘a p este num˘ar rat¸ional. ˆIn baza Z +∞ p−1 t dt este o funct¸ie conTeoremei 2. Trecˆand la limit˘a ˆın (2. rezult˘a c˘a integrala improprie 1+t 0 tinu˘a de paramatrul p pe intervalul (0.3. +∞) × (0. 1] ¸si [1. 1) ¸si s˘a observ˘am c˘a tp−1 funct¸ia real˘a de dou˘a variabile reale f (t) = este continu˘a pe mult¸imea 1+t (0. +∞) ¸si aplicˆand criteriul lui Weierstrass integralelor improprii depinzˆand de parametrul p Z +∞ p−1 Z 1 p−1 t t dt ¸si dt 1+t 1 0 1+t ˆın care funct¸iile g(t) sunt respectiv egale cu tp1 −1 g(t) = 1+t ¸si tp2 −1 g(t) = . x unde 0 < a < b < +∞. Desp˘art¸ind intervalul de integrare ˆın subintervalele (0. considerˆand c˘a p ∈ IR ∩ (0. matematician italian. 1). (2.

urmat˘a de integrarea prin p˘art¸i ¸si utilizarea inegalit˘a¸tii (2. deducem +∞ Z f 0 (x)dx = f (+∞) − f (0).106) 0 ˆIn baza criteriului lui Cauchy. (2.100 Ion Cr˘aciun Teorema 2. x00 > N (ε). acelea¸si ipoteze asigur˘a uniforma convergent¸˘a a integralei improprii J(u) = Z +∞ f 0 (ux)dx (2. +∞)).108).5. x a (2. avem |f (x0 ) − f (x00 )| < aε. ˆIntr-adev˘ar.108) Schimbarea de variabil˘a ux = t ˆın integrala definit˘a Z A00 A0 f 0 (ux)dx. conduce la . din Teorema Bolzano–Cauchy de existent¸˘a a limitei finite a funct¸iei f ˆın punctul de la infinit rezult˘a c˘a oricare ar fi ε > 0 exist˘a N (ε) > 0 astfel ˆıncˆat oricare ar fi x0 . b]. Din ipotezele f 0 este integrabil˘a ˆın sens generalizat ¸si f are limit˘a la infinit. (2.107) 0 ˆın raport cu parametrul u pe intervalul [a. ˆın urma aplic˘arii formulei Leibniz-Newton de calcul a unei integrale improprii de spet¸a ˆıntˆai convergente. atunci +∞ Z 0 h i f (bx) − f (ax) b dx = f (+∞) − f (0) ln .1 Dac˘a f ∈ C 1 ([0.105) Demonstrat¸ie. derivata f 0 este integrabil˘ a ˆın sens generalizat ¸si f are limita finit˘ a f (+∞) cˆ and x → +∞.

Z .

.

A00 A0 1 = .

.

u .

.

f 0 (ux)dx.

.

.

f (A00 u) − f (A0 u) .

.

.

.

.

u Z A00 u A0 u .

f 0 (t)dt.

.

b].107) este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul u pe intervalul [a.110) . A00 > N (ε) ¸si oricare ar fi u din intervalul [a. x (2. ˆIn baza a criteriului lui Cauchy de convergent¸˘a uniform˘a a unei integrale improprii depinzˆand de un parametru rezult˘a c˘a integrala (2.109) 1 ≤ |f (A00 u) − f (A0 u)| < ε a 1 oricare ar fi A0 . b]. (2. iar valoarea sa este Z 0 +∞ f 0 (ux)dx = f (bx) − f (ax) .

Integralele depinzˆand de parametrul s : Z 0 as Z bs f (t) − f (0) f (t) − f (0) dt.112) efectu˘am schimbarea de variabil˘a ux = t ¸si folosim (2.116) . x A atunci Z +∞ b f (bx) − f (ax) dx = −f (0) ln . ˆıns˘ a integrala improprie de tipul ˆıntˆ ai Z +∞ f (x) dx.114) x a 0 Demonstrat¸ie. este convergent˘ a ¸si f este derivabil˘ a ˆın origine.111) Aplicˆand Teorema 2. Teorema 2.3.2 Dac˘a funct¸ia real˘ a de variabil˘ a real˘ a f : [0.112) ¸si (2.112) 0 ˆIn ultima integral˘a din (2.115) sunt proprii.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 101 Avˆand ˆın vedere (2.113) conduc la (2. avem Z as Z s f (t) − f (0) f (ax) − f (0) dt = dx.111). +∞) atribuindu–i ca valoare ˆın origine limita sa ˆın origine care este f 0 (0). a Relat¸iile (2. (2.113) b = [f (+∞) − f (0)] ln . t t 0 (2.115) ¸si t = bx ˆın cea de a doua. rezult˘a c˘a putem scrie Z +∞ Z b f (bx) − f (ax) dx = dx f 0 (ux)du. x 0 a +∞ Z 0 (2. unde A > 0. t x 0 bs Z s f (t) − f (0) f (bx) − f (0) dt = dx.7 ˆın ultima integral˘a din (2. +∞) → IR nu are limit˘a finit˘a ˆın punctul de la infinit. dt. t x 0 0 Z 0 (2.5.106). ce din ipotez˘a exist˘a. obt¸inem +∞ Z dx Z 0 b f 0 (ux)du = a Z b du Z a +∞ f 0 (ux)dx. Efectuˆand schimb˘arile de variabil˘a t = ax ˆın prima integral˘a (2. Obt¸inem Z b du +∞ Z a 0 f (ux)dx = 0 Z b a f (+∞) − f (0) du = u (2.105). singularitatea ˆın origine fiind aparent˘a deoarece funct¸ia de sub semnul integral˘a poate fi prelungit˘a la toat˘a semiaxa [0.110). (2.

5. 0 < a < b. Z 0 s Z bs Z bs f (bx) − f (ax) f (t) dt dx = dt − f (0) = x t as as t = Z bs (2. 0 < a < b. 0 < a < b.117) f (t) b dt − f (0) ln .117) poate fi facut˘a oricˆat de mic˘a de ˆındat˘a ce s este foarte mare. x +∞ cos (bx) − cos (ax) dx. x2 0 e) I5 (α. x Z +∞ 1 p + q e−bx ln dx. b) +∞ 0 b) I2 (a. t a as Ultima integral˘a din (2. q > 0. α 6= ±β. q) = c) I3 (a.118) Definit¸ia convergent¸ei unei integrale improprii de spet¸a ˆıntˆai ¸si relat¸ia (2. b) Z = Z 0 Z 0 . b) = e−bx − e−ax dx. x a (2. s˘ a se studieze urm˘atoarele integrale improprii depinzˆ and de parametri ¸si ˆın caz de convergent¸˘a s˘a se precizeze valorile acestora: a) I1 (a. p.1 Folosind eventual integralele Cauchy–Frullani.118) demonstreaz˘a egalitatea (2. x p + q e−ax +∞ arctg (bx) − arctg (ax) dx. p. β) = f ) I6 (a. 0 < a < b. b. 0 < a < b. Exercit¸iul 2. x +∞ sin (αx) sin (βx) dx.102 Ion Cr˘aciun ˆIn consecint¸˘a.114). b) = d) I4 (a. ceea ce ˆınseamn˘a c˘a lim Z s→+∞ 0 s f (bx) − f (ax) b dx = −f (0) ln . x 0 Z 0 = Z +∞ cos (bx) − cos (ax) dx.

q. b > 0. a. x 0 Z I12 (a.2. n > 0. b) = dx. b) = Z +∞ a) Fie f : [a. b) = m) I13 (a. +∞) → IR. b) = h) I8 (a. b) = Z 0 Z n) a ln (1 + bx) − b ln (1 + ax) dx. rezult˘a c˘a q a I2 (p. x2 0 Z b a Z 1 − cos (bx) cos (ax)dx. x2 +∞ e−bx − e−ax + x(b − a)e−ax dx. a > 0. o) I15 (a. 0 < a < b. 0 < a < b.1 este f (x) = ln (p + q e− x ). 0 < a < b. b) = ln .5. b) = i) I9 (a. b) = [f (+∞) − f (0)] ln b a =⇒ a I1 (a.1 ¸si Teorema 2.5. Dup˘a cum vom constata. a 6= b. ori se reduc la una din acestea. 0 < |a| < |b|. b b) ˆInlocuind logaritmul cˆatului cu diferent¸ logaritmilor num˘ar˘atorului ¸si numitorului se deduce c˘a funct¸ia f din Teorema 2. 0 < a < b. x 0 Solut¸ie. x2 0 Z − e−a x2 +∞ j) I10 (a. x2 +∞ e−bx − e−ax dx. b) = 2 x2 ln (1 + b2 x2 )−ln (1 + a2 x2 ) dx.1. Deoarece f (0) = ln (p + q) ¸si f (+∞) = ln p.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru g) I7 (a. x +∞ a sin (bx) − b sin (bx) dx. b) = l) 2 x2 e−b +∞ 0 Z Z n n +∞ (e−bx − e−ax )2 dx. Rezult˘a c˘a aceast˘a funct¸ie satisface ipotezele Teoremei 2. 0 < |a| < |b|. f (x) = e−x . 0 < a < b.5.5. +∞ k) I11 (a. unele din integralele de mai sus ori sunt integrale Cauchy–Frullani de tipul celor descrise ˆın Teorema 2. b) = I14 (a. p b . b) = ln (1 + ) ln . x2 0 0 103 sin (bx) − sin (ax) dx. Deci I1 (a.

conform Teoremei 2. a avem I4 (a. este convergent˘a ˆın baza criteriului x A lui Dirichlet (vezi Teorema 1. 2 2 a d) f (x) = cos x. Nu exist˘a lim f (x). deci I3 (a. rezult˘a c˘a f (x) = 2 1 1 . f (0) = 1. ˆın schimb integrala improprie x→+∞ Z +∞ cos x de spet¸a ˆıntˆai dx. Prin urmare. b) = ln .104 Ion Cr˘aciun π π b . unde A > 0. b cos |α − β|x − cos |α + β|x e) Deoarece sin (αx) sin (βx) = .2)). b) = ln .11.5.2.

α + β .

.

cos x. Prin urmare I5 (a. b) = ln . a = |α + β| ¸si b = |α − β|.

.

.

. avem x2 x I6 (a. f (+∞) = f) Scriind  1 1 0 = − ¸si aplicˆand metoda integr˘arii prin p˘art¸i. f (0) = 0. 2 2 α−β c) f (x) = arctg x. b) = − Z +∞ 0 1 (cos (bx) − cos (ax))( )0 dx = x .

+∞ 1 = − (cos (bx) − cos (ax)).

.

b) = (a − b). obt¸inem I7 (a. este . + 0 x +∞ Z + 0 Z +∞ a sin (ax) − b sin (bx) sin t dx = (a − b) dt. a c˘arei valoare. b) = − e−a = 2a 2 2 x2 Z 2 x2 − e−b x +∞ −a2 x2 e Z . x t 0 Integrala la care s–a ajuns este integrala lui Dirichlet. conπ π form relat¸iei (2. 2 2 g) Procedˆand ca la punctul precedent. Prin urmare.51)). I6 (a.

+∞ .

.

2) a c˘arei √ √ π valoare este . 0 Ultima integral˘ a este integrala Euler-Poisson (vezi Exemplul 2. +2 0 dx − 2b a2 xe−a 2 x2 0 2 Z +∞ 2 x2 e−b 2 x2 − b2 xe−b x dx = dx = 0 0 = 2(a − b) +∞ Z +∞ 2 e−t dt. I7 (a. Deci. 2 .3. b) = (a − b) π.

Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 105 h) Se integreaz˘a prin p˘art¸i ¸si se g˘ase¸ste I8 (a. b) = 2b2 Z +∞ 0 Z +∞ 1 1 2 dx − 2a dx = 1 + b2 x 2 1 + a2 x2 0 .

+∞ .

= 2b arctg (bx).

0 .

+∞ .

− 2a arctg (ax).

b) se poate scrie ˆın forma 1 Z +∞ cos (ax) − cos (a + b)x dx+ I10 (a.1.5. dac˘a a Avem lim f (x) = 0 ¸si f (0) = 1. 2 a + b 2 |a − b| 2 |a − b2 | k) Mai ˆıntˆai.5. 2 0 x Ambele integrale fiind integrale Cauchy–Frullani de tipul celei din Teorema 2.1 este  ln (1 + x)    . avem I11 (a. rezult˘a c˘a I10 (a. b) = 2 0 x + 1 Z +∞ cos (bx) − cos |a − b|x dx. b) = 1 a 1 a 1 a2 ln + ln = ln 2 . i) Pentru calculul integralei I9 (a. +∞)   x = 0. x→+∞ b j) Integrala I10 (a. f (x) =  x 1. b) observ˘am c˘a se poate scrie I9 (a. I9 (a. dac˘a x ∈ [0. b) = ab ln . Prin urmare. x . b) = ab Z 0 +∞ sin (ax) sin (bx) − ax bx dx. b) = ab +∞ Z 0 ln (1 + bx) ln (1 + ax) − bx ax dx. x Funct¸ia f (x) din Teorema 2. 0 = π(b − a).

dac˘a iar lim = 0. b) este diferent¸a a dou˘a integrale Dirichlet. b) = Z 0 +∞ Z +∞ sin (bx) sin (ax) d(bx) − d(ax).5.106 Ion Cr˘aciun Apoi.5. Se obt¸ine b I14 (a. a o) I15 (a. b) = b +∞ Z 0 Z +∞ e−ax − e−bx dx − a(b − a) e−ax dx.1. ˆIntr-adev˘ar. se vede c˘a funct¸ia f din Teorema 2. b) = b ln + a − b. b) = 2a Z Z +∞ −(a+b)x e − e−2bx e−(a+b)x − e−2ax dx + 2b dx. b) = x dx x 0 ¸si apoi efectu˘am schimbarea de variabil˘a xn = t. x 1. b) = ab ln ab. b). bx ax 0 . I12 (a. Prin urmare. x x 0 +∞ 0 Ambele integrale sunt integrale Cauchy–Frullani care se ˆıncadreaz˘a ˆın Teorema 2. b) = I13 (a. n b m) Se aplic˘a metoda integr˘arii prin p˘art¸i ¸si obt¸inem Folosim acum I1 (a.1 este f (x) =  sin x   . I11 (a. Prin urmare. I15 (a. Obt¸inem Z +∞ I12 (a. n 0 t 1 a ln . x 0 Prima integral˘a este integral˘a Cauchy–Frullani. +∞)    x = 0. dac˘a  x ∈ [0. b) = 1 Z +∞ e−bt − e−at dt. x→+∞ l) Scriem ˆıntˆai n n e− bx − e− ax n−1 I12 (a. iar a doua este imediat˘a. b) = ln (2a)2a (2b)2b . (a + b)2(a+b) n) Se integreaz˘a prin p˘art¸i ¸si se ajunge la I14 (a. ˆIn acest mod valoarea integralei init¸iale este I13 (a.

prin intermediul punctului x = 1. deci I15 (a. divergent˘a pentru p ≤ 0 ¸si uniform convergent˘ a ˆın raport cu parametrul p pe orice compact [p0 .6.2. Dup˘a cum se va ar˘ata. Dac˘a p − 1 < 0. 2. unde 0 < p0 < P < +∞. Avem Z 0 +∞ xp−1 e− x dx = Z 0 1 xp−1 e− x dx + Z 1 +∞ xp−1 e− x dx.1 Integrala depinzˆ and de parametrii p ¸si q.6. b) = 0. (2. Funct¸iile (2.120) este convergent˘ a pentru 0 < p < +∞. (2. Aceast˘a integral˘a este 2 totodat˘a integral˘a Cauchy–Frullani care se ˆıncadreaz˘a ˆın Teorema 2.121) . B(p.1 Definit¸iile funct¸iilor Beta ¸si Gama Definit¸ia 2. func¸tia f fiind f (x) = sin x.119) ¸si (2.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 107 π Fiecare integral˘a are valoarea .120) joac˘a un rol important ˆın diferite domenii ale matematicii ¸si ale matematicii fizice.119) 0 se nume¸ste integrala Euler de primul tip sau funct¸ia Beta.6. funct¸ia Beta se exprim˘a ˆın funct¸ie de funct¸ia Gama ¸si din acest motiv vom prezenta mai ˆıntˆai propriet˘a¸tile funct¸iei Gama.6. S˘a desp˘art¸im intervalul de integrare ˆın dou˘a subintervale. integrandul din (2.1 Integrala improprie (2. 1] ¸si [1.q) = Z 1 xp−1 (1 − x)q−1 dx.120) 0 se nume¸ste integrala Euler de tipul al doilea sau funct¸ia Gama. (2. Γ(p) = Z +∞ xp−1 e− x dx. de exemplu [0.6 Integralele lui Euler 2.120) are un punct singular ˆın limita inferioar˘a.2 Integrala improprie depinzˆ and de parametrul p. 2. +∞). P ]. Demonstrat¸ie. Definit¸ia 2.2 Propriet˘ a¸ti ale funct¸iei Gama Teorema 2.6. Pentru c˘a valoarea ˆın x = 0 a funct¸iei f este nul˘a rezult˘a c˘a I15 (a.5. b) = 0.

Ca ¸si ˆın cazul convergent¸ei obi¸snuite a acestei integrale. 1 0 Cˆand p ≥ p0 > 0 ¸si x ∈ [0.121) este o integral˘a improprie de spet¸a a doua dac˘a p − 1 < 0. +∞). Z ˆIn consecint¸˘a. deducem c˘a integrala este convergent˘a dac˘a 1 − p < 1. rezult˘a c˘a integrala xp−1 e− x dx este uniform 0 convergent˘a ˆın raport cu parametrul p pe intervalul [p0 . Z λ Evaluˆand integrala xp−1 e− x dx pentru p → 0 + 0 ¸si λ = const> 0 se 0 observ˘a c˘a Z λ Z λ λp xp−1 dx = xp−1 e− x dx ≥ e−1 → +∞ pe 0 0 ¸si. adic˘a dac˘a p > 0. ˆın consecint¸˘a. unde p0 > 0. cu punctul singular ˆın limita infeZ 1 −x e rioar˘a. +∞) = [0. unde 0 < p0 ≤ P0 < +∞. scriem [0. formularea cu limit˘a.108 Ion Cr˘aciun Primul termen din membrul doi al egalit˘a¸tii (2. +∞) ¸si studiem convergent¸a uniform˘a ˆın raport cu parametrul p a integralelor improprii Z 1 xp−1 e− x dx ¸si Z +∞ xp−1 e− x dx. S˘a demonstr˘am c˘a integrala improprie (2. . integrala improprie +∞ xp−1 e− x dx este convergent˘a pen- 0 tru orice p > 0 ¸si divergent˘a pentru p ≤ 0. Cel de al doilea termen din membrul al doiea al egalit˘a¸tii (2. pentru a ar˘ata aceasta s˘a remarc˘am c˘a egalit˘a¸tile xp+1 xp+1 = (p + 1) lim =0 x→+∞ ex x→+∞ ex lim x2 f (x) = lim x2 xp−1 e− x = lim x→+∞ x→+∞ sunt satisf˘acute pentru orice p ∈ IR.121) este o integral˘a improprie de spet¸a ˆıntˆai convergent˘a pentru toate valorile reale ale lui p. putem afirma c˘a integrala Z 1 xp−1 e− x dx nu este uniform 0 convergent˘a ˆın raport cu parametrul p pe intervalul (0. 1].120) este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul p pe orice interval finit [p0 . ˆIntr-adev˘ar. funct¸ia de integrat satisface inegalitatea Z 1 xp0 −1 dx este convergent˘a dac˘a p0 > 0 ¸si xp−1 e− x ≤ xp0 −1 . 1] ∪ [1. iar integrala 0 are valoarea 1/p0 . P0 ]. Conform criteriului lui Weierstrass de convergent ¸˘a a integralelor improprii Z 1 depinzˆand de un parametru. +∞). Scriind aceast˘a integral˘a ˆın forma dx ¸si aplicˆand criteriul de 0 x1−p comparat¸ie ˆın α. ¸si divergent˘a dac˘a p ≤ 0.

Z +∞ p−1 − x evalu˘am integrala x e dx pentru ` > 1 arbitrar. 1 Z Integrala improprie +∞ xp−1 e− x dx nu converge uniform ˆın raport cu 1 parametrul p pe intervalul (−∞. dar fixat ¸si pentru ` valori mari ale lui p. deoarece xp−1 e− x ≤ xP0 −1 e− x pentru 1 ≤ x < +∞. +∞). unde P0 < +∞. Pentru orice num˘ar ˆıntreg N > 0 g˘asim valori ale lui p astfel ˆıncˆat p − 1 > N. P0 ]. deoarece p → +∞. deci pentru p → +∞.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 109 Tot datorit˘ a criteriului lui Weierstrass rezult˘a c˘a integrala improprie de Z +∞ spet¸a ˆıntˆai xp−1 e− x dx este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul 1 p pe orice interval de forma (−∞. Prin urmare. Pentru a justifica aceast˘a afirmat¸ie. ¸si integrala Z +∞ −∞ < p ≤ P0 xP0 −1 e− x dx este convergent˘a. pentru astfel de p se poate scrie +∞ Z x p−1 − x e dx > Z +∞ N −x x e dx = ` ` .

+∞ − e− x xN .

x=` .

ceea ce trebuia de demonstrat. A¸sadar. +N Z +∞ xN −1 e− x dx. ` Aplicˆ and repetat integrarea prin p˘art¸i pentru calculul integralei improprii Z +∞ xN −1 e−x dx ˆın final se g˘ase¸ste ` +∞ Z xp−1 e− x dx > (`N + N `N −1 + N (N − 1)`N −2 + · · · + N !)e−1 → +∞ ` cˆand N → +∞. Astfel.120) este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul p pe orice compact [p0 . arbitrar. ambele integrale sunt simultan uniform convergente ˆın raport cu parametrul p pe orice compact [p0 . (∀) ` > 0. lim Z p→+∞ ` +∞ xp−1 e− x dx = +∞. ceea ce dovede¸ste c˘a integrala improprie (2. unde 0 < p0 ≤ P0 < +∞. P0 ]. unde P0 este un num˘ar finit. ˆIn consecint¸˘a. P0 ]. +∞) cu p0 > 0 arbitrar. dar fixat. . integrala improprie Z 1 xp−1 e− x dx este uniform convergent˘a ˆın ra- 0 port cu parametrul p pe orice interval [p0 . P0 ]. Z +∞ iar integrala imroprie xp−1 e− x dx este uniform convergent˘a pe orice in1 terval (−∞.

P0 ] se demonstreaz˘a aplicˆand criteriul lui Weierstrass integralelor 1 Z x p−1 −x (ln x)e dx ¸si 0 funct¸iile g(x) din integralele +∞ Z xp−1 (ln x)e− x dx.123) poate fi justificat˘a ar˘atˆand c˘a integrala improprie (2. f (x. +∞).123) este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul p pe orice compact [p0 . +∞) × (0. Funct¸ia de integrat. (2. k = 1. +∞).123). Teorema 2. derivata de ordin k exprimˆ andu–se prin integrala improprie depinzˆ and de parametrul p (k) Γ (p) = Z +∞ xp−1 (ln x)k e− x dx. este continu˘a pe mult¸imea (0.1 integrala improprie (2. Prin urmare. (2.6. conform Teoremei Z +∞ 2. iar derivata part¸ial˘a ˆın raport cu variabila p a funct¸iei de integrat f (x. p) = xp−1 e− x este o funct¸ie continu˘a pe mult¸imea (0. Faptul c˘a integrala improprie (2. P0 ]. .6. P0 ]. unde 0 < p0 ≤ P0 < +∞.3.2 Funct¸ia Γ definit˘ a ˆın (2.122) ¸si teorema este demonstrat˘a. iar conform Teoremei 2.6. +∞). 2.123) 0 Egalitaea (2.120) conduce la egalitatea Γ0 (p) = Z +∞ xp−1 (ln x)e− x dx. unde 0 < p0 ≤ P0 < +∞.122) 0 Demonstrat¸ie. 3. +∞) × (0. +∞).110 Ion Cr˘aciun Teorema 2.3 Funct¸ia Γ definit˘ a ˆın (2. Pentru obt¸inerea derivatei secunde a funct¸iei Γ(p) se aplic˘a rat¸ionamentul de mai sus funct¸iei Γ0 (p) din (2. Din aproape ˆın aproape se obt¸ine (2.123) este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul p pe orice interval finit [p0 . · · · . 1 Z 1 g(x)dx ¸si 0 g(x) = xP0 −1 | ln x| ¸si Z +∞ g(x)dx fiind date respectiv de 1 g(x) = xP0 −1 | ln x|e− x .120) este infinit diferent¸iabil˘ a.120) este o funct¸ie continu˘ a pe intervalul (0.120) este uniform convergent˘a ˆın raport cu parametrul p pe orice interval finit [p0 . Derivarea formal˘a ˆın raport cu parametrul p ˆın (2. rezult˘a c˘a integrala Γ(p) = xp−1 e− x dx este funct¸ie continu˘a pe 0 intervalul (0.5. Demonstrat¸ie. p) = xp−1 e− x .

obt¸inem p −x pΓ(p) = lim x e x→+∞ p −x − lim x e x→0+0 + Z +∞ xp e−x dx.126) Pentru a finaliza relat¸ia (2.125) rezult˘a c˘a este suficient s˘a cunoa¸stem valorile funct¸iei Γ pentru orice p pozitiv ¸si subunitar pentru a obt¸ine valorile lui Γ pentru toate celelalte valori pozitive ale lui p. obt¸inem √ Z +∞ 1 π √ − t2 Γ = π.125) Din (2.126) este necesar s˘a ¸stim valoarea lui Γ(p) pentru 1 p= .129) . 2 Z +∞ 1 x−1/2 e− x dx. obt¸inem Γ(p + n) = (p + n − 1)(p + n − 2) · · · (p + 1)pΓ(p).120) formula integr˘arii prin p˘art¸i.126) ¸si (2.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 111 S˘a stabilim acum o formul˘a de recurent¸˘a pentru funct¸ia Γ.128) =2 e dt = 2 2 2 0 3√ π. (2. obt¸inem lim xp e− x = lim xp e− x = 0.127) Γ = 2 0 Punˆand ˆın (2. 0 ˆIns˘a. Aplicˆand ˆın (2. (2. (2.124) Aplicˆand ˆın mod repetat aceast˘a relat¸ie de recurent¸˘a. aplicˆand o teorem˘a de tip Hospital. 2 4 2 (2.128) rezult˘a Γ Γ(1) = Z 0 +∞ = e− x dx = 1. ˆın (2. De exemplu 5 Γ 2 =Γ 1 2  +2 = 1 2  1 +2−1 2  1 +2−2 Γ 3 1 = Γ . p = 1 ¸si ¸tinˆand seama c˘a 5 Din (2. 2 4 Luˆand.125). (2. x→+∞ x→0+0 deci Z pΓ(p) = +∞ xp e− x dx.127) x = t2 ¸si ¸tinˆand cont de integrala Poisson. (2. 0 adic˘a Γ(p + 1) = pΓ(p).

5 Integrala improprie de spet¸a a doua (2. funct¸ia Γ este.6. pentru p > 0. ˆIn consecint¸˘a. Γ0 (p) < 0 pentru p < p0 ¸si Γ0 (p) > 0 pentru p > p0 deoarece Γ0 (p) este o funct¸ie monoton cresc˘atoare. ˆIn plus.112 Ion Cr˘aciun rezult˘a Γ(n + 1) = n!. astfel ˆıncˆat funct¸ia Γ(p) este strict descresc˘ atoare pe intervalul (0. Deoarece Γ00 (p) = Z +∞ xp−1 (ln x)2 e− x dx > 0 pentru orice p > 0 rezult˘a c˘a derivata Γ0 (p) este o funct¸ie monoton cresc˘atoare pe intervalul (0. ˆın intervalul (0.6. De asemenea. putem spune c˘a prin intermediul funct¸iei Γ not¸iunea de factorial cap˘at˘a sens pentru orice num˘ar pozitiv. constat˘am c˘a pe intervalul [1. p0 ) ¸si strict cresc˘ atoare pe (p0 .6. funct¸ia Γ(p) are numai o valoare extrem˘a pe intervalul 0 < p < +∞. 1] ceea ce arat˘a c˘a (2.119) a funct¸iei Γ(p) deducem c˘a.1 ¸si Teorema 2. deci integrala are sens chiar pe [0.6.129) avem c˘a Γ(1) = Γ(2) = 1 ¸si folosind Teorema 2.3 Propriet˘ a¸ti ale funct¸iei Beta Teorema 2.124) avem Γ(p) = Γ(p + 1) p pentru p > 0 ¸si deci Γ(p) → +∞ pentru p → 0 + 0 deoarece Γ(p + 1) → Γ(1) = 1 pentru p → 0 + 0. 2). p→+∞ Observˆand c˘a din relat¸iile (2. Demonstrat¸ie. ˆın intervalul (1. (2. se poate ar˘ata c˘a lim Γ(p) = +∞. din (2.119) este convergent˘a pentru p > 0 ¸si q > 0. Ultima proprietate stabilit˘a face s˘a se ˆıntrevad˘a aceast˘a important¸˘a.128) ¸si (2.6. Conform acestei teoreme derivata Γ0 (p) se anuleaz˘a ˆıntrun punct p0 ∈ (1. Din expresia (2. Funct¸ia Γ este de cea mai mare important¸˘a ˆın analiz˘a. ˆıntrun anume sens. 2).2. o generalizare a not¸iunii de factorial. valorile sale sunt pozitive.130) Cu alte cuvinte.4 Exist˘a o valoare p0 a lui p. +∞). 1]. Deci. 0 2. Mai mult. Demonstrat¸ie. 2] funct¸ia Γ satisface ipotezele Teoremei lui Rolle.119) . Teorema 2. Dac˘a p ≥ 1 ¸si q ≥ 1. derivata Γ0 (p) nu are alte r˘ad˘acini. ˆın afar˘a de p0 . +∞). +∞). ¸si anume un minim ˆın punctul p = p0 . funct¸ia de sub semnul integral˘a este continu˘a pe [0.

integrala (2. integrala 1 2 Z 0 (1 − x)q−1 dx x1−p este improprie de spet¸a a doua cu limita inferioar˘a punct singular.119) este convergent˘a. ¸si aplic˘a intervalul (0. +∞) pe intervalul (0. aceast˘a integral˘a este convergent˘a.132) 1+u Funct¸ia ϕ este derivabil˘a. punˆand u x = ϕ(u) = . constat˘am c˘a pentru 1−p < 1. 1).Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 113 este o integral˘a definit˘a sau proprie. Dac˘a cel put¸in unul din numerele p ¸si q este mai mic decˆat 1. p). (2. Teorema 2. q > 0. adic˘ a B(p. atunci integrala Z 1 1 2 xp−1 dx (1 − x)1−q este improprie de spet¸a a doua cu limita superioar˘a punct singular.6. 1]. Dac˘a p < 1. ˆın varianta cu limit˘a. deducem c˘a integrala este convergent˘a pentru 1 − q < 1.131).119) efectu˘am schimbarea de variabil˘a x = 1 − t ¸si constat˘am c˘a are loc (2. ˆIn integrala (2.119) este una improprie de spet¸a a doua ¸si pentru studiul naturii acesteia vom descompune intervalul de integrare prin intermediul punctului 1/2. +∞). Aplicˆand acela¸si criteriu de comparat¸ie. Deci. Dac˘a q < 1. pentru p > 0. Din faptul c˘a derivata ϕ0 (u) = 1 (1 + u)2 . putem spune c˘a funct¸ia B(p. (2. q) este definit˘a ˆın port¸iunea de plan cu ambele coordonate strict pozitive. cu derivat˘a continu˘a pe (0.6 Funct¸ia Beta este simetric˘ a ˆın variabilele sale p ¸si q. S˘a aplic˘am integralei (2. integrala (2. Aplicˆand criteriul de comparat¸ie ˆın α. atunci din cele dou˘a integrale care rezult˘a dup˘a descompunerea intervalului [0.119) teorema de schimbare de variabil˘a pentru integrale pe interval necompact. deci pentru p > 0. q) = B(q. deci pentru q > 0. Prin urmare.131) Demonstrat¸ie.

134) ¸si (2. atunci funct¸ia Beta satisface relat¸ia de recurent¸˘a q−1 B(p. Obt¸inem y Z 1 +∞ Z 1 up−1 y q−1 du = dy. (1 + u)p+q 0 (1 + y)p+q (2. atunci B(p.132) sunt ˆındeplinite.114 Ion Cr˘aciun este pozitiv˘a pe (0. (1 + u)p+q deci B(p.135) deducem o nou˘a expresie pentru valorile func¸tiei Beta.135) Din (2. Avem Z 1 x p−1 q−1 (1 − x) dx = 0 up−1 du = (1 + u)p−1 (1 + u)q−1 (1 + u)2 +∞ Z 0 = Z +∞ 0 up−1 du. q). q) = p−1 B(p − 1. (1 + u)p+q (2. q) = du. ¸si anume Z 1 p−1 u + uq−1 B(p. q) = Z 0 +∞ up−1 du.134) iar ˆın cea de a doua integral˘a din membrul doi al acestei egalit˘a¸ti efectu˘am 1 schimbarea de variabil˘a u = . (2.136) p+q−1 iar dac˘a p > 1. q − 1). +∞). +∞). p+q−1 (2.7 Dac˘a q > 1. deci toate condit¸iile pentru aplicarea schimb˘arii de variabil˘a definit˘a de (2. q) = B(p.6. (2. (1 + u)p+q (1 + u)p+q 0 (1 + u)p+q 1 (2.137) . Teorema 2. rezult˘a c˘a ϕ este funct¸ie strict cresc˘atoare pe (0. 0 (1 + u)p+q Aceast˘a expresie arat˘a c˘a funct¸ia Beta este de fapt o integral˘a improprie cu punctul singular doar ˆın limita inferioar˘a.133).133) o scriem ˆın forma Z 0 +∞ Z 1 Z +∞ up−1 up−1 up−1 du = du + du.133) Integrala din membrul doi al relat¸iei (2.

multiplicˆand num˘ar˘atorul ¸si numitorul cu (m − 1)!.120) teorema de schimbare de variabil˘a.136 ¸si presupunˆand c˘a p > 1.138) Utilizˆand ˆın (2.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru Demonstrat¸ie. p(p + 1)(p + 2) · · · (p + n − 1) (2.137) ¸si teorema este demonstrat˘a. Pentru aceasta vom avea nevoie de o alt˘a expresie a funct¸iei Γ ¸si ˆın acest sens vom aplica integralei (2. Aceast˘a funct¸ie aplic˘a intervalul (0. n) = ˆIns˘a B(p. obt¸inem B(a. p+n−1 p+n−2 p+1 xp−1 dx = 1/p.131). q − 1) − B(p.4 (n − 1)!(m − 1)! . obt¸inem 0 B(p. ˆın baza relat¸iei de simetrie (2. avem (2. deci. q). 1) = Z 1 n−2 1 n−1 · ··· · B(p. (m + n − 1)! Relat¸ie ˆıntre funct¸iile Beta ¸si Gama S˘a cercet˘am acum dac˘a ˆıntre funct¸iile Beta ¸si Gama exist˘a vreo relat¸ie. 0). Scriind c˘a xp−1 = 115  x p 0 ¸si p aplicˆand integralei (2. obt¸inem q−1Z 1 p B(p. din (2. Aplicˆand ˆın mod succesiv formula (2. n) = B(n.139) Luˆand ˆın rolul lui p un num˘ar natural m. 1) pe intervalul (+∞.131). deducem B(p. q) = x (1 − x)q−2 dx.119) teorema de integrare prin p˘art¸i pentru integrale improprii.6. p) = (n − 1)! . p 0 (2. 1). S˘a presupunem ˆıntˆai c˘a q > 1. n) = B(n.136). punˆand x = 1 ϕ(u) = ln . m) = 2. q) = q−1 q−1 B(p. u . ¸tinˆand seama de (2.138) identitatea xp = xp−1 − xp−1 (1 − x).139) rezult˘a. p p de unde rezult˘a (2. B(m. T ¸ inˆand seama de (2.136) pentru diferite valori naturale ale lui q.

p(p + 1)(p + 2) · · · (p + n − 1) (2.140) ¸si (2. conform Teoremei 2. ˆın baza relat¸iilor (2. ϕ este strict monoton˘a pe (0. (2. definit˘a pe intervalul (0.141). convergent¸a ¸sirului de funct¸ii (fn ) este uniform˘a. cu derivat˘a continu˘a pe (0. cu valorile date de este x 1 cresc˘atoare.116 Ion Cr˘aciun De asemeni. n→+∞ n→+∞ u (2. derivabil˘a. rezult˘a Γ(p) = lim np n→+∞ (n − 1)! . . +∞). funct¸ia ln u este continu˘a ¸si prin urmare. obt¸inem Γ(p) = lim n n→+∞ p Z 1 y n−1 (1 − y)p−1 dy = lim np B(n. Γ(p) = lim np−1 n→+∞ Z 1  1  1 − u n du.142) T ¸ inˆand seama de relat¸ia (2. Deci. ˆIn plus.141) S¸irul de funct¸ii (fn ) este strict cresc˘ator deoarece funct¸ia real˘a de vari1 − ex abila real˘a x definit˘a pe intervalul (0. 1).139). ˆıntre funct¸iile B ¸si Γ. Γ(p) = Z  ln   1 1 lim fn (u) = lim n 1 − u n = ln . ln u u 0 de unde rezult˘a 1 1 p−1 du. o leg˘atur˘a mijlocit˘a de o trecere la limit˘a. funct¸ia ln u1 este limita unui ¸sir de funct¸ii reale (fn ).143) Relat¸iile (2.  1 cu termenul general funct¸ia continu˘a fn = n 1 − u n . Putem deci aplica teorema de trecere la limit˘a sub semnul integral˘a ¸si obt¸inem.143) stabilesc.1. +∞). n→+∞ 0 (2. p).142) ¸si (2. Avem Z +∞ x p−1 − x e dx = − 0 Z  ln 1 0 =− 0 Z 1  1 p−1 − 1 1 e u du = u u Z 1 1 p−1 1 p−1 du = ln du. 1) ¸si ϕ0 (u) = −1/u. avˆand derivata pozitiv˘a. 0 F˘acˆand ˆın ultima integral˘a schimbarea de variabil˘a u = y n .140) u 0 Pe de alt˘a parte.3.

t)dy = Z 0 +∞ tp−1 y p+q−1 e− (1+t)y dy .145) ˆInmult¸ind ambii membri ai acestei egalit˘a¸ti cu tp−1 ¸si integrˆand. (2.133). ˆIn acest scop. ˆın raport cu t. obt¸inem Γ(p + q) · tp−1 dt = (1 + t)p+q +∞ Z 0 = Z +∞ dt Z +∞ (2.146) este egal˘a cu B(p. astfel c˘a putem scrie Γ(p + q) · B(p.144) pe p cu p + q. q) = Z +∞ Z dt +∞ y p+q−1 tp−1 e−(1+t)y dy. (c) integrala Z 0 +∞ f (y.147) 0 0 S˘a demonstr˘am acum c˘a este permis˘a schimbarea ordinii de integrare ˆın integrala din membrul al doilea al relat¸iei (2. p+q (1 + t) 0 (2. aplic˘am integralei (2.3. ˆın baza relat¸iei (2.120) schimbarea de variabil˘a x = ty. Obt¸inem Γ(p) Z +∞ p−1 − ty y e dy. pe intervalul (0. q). Pentru aceasta trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a cele cinci ipoteze ale Teoremei 2. (b) dac˘a p > 1 ¸si q > 1 integrala din membrul doi al relat¸iei (2.144) = tp 0 ˆInlocuind ˆın (2. ¸si pe t cu 1 + t. 0 ≤ t < +∞. +∞). (2. t) = y p+q−1 tp−1 e−(1+t)y ≥ 0 este continu˘a pentru 0 ≤ y < +∞.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 117 S˘a stabilim o leg˘atur˘a mai simpl˘a ˆıntre aceste dou˘a funct¸ii.146) tp−1 y p+q−1 e− (1+t)y dy.147) pentru p > 1 ¸si q > 1.8 asupra schimb˘arii ordinii de integrare ˆıntro integral˘a iterat˘a sunt ˆındeplinite.146) este convergent˘a. g˘asim Z +∞ Γ(p + q) = y p+q−1 e− (1+t)y dy. unde t ≥ 0. 0 0 ˆIns˘a. ˆIntradev˘ar: (a) funct¸ia f (y. integrala din primul membru al egalit˘a¸tii (2. ˆın care q > 0.

145). (2. (2.149) 0 membrul doi al acestei relat¸ii fiind o funct¸ie continu˘a de y pe intervalul (0. A¸sadar.152). (e) integrala improprie de prima spet¸˘a +∞ Z dy Z +∞ f (y. (2.149) ¸si definit¸iei (2. +∞) deoarece din (2. conform egalit˘a¸tii (2. t)dt = y q−1 e− y · Γ(p).147).1. (1 + t)p+q iar Γ. (d) integrala +∞ Z f (y.148) 0 este de asemeni o funct¸ie continu˘a pe intervalul (0. Z +∞ f (y.118 Ion Cr˘aciun este o funct¸ie continu˘a de variabila t pe intervalul (0. t)dy = Z 0 +∞ dt Z +∞ y p+q−1 tp−1 e−(1+t)y dy (2. avem Z 0 +∞ dy Z +∞ f (y. q) = . t)dt = +∞ Z 0 tp−1 y p+q−1 e− (1+t)y dt (2. +∞) deoarece.151) 0 este convergent˘a ¸si egal˘a cu integrala din primul membru al egalit˘a¸tii (2. t)dt = y p+q−1 e− y 0 Z +∞ tp−1 e− ty dt. t)dt = Γ(p) · Γ(q). +∞). ˆIn consecint¸˘a. din (2. este funct¸ie continu˘a.150) 0 iar membrul al doilea este num˘ar real. integrala iterat˘a Z 0 +∞ dt Z 0 +∞ f (y. dup˘a schimbarea de variabil˘a u = ty. t)dt 0 0 este convergent˘a deoarece.120) a funct¸iei Γ(q).152) Γ(p + q) . dup˘a Teorema 2.148) avem mai ˆıntˆai Z +∞ f (y.152) ¸si (2.6. 0 iar apoi. avem +∞ Z y p+q−1 e− (1+t)y dy = Γ(p + q) 0 tp−1 . ˆın baza relat¸iei (2.151) deducem c˘a pentru p > 1 ¸si q > 1 are loc identitatea Γ(p) · Γ(q) B(p. (2.

Γ = .152). Γ(p) · Γ(1 − p) = (2. atunci ea devine B(p.101)) am ar˘atat c˘a integrala p . 4 4 4 Dac˘a introducem aceste valori ˆın (2.1 Folosind funct¸iile lui Euler.153) unde 0 < p < 1.154) sin pπ Relat¸ia de recurent¸˘a (2. 1 − p) = Z +∞ 0 up−1 du.156) I= Γ(2) Conform relat¸iei de recurent¸˘a (2. ˆIn Exemplul 2.152).136) ¸si (2.156) ¸si folosim (2. 1+u (2. prin urmare avem din (2.Capitolul 2 — Integrale depinzˆand de un parametru 119 numit˘a formula lui Jacobi ce d˘a leg˘atura ˆıntre funct¸iile B ¸si Γ ale lui Euler.3 (vezi relat¸ia (2.137) membrului s˘au stˆang ¸si formula de recurent¸˘a (2.129) ¸si (2. s˘ a se calculeze integrala √ Z +∞ 4 x I= dx. .150) la tot¸i p > 0 ¸si q > 0 scriem din nou aceast˘a relat¸ie pentru p > 1 ¸si q > 1 ¸si aplic˘am apoi formulele de recurent¸˘a (2. avem: 5 1 1 · Γ( ). Dac˘a ˆın relat¸ia (2.124) membrului drept. ob4 4 ¸tinem 3 5 ·Γ Γ 4 4 . iar dac˘a folosim relat¸ia (2. ˆımpreun˘a cu (2. g˘asim √ π π 2 1 1 3 1 ·Γ = · I = ·Γ = .152) conduc la relat¸ia important˘a π pentru 0 < p < 1.155). (2.155) sin pπ Exercit¸iul 2. 1 − p) = pentru 0 < p < 1. (1 + x)2 0 5 3 Solut¸ie.153) are valoarea sin pπ p B(p. 4 4 4 4 sin π4 4 Γ(2) = 1 · Γ(1) = 1.133) consider˘am c˘a q = 1 − p.4.124).6. Pentru a extinde relat¸ia (2. (2. Se observ˘a c˘a I = B .

p+1 2 Γ 2 .6. π 2 sinp−1 x cosq−1 xdx. 4 4 √ 3π 2 ¸si procedˆand ca la calculul integralei precedente. Efectuˆand schimbarea de variabil˘a sin2 x = z.2 S˘a se calculeze integrala J = 5 3 sin 2 x · cos 2 xdx.3 S˘a se studieze integrala I = p > 0 ¸si q > 0. = · p + q  . Cu substitut¸ia sin2 x = z suntem condu¸si la relat¸ia J = 2B . obt¸inem Z 0 π 2 q 1 Z 1 p −1 z 2 (1 − z) 2 −1 = sin x cos xdx = 2 0 p q  Γ · Γ   1 p q 1 2 2 = B . 16 Z Exercit¸iul 2. g˘asim J = . pentru q = 1. obt¸inem formula Z 0 π 2 √ sinp−1 xdx = p Γ π ·  2 . 2 2 2 2 Γ 2 p−1 q−1 ˆIn particular.120 Ion Cr˘aciun 2π Z Exercit¸iul 2.6. unde 0 Solut¸ie. 0 7 5 Solut¸ie.

2π] ⊂ IR cu valori ˆın IR2 .1. Se nume¸ste drum ˆın plan o funct¸ie vectorial˘a de variabil˘ a real˘ a.3) ˆIn aceast˘a situat¸ie spunem c˘a aplicat¸ia vectorial˘a r : [0.1) Un punct M (x. b] ⊂ IR. (3. unde funct¸iile ϕ ¸si ψ sunt date ˆın (3. r : [a. curb˘ a Fie xOy un reper cartezian ˆın plan. 121 . i ¸si j versorii acestuia ¸si cercul de ecuat¸ie x2 + y 2 = 1. 2π]. t ∈ [0. b] → IR2 . continu˘ a.1 Drum. iar argumentul t se nume¸ste parametrul acestei reprezent˘ari.2). Acest exemplu simplu sugereaz˘a introducerea de reprezent˘ari parametrice ¸si pentru alte mult¸imi de puncte din plan.3). drum rectificabil. 2π] → IR2 ale c˘arei valori se determin˘a dup˘a legea (3. Definit¸ia 3.1 Fie un interval compact [a. y) apart¸inˆand acestui cerc poate fi considerat ca imaginea unui punct t prin funct¸ia vectorial˘a de argument real r(t) = ϕ(t) i + ψ(t) j (3.Capitolul 3 Integrale curbilinii 3. (3.1). unde    ϕ(t) = cos t.2) definit˘a pe intervalul compact [0. realizeaz˘a o reprezentare parametric˘ a a cercului (3.   ψ(t) = sin t.

dac˘a exist˘a t1 . . Din ecuat¸ia (3. b] .6) Definit¸ia 3. spunem c˘a punctul M1 ∈ I(d) (sau M2 ∈ I(d)) de vector de pozit¸ie −→ −→ OM1 = r(t1 ) (sau OM2 = r(t2 )) este punct multiplu al drumului.4 Drumul (d) se nume¸ste neted dac˘ a   ϕ. Relat¸ia (3. b] se spune c˘ a (3. (3.5).2 Cˆand t parcurge intervalul [a.1. (3. astfel ˆıncˆ at r(t1 ) = r(t2 ).4) se nume¸ste ecuat¸ia vectorial˘ a a imaginii I(d) sau a drumului (d). t ∈ [a. (3. b]. t ∈ [a. iar t se nume¸ste parametru. adic˘a −→ OM = r(t). definit¸ia poate fi reformulat˘a ˆın limbaj vectorial. unde: r = x i + y j. atunci t ∈ [a. cu t1 6= t2 .  dϕ dt 2 (t) +  dψ dt 2 (t) > 0. ψ ∈ C 1 [a. Dac˘a not˘am cu r vectorul de pozit¸ie al unui punct M (x. y) ale c˘ aror vectori de pozit¸ie sunt valori ale funct¸iei r. (d) :  y = ψ(t). t2 ∈ [a.1. b].122 Ion Cr˘aciun Punctele A ¸si B de vectori de pozit¸ie r(a) ¸si r(b) se numesc capetele sau extremit˘ a¸tile drumului. b].4 este p˘atratul m˘arimii (normei) vectorului r0 (t).1. Un drum f˘ ar˘ a puncte multiple se nume¸ste simplu. Definit¸ia 3. t ∈ [a. y) ∈ I(d). Definit¸ia 3. b]. obt¸inem   x = ϕ(t). Deoarece membrul ˆıntˆai a inegalit˘a¸tii din Definit¸ia 3.4) ¸si notat¸iile (3.5) (d) : r = r(t). b].3 Drumul (d) se nume¸ste ˆınchis dac˘ a extremit˘ a¸tile sale coincid.4) r(t) = ϕ(t) i + ψ(t) j.6) constituie o reprezentare parametric˘ a a imaginii drumului I(d) ¸si a drumului (d). Imaginea drumului (d) este submult¸imea I(d) ⊂ 2 IR a tuturor punctelor M (x.1.

r(t) =    r1 (t). Fie (d) drumul parametrizat ˆın plan definit de (3. dac˘ a t ∈ [a2 . ψ(a)) = A0 (ϕ(a).6 Drumurile (d1 ) ¸si (d2 ) definite de funct¸iile vectoriale de variabil˘ a real˘a r1 : [a1 .1.5 Drumul (d) se nume¸ 1 C [a.1. B(ϕ(b). . dt Definit¸ia 3. Totalitatea diviziunilor intervalulului [a.1. .7) Definit¸ia 3.1. ψ(tn−1 )). · · · . b2 ] define¸ste un nou drum numit juxtapunerea drumurilor (d1 ) ¸si (d2 ) ¸si este notat prin (d1 ∪ d2 ). b1 ] → IR2 ¸si r2 : [a2 . A1 (ϕ(t1 ).4) ¸si ∆ ⊂ [a. (3. t2 − t1 . Definit¸ia 3. In r : [a1 . b] dac˘ a a = t0 < t1 < · · · < tn−1 < tn = b.   r2 (t). tn }. ψ(t1 )).8) An−1 (ϕ(tn−1 ). . b1 ].9 Norma diviziunii ∆ este num˘ arul pozitiv ν(∆) = k∆k = max{t1 − t0 . b] va fi notat˘a cu D([a. b] este satisf˘ acut˘ a inegalitatea dr (t) = kr0 (t)k > 0.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 123 Definit ste neted dac˘ a funct¸iia vectorial˘ ar∈  ¸ia  3. .10 Punctele A(ϕ(a). Definit¸ia 3.1. b2 ] → IR2 . tn − tn−1 }. tn−1 . . Definit¸ia 3. b] ¸si peste tot ˆın compactul [a. (3. b]). · · · . ψ(a)).8 Mult¸imea ∆ se nume¸ste diviziune a intervalului [a. t1 . b] mult¸imea de puncte ∆ = {t0 . ψ(b)) = An (ϕ(b). ψ(b)) se spune c˘a determin˘a linia poligonal˘ a cu vˆ arfurile ˆın imaginea drumului.7 Un drum (d) se nume¸ste neted pe port¸iuni dac˘ a se poate obt¸ine prin juxtapunerea unui num˘ ar finit de drumuri netede. b2 ] → IR2 se numesc juxtapozˆ acest caz funct¸ia abile dac˘a b1 = a2 ¸si r1 (b1 ) = r2 (a2 ).1. dac˘ a t ∈ [a1 .

1. i ∈ {0.9). Marginea superioara a mult¸imii L. a Demonstrat¸ie.7) sunt ¸si elemente ale mult¸imii ∆0 . b]. · · · . dac˘ a exist˘ a.7) ¸si linia poligonal˘a corespunz˘atoare (3. Definit¸ia 3.1 Dac˘a diviziunea ∆0 este mai fin˘ a decˆ at diviziunea ∆.11) . b])} ⊂ IR∗+ . n − 1} astfel ˆıncˆat `∆ = r n−1 X  i=0 2 ϕ0 (αi )  2 + ψ 0 (βi ) (ti+1 − ti ).1.124 Ion Cr˘aciun Definit¸ia 3.6).1. ¸si scriem aceasta ∆ ⊂ ∆0 . Deci. exist˘a αi . dac˘a elementele mult¸imii ∆ din (3.11 Prin lungimea drumului ∆ se ˆınt¸elege num˘ arul nenegativ `∆ dat de `∆ = n−1 X −→ k Ai Ai+1 k = i=0 = r n−1 X  (3. Deoarece ϕ ¸si ψ sunt derivabile. se nume¸ste lungimea drumului (d) ¸si se noteaz˘ a cu `(d).1. i=1 Definit¸ia 3. aplicˆand teorema cre¸sterilor finite a lui Lagrange. `(d) = sup L.9) 2 ϕ(ti+1 ) − ϕ(ti ) 2  + ψ(ti+1 ) − ψ(ti ) . (d) este rectificabil ¸si Z `(d) = b r  2 ϕ0 (t) 2  + ψ 0 (t) dt = a = Z b a (3. 0 atunci ˆıntre normele acestora are loc inegalitatea k∆ k ≤ k∆k. Spunem 0 c˘a diviziunea ∆ este mai fin˘ a decˆ at diviziunea ∆. Atunci. 1. Fie L = {`∆ : ∆ ∈ D([a.10) Z dr (t) dt = dt b kr0 (t)k dt.1. ti+1 ).1 Fie (d) un drum neted din IR2 a c˘ arui imagine I(d) are reprezentarea parametric˘ a (3.8) cu lungimea sa dat˘a de (3. βi ∈ (ti . Fie ∆ diviziunea (3.12 Fie ∆ ¸si ∆0 dou˘ a diviziuni ale intervalului [a. (3. Observat¸ia 3.13 Drumul (d) se nume¸ste rectificabil dac˘ a mult¸imea L este m˘arginit˘a superior. Teorema 3.

12) A doua sum˘a din membrul doi al egalit˘a¸tii (3. b] → IR. b] × [a. (∃) δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat oricare ar fi punctele (x1 .16) din (3. i=0 ˆIn felul acesta (3.11) devine `∆ = r n−1 X  2 ϕ0 (τi ) 2  + ψ 0 (τi ) (ti+1 − ti )+ i=0 + n−1 X r  2 ϕ0 (αi )  + 2 ψ 0 (βi ) r  − 2 ϕ0 (τi ) 2   + ψ 0 (τi ) (ti+1 −ti ). funct¸ia h : [a. obt¸inem r n−1 X  i=0 2 ϕ0 (αi ) +  2 ψ 0 (βi ) r −  2 ϕ0 (τi )  2  + ψ 0 (τi ) (ti+1 − ti ) < ε. y2 )| < ε .18) .12) poate fi f˘acut˘a oricˆat de mic˘a pentru ∆ suficient de fin˘a.11) adun˘am ¸si sc˘adem termenul r n−1 X  2 ϕ0 (τi ) 2  + ψ 0 (τi ) (ti+1 − ti ). y1 ) − h(x2 . b−a (3. b]. ˆIntr-adev˘ar. b] × [a. (3. (3. (3. y1 ) ¸si (x2 . y2 ) = (τi . τi ) ¸si alegˆand diviziunea ∆ astfel ˆıncˆat k∆k < δ(ε). y2 ) din intervalul bidimensional [a. h(x. i=0 (3. b] × [a.17). βi ) ¸si (x2 . τi ) < .13) fiind continu˘a pe mult¸imea compact˘a [a. y) = q ((ϕ0 (x))2 + (ψ 0 (y))2 .17) Prin sumarea dup˘a i de la 0 pˆan˘a la n − 1 ˆın extremitatea dreapt˘a a inegalit˘a¸tilor (3. este uniform continu˘a ¸si deci (∀) ε > 0. |y1 − y2 | < δ(ε) (3. b] cu |x1 − x2 | < δ(ε). βi ) − h(τi .15) Considerˆand c˘a (x1 .14) ¸si (3.14) are loc inegalitatea |h(x1 . y1 ) = (αi .Capitolul 3 — Integrale curbilinii 125 ˆIn membrul al doilea al egalit˘a¸tii (3.15) rezult˘a − ε ε < h(αi . b−a b−a (3.

b2 ] continu˘ a. De asemenea. · · · .1. Definit¸ia 3.1. (3. adic˘a lim k∆n k = 0.10). al doilea termen din membrul doi tinde la zero ˆın baza lui (3. diviziunii ∆ cu proprietatea (3. b1 ]. aplicat¸ia din Definit¸ia 3.126 Ion Cr˘aciun Prima sum˘a din (3.12) pe n → ∞.13). (∀) t ∈ [a1 .12) este o sum˘a Riemann corespunz˘atoare funct¸iei integrabile (3.14 fiind funct¸ia invers˘a α−1 .3 Dac˘a (d1 ) este echivalent cu (d2 ). astfel ˆıncˆat r1 (t) = r2 (α(t)).14 Drumurile (d1 ) ¸si (d2 ) definite de funct¸iile vectoriale de variabil˘a real˘a r1 : [a1 . Observat¸ia 3.1. b1 ] → [a2 . tnkn−1 . not¸iunile de drum simplu ¸si de drum ˆınchis sunt invariante la aceast˘ a relat¸ie. are limit˘a finit˘a ¸si aceasta este integrala din (3.2 Dac˘a drumul (d1 ) este echivalent cu drumul (d2 ). (3. ti+1 ]. i = 0. strict cresc˘ atoare ¸si surjectiv˘a. . deci drumul (d) este rectificabil ¸si are loc (3. adic˘a imaginea drumului este invariant˘ a la relat¸ia de echivalent¸˘ a a drumurilor ˆın plan. atunci I(d1 ) = I(d2 ). corespunz˘ator ¸sirului de diviziuni (∆n ).18) ¸si (3. atunci (d2 ) este echivalent cu (d1 ). Fie sub¸sirul de numere naturale (kn )n≥0 ¸si ∆n = {tn0 = a.19) n→∞ F˘acˆand ˆın (3.20) a Din acest rezultat deducem c˘a ¸sirul (`∆n ).21) Observat¸ia 3.20). (3.16) ¸si punctelor intermediare τi ∈ [ti . b2 ] → IR2 se numesc echivalente dac˘a exist˘a o funct¸ie α : [a1 .1.19). tnkn = b} un ¸sir de diviziuni cu proprietatea c˘a ¸sirul normelor este convergent la zero. iar primul termen are ca limit˘a integrala Riemann Z b a r  2 ϕ0 (t)  2 + ψ 0 (t) dt = Z b a Z dr (t) dt = dt b kr0 (t)k dt. tn1 . n − 1. b1 ] → IR2 ¸si r2 : [a2 .

· · · . avem `∆ = r n−1 X  2 ϕ1 (ti+1 ) − ϕ1 (ti )  2 + ψ1 (ti+1 ) − ψ1 (ti ) = i=1 = r n−1 X  2 ϕ2 (τi+1 ) − ϕ2 (τi )  2 + ψ2 (τi+1 ) − ψ2 (τi ) (3. n − 1. S˘a consider˘am c˘a cele dou˘a funct¸ii care definesc respectiv cele dou˘a drumuri sunt: r1 (t) = ϕ1 (t)i + ψ1 (t)j. τ ∈ [a2 .23) astfel ˆıncˆat α(ti ) = τi . atunci (d2 ) este rectificabil ¸si `(d1 ) = `(d2 ). Reciproc. · · · . Demonstrat¸ie.24) rezult˘a c˘a {`∆ | ∆ ∈ D([a1 .21) ¸si de cele deduse mai sus. atunci imaginile prin funct¸ia α ale punctelor lui ∆ ∈ D([a2 . b2 ]. ti < ti+1 . Dac˘a ∆0 ∈ D([a2 . b2 ]) de forma (3. Propozit¸ia 3. τn = b2 }. b2 ])}. b2 ] funct¸ia continu˘a. b1 ] → [a2 . strict cresc˘atoare ¸si surjectiv˘a cu proprietatea (3. t ∈ [a1 . ∆0 = {a2 = τ0 .21). iar (d1 ) este rectificabil. dac˘a ∆ ∈ D([a1 . i=1 Din (3. b2 ]). i = 0.1. b1 ] → IR2 ¸si r2 : [a2 . τi < τi+1 . (3. · · · . (3. τ1 . b2 ] → IR2 sunt echivalente. i = 0.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 127 Propozit¸ia de mai jos va demonstra c˘a not¸iunea de drum rectificabil ¸si lungimea unui drum sunt invariante la relat¸ia de echivalent¸˘a ˆın mult¸imea drumurilor ˆın plan. Fie α : [a1 .25) . T ¸ inˆand cont de (3. b1 ])} = {`∆0 | ∆0 ∈ D([a2 .22). n − 1. i = 0. t1 . b1 ]). ∆ = {a2 = t0 .1 Dac˘a drumurile ˆın plan (d1 ) ¸si (d2 ) definite de funct¸iile vectoriale de variabil˘a real˘a r1 : [a1 . (3.23). n. b1 ]) de forma (3. b1 ]. r2 (τ ) = ϕ2 (τ )i + ψ2 (τ )j.22) atunci exist˘a o diviziune ∆ ∈ D([a1 . tn−1 . tn = b2 }.24) = `∆0 . τn−1 .

1.5 Deoarece urm˘ atoarele not¸iuni: drum simplu. deci `(d1 ) = `(d2 ).1. Definit¸ia 3. Vom spune c˘ a dou˘ a drumuri apart¸in aceleia¸si clase dac˘ a ¸si numai dac˘ a sunt echivalente.1. Observat¸ia 3. Observat¸ia 3. Definit¸ia dat˘a este corect˘a deoarece toate drumurile dintr–o clas˘a au aceea¸si imagine.16 Se nume¸ste imaginea curbei imaginea unui drum din clasa de echivalent¸˘a care define¸ste curba respectiv˘ a. drum rectificabil ¸si lungimea unui drum sunt invariante la relat¸ia de echivalent¸˘ a.1. imaginea unui drum. adic˘a (d2 ) este rectificabil˘a. curb˘ a neted˘ a sau curb˘ a regulat˘ a. pentru curbele ˆın plan vom introduce corespunz˘ ator not¸iunile: curb˘ a simpl˘ a sau arc simplu de curb˘ a. imaginea unei curbe. curb˘ a rectificabil˘ a ¸si lungimea unei curbe sau lungimea unui arc de curb˘ a rectificabil˘ a. simetric˘a ¸si tranzitiv˘ a. Definit¸ia 3. Rezult˘ a c˘ a aceast˘ a relat¸ie ˆımparte mult¸imea drumurilor ˆın clase de echivalent¸˘ a.25) este m˘arginit˘a superior. Definit¸ia 3. drum neted pe port¸iuni. drum ˆınchis. curb˘ a ˆınchis˘ a. ˆIn cele ce urmeaz˘a o curb˘a se va nota fie prin C fie specificˆandu–i extremit˘a¸tile imaginii sale ˆın cazul cˆand nu este ˆınchis˘a. ˆIn plus. . drum neted.25) este m˘arginit˘a superior.4 Relat¸ia de echivalent¸˘ a ˆın mult¸imea drumurilor din plan este reflexiv˘a.128 Ion Cr˘aciun Prin ipotez˘a (d1 ) este drum rectificabil ceea ce ˆınseamn˘a c˘a mult¸imea din membrul stˆang al egalit˘a¸tii (3. Va rezulta c˘a ¸si mult¸imea din membrul al doilea al egalit˘a¸tii (3. De exemplu.17 Prin ecuat¸ia vectorial˘ a a unei curbe ˆın plan ¸si ecuat¸ii parametrice ale unei curbe ˆın plan ˆınt¸elegem ecuat¸ia vectorial˘a respectiv ecuat¸ii parametrice ale oric˘ arui drum din clasa de echivalent¸˘ a care define¸ste curba. adic˘a (AB).15 Se nume¸ste curb˘ a plan˘ a o clas˘ a de drumuri ˆın plan echivalente. curb˘ a neted˘ a pe port¸iuni.1. marginile lor superioare lor coincid.

Aceasta ˆınseamn˘a c˘a τ ∈ [a. b] oarecare c˘aruia ˆıi corespunde punctul M pe imaginea curbei netede sau netede pe port¸iuni C din spat¸iu.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 129 Definit¸ia 3. In acest caz. Not¸iunea de drum sau cea de curb˘ a va fi desemnat˘a de cel mai multe ˆ ori printr–o reprezentare parametric˘a. dac˘ a exist˘ a ˆ drumurile (d1 ) ∈ C1 ¸si (d2 ) ∈ C2 cu (d1 ) ¸si (d2 ) juxtapozabile. Spre exemplu.1. r(t) = ϕ(t) i+ψ(t) j+χ(t) k. lungimea sa va fi `(d) = Z b a r  2 ϕ0 (t)  2 + ψ 0 (t)  2 + χ0 (t) dt = Z b a dr (t) dt. este reprezentarea parametric˘a a drumului neted (d) ˆın spat¸iu. y = ψ(t). z = χ(t).6 Toate considerat¸iile de mai sus se transpun f˘ ar˘ a dificultate pentru curbe ˆın spat¸iul tridimensional sau curbe ˆın spat¸iu cu modific˘ arile impuse de aparit¸ia celei de a treia coordonate. vom folosi termenul de imaginea curbei ˆın aceea¸si accept¸iune ca termenul imaginea drumului.18 Curbele C1 ¸si C2 se numesc juxtapozabile. t]. ˆIn acest sens fie t ∈ [a. Putem vorbi de lungimea arcului de curb˘a (AM ) pe care o not˘am cu s ¸si care este o .    (d) :     t ∈ [a. Observat¸ia 3. Presupunem c˘a extremit˘a¸tile A ¸si B sunt corespunz˘atoare respectiv valorilor t = a ¸si t = b ¸si fie r(τ ) vectorul de pozit¸ie al unui punct curent P de pe imaginea curbei astfel ˆıncˆat P s˘a se g˘aseasc˘a ˆıntre A ¸si M.1. In loc de imaginea curbei vom spune tot curb˘a dac˘a acest lucru nu creeaz˘a confuzii. ˆIn cele ce urmeaz˘a. dac˘ a   x = ϕ(t).7 O curb˘a admite o infinitate de reprezent˘ ari parametrice. Observat¸ia 3.1. iar k este cel de al treilea versor al reperului cartezian Oxyz din IR3 . b]. clasa de echivalent¸˘a a drumului (d1 ∪ d2 ) se nume¸ste juxtapusa curbelor C1 ¸si C2 ¸si se noteaz˘a cu (C1 ∪ C2 ). dt unde r = r(t) este ecuat¸ia vectorial˘ a a drumului. ˆIn continuare vom pune ˆın evident¸˘a o parametrizare important˘a a curbelor rectificabile ¸si anume parametrizarea natural˘ a. identificˆand drumurile echivalente ˆıntre ele. Curba C se nume¸ste neted˘ a pe port¸iuni dac˘ a este juxtapunerea unui num˘ ar finit de curbe netede.

L].28) Deoarece s0 (t) > 0. b] → [0.27) Se observ˘a de asemeni c˘a ds = q dx2 + dy 2 + dz 2 = kdrk. sunt   x    = x(s) y = y(s) C:     s ∈ [0. atunci are ecuat¸iile parametrice naturale C:   x = x(s)  y = y(s). am introdus o nou˘a parametrizare a curbei care se nume¸ste parametrizarea natural˘a. numit˘a ¸si element de arc al curbei. Astfel. (3. rezult˘a c˘a funct¸ia s = s(t) este strict cresc˘atoare. funct¸ia s = s(t) este inversabil˘a.32) . funct¸ia r = r(β(s)) (3. L]. Dac˘a r(β(s)) = x(s) i + y(s) j + z(s) k. S˘a not˘am β = β(s) inversa funct¸iei s. rectificabil˘a ¸si de lungime L. este r dr 2 2   2  ds = (t) dt = ϕ0 (t) + ψ 0 (t) + χ0 (t) dt.29) caracterizeaz˘a un drum din aceea¸si clas˘a care define¸ste curba.31) iar elementul de arc al s˘au este dat de ds = r  2 ϕ0 (t)  2 + ψ 0 (t) dt = q dx2 + dy 2 = kdrk. iar diferent¸iala sa. L]. atunci ecuat¸iile parametrice naturale ale unei curbe ˆın spat¸iu C. dt (3.130 Ion Cr˘aciun funct¸ie s : [a. s ∈ [0. de unde deducem c˘a funct¸ia s este diferent¸iabil˘a. Fiind injectiv˘a. (3. (3. unde L este lungimea curbei considerate. Atunci. Valorile funct¸iei s = s(t) sunt date de s(t) = t Z a 0 t Z dr (τ ) dτ = dτ r r  2 ϕ0 (τ ) 2  + ψ 0 (τ )  2 + χ0 (τ ) dτ (3. (3.26) a 2 2  2  ¸si s (t) = ϕ0 (t) + ψ 0 (t) + χ0 (t) . Dac˘a arcul de curb˘a rectificabil C este ˆın planul xOy.30) z = z(s).

Dup˘a un calcul simplu g˘asim ϕ0 (t) = ¸si ψ 0 (t) = . Atunci. (3.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 131 dr Din expresiile (3.1 S˘a se determine elementul de arc ¸si lungimea curbei plane t = ln tg .1.2 q (ϕ0 (t))2 + (ψ 0 (t))2 dt = Z π/3 π/6 .33) ds ds al c˘arui reprezentant ˆın punctul P al curbei are direct¸ia ¸si sensul tangentei ˆın P la curb˘a. Exemplul 3.28) ¸si (3. ceea ce arat˘a c˘a ds vectorul dr dr τ (s) = (s) sau τ = .32) rezult˘a = 1. (3.27). sin t cos t elementul de arc este s ds = dt 2dt 1 1 dt = = . . este un versor care se nume¸ste versorul tangentei la curb˘a ˆın punctul P al curbei corespunz˘ator valorii s a parametrului natural. 6 3 1 1 Solut¸ie. 2 + 2 sin t cos t sin 2t sin t cos t Lungimea L a curbei C este L= Z π/3 π/6 3. 2 s C:  1 + sin t    .  y = ln 1 − sin t     x   t∈ hπ π i .

π/3 2dt = ln tg t.

.

A1 . = ln 3. An = B . prin intermediul punctelor de diviziune A = A0 . π/6 sin 2t Definit¸ia integralei curbilinii de primul tip Fie (AB) o curb˘a plan˘a neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni ¸si f (M ) o funct¸ie definit˘a pe un domeniu D din planul xOy care include imaginea curbei. An−1 . · · · . i = 1. n. Consider˘am o partit¸ie ∆ a curbei ˆın subarcele (p˘art¸ile) (Ai−1 Ai ).

mai mult.2. (3.34) admit limita finit˘ a I cˆ and cel mai mare dintre ∆si tinde la zero ¸si aceast˘ a limit˘ a nu depinde de alegerea punctelor intermediare Mi ∈ (Ai−1 Ai ). vom ar˘ata c˘a o integral˘a curbilinie de primul tip se reduce la o integral˘a definit˘a.35) se poate scrie ˆın forma echivalent˘a I= Z f (x. punctul M (x.35) (AB) Punctele curbei (AB) fiind determinate de coordonatele (x. y) ˆın reperul cartezian Oxy. astfel c˘a integrala curbilinie de prima spet¸˘a (3. Definit¸ia 3. Definit¸ia 3.1 Funct¸ia f se nume¸ste integrabil˘ a ˆın raport cu arcul pe curba (AB) dac˘a sumele integrale (3. Aceast˘a parametrizare natural˘a este dat˘a de (3.34) cˆ and cel mai mare dintre ∆si tinde la zero se nume¸ste integrala curbilinie de primul tip a funct¸iei f (M ) pe curba (AB) ¸si se noteaz˘a cu simbolul I= Z f (M )ds. Restrict¸ia funct¸iei arbitrare f (x.34) i=1 unde ∆si este lungimea arcului (Ai−1 Ai ).31). valoarea f (M ) a funct¸iei f ˆın punctul M ∈ (AB) se poate nota prin f (x. s ∈ [0. ¸si anume   f x(s). ˆIn acest sens s˘a consider˘am parametrizarea natural˘a a curbei (AB) cu originea de arc ˆın A ¸si avˆand lungimea L.2 Dac˘a funct¸ia f este integrabil˘ a ˆın raport cu arcul pe curba (AB). Cu aceste date form˘am suma n X f (Mi )∆si . (AB) Variabilele x ¸si y nu sunt independente. limita I a sumelor integrale (3.2. y(s) . (3. .132 Ion Cr˘aciun ¸si alegem un punct arbitrar Mi pe fiecare din arcele (Ai−1 Ai ). coordonatele sale x ¸si y trebuie s˘a satisfac˘a ecuat¸ia curbei. y). y) ˆın punctele arcului (AB) este o funct¸ie compus˘a de o singur˘a variabil˘a. Putem ar˘ata c˘a integrala curbilinie de primul tip sau integrala curbilinie de prima spet¸˘a nu difer˘a ˆın mod esent¸ial de cea a integralei definite dintr–o funct¸ie de o variabil˘a independent˘a ¸si. L]. y)ds. numit˘a sum˘ a integral˘ a a funct¸iei f corespunz˘atoare diviziunii ∆ ¸si alegerii Mi ∈ (Ai−1 Ai ) a punctelor intermediare. y) apart¸inˆand curbei (AB).

ˆın consecint¸˘a. prin urmare Z Z L   f (M )ds = f x(s).38) . a ≤ t ≤ b.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 133 Fie si ∗ valoarea parametrului s corespunz˘atoare punctului Mi . Cont¸inutul acestei distinct¸ii const˘a ˆın aceea c˘ a lungimile ∆si ale arcelor (Ai−1 Ai ) sunt pozitive indiferent care din extremit˘ a¸tile A sau B a fost aleas˘ a ca origine.34) ¸si (3.36) a integral˘a co este o sum˘ RL  respunz˘atoare integralei definite 0 f x(s).1 De¸si integrala curbilinie de prima spet¸˘ a se reduce direct la o integral˘a definit˘a exist˘a o distinct¸ie net˘ a ˆıntre cele dou˘ a not¸iuni. integrala curbilinie de primul tip (3. y(si ∗ ) ∆si . y(s) ds (3. orientarea curbei (AB). integralele definite legate de acestea sunt egale.34) se poate scrie acum ˆın forma n  X  f x(si ∗ ). dac˘a func¸tia f (M ) este continu˘a sau continu˘a pe port¸iuni ¸si m˘arginit˘a de–a lungul curbei netede sau neted˘a pe port¸iuni (AB). valoarea lui s0 fiind zero deoarece consider˘am c˘a punctul A este originea de arc pe curb˘a. (BA) Dup˘ a cum se ¸stie. b] ⊂ IR dintr–o funct¸ie de variabila x ∈ [a. (3. Deci. ˆIn consecint¸˘a. Constat˘ am c˘a (3. (3.35) exist˘a deoarece integrala definit˘a (Riemann) din membrul doi al relat¸iei (3.37) exist˘a. Presupunem a¸sadar c˘a o curb˘a neted˘a (AB) este dat˘a prin ecuat¸iile paramaetrice    x = ϕ(t).36) fiind egale. integrala definit˘ a pe compactul [a. b] schimb˘a de semn cˆ and limitele de integrare se schimb˘ a ˆıntre ele.   y = ψ(t). avem Z f (M )ds = (AB) Z f (M )ds.37) (AB) 0 ambele integrale existˆand sau neexistˆand simultan.2.36) i=1 unde ∆si = si −si−1 . Cˆand reducem o integral˘a curbilinie de primul tip la o integral˘a definit˘a corespunz˘atoare putem folosi la fel de bine orice parametru al curbei ˆın locul lungimii de arc s.35) ¸si. y(s) ds. adic˘a si ∗ este lungimea arcului (AMi ). adic˘ a alegerea unui anumit sens de parcurs pe curb˘ a ˆıncepˆand de la origine c˘atre cealalt˘ a extremitate. Sumele integrale (3. Observat¸ia 3. nu afecteaz˘ a valoarea integralei (3. Suma integral˘a (3.

L] (3. efectuˆand ˆın integrala definit˘a din membrul al doilea al acestei formule schimbarea de variabil˘a t 7→ s = s(t). y) ale curbei. Cˆand curba (AB) este reprezentat˘a prin ecuat¸ia cartezian˘a explicit˘a y = y(x). putem introduce ca parametru pe curb˘a lungimea de arc s m˘asurat˘a de la punctul A al curbei corespunz˘ator lui t = a ¸si astfel arcul s cre¸ste odat˘a cu parametrul t. ¸si f : D → IR o funct¸ie real˘ a de dou˘ a variabile reale continu˘a ˆın punctele M (x. ¸si o semidreapt˘a cu originea ˆın pol.39) ¸si avˆand ˆın vedere notat¸iile x(s(t)) = ϕ(t). obt¸inem Z f (M )ds = Z (AB) = Z b L   f x(s).37).2. y(x) 1 + y 0 2 (x) dx.1 Dac˘a (AB) este o curba neted˘ a din domeniul D ⊂ IR2 . s(t) ∈ [0.134 Ion Cr˘aciun   2   2 unde funct¸iile ϕ ¸si ψ sunt astfel ˆıncˆat ϕ.38). y(s(t)) = ψ(t). ˆIn aceste condit¸ii. y(s) ds = 0   r f ϕ(t). numit˘a . ψ(t) r  2 ϕ0 (t)  2 + ψ 0 (t) dt (3. de direct¸ie definit˘a de versorul i. ψ(t)  2 ϕ0 (t) 2  + ψ 0 (t) dt.41) a Un reper polar ˆın plan este ansamblul format de un punct O. t ∈ [a. se poate lua ca parametru pe curb˘a abscisa x ¸si formula (3. ψ ∈ C 1 [a. integrala curbilinie din membrul stˆang exist˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a integrala definit˘ a din membrul al doilea exist˘a. atunci are loc egalitatea Z f (M )ds = Z b   f ϕ(t). b].40) a (AB) ori de cˆate ori integralele care intr˘ a ˆın ea exist˘ a. b]. aceasta ˆınsemnˆand c˘a s este o funct¸ie strict cresc˘atoare de t ∈ [a. a ≤ x ≤ b. (3. de ecuat¸ii parametrice (3. numit pol.40) devine Z (AB) f (M )ds = Z b  q f x. b] ¸si ϕ0 (t) + ψ 0 (t) > 0. a ˆIn acest mod am demonstrat Teorema 3. Pornind de la formula de calcul (3.

θ2 ].43) Pentru calculul integralei curbilinii de primul tip ˆın plan cˆand curba (AB) este dat˘a de (3.   y = r sin θ.42) unde r este m˘arimea razei vectoare iar θ este unghiul polar m˘asurat ˆın radiani ¸si cuprins ˆıntre 0 ¸si 2π. x = b. (3. iar axa sa polar˘a este axa absciselor.40) se g˘ase¸ste r  2 ϕ0 (θ)  2 + ψ 0 (θ) = q r2 (θ) + r0 2 (θ). Perechile (r.43) vom folosi (3. θ1 ≤ θ ≤ θ2 . ˆIn ipoteza c˘a cele dou˘a repere sunt legate precum am ment¸ionat.43). axa Ox ¸si graficul arcului de curb˘a (AB) de ecuat¸ie y = f (x). θ) se numesc coordonate polare ˆın plan. S˘a presupunem c˘a arcul de curb˘a (AB) este reprezentat ˆın coordonate polare prin ecuat¸ia polar˘a explicit˘a r = r(θ). (3. Rezult˘a c˘a ˆın cazul cˆand arcul de curb˘a plan˘a neted˘a (AB) este reprezentat ˆın coordonate polare. iar unghiul polar al puctului M este unghiul dintre versorul i ¸si raza vectoare a acelui punct. θ ∈ [θ1 . b] are ca interpretare geometric˘a aria trapezului curbiliniu limitat de dreptele x = a. 2π). Raza vectoare a unui punct M din plan este vectorul cu originea ˆın pol ¸si extremitatea ˆın M. r(θ) sin θ q r2 (θ) + r0 2 (θ) dθ. Calculˆand radicalul care apare ˆın egalitatea (3.40) ˆın care ˆın locul lui t avem acum θ. . +∞). iar funct¸iile ϕ ¸si ψ sunt cele din membrii doi ai relat¸iilor (3. leg˘atura dintre coordonatele carteziene ¸si cele polare ale unui punct este    x = r cos θ. (3. formula de calcul a integralei curbilinii de primul tip este Z (AB) f (M )ds = Z θ2  f r(θ) cos θ. putem scrie o reprezentare parametric˘a a arcului de curb˘a (AB) ˆın care parametrul pe curb˘a s˘a fie unghiul polar    x = r(θ) cos θ. θ ∈ [0. r ∈ [0.   y = r(θ) sin θ.44) θ1 Integrala definit˘a a unei funct¸ii nenegative f pe compactul [a.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 135 ax˘ a polar˘a. Dac˘a polul reperului polar coincide cu originea reperului cartezian Oxy.

iar funct¸ia de integrat este continu˘ a ¸si m˘ arginit˘ a pe fiecare ˆ aceast˘ port¸iune neted˘a a curbei. Observat¸ia 3. f (x. z) unui arc (AB) al curbei ˆın spat¸iu sau curbei strˆambe reprezentat parametric prin   x = ϕ(t).2. y) pe arcul (AB) este aria port¸iunii din suprafat¸a cilindric˘ a cu generatoarele paralele cu axa Oz ¸si curba directoare arcul (AB). t ∈ [0. (3.    z = et .2.2 Plecˆand de la interpretarea geometric˘ a dat˘ a integralei definite. putem afirma c˘a integrala curbilinie de primul tip a unei funct¸ii pozitive f (x. χ(t) ϕ0 (t)2 + ψ 0 2 (t) + χ0 2 (t) dt.4 Rezultatele stabilite r˘ amˆ an adev˘ arate cˆ and curba C este neted˘a pe port¸iuni. y.3 Definit¸ia ¸si formula de calcul a integralei curbilinii de primul tip pe o curb˘a plan˘ a se transpun direct la cazul cˆ and funct¸ia f (M ) este definit˘a ˆın punctele M (x.46) a Observat¸ia 3. 1]. y) ∈ (AB). port¸iune limitat˘a de arcul (AB) ¸si de mult¸imea de puncte de coordonate (x.     (AB) :  y = ψ(t). unde M (x. y.2.45) integrala curbilinie de prima spet¸˘ a a funct¸iei f (M ) de–a lungul curbei (AB) se reduce la o integrala definit˘ a Z (AB) f (M )ds = Z b q  f ϕ(t). . z) = (x2 + y 2 ) ln z este reprezentat˘a parametric de   x    = et cos t. ψ(t). integrala curbilinie de primul tip este suma integralelor curbilinii de spet¸a ˆıntˆ ai pe port¸iunile netede care prin juxtapunere dau curba C. y.2.     z = χ(t). (3.136 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 3. C :  y = et sin t.1 S˘a se calculeze integrala curbilinie de primul tip I= Z (x2 + y 2 ) ln z ds C unde curba C pe care se efectueaz˘ a integrarea funct¸iei f (x. In a situat¸ie. a ≤ t ≤ b. y)). Exercit¸iul 3.

(AB) . (monotonia). Pentru aceasta trebuie calculate derivatele funct¸iilor care definesc curba ¸si apoi radicalul sumei p˘atratelor acestor derivate. rezultatul g˘asit poate fi interpretat. 3. atunci funct¸ia (λ f + µ g)(M ) este integrabil˘a pe (AB) ¸si are loc egalitatea Z (λ f + µ g)(M )ds = λ (AB) Z f (M )ds + µ (AB) Z g(M )ds. y. Mai precis. z) al curbei este ln z. G˘asim q √ ϕ0 (t)2 + ψ 0 2 (t) + χ0 2 (t) = et 3. 1.46) care dau leg˘aturile integralelor curbilinii de primul tip ˆın plan ¸si respectiv ˆın spat¸iu cu integrale definite. valoarea integralei este momentul de inert¸ie fat¸˘a de axa Oz al unui fir material care are configurat¸ia curbei (C) ¸si a c˘arui densitate ˆın fiecare punct M (x. 3 3 Dup˘a prezentarea aplicat¸iilor integralelor curbilinii ˆın mecanic˘a.37) ¸si (3. atunci Z f (M )ds ≥ 0. (liniaritatea). Vom aplica formula de calcul (3. Dac˘a funct¸iile f (M ) ¸si g(M ) sunt integrabile de–a lungul curbei (AB) ¸si λ ¸si µ sunt constante reale arbitrare.46). avem √ Z 1 3t I= 3 t e dt.46). Dac˘a f (M ) este o funct¸ie nenegativ˘a integrabil˘a pe curba (AB).Capitolul 3 — Integrale curbilinii 137 Solut¸ie. 0 Integrala definit˘a la care s–a redus integrala curbilinie dat˘a se calculeaz˘a aplicˆand metoda integr˘arii prin p˘art¸i ¸si se g˘ase¸ste I= 1 + 2 e3 √ .3 Propriet˘ a¸tile integralelor curbilinii Propriet˘a¸tile integralelor curbilinii de primul tip sunt analoage celor ale integralelor definite ¸si sunt implicate direct de c˘atre acestea din urm˘a prin formulele de calcul (3. (AB) 2. Conform formulei de calcul (3.

Dac˘a arcul (AB) este juxtapunerea a dou˘a arce netede sau netede pe port¸iuni (AC) ¸si (CB). 4. egalitatea Z f (M )ds = (AB) Z f (M )ds + (AC) Z f (M )ds (CB) are loc cˆand integralele care apar exist˘a. Dac˘a f (M ) este integrabil˘a pe (AB).138 Ion Cr˘aciun 3. integrala din membrul stˆang exist˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ambele integrale din membrul drept exist˘a. (evaluarea modulului integralei curbilinii). (aditivitatea). atunci funct¸ia |f |(M ) = |f (M )| este de asemenea integrabil˘a pe (AB) ¸si .

Z .

.

(AB) Z .

.

f (M )ds.

4 Aplicat¸ii ale integralelor curbilinii de primul tip Vom pune ˆın evident¸˘a unele probleme tipice ale c˘aror rezolv˘ari naturale implic˘a integralele curbilinii de primul tip. (independent¸a integralei curbilinii de primul tip de orientarea arcului de curb˘a pe care se integreaz˘ a). (BA) fapt ce a fost ment¸ionat ¸si ˆın paragraful precedent. . ≤ |f (M )| ds. (AB) 5. ˆın sensul c˘a Z (AB) f (M )ds = Z f (M )ds. 3. atunci exist˘a un punct M ∗ ∈ (AB) astfel ˆıncˆat Z f (M )ds = f (M ∗ ) L. Alegerea sensului de parcurs pe arcul de curb˘a neted sau neted pe port¸iuni (AB) nu influent¸eaz˘a valoarea integralei curbilinii de primul tip pe (AB). (teorema valorii medii). (AB) 6. Dac˘a f (M ) este funct¸ie continu˘a pe o curb˘a neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni de lungime L.

Este posibil s˘a preciz˘am densitatea material˘a ˆıntrun punct fie prin ρ(x. . Curba (AB) se nume¸ste configurat¸ia firului material. . dac˘a curba (AB) se afl˘a ˆın planul Oxy. avˆand masele ρ(M1 ) ∆s1 . Densitatea material˘a ˆın punctul M ∈ (AB) este limita raportului dintre masa ∆m a arcului de curb˘a (M M 0 ) ¸si lungimea ∆s a acestuia cˆand M 0 tinde la M pe curb˘a. Dac˘a ∆si = si − si−1 = `(AAi ) − `(AAi−1 ). . ζi )∆si i=1 este o valoare aproximativ˘a a masei firului material (AB) care corespunde diviziunii ∆ a arcului (AB) ¸si alegerii arbitrare a punctelor Mi ∈ (Ai−1 Ai ). iar funct¸ia ρ se nume¸ste densitatea firului material. · · · . ζi ). . A2 .1 Se nume¸ste fir material ansamblul dintre o curb˘ a neted˘ a sau neted˘a pe port¸iuni (AB) ¸si o funct¸ie pozitiv˘ a ¸si continu˘ a ρ definit˘ a ˆın punctele curbei. i = 1. Presupunˆand c˘a punctele Mi au coordonatele Mi (ξi .4. n reprezint˘a lungimea arcului (Ai−1 Ai ). n. valoarea acesteia ˆın punctul M ∈ (AB) numindu–se densitatea de materie sau densitatea material˘ a ˆın punctul M. M2 . y. situate pe arc. y). · · · .4. . ρ(M2 ) ∆s2 . atunci masa firului material de configurat¸ie (Ai−1 Ai ) poate fi aproximat˘a prin ρ(Mi ) ∆si . rezult˘a c˘a suma n n X i=1 ρ(Mi ) ∆si = X ρ(ξi . Firul material se nume¸ste omogen sau neomogen dup˘ a cum densitatea este funct¸ia constant˘ a sau nu.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 3. ηi . firul material continuu de configurat¸ie arcul (AB) ¸si densitate ρ(M ) se poate ˆınlocui cu n puncte materiale izolate. ˆImp˘art¸im arcul (AB) ˆın n subarce cu ajutorul diviziunii ∆ format˘a de punctele de diviziune ∆ = {A = A0 . Mn . ρ(Mn ) ∆sn . ˆIn acest mod. lu˘am un punct Mi ˆın care densitatea are valoarea ρ(Mi ). ηi . i = 1. An−1 .1 139 Masa ¸si centrul de greutate ale unui fir material Definit¸ia 3. z) dac˘a (AB) este o curb˘a ˆın spat¸iu. M1 . An = B}) ¸si pe fiecare arc (Ai−1 Ai ). fie prin ρ(x. A1 .

Zcu densitatea constant˘a ρ0 . unde L = `(AB) este lungimea firului. coordonatele centrului de greutate G al sistemului format de cele n puncte materiale sunt: n X xG = n X mi xi i=1 n X i=1 . Mn (xn . masa firului material de configurat¸ie (AB) ¸si densitate ρ(x. (AB) ˆIn cazul ˆın care arcul de curb˘a se afl˘a ˆın planul Oxy.1 Cˆand firul material este omogen. · · · . y) ˆın punctul M (x. mn . m2 . z2 ). dt Din static˘a. y1 . y2 . masa firului material corespunz˘ ator este M = ρ0 ds. de mase corespunz˘atoare m1 . se ¸stie c˘a date n puncte materiale M1 (x1 . yn . M = ρ0 L.140 Ion Cr˘aciun Dac˘a consider˘am un ¸sir de diviziuni (∆n ) ale arcului (AB) cu proprietatea lim ∆n = 0 n→∞ ¸si presupunem densitatea de materie funct¸ie continu˘a pe arcul (AB). T ¸ inˆand seama de definit¸ia integralei curbilinii de primul tip avem c˘a masa total˘a M a firului material considerat este M = lim k∆n k→0 n X ρ(Mi ) ∆si = i=1 Z ρ(M )ds = Z (AB) ρ(x.4. z1 ). zG = mi mi zi i=1 n X i=1 . y. (AB) Observat¸ia 3. cˆand firul este omogen. zn ). z)ds. atunci lim k∆n k→0 n X ρ(Mi ) ∆si i=1 exist˘a ¸si reprezint˘a masa firului material cu configurat¸ia curba neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni (AB). De aici deducem c˘a lungimea unui arc de curb˘a neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni se poate prezenta ca integrala curbilinie de primul tip `(AB) = Z ds = (AB) Z b a dr (t) dt. · · · . y) ∈ (AB) este M= Z ρ(M )ds = Z (AB) ρ(x. y)ds. (AB) Pe de alt˘a parte. yG = mi n X mi yi i=1 n X i=1 . mi . M2 (x2 .

y¯G = ρ(ξi . z)ds Z(AB) (AB) . ηi . z)ds . y. ηi . ζi ) ∆si = i=1 Z x ρ(x. y. ζi ) ∆si = ζi ρ(ξi . y. ζi ) ales arbitrar pe arcul (Ai−1 Ai ). ηi .Capitolul 3 — Integrale curbilinii 141 S˘a consider˘am din nou firul material (AB) c˘aruia ˆıi aplic˘am o divizare prin punctele A = A0 . ηi . ηi . ρ(ξi . y. z)ds y ρ(x. ζi ) ∆si = ηi ρ(ξi . z)ds. An = B. unde i = 1. Coordonatele centrului de greutate pentru acest sistem de puncte materiale vor fi n X x¯G = n X ξi ρ(ξi . y. (AB) Astfel. ηi . ζi ) ∆si i=1 n X . coordonatele centrului de greutate al firului material neomogen (AB) sunt: Z xG = Z x ρ(x. z)ds. z) ˆın punctul Mi∗ (ξi . z)ds. z)ds Z(AB) . ρ(ξi . ηi . z)ds . y. y. ηi . Atunci. ηi . ρ(x. y. ζi ) ∆si i=1 n X i=1 . avem:                      n X lim k∆n k→0 lim k∆n k→0 lim k∆n k→0 i=1 n X i=1 n X ξi ρ(ξi . z)ds Z(AB) (AB) (AB) Z zG = z ρ(x. ζi ) ∆si ηi ρ(ξi . ζi ). · · · . ζi ) ∆si i=1 ˆIn acelea¸si ipoteze asupra arcului (AB) ¸si asupra densit˘a¸tii de materie pe care le-am ˆıntˆalnit la determinarea masei firului material. ηi . (AB) Z z ρ(x. y. A1 . yG = ρ(x. y. ηi . ζi ) ∆si i=1 n X . firul se poate ˆınlocui cu un sistem de n puncte materiale Mi (ξi . (AB) Z y ρ(x. ζi ) ∆si i=1 n X z¯G = ζi ρ(ξi . n. ρ(x. cu ponderile mi = ρ(ξi . ζi )∆si . Ponderea reprezint˘a masa firului material omogen (Ai−1 Ai ) a c˘arui densitate este valoarea funct¸iei ρ(x. ηi .

Z ρ(x. (AB) ˆIn cazul ˆın care arcul de curb˘a se afl˘a ˆın planul Oxy. y ρ(x.47) se scrie ˆın forma yG L = Z y ds (AB) sau ˆın forma 2 π yG L = 2 π Z y ds.48) (AB) Dac˘a avem ˆın vedere c˘a expresia ariei S a suprafet¸ei de rotat¸ie generate prin rotirea arcului (AB) : y = y(x).142 Ion Cr˘aciun Dac˘a firul material este omogen. y.48) ˆın forma 2 π yG L = S. y. L (AB) ds este lungimea arcului de curb˘a (AB). atunci coordonatele centrului de greutate sunt: 1Z xG = x ds. z)ds (AB) ρ(x. y. L y ds (AB) yG = L . y. centru de greutate G va avea coordonatele: Z xG = Z x ρ(x. L (AB) 1Z zG = z ds. z)ds (AB) yG = . y ds. z)ds (AB) Z . L (AB) unde L = Z 1Z yG = y ds. . (3.47) Ultima relat¸ie din (3. x ∈ [a. ˆın jurul axei Ox este S = 2π Z b q y(x) 1 + y 0 2 (x) dx = Z a (AB) putem scrie relat¸ia (3. z)ds (AB) iar dac˘a firul este omogen coordonatele centrului de greutate sunt: Z x ds (AB) xG = Z . ˆIn felul acesta rezult˘a prima teorem˘ a a lui Guldin. b]. (3.

z)ds = Z r  π 2 ϕ0 (t)  2 + ψ 0 (t)  2 + χ0 (t) dt = −π C = Z π −π π 2 + t2 √ dt. aria suprafet¸ei obt¸inute este egal˘ a cu produsul dintre lungimea arcului (AB) ¸si lungimea cercului descris prin rotat¸ia ˆın jurul dreptei (D) de centrul de greutate al arcului (AB). x =    √ C: t ∈ [−π. Exercit¸iul 3. Analizˆand datele problemei constat˘am c˘a integralele curbilinii de primul tip care definesc masa M ¸si coordonatele centrului de greutate xG .Capitolul 3 — Integrale curbilinii 143 Teorema 3.4. yG . zg exist˘a ¸si avem M= Z ρ(x. π 2 − t2 r  2 2   2  1 Z 1 Zπ   0 (t) dt. π].1 S˘a se calculeze masa ¸si centrul de greutate ale firului material omogen cu densitatea constant˘ a egal˘ a cu unitatea ¸si configurat¸ia imaginea curbei √   π 2 − t2 cos t. 0 (t) 0 (t)  x = + χ x ds = ϕ(t) + ψ ϕ  G   M C M −π   r  Z  2 2   2   1 1 Zπ yG = y ds = ψ(t) ϕ0 (t) + ψ 0 (t) + χ0 (t) dt. M −π √ 4π 2 − 1 Z π 2 = (π + t2 ) dt. Solut¸ie.  M C M −π   r  Z   2  2  2  1 1 Zπ   0 (t) 0 (t) 0 (t) dt. g˘asim     xG         yG         z    G 1 Zπ 2 (π + t2 ) cos t dt. = M −π 1 Zπ 2 = (π + t2 ) sin t dt. y. π 2 − t2 sin t.  z = χ(t) z ds = ϕ + ψ + χ G   M C M −π ˆInlocuind funct¸iile care definesc reprezentarea parametric˘a a curbei C. y =   √ √   z = 4π 2 − 1 π 2 − t2 . M −π .1 Dac˘a se rote¸ste un arc rectificabil plan (AB) ˆın jurul unei drepte (D) din plan care nu intersecteaz˘ a arcul.4.

yG = 0. mn . · · · . zG = 3π 9 remarcˆand totodat˘a c˘a centrul de greutate G se afl˘a ˆın planul Oxz. · · · .4. yo . M = 2π 3. z2 ). . avˆand masele m1 . putem scrie Z π π 2 + t2 √ M=2 . zn ). yn .4. m2 . momente de inert¸ie planare cˆand planele alese sunt planele de coordonate ¸si moment de inert¸ie central cˆand se alege ca punct al spat¸iului originea reperului. pentru c˘a funct¸ia de integrat este par˘a.144 Ion Cr˘aciun Integrala care d˘a valoarea masei este una improprie. acestea sunt legate de elementele reperului cartezian Oxyz. suma tuturor momentelor de inert¸ie corespunz˘atoare fiec˘arui punct fat¸˘ a de punctul P (dreapta (D) sau planul (Π)). Mai mult. un plan sau un punct ¸si. Mn (xn . convergent˘a ˆın baza criteriului de comparat¸ie ˆın α. Elementul geometric poate fi o dreapt˘a. xG = − 2 . Vom avea deci momente de inert¸ie axiale cˆand se aleg ca drepte axele de coordonate ale reperului.4.dt 0 π 2 − t2 Aceast˘a integral˘a devine o integral˘a definit˘a dac˘a se efectueaz˘a schimbarea de variabil˘a t = π cos τ. Definit¸ia 3. z1 ). Se g˘ase¸ste: 16 √ 2 8 4π − 1. ordonata este zero pentru c˘a funct¸ia de integrat din expresia sa este impar˘a ¸si intervalul de integrare este simetric fat¸˘a de origine. iar abscisa centrului de greutate se determin˘a u¸sor dac˘a ˆın integrala care d˘a expresia acestuia se integreaz˘a de dou˘a ori prin p˘art¸i. de mas˘ a m0 . z0 ). y1 . Obt¸inem 3π 3 . 2 0 Cota centrului de greutate se determin˘a simplu. y2 .3 Se nume¸ste moment de inert¸ie fat¸˘ a de un punct P (o dreapt˘a (D) sau un plan (Π)) al unui sistem de n puncte materiale M1 (x1 .2 2 Z π/2 (1 + cos2 τ ) dτ = Momente de inert¸ie ale unui fir material Definit¸ia 3.2 Se nume¸ste moment de inert¸ie fat¸˘ a de un element geometric al spat¸iului al unui punct material M0 (x0 . produsul dintre masa m0 ¸si p˘atratul distant¸ei de la punctul M0 la elementul respectiv. de cele mai multe ori. M2 (x2 .

Oxz au expresiile IOxy = n X zk2 mk . 2. z). IOyz = IOxz = Z (AB) Z (AB) y 2 ρ(x. k = 1. IOz = (x2k +yk2 )mk . z)ds. n X IOy = (zk2 +yk2 )mk . IOy = IOz = IOxy = Z (AB) Z Z (z 2 + x2 )ρ(x. y. (AB) 2 z ρ(x. n X IOyz = k=1 x2k mk . y. z)ds. y.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 145 Din definit¸iile de mai sus rezult˘a c˘a momentul de inert¸ie al sistemului de puncte considerat fat¸˘a de originea axelor O(0. (AB) (x2 + y 2 )ρ(x. (AB) 2 (y + z )ρ(x. Oy. Oyz. Oz sunt IOx = n X (yk2 +zk2 )mk . y. y. 0. z)ds. z)ds. k=1 Momentele de inert¸ie al aceluia¸si sistem de puncte fat¸˘a de axele Ox. y. cu configurat¸ia (AB) ¸si densitatea material˘a ρ(x. z)ds. k=1 Firul material din spat¸iu. poate fi ˆınlocuit cu sistemul de puncte materiale Mk avˆand masele mk = ρ(Mk )∆sk . . k=1 k=1 k=1 n X ˆın timp ce momentele de inert¸ie ale sistemului de puncte ˆın discut¸ie fat¸˘a de planele de coordonate Oxy. z)ds. · · · . IOxz = k=1 n X yk2 mk . Rat¸ionˆand ca la determinarea masei firului material deducem c˘a momentele de inert¸ie ale firului material fat¸˘a de originea. axele ¸si planele reperului de coordonate Oxyz sunt respectiv IO = IOx = Z (AB) 2 Z (x2 + y 2 + z 2 )ρ(x. 0) este IO = n X (x2k + yk2 + zk2 ) mk . y. x2 ρ(x. y. z)ds. n.

z) = z. Observat¸ia 3. Atunci. iar r este vectorul de pozit¸ie al unui punct care descrie configurat¸ia firului material. Rezult˘a c˘a densitatea este ρ(x. Observat¸ia 3. (AB) Definit¸ia 3. t ∈ [0.4 M˘arimea infinitezimal˘ a dm = ρ(M )ds se nume¸ste element de mas˘ a filiform˘ a. 1] ¸si densitatea ˆın fiecare punct egal˘ a cu cota acelui punct. z)ds = C Z (x2 + y 2 ) z ds. coordonatele centrului de greutate ¸si momentele de inert¸ie ale unui fir material se pot scrie astfel ˆıncˆ at s˘a se pun˘a ˆın evident¸˘a elementul de mas˘ a filiform˘ a. y)ds. 0 . z = t. (AB) IOy = Z x2 ρ(x. y. Pentru calculul momentului de inert¸ie IOz trebuie s˘a calcul˘am integrala curbilinie de primul tip IOz = Z 2 2 (x + y ) ρ(x. y. y = t sin t. rG = M (AB) unde rG este vectorul de pozit¸ie al centrului de greutate. vom putea vorbi doar de momentele de inert¸ie axiale: IOx = Z y 2 ρ(x. ψ(t) = t sin t ¸si χ(t) = t.3 Formulele care dau coordonatele centrului de greutate ale unui fir material ˆın plan ¸si ˆın spat¸iu se pot scrie ˆıntruna singur˘ a 1 Z r dm. Solut¸ie.146 Ion Cr˘aciun Dac˘a firul material se afl˘a ˆın planul Oxy.4.1 S˘a se calculeze momentul de inert¸ie ˆın raport cu axa Oz a firului material neomogen avˆ and configurat¸ia curbei C : x = t cos t.4.4. C Avem ϕ(t) = √ t cos t. Calculˆand elementul de arc g˘asim ds = 2 + t2 dt. y)ds.2 Formulele care dau masa.4. Exemplul 3. y)ds (AB) ¸si de momentul de inert¸ie central IO = Z (x2 + y 2 )ρ(x. momentul de inert¸ie cerut este Z 1 √ IOz = t3 2 + t2 dt.

obt¸inem 2 2 u (u − 2) du = 2 √ √ √ 2u3 .5 Z √ 3 √ 147 2 + t2 = u.Capitolul 3 — Integrale curbilinii F˘acˆand substitut¸ia √ IOz = 3.

.

3 4 3 8 2 − .

b] din integrala definit˘a se va ˆınlocui acum cu o curb˘a neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni. y2 . −→ Aceste puncte. B(x2 .√ = + . 2 5 3 5 15  u5 Definit¸ia integralei curbilinii de al doilea tip Pentru o funct¸ie real˘a f definit˘a ¸si m˘arginit˘a pe un interval compact [a. Vom vedea ˆın continuare cum a extinderea integralei definite conduce la integrala curbilinie de al doilea tip sau integrala curbilinie ˆın raport cu coordonatele. iar ˆın locul funct¸iei f va apare o funct¸ie vectorial˘a de argument vectorial definit˘a pe un domeniu din planul xOy sau din spat¸iu care cont¸ine curba. S˘a consider˘am dou˘a puncte A ¸si B ale spat¸iului. de coordonate A(x1 . 3. y1 . din fizic˘a. F = P i + Q j + R k. Introducerea acestui tip de integral˘a a fost sugerat˘a de probleme ˆıntˆalnite ˆın practic˘a cum ar fi lucrul mecanic al unui cˆamp de fort¸e de–a lungul unei curbe sau circulat¸ia unui fluid pe o curb˘a. z2 ). Consider˘am de asemeni un vector constant F de coordonate P. Compactul [a. R. Q. b] Z b s–a introdus integrala Riemann f (x) dx. de vectori de pozit¸ie r1 ¸si r2 .1 Lucrul mecanic al unui cˆ amp de fort¸e Vom introduce integrala curbilinie de al doilea tip pornind de la o problem˘a practic˘a. z1 ). .5. r2 = x2 i + y2 j + z2 k. definesc vectorul AB a c˘arui expresie analitic˘a ˆın reperul Oxyz este −→ AB = r2 − r1 = (x2 − x1 ) i + (y2 − y1 )j + (z2 − z1 ) k. r1 = x1 i + y1 j + z1 k.

iar traiectoria mi¸sc˘arii punctului M (x.51) ale c˘arei componente P. b] (3.50) unde r(t) = ϕ(t) i + ψ(t) j + χ(t) k. lungimea seg−→ mentului AB ¸si cosinusul unghiului θ dintre vectorii F ¸si AB −→ L = kFk · k AB k · cos θ.     y = ψ(t). y. y. z) este o curb˘a. F(M ) = P (M )i + Q(M )j + R(M )k (3. Q. z definite pe un domeniu D ⊂ IR3 care cont¸ine imaginea curbei C ¸si care sunt funct¸ii continue ˆın punctele imaginii curbei C. rezult˘a c˘a lucrul mecanic L este L = (x2 − x1 ) P + (y2 − y1 ) Q + (z2 − z1 ) R. Lucrul mecanic L efectuat de fort¸a constant˘a F care act¸ioneaz˘a asupra unui punct material pentru a–l deplasa din punctul A ˆın punctul B pe segmentul de dreapt˘a AB este produsul dintre m˘arimea fort¸ei. b]. t ∈ [a. m˘arime ¸si sens. −→ Dar expresia din membrul al doilea este produsul scalar al vectorilor F ¸si AB L = F · (r2 − r1 ) ¸si avˆand ˆın vedere c˘a produsul scalar a doi vectori este suma produselor coordonatelor de acela¸si nume. . Consider˘am ˆın acest sens curba neted˘a C de ecuat¸ii parametrice C:   x = ϕ(t). z) al segmentului de dreapt˘a AB. S˘a g˘asim acum expresia lucrului mecanic ˆın cazul general cˆand fort¸a F este variabil˘a ca direct¸ie. R sunt funct¸ii reale de variabilele reale x.148 Ion Cr˘aciun care din punct de vedere fizic poate fi interpretat ca o fort¸˘a care act¸ioneaz˘a ˆın fiecare punct M (x.49)      z = χ(t). sau de ecuat¸ie vectorial ˘a r = r(t). ¸si o fort¸˘a F : D ⊂ IR3 → IR3 . (3. t ∈ [a. y.

punctul corespunz˘ator M parcurge I(C) ˆın sens indirect sau sens negativ. Cˆand t parcurge intervalul [a.1 Dac˘a ¸tinem seama de faptul c˘ a funct¸ia α din definit¸ia echivalent¸ei a dou˘a drumuri este continu˘ a ¸si strict cresc˘ atoare.5. ∆zi = zi − zi−1 . ˆImp˘art¸im arcul de curb˘a orientat˘a C de extremit˘a¸ti A ¸si B ˆın n subarce prin intermediul punctelor A = A0 .1 O curb˘a ˆımpreun˘ a cu unul din sensurile de parcurgere al imaginii sale se nume¸ste curb˘ a orientat˘ a. egal˘a cu F(Mi ). ceea ce ˆınseamn˘ a c˘ a odat˘ a ales un sens de parcurs al curbei (C). · · · . ˆIn mod asem˘an˘ator se define¸ste C − . ∆yi = yi − yi−1 . Cˆand t parcurge ˆın mod continuu intervalul [a. Putem considera c˘a fort¸a F din (3. n act¸ioneaz˘a fort¸a F(Mi ).5. An−1 . b] prin (3.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 149 Pentru a defini integrala curbilinie de al not¸iu doilea tip introducem  nea de curb˘a orientat˘a. considerˆand c˘a pe fiecare segment de extremit˘a¸ti Ai−1 ¸si Ai . b] de la b c˘atre a. ψ(t). Ai (xi . Dac˘a valorii t = a ˆıi corespunde punctul A de pe imaginea curbei C. unde Mi este un punct oarecare. i = 1. An = B (3. ηi . yi . zi ) ¸si ∆xi = xi − xi−1 . sau M (r(t)). A1 .50). adic˘a este sensul imprimat de cre¸sterea parametrului t. atunci sensul direct este de la A c˘atre B. Curba C ˆımpreun˘a cu sensul direct de parcurgere a lui I(C) se noteaz˘a cu C + . punctul de pe imaginea curbei C corespunz˘ator lui t ∈ [a. b] de la a la b. rezult˘ a c˘ a sensul de parcurgere a lui I(C) nu depinde de alegerea drumului din clasa de echivalent¸˘a care define¸ste curba (C).52) ¸si consider˘am linia poligonal˘a cu vˆarfurile ˆın aceste puncte. Fie ˆın acest sens M ϕ(t). trecerea la o alt˘ a parametrizare a ei nu modific˘ a sensul de parcurs. de pe arcul de curb˘a (Ai−1 Ai ). respectiv (3.51) are o valoare constant˘a de–a lungul fiec˘arui segment −→ orientat Ai−1 Ai . Observat¸ia 3.53) . Dac˘a Mi (ξi . iar lui t = b ˆıi corespunde punctul B ∈ I(C). Calcul˘am acum lucrul mecanic corespunz˘ator mi¸sc˘arii punctului material de–a lungul liniei poligonale. dar fixat. Definit¸ia 3. ζi ).49). punctul corespunz˘ator parcurge imaginea I(C) a curbei C ˆıntrun sens pe care–l numim sens direct. χ(t) . (3.

iar limita I se nume¸ste integrala curbilinie de tipul al doilea sau integrala curbilinie ˆın raport cu coordonatele a funct¸iei vectoriale F ¸si se noteaz˘ a I= Z P (M )dx + Q(M )dy + R(M )dz (3. y.2 Definit¸ia integralei curbilinii de al doilea tip Fie C + = (AB) o curb˘a neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni de reprezentare parametric˘a (3. Q. ˆImp˘art¸im curba (AB) ˆın n arce cu ajutorul punctelor de diviziune (3. (3.52) ¸si form˘am suma integral˘a T = n X P (Mi ) ∆xi + Q(Mi ) ∆yi + R(Mi ) ∆zi .2 Dac˘a sumele integrale (3.55) i=1 unde Mi (ξi .5.5.54) cˆand lungimea celui mai mare dintre arcele (Ai−1 Ai ) tinde la zero.55) admit o limit˘ a finit˘ a I cˆ and cea mai mare lungime a arcelor (Ai−1 Ai ) tinde la zero. funct¸ia vectorial˘a F = (P. z)dy + R(x. y. z)dx + Q(x. R) se nume¸ste integrabil˘ a ˆın raport cu coordonatele pe curba C = (AB). 3.53).49) ¸si cˆampul vectorial F din (3. iar lucrul mecanic total L∆ corespunz˘ator deplas˘arii de–a lungul liniei poligonale este L∆ = n X P (Mi ) ∆xi + Q(Mi ) ∆yi + R(Mi ) ∆zi . Pentru a obt¸ine valoarea exact˘a a lucrului mecanic trebuie s˘a trecem la limit˘a ˆın suma (3. iar ∆xi .150 Ion Cr˘aciun atunci lucrul mecanic corespunz˘ator mi¸sc˘arii punctului material de–a lungul segmentului orientat cu originea ˆın Ai−1 ¸si extremitatea Ai este −→ ∆Li = F(Mi )· Ai−1 Ai = P (Mi ) ∆xi + Q(Mi ) ∆yi + R(Mi ) ∆zi . Definit¸ia 3. ηi . (3.57) . y. folosind coordonatele punctului curent M. O astfel de trecere la limit˘a ˆın form˘a general˘a conduce la un nou tip de integral˘a curbilinie. ∆yi ¸si ∆zi sunt date ˆın (3.54) i=1 Ultima sum˘a poate fi luat˘a ca expresie aproximativ˘a a lucrului mecanic efectuat de c˘atre cˆampul de fort¸e F(M ) de–a lungul curbei (AB).56) (AB) sau. I= Z (AB) P (x.51). (3. ζi ) ∈ (Ai−1 Ai ). z)dz.

(AB) Avˆand ˆın vedere c˘a expresia de sub semnul integral˘a din (3. R). z)dx = i Z b a P (x.2 Integrala curbilinie de al doilea tip a funct¸iei vectoriale de trei variabile reale F = (P. atunci Z b a F(x.56) este produsul scalar dintre cˆampul vectorial (3. corespunz˘atoare cˆampurilor vectoriale (P. care sunt proiect¸iile funct¸iei vectorial˘ a F pe respectiv versorii i. y. (0. z)dx + j Z b a Q(x.51) ¸si vectorul d r = dx i + dy j + dz k. y. Observat¸ia 3. y. .Capitolul 3 — Integrale curbilinii 151 De multe ori integrala curbilinie de al doilea tip se noteaz˘a f˘ar˘a a mai ment¸iona coordonatele funct¸iilor componente ale cˆampului vectorial F. Q. rezult˘a c˘a integrala curbilinie de al doilea tip a funct¸iei vectoriale F(M ) de–a lungul curbei orientate direct C + = (AB) poate fi notat˘a ¸si ˆın forma Z I= C+ F(M ) · dr. (0. 0.5. Q. z)dx + k Z b R(x. 0). j ¸si k ai reperului Oxyz. Q. 0. 0). b] ⊂ Ox. Dac˘a domeniul D de definit¸ie a funct¸iei F = (P. Z C+ R(M )dz. a Integralele din membrul doi sunt integrale proprii depinzˆand de doi parametri. Z C+ Q(M )dy. R) cont¸ine intervalul [a. z)dx. Observat¸ia 3. deci I= Z P dx + Qdy + Rdz.5. iar rezultatul integr˘arii este o funct¸ie vectorial˘a ce depinde de variabilele y ¸si z.3 Integrala curbilinie de al doilea tip nu trebuie confundat˘ a cu integrala unui cˆamp vectorial ˆın raport cu una din variabilele sale pe un interval compact din IR situat pe axa variabilei. y. R) de–a lungul curbei orientate C + este suma integralelor curbilinii de tipul al doilea Z C+ P (M )dx.

6 Ion Cr˘aciun Leg˘ atura dintre cele dou˘ a tipuri de integrale curbilinii Integrala curbilinie de al doilea tip se poate reduce la integrala curbilinie de primul tip. z) al curbei.51) definit ¸si m˘ arginit pe un domeniu D ⊂ IR3 care include curba C ¸si continuu ˆın punctele curbei. i=1 unde si este lungimea arcului (AAi ).58) C unde τ (M ) este versorul tangentei la curba orientat˘ a C + ˆın punctul curent M (x. (3. ∆si = si − si−1 .59) C unde cos α(M ) este m˘arimea algebric˘a a proiect¸iei versorului τ (M ) pe direc¸tia versorului i al axei Ox. (3. avem egalitatea Z C+ Z F(M ) · dr = F(M ) · τ (M )ds. t ∈ [0. Integrala curbilinie din primul membru al egalit˘ a¸tii (3.49) ¸si cˆampul vectorial (3. leg˘atura dintre ele fiind descris˘a ˆın teorema de mai jos. cu condit¸ia ca integralele curbilinii care apar s˘ a existe. iar α(Mi ) este unghiul pe care ˆıl face cu axa Ox tangenta ˆın punctul Mi ∈ (Ai−1 Ai ) la curba C + .      z = z(s).60) i=1 S˘a consider˘am c˘a originea de arc pe curba C + coincide cu extremitatea A corespunz˘atoare valorii t = a ¸si s˘a compar˘am suma integral˘a (3.152 3. limita sumelor integrale de forma n T = X P (Mi ) ∆xi .60) cu suma integral˘a T∗ = n X P (Mi ) cos α(Mi )∆si . Demonstrat¸ie. Atunci.58) exist˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘a exist˘a integrala curbilinie de primul tip din membrul doi. L].6. S˘a demonstr˘am mai ˆıntˆai egalitatea Z C+ P (M )dx = Z P (M ) cos α(M )ds. S˘a consider˘am c˘a parametrizarea curbei (AB) este cea natural˘a   x = x(s). adica cos α(M ) = τ (M ) · i.1 Fie C + = (AB) curba neted˘ a de ecuat¸ii parametrice (3.     y = y(s).59) este. y. (3. Teorema 3. Integrala din primul membru al egalit˘a¸tii (3. prin definit¸ie. .

Pe de alt˘a parte. (3. diferent¸a dintre sumele T ¸si T ∗ este T − T∗ = n X P (Mi )[cos α(Mi∗ ) − cos α(Mi )] ∆si . Atunci. unde s este lungimea arcului (AM ). ds unde vectorul r care apare ˆın exprimarea lui τ (M ) este vectorul de pozit¸ie al punctului curent M (x. Mi∗ ∈ (Ai−1 Ai ).62) i=1 Luˆand valoarea absolut˘a ˆın ambii membri ai lui (3. expresia analitic˘a a oric˘arui versor se poate scrie ˆın forma τ (M ) = cos α(M ) i + cos β(M ) j + cos γ(M ) k. ˆIn aceste condit¸ii.61). y. prin relat¸ia τ (M ) = dr (M ). respectiv Oz. obt¸inem n . Versorul τ (M ) este legat de parametrul natural s al curbei C + .62) ¸si folosind propriet˘a¸tile funct¸iei modul. ∆xi = Z si si−1 Z si dx cos α(M ) ds.61) Aplicˆand teorema valorii medii ˆın integrala Riemann (3. unde β(M ) ¸si γ(M ) sunt unghiurile dintre versorul tangentei τ (M ) ¸si axele Oy. g˘asim ∆xi = cos α(Mi∗ ) ∆si . z) al curbei r = r(s) = x(s) i + y(s) j + z(s) k. (M )ds = ds si−1 (3.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 153 unde L este lungimea arcului (AB).

.

.

.

.

.

X .

.

.

.

.

∗.

.

T − T .

≤ .

P (Mi ).

· .

cos α(Mi∗ ) − cos α(Mi ).

deci este o mul¸time compact˘a ˆın IR3 . Ca mult¸ime de puncte. deducem c˘a funct¸ia cos α(M ) este uniform continu˘a ¸si prin urmare. inegalitatea . (3.∆si . dat un ε > 0. curba C + este o mult¸ime m˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘a. Cum o funct¸ie continu˘a pe o mult¸ime compact˘a este uniform continu˘a.63) i=1 Funct¸ia cos α(M ) este continu˘a deoarece curba C + este neted˘a.

.

.

.

.

cos α(Mi∗ ) − cos α(Mi ).

< ε L sup |P | (3.64) .

Din (3.64) rezult˘a n .154 Ion Cr˘aciun este satisf˘acut˘a pentru orice partit¸ie a curbei C + = (AB) a c˘arei norm˘a (cel mai mare dintre numerele ∆si ) este destul de mic˘a.63) ¸si (3.

.

X ε .

.

sup |P | .

T − T ∗ .

y)dy = Z   P (x. t ∈ [a. y)dx + Q(x.6.65) demonstreaz˘a c˘a sumele integrale T ∗ ¸si T au aceea¸si limit˘a cˆand norma diviziunii ∆ = {A0 = A. An−1 .58) ¸si teorema este demonstrat˘a. y) cos α + Q(x. y = ψ(t). ˆıl vom formula pentru cazul ˆın care curba se afl˘a ˆın planul Oxy. ˆIn mod asem˘an˘ator se demonstreaz˘a egalit˘a¸tile Z C+ Z C+ Q(M )dy = Z Q(M ) cos β ds. < ∆si = ε.1 Cˆand curba C + = (AB) este ˆın planul xOy leg˘ atura dintre cele dou˘a tipuri de integrale curbilinii este Z C+ P (x. A1 . Teorema 3.7. C R(M )dy = Z (3. b] . · · · .1 Fie C + = (AB) o curb˘ a neted˘ a de ecuat¸ii parametrice x = ϕ(t).65) L sup |P | i=1 Inegalitatea (3. Observat¸ia 3. (3. An = B} tinde la zero ¸si ca urmare egalitatea (3.59) este demonstrat˘a. C unde α = α(M ) este unghiul dintre direct¸ia pozitiv˘ a a axei Ox ¸si tangenta la curba (AB) ˆın punctul M al ei. 3. din motive de simplitate a scrierii formulelor. C Sumˆand membru cu membru egalit˘a¸tile (3.59) ¸si (3.66) R(M ) cos γ ds.7 Formula de calcul a integralei curbilinii de al doilea tip Teorema care d˘a formula de calcul a integralei curbilinii de primul tip ¸si cea care d˘a leg˘atura dintre integralele curbilinii de primul ¸si cel de al doilea tip implic˘a urm˘atorul rezultat pe care.66) se obt¸ine (3. y) sin α ds.

ψ(t). Formulele de calcul (3. Mai mult. a dac˘ a integralele care intr˘a ˆın component¸a ei exist˘ a. ψ(t) ψ (t) dt.68) se pot scrie vectorial ˆın forma Z C+ F(M ) · dr = Z b a Z b dr F(r(t)) · r0 (t) dt F(r(t)) · (t) dt = dt a cu ment¸iunea c˘a ˆın cazul integralei curbilinii ˆın planul xOy. ψ(t) ϕ (t) + Q ϕ(t).Capitolul 3 — Integrale curbilinii 155 ¸si F = P i + Q j o funct¸ie vectorial˘ a de dou˘ a variabile reale definit˘ a ˆıntrun domeniu plan D care cont¸ine arcul C.49) iar cˆampul vectorial F este (3. avem urm˘ atoarea relat¸ie Z C+ = Z b P dx + Qdy = (3. m˘arimile care intervin au expresiile   F(M ) = P (M ) i + Q(M ) j. integrala din membrul stˆang a lui (3. . ψ(t). ψ(t).67) h   0   0 i P ϕ(t). Ea poate fi u¸sor transpus˘a la cazul ˆın care curba (AB) este ˆın spat¸iu ¸si este reprezentat˘a paramatric de ecuat¸iile (3.   dr r(t)       dr    (t) dt = ϕ(t)i + ψ(t)j.       = dx i + dy j.68) a   i +R ϕ(t). χ(t) ψ 0 (t)+ (3.51).67) ¸si (3. Avem Z C+ = b Z P dx + Qdy + Rdz = h     P ϕ(t). Teorema de mai sus r˘amˆane adev˘arat˘a dac˘a arcul de curb˘a C + este neted pe port¸iuni. χ(t) ϕ0 (t) + Q ϕ(t).67) exist˘a dac˘ a integrala definit˘ a din membrul al doilea exist˘ a. = r0 (t) = ϕ0 (t) i + ψ 0 (t) j. χ(t) χ0 (t) dt. Atunci.

156 Ion Cr˘aciun iar ˆın cazul integralei curbilinii ˆın spat¸iu. Dac˘a curba C + = (AB) din planul xOy este determinat˘a de ecuat¸ia y = y(x).69) c Dac˘a (AB) este un segment de dreapt˘a paralel cu axa Oy. avem x0 (y) = 0 ¸si formula de calcul (3. y(x)) + Q(x. d]. dac˘a (AB) este un segment de dreapt˘a paralel˘a cu axa Ox.68) devine Z C+ Z P dx + Qdy = b [P (x.   dr r(t)       dr    (t) dt = ϕ(t)i + ψ(t)j + χ(t) k = r0 (t) = ϕ0 (t) i + ψ 0 (t) j + χ0 (t) k. x ∈ [a. acelea¸si m˘arimi au semnificat¸iile   F(M ) = P (M ) i + Q(M ) j + R(M ) k. y(x)) y 0 (x)]dx. a ˆIn particular. deci de ecuat¸ie y = y0 . S˘a consider˘am unele cazuri particulare importante ale formulei de calcul a integralei curbilinii de tipul al doilea ˆın plan. y0 )dx. y) x0 (y) + Q(x(y). y)]dy. (3.       = dx i + dy j + dz k.69) devine Z C+ P dx + Qdy = Z c d Q(x0 . b] formula (3. y ∈ [c. descris de ecuat¸ia x = x0 . formula corespunz˘atoare de calcul a integralei curbilinii este Z C+ P dx + Qdy = d Z [P (x(y). atunci formula de calcul a integralei curbilinii de tipul al doilea este Z P dx + Qdy = (AB) b Z a P (x. d]. x ∈ [a. pentru o curb˘a plan˘a determinat˘a de ecuat¸ia x = x(y). y ∈ [c. y)dy. b]. fapt ce implic˘a y 0 (x) = 0. . ˆIn mod similar.

deci sunt continue ˆın tot planul.1 S˘a se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip ˆın plan I= Z xydx − y 2 dy. ψ(t)) = t5 . Avem: P (ϕ(t). t ∈ [0. Funct¸iile ϕ ¸si ψ sunt derivabile ¸si cu derivat˘a continu˘a ¸si ϕ0 (t) = 2t. Q(ϕ(t). Avem ϕ(t) = t2 . ψ 0 (t) = 3t2 . y) = xy ¸si Q(x. ψ(t)) = − t6 .67). unde C : x = t2 . 1]. y = t3 . Funct¸iile P ¸si Q sunt date de P (x. C Solut¸ie.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 157 Exercit¸iul 3.7. 1 Z I= (2 t6 − 3 t8 ) dt = 0 1 1 . Putem deci aplica formula de calcul (3. y) = −y 2 . ψ(t) = t3 (0 ≤ t ≤ 1).

1 t7 − t9 .

.

b > 0. a > 0. deci integrala dat˘a exist˘a. Funct¸ia P este definit˘a ¸si continu˘a pe port¸iunea spat¸iului ˆın care abscisele punctelor satisfac dubla inegalitate −a ≤ x ≤ a. 2 . t ∈ [0. unde C C : x = a cos t.2 S˘a se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip ˆın spat¸iu I= Z √ z a2 − x2 dx + xzdy + (x2 + y 2 )dz. = − . 0 7 3 21 2 Exercit¸iul 3. y = a sin t.7. Aplicˆand formula de calcul (3. obt¸inem I = a2 b Z 0 π/2 (t cos 2t + 1) dt = a2 b (π − 1). Q ¸si R.68). Deoarece avem −a ≤ ϕ(t) ≤ a pentru t ∈ [0. z = bt. π/2]. π/2]. Solut¸ie. Funct¸iile care definesc reprezentarea parametric˘a a curbei sunt derivabile ¸si admit derivat˘a continu˘a pe intervalul de variat¸ie al parametrului t. Funct¸iile Q ¸si R sunt definite ¸si continue pe ˆıntreg spat¸iul. rezult˘a c˘a imaginea curbei C este cont¸inut˘a ˆın domeniul comun de definit¸ie al funct¸iilor P.

dac˘a schimb˘am direct¸ia ˆın care curba C + = (AB) este parcurs˘a trebuie s˘a ˆınlocuim cantit˘a¸tile ∆xi ¸si ∆yi .72) a c˘arei demonstrat¸ie este simpl˘a. ˆIntr-adev˘ar. Dependent¸˘a de orientarea curbei a integralei curbilinii de al doilea tip este ˆın concordant¸˘a cu interpretarea fizic˘a a acesteia care reprezint˘a lucrul mecanic al unui cˆamp de fort¸e de–a lungul unei curbe. Ambele propriet˘a¸ti pot fi exprimate prin egalitatea Z C+   λ F(M ) + µ G(M ) · dr = λ Z C+ F(M ) · dr + µ Z C+ G(M ) · dr.158 Ion Cr˘aciun 3.71) unde λ ¸si µ sunt constante reale arbitrare. 3.55) ¸si.70) deducem c˘a un factor constant poate fi scos ˆın afara semnului de integral˘a ¸si c˘a integrala unei sume de funct¸ii vectoriale este suma integralelor funct¸iilor termeni.70) este dependent¸a sa de orientarea curbei. fapt care se exprim˘a prin egalitatea Z C+ F(M ) · dr = − Z C− F(M ) · dr (3. iar F ¸si G sunt cˆampuri vectoriale integrabile pe curba C + ˆın raport cu coordonatele.72).8 Propriet˘ a¸ti ale integralelor curbilinii de al doilea tip Din modul cum a fost definit˘a integrala curbilinie de al doilea tip Z C+ F(M ) · dr (3. care intr˘a ˆın suma integral˘a (3.9 Integrale curbilinii de tipul al doilea pe curbe ˆınchise Pe o curb˘a simpl˘a ˆınchis˘a C este esent¸ial s˘a specific˘am sensul de parcurs al curbei deoarece. O alt˘a proprietate important˘a a integralei curbilinii de al doilea tip (3. Aceast˘a ˆınlocuire schimb˘a semnul sumelor integrale (3. ˆın consecint¸˘a.55). ˆIntradev˘ar. semnul limitei lor ceea ce conduce la (3. (3. valoarea integralei curbilinii de al doilea . dup˘a cum s–a v˘azut. prin − ∆xi ¸si respectiv − ∆yi . lucrul mecanic efectuat de cˆampul de fort¸e schimb˘a de semn dac˘a sensul de parcurs al curbei se schimb˘a.

inclus ˆın ˆıntregime ˆın mult¸imea D. sensul pozitiv de parcurs al unei curbe plane ˆınchise este sensul invers acelor de ceasornic.73) (AB) este posibil ca ˆın anumite cazuri valoarea sa fie independent˘a de forma drumului de integrare ¸si s˘a fie determinat˘a doar de extremit˘a¸tile A ¸si B ale drumului.10. 3. vom ˆınt¸elege c˘a integrarea se efectueaz˘a pe o curb˘a ˆınchis˘a parcurs˘a ˆın sens pozitiv. cerc pe care se figureaz˘a o s˘ageat˘a reprezentˆand sensul de parcurs al curbei. iar pentru integrala curbilinie de al doilea tip pe o astfel de curb˘a se folose¸ste un simbol special ¸si anume cel de integral˘a prev˘azut cu un cerc la mijlocul ei.1 Formularea problemei Fie D domeniul de definit¸ie al cˆampului vectorial F ¸si (AB) un arc de curb˘a. De regul˘a. Cˆand nu se figureaz˘a s˘ageata pe cercul plasat pe semnul integral˘a. (3. avˆ and origine comun˘ a ˆın A ¸si extremitate comun˘ a ˆın B. ˆın general nu se poate desprinde din context care este sensul de parcurs al curbei. punctele A ¸si B fiind alese arbitrar ˆın domeniul D.10 Independent¸a de drum a integralei curbilinii de al doilea tip 3. Extremit˘a¸tile unei asemenea curbe fiind identice.74) γ2 oricare ar fi curbele netede pe port¸iuni γ1 ¸si γ2 . .1 Integrala curbilinie ˆın raport cu coordonatele a cˆ ampului vectorial F se nume¸ste independent˘ a de drum ˆın domeniul D dac˘ a are loc egalitatea Z Z F(M ) · dr = γ1 F(M ) · dr.73) este acela¸si pentru toate c˘aile de integrare care au originea ˆın A ¸si extremitatea ˆın punctul B. deci cˆand aceasta se noteaz˘a H cu simbolul . incluse ˆın D. Cu alte cuvinte num˘arul real I exprimat prin (3. Cˆand se studiaz˘a integrala curbilinie de al doilea tip ˆın plan sau ˆın spat¸iu I= Z F(M ) · dr (3.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 159 tip depinde de sensul de parcurs al curbei. Definit¸ia 3. neted pe port¸iuni.10.

160 Ion Cr˘aciun Ne propunem s˘a determin˘am condit¸ii care s˘a implice independent¸a de drum pe domeniul D a unei integrale curbilinii de tipul al doilea sub forma general˘a (3.75) Pentru simplitatea scrierii formulelor ¸si relat¸iilor matematice vom considera cazul plan. atunci urm˘ atoarele patru condit¸ii sunt echivalente: Teorema 3. mai simplu. integrala curbilinie de tipul al doilea (3. a c˘arei diferent¸ial˘a s˘a fie egal˘a cu expresia diferent¸ial˘a de sub semnul integralei din (3. (3. iar integrala din (3. ˆIn acest caz funct¸ia vectorial˘a F are dou˘a componente P ¸si Q. Q) de–a lungul oric˘arei curbe ˆınchise (C). .1 Dac˘a funct¸iile P ¸si Q ¸si derivatele lor part¸iale 1.73). y) = P (x. (3. transpunerea rezultatelor pentru cazul spat¸ial fiind simpl˘a.76) AB sau.10. integrala curbilinie de tipul al doilea din cˆ ampul vectorial F = (P. puncte fixate dar alese arbitrar ˆın D. ∂Q ∂P ¸si ∂y ∂x sunt continue pe domeniul simplu conex D ⊂ IR2 .2 Un domeniu plan D se nume¸ste simplu conex dac˘ a orice curb˘a simpl˘a ˆınchis˘a cu imaginea inclus˘ a ˆın interiorul lui D este frontiera unei submult¸imi incluse ˆın ˆıntregime ˆın D.10.73) se scrie Z F(M ) · dr = (AB) Z P (x. y)dy. C 2.2 Z Cazul unui domeniu plan simplu conex Definit¸ia 3.73).10. inclus˘a ˆın D este egal˘ a cu zero Z P dx + Qdy = 0. y)dx + Q(x. Z F(M ) · dr = P dx + Qdy. neted˘ a sau neted˘ a pe port¸iuni. adic˘a dU (x. Vom vedea c˘a aceast˘a problem˘a este legat˘a de determinarea unei funct¸ii U. diferent¸iabile pe domeniul D. y)dx + Q(x.76) este independent˘ a de alegerea c˘aii de integrare de extremit˘ a¸ti A ¸si B. y)dy (3.77) AB (AB) 3.

avem Z P dx + Qdy = Z P dx + Qdy + Z = P dx + Qdy = BEA ACB ACBEA Z P dx + Qdy − ACB Z P dx + Qdy AEB ¸si. a doua condit¸ie implic˘a cea de a treia condit¸ie. y) = (x. ˆın consecint¸˘a. Vom ar˘ata c˘a prima condit¸ie implic˘a pe cea de a doua. a treia condit¸ie implic˘a condit¸ia a patra ¸si. ACBEA ˆIns˘a. la sfˆar¸sit. condit¸ia a patra implic˘a prima condit¸ie. integrala curbilinie luat˘a pe acest contur este egal˘a cu zero ¸si deci Z P dx + Qdy = 0. ales de asemenea arbitrar ˆın D. Conform ipotezei. iar cel de al doilea va fi notat cu (AEB). Demonstrat¸ie. echivalent¸a celor patru condit¸ii este stabilit˘a. Atunci. 4. AEB ceea ce arat˘a c˘a implicat¸ia 1 =⇒ 2 este demonstrat˘a. Implicat¸ia r˘amˆane adev˘arat˘a ¸si atunci cˆand cele dou˘a c˘ai de integrare au puncte ˆın comun.79) are loc ˆın orice punct M (x. Z ACB P dx + Qdy = Z P dx + Qdy. Primul drum ˆıl vom nota cu (ACB). relat¸ia ∂Q ∂P (x.78) este diferent¸iala total˘a (exact˘ a) a unei funct¸ii reale de dou˘ a variabile reale U definit˘a ¸si diferent¸iabil˘ a pe D. y) ∂y ∂x (3. ¸si extremitate comun˘a ˆın punctul B. Pentru aceasta consider˘am dou˘a drumuri de integrare situate ˆın domeniul D cu origine comun˘a ˆın A. . folosind propriet˘a¸tile integralei curbilinii de al doilea tip. expresia diferent¸ial˘a ω = P dx + Qdy (3. Ar˘at˘am ˆıntˆai c˘a 1 =⇒ 2. punct fixat dar arbitrar din D. adic˘ a avem (3.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 161 3.75). Juxtapunerea acestor drumuri este un drum ˆınchis pe care ˆıl vom considera parcurs ˆın sensul de la A c˘atre B prin C ¸si apoi din B c˘atre A prin E ¸si ˆıl vom nota cu (ACBEA). y) ∈ D.

dac˘a fix˘am punctul A.80) este diferent¸iabil˘a ¸si c˘a are loc (3. y) = Z P dx + Qdy.   U (x. lim . y) ¸si B1 (x + t. y) drum care este paralel cu axa Ox. Dac˘a not˘am aceast˘a funct¸ie cu U.76) nu depinde de calea de integrare situat˘a ˆın domeniul plan simplu conex D. U (x + t. Rezult˘a c˘a integralelor din membrul doi a lui (3. ci doar de extremit˘a¸tile A ¸si B ale acesteia. (3. y + θ2 t). y + t) − U (x.82) li se poate aplica teorema valorii medii.80) AB S˘a ar˘at˘am c˘a funct¸ia U : D → IR ale c˘arei valori se determin˘a dup˘a legea (3. y) − U (x. y). iar valorile derivatelor part¸iale ˆın punctul B ∂U ∂U (x. t→0 t→0 t t lim (3. integrala poate fi considerat˘a o funct¸ie de coordonatele x ¸si y ale punctului variabil B. τ ) dτ. Pentru derivabilitatea part¸ial˘a a funct¸iei U trebuie s˘a cercet˘am existent¸a limitelor: U (x. y) =    x Z y+t    U (x. y) ∂x ∂y sunt egale respectiv cu P (x. Folosind formulele de calcul ale integralelor curbilinii de al doilea tip ˆın cazul ˆın care calea de integrare este paralel˘a cu una din axele de coordonate.   y (3. g˘asim:  Z x+t   P (τ.162 Ion Cr˘aciun S˘a demonstr˘am c˘a 2 =⇒ 3. y) dτ . y) − U (x. y + t) − U (x. Pentru a demonstra aceasta este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a funct¸ia U din (3.80) este derivabil˘a part¸ial ˆın D. Presupunem c˘a integrala curbilinie (3. ele sunt ˆın acela¸si timp part¸ial continue ¸si ca atare integrant¸ii din (3. Obt¸inem    U (x + t. Atunci. y + t) − U (x.75).83) . (x. y) ˆın punctul B(x. y) − U (x. y) = t P (x + θ1 t. y) U (x + t.81) Cantitatea de la num˘ar˘atorul primei limite este egal˘a cu integrala expresiei diferent¸iale P dx+Qdy de–a lungul unui drum de integrare care leag˘a punctele B(x.82) Funct¸iile P ¸si Q fiind continue. y) ¸si Q(x. y) este U (x. aflat oriunde ˆın domeniul D. (3. y). y) . y). atunci valoarea sa U (x.82) sunt funct¸ii continue. y) = t Q(x. y) = Q(x.

y)dy = ZZ D1  ∂Q ∂x (x. y) −  ∂P (x. integrala curbilinie Z P (x. ˆın baza formulei integrale a lui Green. (x. y)dy (3. y) este dat˘a de (3.79) este satisf˘acut˘a peste tot ˆın domeniul D ¸si fie C o curb˘a ˆınchis˘a. Conform criteriului lui Schwarz. o funct¸ie care posed˘a derivate part¸iale continue pe domeniul D este diferent¸iabil˘a pe D. Ori. R˘amˆane s˘a mai demonstr˘am c˘a 4 =⇒ 1. neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni. Urmeaz˘a s˘a ar˘at˘am c˘a 3 =⇒ 4.86) este egal˘a cu zero. derivatele part¸iale mixte de ordinul al doilea ale funct¸iei U sunt egale oriunde ˆın D ceea ce atrage c˘a avem (3. y) dxdy. Presupunem c˘a egalitatea (3. Avˆand ˆın vedere (3.85) C poate fi transformat˘a ˆıntro integral˘a dubl˘a prin relat¸ia Z C P (x. exprimat˘a prin egalitatea (3. iar pe aceast˘a submult¸ime derivatele fat¸˘a de y a lui P ¸si fat¸˘a de x a lui Q sunt definite ¸si continue. y). y). inclus˘a ˆın domeniul D.79). ˆIn consecint¸˘a. arbitrar˘a.84) rezult˘a c˘a diferent¸iala funct¸iei U ˆın punctul B(x.79) ˆın orice punct al domeniului D.84) ˆIn baza faptului c˘a funct¸iile P ¸si Q sunt continue deducem c˘a derivatele part¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct¸iei U sunt continue pe D.84).75). care o vom demonstra ˆın capitolul urm˘ator. y)dx + Q(x. ceea ce atrage c˘a funct¸ia U este derivabil˘a part¸ial pe D ¸si derivatele part¸iale sunt date de ∂U ∂U (x. atunci din unicitatea expresiei diferent¸ialei unei funct¸ii avem (3. submult¸imea D1 a lui IR2 care are ca frontier˘a curba ˆınchis˘a C este ˆın acela¸si timp submult¸ime a domeniului D. y) = P (x. Domeniul D fiind unul conex. ∂x ∂y (3.83) ¸si continuitatea funct¸iilor P ¸si Q deducem c˘a limitele din (3. Dac˘a expresia diferent¸ial˘a (3. y)dx + Q(x. integrala curbilinie . integrala din membrul drept a relat¸iei (3.78) este diferent¸iala total˘a exact˘a a funct¸iei U ˆın punctul B(x. y).Capitolul 3 — Integrale curbilinii 163 Din (3. y) ¸si c˘a acestea sunt continue pe domeniul D deoarece continue pe D sunt derivatele part¸iale ale funct¸iei Q ˆın raport cu x ¸si ale funct¸iei P ˆın raport cu y. Prin urmare. Din ipotezele acestei p˘art¸i a teoremei avem c˘a exist˘a derivatele part¸iale mixte secunde ale funct¸iei U ˆın punctul B(x. y) = Q(x.81) exist˘a.86) ˆIn baza ipotezei. ∂y (3.

Cu aceasta teorema enunt¸at˘a este complet demonstrat˘a. R) este independent˘a de alegerea c˘ aii de integrare de extremit˘ a¸ti A ¸si B. ∂z ∂R .3 Un domeniu D ⊂ IR3 se nume¸ste simplu conex dac˘a orice suprafat¸˘a S ˆınchis˘a. y. Pentru aceasta ar trebui mai ˆıntˆai s˘a definim not¸iunea de domeniu tridimensional simplu conex. integrala curbilinie de tipul al doilea din cˆ ampul vectorial F = (P. z)dy + R(x. y. atunci urm˘atoarele patru condit¸ii sunt echivalente: 1. inclus˘a ˆın D.10.10.1. ∂z ∂P . z)dx + Q(x. integrala curbilinie de tipul al doilea din cˆ ampul F = (P. z) = P (x.2 Dac˘a funct¸iile P. z)dy + R(x. 3. y. Definit¸ia 3. cu imaginea inclus˘a ˆın interiorul lui D este frontiera unei submult¸imi inclus˘ a ˆın ˆıntregime ˆın D. netede sau netede pe port¸iuni. z)dz. D˘am mai jos enunt¸ul teoremei similare care transpune ˆın spat¸iu rezultatele demonstrate ˆın Teorema 3. ∂y ∂Q .3 Cazul unui domeniu ˆın spat¸iu simplu conex Rezultatele demonstrate ˆın Teorema 3. situat˘a ˆın ˆıntregime ˆın domeniul D. adic˘ a avem d U (x. z)dz este diferent¸iala total˘ a (exact˘ a) a unei funct¸ii reale de trei variabile reale U definit˘a ¸si diferent¸iabil˘ a pe D. Q ¸si R ¸si derivatele lor part¸iale: ∂R . 3. Q.10. neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni. R) de–a lungul oric˘arei curbe ˆınchise (C). C 2.10. Teorema 3. ∂x ∂P ∂y sunt definite ¸si continue pe domeniul tridimensional simplu conex D.10. y. y.164 Ion Cr˘aciun (3. expresia diferent¸ial˘ a ω = P (x. y.85) este egal˘a cu zero pe orice curb˘a ˆınchis˘a C. Q. puncte fixate dar alese arbitrar ˆın D.1 pot fi transpuse ¸si ˆın cazul spat¸ial. z)dx + Q(x. . ∂x ∂Q . neted˘ a sau neted˘ a pe port¸iuni. este egal˘a cu zero Z P dx + Qdy + Rdz = 0. y.

∂z ∂x ∂Q ∂P (x.87) au loc ˆın orice punct M (x. z) = (x. ∂z ∂R (x. y. relat¸iile  ∂R    (x. k} este  ∂P  ∂Q  ∂R ∂Q  ∂R  ∂P  − − − i+ j+ k. y. z). y.10. vectorul notat cu simbolul rot F a c˘ arui expresie analitic˘ a ˆın baza {i. y. z) ∈ D.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 165 4. Definit¸ia 3.10. z) ∂x ∂y = (3. De¸si acest operator a fost introdus anterior. j.1 Expresia rotorului cˆ ampului vectorial F poate fi scris˘ a convenabil ca determinantul simbolic . R) = P i + Q j + R k ∈ C 1 (D). (3. z)    ∂y      ∂P            ∂Q (x.4 Operatorul rotor Teorema 3.10. z). 3.88) rot F = ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y Observat¸ia 3.2 sugereaz˘a folosirea operatorului diferent¸ial ∇ a lui Hamilton cu ajutorul c˘aruia unele din concluziile teoremei se vor scrie mai simplu. z) = (x.10. y. y.4 Se nume¸ste rotorul cˆ ampului vectorial diferent¸iabil F = (P. Q. prefer˘am s˘a reamintim ¸si s˘a prezent˘am unele chestiuni care au leg˘atur˘a cu subiectul tratat ¸si anume cu independent¸a de drum a integralelor curbilinii. y.

.

.

.

.

rot F = .

.

.

.

.

.

.

i j k .

.

∂ ∂x ∂ ∂y ∂ ∂z P Q .

.

.

.

.

.

.

R .

∂ ∂ ∂ ˆınmult¸irea uneia din operat¸iile .89) unde. ¸si cu o funct¸ie ˆınseamn˘ a derivata ∂x ∂y ∂z part¸ial˘ a a acelei funct¸ii ˆın raport cu variabila corespunz˘ atoare: de exemplu. ∂x ∂x . (3. adic˘ a . ˆın formula de calcul a determinantului dup˘ a elementele primei linii. ∂ ∂Q Q ˆınseamn˘a derivata ˆın raport cu x a funct¸iei Q.

87). a c˘arui diferent¸ial˘a total˘a s˘a coincid˘a cu expresia (3. Observat¸ia 3. A¸sadar. independent¸a de drum pe D a integralei curbilinii ˆın raport cu coordonatele din cˆampul vectorial F este funct¸ie de rotorul acestui cˆamp. deducem c˘ a rotorul unui cˆamp vectorial F este produsul vectorial al operatorului ∇ cu vectorul F.2 se poate reformula. Q.89) se scriu ˆın forma rot F = ∇ × F. o parte a Teoremei 3. Dac˘a F este cˆamp irotat¸ional ¸si D este domeniu simplu conex. Teorema 3. 3.166 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 3. Prin urmare relat¸iile (3. oricare alta cu aceea¸si proprietate difer˘a de U printr–o constant˘a. R) ∈ C 1 (D) este independent˘a de drumul de integrare situat ˆın domeniul simplu conex D dac˘a ¸si numai dac˘a cˆampul vectorial F este irotat¸ional. Odat˘a g˘asit˘a o astfel de funct¸ie U. .73) este independent˘a de drum pe D. R) este irotat¸ional pe domeniul tridimensional D dac˘ a ¸si numai dac˘ a au loc relat¸iile (3.3 Integrala curbilinie de tipul al doilea a cˆ ampului vectorial F = (P.10.2 Avˆand ˆın vedere c˘ a expresia analitic˘ a a operatorului vectorial ∇ este ∂ ∂ ∂ ∇= i+ j+ k ∂x ∂y ∂z ¸si ¸tinˆand cont de expresia produsului vectorial a doi vectori.78). adic˘a s˘a avem (3. dup˘a ce verific˘am dac˘a domeniul pe care este definit cˆampul diferent¸iabil F este simplu conex.5 Cˆampul vectorial F ∈ C 1 (D) se nume¸ste irotat¸ional dac˘a egalitatea ∇ × F = 0 are loc ˆın toate punctele lui D. atunci integrala curbilinie (3.88) ¸si (3. Definit¸ia 3.78) s˘a se g˘aseasc˘a o funct¸ie real˘a diferent¸iabil˘a U.1 am rezolvat implicit urm˘atoarea problem˘a: dat˘a expresia diferent¸ial˘a (3.10. Folosind rezultatele de mai sus. Q.75).10.10.10.10. de dou˘a variabile reale.3 Cˆampul vectorial diferent¸iabil F = (P.11 Primitiva unei expresii diferent¸iale ˆIn demonstrat¸ia Teoremei 3.

y. z)dy + R(x. z0 ) dt. deci d y = 0. .1 Dac˘a domeniul tridimensional D este simplu conex ¸si cˆ ampul vectorial F este irotat¸ional. Se nume¸ste primitiva expresiei diferent¸iale ω = P (x. y. Avem U (x. U (x. z = z0 (constant).90) nu depinde de calea de integrare.2 Fiindc˘a integrala din (3. y.11. linia poligonal˘a (ACDB) este paralel˘ a cu axele de coordonate dac˘ a C(x. d z = 0 ¸si Z ω= (AC) Z P dx + Qdy + Rdz = (AC) Z x x0 P (t. iar funct¸ia U : D → IR.1 Fie F = (P.11. y. Considerˆand c˘a punctele A ¸si B au coordonatele A(x0 .11. x = x (constant). z). integrala curbilinie din expresia diferen¸tial˘ a ω este independent˘a de drum pe D. y z) = Z (AC) ω+ Z Z ω+ (CD) ω. (3. y. z = z0 (constant).91) (DB) Dar pe drumul (AC). d z = 0 ¸si Z (CD) ω= Z (CD) P dx + Qdy + Rdz = Z y y0 Q(x. y0 . z) = ω.92) Pe drumul (segmentul de dreapt˘a) (CD). y. Observat¸ia 3. deci d x = 0. z0 ) ¸si B(x. z)dx + Q(x.90) (AB) unde A este un punct fixat din D ¸si B(x. z0 ) dt. z) este punct variabil al lui D. R) un cˆ amp vectorial definit pe domeniul 3 D ⊂ IR pentru care exist˘a rotorul ∇ × F care s˘ a fie funct¸ie continu˘ a.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 167 Definit¸ia 3. z) = Z P dx + Qdy + Rdz. Q. y0 . Observat¸ia 3. y. z)dz funct¸ia real˘a de trei variabile reale U definit˘ a ¸si diferent¸iabil˘ a pe D care are proprietatea d U (x. y0 . z0 ) ¸si D(x. (3. S˘a calcul˘am integrala curbilinie din expresia diferent¸ial˘a ω pe linia poligonal˘a (ACDB). y. t. este o primitiv˘a a expresiei diferent¸iale ω. putem considera c˘a (AB) este o linie poligonal˘ a paralel˘ a cu axele de coordonate. (3. y = y0 (constant). z0 ).

y. y). y. . De exemplu. y. y.168 Ion Cr˘aciun ˆIn sfˆar¸sit. d y = 0 ¸si Z ω= (DB) Z P dx + Qdy + Rdz = z Z (DB) R(x. t) dt. y0 Z y y0 Q(x0 . y. y. (3. z). z) = Z F(r) · dr + Z Z F(r) · dr + F(r) · dr. t)dt + Z x P (t. y) dt + Z y Q(x. y.92) − (3. obt¸inem c˘a funct¸ia U (x. y = y (constant). z). y0 . dou˘a din primitivele expresiei diferent¸iale (3. z) = x Z x0 U (x.94) se obt¸ine dac˘a se integreaz˘a expresia diferent¸ial˘a ω pe oricare alte trei muchii paralele cu axele de coordonate ale paralelipipedului cu dou˘a din v˘arfurile opuse A(x0 . y0 ) ¸si pe calea de integrare rezultat˘a din reuniunea segmentelor de dreapt˘a (AD) ¸si (DB). unde D(x0 . primitiva din (3.95) x0 ˆIn cazul plan. (F B) (EF ) (AE) Aplicˆand formula de calcul a unei integrale curbilinii ˆın spat¸iu. S˘a remarc˘am c˘a o formul˘a analoag˘a formulei (3. y. t) dt.94) z0 este o primitiv˘a a expresiei diferent¸iale ω = P dx + Qdy + Rdz ¸si anume acea primitiv˘a care se anuleaz˘a ˆın punctul A(x0 . y.93) ˆın (3. z) = Z y y0 Q(x0 . dac˘a drumul de integrare este (AEF B). z0 ) dt + R(x.94) se scrie ˆın forma unei sume de trei integrale curbilinii pe segmente de drepte U (x. deci d x = 0. z)dt. y0 .78) sunt: U (x. t) dt (3. z) = Z P (t. z0 ) ¸si F (x0 . y0 ) dt + x x0 P (t. y. y0 . z0 ) dt + x0 Z y y0 z Z Q(x. z0 ) ¸si B(x. t. (3.93) z0 Folosind (3. z0 )dt + Z z z0 R(x0 . z) = Z x P (t. unde E(x0 .91). g˘asim c˘a o alt˘a expresie a primitivei expresiei diferent¸iale ω = F(r) · dr este U (x. y. t. y. pe ultima port¸iune neted˘a de drum (DB). x = x (constant). z0 ). t) dt ¸si se obt¸in respectiv cˆand integr˘am ω pe linia poligonal˘a (ACB) cu C(x.

11. 0) cu x0 · y0 6= 0 ¸si B(x. Solut¸ie.95).1 Se d˘a expresia diferent¸ial˘ a ω=  1 x2 y −  1  z x 1 zdx + dy + − dz x2 + z 2 xy 2 x2 + z 2 xy definit˘ a pe orice domeniu tridimensional D. deci cˆampul vectorial F este irotat¸ional pe D. y. sunt continue ¸si derivabile pe domeniul simplu conex D. t) dt. R). dup˘a cum se vede. t. y. R. x2 + z 2 R(x. Pentru determinarea unei primitive vom lua A(x0 . y. Efectuˆand derivatele part¸iale ale funct¸iilor coordonate P. z) = Q(x. y. 0) dt + Z y Q(x. y. S˘ a se arate c˘ a expresia de mai sus este o diferent¸ial˘a total˘a exact˘ a ¸si s˘ a se determine funct¸iile primitive ale sale. care nu intersecteaz˘ a planele de coordonate Oyz ¸si Ozx. ∂x x y (x + z 2 )2 ∂Q ∂P = ∂x ∂y = − z x2 y 2 . z) = Z x x0 P (t. unde F = (P. Funct¸iile P. z) ¸si aplic˘am formula (3. Avem U (x. Calculˆand cea de a treia integral˘a. x2 + t2 xy . Trebuie s˘a mai verific˘am c˘a ∇ × F = 0. z) = Z z 0 x 1 − dt. y0 . y. g˘asim U (x. 0 Primele dou˘a integrale sunt nule pentru c˘a ˆın puncte ale planului xOy func¸tiile P ¸si Q au valori egale cu zero. z) = z . xy 2 x 1 − 2 +z xy x2 ¸si. Q. Q. Q ¸si R au valorile P (x. y0 . ∂y ∂z xy 2 ∂P ∂z ∂R 1 z 2 − x2 = = 2 + 2 . simplu conex. z) =  1 x2 y − 1  z. y. 0) dt + y0 Z z R(x.Capitolul 3 — Integrale curbilinii 169 Exercit¸iul 3. g˘asim ∂Q 1 ∂R = = .

y) = 2 + 2. x 2 + b2 x2 + t2 a b . Funct¸iile reale de dou˘a variabile reale P ¸si Q au valorile date de: x y + 2 y. y. z) = U (x. unde C este o constant˘a real˘a arbitrar˘a. y) = ω. y.11. Q(x. Funct¸ia U a c˘arei diferent¸ial˘a este ω ¸si care se anuleaz˘a ˆın punctul A(a. Exercit¸iul 3. Solut¸ie. z) = arctg − . y) = 2 x − 2 .170 Ion Cr˘aciun Rezult˘a c˘a primitiva expresiei diferent¸iale ω care se anuleaz˘a ˆın punctele domeniului D situate ˆın planul xOy este z z U (x. S˘a se arate c˘a ω este diferent¸ial˘ a total˘ a exact˘ a pe D ¸si s˘ a se determine funct¸ia diferent¸iabil˘a U : D → IR cu proprietatea d U (x. y. z)+C. x xy oricare alt˘a primitiv˘a fiind V (x. y) = (x. ∂x ∂y (x + y 2 )2 deci integrala curbilinie de tipul al doilea din expresia diferent¸ial˘a ω nu depinde de drumul de integrare situat ˆın D. ¸si anume ∂x ∂y ∂P x2 − y 2 ∂Q (x.2 Fie expresia diferent¸ial˘ a    y x  ω= 2 + 2 y dx + 2 x − dy x + y2 x2 + y 2 definit˘a ˆıntrun domeniu plan simplu conex D care nu cont¸ine originea. y) = + 2b dt + 2x − dt. P (x. y) = 2 2 x +y x + y2 Derivatele part¸iale ∂Q ∂P ¸si au valorile egale. b) are valorile: Z x Z y  b x  U (x.

t=x .

t=y t .

.

t=x t .

.

t=y .

.

y) = arctg . U (x.

+ 2bt.

+ 2xt.

− arctg .

y) = 2xy + arctg − 2ab − arctg . y) = 2xy + arctg + C. . t=a t=b b t=a x t=b x a U (x. y unde C este o constant˘a real˘a arbitrar˘a. y b Oricare alt˘a primitiv˘a V a expresiei diferent¸iale date este de forma x V (x. .

1. de versori e1 = (1.1. discului deschis ˆıi vom spune simplu disc. q (x − a)2 + (y − b)2 este Pentru simplitatea expunerii. Observat¸ia 4. ˆIntre punctele acestui spat¸iu ¸si cele ale unui plan ˆın care s–a ales o pereche de axe perpendiculare Ox ¸si Oy. Definit¸ia 4.1. Definit¸ia 4.2 Un punct a ∈ IR2 se nume¸ste punct interior al mult¸imii D ⊂ IR2 dac˘a exist˘a un ε > 0 astfel ˆıncˆ at B(a. 171 . Definit¸ia 4. a) < ε}.1 Un punct interior al mult¸imii D apart¸ine acesteia.Capitolul 4 Integrala dubl˘ a 4. y) ∈ IR2 : d(x. b) ¸si raz˘ a ε > 0 mult¸imea B(a.1 Elemente de topologie ˆın IR2 ˆIn acest paragraf vom reaminti unele not¸iuni de topologie ˆın spat¸iul euclidian IR2 . a) = distant¸a dintre punctele x ¸si a. unde d este metrica euclidian˘a pe IR2 ¸si d(x. exist˘a o corespondent¸˘a biunivoc˘a. ε) ⊂ D. ε) = {x = (x.3 Submult¸imea D ⊂ IR2 se nume¸ste mult¸ime deschis˘ a dac˘ a toate elementele sale sunt puncte interioare.1 Se nume¸ste disc deschis cu centrul ˆın a = (a.1. 0) ¸si respectiv e2 = (0. 1).

4 Spunem c˘ a mult¸imea D ⊂ IR2 este mult¸ime conex˘ a dac˘a oricare dou˘a puncte ale lui D pot fi unite printr–un arc de curb˘ a cont¸inut ˆın ˆıntregime ˆın D. Definit¸ia 4. care const˘ a din toate punctele mult¸imii la care se adaug˘a punctele sale frontier˘ a. de¸si este mult¸ime deschis˘a. y) ∈ IR2 | (x − 3)2 + y 2 < 1} nu este un domeniu deoarece. y) ∈ IR2 | x2 + y 2 < 1} ∪ {(x.7 O mult¸ime care ˆı¸si cont¸ine toate punctele frontier˘ a se nume¸ste mult¸ime ˆınchis˘ a.1. este un domeniu. Observat¸ia 4. y) care satisfac inegalitatea x2 + y 2 < 1.3 Fiec˘ arei mult¸imi i se poate ata¸sa o mult¸ime ˆınchis˘ a.1.1. . In particular. cu termeni diferit¸i de a. ˆın timp ce mult¸imea rezultat˘a din reuniunea a dou˘a discuri {(x.8 Punctul a ∈ IR2 se nume¸ste punct limit˘ a sau punct de 2 acumulare al mult¸imii D ⊂ IR dac˘ a exist˘ a un ¸sir de puncte din D. ˆIn particular.1.1. Totalitatea punctelor frontier˘ a ale unei mult¸imi se nume¸ste frontiera acelei mult¸imi. Observat¸ia 4.6 Un punct a ∈ IR2 se nume¸ste punct frontier˘ a al mult¸imii D dac˘a orice vecin˘atate a sa cont¸ine atˆ at puncte ale lui D cˆ at ¸si puncte care nu apart¸in lui D.172 Ion Cr˘aciun Definit¸ia 4. care se nume¸ste ˆınchiderea acelei mult¸imi. discul cu centrul ˆın origine ¸si raz˘a 1. nu este mult¸ime conex˘a ˆıntru–cˆat exist˘a perechi de puncte ale sale care nu pot fi unite printr– un arc de curb˘a cont¸inut ˆın ˆıntregime ˆın aceast˘a mult¸ime. Definit¸ia 4. o mult¸ime deschis˘ a nu cont¸ine nici unul din punctele frontierei sale.1.1. adic˘a totalitatea punctelor (x. De exemplu. Definit¸ia 4.5 O mult¸ime deschis˘ a ¸si conex˘ a se nume¸ste domeniu.2 Un punct frontier˘ a al unei mult¸imi D poate s˘ a apart¸in˘a ˆ sau s˘a nu apart¸in˘a lui D. convergent la a. cˆand ad˘aug˘am unui domeniu D punctele sale frontier˘a ob¸tinem o mult¸ime ˆınchis˘a pe care putem s˘a o numim domeniu ˆınchis sau continuu. Definit¸ia 4.

11 Se nume¸ste diametrul mult¸imii m˘ arginit˘ a D ⊂ IR2 marginea superioar˘a a mult¸imii de numere nenegative {d(x.1. Teorema 4. De exemplu. Definit¸ia 4. y) : x ∈ D.4 Un punct limit˘ a al unei mult¸imi D poate s˘ a apart¸in˘ a sau s˘ a nu apart¸in˘a mult¸imii D. Dac˘a D este o mult¸ime m˘arginit˘a ˆın IR2 .12 Fie D ¸si E dou˘ a mult¸imi arbitrare din IR2 . Reciproca acestei afirmat¸ii nu are loc ˆın general. Definit¸ia 4. Prin urmare. . atunci d(A. iar y ∈ E. y ∈ D}.10 O mult¸ime m˘arginit˘ a ¸si ˆınchis˘ a ˆın IR2 se nume¸ste mult¸i2 me compact˘ a ˆın IR . y).Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 173 Observat¸ia 4.1.1. Definit¸ia 4. Definit¸ia 4. E) > 0. ˆIn leg˘atur˘a cu aceast˘a afirmat¸ie avem urm˘atorul rezultat. y) ˆıntre punctele arbitrare x ∈ D ¸si y ∈ D este o mult¸ime de numere reale nenegative m˘arginit˘a deoarece oricare din aceste distant¸e nu poate fi mai mare decˆat diametrul discului ˆın care este inclus˘a mult¸imea D. ea fiind ˆıns˘a asimptota hiperbolei. exist˘a r > 0 astfel ˆıncˆ at D ⊂ B(x0 . atunci d(D. r). Se ¸stie c˘a o mult¸ime este ˆınchis˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ˆı¸si cont¸ine toate punctele de acumulare. Dac˘a mult¸imile D ¸si E au cel put¸in un punct ˆın comun (au intersect¸ie nevid˘a). indiferent de x0 ∈ IR2 . distant¸a ˆıntre hiperbola echilater˘a x · y = 1 ¸si axa Ox este zero de¸si aceste dou˘a mult¸imi de puncte nu au nici un punct comun deoarece axa Ox nu intersecteaz˘a hiperbola. atunci mult¸imea tuturor distant¸elor d(x.9 Mult¸imea D ⊂ IR2 se nume¸ste m˘ arginit˘ a dac˘ a poate fi inclus˘ a ˆıntrun disc cu centrul ˆıntrun punct oarecare al spat¸iului IR2 deci. unde x ∈ D.1.1.1 (Separabilitatea mult¸imilor ˆınchise) Dac˘ a mult¸imile D 2 ¸si E sunt compacte ¸si disjuncte ˆın IR . Se nume¸ste distant¸a dintre mult¸imile D ¸si E marginea inferioar˘ a d(D. B) = 0.1. putem vorbi de marginea superioar˘a a acestei mult¸imi de numere. E) a mult¸imii de numere reale nenegative d(x.

dup˘a lema lui Cesaro. tot¸i termenii sub¸sirului sunt egali cu x0 . deoarece ¸si E este mult¸ime ˆınchis˘a.1. · · · .2 Aria figurilor plane Prin mult¸ime poligonal˘ a ˆınt¸elegem mult¸imea constituit˘a dintr–un num˘ar finit de submult¸imi ale lui IR2 ale c˘aror frontiere sunt linii frˆante ˆınchise. caz ˆın care limita este de asemeni x0 .12 ¸si teorema de caracterizare a marginii inferioare a unei mult¸imi. Limita celui de al doilea sub¸sir este tot x0 ¸si apart¸ine lui E. Din Definit¸ia 4. este convergent conform lui (4. · · · convergent la un punct x0 . atunci aria P ≤ aria Q. Ori sub¸sirul (xkn ) cont¸ine o infinitate de puncte distincte. n (4.1) Deoarece mult¸imea D este m˘arginit˘a rezult˘a c˘a ¸sirul de puncte (xn ) este m˘arginit ¸si. care din nou apart¸ine lui D. Not¸iunea de arie a unei mult¸imi poligonale este bine cunoscut˘a din geometria elementar˘a. · · · . yn ) < 1 .1) la acela¸si punct x0 . ˆIntr-adev˘ar. xkn .174 Ion Cr˘aciun Demonstrat¸ie. Corespunz˘ator. prin urmare x0 ∈ D deoarece D este o mult¸ime ˆınchis˘a ori. de la un rang ˆınainte. · · · . sub¸sir al ¸sirului (yn ). Atunci. pot exista dou˘a posibilit˘a¸ti. Aria unei mult¸imi poligonale este un num˘ar nenegativ care posed˘a urm˘atoarele propriet˘a¸ti: 1. fapt care arat˘a c˘a x0 este punct limit˘a al mult¸imii D. . rezult˘a c˘a pentru fiecare n ∈ IN ∗ exist˘a punctele xn ∈ D ¸si yn ∈ E astfel ˆıncˆat d(xn . ¸sirul de puncte yk1 . D ¸si E au un punct ˆın comun ceea ce contrazice ipoteza teoremei. xk2 . iar P ⊂ Q. Presupunem contrariul. ykn . S˘a demonstr˘am c˘a punctul x0 apart¸ine mult¸imii D. (monotonie) Dac˘a P ¸si Q sunt dou˘a mult¸imi poligonale. adic˘a d(D. E) = 0. 4. admite un sub¸sir xk1 . yk2 .

∗ iar num˘arul S se nume¸ste m˘asura Jordan exterioar˘ a a aceleia¸si mult¸imi. fiind o mult¸ime majorat˘a. Dac˘a S∗ = S ∗ = S. la o mult¸ime m˘arginit˘a oarecare din plan. Mult¸imea de numere reale nenegative care reprezint˘a ariile mult¸imilor scufundate. ca urmare. ˆIn acest caz mult¸imea F se zice c˘a este carabil˘ a sau m˘ asurabil˘ a Jordan. 3. am extins conceptul de arie de la o mult¸ime poligonal˘a. atunci valoarea comun˘a S se nume¸ste m˘ asura Jordan a mult¸imii F. atunci aria P1 = aria P2 . Vom considera de asemeni toate mult¸imile poligonale P incluse ˆın F ¸si toate mult¸imile poligonale Q care includ mul¸timea F. o submult¸ime a mult¸imii IR2 . (aditivitate) Dac˘a P1 ¸si P2 sunt dou˘a mult¸imi poligonale disjuncte ¸si P1 ∪ P2 este reuniunea acestora. care este evident o mult¸ime carabil˘a. Cantitatea S∗ este cunoscut˘a ca m˘ asura Jordan interioar˘ a a mult¸imii F. cu p˘astrarea celor trei propriet˘a¸ti. (invariant¸˘a) Dac˘a dou˘a mult¸imi poligonale P1 ¸si P2 sunt congruente. Vom . un majorant fiind aria oric˘arei mult¸imi m˘arginite care face parte din ˆınf˘a¸sur˘atoarea lui F. atunci aria (P1 ∪ P2 ) = aria P1 + aria P2 . Astfel. Ariile mult¸imilor scufundate ˆın mult¸imea F sunt m˘arginite superior.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 175 2. avem S∗ ≤ S ∗ . Aria oric˘arei mult¸imi scufundate ˆın F nu ˆıntrece aria oric˘arei mult¸imi care ˆınf˘a¸soar˘a pe F ¸si. Primele mult¸imi se vor numi mult¸imi scufundate ˆın mult¸imea F. la o clas˘a mai ampl˘a de mult¸imi plane. iar mult¸imile din cea de a doua categorie formeaz˘a ceea ce se nume¸ste ˆınf˘ a¸sur˘ atoarea mult¸imii F. S˘a extindem not¸iunea de arie. ˆIn acest scop consider˘am mult¸imea F. admite o margine superioar˘a S∗ = S∗ (F ) = sup{(aria P ) : P ⊂ F }. iar mult¸imea ariilor mult¸imilor care constituie ˆınf˘a¸sur˘atoarea lui F posed˘a evident minorant¸i ¸si ca atare admite margine inferioar˘a S ∗ = S ∗ (F ) = inf{(aria Q) : Q ⊃ F }.

dac˘a S∗ = S ∗ . scufundat˘a ˆın F. ¸si o mult¸ime Q din ˆınf˘a¸sur˘atoarea lui F. Cu ajutorul Teoremei 4. De altfel. ˆın geometria elementar˘a. (4. scufundat˘a ˆın F.1 se poate stabili m˘asurabilitatea Jordan a unor mult¸imi diferite de cele poligonale. 2 care implic˘a (4. este o mul¸time poligonal˘a avˆand aria egal˘a cu diferent¸a dintre aria lui Q ¸si aria lui P. Mult¸imile P ¸si Q pentru disc pot fi mult¸imile m˘arginite de poligoane regulate ˆınscrise ¸si respectiv circumscrise discului. Teorema 4.1 O figur˘ a plan˘ a m˘ arginit˘ a F este carabil˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘ a dou˘ a mult¸imi poligonale P ⊂ F ¸si Q ⊃ F astfel ˆıncˆat aria Q − aria P < ε. Vom stabili acum o condit¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a ca o mult¸ime m˘arginit˘a s˘a fie carabil˘a. pentru orice ε > 0 dat exist˘a o mult¸ime poligonal˘a P. Mult¸imea punctelor care apart¸in unei mult¸imi poligonale Q care ˆınf˘a¸soar˘a mult¸imea F ¸si nu apart¸in mult¸imii poligonale P.1 implic˘a c˘a F este carabil˘a dac˘a ¸si numai dac˘a frontiera sa poate fi scufundat˘a ˆıntro mult¸ime poligonal˘a cu arie arbitrar de mic˘a. dac˘a aceste mult¸imi P ¸si Q exist˘a.2) Demonstrat¸ie.176 Ion Cr˘aciun demonstra c˘a cele trei propriet˘a¸ti ale ariilor mult¸imilor poligonale se conserv˘a ¸si pentru ariile mult¸imilor oarecare m˘arginite din plan. num˘arul n al laturilor acestor poligoane fiind suficient de mare. atunci din (4. ceea ce completeaz˘a demonstrat¸ia teoremei. ˆIn consecint¸˘a. acesta este modul ˆın care.2) ¸si din aria P ≤ S∗ ≤ S ∗ ≤ aria Q rezult˘a 0 ≤ S ∗ − S∗ < ε > 0 ¸si fiindc˘a ε > 0 este ales arbitrar rezult˘a c˘a S∗ = S ∗ . se obt¸ine formula ariei discului de raz˘a r. condit¸ia din Teorema 4. O astfel de mult¸ime poate fi discul de raz˘a r.2).2. atunci dup˘a teoremele de caracterizare ale marginilor inferioar˘a ¸si superioar˘a. Aceast˘a mult¸ime de puncte cont¸ine frontiera mult¸imii F. Reciproc. astfel ˆıncˆat S∗ − ε < aria P ≤ S∗ . 2 ε S ∗ ≤ aria Q < S ∗ + .2.2. . ˆIntr-adev˘ar.

curba (L) poate fi scufundat˘a ˆıntro mult¸ime poligonal˘a de arie extrem de mic˘a ¸si ca atare aria lui (C) este egal˘a cu zero. Demonstrat¸ie. unde k ia toate valorile de la 1 pˆan˘a la n + 1. Pentru aceasta s˘a ne amintim c˘a o curb˘a plan˘a (C) reprezentat˘a parametric prin ecuat¸iile   x = ϕ(t). Observat¸ia 4. .1 face ca Teorema 4. cu derivate continuie sau continuie pe port¸iuni este o curb˘a rectificabil˘a. Bazat pe aceast˘a teorem˘a putem prezenta o clas˘a suficient de vast˘a de mul¸timi carabile la care vom face referire ˆın considerat¸iile ulterioare.2. derivabile.1 O mult¸ime de puncte din IR2 se nume¸ste mult¸ime de arie nul˘ a dac˘a ea poate fi scufundat˘a ˆıntr-o mult¸ime poligonal˘ a de arie arbitrar de mic˘ a. Fie (C) o curb˘a plan˘a rectificabil˘a de lungime L. α ≤ t ≤ β. β] → IR sunt continue. β] → IR ¸si ψ : [α.2. Diviz˘am curba ˆın n p˘art¸i prin n+1 puncte astfel ˆıncˆat lungimea fiec˘arei p˘art¸i s˘a fie L/n ¸si construim un p˘atrat de latur˘a 2L/n cu centrul de simetrie ˆın punctul de diviziune de ordin k.2. unde funct¸iile ϕ : [α.1 s˘a poat˘a fi reformulat˘a ˆın urm˘atoarea form˘a echivalent˘a. (C)  y = ψ(t). Reuniunea acestor p˘atrate este o mult¸ime poligonal˘a care ˆınf˘a¸soar˘a curba (C) ¸si a c˘arei arie nu ˆıntrece suma ariilor p˘atrateleor construite. Teorema 4. α Lema 4. Not¸iunea din Definit¸ia 4. n2 Deoarece L este fixat ¸si n poate lua valori numere naturale oricˆat de mari dorim.1 O curb˘a ˆın planul Oxy este o mult¸ime de arie nul˘ a.2. prin urmare nu este mai mare decˆat 4L2 (n + 1).2. lungimea L a acesteia fiind dat˘a de integrala definit˘a L= Z β q ϕ02 (t) + ψ 02 (t) dt.1 Orice curb˘a plan˘a rectificabil˘ a este o mult¸ime de arie nul˘ a.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 177 Definit¸ia 4.2 Necesar ¸si suficient pentru ca mult¸imea F s˘ a fie m˘ asurabil˘ a Jordan este ca frontiera sa s˘a fie de arie nul˘ a.2.

cu frontiera reprezentat˘a ca o reuniune finit˘a de curbe plane definite printr–o ecuat¸ie cartezian˘a explicit˘a de forma y = f (x).2.2 ¸si din faptul c˘a frontiera lui F este o mult¸ime de arie nul˘a deoarece aceast˘a frontier˘a este inclus˘a ˆın reuniunea frontierelor mult¸imilor F1 ¸si F2 . M˘asurabilitatea Jordan a mult¸imii F rezult˘a din Teorema 4. Teorema 4. . Pentru aceasta consider˘am mult¸imile poligonale P1 ¸si P2 scufundate ˆın respectiv mult¸imile F1 ¸si F2 ¸si mult¸imile poligonale Q1 ¸si Q2 care ˆınf˘a¸soar˘a F1 ¸si F2 respectiv. aria mult¸imii poligonale P rezultat˘a din reuniunea acestora este egal˘a cu suma ariilor lor. pentru a completa demonstrat¸ia.3) Demonstrat¸ie. cu derivate continue pe port¸iuni. care pot avea intersect¸ie nevid˘a. Deoarece mult¸imile poligonale P1 ¸si P2 nu se intersecteaz˘a. Aceasta este clasa de mult¸imi care o vom considera ˆın continuare.3).2 Orice mult¸ime de puncte din plan. F este carabil˘ a ¸si aria F = aria F1 + aria F2 .2. unde funct¸iile f ¸si g sunt funct¸ii continue. c ≤ x ≤ d. Observat¸ia 4. Avem acum preg˘atite toate condit¸iile pentru a ar˘ata c˘a not¸iunea de arie a unei mult¸imi plane m˘arginit˘a satisface propriet˘a¸tile de monotonie.178 Ion Cr˘aciun Corolarul 4. S˘a stabilim aditivitatea. trebuie s˘a deducem egalitatea (4. avem: aria P = aria P1 + aria P2 ≤ aria F ≤ aria Q ≤ aria Q1 + aria Q2 . sau printr–o ecuat¸ie cartezian˘ a explicit˘ a de forma x = g(y). are arie care nu ˆıntrece suma ariilor acestora. Prin urmare.2.1 Orice mult¸ime plan˘ a m˘ arginit˘ a a c˘ arei frontier˘ a este o reuniune finit˘a de curbe plane rectificabile este mult¸ime m˘ asurabil˘ a Jordan. demonstrat¸ia sa putˆand fi u¸sor efectuat˘a. Reuniunea Q a mult¸imilor Q1 ¸si Q2 .2. este o mult¸ime m˘asurabil˘ a ˆın sens Jordan. (4. Atunci. aditivitate ¸si invariant¸˘a. a ≤ x ≤ b.3 Fie F1 ¸si F2 dou˘ a figuri m˘ asurabile Jordan avˆ and interioarele disjuncte ¸si fie F reuniunea lor. Prin urmare. ˆIn ce prive¸ste monotonia aceasta este implicat˘a de ˆıns˘a¸si definit¸ia ariei.

Teorema 4. de¸si aceast˘a introducere are unele dezavantaje. Dac˘a F1 ¸si F2 sunt dou˘a mult¸imi carabile ¸si F este intersect¸ia lor. Proprietatea de invariant¸˘a a m˘asurabilit˘a¸tii Jordan a unei mult¸imi din IR2 este de asemeni evident˘a.3).2.4 Intersect¸ia a dou˘ a mult¸imi din IR2 . atunci fiecare punct frontier˘a este un punct frontier˘a al cel put¸in uneia din frontierele mult¸imilor F1 ¸si F2 . 4. Demonstrat¸ie. Not¸iunea de arie a fost introdus˘a ˆın conformitate cu ideea lui Jordan.3. · · · . Proprietatea ˆıns˘a nu se mai p˘astreaz˘a dac˘a num˘arul mul¸timilor m˘asurabile ˆın sens Jordan este infinit. ˆIntr-adev˘ar.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 179 aria P1 + aria P2 ≤ aria F1 + aria F2 ≤ aria Q1 + aria Q2 . ˆIn plus.3 Definit¸ia integralei duble Fie D o mult¸ime m˘arginit˘a ¸si carabil˘a din planul cartezian raportat la reperul ortogonal xOy ¸si f : D → IR (4. Afirmat¸ia teoremei rezult˘a din Teorema 4.2 ¸si din faptul c˘a aria unei reuniuni de mult¸imi de arie nul˘a este egal˘a cu zero. dup˘a cum s–a ar˘atat. Astfel aditivitatea este demonstrat˘a.4) o funct¸ie real˘a de dou˘a variabile reale definit˘a ¸si m˘arginit˘a pe mult¸imea D. Aceast˘a situat¸ie face necesar˘a introducerea unei alte m˘asuri ˆın care s˘a se p˘astreze proprietatea de mai sus. Dn } de submult¸imi a lui D cu propriet˘ a¸tile: (4.5) . pe care nu o vom prezenta aici deoarece ˆın continuare vom considera doar integrabilitatea funct¸iilor definite pe mult¸imi m˘asurabile ˆın sens Jordan.1 Se nume¸ste partit¸ie sau divizare a mult¸imii D mult¸imea ∆ = {D1 . D2 . Definit¸ia 4. este o mult¸ime carabil˘a. O astfel de m˘asura poate fi m˘asura Lebesgue.2. Deoarece diferent¸ele (aria Q1 − aria P1 ) ¸si (aria Q2 − aria P2 ) pot fi f˘acute arbitrar de mici rezult˘a c˘a are loc egalitatea (4. reuniunea a dou˘a mult¸imi carabile este o mult¸ime carabil˘a. Aceasta implic˘a imediat c˘a reuniunea unui num˘ar finit de mult¸imi carabile este o mult¸ime carabil˘a. remarc˘am o alt˘a proprietate a mult¸imilor plane m˘arginite ¸si m˘asurabile Jordan. m˘ asurabile ˆın sensul lui Jordan.

numite elemente. ηi ) = n X f (ξi .180 Ion Cr˘aciun 1. se poate realiza cu ajutorul unor elemente a dou˘ a familii uniparametrice de curbe plane. .5) al mult¸imii D ¸si sistemului de puncte intermediare (ξi . Definit¸ia 4.4 O partit¸ie ∆0 = {D10 .5) dac˘ a fiecare element Di al partit¸iei ∆ este sau element al partit¸iei ∆0 sau reuniunea cˆ atorva elemente Dj0 din partit¸ia ∆0 . ηi ) ∈ Di ales arbitrar. (4. aceste curbe plane pot fi unele paralele la axele de coordonate Ox ¸si Oy. numit punct intermediar.4).3. · · · .3. Introducem urm˘atoarea definit¸ie a limitei sumelor integrale (4. Definit¸ia 4.6) i=1 unde Si este aria lui Di .3. Deoarece mult¸imea D este m˘arginit˘a rezult˘a c˘a fiecare din elementele partit¸iei ∆ este m˘arginit˘a ¸si ca atare mult¸imea tuturor diametrelor d(Di ) are un cel mai mare element. ηi ) este un punct arbitrar apart¸inˆand lui Di . De exemplu. iar (ξi .3.2 Fie mult¸imea m˘ arginit˘ a ¸si carabil˘ a D ¸si ∆ o partit¸ie a acesteia.6) se numesc sume integrale asociate funct¸iei f din (4. Dn0 } a mult¸imii D se spune c˘a este o rafinare a diviz˘arii ∆ din (4. reuniunea tuturor mult¸imilor partit¸iei. ˆın num˘ ar de ∗ n ∈ IN . Consider˘am o partit¸ie ∆ a mult¸imii D ¸si suma de forma σ∆ (f. interioarele oric˘aror dou˘ a mult¸imi distincte sunt disjuncte.2 Exist˘ a o infinitate de sume integrale c˘ aci exist˘ a o infinitate de moduri de a diviza mult¸imea D ¸si ˆın cadrul fiec˘ arei partit¸ii exist˘ ao infinitate de posibilit˘a¸ti de a alege punctele intermediare. 2. Se nume¸ste norma sau finet¸ea diviz˘ arii ∆ num˘ arul real ν(∆) sau k∆k egal cu cel mai mare dintre diametrele elementelor partit¸iei.1 O partit¸ie a mult¸imii m˘ arginite D ⊂ IR2 . Observat¸ia 4. m˘ asurabil˘ a ˆın sens Jordan. D20 .3.3 Sumele din relat¸ia (4. Definit¸ia 4. este mult¸imea D. ξi .6). Observat¸ia 4. ηi ) Si . modului de divizare ∆ de forma (4.

6 Funct¸ia (4. y)dω ¸si f (x.4) este integrabil˘ a pe D. atunci num˘ arul real n J = lim k∆k→0 X f (ξi . D ZZ J= f (x. impuse funct¸iei (4.8) trebuie s˘a fie adev˘arat˘a pentru toate sumele integrale σ∆ (f.7) ¸si oricare ar fi alegerea punctelor intermediare (ξi .9) i=1 se nume¸ste integrala dubl˘ a a funct¸iei f pe mult¸imea D ¸si se noteaz˘ a cu unul din simbolurile ZZ J= f (x. y)dω.10) D Funct¸ia f se nume¸ste integrand. ηi ) Si (4.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 181 Definit¸ia 4.10). Pentru a stabili condit¸ii de integrabilitate introducem sumele Darboux inferioar˘ a ¸si superioar˘a. ω = s∆ (f ) = n X m i Si (4.5 Num˘arul real J este limita sumelor integrale (4. S˘a g˘asim condit¸ii care.3.7 Dac˘a funct¸ia (4.3.8) Inegalitatea (4.3. ηi ) − J| < ε. ˆIn acest sens not˘am prin Mi ¸si mi marginea superioar˘a ¸si respectiv marginea inferioar˘a a valorilor restrict¸iei funct¸iei f la elementul Di al partit¸iei ∆ din (4. ξi . D se nume¸ste domeniu de integrare. Definit¸ia 4. . y)dxdy se numesc elemente de integrare.4). asigur˘a existent¸a integralei duble (4. indiferent de alegerea punctelor intermediare. y)dxdy.7).6) pentru k∆k → 0 exist˘ a ¸si este finit˘ a.4) se nume¸ste integrabil˘ a pe D dac˘ a limita sumelor integrale (4.3. iar expresiile f (x. Definit¸ia 4. Definit¸ia 4. ξi . (4. (4.5) ce satisface condit¸ia (4.8 Sumele: Ω = S∆ (f ) = n X i=1 Mi Si .6) cˆ and k∆k → 0 dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘ a δ > 0 astfel ˆıncˆ at oricare ar fi partit¸ia ∆ a mult¸imii D cu k∆k < δ (4. Aceste condit¸ii le vom numi condit¸ii de integrabilitate.11) i=1 se numesc respectiv suma Darboux superioar˘ a ¸si suma Darboux inferioar˘ a a funct¸iei f corespunz˘atoare diviziunii ∆ a mult¸imii carabile D. ηi ) ∈ Di s˘ a avem |σ∆ (f. ηi ) care corespund partit¸iei ∆ din (4.5).

suma integral˘a corespunz˘atoare se afl˘a cuprins˘a ˆıntre suma Darboux inferioar˘a ¸si suma Darboux superioar˘a corespunz˘atoare partit¸iei ∆. iar sumele Darboux superioare descresc. Mult¸imea tuturor sumelor Darboux superioare corespunz˘atoare funct¸iei (4. . un majorant al acestei mult¸imi fiind oricare din sumele Darboux superioare asociate funct¸iei f. Ω00 . avem Ω ≥ ω.182 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 4.3. Fie ∆0 ¸si ∆00 dou˘a diviziuni arbitrare a mult¸imii D ¸si fie ω 0 .3 Din modul cum au fost definite sumele Darboux (4. s∆ (f ) ≤ n X f (ξi . avem ω 0 ≤ Ω00 ¸si ω 00 ≤ Ω0 adic˘a orice sum˘a Darboux inferioar˘a asociat˘a funct¸iei f ¸si corespunz˘atoare unui mod de divizare nu poate ˆıntrece suma Darboux superioar˘a asociat˘a aceleia¸si funct¸ii ¸si corespunz˘atoare oric˘arui alt mod de divizare a mult¸imii D.4) este m˘arginit˘a superior. Pentru orice divizare ∆ a mult¸imii D ¸si pentru orice alegere a sistemului de puncte intermediare. 1. 4. atunci ω ≤ ω 0 ≤ Ω0 ≤ Ω. un minorant al acesteia fiind oricare dintre sumele Darboux inferioare asociate aceleia¸si funct¸ii. 3. i=1 2. sumele Darboux inferioare cresc.11) rezult˘a c˘a oricare ar fi divizarea ∆ a mult¸imii D. Ω0 ¸si ω 00 . Mult¸imea tuturor sumelor Darboux inferioare corespunz˘atoare funct¸iei f din (4. ηi ) Si ≤ S∆ (f ). sumele Darboux corespunz˘atoare asociate acestor partit¸ii. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a dac˘a ω ¸si Ω sunt sumele Darboux corespunz˘atoare modului de divizare ∆. ˆIn procesul de rafinare a diviz˘arii mult¸imii D.4) este m˘arginit˘a inferior. Atunci. 5. S˘a enumer˘am propriet˘a¸tile fundamentale ale sumelor Darboux. iar ω 0 ¸si Ω0 sunt sumele Darboux corespunz˘atoare partit¸iei ∆0 .

4 Condit¸ii de integrabilitate Propriet˘a¸tile sumelor Darboux inferioare ¸si superioare permit stabilirea unei condit¸ii necesare ¸si suficiente pentru integrabilitatea funct¸iei reale f definit˘a ¸si m˘arginit˘a pe o mult¸ime carabil˘a din IR2 . dup˘a teoremele de caracterizare ale marginilor inferioar˘a ¸si superioar˘a.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 183 6. Dac˘a not˘am cu D mult¸imea diviz˘arilor mult¸imii D. a sumelor Darboux. ˆın conformitate cu (4. J = sup{s∆ (f ) : ∆ ∈ D}. ˆIn consecint¸˘a.3. . Atunci.12). atunci exist˘a numerele reale: J = inf{S∆ (f ) : ∆ ∈ D}.1 Integralele Darboux inferioar˘ a ¸si superioar˘ a ale funct¸iei reale de dou˘a variabile reale f definit˘ a pe mult¸imea carabil˘ a D ⊂ IR2 satisfac inegalitatea J ≤ J. Demonstrat¸ie. avem Ω1 − ω2 < 0 care contrazice proprietatea 3. care se numesc integralele Darboux superioar˘ a ¸si respectiv inferioar˘ a ale funct¸iei f : D ⊂ IR2 → IR. putem spune c˘a pentru ε > 0 de mai sus exist˘a o sum˘a Darboux superioar˘a Ω1 ¸si o sum˘a Darboux inferioar˘a ω2 astfel ˆıncˆat Ω1 − J < ε 2 ¸si ε J − ω2 < . 4. Teorema 4.12) Pe de alt˘a parte. (4. Presupunem contrariul ¸si anume c˘a J > J. 2 de unde deducem Ω1 − ω2 + (J − J) < ε. exist˘a un num˘ar ε > 0 astfel ˆıncˆat J − J > ε > 0.

iar toate celelalte elemente. y) ∈ D}. corespunde o sum˘a Darboux superioar˘a Ω care difer˘a de integrala Darboux superioar˘a J cu mai put¸in decˆat ε. Consider˘am acum o partit¸ie arbitrar˘a ∆ ∈ D cu proprietatea k∆k < α. Introducem mai ˆıntˆai not¸iunea de frontier˘ a a partit¸iei ∆ a mult¸imii D. ˆIn consecint¸˘a. care sunt mult¸imi ˆınchise ˆın IR2 . deci mult¸imile Di . y)| : (x. ˆIn plus. Asemenea mult¸imi componente ale partit¸iei ∆ vor fi numite elemente frontier˘ a. Demonstrat¸ie. Pentru aceasta ˆımp˘art¸im termenii care intr˘a ˆın definit¸ia sumei Ω ˆın dou˘a grupe de termeni Ω= n X i=1 Mi Si = X0 Mi0 Si0 + X00 Mi00 Si00 . Elementele partit¸iei ∆.184 Ion Cr˘aciun Lema 4. ¸si ca urmare ∂∆ este o mult¸ime ˆınchis˘a ˆın IR2 . S˘a ar˘at˘am acum c˘a oric˘arei partit¸ii ∆ ∈ D cu k∆k < α. 0 ≤ Ω∗ − J < 2 Frontiera ∂∆∗ a diviz˘arii ∆∗ poate fi scufundat˘a ˆıntro mult¸ime poligonal˘a Q de arie mai mic˘a decˆat ε/(2M ). putem afirma c˘a frontiera ∂∆ se poate prezenta ˆın cele din urm˘a ca reuniune de curbe ˆınchise. atunci mult¸imea Di este strict inclus˘a ˆın interiorul mult¸imii poligonale Q. atunci reuniunea ∂∆ a frontierelor ∂Di ale mult¸imilor Di se nume¸ste frontiera partit¸iei ∆.1 (Darboux) Integrala superioar˘ a J (respectiv integrala inferioar˘a J) este limita pentru k∆k → 0 a sumelor Darboux superioare (respectiv a sumelor Darboux inferioare). rezult˘a c˘a frontiera diviz˘arii ∂∆ este de arie nul˘a. Frontierele ∂Di fiind de arie nul˘a oricare ar fi divizarea ∆ ∈ D. unde M = sup{ |f (x. ∂∆ = ∂D1 ∪ ∂D2 ∪ · · · ∪ ∂Dn . . Dac˘a partit¸ia ∆ ∈ D este compus˘a din submult¸imile Di . distant¸a dintre aceste mult¸imi este un num˘ar pozitiv α. Avˆand ˆın vedere cine este J rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a o divizare ∗ ∆ a mult¸imii D cu proprietatea c˘a suma Darboux superioar˘a Ω∗ satisface condit¸ia ε . incluziunea ∂∆∗ ⊂ Q fiind strict˘a. le vom numi elemente interioare.4. Frontiera ∂∆∗ ¸si frontiera mult¸imii poligonale Q sunt dou˘a mult¸imi ˆınchise ˆın IR2 care nu au puncte comune. au urm˘atoarea proprietate evident˘a: dac˘a Di ¸si ∂∆∗ au cel put¸in un punct ˆın comun. Prin urmare. care nu se ˆıncadreaz˘a ˆın aceast˘a categorie.

Ω= X0 Mi0 Si0 + X00 Mi00 Si00 ≤ Ω∗ + ε < J + ε. a sumelor Darboux superioare este integrala superioar˘a Darboux.4. O func¸tie m˘ arginit˘a f (x. astfel ˆıncˆat oricare ar fi partit¸ia ∆ a mult¸imii D cu k∆k < δ(ε). avem inegalit˘a¸tile evidente: |Mi00 | ≤ M . Mai departe. y) definit˘a pe o mult¸ime m˘ arginit˘ a ¸si carabil˘ a D ⊂ IR2 este integrabil˘a pe D dac˘a ¸si numai dac˘ a pentru orice ε > 0 exist˘ a un num˘ ar δ(ε). s˘ a avem S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.1 (Criteriul de integrabilitate a lui Darboux). rezult˘a c˘a partea din suma Darboux superioar˘a Ω referitoare la elementele interioare nu poate ˆıntrece pe Ω∗ . X00 Si00 < aria Q < ε . 2M ˆIn consecint¸˘a. sumarea se refer˘a la elementele frontier˘a.13) . 2 A¸sadar am demonstrat c˘a oricare ar fi ε > 0 exist˘a un num˘ar α care depinde de ε ˆıncˆat oricare ar fi divizarea ∆ cu k∆k < α. ˆIn mod asem˘an˘ator se demonstreaz˘a ¸si cealalt˘a afirmat¸ie a lemei. Fiecare element interior al partit¸iei ∆ este strict inclus ˆıntrun element al partit¸iei ∆∗ . (4. avem Ω − J < ε rezultat care arat˘a c˘a limita. S˘a evalu˘am separat fiecare din aceste sume. pe un element interior al diviz˘arii ∆. nu dep˘a¸se¸ste marginea superioar˘a a aceleia¸si funct¸ii pe elementul diviz˘arii ∆∗ care cont¸ine elementul interior respectiv.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 185 unde sumarea ˆın penultima sum˘a se extinde la toate elementele interioare ˆın timp ce. pentru norma diviz˘arilor tinzˆand la zero. vom avea satisf˘acut˘a inegalitatea | X00 Mi00 Si00 | < ε 2 ¸si ca urmare. Teorema 4. y). adic˘a X0 Mi0 Si0 ≤ Ω∗ . Fiindc˘a marginea superioar˘a Mi0 a valorilor funct¸iei f (x. ˆın ultima sum˘a.

13). ca urmare. ηi ) ∈ Di are loc inegalitatea ε . Condit¸ia este necesar˘a. ηi0 ) Si n ε X ε < . | σ∆ (f. Prin urmare. ηi00 ) Si − ω < . ηi0 ) ∈ Di ¸si (ξi00 . 2 i=1 2 (4. ˆIntr-adev˘ar.15) Fiecare din cele dou˘a sume integrale Riemann din (4. putem lua o divizare fixat˘a ∆ ∈ D ¸si s˘a alegem punctele intermediare (ξi0 .14) ¸si. ξi .15) satisface condit¸ia (4. 2 2 (4. ηi00 ) ∈ Di astfel ˆıncˆat s˘a fie satisf˘acute urm˘atoarele inegalit˘a¸ti: Ω− n X i=1 f (ξi0 . Dac˘a k∆k < δ(ε). atunci exist˘a num˘arul real J ZZ J = f (x.13).14) De asemenea. care nu depinde de alegerea punctelor intermediare (ξi . atunci J = J. din (4.16) pentru orice diviziune ∆ a lui D. f (ξi00 .15) obt¸inem rezultatul dorit.16) ¸si din condit¸ia (4. Dac˘a pentru orice ε > 0 exist˘a δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat oricare ar fi divizarea ∆ ∈ D cu k∆k < δ(ε) s˘a avem (4. Dac˘a f este o funct¸ie m˘arginit˘a ¸si integrabil˘a pe mult¸imea plan˘a m˘arginit˘a ¸si carabil˘a D. D2 . D iar acest num˘ar este limita sumelor integrale Riemann pentru k∆k → 0. unde ∆ = {D1 . din propriet˘a¸tile sumelor Darboux avem s∆ (f ) ≤ J ≤ J ≤ S∆ (f ) (4. De aici rezult˘a c˘a oricare ar fi ε > 0 exist˘a δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat oricare ar fi divizarea ∆ ∈ D cu k∆k < δ(ε) ¸si oricare ar fi alegerea punctelor intermediare (ξi . adic˘a (4.13). Dn } este o divizare a mult¸imii D. · · · . din inegalitatea (4. ηi ) < J + . ξi . ηi ) ∈ Di . obt¸inem 0 ≤ J − J ≤ S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε . Condit¸ia este suficient˘a.186 Ion Cr˘aciun Demonstrat¸ie. ηi ) − J | < 2 care poate fi scris˘a ¸si ˆın forma echivalent˘a J − ε ε < σ∆ (f. ¸stim c˘a sumele Darboux superioar˘a ¸si inferioar˘a corespunz˘atoare partit¸iei ∆ ∈ D sunt respectiv marginea superioar˘a ¸si marginea inferioar˘a a sumelor integrale Riemann asociate acelei diviz˘ari. y) dxdy.

adic˘a este integrala dubl˘a a funct¸iei f pe domeniul de integrare D. este integrabil˘a pe D. care sunt carabile.5. o funct¸ie continu˘a pe o mult¸ime .4. · · · . Valoarea comun˘ este tocmai integrala lui f pe domeniul de integrare D.17) k∆k→0 k∆k→0 Pe de alt˘a parte. Observat¸ia 4.5 Clase de funct¸ii integrabile ˆIn cele ce urmeaz˘a vom considera funct¸ii definite pe mult¸imi m˘arginite ¸si ˆınchise. ηi ) ≤ S∆ (f ) (4.17) conduce la rezultatul dorit. definit˘a ¸si m˘arginit˘ a pe o mult¸ime m˘ arginit˘ a ¸si carabil˘ a din IR2 . · · · . ˆIns˘a. S˘a not˘am valoarea comun˘a a cantit˘a¸tilor J ¸si J cu J ¸si s˘a ar˘at˘am c˘a J este limita pentru k∆k → 0 a sumelor integrale Riemann asociate funct¸iei f. 2. Trecerea la limit˘a ˆın (4. avem s∆ (f ) ≤ σ∆ (f. Teorema 4. adic˘a J = lim s∆ (f ) = lim S∆ (f ). Demonstrat¸ie. J ¸si J sunt egale. Aplicˆand Teorema 4. (i = 1. va fi funct¸ie continu˘a pe fiecare domeniu compact Di . n). ηi ) ∈ Di .1.18) oricare ar fi divizarea ∆ ∈ D ¸si oricare ar fi punctele intermediare (ξi . deci mult¸imi compacte ˆın IR2 . Dn } o divizare oarecare a lui D. Fie ∆ = {D1 .Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 187 adic˘a 0 ≤ J − J < ε. 4.1 Orice funct¸ie continu˘ a f definit˘ a pe mult¸imea compact˘ a 2 D ⊂ IR este integrabil˘a pe D. D2 . Dup˘a lema lui Darboux. Deoarece ε > 0 a fost presupus arbitrar rezult˘a c˘a J = J. (4. ξi . J este limita comun˘a pentru k∆k → 0 a sumelor Darboux inferioare ¸si superioare asociate funct¸iei f ¸si modurilor de divizare ∆ ∈ D.4.1 Din criteriul de integrabiliate a lui Darboux rezult˘ a c˘ ao funct¸ie real˘a f. dac˘a ¸si numai dac˘ a integralele Darboux corespuna a celor dou˘ a integrale J = J = J z˘ atoare. vom stabili integrabilitatea unor clase importante de funct¸ii prima dintre ele fiind clasa funct¸iilor continue. Deoarece funct¸ia f este continu˘a pe D.18) pentru k∆k → 0 ¸si folosirea lui (4.

yi0 ) − f (x00i . yi00 ) − f (x0i . atunci S∆ (f ) − s∆ (f ) ≤ n X i=1 | f (x00i . Deci f este integrabil˘a pe D. y 00 ) cu d(x. Prin urmare. funct¸ia f este m˘arginit˘a pe Di ¸si ˆı¸si atinge marginile. yi00 ) | < ε . (∀) ∆. cu k∆k < δ(ε) avem | f (x0 . Rezult˘a S∆ (f ) − s∆ (f ) = n X (Mi − mi ) Si = i=1 n X (f (x00i . aria D Pentru orice diviziune ∆ a lui D. i=1 Deoarece f este continu˘a pe o mult¸ime compact˘a ea este m˘arginit˘a ¸si uniform continu˘a pe acea mult¸ime. y) este m˘ arginit˘ a pe mult¸imea compact˘a D ¸si este continu˘a peste tot ˆın D cu except¸ia unei mult¸imi de arie nul˘a.5. Uniforma continuitate a funct¸iei f implic˘a c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat pentru orice dou˘a puncte x0 = (x0 . Teorema 4.188 Ion Cr˘aciun compact˘a este m˘arginit˘a ¸si ˆı¸si atinge efectiv marginile. atunci ea este integrabil˘a pe D. Putem afirma c˘a exist˘a dou˘a puncte x0i = (x0i . De aceea. y 00 ) | < d(x0i . Mi = f (x00i . x00i ) < δ(ε) ¸si deci | f (x0i . yi0 )) Si . yi00 ) din Di astfel ˆıncˆat s˘a avem: mi = f (x0i . aria D A¸sadar. y) < δ(ε) s˘a avem ε . dac˘a k∆k < δ(ε). . yi00 ). yi00 ) − f (x0i .2 Dac˘a funct¸ia f (x. y 0 ) ¸si y = (x00 . teorema urm˘atoare stabile¸ste existent¸a integralei duble pentru o clas˘a de funct¸ii discontinue. yi0 ) | Si < ε · aria D = ε aria D adic˘a S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε. Condit¸ia de continuitate a integrantului este destul de restrictiv˘a. cu k∆k < δ(ε). yi0 ). y 0 ) − f (x00 . yi0 ) ¸si x00i = (x00i .

unde S este aria lui D. 4K 2S Num˘arul ε > 0 fiind ales arbitrar. y)| ≤ K. at δ. ˆın baza Teoremei 4. Punctele f ¸si frontier˘a ale mult¸imii poligonale Q care apart¸in lui D sunt situate ˆın D f este mult¸ime ˆınchis˘ prin urmare D a ¸si m˘arginit˘a deci compact˘a.6 Propriet˘ a¸tile integralei duble Propriet˘a¸tile fundamentale ale integralei duble sunt complet analoage propriet˘a¸tilor integralei definite Z b f (x)dx a ¸si de aceea vom enumera aceste propriet˘a¸ti urmˆand a da demonstrat¸ia doar pentru una din ele.4. n} a domeniului de integrare D cu proprietatea ca primul element D1 s˘a coincid˘a cu Q. ˆıntro mult¸ime poligonal˘a Q de arie mai mic˘a decˆat ε/(4K). . unde funct¸ia f este discontinu˘a. f (x. Not˘am cu D din domeniul de integrare D care nu este inclus˘a ˆın interiorul lui Q. Restrict¸ia f este continu˘ funct¸iei f la mult¸imea compact˘a D a prin urmare este uniform continu˘a.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 189 Demonstrat¸ie. aceasta ˆınsemnˆand c˘a exist˘a un num˘ar real K astfel ˆıncˆat |f (x. Avem Ω − ω = M1 S1 − m 1 S1 + n X (Mi − mi )Si < (M1 − m1 ) i=2 ˆIns˘a M1 − m1 ≤ 2K ¸si n X ε i=2 2S n X ε ε + Si . astfel ˆıncˆat aceast˘a f partea mult¸ime s˘a fie strict inclus˘a ˆın mult¸imea poligonal˘a Q. S˘a scufund˘am partea din mult¸imea D. Alegem δ > 0 astfel ˆıncˆat oscilat¸ia funct¸iei f ˆın orice parte a mulf cu diametrul mai mic decˆ ¸timii D. Din ipotez˘a. s˘a fie mai mic˘a decˆat ε/(2S). Consider˘am acum o partit¸ie ∆ = {Di : i = 1.1 funct¸ia f este integrabil˘a pe submult¸imea compact˘a D a lui IR2 . y) este m˘arginit˘a. 4. Lu˘am un ε > 0 arbitrar. astfel c˘a Ω − ω < 2K ε ε + S = ε. 4K i=2 2S Si < S. iar toate celelalte element s˘a aib˘a diametrele mai mici decˆat δ ¸si s˘a evalu˘am diferent¸a Ω − ω pentru aceast˘a divizare.

3. unde D1 . D2 sunt mult¸imi compacte ˆın IR2 care nu au puncte interioare comune ¸si funct¸ia f : D → IR este integrabil˘a pe D. y)dxdy = λ D ZZ f (x. y)dxdy = D f (x. y)dxdy ≤ ZZ g(x. y)dxdy + µ D ZZ g(x. atunci integrala dubl˘a din funct¸ia f satisface inegalitatea ZZ f (x. (∀) (x. Dac˘a f este integrabil˘a pe D ¸si f (x. y)dxdy ≥ 0. . iar λ ¸si µ sunt constante reale arbitrare. Dac˘a f ¸si D sunt integrabile pe D ¸si f (x. atunci f este integrabil˘a pe fiecare din mult¸imile D1 ¸si D2 ¸si are loc egalitatea ZZ ZZ f (x. y) ∈ D. y) ≥ 0. D2 Aceasta este proprietatea de aditivitate a integralei duble ca funct¸ie de domeniu de integrare. y) ≤ g(x. Dac˘a D = D1 ∪ D2 . (∀) (x. y)dxdy. D 4. y) ∈ D. D Aceasta este proprietatea de monotonie a integralei duble. y)dxdy. 2. D Aceasta este proprietatea de liniaritate a integralei duble. atunci ˆıntre integralele celor dou˘a funct¸ii avem inegalitatea ZZ D f (x. y)dxdy+ D1 ZZ f (x. y). Dac˘a funct¸iile f ¸si g sunt integrabile pe domeniul de integrare D. atunci funct¸ia λ f +µ g este integrabil˘a pe D ¸si ZZ (λ f + µ g)(x. y)dxdy. Ea implic˘a urm˘atoarele dou˘a propriet˘a¸ti.190 Ion Cr˘aciun 1.

(evaluarea valorii absolute a integralei duble).Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 191 5. atunci funct¸ia valoarea absolut˘a a lui f este integrabil˘a pe D ¸si . Dac˘a f este integrabil˘a pe D.

.

ZZ .

.

f (x. y)dxdy .

.

Este evident˘a egalitatea ZZ dxdy = aria D = S. y2 ) ∈ D astfel ˆıncˆat m = f (x1 . (∀) (x. Pentru simplitate. rezult˘a c˘a f este m˘arginit˘a pe D ¸si ˆı¸si atinge marginile. Prin urmare. atunci mS ≤ ZZ f (x. y) |dxdy. atunci teorema valorii medii devine 7. Deoarece f este continu˘a pe domeniul compact D. x2 = (x2 . unde m ¸si M sunt marginile lui f. y2 ). astfel ˆıncˆat ZZ f (x. D 8. M = f (x2 . demonstrat¸ia . y1 ). D D 6. exist˘a punctele x1 = (x1 . y) ∈ D. y1 ) ∈ D. y) ≤ M. η) S. Dac˘a o funct¸ie f este integrabil˘a pe D ¸si satisface inegalitatea m ≤ f (x. ≤ ZZ | f (x. iar S este aria lui D. D Demonstrat¸ia teoremei valorii medii pentru funct¸ii continue. η) ∈ D. y)dxdy ≤ M S. y)dxdy = f (ξ. (teorema valorii medii). s˘a presupunem c˘a ambele puncte sunt ˆın interiorul domeniului de integrare D. atunci exist˘a un punct (ξ. D Dac˘a funct¸ia f este ˆın plus continu˘a pe D. Dac˘a f este funct¸ie continu˘a pe domeniul compact de integrare D.

y2 ) = M rezult˘a g(a) = m ¸si g(b) = M. ˆIn baza uneia din propriet˘a¸tile de mai sus. Dac˘a lu˘am ξ = ϕ(t0 ) ¸si η = ψ(t0 ) avem µ = f (ξ. b] → IR . Dac˘a ( x = ϕ(t) . η) ¸si teorema valorii medii pentru cazul cˆand funct¸ia de integrat este continu˘a este demonstrat˘a. ψ(t0 )) = µ. y)dxdy D S avem evident inegalit˘a¸tile m ≤ µ ≤ M. S Notˆand ZZ µ= f (x. avem ZZ mS ≤ f (x. y2 ). Existent¸a unei astfel de curbe rezult˘a chiar din definit¸ia not¸iunii de domeniu. x2 ) ¸si A2 (x2 . g(t) = f (ϕ(t). b]. b] este o reprezentare parametric˘a a lui Γ. . ψ(t)) este continu˘a pe compactul [a. t ∈ [a. D de unde rezult˘a ZZ m ≤ f (x. y1 ) = m ¸si f (x2 . x2 se situeaz˘a pe frontiera lui D. adic˘a f (ϕ(t0 ). atunci funct¸ia compus˘a g : [a. Din f (x1 . y)dxdy ≤ M S. y)dxdy D ≤ M. y = ψ(t) . Din proprietatea lui Darboux a funct¸iilor continue deducem existent¸a unei valori t0 ∈ [a. Fie Γ o curb˘a a c˘arei imagine este complet cont¸inut˘a ˆın D ¸si avˆand capetele A1 (x1 . b] a¸sa fel ˆıncˆat g(t0 ) = µ.192 Ion Cr˘aciun fiind ceva mai complicat˘a dac˘a unul sau ambele puncte x1 .

19) c atunci funct¸ia F : [a. d] → IR. n − 1.21) d00 = {y0 . m − 1.19). x ∈ [a. −∞ < a < b < +∞. −∞ < c < d < +∞ este integrabil˘a pe intervalul bidimensional ˆınchis I2 = [a. b] → IR. ym }. y)dxdy = Z b F (x) dx = a Z b Z a d  f (x. b] ¸si [c. yj . · · · . · · · .7. yj+1 ]. · · · Iij .1 Integrala dubl˘ a pe intervale bidimensionale ˆınchise Teorema 4. d] ¸si pentru orice x ∈ [a.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 4. d] d0 = {x0 . y) dy. · · · Inm }. · · · . b]. (4. b] × [c. unde a = x0 < x1 < · · · < xi < xi+1 < · · · < xn = b.20) c Demonstrat¸ie. · · · . de dou˘ a variabile reale. y1 .7. c = y0 < y1 < · · · < yi < yi+1 < · · · < ym = d. Aceste diviziuni definesc diviziunea ∆ a intervalului bidimensional ˆınchis I2 ∆ = {I00 . xn }. ale c˘ arei valori sunt date ˆın (4.7 193 Evaluarea integralei duble 4. xi+1 . x1 . I10 . yj+1 . y)dy dx. Fie d0 ¸si d00 diviziuni ale respectiv intervalelor [a. b] exist˘a num˘ arul real F (x) definit de integrala depinzˆ and de parametrul x F (x) = d Z f (x. este integrabil˘ a Riemann ¸si are loc egalitatea ZZ I2 f (x. f : [a. . b] × [c. (4.1 Dac˘a funct¸ia real˘ a m˘ arginit˘ a. xi . (4. (4. i = 0. xi+1 ] × [yj . j = 0.22) unde Iij sunt intervalele bidimensionale ˆınchise Iij = [xi .

y) ∈ Iij }. Deoarece se urm˘are¸ste a se demonstra c˘a funct¸ia F definit˘a de (4. b]. astfel ˆıncˆat Z yj+1 f (ξi . i=0 j=0 Dac˘a ¸tinem seama de inegalit˘a¸tile mij ≤ µij ≤ Mij . (4. cu mij ≤ µij < Mij . xi+1 ].24) Aplicˆand formula de medie pentru integralele simple care intr˘a ˆın membrul al doilea din (4. n − 1. y)dy. pentru alegeri arbitrare ale punctelor intermediare ξi ∈ [xi . ξi ) = d0 n−1 X m−1 X µij (xi+1 − xi )(yj+1 − yj ).23) constat˘am c˘a suma Riemann σd0 (F. (4. ξi ) = n−1 X F (ξi )(xi+1 − xi ). y) : (x. ξi ) se scrie ˆın final ˆın forma σ (F. avem F (ξi ) = Z c d f (ξi .23) i=1 Dac˘a ¸tinem seama de modul cum este definit˘a funct¸ia F ¸si de proprietatea de aditivitate ˆın raport cu intervalul de integrare a integralei Riemann. m − 1) rezult˘a n−1 X m−1 X mij (xi+1 − xi )(yj+1 − yj ) ≤ σd0 (F.25) yj Folosind acum (4. Aceste cantit˘a¸ti sunt numere reale deoarece funct¸ia f este m˘arginit˘a pe fiecare din intervalele bidimensioanle ˆınchise Iij .25) ˆın (4. ξi ) ≤ i=0 j=0 ≤ n−1 X m−1 X i=0 j=0 Mij (xi+1 − xi )(yj+1 − yj ). mij Mij = sup{f (x. Aceste sume au forma σd0 (F. y) ∈ Iij }. . (4. j = 0. (i = 0. y) : (x. y)dy = µij (yj+1 − yj ).20) ale intervalului [a.24) deducem c˘a exist˘a numerele reale µij .194 Ion Cr˘aciun Not˘am = inf{f (x.19) este integrabil˘a Riemann va trebui s˘a consider˘am sumele integrale Riemann corespunz˘atoare tuturor diviziunilor d0 de forma (4. y)dy = m−1 X Z yj+1 i=0 yj f (ξi .

Fie acum (d0k )k∈IN ∗ un ¸sir oarecare de diviziuni ale intervalului [a. (4. i=0 j=0 Ultima sum˘a din inegalit˘a¸tile de mai sus este tocmai suma Darboux superioar˘a a funct¸iei f relativ˘a la aceea¸si diviziune ∆ S∆ (f ) = n−1 X m−1 X Mij (xi+1 − xi )(yj+1 − yj ).29) obt¸inem (4.26) pentru k → +∞ ¸si ¸tinˆand cont de (4. d] cu kd00k k → 0. avem lim S∆k (f ) = lim s∆k (f ) = ZZ k→∞ k→∞ f (x. Pentru fiecare k avem inegalit˘a¸tile s∆k (f ) ≤ σd0k (F. d] definit˘a de diviziunile d0k ¸si d00k . ξi ) = F (x)dx. ξi ) ≤ S∆k (f ). y)dxdy. y)dy dx = Z b a dx Z c d f (x. De obicei se folose¸ste notat¸ia Z b Z a c d  f (x.28) ¸si (4.28) I2 Dac˘a ¸tinem seama de definit¸ia integralei pentru funct¸iile reale de o variabil˘a real˘a Z b 0 lim σdk (F.22) s∆ (f ) = n−1 X m−1 X mij (xi+1 − xi )(yj+1 − yj ). b] cu proprietatea c˘a ¸sirul normelor acestor diviziuni (kd”k k)k∈IN ∗ este convergent la zero. y)dxdy.30) . ξi ) = ZZ k→∞ f (x. ξi ) ≤ S∆ (f ) pentru orice diviziune ∆ de forma (4.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 195 Dar prima sum˘a din aceste inegalit˘a¸ti este tocmai suma Darboux superioar˘a a funct¸iei f relativ˘a la diviziunea ∆ din (4.22) ¸si pentru orice alegere a punctelor intermediare ξi .27) obt¸inem lim σd0k (F.29) k→∞ a Din egalit˘a¸tile (4. Se vede imediat c˘a din condit¸iile kd0k k → 0 ¸si kd00k k → 0 rezult˘a k∆k k → 0. aplicˆand criteriul de integrabilitate a lui Darboux.26) Funct¸ia f fiind presupus˘a integrabil˘a pe I2 . Not˘am cu ∆k diviziunea intervalului bidimensional ˆınchis I2 = [a.21). (4. (4. (4. (4. Fie de asemeni (d00k )k∈IN ∗ un ¸sir de diviziuni ale lui [c. y)dy. i=0 j=0 Avem deci inegal˘a¸tile s∆ (f ) ≤ σd0 (F. b] × [c.27) I2 Trecˆand la limit˘a ˆın (4.

d] exist˘a num˘ arul real G(y) definit de integrala depinzˆ and de parametrul y Z b f (x. (4. G(y) = a atunci funct¸ia Z G : [c. y ∈ [c.33) reprezint˘a de asemeni o formul˘a de calcul a integralei duble din funct¸ia f pe intervalul bidimensional ˆınchis I2 . de dou˘ a variabile reale.7. d] a este integrabil˘a Riemann ¸si are loc egalitatea ZZ f (x.30) constat˘am c˘a (4. −∞ < a < b < +∞.22) sau (4. d] → IR.33) a Relat¸ia (4. y) dx. (4. −∞ < c < d < +∞ este integrabil˘a pe intervalul bidimensional ˆınchis I2 = [a. G(y) = b f (x. y)dx. b] × [c. ˆIn mod asem˘an˘ator se demonstreaz˘a Teorema 4. Observ˘am c˘a integrala dubl˘a pe un interval bidimensional ˆınchis este o iterat¸ie de integrale simple adic˘a un calcul succesiv a dou˘a integrale Riemann ale unor funct¸ii reale de o variabil˘a real˘a.31) reprezint˘a formula de calcul a integralei duble pe un interval bidimensional ˆınchis. y)dy.196 Ion Cr˘aciun Folosind notat¸ia (4. y)dx a vedem c˘a relat¸ia (4. b] × [c.30). f : [a. prima dintre ele fiind o integral˘a depinzˆand de parametru. d] ¸si pentru orice y ∈ [c.31) c Putem spune c˘a (4.32) se scrie ˆın forma ZZ I2 f (x. y)dxdy = Z d G(y) dy = Z d Z  f (x. . y)dxdy = Z c d dy Z b f (x.21) se scrie ˆın forma ZZ b Z f (x. y)dxdy = dx a I2 d Z f (x.2 Dac˘a funct¸ia real˘ a m˘ arginit˘ a. y)dx dy.32) a c c I2 b Folosind ¸si aici o notat¸ie asem˘an˘atoare lui (4. y)dx dy = a c Z d dy c Z b f (x. ¸si anume Z d Z b  f (x. (4. d] → IR. y) dx.

y = ϕ1 (x). avem Z b a dx Z d f (x.3 Frontiera domeniului simplu ˆın raport cu axa Oy definit ˆın relat¸ia (4.35) unde ϕ1 ¸si ϕ2 sunt funct¸ii continue pe [a.7.1 Cˆand sunt satisf˘ acute ipotezele din ambele teoreme de mai sus.7. y ∈ [ϕ2 (b).35) este curba neted˘a pe port¸iuni (C + ) compus˘ a din arcele (AB). (∀) x ∈ [a. y)dx = a f (x. 4. (CD) ¸si din segmentele de dreapt˘ a BC ¸si DA. a]. y)dy = c Z c d dy Z b ZZ f (x. b] × [c. c relat¸ie care arat˘a c˘a ˆın acest caz particular integrala dubl˘ a este un produs de integrale simple. y)dxdy = Z b g(x)dx · Z a d h(y)dy. (4. d] ¸si are loc egalitatea ZZ I2 f (x.        DA = {(x. se nume¸ste domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy.1 Mult¸imea Dy ⊂ IR2 definit˘ a de Dy = {(x. y = ϕ2 (x). ϕ1 (b) ≤ y ≤ ϕ2 (b)}. b]}. y) ∈ IR2 : a ≤ x ≤ b. y) ∈ IR2 : x = a.34) a fost demonstrat˘ a ˆın teorema de integrabilitate a integralelor depinzˆand de un parametru. h : [c.2 Integrala dubl˘ a pe domenii simple ˆın raport cu axa Oy Definit¸ia 4. x ∈ [b. (4. y) ∈ IR2 : x ∈ [b. (4.      2    BC = {(x. x ∈ [a.  (CD) = {(x.36) .34) I2 Prima egalitate din (4. y)dxdy. Observat¸ia 4.2 Dac˘a f (x. b] → IR. a]}. Observat¸ia 4. y) ∈ IR : x = b. ϕ1 (x) ≤ y ≤ ϕ2 (x).Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 197 Observat¸ia 4. b]}. atunci f este integrabil˘ a pe intervalul bidimensional ˆınchis I2 = [a.7. y) ∈ IR2 : a ≤ x ≤ b. b].7. unde  (AB) = {(x. y) = g(x)·h(y) ¸si g : [a.7. ϕ1 (a)]}. d] → IR sunt integrabile Riemann.

Dy Demonstrat¸ie. ϕ1 (x)). b] a funct¸iei J.7. ˆInainte de a ˆıncepe demonstrat¸ia propriuzis˘a s˘a observ˘am c˘a avˆand ˆın vedere expresia valorii ˆın x ∈ [a. Teorema 4. Regula de calcul a unei integrale duble pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy este dat˘a de teorema care urmeaz˘a. fixat.36) s˘a se reduc˘a la un punct. integrala definit˘a a acesteia se poate scrie ˆın una din urm˘atoarele forme Z b J(x)dx = a Z b Z a ϕ2 (x)  f (x.37) . Aceasta se va ˆıntˆampla cˆand funct¸iile ϕ1 ¸si ϕ2 au valori egale ˆın x = a sau (¸si ) ˆın x = b. y)dxdy = Z b a dx Z ϕ2 (x) ϕ1 (x) f (x.3 Fie Dy un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy definit de inegalit˘a¸tile: a ≤ x ≤ b. atunci orice paralel˘a la axa Oy prin punctul M (x. Q(x.36) vede mult¸imea Dy mereu la stˆanga sa. ϕ1 (x) Concluzia teoremei devine ZZ Dy f (x.4 Dac˘a Dy este un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy. ¸si f o funct¸ie real˘a m˘arginit˘ a definit˘ a pe mult¸imea Dy . y)dy dx = Z ϕ1 (x) b a dx Z ϕ2 (x) f (x. ϕ2 (x)). S˘a ment¸ion˘am ˆın plus c˘a este posibil ca unul sau ambele segmente de dreapt˘a din (4. ϕ1 (x) atunci funct¸ia J : [a. Observat¸ia 4. frontiera (C + ) a domeniului simplu ˆın raport cu axa Oy este o curb˘a orientat˘a pozitiv c˘aci un observator care parcurge aceast˘a frontier˘a ˆın sensul indicat de (4. unde a < x < b. intersecteaz˘a frontiera acestei mult¸imi ˆın dou˘ a puncte distincte P ¸si Q de coordonate: P (x.36). ϕ1 (x) ≤ y ≤ ϕ2 (x).7. 0). y)dy (4. Dac˘a f este integrabil˘a pe Dy ¸si pentru orice x ∈ [a. b] → IR este integrabil˘ a ¸si b Z ZZ J(x)dx = a f (x. y)dy. Acestor puncte le vom spune: P − punct de intrare ˆın Dy . Q− punct de ie¸sire din Dy . exist˘ a integrala depinzˆand de parametrul x J(x) = Z ϕ2 (x) f (x. y)dy. b].198 Ion Cr˘aciun A¸sa cum a fost definit˘a ˆın (4. y)dxdy.

x ∈ [a. y) ∈ I2 \ Dy . deducem c˘a funct¸ia f ∗ din (4.39) ZZ ∗ f (x. rezult˘a c˘a este funct¸ie integrabil˘a pe I2 \ Dy . b]} ¸si d = max{ϕ2 (x). y) ∈ Dy  0. intervalul bidimensional I2 = [a. y)dxdy. y)dxdy = 0 I2 \Dy ˆIn baza propriet˘a¸tii de aditivitate a integralei duble. b] × [c. y)dy + Z d ϕ2 (x) (4. ˆIntr-adev˘ar. Funct¸ia auxiliar˘a f ∗ : I2 → IR. y) =  (4. Atunci. y).Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 199 care reprezint˘a formula de calcul a integralei duble pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy. avem ZZ ∗ f (x. y)dy+ c Z ϕ2 (x) ϕ1 (x) f ∗ (x.38) satisface ipotezele Teoremei 4. dac˘a (x. f ∗ (x. y)dxdy = I2 f (x. b]} care sunt numere reale ˆın baza faptului c˘a funct¸iile ϕ1 ¸si ϕ2 sunt continue pe mul¸timea compac˘a [a. x ∈ [a. funct¸iile ϕ1 ¸si ϕ2 sunt m˘arginite ¸si ˆı¸si ating efectiv marginile. rezult˘a c˘a f ∗ este integrabil˘a pe Dy . y)dy = c + Z ϕ1 (x) f ∗ (x. y)dxdy Dy Dy (4. deoarece valorile sale coincid cu cele ale funct¸iei f pe mult¸imea Dy . Dup˘a teorema lui Weierstrass. din (4.1. y)dxdy ZZ = f (x. y)dy . Dac˘a la aceste dou˘a rezultate ad˘aug˘am proprietatea de aditivitate a integralei duble. Mai mult.39) rezult˘a ZZ ZZ f ∗ (x. d] include domeniul simplu Dy . Fie c = min{ϕ1 (x). Restrict¸ia lui f ∗ la mult¸imea I2 \ Dy fiind funct¸ia identic nul˘a.41) f ∗ (x. dac˘a (x. are loc egalitatea Z d ∗ f (x.38) este integrabil˘a.7.40) Dy Pentru fiecare valoare a lui x situat ˆıntre a ¸si b. b]. S˘a proced˘am acum la demonstrat¸ia teoremei.    f (x. (4.

(4. intersecteaz˘a frontiera acestei mult¸imi ˆın dou˘ a puncte distincte P ¸si Q de coordonate: P (ψ1 (y). Q− punct de ie¸sire din Dx . d). deducem c˘a prima ¸si a treia integral˘a din membrul doi al relat¸iei (4.42) ϕ1 (x) Funct¸ia f ∗ definit˘a pe intervalul bidimensional I2 satisface ipotezele Teoremei 4. y) ∈ IR2 : c ≤ y ≤ d. y). ˆın consecint¸˘a.7.200 Ion Cr˘aciun deoarece fiecare din integralele din membrul doi exist˘a. Apoi. 4. Regula de calcul a unei integrale duble pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox este asem˘an˘atoare cu aceea prezentat˘a ˆın concluzia teoremei precedente ¸si este dat˘a de teorema care urmeaz˘a. ϕ1 (x)) ¸si (x. y) dy = ϕ2 (x) Z c f (x.37). (4. (x. fapt ce conduce la egaliatatea Z d ∗ f (x. integrala dubl˘a din ea peste I2 poate fi redus˘a la iterat¸ia de integrale simple ZZ I2 f ∗ (x. y)dxdy = Z b a dx Z d f ∗ (x. valorile funct¸iei f ∗ sunt egale cu zero. y). Observat¸ia 4.40) ¸si (4.2 Mult¸imea Dx ⊂ IR2 definit˘ a de Dx = {(x.5 Dac˘a Dx este un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox. d]}. unde ψ1 ¸si ψ2 sunt funct¸ii continue pe [c. acestor puncte le vom spune: P − punct de intrare ˆın Dx . d] se nume¸ste domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox. y) dy.7. (4.7.3 Integrala dubl˘ a pe domenii simple ˆın raport cu axa Ox Definit¸ia 4. (∀) y ∈ [c. ϕ2 (x)). . atunci orice paralel˘a la axa Ox prin punctul M (0. y). rezult˘a are loc relat¸ia (4.42).43).7.43) c Din (4. (x. y) dy. Q(ψ2 (y).1 ¸si. c).41) sunt nule. Ca ¸si la domenii simple ˆın raport cu cealalt˘a ax˘a de coordonate. dat fiind faptul c˘a pe segmentele de dreapt˘a incluse ˆın I2 ¸si care unesc respectiv perechile de puncte (x. unde c < y < d. ψ1 (y) ≤ x ≤ ψ2 (y).

.7. pentru toate integralele duble din membrul doi al egalit˘ a¸tii (4.37) sau (4. astfel ˆıncˆ at interioarele oric˘ aror dou˘ a astfel de domenii Di ¸si Dj . D2 . y)dx.45). Dn . (4. y)dxdy. s˘ a fie disjuncte.44) se poate scrie ˆın forma echivalent˘ a ZZ f (x. Observat¸ia 4. y)dxdy = Z c Dx d dy Z ψ2 (y) f (x.46). y)dx ψ1 (y) rezult˘ a c˘a egalitatea (4. y)dxdy = n ZZ X f (x.7.7. d] exist˘a integrala depinzˆ and de parametrul y I(y) = Z ψ2 (y) f (x.44) Dx Observat¸ia 4. atunci descompunem pe D prin paralele la axele de coordonate ˆıntrun num˘ar finit de subdomenii D1 .7 Dac˘a domeniul de integrare D nu este simplu ˆın raport cu una din axele de coordonate. iar reuniunea lor s˘ a fie mult¸imea D. ψ1 (y) atunci funct¸ia I : [a.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 201 Teorema 4. (4. y) dx. avem ZZ D f (x. y)dx dy = d Z dy c ψ1 (y) Z ψ2 (y) f (x.46) i=1 D i urmˆ and ca. s˘ a se aplice una din formulele de calcul (4. cu i 6= j. b] → IR este integrabil˘ a ¸si are loc egalitatea d Z ZZ I(y)dy = c f (x. simple ˆın raport cu aceea¸si ax˘a de coordonate. · · · .6 Avˆand ˆın vefere c˘ a integrala definit˘ a din funct¸ia I pe intervalul [c. Folosind apoi proprietatea de aditivitate a integralei duble ˆın raport cu domeniul de integrare.4 Fie Dx un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox ¸si f o func¸tie real˘ a m˘arginit˘a definit˘a pe mult¸imea Dx . (4.45) ψ1 (y) care constituie formula de calcul a integralei duble pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox. Dac˘ a f este integrabil˘ a pe Dx ¸si pentru orice y ∈ [c. d] se poate scrie ˆın una din formele Z d I(y)dy = Z d Z c c ψ2 (y)  f (x. y)dxdy.

y)dxdy+ ZZ D2 f (x. y) ∈ IR2 : 0 ≤ x ≤ 2a. a + a2 − x2 ≤ x ≤ 2a}.37). ˆın ambele ordini de integrare. D unde D este domeniul m˘ arginit de curbele √ √ y = 2ax − x2 . y) ∈ IR2 : 0 ≤ y ≤ a. avem ZZ f (x. folosind (4. unde: q y2 ≤ x ≤ a − a2 − y 2 }.1 S˘a se scrie integrala dubl˘ a ZZ f (x. D2 D3 = {(x. 0). Constat˘am c˘a domeniul D este simplu ˆın raport cu axa Oy deoarece putem scrie √ √ D = {(x. y)dxdy. D2 .202 Ion Cr˘aciun Exercit¸iul 4. y)dxdy = D1 f (x. Prin urmare. y) dy. y2 ≤ x ≤ 2a}. 2ax − x2 ≤ y ≤ 2ax}. 2a T ¸ inˆand cont de (4. y)dxdy. de un segment din parabola cu vˆarful ˆın origine avˆand axa de simetrie semiaxa pozitiv˘a Ox ¸si de un segment din dreapta de ecuat¸ie x = 2a. Domeniul D nu este simplu ˆın raport cu axa Ox. Domeniul D este m˘arginit de semicercul superior (aflat ˆın semiplanul y ≥ 0) al cercului de raz˘a a cu centrul ˆın punctul C(a.46). rezult˘a ZZ D ZZ f (x. a > 0. Paralela y = a la axa Ox descompune D ˆın trei domenii D1 . 2a √ = {(x. y = 2ax. y)dxdy = Z √ 2a dx Z 0 D √ 2ax 2ax−x2 f (x. y) ∈ IR2 : 0 ≤ y ≤ a. D3 . paralel˘a cu axa Oy. Solut¸ie. D1 = {(x.7. . ca o iterat¸ie de integrale simple. y)dxdy+ ZZ D3 f (x. y) ∈ IR2 : a ≤ y ≤ 2a. x = 2a. simple ˆın raport cu axa Ox.

Pentru a stabili aceast˘a leg˘atur˘a introducem not¸iunea de frontier˘ a orientat˘a a unui domeniu plan compact.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 203 integralele din membrul al doilea scriindu–se ca iterat¸ii de integrale simple. Definit¸ia 4.8. y)dx. . Definit¸ia 4. am scris integrala dubl˘a ca iterat¸ie de integrale simple ˆın ambele ordini. 2a y2 2a f (x. y)dxdy = 0 D1 ZZ f (x. y2 2a Z 2a √ a+ a2 −x2 2a a dy Z f (x. Dac˘ a domeniul D este pozitiv orientat. Astfel. curba devine orientat˘a. y)dxdy = D3 a dy 0 D2 ZZ Z f (x.2 Un domeniu plan a c˘ arui frontier˘ a este format˘ a dintr–o singur˘ a curb˘a ˆınchis˘a neted˘a sau neted˘ a pe port¸iuni Γ se nume¸ste pozitiv orientat dac˘a curba Γ este pozitiv orientat˘ a. neted˘ a sau neted˘ a pe port¸iuni.8. In an˘ ator se introduce ¸si Γ− . atunci el se noteaz˘a cu D+ sau cu D+ . 4. De remarcat c˘a prima scriere este mai simpl˘a. dup˘a cum urmeaz˘a: √ ZZ Z Z a f (x. un domeniu compact avˆ and frontiera Γ = ∂D format˘ a dintr–o curb˘a simpl˘a ˆınchis˘ a. y)dxdy = a2 −y 2 } a− dy Z f (x. Sensul dat pe Γ de un observator care prin deplasare pe aceast˘ a curb˘ a las˘ a la stˆ anga domeniul D se nume¸ste sensul direct sau pozitiv de parcurgere a lui Γ. Curba Γ ˆımpreun˘a cu sensul direct de parcurgere se nume¸ste curb˘ a orientat˘ a ˆ mod asem˘ direct sau pozitiv ¸si se noteaz˘a cu Γ+ sau cu Γ+ . Cˆand pe curba Γ = ∂D s–a ales un sens de parcurs.1 Fie D ⊂ IR2 .8 Formula integral˘ a Riemann–Green ˆIn anumite condit¸ii exist˘a o leg˘atur˘a ˆıntre integrala curbilinie ¸si integrala dubl˘a. Analog se define¸ste domeniul negativ orientat notat cu D− sau D− . y)dx. y)dx.

8. atunci are loc egalitatea Z Γ+ y ZZ P (x. Se nume¸ste domeniu p + 1 conex mult¸imea D limitat˘ a de curba Γ0 din care s–au scos mult¸imile limitate de curbele Γ1 .1 Fie P o funct¸ie real˘ a definit˘ a ¸si continu˘ a pe un domeniu compact pozitiv orientat Dy . el se nume¸ste dublu conex. valabile ˆın cazul domeniilor simple ˆın raport cu una din axele de coordonate. i.8. Pentru a intui forma unui domeniu p+1 conex am putea s˘a spunem c˘a acesta prezint˘a g˘ auri sau goluri. Γ2 . ∂y (4. Un domeniu compact p + 1 conex. y)dx = Dy+ − ∂P dxdy. i = 1. ˆIn scopul stabilirii formulei integrale Riemann–Green pentru un domeniu compact oarecare.204 Ion Cr˘aciun Este posibil ca frontiera unui domeniu plan s˘a fie format˘a din mai multe curbe plane ˆınchise netede sau netede pe port¸iuni. nu au puncte comune. Domeniile simple ˆın raport cu una din axele de coordonate sunt domenii simplu conexe.4 Domeniul compact p + 1 conex D se nume¸ste pozitiv orientat dac˘a observatorul care se deplaseaz˘ a pe frontiera lui D vede mereu pe D la stˆanga sa. ˆınchise ¸si netede sau netede pe port¸iuni Γ0 . Frontiera unui astfel de domeniu D este reuniunea tuturor curbelor Γk . Definit¸ia 4. j ∈ 1. care se noteaz˘a cu D+ . n. Domeniul se nume¸ste ˆın plus compact dac˘ a ˆı¸si cont¸ine frontiera. pozitiv orientat. Dac˘a derivata part¸ial˘ a a funct¸iei P ˆın raport cu variabila y exist˘ a ¸si este continu˘a pe Dy . disjuncte. Definit¸ia 4. Γp . · · · . Dac˘a p = 1. simplu ˆın raport cu axa Oy ¸si avˆ and frontiera Γy .3 Fie curbele plane simple. Un gol poate fi ¸si un punct. p.47) . iar cel cu dou˘a goluri se va numi domeniu triplu conex. mult¸imea din plan care are ca frontier˘ a pe Γ0 cont¸ine ˆın interiorul ei toate celelalte curbe Γi . deci D are un gol. 2. k ∈ 0. are frontiera exterioar˘ a Γ0 orientat˘a ˆın sens contrar acelor de ceasornic ˆın timp ce toate celelalte curbe Γi . Teorema 4.8. vom prezenta dou˘a rezultate ajut˘atoare. p. Γ1 . Γp cu propriet˘ a¸tile: 1. p. · · · . i = 1. sunt parcurse de observator ˆın sensul acelor de ceasornic. oricare dou˘a curbe Γi ¸si Γj cu i 6= j.

de aici spre D ¸si din nou la A. abscisele punctelor sale sunt egale cu a.51) x = b. apoi spre C. b]. admit derivate continue pe port¸iuni ¸si sunt astfel ˆıncˆat ϕ1 (x) ≤ ϕ2 (x). (4. Deoarece domeniul Dy este simplu ˆın raport cu axa Oy. (4. ˆın care sensul de parcurs este de la A spre B. Existent¸a celor dou˘a integrale din (4. ϕ1 (a) ≤ y ≤ ϕ2 (a).53) + atunci frontiera pozitiv orientat˘a Γ+ y a domeniului Dy se poate scrie evident sub forma Γ+ y = ABCDA. Dac˘a introducem punctele: A(a. Avem. a]. iar ordonatele sale y au proprietatea ϕ1 (a) ≤ y ≤ ϕ2 (a). S˘a calcul˘am integrala din membrul al doilea din (4. x ∈ [a. ˆın timp ce. (4.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 205 Demonstrat¸ie. B(b. ϕ2 (b)). ϕ1 (b) ≤ y ≤ ϕ2 (b). pe cel de al doilea segment de dreapt˘a. y) dy = ∂y ∂y ϕ1 (x) a = Z b a = Z b a  . (4. (4. (4. b]. ϕ1 (a)).52) Pentru primul segment de dreapt˘a.47). x ∈ [b.48) y = ϕ2 (x). C(b. ϕ1 (b)). x ∈ [a. frontiera acestuia Γy este format˘a mai ˆıntˆai din curbele netede pe port¸iuni: y = ϕ1 (x). D(a.49) unde funct¸iile ϕ1 ¸si ϕ2 care definesc cele dou˘a port¸iuni netede din frontiera Γy sunt continue.47) este asigurat˘a de continuitatea funct¸iilor de sub semnul integral˘a ¸si de ipoteza f˘acut˘a asupra lui D. abscisele punctelor sale sunt egale cu b.50) Cealalt˘a parte a frontierei Γy este constituit˘a din dou˘a segmente de dreapt˘a situate respectiv pe drepte paralele cu axa Oy : x = a. ordonatele fiind astfel ˆıncˆat ϕ1 (b) ≤ y ≤ ϕ2 (b). ZZ Dy+ − Z ϕ2 (x) Z b ∂P ∂P − dx dxdy = (x. ϕ2 (a)).

ϕ2 (x) − P (x. y).

.

ϕ1 (x)) − P (x. ϕ1 (x) (4. ϕ2 (x)) dx.54) dx =  P (x. .

(4. ϕ1 (t)) − P (t. ϕ2 (t)) dt. b]. dx = 0. ϕ2 (t)) dt = − Z b a P (t. Prin urmare. Integralele curbilinii de spet¸a a doua pe BC ¸si pe DA sunt nule.56) ¸si formula de calcul a unei integrale curbilinii de a doua spet¸˘a. deducem Z P (x. valoarea integralei curbilinii din membrul ˆıntˆai a relat¸iei de demonstrat (4. y) dx.54) ¸si (4. (4.51) ¸si (4.56) y = ϕ1 (t). .55) P (x.47) ¸si ˆın acest fel teorema este demonstrat˘a.60) Din relat¸iile (4. fapt care se vede din (4. y) dx = CD Z b a P (t. avem reprezentarea paramatric˘a CD :   x = τ. ϕ2 (t)) dt. y) dx + Z P (x. (4.206 Ion Cr˘aciun Pe de alt˘a parte. avem Z P (x. y) dx+ BC AB P (x. ϕ1 (t)) dt. y) dx = Z b a AB P (t.59) Prin urmare.58) Aceast˘a reprezentare parametric˘a (4. a].  y = ϕ (τ ). O reprezentare parametric˘a a arcului de curb˘a plan˘a AB este dat˘a de ecuat¸iile   x = t. y) dx = + Γy + Z Z P (x. y) dx = + Γy Z b a   P (t. Avˆand ˆın vedere reprezentarea parametric˘a (4. AB :  t ∈ [a. rezult˘a (4. DA CD unde sensul considerat pe fiecare curb˘a este cel specificat mai sus.47) este Z P (x. 1 τ ∈ [b.58) ¸si formula de calcul a unei integrale curbilinii de a doua spet¸˘a conduc la Z P (x. y) dx + Z (4.52). deoarece aici x este constant. (4. (4.57) Pentru port¸iunea de frontier˘a format˘a din arcul de curb˘a CD.60).

∂x (4.61) Demonstrat¸ie.8. ψ1 (y) ≤ x ≤ ψ2 (y)}. (4. un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox poate fi prezentat astfel Dx = {(x.62).62) unde funct¸iile ψ1 ¸si ψ2 sunt continue ¸si derivabile pe port¸iuni.2 Fie Q o funct¸ie real˘ a definit˘ a ¸si continu˘ a pe un domeniu compact pozitiv orientat Dx . atunci are loc egalitatea Z ZZ Q(x. y) ∈ IR2 : c ≤ y ≤ d. y)dx = + Γx Dx+ ∂Q dxdy.61). simplu ˆın raport cu axa Ox a c˘ arui frontier˘ a + este curba ˆınchis˘a pozitiv orientat˘ a Γx . Dup˘a cum ¸stim. Dac˘a scriem domeniul de integrare ˆın forma (4.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 207 Teorema 4. atunci integrala dubl˘a ce o avem de calculat este dat˘a de ZZ Dy+ Z ψ2 (y) Z d Z d . S˘a consider˘am ˆıntˆai integrala dubl˘a din membrul doi al egalit˘a¸tii (4. Dac˘ a derivata part¸ial˘ a a funct¸iei Q ˆın raport cu variabila x exist˘a ¸si este continu˘ a pe Dx .

ψ2 (y) ∂Q ∂Q .

y). dy Q(x.

dup˘a . ψ2 (c)). y) dy = Q(x. D1 (d. C1 (d. B1 (c. ψ2 (d)).63) poate fi privit˘a ca suma a dou˘a integrale curbilinii pe arce de curb˘a corespunz˘atoare. (4. S˘a not˘am cu A1 . ˆın care sensul de parcurs este de la A1 spre B1 . frontiera pozitiv orientat˘a Γ+ x a domeniului Dx se poate scrie sub forma Γ+ x = A1 B1 C1 D1 A1 . y) − Q(ψ1 (y). (4. y) dy = 0. ψ1 (c)). y) dy.64) + Atunci. B1 . C1 ¸si D1 punctele lui Γ+ x de coordonate: A1 (c. apoi spre C1 . de aici spre D1 ¸si din nou la A1 .63) = Z d  c  Q(ψ2 (y). ψ1 (d)). Port¸iunile A1 B 1 ¸si C1 D1 ale frontierei Γ+ x sunt segmente de drepte paralele cu axa Ox ¸si ca urmare pe aceste segmente avem dy = 0 ceea ce atrage Z Z Q(x. dy = dxdy = dx = ψ1 (y) ∂x ψ1 (y) ∂x c c (4.65) A1 B 1 C1 D 1 Integrala definit˘a din membrul al doilea al relat¸iei (4.

y)dy = D1 A1 Z Γ+ x Q(x. Prin urmare. y) dy = Z Q(x. conform Teoremei 4. y) dy + B 1 C1 Z Q(x.69) . (4. cu i de la 1 pˆan˘a la n. Din relat¸iile (4. y) dy.68) Putem suma acum de la 1 la n relat¸iile (4. cˆand sum˘am toate integralele curbilinii de forma Z Γ+ iy P (x. y) dx.8. i = 1. cu frontiera Γ. n.1. pentru fiecare din domeniile Diy are loc relat¸ia Z Γ+ iy P (x.65).68) obt¸inˆandu–se ˆın membru drept o integral˘a dubl˘a pe domeniul D din aceea¸si funct¸ie de integrat ca ˆın (4. y)dy. Astfel. y)dy + + Q(x.66) ad˘aug˘am integralele curbilinii din (4. este descompus ˆın n subdomenii Diy . y) dx = ZZ − + Diy ∂P (x. dac˘a un domeniu oarecare D. Γiy = ∂Diy . D1 A1 (4.68). ∂y (4. y) − Q(ψ | 1 (y).61) ¸si teorema este demonstrat˘a. y)dxdy. Fiecare arc al unei curbe auxiliare intr˘a ˆın exact dou˘a contururi de tipul Diy ¸si este parcurs ˆın sensuri contrare cˆand ne raport˘am la cele dou˘a contururi vecine.47) a fost demonstrat˘a pentru un domeniu de o form˘a special˘a.67) C1 D 1 B1 C1 Z Z Z Q(x. y) dy = + Z Q(x. simple ˆın raport cu axa Oy ¸si cu interioarele oric˘aror dou˘a dintre ele disjuncte.66) Dac˘a la membrul doi al relat¸iei (4. y) dx.208 Ion Cr˘aciun cum urmeaz˘a Z c d   Q(ψ2 (y). y) − Q(ψ | 1 (y). y)dy+ (4.67) rezult˘a (4. ˆIns˘a fiecare contur Γ+ a atˆat din iy const˘ anumite arce ale frontierei lui D+ cˆat ¸si din port¸iuni de curbe auxiliare care servesc pentru divizarea domeniului D ˆın p˘art¸ile Diy . ˆıns˘a ea poate fi extins˘a la un domeniu arbitrar care poate fi divizat ˆıntrun num˘ar finit de domenii simple ˆın raport cu axa Oy.63) ¸si (4. iar ˆın membrul stˆang o sum˘a de n integrale curbilinii de spet¸a a doua din expresia diferent¸ial˘a P (x. Egalitatea (4. obt¸inem d Z  c  Q(ψ2 (y). y)dy+ A1 B 1 Q(x.

pot avea un punct comun cu frontiera domeniului. y) dx. pe care prescurtat le vom numi mai departe domenii plane simple. simplu sau multiplu conex. avˆand frontiera Γ+ o reuniune finit˘a de curbe ˆınchise netede sau netede pe port¸iuni care satisfac condit¸iile din Definit¸ia 4. Pentru astfel de domenii. Sumˆand aceste dou˘a relat¸ii. au loc relat¸iile (4.3. y)dy = D+ ∂x (x. pozitiv orientat. paralele care. orice domeniu plan compact D+ . y)dy = D+ ∂Q (x.72) cunoscut˘a sub numele de formula integral˘ a Riemann–Green. Γiy = ∂Diy . Q dou˘ a funct¸ii ∂P ∂Q reale definite ¸si continue pe compactul D. y) dx = ∂P dxdy. Descompunerea unui domeniu compact ˆın domenii simple ˆın raport cu axa Ox este posibil˘a ˆıntotdeauna ¸si se poate efectua prin construct¸ia unor paralele la axa Ox. deducem c˘a egalitatea Z Γ+ ZZ Q(x. y) dxdy ∂y (4.61). Astfel. Dac˘ a derivatele part¸iale ¸si ∂y ∂x .70) S˘a observ˘am c˘a divizarea lui D ˆın domenii simple ˆın raport cu axa Oy se poate efectua prin paralele la axa Oy care s˘a fie eventual tangente ˆın anumite puncte ale frontierei Γ sau s˘a aib˘a ˆın comun cu Γ doar un punct dac˘a acesta este punct unghiular.71) are loc pentru orice domeniu compact care se reprezint˘a ca reuniune finit˘a de domenii simple ˆın raport cu axa Ox. ∂y − D+ (4. Prin construct¸ia descris˘a mai sus cu ajutorul paralelelor la axele de coordonate. din axele de coordonate.8.3 Fie D un domeniu plan simplu conex ¸si P.71). y) −  ∂P (x. oricare.8. y)dxdy ∂x (4. y) dx + Q(x. Printr–un rat¸ionament asem˘an˘ator celui efectuat pentru demonstrat¸ia relat¸iei (4. eventual. obt¸inem formula integral˘a Z Γ+ ZZ  ∂Q P (x. ˆIn acest fel am demonstrat Teorema 4.70) ¸si (4. obt¸inem egalitatea Z Γ+ ZZ P (x.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 209 integralele curbilinii luate pe arcele auxiliare se anuleaz˘a reciproc ¸si deci va r˘amˆane numai integrala pe frontiera Γ+ a domeniului D+ din expresia diferent¸ial˘a P (x. se poate scrie ca reuniune finit˘a de domenii simple ˆın raport cu una.

75) urmˆand ca semnul din membrul al doilea s˘a se stabileasc˘a ˆın funct¸ie de orientarea domeniului de integrare a integralei duble ˆın raport cu orientarea . rezult˘ a c˘a formula integral˘a Riemann–Green se poate scrie ¸si ˆın forma Z Γ− P (x. Observat¸ia 4.72). y)dy = − ZZ  ∂Q D+ ∂x (x. y) dx + Q(x. y) dxdy.8. formula integral˘a Riemann–Green trebuie scris˘a astfel Z Γ P (x.2 Cˆand s–a demonstrat formula integral˘ a Rieman– Green ∂P ¸si s–a presupus c˘a funct¸iile P ¸si Q precum ¸si derivatele part¸iale ale lor ∂y ∂Q sunt continue nu numai ˆın interiorul domeniului D+ dar ¸si pe frontiera ∂x acestuia Γ+ . y)dy = ± ZZ  ∂Q D ∂x (x. Din modul cum s–a efectuat demonstrat¸ia Teoremei 4. ceea ce ˆınseamn˘ a c˘ a suntem ˆın cazul unui domeniu multiplu conex.3 Avˆand ˆın vedere c˘ a la schimbarea sensului de parcurs al unei curbe integrala curbiline de spet¸a a doua schimb˘ a de semn.74) Cˆand nu se precizeaz˘a orientarea domeniului de integrare ¸si nici a frontierei sale.1 Dac˘a frontiera Γ+ a domeniului simplu D+ este compus˘a dintr–un num˘ar finit de contururi separate.8. y) dx + Q(x. fiecare contur fiind parcurs ˆın sensul ˆın care anga sa. un observator vede domeniul D+ la stˆ Observat¸ia 4. atunci are loc formula integral˘ a Riemann–Green (4. ∂y (4. ∂y (4.8. y)dy (4. y) −  ∂P (x.3 rezult˘a cˆateva observat¸ii pe care le d˘am ˆın continuare. Se constat˘a ˆıns˘ a c˘ a este suficient ca aceste funct¸ii ˆımpreun˘ a cu derivatele ment¸ionate s˘a fie continue ¸si m˘ arginite ˆın interiorul lui D+ .8. Observat¸ia 4. simbolul Z Γ+ P (x. y) −  ∂P (x. y) dxdy. y) dx + Q(x.73) trebuie ˆınt¸eles ca sum˘a de integrale curbilinii luate pe toate contururile care alc˘atuiesc frontiera domeniului.210 Ion Cr˘aciun exist˘a ¸si sunt continue pe D.

Evident.82) . Pentru aceasta s˘a consider˘am integrala curbilinie Z Γ+ x dy. (4.78) obt¸inem Z Γ+ x dy = Z dxdy = S.79) D ˆIn mod asem˘ator obt¸inem formula S=− Z Γ+ y dx. este posibil s˘a ˆıntˆalnim formula integral˘a Riemann–Green ¸si sub forma I ZZ  ∂Q P (x. (4. Ca o aplicat¸ie a formulei integrale Riemann–Green s˘a exprim˘am aria S a unui domeniu plan simplu D. y) −  ∂P (x. semnul minus se ia cˆand D ¸si Γ au orient˘ari diferite. 2π].76) caz ˆın care ˆın membrul doi se alege semnul plus dac˘a D = D+ sau semnul minus cˆand D este negativ orientat. care ¸stim c˘a se calculeaz˘a cu integrala dubl˘a S= Z dxdy. y)dy = ± Γ ∂x D (x. (4.81) Exemplul 4.1 S˘a se calculeze aria domeniului plan simplu delimitat de astroida cu brat¸e egale de ecuat¸ii parametrice   x = a cos3 t.78) Aplicˆand formula integral˘a Riemann–Green. (4. ∂y (4. t ∈ [0.80) Combinˆand aceste formule deducem o alt˘a formul˘a de calcul ariei unui domeniu plan simplu ˆın care integr˘arile ˆın raport cu x ¸si y sunt implicate simetric: 1I x dy − y dx. S= 2 Γ (4.8. (4.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 211 frontierei: semnul plus corespunde cˆand D = D+ ¸si Γ = Γ+ . y) dxdy.77) D cu ajutorul unei integrale curbilinii pe frontiera Γ a acestuia. din (4.  y = a sin3 t. y) dx + Q(x.

Solut¸ie. poate fi C:   x = a cos t. v) ∈ Ω (4. (u.  y = ψ(u.212 Ion Cr˘aciun Solut¸ie. Aplicˆand formula (4.2 Folosind integrala curbilinie. 8 0 8 (4.84) . v). 0 de unde deducem c˘a aria elipsei este πab. a2 b O reprezentare parametric˘a a acestei elipsei C. Dac˘a centrul de simetrie al elipsei se afl˘a ˆın originea reperului Oxy din plan ¸si axele sale de simetrie coincid cu axele de coordonate ale reperului. deci pentru calculul ariei lui D putem aplica formula 2Aria(D) = Z xdy − ydx = ab C Z 2π (cos2 t + sin2 t)dt = 2πab. 2π]. Domeniul plan D. este simplu ˆın raport cu ambele axe. delimitat de elips˘a. atunci ecuat¸ia cartezian˘a explicit˘a a elipsei este x2 y 2 + 2 − 1 = 0. Dac˘a T :   x = ϕ(u. 4. unde parametrul t parcurge intervalul [0.83) Exemplul 4. s˘ a se calculeze aria domeniului plan limitat de elipsa de semiaxe a ¸si b.  y = b sin t. orientat˘a pozitiv.81) obt¸inem 3a2 Z 2π 2 S= sin t cos2 t(cos2 t + sin2 t)dt = 2 0 3a2 Z 2π 2 3πa2 sin 2t dt = . v).8.9 Schimbarea de variabile ˆın integrala dubl˘ a Fie Ω un domeniu plan simplu conex situat ˆın planul O0 uv avˆand frontiera Γ0 o curb˘a simpl˘a ˆınchis˘a ¸si neted˘a pe port¸iuni.

dac˘a un punct care se deplaseaz˘a ˆın sens invers acelor de ceasornic pe curba Γ0 este transformat prin T. Dac˘a cel de–al doilea sens de mi¸scare este cel al acelor de ceasornic. tot ˆın sensul invers acelor de ceasornic.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 213 este o transformare punctual˘a regulat˘a (difeomorfism) de la planul O0 uv la planul xOy. Jacobianul transform˘arii punctuale regulate T din (4. v) .84) este funct¸ia real˘a D(ϕ. atunci D = T (Ω) = Im T este un domeniu simplu conex din planul xOy. neted˘a pe port¸iuni ¸si ˆın plus ∂D = Γ. ˆıntrun punct care se deplaseaz˘a pe Γ. ψ) ale c˘arei valori se determin˘a dup˘a legea nenul˘a D(u. Transformarea punctual˘a regulat˘a T se nume¸ste direct˘ a. iar curba Γ = T (Γ0 ) este o curb˘a simpl˘a ˆınchis˘a. atunci transformarea punctual˘a regulat˘a T se spune c˘a este indirect˘ a sau invers˘a.

.

∂ϕ .

v) . (u.

D(ϕ. ψ) .

v) = . ∂u (u.

.

v) . ∂ψ D(u.

(u. v) .

v) ∂v . ∂u ∂ϕ (u. v) ∂v ∂ψ (u.

.

.

.

.

.

. .

.

.

b].86) atunci T este o transformare punctual˘ a regulat˘ a direct˘ a. t ∈ [a.85) Teorema 4. Demonstrat¸ie. curba Γ = T (Γ0 ) va avea o reprezentare parametric˘a dat˘a de      x = ϕ u(t). (4. Atunci. ψ) (u. b]. v) ∈ Ω. Atunci. v(t) . v(t) . Γ:     y = ψ u(t).88) Convenim ca sensul direct sau pozitiv de parcurs al curbei ˆınchise Γ s˘a fie sensul imprimat de cre¸sterrea parametrului t. t ∈ [a. v) (4. D(u. (4.87) Γ0 :  v = v(t). folosind un rezultat din . (∀) (u. S˘a presupunem c˘a o reprezentare parametric˘a a curbei orientate Γ0 este   u = u(t). (4. v) > 0.9.1 Dac˘a funct¸iile ϕ : Ω → IR ¸si ψ : Ω → IR care definesc difeomorfismul T sunt astfel ˆıncˆat admit derivate part¸iale mixte de ordinul doi continue. iar jacobianul lui T este pozitiv pe Ω D(ϕ.

v(t) dt (t)+ (4. v) (u. v(t) u(t).93) au expresiile: P (u.90) ˆın (4.214 Ion Cr˘aciun paragraful precedent ¸si formula de calcul a integralelor curbilinii de spet¸a a doua. ∂u ∂v (4.91) este de fapt o integral˘a curbilinie pe Γ0 . (4. v)dv = ± ZZ  ∂Q Ω ∂u (u. v) = ϕ(u.93) va fi ∂Q ∂P ∂ϕ ∂ψ ∂2ψ ∂ϕ ∂ψ ∂2ψ − = +ϕ − −ϕ .93) unde semnul plus corespunde sensului direct pe Γ0 . v) din (4. u(t).92) Ultimei integrale ˆıi aplic˘am formula integral˘a Riemann–Green (4.90) ˆInlocuind (4. Q(u.94) ¸si deci expresia integrantului din membrul al doilea a egalit˘a¸tii (4. v) −  ∂P (u. v(t) a dt (t) dt. ∂u ∂v ∂u ∂v ∂v∂u ∂v ∂u ∂u∂v (4. v).92) deducem c˘a funct¸iile P (u.95) . v(t) a ∂u  du u(t). ∂v (4. astfel c˘a putem scrie aria D = Z Γ0 ϕ(u.89) g˘asim o alt˘a exprimare a ariei lui D aria D = Z b  ∂ψ   ϕ u(t).89) ˆIns˘a  du  dv dy ∂ψ  ∂ψ  (t) = (t) + (t) u(t).75) adaptat˘a la variabilele independente u ¸si v Z Γ0 P (u. v) (u. v) ∂ϕ ∂ψ (u. v) du + Q(u. v(t) + ∂v dt Integrala din membrul al doilea din (4.91)   dv ∂ψ  (t) dt. v) ∂ψ ∂ψ (u. iar semnul minus corespunde sensului invers pe Γ0 . v) dv. v) = ψ(u. v) dudv. v(t) dt ∂u dt ∂v dt (4. v) du + ϕ(u. Din relat¸iile (4. v) ∂u ∂v (4. deducem I aria D = x dy = Γ Z b  dy  ϕ u(t). v) ¸si Q(u.

Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 215 ˆIn baza criteriului lui Schwarz.95) devine . derivatele part¸iale de ordinul al doilea mixte sunt egale ¸si deci (4.

.

∂ϕ .

∂Q ∂P ∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ .

.

∂u − = − =.

∂u ∂v ∂u ∂v ∂v ∂u .

.

∂ψ .

∂u ∂ϕ ∂v ∂ψ ∂v .

.

.

.

ψ) . D(ϕ.

.

= . .

v) . D(u.

.

1 Din demonstrat¸ia teoremei precedente. ˆın fat¸a ultimei integrale trebuie luat semnul plus. D(u. Observat¸ia 4. atunci ˆın cea de a doua integral˘a curbilinie din (4. am obt¸inut egalitatea aria D = ± ZZ Ω D(ϕ.97) Deoarece aria D > 0. adic˘a ˆın ultima integral˘a curbilinie pe curba ˆınchis˘a Γ0 din ¸sirul de egalit˘a¸ti (4.92) trebuie luat sensul invers pe curba Γ0 . (4. ψ) (u.9.96) ˆIn felul acesta. v) (4. ˆIn mod asem˘an˘ator se arat˘a c˘a dac˘a jacobianul transform˘arii punctuale regulate T este negativ. rezult˘ a c˘ a putem scrie egalitatea ZZ . v) dudv.92) trebuie luat sensul direct.

.

.

.

D(ϕ. v). ψ) (u.

98) aria D = . dudv (4.

98). D(u. Funct¸ia de sub semnul integral˘a din (4. de unde rezult˘a existent¸a unui punct (u0 . putem aplica teorema de medie pentru integrala dubl˘a. v0 ) ∈ Ω astfel ˆıncˆat . fiind continu˘a. v) Ω indiferent dac˘a transformarea punctual˘ a regulat˘ a T este direct˘ a sau invers˘ a.

ψ) . D(ϕ.

aria D = .

v) . D(u.

.

v). (u.

Egalitatea (4.9. Dac˘a f : [α. atunci teorema cre¸sterilor finite a lui Lagrange se poate transcrie ˆın forma l([a. β]).v0 ) · aria Ω.100) este analoaga unidimensional˘ a a egalit˘a¸tii (4. (4. b]) = |f 0 (ξ)| · l([α. β] → [a.99) are o analogie remarcabil˘ a ˆın cazul domeniilor unidimensionale.99) Observat¸ia 4. β]. b]. .100) unde ξ ∈ (α. b]) este lungimea intervalului [a. β). l([a. iar l([α. (u0 .99).2 Egalitatea (4. b] este o funct¸ie Rolle cu derivata nenul˘a. β]) = β − α este lungimea intervalului [α. (4.

atunci are loc egalitatea ZZ ZZ f (x. y)dxdy = D .216 Ion Cr˘aciun Teorema 4.84) ¸si f este o funct¸ie real˘a definit˘ a ¸si continu˘ a pe D.9.2 Dac˘a T este transformarea punctual˘ a regulat˘ a (4.

ψ) . D(ϕ.

v). v) .  f ϕ(u. ψ(u.

Ω D(u. v) .

.

v). (u.

iar T este transformare punctual˘a regulat˘a ˆın IR2 . D2 . Fie acum ∆0 = {D10 . · · · . Dn } (4. · · · .99). Existent¸a integralelor din egalitatea (4.103) este o diviziune a lui D = T (Ω).102) o diviziune a oarecare a domeniului Ω pe care este definit˘a transformarea punctual˘a regulat˘a T. Rezult˘a ˆın acest fel c˘a pentru fiecare indice i cu valori de la 1 pˆan˘a la n putem scrie . Aceast˘a transformare punctual˘a regulat˘a duce Di0 ˆın domeniul Di ⊂ D astfel ˆıncˆat ∆ = {D1 . Demonstrat¸ie. dudv (4.101) numit˘a formula schimb˘ arii de variabile ˆın integrala dubl˘ a sau formula de transport. D20 . Pentru fiecare domeniu Di aplic˘am formula (4. Dn0 } (4.101) rezult˘a din faptul c˘a funct¸ia f este continu˘a pe D.

ψ) . D(ϕ.

aria Di = .

D(u. v) .

.

v). (u.

(4. vi ). unde ξi = ϕ(ui .105) f (ξi . ξi .104) Form˘am acum suma integral˘a Riemann a funct¸iei f corespunz˘atoare modului de divizare ∆ ¸si alegerii punctelor intermediare (ξi .106) i=1 Consider˘am funct¸ia  .vi ) · aria Di0 . (4. Avem σ∆ (f . ηi ) = n X (4. ηi = ψ(ui . ηi ) ∈ Di . ηi ) · ariaDi . vi ). (ui .

ψ) (u. D(ϕ. v).

.

F (u. v) . v) = f ϕ(u. F : Ω → D. v). ψ(u..

.

v) . D(u.

107) . (4.

103).107) deducem σ∆ (f .9. corespunz˘atoare modului arbitrar ∆0 de divizare a lui Ω ¸si punctelor intermediare (ui . b>a>0 y = αx. vik ).109). ¸si pentru alegerea (4. β > α > 0. putem scrie egalitatea σ∆k (f . ξi . vi ). uki . obt¸inem formula de transport (4. fie ambele. xy = b. (4.101). vi ) · ariaDi0 = σ∆0 (F . fie funct¸ia de integrat. (4.104).105) a punctelor intermediare. y = βx. ξik . Observat¸ia 4.101) ¸si prin trecerea la limit˘a ˆın relat¸ia (4.4 Schimbarea de variabile (4. (4. unde ∆k este diviziunea lui D corespunz˘atoare diviziunii ∆0k a lui Ω. ηi ) = n X F (ui .109) Din existent¸a celor dou˘a integrale care intr˘a ˆın (4. Atunci.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 217 Din (4. ui .9.1 S˘a se calculeze aria domeniului plan D m˘ arginit de curbele: xy = a. Din continuitatea lui T pe mult¸ime compact˘a Ω rezult˘a uniforma continuitate a sa ¸si i deci condit¸ia ν(∆0k ) → 0 implic˘a ν(∆k ) → 0. Observat¸ia 4.110) . este egal˘a cu o suma integral˘a Riemann a funct¸iei F din (4.9.108) i=1 Din (4.101) ¸si teorema este demonstrat˘a. pentru fiecare num˘ar natural k ≥ 1.106) ¸si (4.84) se alege astfel ˆıncˆ at s˘ a se simplifice fie domeniul de integrare.108) rezult˘a c˘a suma integral˘a Riemann a funct¸iei f relativ˘a la modul de divizare ∆ din (4. Alegerea schimb˘arii de variabile este sugerat˘ a de integrala din membrul stˆ ang al egalit˘a¸tii (4. Exemplul 4.107). ηik ) = σ∆0k (F . situat ˆın primul cadran al sistemului de coordonate xOy. Fie (∆0k )k≥1 un ¸sir de diviziuni ale lui Ω cu proprietatea ν(∆0k ) → 0.3 Formula schimb˘ arii de variabil˘ a ˆın integrala dubl˘ a se aplic˘ a ori de cˆate ori integrala dubl˘ a din membrul al doilea al relat¸iei (4.101) este mai simpl˘a decˆat cea din membrul ˆıntˆ ai. vi ) care intr˘a ˆın relat¸iile (4.

b] × [α. x (4. calculat˘a cu ajutorul integralei duble. Cum T ¸si T −1 sunt transform˘ari punctuale regulate inverse una alteia rezult˘a 1 1 1 D(x. b] × [α. β]. v) ∈ [a. Ambele transform˘ari punctuale sunt regulate. x (u. iar difeomorfismul T transform˘a intervalul bidimensional Ω = [a. β]. (4. y) 1 =. y) ∈ D.218 Ion Cr˘aciun Solut¸ie. este ZZ aria D = dxdy.111) D Dac˘a scriem domeniul D ˆın forma D = {(x. β] ˆın domeniul D. y) ∈ IR2 : a ≤ x y ≤ b .114) care se vede c˘a este inversa transform˘arii punctuale r  u   x= . T −1 :  y  v= .113) (x. (x.112) atunci pentru calculul integralei duble ni se sugereaz˘a transformarea punctual˘a    u = x y. (u. v) ∈ [a. α ≤ y ≤ β}. T :   y= √ v uv. (4. b] × [α. y) ∈ D. Aria domeniului D. (4.

. = .

= y = y .

.

v) D(u. D(u. v) 2v 2 .

y − 2 .

.

x .

.

x D(x. y) .

.

.

1 .

.

.

x .

2 v 2 a 2 α α v (4.117) . (4. x (4.  y = ρ sin θ.116) Ω Trecerea la coordonate polare este una dintre cele mai des utilizate schimb˘ari de variabile ¸si este definit˘a de transformarea T :   x = ρ cos θ.115) Deci aria c˘autat˘a va fi ZZ aria D = D 1 ZZ dudv 1 Z b Z β dv b−a β dxdy = = du = · ln .

2π) ¸si (x. iar . +∞) × [0. θ) ∈ Ω ⊂ [0. y) ∈ D.117) este o transformare punctual˘a regulat˘a. Se constat˘a simplu c˘a transformarea (4.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 219 unde (ρ.

sin θ .

.

.

.

D(x. y) .

.

cos θ =.

D(ρ. θ) .

−ρ sin θ .

=ρ .

(4.118) ρ cos θ .

a] × [−a. (4. Formula schimb˘arii de variabile ˆın integrala dubl˘a cˆand se trece de la coordonatele carteziene la variabilele polare date de relat¸iile (4. R]×[0.121) 2 0 Solut¸ie.119) Ω Exemplul 4. Pentru calculul integralei duble efectu˘am schimbarea de variabile (4. y)dxdy = D   f ρ cos θ.124) .2 S˘a se calculeze integrala dubl˘ a ZZ I(R) = e−x 2 −y 2 dxdy. (4.117) este ZZ ZZ f (x. Aplicˆand formula (4.120) D unde D este discul ˆınchis cu centrul ˆın origine de raz˘ a R.117).119). Se vede imediat c˘a Ω este intervalul bidimensional Ω = [0. cu a > 0. (4.122) 0 0 Ω R Z Din acest rezultat. (4. obt¸inem ZZ I(R) = 2 ρ e−ρ dρ dθ = 2π Z dθ 2 2 ρ e−ρ dρ = π(1 − e−ρ ). (4. ρ sin θ ρ dρ dθ. prin trecere la limit˘a pentru R → +∞. Folosind rezultatul stabilit s˘a se arate c˘a √ Z +∞ π −x2 e dx = .123) IR2 S˘a consider˘am acum intervalul bidimensional ˆınchis Ω = [−a.9. a]. (4. ¸si integrala dubl˘a ZZ J(a) = Ω e−x 2 −y 2 dxdy. g˘asim ZZ e−x 2 −y 2 dxdy = π. care este pozitiv ˆın toate punctele din interiorul lui Ω. 2π).

Ω este intervalul bidimensional cu laturile egale cu 2a ¸si cu centrul de simetrie ˆın originea reperului xOy. 4. Definit¸ia 4. (4.125) 0 Trecˆand la limit˘a pentru a → +∞ ˆın egalitatea  Z a 2 2 e−t dt . g˘asim ZZ IR2 −x2 −y 2 e Z dxdy = 4 +∞ 2 2 e−x dt . ˆın analogie cu integralele improprii. Placa material˘ a se nume¸ste omogen˘ a dac˘a ρ este funct¸ia constant˘ a pe D ¸si neomogen˘ a cˆ and densitatea acesteia este variabil˘a de la punct la punct. deci M(P) = ρ0 · aria D.127) 0 Din (4.10. Dup˘a trecerea la limit˘a. (4. rezultat utilizat ˆın teoria probabilit˘a¸tilor. Mult¸imea D se nume¸ste configurat¸ia pl˘ acii iar funct¸ia ρ este denumit˘a densitatea de distribut¸ie a materiei ˆın plac˘ a. Observat¸ia 4.1 Masa ¸si centrul de greutate ale unei pl˘ aci Consider˘am c˘a ˆıntrun plan s–a ales reperul cartezian xOy ¸si consider˘am ˆın acesta domenii simple despre care se ¸stie c˘a sunt mult¸imi carabile. atunci masa M(P) a acesteia este produsul dintre densitatea constant˘a ρ0 ¸si aria domeniului D.10 Aplicat¸ii ale integralei duble ˆın mecanic˘ a ¸si geometrie 4. (4.123) ¸si (4.1 Se nume¸ste plac˘ a material˘ a ˆın planul xOy ansamblul P 2 dintre un domeniu simplu D ⊂ IR ¸si funct¸ia real˘ a ρ definit˘ a ¸si continu˘ a pe D.10.220 Ion Cr˘aciun Evident.121).128) . J(a) = 2 (4.10. Avem J(a) = Z a 2 e−x dx Z −a a 2 e−y dy = a Z −a 2 2 e−t dt  Z a = 2 −a 2 2 e−t dt . putem s˘a o numim integral˘ a dubl˘a improprie.126) 0 2 2 obt¸inem o alt˘a evaluare a integralei duble pe ˆıntreg planul din funct¸ia e−x −y care.127) deducem (4.1 Dac˘ a placa P este omogen˘ a ¸si are densitatea egal˘ a cu constanta ρ0 .

Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 221 S˘a determin˘am masa unei pl˘aci materiale neomogene P = {D. ρ} poate fi aproximat˘a cu masa pl˘acii omogene care are configurat¸ia Di ¸si densitatea constant˘a egal˘a cu ρ(ξi . mn .129) i=1 Pentru a obt¸ine masa exact˘a a pl˘acii materiale este necesar s˘a trecem la limit˘a. ξ. m2 .129) vom avea ZZ M(P) = ZZ ρ(x. putem asimila placa P cu sistemul de puncte materiale M1 . s˘a efectu˘am o divizare a domeniului D ¸si ˆın fiecare parte component˘a Di a diviziunii alegem un punct de coordonate (ξi . S˘a determin˘am coordonatele centrului de greutate a pl˘acii P. diviz˘am iar˘a¸si domeniul D cu ajutorul diviz˘arii ∆ care const˘a din domeniile D1 . · · · . Dn . ξ2 . Deoarece ρ este funct¸ie continu˘a. ηi ). iar D este un domeniu simplu rezult˘a c˘a ˆın locul lui (4. ηi ) aria Di . · · · . putem scrie expresiile bine cunoscute ale coordonatelor xG (∆. η2 . · · · . ρ}. masa mi a acestei pl˘aci omogene va fi mi = ρ(ξi . Considerˆınd c˘a port¸iunea Di din plac˘a este una omogen˘a cu densitatea constant˘a ¸si egal˘a cu ρ(ξi . Atunci. alegem ˆın fiecare domeniu component punctul (ξi . · · · . y)dxdy = D dm. Pentru aceasta. o valoare aproximativ˘a a masei ˆıntregii pl˘aci poate fi M(P) ≈ n X ρ(ξi . . . η) ¸si yG (∆. (4. ηi ) aria Di . (4. ˆın suma integral˘a Riemann din (4. pentru norma diviz˘arii lui D tinzˆand la zero. ηi ). Atunci. Mn care au respectiv ponderile m1 . D2 . . Masa fiec˘arei pl˘aci componente Pi = {Di . ηn ). y)dxdy (4. η) ale centrului de . Pentru aceasta.132) Gˆandind aproximativ. M2 . (4.129). η = (η1 . ηi ). . ηi ) ∈ Di ¸si not˘am: ξ = (ξ1 .130) D unde dm = ρ(x.131) se nume¸ste element de mas˘ a al pl˘acii. ξn ). ξ.

ξi . aria D D D ZZ = D ZZ D (4. ηi ).136) y dm dxdy 1 ZZ y dxdy. ηi ) aria Di i=1 n X i=1 . ηi ) aria Di i=1 (4. iar cel de al doilea num˘ar˘ator este σ∆ (y ρ. ηi ) aria Di ηi ρ(ξi . yG = y dm. η).135) D Dac˘a placa material˘a este omogen˘a. ηi ). aceste expresii au limit˘a pentru ν(∆) → 0 ¸si aceste limite sunt integralele duble ale funct¸iilor de mai sus pe domeniul ∆. ξ.134) Dup˘a trecerea la limit˘a ¸si folosirea relat¸iilor (4. trebuie s˘a trecem la limit˘a ˆın relat¸iile (4.133) cˆand norma diviz˘arii ∆ tinde la zero. ξi . η) = n X ξi ρ(ξi . ηi ) aria Di i=1 n X . ρ(ξi . (4. Deoarece funct¸iile ρ(x. η). formulele pentru coordonatele centrului de greutate se simplific˘a ¸si devin           xG                     yG        ZZ = DZZ x dxdy = dxdy 1 ZZ x dxdy. Num˘ar˘atorul primei expresii de mai sus este suma integral˘a Riemann σ∆ (x ρ. M(P) M(P) D (4.133) Pentru a obt¸ine valorile exacte ale coordonatelor centrului de greutate a pl˘acii P. ξ. ξ. Numitorii expresiilor din membrul drept al egalit˘a¸tilor (4. η) = ρ(ξi . avem: xG = lim xG (∆. = aria D D .131) ¸si (4. y). ν(∆)→0 ν(∆)→0 (4.134) deducem c˘a expresiile coordonatelor centrului de greutate G al pl˘acii P sunt xG = ZZ ZZ 1 1 x dm. Notˆand cu xG ¸si yG valorile exacte ale coordonatelor centrului de greutate al pl˘acii. ξ. y) sunt continue.222 Ion Cr˘aciun greutate al unui sistem de puncte materiale: n X xG (∆. y) ¸si y ρ(x.133) sunt egali cu suma Riemann a funct¸iei ρ corespunz˘atoare diviz˘arii ∆ ¸si alegerii (ξi .130). x ρ(x. yG = lim yG (∆. yG (∆. ηi ) ∈ Di a punctelor intermediare.

Configurat¸ia pl˘acii P este domeniul plan ˆınchis D inclus ˆın semiplanul superior a c˘arui frontier˘a se compune din: semicercul superior al cercului cu centrul ˆın origine ¸si raza egal˘a cu a. 0) ¸si raz˘a a/2. 2 π ≤ θ ≤ π.1 S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate al pl˘ acii omogene P = {D.138) domeniul D se transform˘a ˆın domeniul Ω = D10 ∪ D20 unde: D10 = {(ρ. Prin trecerea la coordonate polare T : x = ρ cos θ. θ) : π . are masa M dat˘a de integrala dubl˘a ZZ M= dx dy = D = Z 0 π/2 dθ Z ZZ Ω a a cos θ ρ dρdθ = ρ dρ + Z π π/2 dθ Z a ρ dρ = 0 1 Z π/2 2 1Z π 2 3π a2 2 2 = (a − a cos θ) dθ + a dθ = . ρ}. segmentul de dreapt˘a de pe Ox cu abscisele −a ≤ x ≤ 0. x2 + y 2 ≥ ax.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 223 Exemplul 4. a cos θ ≤ ρ ≤ a}. 0 ≤ ρ ≤ a}.10. (4.138) a port¸iunii D1 a lui D aflat˘a ˆın primul cadran al reperului xOy. Pentru calculul integralelor duble care urmeaz˘a vom efectua schimbarea de variabile (4.138). cu densitatea constant˘ a ¸si egal˘ a cu unitatea. 2 (4. y = ρ sin θ. θ) : 0 ≤ θ ≤ D20 = {(ρ.137) Solut¸ie. (a > 0). unde D = {(x. 2 0 2 π/2 8 . D20 este transformatul p˘art¸ii D2 a lui D situat˘a ˆın cadranul al doilea ¸si D = D1 ∪ D2 . 0 ≤ θ ≤ 2π. y ≥ 0}. y) ∈ IR2 : x2 + y 2 ≤ a2 .140) Observ˘am c˘a domeniul D10 este transformatul prin T din (4. ρ ≥ 0 (4. Placa P fiind omogen˘a. semicercul superior al cercului cu centrul ˆın punctul (a/2.139) (4.

14 a/(9π)). ˆIn acest scop diviz˘am din nou placa P ˆın pl˘acile componente Pi = {Di .224 Ion Cr˘aciun Coordonatele centrului de greutate G(xG . adic˘a fat¸˘a de axele sale ¸si fat¸˘a de originea O. Momentul de inert¸ie al unui sistem de puncte materiale fat¸˘a de un element geometric este suma momentelor fiec˘arui punct material ˆın parte fat¸˘a de acela¸si element geometric. = 4. este egal cu produsul dintre masa acestuia ¸si p˘atratul distant¸ei dintre punctul material ¸si acel element. D2 . momentul de inert¸ie al unui punct material de pondere m fat¸˘a de un element geometric. 3M 0 3M π/2 9π Prin urmare. ρ} fat¸˘a de elementele reperului cartezian xOy. care ˆın plan poate fi o dreapt˘a sau un punct. Dn } este o divizare a lui D. S˘a determin˘am momentele de inert¸ie ale pl˘acii P = {D. centrul de greutate al pl˘acii consideratere coordonatele (−a/6. = 3M 0 3M π/2 6 ZZ yG = ZZ y dx dy = D ZZ ρ2 sin θ dρdθ = Z π/2 sin θ dθ ρ2 sin θ dρdθ = D10 Ω 0 D20 ZZ ρ2 sin θ dρdθ = Z a a cos θ ρ2 dρ + Z π sin θ dθ π/2 Z a ρ2 dρ = 0 a3 Z π/2 a3 Z π 14 a (1 − cos3 θ) sin θ dθ + sin θ dθ = . yG ) sunt 1 ZZ 1 ZZ 2 xG = x dx dy = ρ cos θ dρdθ = M M D Ω Z a 1 Z π/2 cos θ dθ ρ2 dρ+ M 0 a cos θ = Z a 1 Zπ cos θ dθ ρ2 dρ = + M π/2 0 a3 Z π a a3 Z π/2 3 (1 − cos θ) cos θ dθ + cos θ dθ = − . ρ}.2 Momente de inert¸ie ale unei pl˘ aci Dup˘a cum bine se ¸stie. unde ∆ = {D1 .10. · · · . apoi fiecare dintre .

y) ¸si (x2 + y 2 )ρ(x. ξi . Iy = ZZ x ρ(x. ηi ). deci integrabile. ξ. Prin urmare.141) ¸si (4. ξ. η) = σ∆ (x2 ρ.142) (ξi2 + ηi2 )ρ(ξi . Momentele de inert¸ie ale acestui sistem de puncte materiale fat¸˘a de axele de coordonate Ox. ξ. . ξi . i=1 Observ˘am c˘a Ix (∆. y)dxdy = D D ZZ IO = D 2 ZZ 2 y dm.141) n X ξi2 ρ(ξi . y).142). Iy (∆. ηi ) ∈ Di . ξi . η) = n X (ξ 2 + ηi2 )mi = i=1 = n X (4. η) = n X n X ηi2 ρ(ξi . y) sunt continue pe D. dup˘a care putem aproxima placa Pi cu punctul material Mi avˆand ponderea mi dat˘a ˆın (4. sunt Ix (∆. exist˘a ¸si limitele din membrul ˆıntˆai ale relat¸iilor (4. y)dxdy = D D ZZ (x2 + y 2 )ρ(x. ηi ). Trecˆand la limit˘a ˆın (4. η) = σ∆ (y 2 ρ. x2 dm. ηi )aria Di . ηi ) aria Di = i=1 = σ∆ ((x2 + y 2 )ρ. y)dxdy = D (x2 + y 2 )dm. pe care le not˘am cu Ix . i=1 ξi2 mi = i=1 (4. unde (ξi . Iy ¸si IO ¸si care sunt momentele de inert¸ie fat¸˘a de respectiv axele de coordonate ¸si fat¸˘a de originea reperului. Momentul de inert¸ie al aceluia¸si sistem de puncte materiale fat¸˘a de originea O a reperului este IO (∆. conform celor stabilite mai sus. ξ. η) = n X ηi2 mi = i=1 Iy (∆.141) ¸si (4. ηi ). constat˘am c˘a limitele din membrul doi exist˘a ¸si sunt integralele duble pe D din funct¸iile indicate.142) cˆand norma diviz˘arii ∆ tinde la zero ¸si ¸tinˆand cont c˘a funct¸iile y 2 ρ(x.132). ηi ). Avem ZZ Ix = ZZ 2 y ρ(x. ξ.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 225 aceste pl˘aci o consider˘am plac˘a omogen˘a cu densitatea egal˘a cu ρ(ξi . Oy. ηi )aria Di . x2 ρ(x.

y) = xy. se exprim˘a prin formulele ZZ Mx = D y ρ(x. Solut¸ie. Rezult˘a c˘a D este simplu ˆın raport cu ambele axe de coordonate. y)dxdy. este suma IO = Ix + Iy = . avem D = Dx = {(x. ρ} ˆın raport cu axele de coordonate Ox ¸si Oy.147) .10. (4. ˆın raport cu axa Ox. Configurat¸ia pl˘acii P este domeniul ˆınchis D avˆand frontiera triunghiul isoscel dreptunghic cu catetele de lungime 1 situate pe axele de coordonate ˆın port¸iunea lor pozitiv˘a. iar pentru calculul lui Iy vom lua pe D sub forma (4. y ≥ 0} (4.145). (4. y)dxdy = Z Iy = dy 0 Dx ZZ 1 2 x ρ(x. ρ} ˆın raport cu elementele reperului de coordonate xOy. vom considera c˘a D are forma (4. (4. x ≥ 0. Prezentˆandu–l ca domeniu simplu ˆın raport cu Ox ¸si respectiv ˆın raport cu Oy. 0 ≤ x ≤ 1 − y}.226 Ion Cr˘aciun Se observ˘a c˘a are loc relat¸ia IO = Ix + Iy . y) ∈ IR2 : 0 ≤ y ≤ 1.145) D = Dy = {(x.2 S˘a se determine momentele de inert¸ie ale pl˘ acii P = {D. ZZ My = D x ρ(x. unde D = {(x. 2 0 120 3 A¸sadar. IO . y) ∈ IR2 : x + y ≤ 1. 0 ≤ y ≤ 1 − x}. 2 0 120 1Z 1 1 x ydx = (1 − x2 )x3 dx = .3 Momente statice ale unei pl˘ aci Momentele statice Mx ¸si My ale pl˘acii materiale P = {D. y)dxdy = Z xy 3 dx = 0 1 dx 0 Dy 1−y Z Z 0 1−x 1 1Z 1 (1 − y 2 )y 3 dy = . (4.10. Deci: ZZ Ix = y 2 ρ(x. momentele de inert¸ie ˆın raport cu axele de coordonate sunt egale. 1 iar cel ˆın raport cu originea reperului.146) ˆIn calculul momentului de inert¸ie Ix .146).144) ¸si densitatea este ρ(x. 60 4.143) Exemplul 4. y) ∈ IR2 : 0 ≤ x ≤ 1. y)dxdy.

ρ}. Solut¸ie.147) de calcul ale momentelor statice ¸si ¸tinˆand cont de inegalit˘a¸tile (4.148).10. avem: ZZ Mx = y ρ(x.3 S˘a se calculeze momentele statice ˆın raport cu axele de coordonate ale pl˘acii P = {D. y) = y. Domeniul D este simplu ˆın raport cu Oy c˘aci poate fi definit de inegalit˘a¸tile −2 ≤ x ≤ 1.148) Aplicˆand formulele (4. (4. m˘ arginit˘ a de dreapta x + y = 2 ¸si de 2 parabola y = x ¸stiind c˘a densitatea este ρ(x.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 227 Exemplul 4. y)dxdy = Z 1 dx Z −2 D 2−x x2 y 2 dy =  1  (x − 2)4 x7 . x2 ≤ y ≤ 2 − x.

.

1 423 1Z 1  (2 − x)3 − x6 dx = − + .

= 3 −2 3 4 7 −2 28 ZZ My = x ρ(x. y)dxdy = 1 = 2 1 −2 D x dx Z 2−x x2 y dy = 1Z 1 3 x (2 − x) − x dx = (x − 4x2 + 4x − x5 )dx = 2 −2 −2 4 3  1 x 4x x6 . = .

.

1 45 = − + 2x2 − .

150) ˆIn cazul ˆın care D s–ar considera domeniu simplu ˆın raport cu Ox. unde dω este unghiul solid ˆın punctul (0. volumul de calcul al integralelor duble pe D = Dx este mai mare deoarece trebuie s˘a scriem Dx ca o reuniune de dou˘a domenii.149)  (4. Ne propunem s˘a calcul˘am fluxul luminos incident pe placa P. ρ} este situat˘a ˆın planul xOy a reperului spat¸ial Oxyz ¸si c˘a ˆın punctul (0. z0 ) subˆantins de elementul de suprafat¸˘a ds = dxdy asociat punctului pl˘acii de coordonate (x. 4. ambele simple ˆın raport cu Ox. Fluxul luminos dF primit de placa elementar˘a de arie ds este egal cu I dω.10. 0. 0. y). −2 2 4 3 6 8 Z 1 Z  2 4 (4. =− . Unghiul solid dω este egal cu produsul raportului dintre aria ds a elementului de . z0 ) de pa axa Oz se afl˘a o surs˘a luminoas˘a de intensitate constant˘a ˆın toate direct¸iile notat˘a cu I.4 Flux luminos incident pe o plac˘ a Consider˘am c˘a placa P = {D.

(4.228 Ion Cr˘aciun suprafat¸˘a ¸si p˘atratul distant¸ei de la acest element la sursa de lumin˘a. ca fiind o funct¸ie de x ¸si y. y). ˆın fiecare punct al sect¸iunii. care cont¸ine fluid. y) al pl˘acii este cunoscut˘a ca intensitatea ds de luminozitate ˆın acest punct ¸si este notat˘a cu A(x. y)V (x. Rezult˘a c˘a Valoarea derivatei A(x. (4. putem privi viteza V a fluidului. Introducˆand sistemul de coordonate cartezian xOy ˆın planul sect¸iunii transversale. y) ZZ F = D 4. ¸si cosinusul unghiului ϕ dintre normala la elementul de suprafat¸˘a ¸si direct¸ia spre care se afl˘a sursa.5 A(x. debitul elementar dQ al fluidului este dQ = ρ(x.153) Debitul unui fluid prin sect¸iunea transversal˘ aa unui canal Consider˘am un fluid care curge ˆıntrun canal ¸si o sect¸iune transversal˘a a sa D.152) Procedˆand similar ca ˆın cazul determin˘arii masei pl˘acii constat˘am c˘a fluxul luminos total F primit de plac˘a este integrala dubl˘a pe D din funct¸ia A(x. ˆIn acest scop. y) = dF I dω Iz0 = = 3/2 . y)dxdy. Avem evident z0 cos ϕ = q . A¸sadar. Cantitatea de fluid care str˘abate elementul de plan ds ˆın unitatea de timp este egal˘a evident cu masa unui cilindru elementar. coordonatele carteziene ale acelui punct. y)dxdy = Iz0 dxdy ZZ  D x2 + y 2 + z02 3/2 . x2 + y 2 + z02 (4.151) dF ˆın punctul (x. y) al sect¸iunii transversale. perpendicular˘a pe direct¸ia de curgere a fluidului. y) al sect¸iunii transversale consider˘am un element inmfinitezimal ds al acesteia de arie dxdy. Ne propunem s˘a determin˘am cantitatea de fluid care trece prin sect¸iune ˆın unitatea de timp.154) . ˆın punctul (x. ds ds 2 2 2 x + y + z0 (4. cu baza egal˘a cu ds ¸si ˆın˘alt¸imea egal˘a cu viteza fluidului ˆın punctul (x.10.

z) ∈ IR3 : (x.159) cˆand norma diviz˘ arii ∆ tinde la zero.156) Mult¸imile D ¸si Bs = {(x. de dou˘ a variabile reale. y) ∈ Di . y). (4. (4. y)dxdy. ηi ). y)} sunt prin definit¸ie bazele cilindroidului. ZZ Q(D) = ρ(x. Se nume¸ste cilindroid mult¸imea C a punctelor din spat¸iu definit˘a prin C = {(x. y) este densitatea fluidului ˆın punctul (x.157) care are baza Di ¸si ˆın˘alt¸imea hi egal˘a cu valoarea funct¸iei f ˆın punctul (ξi . ˆın cazul ˆın care aceast˘ a limit˘a exist˘a.2 Valoarea exact˘ a a volumului cilindroidului va fi limita sumei din (4.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 229 unde ρ(x. Observat¸ia 4. ηi ) · aria Di . y)V (x. Dac˘a consider˘am o divizare ∆ = {D1 . Volumul V(Πi ) a unui asemenea corp prismatic este V(Πi ) = f (ξi .155) D 4. Suma n X V(Πi ) (4. y.159) i=1 reprezint˘a o valoare aproximativ˘a a volumului cilindroidului C.2 Fie D un domeniu simplu aflat ˆın planul xOy al reperului cartezian spat¸ial Oxyz ¸si f : D → IR+ o funct¸ie real˘ a. z = f (x. pozitiv˘ a ¸si continu˘a pe D. z) ∈ IR3 : (x.10. 0 ≤ z ≤ f (ξi . y.10. z) ∈ IR3 : (x. y) ∈ D. y. analiz˘a modului de abordare a celorlalte aplicat¸ii ale integralei duble conduce la observat¸ia urm˘atoare. · · · . . 0 ≤ z ≤ f (x.158) (4. ηi ) ∈ Di . D2 .10. O aproximare mai bun˘a a volumului cilindroidului se va obt¸ine dac˘a se va considera o diviziune ∆0 mai fin˘a decˆat diviziunea ∆. y)}. Pentru a g˘asi debitul Q(D) prin sect¸iunea D ar trebui s˘a sum˘am toate debitele elementare.6 Volumul unui cilindroid Definit¸ia 4. atunci putem considera corpurile prismatice Πi Πi = {(x. sumare care conduce la integrala dubl˘a pe domeniul D din funct¸ia ρ V. y) ∈ D. ηi )} (4. Mai mult. Dn } a domeniului D ¸si ˆın fiecare domeniu component Di al acesteia alegem un punct (ξi . Prin urmare.

(4. acesta fiind o reunine de mult¸imi de forma (4. iar cealalt˘a baz˘a avˆand port¸iuni atˆat ˆın semispat¸iul z > 0 cˆat ¸si ˆın semispat¸iul z < 0.2. y) ≤ z ≤ 0} (4. constat˘am c˘a volumul unui cilindroid cu o baz˘a domeniul simplu D ⊂ xOy. ηi ) = |f (ξi .162) va fi hi = − f (ξi . ξi . y)dxdy = D |f (x.2 poate avea ¸si valori negative. ηi )| · aria Di = σ∆ (|f |. (4.165) . Cu alte cuvinte ˆıntrun astfel de cilindroid baza Bs este o reuniune de port¸iuni de suprafet¸e situate atˆat ˆın semispat¸iul superior z > 0 cˆat ¸si ˆın semispat¸iul inferior z < 0. ξi . ˆIn acest mod. (4. (4. y)| dxdy.156) ˆın acele subdomenii ale lui D unde f are valori pozitive ¸si de mult¸imi de forma C− = {(x.162) ˆın acele p˘art¸i D− a lui D unde funct¸ia f are valori negative. ηi ). not¸iunea de cilindroid p˘ astrˆ andu–¸si sensul.164) i=1 unde |f | este funct¸ia valoare absolut˘a a funct¸iei f. ηi ) · aria Di = σ∆ (f . y. este dat de integrala dubl˘a ZZ V(C) = D ZZ |f |(x. f (x.10. y) ∈ D− . ˆIn˘alt¸imea corpului prismatic ata¸sat port¸iunii de cilindroid (4. (4.230 Ion Cr˘aciun Din (4. z) ∈ IR3 : (x.159) constat˘am c˘a valoarea aproximativ˘a a volumului V(C) al cilindroidului C este suma integral˘a Riemann a funct¸iei f corespunz˘atoare modului de divizare ∆ ¸si alegerii (ξi .10.160) ¸si din faptul c˘a f este funct¸ie continu˘a deducem formula de calcul a volumului cilindroidului C ZZ V(C) = f (x.3 Funct¸ia continu˘ a f din Definit¸ia 4.163) iar o valoare aproximativ˘a a volumului ˆıntregului cilindroid este V(C) ≈ n X |f (ξi .160) i=1 Din Observat¸ia 4.10. ηi ) a punctelor intermediare V(C) ≈ n X f (ξi .161) D Observat¸ia 4. ηi )|.158) ¸si (4. y)dxdy. relat¸ia (4. ηi ).

y = ρ sin θ. plan care are ecuat¸ia z = h. θ) s˘a se afle ˆın intervalul bidimensional ∆ = [0.167) Cilindroidul C1 are baza superioar˘ a discul ˆınchis de raz˘a h cu centrul ˆın punctul M0 (0. ¸si anume discul ˆınchis cu centrul ˆın origine de raz˘a h D = {(x. Pentru ca (x. Ace¸sti doi cilindroizi au aceea¸si baz˘a. h) situat ˆın planul paralel cu planul xOy care trece prin M0 . 0 ≤ z ≤ h. h volumul V al corpului considerat ˆın enunt¸ este ZZ V = V(C1 ) − V(C2 ) = ZZ h dxdy− D D 1 = h · aria D − h ZZ 2 1 2 (x + y 2 )dxdy = h (4. 0.10. y) ∈ IR2 : x2 + y 2 ≤ h2 }. y) ∈ D trebuie ca punctul de coordonate (ρ. (4. z) care satisfac inegalit˘ a¸tile hz ≥ x2 + y 2 .166) Solut¸ie. D Observ˘am c˘a valoarea ultimei integrale se poate determina foarte simplu dac˘a se trece la coordonate polare x = ρ cos θ. Aplicˆand formula schimb˘arii de variabile.4 S˘a se determine volumul corpului ale c˘ arui puncte au coordonatele (x.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 231 Exemplul 4. 2π). (4. ˆın timp ce cilindroidul C2 are baza superioar˘a 1 o port¸iune din paraboloidul de revolut¸ie de ecuat¸ie z = (x2 + y 2 ). y.168) 2 (x + y )dxdy. Corpul c˘aruia trebuie sa–i determin˘am volumul este complementara cilindroidului C2 fat¸˘a de cilindroidul C1 . h] × [0. Atunci. g˘asim ZZ ZZ (x2 + y 2 )dxdy = D = ρ2 · ρ dρdθ = ∆ Z 0 2π dθ Z 0 h ρ4 . situat˘a ˆın planul xOy.

.

h π h4 ρ dρ = 2π · .

4 0 2 3 T ¸ inˆand cont c˘a aria D = π h2 ¸si folosind rezultatele determinate mai sus constat˘am c˘a volumul corpului din enunt¸ este V = π h3 − π h3 π h3 = . = . 2 2 .

calcul˘am volumele a doi 2 2 cilindroizi. Volumul cilindroidului este ZZ V(C) = (x2 + y 2 )dxdy. s˘ a se determine volumul V al corpului m˘arginit de suprafet¸ele: z = 6 − x2 − y 2 . z = q x2 + y 2 . unde Ω = {(ρ. Pentru a evalua volumul corpului dat. θ) ∈ Ω. x2 + y 2 ≤ 2x}. iar baza inferioar˘a. domeniul compact D = {(x. ambii avˆand aceea¸si baz˘a inferioar˘a. y = ρ sin θ (4.6 Folosind integrala dubl˘ a. D Trecˆand la coordonate polare x = ρ cos θ. Solut¸ie. y) ∈ IR2 : x2 + y 2 ≤ 4}. primul cu baza superioar˘a pe suprafat √ ¸a2 z =2 6 − x − y . 2 2 Aplicˆand formula schimb˘arii de variabil˘a ˆın integrala dubl˘a. Solut¸ie. iar cel de al doilea cu baza superioar˘a pe suprafat¸a z = x + y . Exemplul 4. inclus˘ a ˆın planul xOy. ˆın planul xOy. y) ∈ D dac˘a (ρ. θ) : − π π ≤ θ ≤ .10.232 Ion Cr˘aciun rezultat care arat˘a c˘a volumul corpului este acela¸si cu volumul cilindroidului C2 . 4 −π/2 32 3 Exemplul 4. cos θ ≤ ρ ≤ 2 cos θ}. y) ∈ IR2 : x2 + y 2 ≥ x.5 S˘a se calculeze volumul cilindroidului cu baza superioar˘a pe suprafat¸a de ecuat¸ie z = x2 + y 2 . definit˘a de domeniul D = {(x. g˘asim: V(C) = Z π/2 dθ −π/2 Z 2 cos θ cos θ 15 Z π/2 45 ρ dρ = cos4 θ dθ = π.169) se constat˘a c˘a punctul (x.10. .

K2 . care se ˆıntinde indefinit ˆın ambele sensuri. sau echivalent. Avem: ZZ V(C1 ) = ZZ q (6 − x2 − y 2 )dxdy. Rn . C) este distant¸a euclidian˘a ˆıntre punctele P ¸si O ale planului. · · · . S˘a not˘am cu DKn intersect¸ia mult¸imilor D ¸si Kn .Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 233 Volumul V este diferent¸a volumelor celor doi cilindroizi. · · · cu centrul ˆıntrun punct oarecare C al planului raportat la reperul cartezian ortogonal Oxy ¸si drept raze termenii ¸sirului arbitrar strict cresc˘ator de numere pozitive R 1 .1 Domeniul de integrare nu este m˘ arginit Definit¸ia 4. ˆIntr-adev˘ar. Vom presupune c˘a orice parte m˘arginit˘a a frontierei lui D este o curb˘a neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni. este suficient s˘a lu˘am pe n astfel ˆıncˆat s˘a avem Rn > d(P.11. Fiecare din aceste discuri poate avea puncte comune cu un domeniu nem˘arginit dat D. Un astfel de domeniu poate fi • exteriorul unui domeniu m˘arginit sau a unui num˘ar finit de domenii m˘arginite. V(C2 ) = D x2 + y 2 dxdy. oric˘arui disc ˆınchis. S˘a consider˘am un ¸sir infinit de discuri ˆınchise K1 . · · · cu limita egal˘a cu infinit. ˆın mult¸imea corespunz˘atoare DKn . · · · .11.11 Integrale duble improprii 4. Acest lucru este posibil ˆıntotdeauna . C). g˘ase¸ste ˆın final c˘a V = 3 4. D Ambele integrale se calculeaz˘a trecˆand la coordonatele polare (4. unde d(P. Kn . • port¸iunea din plan limitat˘a de o curb˘a de m˘asur˘a Jordan nul˘a.169) ¸si se 32π . Orice punct P ∈ D va fi cont¸inut. R 2 .1 Se spune c˘a un domeniu plan D este nem˘ arginit dac˘ a el cont¸ine puncte exterioare oric˘arui interval bidimensional ˆınchis ¸si m˘ arginit. pentru n suficient de mare.

DKn .1 Din orice ¸sir (Dn ) de sect¸iuni ale domeniului nem˘ arginit D. m˘asurabile Jordan astfel ˆıncˆ at: • ¸sirul (Dn ) este ascendent fat¸˘ a de operat¸ia de incluziune. cel put¸in de la un anumit rang.234 Ion Cr˘aciun deoarece lim Rn = +∞. n=1 n • orice mult¸ime compact˘ a inclus˘ a ˆın D este cont¸inut˘ a ˆıntrun Dn . convent¸ional lim DKn = D. n→+∞ ˆIn aceast˘a situat¸ie se spune c˘a domeniul nem˘arginit D admite o exhaustiune. · · · . compacte. Definit¸ia 4. Teorema 4. cont¸inˆand o port¸iune din D ¸si astfel ˆıncˆ at s˘ a avem DK ⊂ D0 ⊂ D.11. DK2 .2 Fie D o mult¸ime nem˘ arginit˘ a din plan. · · · tinde c˘atre domeniul D ¸si vom scrie. Proprietatea de mai sus poate fi exprimat˘a echivan→+∞ lent spunˆand c˘a ¸sirul de mult¸imi DK1 . tinzˆand c˘atre D. astfel ˆıncˆ at Dk1 ⊂ Dk2 ⊂ · · · ⊂ Dkn ⊂ · · · ¸si lim Dkn = D. Definit¸ia 4. Spunem c˘ a D admite o exhaustiune dac˘ a exist˘ a un ¸sir (Dn ) de mult¸imi din plan. dac˘ a exist˘ a un disc ˆınchis K cu centrul ˆın origine. n→+∞ .11. Elementele unei exhaustiuni a domeniului nem˘arginit D constituie.11. adic˘ a Dn ⊂ Dn+1 ¸si ∪+∞ D = D. este util s˘a d˘am definit¸ia not¸iunii de sect¸iune a unui domeniu nem˘arginit.3 Vom spune c˘ a un domeniu D0 constituie o sect¸iune a domeniului nem˘arginit D. se poate extrage un sub¸sir (Dkn ). Pentru cele ce vor urma. sect¸iuni ale lui D.

5 Fie f o funct¸ie real˘ a definit˘ a pe un domeniu nem˘ arginit 2 D ⊂ IR ¸si integrabil˘a pe orice subdomeniu compact care are arie.1 Funct¸ia f (x. dac˘a consider˘am exhaustiunea (Dn ) a mult¸imii IR2 . Continuˆand. Lu˘am k1 = 1 ¸si fie K1 un disc ˆınchis care s˘a cont¸in˘a domeniul D1 . Definit¸ia 4. primul domeniu din ¸sirul D2 . Vom numi Dk3 . Exemplul 4. atunci ZZ Dn ZZ f (x. ˆIntr-adev˘ar. unde Dn = {(x.11. ¸si pentru care DK2 ⊂ Dk3 .11. Vom nota Dk2 . iar n este un num˘ar ˆıntreg pozitiv. y) = x2 y nu este integrabil˘ a pe mult¸imea 2 D = IR . Definit¸ia 4. primul domeniu din ¸sirul care ˆıncepe cu Dk2 .4 Vom numi ¸sir cresc˘ ator de domenii orice ¸sir de mult¸imi ˆın care fiecare domeniu este cont¸inut ˆın urm˘ atorul. D3 . . Spunem c˘a f este integrabil˘ a pe D. astfel ˆıncˆ at pentru orice exhaustiune (Dn ) a lui D s˘ a avem lim ZZ n→+∞ f (x. D Despre integrala din membrul stˆang spunem c˘a este convergent˘ a pe mult¸imea D. · · · . y)dxdy = J(D). dac˘ a exist˘ a un num˘ ar real J(D).11. a lui D. Fie K2 un disc ˆınchis care s˘a cont¸in˘a pe Dk2 .Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 235 Demonstrat¸ie. obt¸inem un ¸sir de sect¸iuni ale lui D care ˆındepline¸ste condit¸ia cerut˘a. pentru care DK1 ⊂ Dk2 . y) ∈ IR2 : x2 + y 2 ≤ n2 }. y)dxdy = J(D) Dn ¸si vom scrie ZZ f (x. y)dxdy = Dn x2 ydxdy = Z 0 n dρ Z 0 2π ρ4 sin θ cos2 θdθ = 0. Unei integrale duble pe un domeniu nem˘arginit i se poate spune integral˘ a improprie.

IR2 Teorema 4. y) = x2 y nu este integrabil˘a pe IR2 sau c˘a integrala improprie f (x. 0 Dn Din Definit¸ia 4. 2n] × [−n. 2n]. verificˆand relat¸iile 00 D ⊂ D0 .11. y)dxdy este divergent˘ a. pentru orice pereche de sect¸iuni spund˘a o sect¸iune D = D(ε). y)dxdy = 0.2 Condit¸ia necesar˘ a ¸si suficient˘ a pentru ca f s˘ a fie integrabil˘a pe domeniul nem˘arginit D este ca oric˘ arui num˘ ar pozitiv ε s˘ a –i coreat. D . unde Dn0 este intervalul bidimensional ˆınchis [−n. D ⊂ D”.5 rezult˘a c˘aZZfunct¸ia f (x. astfel ˆıncˆ 0 00 D . 2 f (x. dac˘a consider˘am exhaustiunea (Dn0 ) a lui IR2 .236 Ion Cr˘aciun Pe de alt˘a parte. se vede imediat c˘a ZZ Z f (x. s˘a avem ZZ .11. y)dxdy = deci lim n→+∞ 2 x dx · −n 0 Dn ZZ 2n Z 2n ydy = −n 7n5 .

.

ZZ .

.

y)dxdy . f (x.

y)dxdy− . f (x. < ε.

astfel ˆıncˆat. adic˘a ZZ J(D) = f (x. ˆIntr-adev˘ar. s˘a avem ZZ . Condit¸ia este necesar˘ a. s˘a presupunem funct¸ia f integrabil˘a pe D ¸si s˘a not˘am cu J(D) valoarea sa. y)dxdy. D S˘a ar˘at˘am c˘a pentru un ε > 0 dat putem determina o sect¸iune D ˆın D.170) D0 D” Demonstrat¸ie. (4. pentru orice alt˘a sect¸iune D0 a lui D cu proprietatea D ⊂ D0 .

.

ε .

.

y)dxdy .J(D)− f (x.

.

< .171) ˆIntr-adev˘ar. astfel ˆıncˆat s˘a avem ZZ . atunci pentru orice disc K de raz˘a R exist˘a cel put¸in o sect¸iune DR . dac˘a acest lucru nu este posibil. D0 2 (4. verificˆand relat¸ia DK ⊂ DR .

.

ε .

.

J(D)− f (x. y)dxdy .

.

≥ . 2 DR .

pe de o parte. lim Dn = D. n→+∞ iar pe de alt˘a parte. Avem. ZZ .Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 237 S˘a consider˘am un ¸sir cresc˘ator divergent Rn ¸si s˘a punem Dn = DRn .

.

ε .

.

.

y)dxdy .J(D)− f (x.

171) este satisf˘acut˘a pentru orice sect¸iune D0 a domeniului nem˘arginit D. relat¸ia (4. A¸sadar. Al˘aturi de relat¸ia (4. Fie D” o alt˘a sect¸iune. ≥ . Pe aceast˘a cale se ajunge la concluzia absurd˘a c˘a ¸sirul numeric avˆand termenul general ZZ f (x. putem scrie relat¸ia ZZ . y)dxdy Dn nu are limita J(D).171). cu proprietatea D ⊂ D0 . astfel ˆıncˆat D ⊂ D”. 2 Dn oricare ar fi n ∈ IN .

.

ε .

.

f (x. y)dxdy .

. < .

vom avea ZZ . Dar. s˘a avem D ⊂ Dn . Fie ε > 0. potrivit relat¸iei (4.171) ¸si (4. astfel ˆıncˆat. Condit¸ia este suficient˘ a.172) deducem imediat relat¸ia (4. presupus˘a satisf˘acut˘a.J(D)− 2 D” (4.172) iar din (4. Exist˘a un num˘ar naturala N (ε) = N. D o sect¸iune a domeniului nem˘arginit D ¸si (Dn ) un ¸sir monoton cresc˘ator de sect¸iuni ale lui D. pentru n > N.170).170).

.

ZZ .

.

.

f (x. y)dxdy− f (x. y)dxdy .

Dn Dm pentru orice pereche de indici (m. n > N. astfel ˆıncˆat m > N. ˆIn baza criteriului generala al lui Cauchy pentru ¸siruri numerice. y)dxdy  Dn are o limit˘a finit˘a. < ε. aceasta ˆınseamn˘a c˘a ¸sirul numeric Z f (x. . n). deci f (P ) este integrabil˘a pe D.

astfel ˆıncˆat.1 O condit¸ie necesar˘ a ¸si suficient˘ a pentru ca funct¸ia f s˘a fie integrabil˘a pe domeniul nem˘ arginit D este ca s˘ a existe un num˘ ar real J(D). s˘ a avem ZZ . pentru orice ε > 0.238 Ion Cr˘aciun Corolarul 4.11.

.

.

.

.

y)dxdy .J(D)− f (x.

a¸sa cum a fost definit˘a mai sus. monotonia ¸si formula schimb˘arii de variabile sunt propriet˘a¸ti adev˘arate ¸si ˆın cazul integralei duble pe un domeniu nem˘arginit. y)dxdy = lim ZZ n→+∞ D f (x. ˆIn leg˘atur˘a cu integrabilitatea unei funct¸ii pozitive f pe un domeniu nem˘arginit D are loc Teorema 4.11. Fie (Dn ) o exhaustiune a lui D pentru care exist˘a ¸si este finit˘a limita (4. unde D este o sect¸iune ce depinde de ε. aditivitatea ˆın raport cu domeniul de integrare. care are arie. < ε. y)dxdy = I (4. Necesitatea este evident˘a ˆın baza Definit¸iei 4. y)dxdy ≤ ZZ Dk(n) f (x. are loc egalitatea s˘a existe ¸si s˘a fie finit˘a. Astfel. . rezult˘a ZZ 0 Dn f (x.5. atunci f este integrabil˘ a impropriu pe D dac˘ a ¸si numai dac˘ a exist˘ ao exhaustiune (Dn ) a lui D astfel ˆıncˆ at limita lim ZZ n→+∞ f (x.173) ¸si (Dn0 ) o alt˘a exhaustiune a lui D.11. liniaritatea.11. Din faptul c˘a f are valori pozitive pe D. p˘astreaz˘a principalele propriet˘a¸ti ale integralei duble pe un domeniu m˘arginit. y)dxdy.173) Dn ˆ plus. Suficient¸a.3 Dac˘a funct¸ia pozitiv˘ a f definit˘ a pe un domeniu nem˘ arginit D ⊂ IR2 este integrabil˘ a pe orice subdomeniu compact a lui D. Dn Demonstrat¸ie. In ZZ f (x. Din Definit¸ia 4. Integrala pe un domeniu nem˘arginit. y)dxdy ≤ I. D0 ˆındat˘a ce D ⊂ D0 .2 rezult˘a c˘a exist˘a un indice k(n) astfel ˆıncˆat Dn0 ⊂ Dk(n) . Justificarea acestui corolar nu prezint˘a nici o dificultate.

(4.175) D 2 2 Exercit¸iul 4. x ≥ 0.1 S˘a se arate c˘a funct¸ia f (x.176) e dx = 2 0 Solut¸ie. (4.11. y)dxdy = I 0 .Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 239 Tot din faptul c˘a f (x. y ≥ 0} ¸si atunci ZZ I= e− (x 2 +y 2 ) dxdy = lim ZZ n→+∞ IR2+ e− (x 2 +y 2 ) dxdy. y) ≥ 0 pe D rezult˘a c˘a ¸sirul  ZZ  f (x. y) = e− (x +y ) este integrabil˘ a impropriu pe mult¸imea IR+ × IR+ ¸si s˘ a se deduc˘ a apoi c˘ a valoarea integralei lui Poisson este √ Z +∞ π − x2 .173) ¸si (4. Lu˘am Dn = {(x. y)dxdy = I. obt¸inem I = lim Z n→+∞ 0 − n 2 ρ e− ρ dρ Z π/2 dθ = 0 . Dn Dac˘a trecem la coordonate polare ˆın plan. y)dxdy este 0 Dn monoton cresc˘ator ¸si m˘arginit superior de I.174) are loc inegalitatea I 0 ≤ I. Deoarece f este pozitiv˘a pe domeniul nem˘arginit de integrare D. Cum exhaustiunea (Dn0 ) a fost luat˘a arbitrar. y) ∈ IR2 : x2 + y 2 ≤ n2 . (4. Dac˘a schimb˘am rolul celor dou˘a exhaustiuni obt¸inem c˘a I ≤ I 0 ¸si deci I 0 = I.174) n→+∞ 0 Dn ˆIntre limitele (4. deducem c˘a f este integrabil˘a impropriu pe D ¸si are loc egalitatea ZZ f (x. prin urmare exist˘a ¸si este finit˘a limita ZZ lim f (x. este suficient s˘a consider˘am o exhaustiune particular˘a a lui D = IR+ × IR+ = IR2+ .

π π π 2 n 2 lim e− ρ .

.

= lim (1 − e− n ) = . 0 4 n→+∞ 4 n→+∞ 4 .

Aceast˘a teorema confirm˘a ZZ faptul c˘a definit¸ia dat˘a. Atunci. Considerˆand orice alt˘a exhaustiune (Dn0 ) a lui IR2+ . . ˆıntrucˆat not¸iunea de integral˘a semiconvergent˘ a din teoria integralelor improprii a unei funct¸ii de o variabil˘a nu–¸ s i mai are corespondent ˆın teoria integralelor duble. convergent¸˘a care are ca urmare coincident¸a naturii integralelor improprii ZZ f (x.176). ˆIn continuare vom da. limita (4. teorema precedent˘a aduce o simplificare considerabil˘a ˆın studiul convergent¸ei integralelor duble improprii. S˘a consider˘am exhaustiunea (Dn0 ). y)dxdy. fromˆan˘a demonstrat¸ie. y)dxdy.240 Ion Cr˘aciun ceea ce arat˘a c˘a f este integrabil˘a impropriu pe IR2+ ¸si c˘a valoarea integralei π este . adic˘a π/4. Din punct de vedere practic. n]. unde Dn0 = [0.174) are 4 aceea¸si valoare. y)|dxdy. ˆın cazul domeniilor f (x. conduce la un mod de connem˘arginite. 0 Dac˘a ¸tinem seama de Teorema 4. pentru simbolul D vergent¸˘a foarte rapid pentru integralele respective. n] × [0.3. Teorema 4. y)dxdy ¸si D ZZ |f (x.11. y)|dxdy atrage dup˘a sine totdeauna divergent¸a D integralei ZZ D f (x. unele rezultate ˆın leg˘atur˘a cu integralele duble improprii. ZZ Divergent¸a integralei |f (x.4 O condit¸ie necesar˘ a ¸si suficient˘ a pentru ca f s˘ a fie funct¸ie integrabil˘a pe domeniul nem˘ arginit D este ca funct¸ia |f | s˘ a fie integrabil˘ a pe acest domeniu.11. D O asemenea echivalent¸˘a nu are loc ˆın cazul unei singure dimensiuni. ZZ − (x2 +y 2 ) e dxdy = lim n Z n→+∞ 0 IR2+ lim n→+∞ Z n  −x2 2 e = dx n e −(x 2 +y 2 ) dy = 0 Z 0 Z +∞ e−x 2 2 . din confruntarea celor dou˘a rezultate deducem (4.

Teorema 4.11. Teorema 4.11.6 Dac˘a funct¸ia g este integrabil˘ a pe domeniul nem˘ arginit D ¸si exist˘ a M > 0 astfel ˆıncˆat . y) ∈ D. ˆın practic˘a. Vom enunt¸a aici cˆateva condit¸ii de acest gen. ca ¸si ˆın orice problem˘a de convergent¸˘a.5 Dac˘a g este funct¸ie integrabil˘ a pe domeniul nem˘ arginit D ¸si |f (x. y)|. (∀) (x. De aceea.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 241 Cazurile ˆın care se poate stabili convergent¸a unei integrale duble pe baza celor dou˘a teoreme precedente sunt foarte rare. y)| ≤ |g(x. atunci f este funct¸ie integrabil˘a pe D. se caut˘a condit¸ii suficiente (criterii) pe baza c˘arora s˘a se poat˘a stabili dac˘a o integral˘a dubl˘a improprie este sau nu convergent˘a.

y) . f (x.

.

.

.

. < M. y) ∈ D. (∀) (x.

8 Dac˘a pentru un ¸sir particular (Dn ) de sect¸iuni ale domeniului nem˘arginit D tinzˆand c˘atre acest domeniu. este integrabil˘ a pe D.9 Dac˘a integralele improprii de prima spet¸˘ a Z +∞ −∞ f (x)dx ¸si Z +∞ −∞ g(y)dy . y)|dxdy  Dn este convergent.11. C este un punct fix al planului. P ) unde α > 2. atunci f este integrabil˘ a pe domeniul D. g(x.7 Orice funct¸ie f care se poate pune sub forma f (P ) =  ϕ(P ) α . Teorema 4.11. d(C. Teorema 4. y) atunci f este funct¸ie integrabil˘a pe D. (∀) P ∈ D. Teorema 4. ¸sirul numeric corespunz˘ ator  ZZ |f (x. iar ϕ o funct¸ie m˘ arginit˘ a pe domeniul nem˘arginit D.11.

+∞) × [0. Reamintim c˘a Γ(p) = Z +∞ y p−1 e − y dy. +∞) ¸si ZZ f (x) · g(y)dxdy = +∞ Z f (x)dx · 0 IR2+ Z +∞ g(y)dy. +∞). +∞) × [0. este integrabil˘a pe IR2+ = [0. 0 Folosind ultima teorem˘a putem stabili formula lui Jacobi care d˘a leg˘atura ˆıntre funct¸iile B ¸si Γ ale lui Euler. −∞ ˆ particular. +∞). Jacobianul transform˘arii punctuale regulate T va fi . IR2+ Dac˘a ˆın integrala dubl˘a improprie facem schimbarea de variabil˘a T :    x = u(1 − v)   y = uv atunci domeniul D0 = [0. q) = Z 1 v p−1 (1 − v)q−1 dv. absolut integrabile pe [0. y) ∈ [0. dac˘a f ¸si g sunt funct¸ii pare.242 Ion Cr˘aciun sunt absolut convergente. ZZ Γ(p) · Γ(q) = e−(x+y) xq−1 y p−1 dxdy. 0 0 Pe lˆang˘a num˘arul pozitiv p. Conform ultimei teoreme. In atunci funct¸ia f (x) · g(y). B(p. 1] se transform˘a ˆın IR2+ . definit˘ a pentru (x. +∞) × [0. atunci funct¸ia f (x) · g(y) este integrabil˘ a pe IR2 ¸si are loc egalitatea ZZ f (x) · g(y)dxdy = +∞ Z f (x)dx · −∞ IR2 Z +∞ g(y)dy. s˘a consider˘am valoarea ˆın q > 0 a funct¸iei Γ scris˘a astfel Z +∞ xq−1 e − x dx Γ(q) = 0 ¸si s˘a efectu˘am produsul numerelor Γ(p) ¸si Γ(q).

1−v v .

D(x. y) .

= .

.

.

v) −u u . = u(1 − v) + uv = u D(u.

Scriind noua integral˘a ca o iterat¸ie de integrale. a b Solut¸ie. y) s˘a descrie domeniul D. ∆ unde ∆ este intervalul bidimensional nem˘arginit ∆ = [1. Este deci un domeniu nem˘arginit ˆınchis. Prin urmare. 0 Prin urmare. T ¸ inˆand cont c˘a jacobianul transform˘arii punctuale regulate de mai sus este J = abρ. B(p + q) Exercit¸iul 4. Pentru ca punctul M (x. Domeniul de integrare este exteriorul mult¸imii de puncte aflate ˆın interiorul elipsei de semiaxe a ¸si b ce are axele de coordonate drept axe de simetrie.11. obt¸inem I = ab Z 1 +∞ 2 ρ exp (−ρ )dρ Z 0 2π = πab . e . Folosim coordonatele polare generalizate din plan. q) = Γ(p) · Γ(q) . +∞) × [0.2 S˘a se studieze natura integralei duble improprii pe domeniu nem˘arginit ZZ h  x2 y 2 i I = exp − 2 + 2 dxdy. 2π]. 2π]. y) ∈ IR : 2 + 2 ≥ 1}. perechea (ρ. +∞) ¸si θ ∈ [0. q). rezult˘a c˘a integrala improprie de mai sus devine I = ab ZZ ρ exp (−ρ2 )dρdθ.Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 243 ¸si deci Γ(p) · Γ(q) = Z 1 0 = R +∞ 0 +∞ Z dv e − u · up+q−1 · v p−1 · (1 − v)q−1 du = 0 +∞ Z e − u · up+q−1 du · v p−1 · (1 − v)q−1 dv = Γ(p + q) · B(p. θ) trebuie s˘a fie astfel ˆıncˆat ρ ∈ [0. B(p. a b D x2 y 2 unde D = {(x. efectu˘am schimbarea de variabile    x = aρ cos θ 2   y = bρ sin θ.

Atunci. y)dxdy = I ¸si vom scrie ZZ f (x. D Despre integrala din membrul stˆang spunem c˘a este convergent˘ a. unde M0 este un punct din D cu proprietatea c˘a f este nem˘arginit˘a ˆın orice mult¸ime D ∪ V.11. s˘a avem n→+∞ ZZ lim n→+∞ D\D∩Vn f (x. astfel ˆıncˆ at pentru orice ¸sir de vecin˘ at˘ a¸ti (Vn ) ale lui M0 .11. se poate ar˘ata c˘a orice problem˘a privind integrabilitatea funct¸iei f pe domeniul D. y= 2 2 +v u + v2 (4. ˆIn continuare vom presupune c˘a D ¸si V sunt mult¸imi care au arie ¸si c˘a f este integrabil˘a pe D \ D ∩ V. mult¸imea V fiind o vecin˘atate oarecare a lui M0 . 2 +y x + y2 ˆIntr-adev˘ar. (u2 + v 2 )2 u2 + v 2 u 2 + v 2 pe domeniul nem˘arginit ∆. imaginea lui D prin transformarea punctual˘a u= x2 y x . cu lim d(Vn ) = 0. Not˘am cu d(V ) diametrul lui V ¸si fie (Vn ) un ¸sir descendent Vn+1 ⊂ Vn de vecin˘at˘a¸ti ale lui M0 care s˘a tind˘a la mult¸imea format˘a doar din punctul M0 .177) .244 4. unde f este nem˘arginit˘a ˆın vecin˘at˘a¸ti ale originii se reduce la problema integrabilit˘a¸tii funct¸iei F (u. Ultima condit¸ie are loc dac˘a lim d(Vn ) = 0. v) =  u v  1 · f . Presupunˆand pentru simplitate c˘a punctul singular este originea reperului Oxy. y)dxdy = I.6 Spunem c˘ a f este integrabil˘ a impropriu pe D dac˘ a exist˘a un num˘ar I. transformarea punctual˘a de mai sus are inversa x= u2 u v . Rezultate asem˘an˘atoare celor de la integrala dubl˘a pe domenii nem˘arginite pot fi stabilite ¸si ˆın acest caz. v= 2 . n→+∞ Definit¸ia 4.2 Ion Cr˘aciun Integrale duble din funct¸ii nem˘ arginite S˘a consider˘am cazul ˆın care funct¸ia real˘a f este definit˘a pe domeniul D \ {M0 } ⊂ IR2 . se spune c˘a f are o singularitate ˆın punctul M0 .

Ca aplicat¸ie.11. y)dxdy = F (u. oric˘arui ¸sir de domenii (Cn (O)). potrivit criteriului din Teorema 4. vom transpune la cazul studiat criteriul formulat ˆın Teorema 4. ˆIn primul caz. v) (u + v 2 )2 ˆIn urma acestei inversiuni. v) determinate de curba C1 . v) ϕ(x. D(u. ˆın planul (u. domeniului limitat de curba C ˆıi corespunde una din regiunile nem˘arginite ale planului (u. ˆınchis˘a sau cu ramuri infinite.7. v).Capitolul 4 — Integrala dubl˘a 245 care. v) un ¸sir de sect¸iuni (∆n ) ale domeniului transformat ∆. u2 + v 2 u2 + v 2 Dar. ˆIn ambele cazuri. tinzˆand c˘atre punctul singular O. α > 0. y) se transform˘a ˆıntro curb˘a C1 a planului (u. reprezint˘a o inversiune de pol O ¸si de putere 1. orice curb˘a rectificabil˘a ˆınchis˘a C din planul (x. y) 1 =− 2 < 0. y) √ 2 dxdy = α dudv. v) α + v 2 )2− 2 (u2 . v) = ϕ  F (u. domeniului ˆınchis de curba C ˆıi corespunde. y) . f (x. . al c˘arei determinant funct¸ional este D(x. ˆıi corespunde ˆın planul (u.11. funct¸ia Φ(u. S˘a presupunem c˘a putem scrie funct¸ia f sub forma ϕ(x.8. v) = Φ(u.177). y) = √ 2 ( x + y 2 )α unde ϕ este m˘arginit˘a pe domeniul D. dup˘a cum curba C cont¸ine sau nu polul de inversiune. v). 2 α 2 ( x +y ) (u + v 2 )2− 2 ∆n Cn (O) unde u v  . obt¸inem ZZ ZZ Φ(u. domeniul nem˘arginit exterior curbei C1 . ˆın ipoteza u2 + v 2 > 0. Formula de schimbare a variabilelor ZZ ZZ f (x. Cu schimbarea de variabil˘a (4. ˆIn cazul al doilea. v)dudv ∆n Cn (O) justific˘a afirmat¸ia f˘acut˘a la ˆınceputul comentariului. tinzˆand c˘atre acest domeniu ¸si reciproc.

Exercit¸iul 4. y) = . P ))α pot determina utilizˆand trecerea la coordonatele polare ˆın plan. 2 [(x − x0 ) + (y − y0 )2 ]α Vn = {(x. y) ∈ IR2 : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 ≤ R2 }. A¸sadar. y) f (x. ¸si integrala dubl˘a ZZ 1 In = dxdy. adic˘a α < 2. y0 ). α < 2. [(x − x0 )2 + (y − y0 )2 ]α D unde D = {(x. (d(O. Solut¸ie. Z 2π Z R Z R ρ dρ In = dθ = 2π ρ1−2α dρ = 0 1/n ρ2α 1/n ρ2−2α . y) = 1 este integrabil˘a pe un disc de raz˘a R cu centrul ˆın punctul O se (d(O. iar ϕ este integrabil˘a ˆın sens obi¸snuit (deci m˘arginit˘a) pe domeniul D. n2 unde n este un num˘ar natural suficient de mare astfel ˆıncˆat Vn ⊂ D.3 S˘a se afle valorile lui α > 0 pentru care este convergent˘a integrala ZZ 1 dxdy. Consider˘am 1 }. ˆIn cazul ˆın care ϕ(x. este integrabil˘a pe acest domeniu. ˆIn acest caz M0 = (x0 . Este posibil ca punctul O s˘a fie ˆınlocuit cu un punct oarecare M0 (x0 . y). y) = 1. orice funct¸ie f care se poate scrie sub forma ϕ(x.11.246 Ion Cr˘aciun este integrabil˘a pe ∆ dac˘a 4 − α > 2. P ))α unde P (x. y) ∈ IR2 : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 ≤ D\Vn care o vom calcula trecˆand la coordonate polare ˆın plan. valorile lui α > 0 pentru care f (x. y0 ).

.

R π h 2−2α 1 i .

[(x − x0 )2 + (y − y0 )2 ]α 1−α A¸sadar. integrala studiat˘a este convergent˘a doar dac˘a α ∈ (0. 1) = 2π lim Z n→+∞ D\Vn 1 πR2−2α dxdy = . . 1). 2 − 2α 1/n 1 − α n Trecˆand la limit˘a ˆın rezultatul g˘asit. = R − 2(1−α) . obt¸inem c˘a dac˘a α ∈ (0.

z sunt m˘arimile algebrice ale proiect¸iilor ortogonale ale vectorului r pe respectiv versorii i. 0). 1)} ⊂ IR3 . v) k. (5. v) 7→ r(u. (5. asociat spat¸iului liniar IR3 .1. j. (u. k. 0). Definit¸ia 5. j = (0. v) i + y(u. a c˘arui baz˘a B 0 este constituit˘a din versorii B 0 = {i = (1.1. 5. z) sau de vectorul de pozit¸ie r =OM . v) ∈ A ⊂ IR2 . y. 1. iar x. k = (0. consider˘am reperul cartezian Oxyz.Capitolul 5 Integrale de suprafat¸˘ a 5.1 Elemente de geometria diferent¸ial˘ a a suprafet¸elor ˆIn acest paragraf vom utiliza rezultate ale calculului diferent¸ial pentru a studia unele not¸iuni frecvent ˆıntˆalnite ˆın geometria diferent¸ial˘a a suprafet¸elor ¸si teoria integrabilit˘a¸tii pe suprafet¸e a funct¸iilor reale de mai multe variabile reale.1 Pˆ anze parametrice netede ˆIn spat¸iul afin euclidian tridimensional E3 .1) Un punct oarecare M ∈ E3 este determinat de coordonatele carteziene −→ (x. 0. v) = x(u. y. unde r = x i + y j + z k.1 Se nume¸ste pˆ anz˘ a parametric˘ a neted˘ a funct¸ia vectorial˘ a de dou˘ a variabile reale (u. 0. v) j + z(u. 247 .2) ◦ continu˘ a pe mult¸imea nevid˘a A ¸si cu derivate part¸iale continue pe A .

1. (u.3) o vom numi . este de tipul 3 × 2 ¸si are elementele      Jr ((u0 . v0 )∈ A se poate  ¸iabil˘  A. IR . v0 )) =      ∂x (u0 . v) ∈ A. va fi numit˘a de asemeni pˆ anz˘ a neted˘ a ˆın E3 . e2 = (0. v0 ) ∂v      . v). rezult˘ a c˘ a ˆın locul lui (5. unde L IR2 .2).2 Deoarece r ∈ F(A.2 Imaginea funct¸iei (5. Submult¸imea de puncte (S) ⊂ E3 ale c˘aror vectori de pozit¸ie au forma (5. 1)} ⊂ IR2 ¸si B 0 ⊂ IR3 din (5.3) se numesc respectiv ecuat¸ii parametrice ¸si ecuat¸ia vectorial˘ a ale pˆ anzei netede. v0 ) ∂v ∂z (u0 . v0 ) ∂u ∂y (u0 . putem considera ¸si reprezentarea   x     = x(u.1. v0 ) ∂u ∂z (u0 .1. pˆanz˘a neted˘a. v0 ) ˆın perechea de baze canonice B = {e1 = (1.1).2) stabile¸ste o corespondent¸˘a ˆıntre punctele (u. pe lˆ ang˘a (5.   Matricea aplicat¸iei liniare dr (u0 . 0). (5. adic˘ a mult¸imea r(A) ⊂ IR3 . IR3 ) are derivate part¸iale continue pe ◦ ◦ ◦ A. deci ˆın orice  2 3 defini diferent¸iala sa dr (u0 .      z = z(u. v0 ) ∂v ∂y (u0 . rezult˘a c˘a este diferent a pe punct (u0 . de asemenea. v0 ) ∈ L IR .2).4) ¸si (5. Observat¸ia 5.4) Definit¸ia 5. v).3) Observat¸ia 5.248 Ion Cr˘aciun Funct¸ia vectorial˘a de dou˘a variabile reale (5. v) ∈ A. v). IR3 este spat¸iul vectorial al aplicat¸iilor liniare definite pe IR2 cu valori ˆın IR3 .1 Avˆand ˆın vedere modurile de reprezentare ale unei funct¸ii vectoriale de mai multe variabile reale. (u.     . v0 ) ∂u ∂x (u0 . y = y(u. v). v) ∈ A ¸si punctele M ∈ E3 ale c˘aror vectori de pozit¸ie sunt r = r(u. iar (5. (5.3).

v0 ). v) 2 (u0 . Dup˘a cum se ¸stie.6) este continuu di◦ ferent¸iabil˘a pe I. v0 )) este egal cu 2 ˆın ◦ orice punct (u0 .8) este vectorul director al tangentei la drumul de ecuat¸ie vectorial˘a (5. v0 ) k ∂u ∂u ∂u ∂u (5. v0 ) ⊂ Im r.2 2 (u0 . fizicii etc. Aplicat¸ia (5. deci imaginea drumului (5. ale geometriei diferent¸iale.5) Semnificat¸ia geometric˘ a a condit¸iei de regularitate. u ∈ I. v0 ) +  D(x.9) .7) Avem Im r(·. v0 )) sunt respectiv matricele coloan˘a ale coordonatelor vectorilor: ∂r (u0 .1. ∂u ∂r (u0 . ˆın definit¸ia pˆanzei parametrice se include ˆınc˘a o condi¸tie de regulatitate care afirm˘a c˘a rangul matricei Jr ((u0 . Linii parametrice Pentru a vedea semnificat¸ia geometric˘a a condit¸iei de regularitate (5. x D(u. ∂r ∂x ∂y ∂z (u0 . v) 5. aplicat¸ia v 7→ r(u0 .3 Coloanele matricei jacobiene Jr ((u0 . v0 ) j + (u0 . v0 ) +  D(z. ˆIn aplicat¸iile practice ale calculului integral.1.3). v ∈ J ⊂ IR. v). z) D(u.5) s˘a consider˘am funct¸ia u 7→ r(u. v0 ) i + (u0 . Acest segment trece prin punctul M00 (u0 . u ∈ I ⊂ IR. ˆIn mod similar. {u0 } × J ⊂ A.6) care este restrict¸ia funct¸iei r la segmentul de dreapt˘a v = v0 paralel cu axa absciselor reperului cartezian din E2 . v0 ) ∈ A . (5. v0 ) ¸si este cont¸inut ˆın mult¸imea A.7) ˆın punctul M0 ∈ (S). v) 2 (u0 . v ∈ J ⊂ IR. (5. y) D(u.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 249 Observat¸ia 5. v0 ) ∂v ˆın baza canonic˘a B 0 . Aceast˘a condit¸ie se scrie sub forma  D(y. v0 ). v0 ) > 0. I × {v0 } ⊂ A. v0 ). (5. (5. v0 ) = (u0 . mecanicii.7) este o submult¸ime a pˆanzei netede de ecuat¸ie vectorial˘a (5. prin urmare reprezint˘a un drum parametrizat neted ˆın IR3 de ecuat¸ie vectorial˘a r = r(u.

v). v0 ) i + (u0 . v ∈ J.11) este vectorul . v0 ) k ∂v ∂v ∂v ∂v (5. v0 ) = (u0 . (5. Vectorul ∂r ∂x ∂y ∂z (u0 .11) este vector director al tangentei la drumul parametrizat neted (5.8) ¸si (5.10) ˆın punctul M0 ∈ (S). Produsul vectorial al vectorilor (5.10) a c˘arui imagine este tot o submult¸ime a lui Imr. v0 ) j + (u0 .250 Ion Cr˘aciun este un drum parametrizat neted ˆın IR3 de ecuat¸ie vectorial˘a r = r(u0 .

.

.

.

.

.

.

v0 ) × (u0 . ∂r ∂r (u0 . v0 ) = .

.

.

∂u ∂v .

.

.

.

.

i j ∂x ∂y (u0 . v0 ) ∂v ∂v . v0 ) (u0 . v0 ) ∂u ∂u ∂y ∂x (u0 . v0 ) (u0 .

.

.

.

.

.

v0 ) . ∂z (u0 .

.

.

∂u .

.

.

v0 ) . ∂z (u0 .

.

.

14) ∂r ∂r (u0 . v0 ) sunt necoliniari sau liniar ∂u ∂v independent¸i. v0 ) ¸si (u0 . ∂u ∂v Din cele prezentate mai sus rezult˘a c˘a condit¸ia de regularitate (5.12) care. v0 ). ∂v k (5. v) D(u. y) D(y. v) D(u. D(u.13) este ortogonal pe vectorul ∂r √ ∂r (u0 . v) ∂r ∂r (u0 . v0 ) × (u0 . v0 ). x) D(x.5) este echivalent˘a cu Vectorul (5. v0 ). v0 ) = A i + B j + C k. dup˘a dezvoltarea determinantului din membrul al doilea dup˘a elementele primei linii. se scrie ∂r ∂r (u0 .14) se traduce prin ¸si exprim˘a faptul c˘a vectorii . v0 ) = A2 + B 2 + C 2 > 0 ∂u ∂v (5. v0 ) ¸si pe vectorul (u0 . B = (u0 . v0 ) × (u0 . condit¸ia (5. C = (u0 . v0 ). Din punct de vedere geometric.13) unde A= D(z. z) (u0 . ∂u ∂v (5.

16) Vectorul e0 din relat¸ia (5.15) unde valoarea ˆın perechea (u − u0 . 5.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 251 aceea c˘a imaginile drumurilor parametrizate (5. (5. v − v0 ) . v − v0 ) a diferent¸ialei ˆın punctul (u0 .17) sau de ecuat¸ii parametrice  ∂x ∂x    (u . v0 ) ∈ A . v) ∈ IR2 . v) ˆın punctul (u0 . (u − u0 . v )(u − u ) + (u0 . k).15) define¸ste o nou˘a pˆanz˘a parametric˘a neted˘a de ecuat¸ie vectorial˘a   r = r(u0 . trece un drum ¸si numai unul singur de forma (5. v0 ) + dr (u0 . v0 ) + dr (u0 . Plan tangent S˘a vedem acum ce interpretare geometric˘a are funct¸ia afin˘a   (u.9).10) au ˆın punctul comun M0 tangente distincte.18) . Imaginile acestor drumuri se numesc linii parametrice. (u. (5. v0 ) ∈ A drumurile (5. v0 ) ∈ ◦ A. v0 ). v − v0 ) . v0 )(u − u0 ) + (u0 . v0 ) a funct¸iei r este     dr (u0 . v) ∈ IR2 (5. (5.16) apart¸ine spat¸iului liniar IR3 × IR3 × IR3 ¸si are expresia e0 = (i. v0 )(v − v0 ). re◦ zult˘a c˘a ˆın vecin˘atatea punctului (u0 . v0 )(u − u0 ) + (u0 . v0 ). Aplicat¸ia (5.6) ¸si numai un drum de tipul (5. (u − u0 . v0 )(v − v0 ) x = x(u .4) fiind ¸si biunivoc˘a.7) ¸si (5. v0 ). v0 )  u − u0 v − v0    .1. v) 7→ r(u0 . v0 )(v − v0 )   ∂u ∂v     ∂z ∂z    z = z(u0 .7) ¸si (5. (u. v ) + 0 0 0 0 0   ∂u ∂v     ∂y ∂y ∂u ∂v y = y(u0 . v − v0 ) = e0 Jr (u0 .10) au ˆın comun doar punctul M0 ∈ (S). corespunz˘ator punctului (u0 . Prin fiecare punct M0 ∈ (S). (u − u0 . j. v0 ) + (u0 . Corespondent¸a (5. v0 ) + (u0 . unde sunt satisf˘acute condit¸iile de regularitate.3 Interpretarea geometric˘ a a diferent¸ialei funct¸iei ◦ vectoriale r = r(u.

Prin urmare.     z = a cos v. y = a sin u sin v. a > 0. v0 ).17) aproximeaz˘a satisf˘ac˘ator Im r ˆıntro vecin˘atate a punctului M0 . . ◦ Solut¸ie.1. v0 ). v) = (a cos u sin v) i + (a sin u sin v) j + (a cos v) k. π) ◦ deoarece funct¸iile coordonate x. −→ Toate punctele M din spat¸iu cu proprietatea c˘a vectorul M0 M este ortogonal pe vectorul N = A i + B j + C k formeaz˘a un plan.20) caracterizeaz˘a abaterea dintre coordonatele punctelor de pe imaginea pˆanzei netede de ecuat¸ie vectorial˘a (5. doar punctul M0 . v0 ) implic˘a faptul c˘a abaterea (5. π]. Aplicat¸ia dat˘a este continuu diferent¸iabil˘a pe A= (0. u ∈ [0. 2π).17) ˆın vecin˘atatea punctului (u0 .19) arat˘a c˘a vectorul cu originea ˆın M0 ¸si extremitatea ˆıntrun punct curent M al pˆanzei (5. rezult˘a c˘a planul (5. (5.19) unde x0 = x(u0 . reprezint˘a o pˆanz˘a parametric˘ a neted˘ a ¸si s˘ a se studieze aceast˘ a pˆ anz˘ a. v0 ).17) sau de ecuat¸ii parametrice (5.3) ¸si coordonatele punctelor corespunz˘atoare de pe planul (5. y0 = y(u0 . v) − r(u0 . v0 ) cˆand (u. v0 ). Acest plan are ˆın comun cu Im r. ˆıntro vecin˘atate a punctului M0 . v0 ) − dr (u0 . 2π) × (0. pˆanza parametric˘a de ecuat¸ie vectorial˘a (5.1 S˘a se arate c˘ a aplicat¸ia r : [0. v) ∈ A (5.18) conduce la ecuat¸ia A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0. v − v0 ) .18) are ca imagine un plan care se nume¸ste plan tangent ˆın punctul M0 la pˆanza parametric˘a neted˘a de ecuat¸ie vectorial˘a (5.3). v) ¸si (u0 . v0 ) sunt coordonatele punctului M0 . Exemplul 5. 2π) × [0. v ∈ [0.252 Ion Cr˘aciun Eliminarea lui u − u0 ¸si v − v0 din (5. Diferent¸a  ◦  r(u. (u − u0 . Deoarece diferent¸iabilitatea lui r ˆın punctul (u0 . z sunt diferent¸iabile pe A . (u. v) → (u0 . y.13). π] → IR3 definit˘a prin r(u.20) tinde la zero mai repede decˆat tinde la zero distant¸a euclidian˘a dintre punctele (u. Ecuat¸iile parametrice ale pˆanzei sunt   x    = a cos u sin v.17) este ortogonal pe vectorul (5. z0 = z(u0 . v0 ) c˘aruia pe pˆanz˘a ˆıi corespunde punctul M0 . Ecuat¸ia (5.

i. j. v) ∂v     −a sin u sin v    =  a cos u sin v     0  a cos u cos v   a sin u cos v  . v) a aplicat¸iei date este      Jr (u. y. v) ∂u ∂y (u.21) + (a sin u cos v)j − (a sin v)k. ceea ce arat˘a c˘a Imr este frontiera bilei cu centrul ˆın origine ¸si raza egal˘a cu a. z) al pˆanzei la originea reperului R = {O. v)   ∂v     = (a cos u cos v)i+ (5.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 253 Calculˆand distant¸a euclidian˘a de la punctul M (x. adic˘a sfera de raz˘a a cu centrul ˆın origine. O) = a. Produsul vectorial al vectorilor (5. −a sin v  Conform Observat¸iei 5.1.21) este . v) =      ∂x (u. v). Matricea jacobian˘a Jr (u. g˘asim d2 (M. v) ¸si respectiv (u. de unde rezult˘a d(M. v) ∂u ∂z (u. v) ∂u ∂x (u. elementele coloanelor matricei Jr sunt coordo∂r ∂r natele vectorilor (u.3. prin urmare ∂u ∂v  ∂r   (u. O) = x2 + y 2 + z 2 = a2 sin2 v(cos2 u + sin2 u) + a2 cos2 v = = a2 (sin2 v + cosv ) = a2 . v) ∂v ∂z (u. v) ∂v ∂y (u. v) = −(a sin u sin v) i + (a cos u sin v) j      ∂u ∂r  (u. k}.

.

i .

.

∂r ∂r .

v) × (u. v) = . (u.

.

−a sin u sin v ∂u ∂v .

.

a cos u cos v j a cos u sin v a sin u sin v .

.

.

.

.

0 .

= .

.

−a sin v .

v) ∈ (0. k = −a sin v r(u. oricare ar fi perechea (u. v). este coliniar ¸si de sens contrar vectorului de pozit¸ie r(u. . diferit de vectorul ∂u ∂v nul. v). π). Deoarece pentru v ∈ (0. 2π) × (0. v) × (u. v). π) ∂r ∂r avem a sin v > 0 rezult˘a c˘a vectorul (u.

. z(u. ◦ cu derivate part¸iale continue pe mult¸imea A. s) = (u. s) ∈ IR2 . v0 ). y(u. unde (u0 . v) = u.254 Ion Cr˘aciun Tangentele la liniile parametrice care trec prin punctul M0 de vector de −→ pozit¸ie OM0 = r(u0 .  8 2 Eliminˆand t ¸si s din aceste ecuat¸ii obt¸inem ecuat¸ia explicit˘a a planului tangent √ x + y + z 2 − 2 a = 0. Este posibil ca funct¸iile x. Pentru punctele (t. s) ∈ IR2 . determin˘a planul tangent la sfer˘a ˆın M0 care are ecuat¸ia vectorial˘a   r = r(u0 . 2  4 4 √     a 2  0 − 2 iar ecuat¸iile parametrice ale planului tangent la sfer˘a ˆın punctul M0 sunt  a a a   x = − t+ s   2 2 2      a(2 − π) a a y = + t+ s  4 2 2   √ √      z = a 2(π + 4) − a 2 s.4) s˘a fie astfel ˆıncˆat x(u. 2π) × (0. v) = f (u. matricea Spre exemplu. v0 ) din mult¸imea deschis˘a (0. π). (t. aceasta ˆınsemnˆand c˘a u = x. 2π) × (0. v) situate ˆıntro vecin˘atate a punctului (u0 . z din (5. π). (t − u0 . √ a a π 2 . . membrul doi din ultima ecuat¸ie aproximeaz˘a satisf˘ac˘ator punctele corespunz˘atoare de pe sfer˘a. este 4 4   a a −   2 2    a  π π  a   . unde f ∈ F(A) este o funct¸ie continu˘a pe mult¸imea A situat˘a ˆın planul Oxy. s − v0 ) . = 2 Jr . √ Un vector normal acestui plan este N = i + j + 2k. v). v0 ) ∈ (0. v0 ) + dr (u0 . atunci M0 . a 4 2 2 2 π π  jacobian˘a Jr . v) = v. (t. y. v0 ). dac˘a lu˘am u0 = v0 = .

22) este −(x − x0 ) ∂f ∂f (x0 . y) ∈ A.26) sunt obt¸inute prin intersect¸ia pˆanzei netede (5.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 255 v = y. Coeficient¸ii A.22) cu planele y = y0 ¸si x = x0 care sunt paralele respectiv cu planele Oxz ¸si Oyz. y0 ) k = i + p k. ∂x ∂y (5. ∂y ∂y (5.4) putem considera doar ecuat¸ia z = f (x. y) k. f (x0 . iar z este o funct¸ie continuu diferent¸iabil˘ a de x ¸si y. y0 .24) ¸si (5.27) este Drumurile parametrizate (5. y) ∈ A. ∂x ∂x (5. (5. y0 ) = i + (x0 . y0 ) = −p. Ecuat¸ia vectorial˘a a pˆanzei. ˆın locul ecuat¸iilor (5. y0 ) k = j + q k. y0 ) k. I × {y0 } ⊂A (5.29) . z0 ) la pˆanza neted˘a (5. ˆIn aceast˘a situat¸ie. y0 ) = j + (x0 .28) astfel c˘a ecuat¸ia planului tangent ˆın M0 (x0 . este r = x i + y j + f (x.23) Vectorul tangent ˆın M0 (x0 .25) este iar vectorul tangent ˆın M0 la drumul parametrizat ◦ r = x0 i + y j + f (x0 .26) ∂r ∂f (x0 .22) Funct¸ia real˘a f. y0 )) la drumul parametrizat ◦ r = x i + y0 j + f (x. iar (5. continu˘a pe mult¸imea A ⊂ Oxy ¸si diferent¸iabil˘a pe mul◦ ¸timea A. (x.22) se nume¸ste ecuat¸ia explicit˘ a a pˆanzei netede. y). (x. y0 . y) k. C = 1. define¸ste explicit pˆanza neted˘a Im r. {x0 } × J ⊂A (5.24) ∂f ∂r (x0 . (5. y ∈ J. B ¸si C sunt: A=− ∂f ∂f (x0 . x ∈ I. y0 ) = −q. B = − (x0 . corespunz˘atoare acestui caz particular. y0 ) + (z − z0 ) = 0. ∂x ∂y (5. y0 ) − (y − y0 ) (x0 .

(5. (5. s ∈ IR.30) Aceste propriet˘a¸ti arat˘a c˘a imaginea drumului parametrizat considerat este situat pe pˆanza parametric˘a neted˘a (5. locul geometric al tangentelor la respectiv toate drumurile netede care trec prin M0 ale c˘aror imagini se afl˘ a pe imaginea pˆ anzei. v0 ). cu proprietatea c˘a exist˘a t0 ∈ I astfel ˆıncˆat f (t0 ) = r(u0 . dup˘a regula lant¸ului de derivare a unei funct¸ii compuse.3) ¸si c˘a aceast˘a imagine trece prin −→ punctul M0 de pe pˆanz˘a al c˘arui vector de pozit¸ie este OM0 = r(u0 . (5.3).1.32) relat¸iile (5. ¸si Im f ⊂ Im r. v0 ).4 Ion Cr˘aciun O alt˘ a definit¸ie a planului tangent S˘a consider˘am acum pˆanza neted˘a de ecuat¸ie vectorial˘a (5.32) Pe de alt˘a parte. (5. (5. Propriet˘a¸tile de mai sus au loc dac˘a exist˘a un drum neted ϕ = (ϕ1 .17) ˆın punctul M0 la pˆanza neted˘a (5. . v0 )ϕ02 (t0 ). Acest rezultat conduce la o alt˘a definit¸ie a planului tangent ˆıntr-un punct al unei pˆanze parametrice netede. v0 ) rezult˘a   f 0 (t0 ) = d r (u0 . s ϕ0 (t0 ) . v0 ).3 Se nume¸ste plan tangent ˆın punctul M0 al unei pˆ anze netede.17) deducem c˘a tangenta (5. avem ∂r ∂r f 0 (t0 ) = (u0 .34) ¸si (5.32) este inclus˘a ˆın planul tangent (5.1.3) ¸si un drum parametrizat neted f ∈ F(I.34) Folosind ˆın (5. ϕ2 ) : I → A astfel ˆıncˆat f = r ◦ ϕ. avem   f 0 (t0 ) s = d r (u0 . IR3 ). Definit¸ia 5. iar din liniaritatea diferent¸ialei de ordinul ˆıntˆai. v0 )ϕ01 (t0 ) + (u0 .256 5. v0 ). unde I este interval din IR.33) ¸si valoarea ˆın h = ϕ0 (t0 ) a diferent¸ialei funct¸iei r ˆın punctul (u0 . ϕ0 (t0 ) .31) Tangenta ˆın M0 la drumul parametrizat neted r = f (t) are ecuat¸ia vectorial˘a r = f (t0 ) + f 0 (t0 ) s.33) ∂u ∂v Din (5.30) ¸si luˆand ˆın calcul formula (5.

3). y.4). v) = 0. IR2 . A e⊂ Definit¸ia 5. y. cu proprietea c˘a gradientul ∂F ∂F ∂F (x.31) constat˘ am c˘ a orice funct¸ie diferent¸iabil˘ a. sunt linii parametrice ale suprafet¸ei (S) reprezentat˘a cartezian explicit prin (5.5 257 Definit¸ia suprafet¸ei e IR3 ). (5.1. fie prin ecuat¸ia cartezian˘ a explicit˘ a (5. y. z0 ). define¸ste o curb˘ a situat˘ a (trasat˘ a) pe suprafat¸˘ a. y. Definit¸ia 5. (5. astfel ˆıncˆ A → A. z) + (x.4 Pˆanzele netede r ∈ F(A.3). ¸si respectiv v = const. O suprafat¸˘a neted˘a poate fi reprezentat˘a prin oricare pˆanz˘a parametric˘a neted˘a care apart¸ine clasei de echivalent¸˘a respective. ˆIn concluzie. z) = ∂x ∂y ∂z ◦ este vector nenul pe mult¸imea deschis˘a A. 5. depinzˆand de parametrii u ¸si v ai unei suprafet¸e netede (S). unde A. Observat¸ia 5. Reprezentarea (5. z) > 0. O curb˘a trasat˘a pe o suprafat¸˘ a poate avea ecuat¸ia explicit˘ a v = f (u) sau ecuat¸ia implicit˘ a F (u. z) i + (x. drumurile (5.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 5. y.36) ∂x ∂y ∂z .22) se obt¸ine din oricare reprezentare parametric˘a ˆın baza teoremei de existent¸˘a ¸si unicitate a sistemelor de funct¸ii reale de mai multe variabile reale definite implicit.22). fie parametric prin ecuat¸iile parametrice (5. IR3 ) ¸si er ∈ F(A.22).1. se numesc echivalente dac˘ a exist˘ a un homeomorfism diferent¸iabil ψ : ◦ e cu jacobianul pozitiv ˆın orice punct (u. z) j + (x.5 Se nume¸ste suprafat¸˘ a neted˘ a o clas˘ a de echivalent¸˘ a ˆın mult¸imea pˆanzelor parametrice netede. se numesc curbe coordonate sau linii parametrice ale suprafet¸ei netede (S). y0 . z) k. adic˘a  ∂F 2  ∂F 2  ∂F 2 ◦ (x. y. z) ∈ A . y.1. y. z) + (x. o suprafat¸˘a neted˘a care cont¸ine acest punct poate fi reprezentat˘a fie vectorial prin ecuat¸ia vectorial˘a (5. v) ∈ A.1.24).26) care reprezint˘a clase de echivalent¸˘a ˆın mult¸imea drumurilor echivalente numite curbe.35) (∇F )(x. (5. Curbele particulare u = const. ˆıntro vecin˘atate a unui punct M0 (x0 .1. at r = er ◦ ψ.6 Ecuat¸ia cartezian˘ a implicit˘ a a unei suprafet¸e Fie aplicat¸ia real˘a diferent¸iabil˘a F ∈ F(A).4 Analizˆand (5. A ⊂ IR3 . (x. asociat˘ a ecuat¸iei sale vectoriale (5. De exemplu.

7 Fie suprafat¸a neted˘ a (S) de ecuat¸ie cartezian˘ a implicit˘a (5.258 Ion Cr˘aciun Definit¸ia 5. (5.1. (5.38) ∂x ∂y ∂z Identitatea (5. ϕ2 . y.37) ¸si M (x. 5.37) unde funct¸ia diferent¸iabil˘ a F ∈ F(A) satisface (5. Pe de alt˘a parte. Datorit˘a faptului c˘a atˆat F cˆat ¸si ϕ sunt funct¸ii diferent¸iabile.38) arat˘a c˘a vectorul (∇F )(ϕ(t)) este ortogonal vectorului tangent ϕ0 (t) la drumul parametrizat ϕ ˆın punctul M ∈ E3 corespunz˘ator valorii t a parametrului. y. y.1. se nume¸ste varietate bidimensional˘ a scufundat˘ a ˆın IR3 sau suprafat¸˘ a dat˘ a implicit.1. A) cu proprietatea F (ϕ(t)) = 0. (5. t ∈ I se afl˘a pe varietatea bidimensional˘a (5.37). Definit¸ia 5. t ∈ I. z).6 Mult¸imea (S) a punctelor M ∈ E3 ale c˘ aror coordonate (x.36). ϕ3 ) ∈ F(I. z) ∈ (S). Vectorul N = (∇F )(x.37) este prin definit¸ie ecuat¸ia cartezian˘ a implicit˘ a a suprafet¸ei (S). t ∈ I. se nume¸ste vectorul normal la suprafat¸˘ a ˆın punctul M . z) = 0. toate tangentele ˆın punctul M corespunz˘ator valorii t a parametrului la respectiv toate drumurile parametrizate ce trec prin M ¸si sunt situate pe varietatea diferent¸iabil˘a (S) formeaz˘a planul tangent ˆın M la suprafat¸˘a. fapt ce exprim˘a c˘a imaginea drumului parametrizat neted de ecuat¸ie vectorial˘a r = ϕ(t). deci derivabil˘a pe I ¸si ca atare vom avea ∂F ∂F ∂F (ϕ(t)) · ϕ01 (t) + (ϕ(t)) · ϕ02 (t) + (ϕ(t)) · ϕ03 (t) = 0. rezult˘a c˘a funct¸ia compus˘a F ◦ ϕ este diferent¸iabil˘a. z) verific˘a ecuat¸ia (S) : F (x. y.39) . Ecuat¸ia (5. Toate aceste rezultate conduc la urm˘atoarea definit¸ie.7 Vector normal unei suprafat¸e ˆıntrun punct regulat Fie I un interval din IR ¸si aplicat¸ia vectorial˘a de o variabil˘a real˘a diferent¸iabil˘a ϕ = (ϕ1 .

dup˘a caz.y. v). v). v). Cˆand suprafat¸a neted˘ a (S) este reprezentat˘ a cartezian explicit prin ecuat¸ia (5. y) ∂f ∂f ∂f ∂f (x.29) deducem c˘ a vectorul normal ˆın M(x.f(x. y.1. v) × n = ± ∂u ∂r (u. z(u. z) ∈ S o are ¸si vectorul −N = −(∇F )(x. z) n=± = k(∇F )(x.39)−(5.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 259 Proprietatea de a fi ortogonal pe vectorul tangent la orice drum neted situat pe varietatea diferent¸iabil˘a (S) care cont¸ine punctul M (x. 0 0 0 Fx (x. v) k =±q . A2 (u. z) k) = r 2  2  2 . z) i + Fy0 (x. y. y. z)k (5. v) (5. y.3). z) + Fy (x. v)) ∈ (S) este.40) deci ¸si acesta poate fi numit vector normal ˆın punctul M la suprafat¸a neted˘a (S). v) j + C(u. z) + Fz (x. z) ∂r (u. (5. v) × (u. q = (x.22). (5. y. p ¸si q fiind notat¸iile lui Monge pentru derivatele part¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct¸iei f ˆın punctul (x. Observat¸ia 5. v) ∂v = ∂r (u. y.y)) este. v) ∂v A(u.5 Dac˘a suprafat¸a neted˘ a (S) este reprezentat˘ a prin ecuat¸ia vectorial˘a (5. p= ∂x ∂u ∂y ∂v Putem defini versorul normal ˆıntrun punct al unei suprafet¸e netede ca fiind. versorul unuia din vectorii care apar ˆın relat¸iile (5. y. v) + C 2 (u. z). fie N = −p i − q j + k.43) ±(Fx0 (x. y. atunci vectorul normal N ˆın punctul M (x(u.44) . y. z) j + Fz0 (x. y) = (u. fie vectorul ∂r ∂r (u. v). v) i + B(u. y. (5. y) = (u. v). y(u. v) × ∂u ∂r (u.42). dup˘a caz: (∇F )(x.41) ∂u ∂v fie opusul acestuia. v) + B 2 (u. din (5.42) N= fie opusul acestuia. Versorul normal poate fi.

y. Definit¸ia 5.8 Coordonatele versorului normal la o suprafet¸˘ a neted˘ a ˆıntrun punct al ei se numesc cosini directori.1.1. Definit¸ia 5. y0 . z) la suprafat¸a de nivel (5. (5.10 Fie funct¸ia real˘ a diferent¸iabil˘ a F ∈ F(A) care satisface (5.  n=± √ Definit¸ia 5. y0 . y1 . y0 .35).6 Vectorul normal ˆın punctul M (x.9 Se nume¸ste normala ˆın punctul M al unei suprafet¸e netede (S).11 Dac˘a o suprafat¸˘ a S nu este neted˘ a. y. z1 ) + (y − y1 ) (x1 . Varietatea bidimensional˘ a de ecuat¸ie cartezian˘a explicit˘ a F (x. Observat¸ia 5.7 Pentru fiecare punct M1 (x1 . y1 . z1 ) + (z − z1 ) (x1 .46) se nume¸ste varietate de nivel sau suprafat¸˘ a de nivel a funct¸iei F corespunz˘atoare nivelului F (x0 . z0 ) este (5. y1 .46) planul de ecuat¸ie (x − x1 ) ∂F ∂F ∂F (x1 . y1 . ¸si orientarea negativ˘a a normalei cˆand se alege drept direct¸ie a normalei vectorul −n.45) 1 + p2 + q 2 1 + p2 + q 2 1 + p2 + q 2 Observ˘am c˘a pentru fiecare caz de reprezentare a unei suprafet¸e netede se pot defini doi versori normali care sunt coliniari ¸si de sens contrar. z1 ) = 0.1. ∂x ∂y ∂z este planul tangent ˆın punctul M1 la varietatea de nivel (5.36) ¸si punctul arbitrar M0 (x0 .1. z) = F (x0 . spunem c˘ a S este suprafat¸˘ a neted˘ a pe port¸iuni. Definit¸ia 5. Observat¸ia 5. Corespunz˘ator celor doi versori normali ˆıntrun punct al unei suprafe¸te vom avea dou˘a orient˘ari ale normalei pe care le vom numi orientarea pozitiv˘a a normalei. ˆıns˘ a poate fi scris˘ a ca reuniunea unui num˘ar finit de suprafet¸e netede. cˆand vectorul ei director este n. z0 ) ∈ A.46). z0 ).260 Ion Cr˘aciun  −p −q 1 √ √ i + j + k . ˆIn loc de orientare pozitiv˘a ¸si respectiv orientare negativ˘a a normalei se pot folosi ¸si termenii sens pozitiv ¸si respectiv sens negativ al normalei. z0 ) (5. z1 ) apart¸inˆ and vartiet˘ a¸tii de nivel (5. y0 .1. dreapta (N ) determinat˘ a de punctul M ¸si de unul din versorii normali ai suprafet¸ei ˆın acel punct.46) care trece prin punctul M0 (x0 . .1.

3). v). Aplicˆand aceast˘a formul˘a de calcul pentru dσ g˘asim ∂r (dσ)2 = ∂u 2 ∂r (u. v) cos τ (dudv)2 .1. v = const.8 261 Element de arie al unei suprafet¸e netede S˘a consider˘am o suprafat¸˘a neted˘a (S) reprezentat˘a de pˆanza parametric˘a (5. fie prin ecuat¸iile parametrice (5. v) dudv. Un vector de m˘arime infinitezimal˘a.3). v). Ace¸sti doi vectori determin˘a ∂v un paralelogram infinitezimal inclus ˆın planul tangent ˆın M la suprafat¸a (S). iar un vector coliniar cu (u. v) ¸si o curb˘a parametric˘a r = r(u. este aria paralelogramului din E3 ce are dou˘a din laturi reprezentant¸ii celor doi vectori ˆıntrun punct oarecare al spat¸iului. are forma (u. v) (u.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 5. v) dv. Prin punctul M de vector de pozit¸ie r(u. iar p˘atratul normei (lungimii) unui vector este produsul scalar al acelui vector cu el ˆınsu¸si. Fie dσ aria acestui paralelogram. v) − F 2 (u. Pentru aceasta ne folosim de interpretarea geometric˘a a m˘arimii produsului vectorial a doi vectori necoliniari a ∈ IR3 ¸si b ∈ IR3 care. Ne propunem s˘a calcul˘am expresia lui dσ cˆand suprafat¸a (S) este reprezentat˘a fie prin ecuat¸ia vectorial˘a (5. ∂u ∂v ˆın care am folosit identitatea sin2 τ +cos2 τ = 1.4) sau prin ecuat¸ia cartezian˘a explicit˘a (5. v) (u. π] este unghiul dintre cei doi vectori. v) − ∂u ∂v ∂r  ∂r 2  − (u. v). Dac˘a ¸tinem cont c˘a produsul scalar a doi vectori din IR3 e¸ste egal cu produsul dintre m˘arimile vectorilor ¸si cosinusul unghiului dintre ei.. v) sin2 τ (dudv)2 = 2 ∂r 2  ∂r (u. egalitatea de mai sus se poate scrie sub forma dσ = q E(u. unde τ ∈ [0. al c˘arei vector ∂u ∂r tangent ˆın M este (u. u = const.47) . de ∂u ∂u ∂v ∂r m˘arime infinitezimal˘a. v). v) este (u. (5. al c˘arei vector tangent ˆın M este ∂r (u. v) du. coliniar ∂v ∂r ∂r ∂r cu vectorul (u. adic˘a ka × bk = kak · kbk · sin τ. v) G(u. v) de pe Im r trece o curb˘a parametric˘a r = r(u..22). v) ∂v 2 (u. se ¸stie.

v) ∂u ∂u ∂u ∂r E(u. v) = (u. v) (u.50) 2 (u. aria infinitezimal˘a dσ a unei suprafat¸e netede reprezentat˘a cartezian explicit de ecuat¸ia (5.262 Ion Cr˘aciun ˆın care s–au f˘acut notat¸iile ∂r ∂r (u.52) .1.9 Dac˘a suprafat¸a (S) este reprezentat˘ a printr–o pˆ anz˘ a neted˘a dat˘a cartezian explicit prin (5. v) ∂v 2 (u. v) + (u. v) = (u. v) · (u. v) = ∂r F (u.48) (5.22) este dσ = q 1 + p2 + q 2 dx dy. v) + (u. v) · (u. v) ∂u ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v ∂r 2 ∂r ∂r G(u. v) .1. v) = ∂u ∂v ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z = (u. v). v) + (u.1. y) =  0 1  . v) = ∂v ∂u ∂u =  ∂x ∂v 2 (u. iar G(u. v) + (u. v) cos τ = ∂r ∂r (u. v) (u. m˘arimea E(u.9 rezult˘a: E(x. v) +  ∂z ∂v (5. v) (u.23).1. Observat¸ia 5. v) este suma p˘ atratelor elementelor primei coloane a matricei Jacobiene Jr (u. y) = p · q. deducem c˘a matricea jacobian˘a Jr (x. v).8 ¸si 5.8 Pentru suprafat¸a neted˘ a de ecuat¸ie vectorial˘ a r = r(u. (5. v) = ∂u ∂u ∂u  ∂x 2  ∂y 2  ∂z 2 = (u. y) = 1 + p2 . (5. F (x.  p q  Din Observat¸iile 5. G(x. v) este suma p˘ atratelor elementelor coloanei a doua a matricei Jr (u. v) = ∂r ∂u (u. y) are elementele  1 0      Jr (x. v). v) = (u. Observat¸ia 5.49) (5. v) · (u. v) +  ∂y ∂v 2 (u.51) Prin urmare. F (u. y) = 1 + q 2 . v) este suma produselor elementelor corespunz˘ atoare celor dou˘a coloane din Jr (u. v).22) ¸si ¸tinem cont de (5.

v)dudv + G(u. v)k = q dr(u.1. v) = ∂u (u.11 Relat¸ia (5. ∂v (5. .22). v) .1. unde (u. v) = ∂r ∂r (u. Avˆand ˆın vedere expresia analitic˘a a diferent¸ialei dr(u. se numesc coeficient¸ii lui Gauss sau coeficient¸ii primei forme fundamentale a suprafet¸ei netede (S). v)dv.4).53) Definit¸ia 5.1. ∂u ∂v calculˆand p˘atratul scalar al acesteia ¸si ¸tinˆand cont de notat¸iile (5.10 P˘atratul elementului de arc. v)du2 + 2F (u. G. respectiv (5. v)dv 2 .13 Funct¸iile reale E. calculate dup˘ a legea (5. y.1. v) − F 2 (u. v) · dr(u. constat˘am c˘a ds2 = E(u. v) × 2 ∂r (u. F. z) cu coordonatele date de (5. Elementul de arc ds al acestei curbe ˆın punctul M este ds = kdr(u.48)−(5. v) ∈ A .14 Relat¸ia (5.47). Observat¸ia 5.4).1. respectiv cartezian explicit prin ecuat¸ia (5. v)du + (u.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 263 Definit¸ia 5.48) cˆ and (S) este reprezentat˘a parametric.5) arat˘ a c˘ a ds2 este form˘ a p˘ atratic˘ a pozitiv definit˘ a.50). consider˘am un drum oarecare (curb˘a) (γ) pe suprafat¸˘a care trece prin ◦ punctul M (x.52). Pentru a vedea semnificat¸ia primei forme fundamentale a unei suprafet¸e netede.54) Observat¸ia 5. ds2 . se nume¸ste element de arie al suprafet¸e (S) calculat ˆın punctul M al ei reprezentat˘ a parametric prin ecuat¸iile (5.53) se nume¸ste prima form˘ a fundamental˘ a a unei suprafet¸e.51) dac˘ a (S) este dat˘ a prin ecuat¸ia cartezian˘a explicit˘a.54) ¸si condit¸ia de regularitate (5. Definit¸ia 5. (5. sau dup˘ a legea (5. v). este form˘ a p˘ atratic˘ a ˆın variabilele du ¸si dv. v) · G(u.12 M˘arimea dσ din expresia (5. iar determinantul matricei coeficient¸ilor este ∂r E(u.

∂u ∂v ceea ce ˆınseamn˘a c˘a cel de al doilea coeficient al lui Gauss este nul ˆın orice punct (u. v0 ) G(u0 . v) · (u. Constat˘am c˘a ∂r ∂r (u. π] dintre τ 1 ¸si τ 2 . v0 )dv. ∂u ∂v  ∂r ∂r    δr(u0 . v0 ) Dou˘a curbe trasate pe suprafat¸a (S) de ecuat¸ie vectorial˘a (5. v0 ) . (γ2 ) dou˘ a curbe situate pe suprafat¸˘a ¸si τ 1 .15 Fie o suprafat¸˘ a neted˘ a (S).59) Observat¸ia 5.12 S˘a consider˘ am pˆ anza parametric˘ a din Exemplul 5. v0 ) = (u0 . ∂u ∂v      dr(u0 . + 2F dudv + Gdv 2 Eδu2 + 2F δuδv + Gδv 2 (5. v0 )δu + (u0 . v) ∈ (0.56) ˆInlocuind (5.58) cos ϕ = q E(u0 . care trec prin punctul M0 ∈ (S). Atunci. v0 )k (5. (5. Se nume¸ste unghiul dintre curbele (γ1 ) ¸si (γ2 ). Folosind (5.264 Ion Cr˘aciun Definit¸ia 5. v0 )du + (u0 .3).1.1. v0 ) = (5.58) ¸si (5. v0 ) .55) unde diferent¸ialele vectorului de pozit¸ie a punctului M0 ˆın lungul fiec˘areia dintre cele dou˘a curbe sunt ∂r ∂r (u0 . v0 ) · δr(u0 . v0 )k kδr(u0 . ˆıncˆat din (5.55) ¸si folosindu–ne de expresiile coeficient¸ilor lui Gauss ˆın punctul M00 (u0 . v) = 0. v0 )dvδv0 = 0. π).1.1. iar pe cea de a doua δv = 0. 2π) × (0. M0 ∈ S. kdr(u0 . (γ1 ).57) deducem c˘a unghiul dintre liniile parametrice este astfel ˆıncˆat F (u0 . deducem cos ϕ = √ Edu2 Eduδu + F (duδv + dvδu) + Gdvδv √ . v0 ).56) ˆın (5. v0 )duδu + F (u0 . sunt ortogonale dac˘a E(u0 . (5. τ 2 versorii tangentelor ˆın punctul comun M0 la respectiv curbele (γ1 ) ¸si (γ2 ). unghiul ϕ ∈ [0. v0 )δv. Cosinusul unghiului ϕ este dat de relat¸ia cos ϕ = dr(u0 .59) deducem c˘ a liniile . v0 )(duδv0 + dvδu0 ) + G(u0 . pe prima linie avem dv = 0.57) Presupunem c˘a cele dou˘a curbe ˆın discut¸ie mai sus sunt liniile parametrice care trec prin M0 .

Aceste linii parametrice sunt. 0) + (i. B = −u sin v − 2 cos v.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 265 parametrice ale sferei sunt ortogonale. Funct¸ia r ∈ F(IR2 . S˘ a se arate c˘a ˆın toate punctele suprafet¸ei exist˘ a un plan tangent unic ¸si s˘ a se scrie ecuat¸ia vectorial˘a. cercul paralel obt¸inut cˆand v = const. Exercit¸iul 5. se g˘ase¸ste: A = −u cos v − 2 sin v. B. ecuat¸iile parametrice ¸si ecuat¸ia cartezian˘ a implicit˘ a ale planului tangent la suprafat¸˘a ˆın punctul M0 ∈ (S) corespunz˘ atoare valoπ a se determine coeficient¸ii lui rilor u = .    . pe de alt˘ a parte. prin urmare (S) este o suprafat¸˘a neted˘a ˆın IR3 . C = u. pe de o parte. Apoi.. 0)    . matricea jacobian˘a a aplicat¸iei r este  cos v −u sin v + cos v  Jr (u. C. j. k) Jr ( . v) = (u cos v + sin v) i + (u sin v − cos v) j + (u − v) k. S˘ 3 Gauss ¸si prima form˘a fundamental˘ a ˆıntrun punct curent M al suprafet¸ei.1. Ecuat¸ia vectorial˘a a planului tangent ˆın M0 este  π    t − π π 3  r = r( . IR3 ) care define¸ste suprafat¸a (S) este diferent¸iabil˘a. 3 3 s Dac˘a se efectueaz˘a ˆınlocuirile cerute se g˘ase¸ste     π π r = i − j + k + (i. −1  Dac˘a se calculeaz˘a funct¸iile A. v) =   sin v  1   u cos v + sin v  . (u. (u. ¸si. Solut¸ie. j. deci ˆın orice punct al suprafet¸ei exist˘a un plan tangent unic determinat. Observ˘am c˘a A2 + B 2 + C 2 = 2u2 + 4 > 0. v) ∈ IR2 . v) ∈ IR2 . k)   3 3   π +s 3 π s 3 π t−s− 3 t−     . (∀) . meridianul care se obt¸ine luˆand u = const. v = 0 ale parametrilor u ¸si v.1 Fie suprafat¸a (S) din IR3 de ecuat¸ie vectorial˘ a r = r(u.

G(u.8 constat˘am c˘a coeficient¸ii lui Gauss sunt: E(u. Ecuat¸ia cartezian˘a implicit˘a a planului tangent ˆın M0 se obt¸ine eliminˆand parametrii t ¸si s din ecuat¸iile parametrice de mai sus. y. iar forma ˆıntˆaia fundamental˘a a suprafet¸ei este ds2 = 2 du2 + (2 + u2 ) dv 2 .2 S˘a se arate c˘ a planul tangent ˆıntrun punct curent al suprafet¸ei y (S) z = f (x. atunci ecuat¸ia planului tangent ˆın punctul M (x. y) = ϕ0 . v) ∈ IR2 . Avem: y y y  y  ∂f ∂f (x. (x. v) = 2 + u2 . y) = x ϕ . (u.266 Ion Cr˘aciun Egalˆand coordonatele corespunz˘atoare ale vectorilor din cei doi membri ai ecuat¸iei vectoriale a planului tangent ˆın punctul M0 g˘asim c˘a ecuat¸iile parametrice ale acestuia sunt   x     = t+s π −1 y =  3     z = t − s. trece prin originea reperului din E3 . x unde ϕ este o funct¸ie real˘ a derivabil˘ a pe un interval real. Z. F (u. y) − (Z − f (x. Solut¸ie. y) = ϕ − ϕ0 . Dac˘a not˘am coordonatele punctului curent al planului tangent y cu X. y)) = 0. y) + (Y − y) (x. Folosind Observat¸ia 5. Se g˘ase¸ste c˘a aceast˘a ecuat¸ie este π x − 6 y − π z − 6 = 0. x 6= 0. (t.1. Exercit¸iul 5. ∂x x x x ∂x x . Y. ∂x ∂y Trebuiesc calculate derivatele part¸iale ale funct¸iei f care define¸ste suprafat¸a.1. v) = 2. v) = 0. s) ∈ IR2 . x ϕ ) al x suprafet¸ei date este (X − x) ∂f ∂f (x.

ajungem ˆın acel punct cu aceea¸si orientare a normalei. care au arie.1. deci cˆand este frontiera unui domeniu spat¸ial m˘arginit. ˆIn acest caz fet¸ei pozitive i se spune ¸si fat¸˘ a superioar˘ a. 0. Definit¸ia 5.2 Aria unei suprafet¸e netede Din geometria elementar˘a se cunosc ariile domeniilor plane cu frontiere poligoane.16 O port¸iune (S) de suprafat¸˘ a neted˘ a se nume¸ste suprafa¸t˘ a orientabil˘ a. Pentru definirea ariei unei port¸iuni de suprafat¸˘a oarecare. Cu ajutorul calculului integral am extins aceast˘a not¸iune ¸si am ar˘atat cum se calculeaz˘a aria oric˘arui domeniu determinat de curbe plane ˆınchise. sfer˘a. Cuadricele (elipsoidul. prin definit¸ie fat¸a pozitiv˘a a sa este aceea pentru care normala orientat˘a ˆıntrun punct al ei face unghi ascut¸it cu versorul k. Cea mai simpl˘a suprafat¸˘a cu dou˘a fet¸e este planul. cilindri p˘atratici. cilindru. hiperboloizii. Exist˘a suprafet¸e cu o singur˘ a fat¸˘ a care se mai numesc suprafet¸e neorientabile sau suprafet¸e unilatere. a cercului ¸si ariile unor figuri geometrice de rotat¸ie (con. 5. z) al suprafet¸ei. calot˘a sferic˘a). perechile de plane) sunt suprafet¸e orientabile. pornind pe calea urmat˘a la calculul lungimii unui arc regulat de curb˘a prin considerarea liniilor poligonale ˆınscrise ˆın curb˘a. Fat¸a care corespunde sensului pozitiv al normalei se nume¸ste fat¸a pozitiv˘ a a suprafet¸ei. zon˘a sferic˘a. 0) verific˘a ecuat¸ia planului indiferent de punctul M (x.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 267 ˆInlocuind aceste valori ale derivatelor part¸iale ˆın ecuat¸ia planului tangent g˘asim  y y y  y  ϕ − ϕ0 X + ϕ0 Y − Z = 0. ar trebui s˘a consider˘am suprafet¸e poliedrale ˆınscrise ˆın port¸iunea de suprafat¸˘a . paraboloizii. Dac˘a suprafat¸a (S) are reprezentarea cartezian˘a explicit˘a (5. x x x x Oricare din aceste plane trece prin originea reperului deoarece coordonatele acesteia (0.22). ea este orientabil˘a cele dou˘a fet¸e ale sale numindu–se fat¸a exterioar˘a ¸si fat¸a interioar˘ a. Cˆand suprafat¸a este ˆınchis˘a. conurile p˘atratice. y. dac˘a ˆın fiecare punct al ei normala este bine determinat˘ a ¸si. banda lui M¨obius este un exemplu de suprafat¸˘a cu o singur˘a fat¸˘a. O suprafat¸˘a orientabil˘ a se nume¸ste ¸si suprafat¸˘ a cu dou˘ a fet¸e sau suprafat¸˘ a bilater˘ a. pornind dintr–un punct al suprafet¸ei pe o curb˘ a ˆınchis˘ a cu o anumit˘ a orientare a normalei.

61) cos γij = q 1 + p2 (ξi . yj ≤ y ≤ yj+1 . y)}. z = f (x. n. Din geometria elementar˘a se cunoa¸ste relat¸ia: aria Dij = aria Tij cos γij . S˘a consider˘am o suprafat¸˘a neted˘a pozitiv orientat˘a (S) dat˘a cartezian explicit de ecuat¸ia (5. Fie Mij (ξi . 1 ≤ j ≤ n − 1}.. ηj ). De aceea. Fie D interiorul domeniului de definit¸ie al funct¸iei f din (5. Dup˘a cum a ar˘atat Schwarz printr–un exemplu (cizma lui Schwarz). ηj )) un punct arbitrar apart¸inˆand patrulaterului curbiliniu (Sij ) ¸si Mij0 (ξi . ηj ). f (ξi . y) ∈ D : xi ≤ x ≤ xi+1 .268 Ion Cr˘aciun dat˘a. m.22) ¸si s˘a not˘am cu (Γ) curba care m˘argine¸ste (S). unde 1 ≤ i ≤ m − 1. Mult¸imile D ¸si γ sunt proiect¸iile ortogonale ale lui (S) ¸si respectiv Γ pe planul Oxy. aceast˘a cale nu duce ˆıntotdeauna la rezultat. yj ≤ y ≤ yj+1 .22) ¸si γ frontiera acestuia. Aceste curbe sunt intersect¸iile suprafet¸ei cu plane paralele la planele de coordonate Oyz ¸si Oyz.60) unde γij ∈ [0. y. Evident. p(ξi . (Sij ) = {(x. ¸si y = yj = const. (5. ηj ) = (ξi . i = 1.. ηj ) + q 2 (ξi . Am ar˘atat ˆın paragraful precedent c˘a 1 (5. ηj . ∂x ∂y . q(ξi . Dij . j = 1. z) ∈ (S) : xi ≤ x ≤ xi+1 . ηj ) unde. conform notat¸iilor lui Monge. ηj ) = ∂f ∂f (ξi . Not˘am cu Tij port¸iunea din planul tangent la suprafat¸˘a ˆın punctul Mij care se proiecteaz˘a ˆın planul Oxy pe dreptunghiul. pentru introducerea not¸iunii de arie a unei port¸iuni de suprafat¸˘a neted˘a proced˘am dup˘a cum urmeaz˘a. ηj ) ∈ Dij proiect¸ia acestui punct pe planul Oxy. S˘a ˆımp˘art¸im suprafat¸a (S) ˆın patrulatere curbilinii (Sij ) cu ajutorul unor curbe coordonate de forma x = xi = const. eventual curbiliniu. π/2) este unghiul dintre normala la fat¸a pozitiv˘a a suprafet¸ei (S) ˆın punctul Mij ¸si versorul k al axei Oz. Proiect¸ia Dij a port¸iunii (Sij ) din suprafat¸a (S) pe planul Oxy este Dij = {(x.

64) i=1 j=1 Observat¸ia 5.64) este o sum˘ a integral˘ a Rie2 2 mann a funct¸iiei F (x. Dij .2. i=1 j=1 cos γij (5.66) Teorema 5. Dmn } (5. · · · . ηj ) + q 2 (ξi .22). y) dxdy. ηj ) aria Dij .2. Definit¸ia 5.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 269 O valoare aproximativ˘a a ariei port¸iunii netede (S) de suprafat¸˘a este Ωmn = m X n X aria Tij .62) i=1 j=1 Folosind (5. ηj ) ∈ Dij .60) ˆın (5. astfel c˘a vom putea scrie (5. (5.66) este integrala dubl˘a pe D din funct¸ia F (x.22) este continuu diferent¸iabil˘a pe D ceea ce atrage c˘a funct¸ia q F (x.1 Dac˘a suprafat¸a (S) este neted˘ a ¸si este reprezentat˘ a cartezian explicit prin ecuat¸ia (5.63) Avˆand ˆın vedere (5.2.1 Se nume¸ste aria suprafet¸ei netede (S) num˘ arul real aria S = lim Ωmn . limita din membrul al doilea al relat¸iei (5.67) D Demonstrat¸ie.1 Membrulqdoi al relat¸iei (5.63) se poate scrie ˆın forma Ωmn = m X n q X 1 + p2 (ξi .61) rezult˘a c˘a expresia lui Ωmn din (5. y) + q 2 (x. y) este continu˘a pe D ¸si. · · · .65) ¸si alegerii punctelor intermediare (ξi . y) + q (x. . atunci ea are arie ¸si aria sa este dat˘ a de formula ZZ q aria S = 1 + p2 (x. y) corespunz˘ atoare modului de divizare ∆mn = {D11 . drept urmare. rezult˘a c˘a funct¸ia f din (5. y) + q 2 (x. νmn →0 (5. y) = 1 + p2 (x. Deoarece am considerat c˘a suprafat¸a (S) este neted˘a. (5.62) constat˘am c˘a Ωmn = m X n X 1 aria Dij . (5. y).67) ¸si teorema este demonstrat˘a. y) = 1 + p (x. D12 .

R] × [0. y) apart¸ine domeniului de integrare D dac˘a ¸si numai dac˘a perechea (ρ. (5. (x. Solut¸ie.  y = ρ sin θ.70) stabile¸ste o transformare punctual˘a regulat˘a ˆıntre intervalul bidimensional Ω = [0. prin aplicarea formulei schimb˘arii de variabile ˆın integrala dubl˘a (5. g˘asim ZZ aria S = Ω q ρ 1 + ρ2 dρdθ. . Atunci. Funct¸ia f care define¸ste cartezian explicit port¸iunea de suprafa¸t˘a decupat˘a de cilindru ˆın paraboloidul hiperbolic dat este f (x. y) ∈ IR2 : x2 + y 2 ≤ R2 }. f (x. y) = xy. (5. prin urmare aria sa va fi calculat˘a cu ajutorul formulei (5.68) Exemplul 5. Avem p = y. θ) din (5.70) Perechea (x. S¸tiind c˘a jacobianul transform˘arii punctuale regulate (5. Constat˘am c˘a port¸iunea (S) din paraboloidul hiperbolic aflat ˆın interiorul cilindrului x2 + y 2 − R2 = 0 este o suprafat¸˘a neted˘a. q = y astfel c˘a aria lui (S) este ZZ q 1 + x2 + y 2 dxdy. A¸sadar. R] × [0.69).70) apart¸ine intervalului bidimensional [0.2.1 S˘a se determine aria suprafet¸ei t˘ aiat˘ a din paraboloidul 2 2 2 hiperbolic z = xy de cilindrul circular x + y = R .70) este egal cu ρ. y) = xy.69) D Pentru calculul acestei integrale duble.270 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 5. cos γ (5. aria S = (5. f : D ⊂ IR2 . 2π). 2π) ¸si discul D. unde domeniul D este definit de D = {(x.67) a ariei suprafet¸ei netede (S) poate fi scris˘a ¸si ˆın forma ZZ aria S = D dxdy . y) ∈ D. domeniul ei de definit¸ie D fiind discul ˆınchis de raz˘a R cu centrul ˆın origine.2 Formula de calcul (5.2.67). situat ˆın planul Oxy. trecem la coordonate polare   x = ρ cos θ.

2. unde x ¸si y sunt dat¸i de (5. y) (u.73) poate constitui o schimbare de variabile ˆın integrala dubl˘a.73)   y = y(u. C(u. v) cos γ = q . aria S = (5. A2 (u.73) este o transformare punctual˘a regulat˘a ˆıntre mult¸imea A ¸si o mult¸ime D ⊂ IR2 care este mult¸imea perechilor (x. v) (5. Presupunˆand c˘a parametrizarea suprafet¸ei netede (S) este astfel ˆıncˆat C(u. v). Demonstrat¸ie. v) + C 2 (u. v) (5. v) = ◦ D(x. astfel c˘a aria S = Z 0 2π dθ R Z q ρ 1+ 0 ρ2 dρ = π Z R (1 + ρ2 )1/2 (1 + ρ2 )0 dρ = 0 .Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 271 Integrala dubl˘a pe un interval bidimensional se calculeaz˘a simplu.4). adic˘a    x = x(u. y) ∈ IR2 . Atunci.50).43). v).2 Dac˘a (S) este o suprafat¸a neted˘ a reprezentat˘ a prin ecuat¸ia vectorial˘a (5. 3 Teorema 5.72) S˘a consider˘am sistemul format de primele dou˘a ecuat¸ii ale sistemului (5. (5.71) A unde E. Atunci. v) G(u. . v) ∈ A. v) + B 2 (u. (u. atunci (S) are arie ¸si ZZ q E(u. (5. Presupunem c˘a normala la suprafat¸a (S) este dat˘a de (5. v) dudv.  2π  = (1 + R2 )3/2 − 1 3 deoarece o primitiv˘a a funct¸iei (1 + ρ2 )1/2 (1 + ρ2 )0 este 2 (1 + ρ2 )3/2 .3). D(u.74) deducem c˘a (5.48) − (5. (u.73). v) ∈ A. sau prin ecuat¸iile parametrice (5.4). F ¸si G sunt coeficient¸ii lui Gauss (5. unde ˆın membrul doi s–a luat semnul plus. v) 6= 0. v) − F 2 (u.

Folosind formula schimb˘arii de variabile ˆın integrala dubl˘a g˘asim ZZ .68) a ariei suprafet¸ei efectu˘am schimbarea de variabile (5.73).272 Ion Cr˘aciun ˆIn formula de calcul (5.

1 .

.

S2 ) . D(S1 .

75) . (5.

(u. v).

   F (u. v) + C 2 (u. calcul˘am coeficient¸ii lui Gauss. Pentru a aplica formula (5. v) − F 2 (u. v)dudv = aria S = A ZZ ∂r ∂r = (u. v) = −u sin v.    yu0 (u. v) ¸si G(u. (5. (5. v) + C 2 (u. v) + zu0 (u. efectu˘am derivatele funct¸iilor din (5. v))2 + (yu0 (u.76) ∂v Pe de alt˘a parte.77). v) = sin v. Suprafat¸a de rotat¸ie (S) este o suprafat¸˘a neted˘a. v) x0v (u. v) yv0 (u. v))2 =        = 1 + (f 0 (u))2 . Exemplul 5. v).79). yv0 (u.     x0v (u. q A2 (u.76) ¸si (5.78) unde (u. Coeficient¸ii E(u. v) zv0 (u. v) dudv. Avem:   x0u (u. u2 ] × [0. Se g˘ase¸ste   E(u. v) = cos v. dudv. aria S = cos γ D(u.75) rezult˘a c˘a formula de calcul a ariei unei suprafet¸e netede date parametric este ZZ q A2 (u.2.80) .72) ˆın (5. v))2 = u2 . v) + B 2 (u. v) A Din (5.79) zu0 (u. v) = x0u (u. y = u sin v. v) = u cos v.2 S˘a se determine aria suprafet¸ei de rotat¸ie (S) : x = u cos v. Pentru aceasta.77) Concluzia (5. z = f (u). A ∂u (5.71). (5. v) × (u. Solut¸ie. v))2 + (yv0 (u. 2π) ¸si f este o funct¸ie derivabil˘ a. zv0 (u.71) a teoremei rezult˘a acum din (5. v) = 0. v). v) + B 2 (u. v) = 0. v) G(u. v) = q E(u. v)+            G(u. v))2 + (zu0 (u. v) = f 0 (u). F (u. v) = (x0u (u. = (x0v (u.78). (5. v) + yu0 (u. v) se calculeaz˘a cu ajutorul derivatelor part¸iale din (5. v) ∈ D = [u1 .74) ¸si (5. v))2 + (zv0 (u.

v 0 ) ∈ D0 (5. v 0 ) ∈ D0 . Folosind ca variabil˘a cota z. u2 ] ⊂ (0. vom avea u = ϕ(z). ˆın care folosim (5. v 0 ) = x(λ(u0 . v 0 ). +∞) ¸si c˘a funct¸ia f are derivata pozitiv˘a. v 0 ) Obt¸inem ˆın acest fel o nou˘a reprezentare parametric˘a a lui (S) ¸si anume   x = ϕ(u0 . Fie suprafat¸a (S) dat˘a parametric de (5.81) a ariei suprafet¸ei de rotat¸ie (5. µ(u . µ(u . pe D0 . v ) = y(λ(u . v )). (5. (u0 . µ(u0 . z2 ]. v 0 ). iar jacobianul D(λ.78) devine aria S = 2π Z z2 q ϕ(z) 1 + (ϕ0 (z))2 dz z1 ¸si este aceea¸si cu cea dedus˘a la aplicat¸iile integralei definite. D(u0 . v 0 ). v ) 6= 0. conduce la ZZ q u2 (1 + f 02 (u)) dudv = 2π aria S = Z u2 q |u| 1 + f 02 (u) du. (u0 .    0 0 0 0 0 0   z = χ(u .83) . (5.3 Aria unei suprafet¸e netede (S) nu depinde de reprezentarea sa parametric˘a. unde frontiera lui D0 este o curb˘a neted˘a pe port¸iuni.2.81) u1 D Presupunem c˘a [u1 . v 0 )). v )).  v = µ(u0 . Demonstrat¸ie. astfel c˘a formula de calcul (5. ϕ0 (z) = 1 f 0 (u) .4) ¸si transformarea punctual˘a regulat˘a bijectiv˘a   u = λ(u0 .Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 273 Formula de calcul (5.     0 0 0 0 0 0 y = ψ(u .71).80). v ). v ) = z(λ(u .82) de la mult¸imea D0 la mult¸imea A. z ∈ [z1 . Teorema 5. funct¸iile λ ¸si µ sunt continue ¸si cu derivate part¸iale continue. µ) 0 0 (u . v ).

v ) D(u0 . v ). 0 0 0 0 D(u . v ) D(u . v ) D(u . C0 = C 0 0 0 0 D(u . ψ) 0 0 (u . χ) 0 0 D(χ. B 0 = (u . ϕ) 0 0 D(ϕ. v 0 ) (5. v ). v ). v) + B 2 (u. v ) D(u0 . v) + C 2 (u. µ) . v 0 ) + B 02 (u0 . B0 = B . v) = q = A02 (u0 .274 Ion Cr˘aciun Dac˘a not˘am: A0 = D(ψ. v 0 ) + C 02 (u0 . v 0 ) . µ) D(λ. C 0 = (u .84) ¸si deci q A2 (u. µ) D(λ. v 0 ) atunci au loc urm˘atoarele egalit˘a¸ti: A0 = A D(λ. .

D(λ. µ) .

.

0 0 .

.

(u . v ).

D(u0 . obt¸inem ZZ q A2 (u. v 0 ) + C 02 (u0 . v) + C 2 (u. v) dudv = aria S = A q ZZ D0 A02 (u0 . v 0 ) . v 0 ) Folosind formula schimb˘arii de variabile ˆın integrala dubl˘a. v 0 ) + B 02 (u0 . v) + B 2 (u.

.

D(λ. µ) 0 0 .

.

0 0 .

(u . v ).

du dv = .

.

D(λ. µ) D(u0 . v 0 ) .

0 0 .

v ). (u .

.

D(u0 . v 0 ) ZZ q = (5. · · · . 5. Este posibil ˆıns˘a ca (S) s˘a fie o suprafat¸˘a ˆınchis˘a ¸si deci nu are frontier˘a. Consider˘am o funct¸ie m˘arginit˘a f (M ) definit˘a ˆın punctele unui domeniu din spat¸iu care cont¸ine suprafat¸a (S). S2 . v 0 ) du0 dv 0 D0 ¸si teorema este demonstrat˘a. v 0 ) + C 02 (u0 .86) . v 0 ) + B 02 (u0 . Fie ∆ = {S1 .85) A02 (u0 . Sn } (5.3 Integrala de suprafat¸˘ a de primul tip Fie (S) o suprafat¸˘a neted˘a m˘arginit˘a de o curb˘a neted˘a pe port¸iuni L.

y. z). trebuie s˘a avem ˆın vedere c˘a variabilele x. . modului de divizare ∆ ¸si alegerii punctelor intermediare M i ∈ Si . |σ∆ (f. Integrala de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai din funct¸ia f pe suprafat¸a neted˘a (S) poate fi numit˘a simplu integrala funct¸iei f pe suprafat¸a S.90) pentru integrala de suprafat¸˘a I. Mi ) − I| < ε.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 275 o partit¸ie sau diviziune a suprafet¸ei (S) obt¸inut˘a prin trasarea pe suprafa¸t˘a a anumitor curbe din dou˘a familii de curbe distincte. valoarea f (M ) a funct¸iei f ˆın punctul M ∈ S poate fi notat˘a ˆın forma f (x.88) Num˘ arul I se nume¸ste integrala de suprafat¸˘ a de primul tip din funct¸ia f pe suprafat¸a neted˘a (S) ¸si se noteaz˘ a ZZ I= f (M ) dσ. ˆIn fiecare parte Si alegem un punct Mi . (5.90) S De ment¸ionat c˘a dac˘a folosim notat¸ia (5. Pozit¸ia punctului curent M ∈ S poate fi determinat˘a prin specificarea coordonatelor carteziene ale sale x. y. numit punct intermediar. (5. (5. y. cel mai mare dintre numerele pozitive aria Si pe care ˆıl vom numi norma partit¸iei ∆. Mi ) = n X f (Mi )aria Si (5. Atunci. z) ¸si ca urmare integrala de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai a funct¸iei f pe suprafat¸a neted˘a (S) se poate scrie ca ZZ I= f (x.1 Funct¸ia f este integrabil˘ a pe suprafat¸a neted˘ a S dac˘ a exist˘ a un num˘ar I ∈ IR cu proprietatea c˘ a (∀) ε > 0. y ¸si z sunt legate ˆıntre ele prin condit¸ia de apartenent¸˘a la suprafat¸a (S) a punctului M (x.87) i=1 asociat˘a funct¸iei f.89) S unde dσ este elementul de arie al suprafet¸ei S. Definit¸ia 5. ˆIntrucˆat suprafat¸a (S) este neted˘a pe port¸iuni.3. y ¸si z. (∃) δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆ at (∀) ∆ cu ν(∆) < δ(ε) ¸si Mi ∈ Si . ¸si form˘am suma integral˘a σ∆ (f . Fiecare din suprafet¸ele componente ale partit¸iei are arie ¸si deci se poate vorbi de num˘arul real pozitiv ν(∆) sau k∆k. ea are arie. z) dσ.

z) este o funct¸ie m˘ arginit˘ a definit˘ a ˆın punctele unui domeniu tridimensional care cont¸ine suprafat¸a S.1 Presupunˆ and c˘ a (S) este o suprafat¸˘ a material˘ a de densitate f (x.91) ¸si f (x. Corespunz˘ator punctului Mi ∈ Si ˆın planul Oxy vom avea punctul Mi0 (ξi . ηi )). y) dxdy.1 Dac˘a (S) este suprafat¸a neted˘ a z = z(x. ηi ) care va apart¸ine domeniului Di . y.276 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 5. Fie ∆ o partit¸ie a suprafet¸ei de forma (5. (x. z) dσ = ZZ q  f x. atunci are loc relat¸ia ZZ S f (x. z(x. ηi . z(ξi . Dn . Integrala de suprafat¸˘a din relat¸ia (5. z). fiecare din p˘art¸ile Di avˆand o arie care nu o ˆıntrece pe cea a suprafet¸ei Si corespunz˘atoare.93) . integrala lui f pe suprafat¸a (S) este sarcina electric˘a total˘a distribuit˘ a pe S. Dac˘ a f reprezint˘ a densitatea de repartit¸ie a unei sarcini electrice. y. Demonstrat¸ie. Proiectˆand e a domeniului D ˆın p˘ aceast˘a partit¸ie ˆın planul Oxy obt¸inem o partit¸ie ∆ art¸ile carabile D1 .87) ˆın care punctul intermediar Mi ∈ Si va avea coordonatele Mi (ξi . y) 1 + p2 (x. y) + q 2 (x. Din paragraful precedent ¸stim c˘a aria port¸iunii Si de suprafat¸˘a este dat˘a de integrala dubl˘a aria Si = ZZ q 1 + p2 (x. Dup˘a definit¸ia integralei de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai se impune s˘a studiem existent¸a acesteia precum ¸si modalit˘a¸tile de calcul ale ei. y) dxdy D (5. consider˘am cazul cˆand suprafat¸a (S) este reprezentat˘a cartezian explicit. Teorema 5. iar proiect¸ia sa pe planul Oxy este un domeniu ˆınchis ¸si m˘arginit. La ambele aspecte se poate r˘aspunde dac˘a reducem integrala de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai la o integral˘a dubl˘a. y). y. integrala funct¸iei f pe suprafat¸a (S). y) + q 2 (x. (5. este egal˘a cu masa suprafet¸ei sau pˆ anzei materiale S. D2 .92) exist˘a dac˘ a integrala dubl˘ a din membrul drept al egalit˘ a¸tii exist˘a.3. Di (5.92) oride cˆate ori integralele care apar ˆın aceasta exist˘ a. y) ∈ D. Pentru ˆınceput. dac˘ a exist˘ a. y.86). · · · . Consider˘am suma integral˘a (5.3.

ηi . difer˘a foarte put¸in de suma integral˘a (5. ηi∗ ) aria Di . F (x. y).98) este continu˘a pe mult¸imea compact˘a D ⊂ IR2 . obt¸inem q 1 + p2 (ξi∗ . z(ξi . suma integral˘a (5. Aplicˆand teorema de medie integralei duble din (5. y. ηi∗ ) este un punct apart¸inˆand domeniului Di . Avem σe∆ e (f . ηi∗ ) + q 2 (ξi∗ . i=1 (5. Datorit˘a faptului c˘a suprafat¸a (S) este neted˘a. z(ξi . ηi )) 1 + p2 (ξi∗ .95) nu apare peste tot acelea¸si puncte intermediare (ξi . y) din (5. exist˘a δ1 > 0 astfel ˆıncˆat q . (5. y). Mi ) = n X q f (ξi . y) 7→ q 1 + p2 (x. ˆIn consecint¸˘a. funct¸ia real˘a de dou˘a variabile reale (x. ηi∗ ) + q 2 (ξi∗ . y) + q 2 (x. dat orice ε > 0.94) unde (ξi∗ . (x. y) ∈ D (5. ηi ) aria Di . ˆIn consecint¸˘a. ηi ) + q 2 (ξi . notat˘a simplu cu Te . deci va fi uniform continu˘a.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 277 unde p ¸si q sunt notat¸iile lui Monge pentru derivatele de ordinul ˆıntˆai ˆın raport cu x ¸si respectiv y ale funct¸iei z = z(x. S˘a punem ˆın evident¸˘a suma integral˘a ˆın care s˘a apar˘a acelea¸si puncte intermediare.96) ceea ce o deosebe¸ste de o asemenea sum˘a integral˘a fiind faptul c˘a ˆın membrul doi din (5.91). Mi ) = = n X q f (ξi . y) = q = f (x.95) i=1 care nu difer˘a cu mult de suma integral˘a Riemann a funct¸iei reale de dou˘a variabile reale F : D → IR2 .93). ηi∗ ) aria Di (5. aria Si = (5.97) S˘a ar˘at˘am c˘a aceast˘a sum˘a integral˘a. z(x. y) + q 2 (x. y)) 1 + p2 (x.95) pe care o vom renota cu T.87) poate fi scris˘a ˆın forma σ∆ (f . ηi . ηi ) ∈ Di . ηi )) 1 + p2 (ξi .

q .

.

.

.

1 + p2 (x1 . y2 ) + q 2 (x2 . y1 ) − 1 + p2 (x2 . y1 ) + q 2 (x1 . y2 ).

99) . < ε (5.

z) este m˘arginit˘a. y. funct¸ia f (x.101) i=1 unde T = σ∆ (f . Acum putem completa u¸sor demonstrat¸ia teoremei. Mi ). Mi ). (5.100) implic˘a inegalitatea |T − Te | ≤ K ε n X aria Si = K ε aria S.92) exist˘a. n} a domeniului D ale c˘arei elemente au diametrele mai mici decˆat δ2 avem egalitatea .99) ¸si (5.100) ¸si prin urmare relat¸iile (5. z)| ≤ K = constant (5.278 Ion Cr˘aciun dac˘a cel mai mare dintre diametrele subdomeniilor Di este mai mic decˆat δ1 . atunci pentru orice ε > 0 exist˘a δ2 > 0 astfel c˘a pentru orice sum˘a integral˘a Te corespunz˘atoare unei partit¸ii {Di : i = 1. y. adic˘a |f (x. Dac˘a integrala din membrul drept al relat¸iei (5. iar σe∆ e (f . Prin ipotez˘a.

.

ZZ  q .

.

y) + q 2 (x. y) dxdy − Te . y. y) 1 + p2 (x. z(x. f x.

.

δ2 ) ¸si s˘a consider˘am partit¸iile {Σi : i = 1.101) ¸si (5. Not˘am prin {Di : i = 1.102) D S˘a lu˘am num˘arul δ = min(δ1 . diametrul fiec˘arui subdomeniu Di este mai mic decˆat δ ¸si. 2. 2. ˆın consecint¸˘a. inegalit˘a¸tile (5. n} ale suprafet¸ei (S) pentru care diametrele tuturor elementelor Σi sunt mai mici decˆat δ. · · · . (5. · · · . Aceste inegalit˘a¸ti implic˘a .102) sunt satisf˘acute. Atunci. n}. < ε. n} partit¸iile domeniului D corespunz˘atoare partit¸iilor {Σi : i = 1. · · · . 2.

ZZ  .

q .

.

.

f x. y. y) 1 + p2 (x. y)dxdy − T . y) + q 2 (x. z(x.

103) D < ε(1 + Karia S) pentru orice partit¸ie a suprafet¸ei (S) a c˘arei finet¸e este suficient de mic˘a. Corolarul 5.3. < (5.92). . z) este continu˘a.103).1 Dac˘a suprafat¸a (S) este neted˘ a ¸si funct¸ia f (x. Rezult˘a c˘a limita sumelor integrale T exist˘a ¸si este egal˘a cu integrala din relat¸ia (5. exist˘a integrala de suprafat¸˘ a din membrul stˆ ang al relat¸iei (5. y.

y ¸si z ¸si s˘ a scriem relat¸ia ZZ ZZ f (x. z) dσ = S   dydz f x(y. y) D dxdy . (y. Aceast˘ a relat¸ie face ca formula de calcul a unei integrale de suprafat¸˘ a de tipul ˆıntˆ ai cˆ and suprafat¸a este dat˘a cartezian explicit prin ecuat¸ia z = z(x.109) . z) cos(n. (5. ˆın ipotezele ment¸ionate. z) dσ = D   dzdx f x. (5. z) ∈ D1 . . ˆın cazul c˘ a suprafat¸a neted˘a (S) este dat˘a prin ecuat¸ia y = y(z. k) unde n este normala la fat¸a superioar˘ a a suprafet¸ei S. (x. y. z) cos(n. integrantul membrului drept al relat¸iei (5.3. y. y. ˆIntradev˘ar. y.105) Dac˘ a suprafat¸a neted˘a (S) este reprezentat˘ a cartezian explicit prin ecuat¸ia x = x(y. x). (z. deci integrala dubl˘a din acest membru exist˘a ¸si astfel integrala de suprafat¸˘a din membrul ˆıntˆai exist˘a. j) unde D2 este proiect¸ia suprafet¸ei (S) pe planul Ozx. Observat¸ia 5. cos(n. z(x. z).2 Dup˘a cum se ¸stie q 1 + p2 (x.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 279 Demonstrat¸ie. z). Similar.107) unde D1 este proiect¸ia suprafet¸ei (S) pe planul Oyz.104) s˘ a se scrie ˆın forma ZZ ZZ f (x. y. x) ∈ D2 . (5. y) = 1 .106) putem schimba rolurile variabilelor x.108) are loc egalitatea ZZ S ZZ f (x. k) (5.92) este o funct¸ie continu˘a. x). y(z. (5. y) ∈ D (5. cos(n. z) dσ = S   f x. i) D . y). y) + q 2 (x.

v)G(u. ˆIn cazul cˆand suprafat¸a (S) este reprezentat˘a parametric printr–o ecuat¸ie vectorial˘a. Suntem condu¸si astfel la teorema care d˘a formula de calcul a integralei de suprafat¸˘a dintr–o funct¸ie continu˘a f pe o suprafat¸˘a (S) reprezentat˘a parametric.3 Presupunem c˘ a suprafat¸a (S) este reuniune finit˘ a de suprafet¸e netede de tipurile (5.2 Dac˘a (S) este o suprafat¸˘ a neted˘ a reprezentat˘ a prin ecuat¸ia vectorial˘a r = r(u. z(u. (5. (5. ¸si f o funct¸ie m˘ arginit˘ a ¸si continu˘a pe un domeniu tridimensional care cont¸ine suprafat¸a S. (5.104). (5. v)G(u. v) − F 2 (u. integrala de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai din funct¸ia f pe suprafat¸a (S) se va scrie ca o sum˘a de integrale de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆ ai din f ale c˘ aror formule de calcul vor fi. y. y. (5. v).111) ∆ este domeniul plan de variat¸ie al parametrilor curbilinii ai suprafet¸ei. dup˘a caz.110) unde r(u. v). y(u. iar E. v) − F 2 (u. (u. oricare din integralele duble (5.111) ∆ ˆIn formula de calcul (5.106) ¸si (5. v) dudv. F.112) reprezint˘a elemntul de arie al suprafet¸i (S) dat˘a parametric ¸si deci pentru a scrie formula de calcul (5. v) dudv (5. G sunt coeficient¸ii lui Gauss calculat¸i pentru suprafat¸a (S) din (5. S¸tim c˘a dσ = q E(u. v) k. z ale funct¸iei de integrat f cu expresiile lor ca funct¸ii de parametri curbilinii ai suprafet¸ei (S) a¸sa cum rezult˘a ele din (5.109) se transform˘a ˆıntro integral˘a dubl˘a pe domeniul de variat¸ie al parametrilor curbilinii u ¸si v ai suprafet¸ei.111) a integralei de suprafat¸˘a din membrul ˆıntˆai ˆınlocuim mai ˆıntˆai variabilele x. Teorema 5.110).109). putem aplica rat¸ionamentul din paragraful precedent ¸si. prin schimb˘ari adecvate de variabile. v)j + z(u.108).107). ˆınmult¸im apoi rezultatul cu radicalul care apare ˆın elementul de . Atunci. (5. z) dσ = S ZZ = q  f x(u.3.107) ¸si (5.110). (5.3. v) ∈ ∆ ⊂ IR2 .105). atunci f este integrabil˘a pe S ˆın raport cu elementul de arie al suprafet¸ei ¸si are loc relat¸ia ZZ f (x.280 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 5. v).105). v) i + y(u. v)) E(u. v) = x(u.

112). y = b sin θ sin ϕ. a4 b c unde (S) este elipsoidul x2 y 2 z 2 (S) : 2 + 2 + 2 − 1 = 0. (5. Exemplul 5.3. Pentru suprafat¸a (S) avem reprezentarea parametric˘a: x = a sin θ cos ϕ. π].109) sunt cazuri particulare ale formulei de calcul (5.111). a b c Solut¸ie. ¸si integr˘am pe domeniul plan ∆ funct¸ia de variabilele u ¸si v astfel obt¸inut˘a.92). 2π). ϕ ∈ [0.107) ¸si (5.105). calculat dup˘a legea (5. Dac˘a se calculeaz˘a coeficient¸ii lui Gauss pentru elipsoidul scris parametric ¸si apoi elementul de arie al acestuia se g˘ase¸ste s sin2 θ cos2 ϕ sin2 θ sin2 ϕ cos2 θ dσ = abc + + sin θ dθ dϕ. (5.1 S˘a se calculeze integrala de suprafat¸˘ a de tipul ˆıntˆ ai ZZ s I= S x2 y 2 z 2 + 4 + 4 dσ. conduc la I = 8abc ZZ  sin2 θ cos2 ϕ ∆ a2 + sin2 θ sin2 ϕ cos2 θ  sin θdθ dϕ. Formulele (5.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 281 suprafat¸˘a dσ. Se poate ar˘ata c˘a aceste formule r˘amˆan valabile cˆand suprafat¸a nu este neted˘a dar este neted˘a pe port¸iuni. unde parametrii curbilinii θ ¸si ϕ parcurg intervalele: θ ∈ [0. ˆımpreun˘a cu (5. x = a cos θ. a2 b2 c2 Valoarea funct¸iei de integrat ˆın punctele suprafet¸ei este s x2 y 2 z 4 + 4 + 2 = a4 b c s sin2 θ cos2 ϕ sin2 θ sin2 ϕ cos2 θ + + . a2 b2 c2 Aceste calcule.111). + b2 c2 .

unde D este discul ˆınchis cu centrul ˆın origine de raz˘a R = 2 situat ˆın planul Oxy.3. Cum textul problemei se refer˘a la port¸iunea din semispat¸iul superior a acestui paraboloid. g˘asim I= 1 4 1 1 π abc 2 + 2 + 2 . Aplicˆand formula de calcul a integralei duble pe un interval bidimensional. Elementul de arie dσ al suprafat¸˘a date este dσ = q 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy. prin urmare D = {(x. y) ∈ IR2 : x2 + y 2 − 4 ≤ 0}. y = 0 situat˘a ˆın planul Ozx. 3 a b c S˘a observ˘am c˘a dac˘a a = b = c = R. cu vˆarful V (0. y) ∈ D. 2π) adic˘a ∆ este un interval bidimensional. ceea ce este echivalent cu a spune c˘a suprafat¸a este acum sfera de raz˘a R cu centrul ˆın origine. 0. π] × [0. . Exemplul 5. I= S unde (S) este port¸iunea din suprafat¸a z = 4 − x2 − y 2 situat˘ a ˆın semispat¸iul superior.282 Ion Cr˘aciun unde ∆ = [0. (x.2 Evaluat¸i integrala de suprafat¸˘ a de tipul ˆıntˆ ai ZZ (x2 + y 2 + z) dσ. valoarea integralei corespunz˘atoare devine 4π R funct¸ia de integrat fiind funct¸ia constant˘a egal˘a cu inversul razei. deducem c˘a ecuat¸ia suprafet¸ei (S) este (S) : z = 4 − x2 − y 2 . Solut¸ie. Suprafat¸a (S) este o port¸iune din paraboloidul de revolut¸ie obt¸inut prin rotat¸ia ˆın jurul axei Oz a parabolei de ecuat¸ii: z = 4 − x2 . 4) punct de maxim.

atunci cˆand densitatea material˘a se desprinde din context.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 283 Urmeaz˘a c˘a integrala de suprafat¸˘a se va calcula cu ajutorul formulei (5. care se nume¸ste densitatea de materie sau densitatea pˆ anzei materiale. O pˆanz˘a material˘a se nume¸ste omogen˘ a dac˘a densitatea sa este funct¸ia constant˘a ¸si neomogen˘ a ˆın caz contrar. centrul de greutate ¸si momentele de inert¸ie ˆın raport cu elementele reperului ale pˆanzei materiale este asem˘an˘ator cu cel aplicat firului material pentru determinarea acelora¸si m˘arimi. avem Z Z 2π I=4 2 0 q ρ 1 + 4ρ2 dρ. ˆıntˆalnim astfel de integrale cˆand ne ocup˘am cu determinarea masei unei pˆanze materiale. se scrie doar configurat¸ia pˆanzei. θ) apart¸ine intervalului bidimensional [0. vom scrie direct rezultatele. unde x = ρ cos θ ¸si y = ρ sin θ. Se constat˘a c˘a (x. De exemplu. 2] × [0. numit˘a configurat¸ia pˆ anzei. D Pentru a calcula ultima integral˘a dubl˘a folosim coordonatele polare ρ ¸si θ. O pˆanz˘a material˘a este ansamblu dintre o suprafat¸˘a (S) neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni. ¸si o funct¸ie pozitiv˘a ρ definit˘a ¸si continu˘a ˆın punctele suprafet¸ei (S). dθ 0 Evaluˆand integralele de mai sus determin˘ am I ¸si g˘asim c˘a valoarea integralei √ de suprafat¸˘a date este I = 2π(17 17 − 1)/3. ˆIntrucˆat procedeul care se aplic˘a pentru a determina masa. . O pˆanz˘a material˘a poate fi notat˘a prin {S. Tot cu ajutorul integralelor de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai se exprim˘a centrul de greutate al pˆanzei materiale ca ¸si momentele de inert¸ie ale acesteia ˆın raport cu elementele reperului Oxyz.4 Aplicat¸ii ˆın inginerie ale integralelor de suprafat¸˘ a de primul tip Integralele de suprafat¸˘a de primul tip sunt frecvent ˆıntˆalnite ˆın probleme ale fizicii. 5. 2π). S¸tiind c˘a jacobianul transform˘arii punctuale regulate folosite la schimbarea de variabile de acest tip este ρ.92) astfel c˘a avem: ZZ I= q (x2 + y 2 + 4 − x2 − y 2 ) 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy = D =4 ZZ q 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy. ρ} sau. y) ∈ D dac˘a ¸si numai dac˘a (ρ.

y. y.115) S ˆIn particular.116) . zG = SZZ S z dσ . (5. masa pˆanzei materiale se scrie ZZ M(S) = dm.113) S Cantitatea infinitezimal˘a dm = ρ(x. Avem ZZ xG = ZZ x dm SZZ . yG = SZZ S y dσ dσ ZZ .114) se nume¸ste element de mas˘ a al pˆanzei materiale {S. ρ(x. zG = dm S SZZ z dm . z)dσ yG = SZZ . dm (5. z)dσ. ρ} este ZZ M(S) = ρ(x. z) ∈ S. z)dσ S . y. z) dσ. Folosind elementul de mas˘a. z)dσ zG = SZZ . z)dσ xG = SZZ yρ(x. S Coordonatele centrului de greutate G sunt date de ZZ ZZ xρ(x. ρ} ˆın M (x. vom avea ZZ xG = SZZ S x dσ dσ ZZ . (5. dσ (5. ρ(x. pentru o pˆanz˘a material˘a omogen˘a.114). yG = dm S SZZ ZZ y dm . y. y. y. ρ(x. y. y. y. z)dσ S ZZ zρ(x. z)dσ S Expresiile coordonatelor centrului de greutate al pˆanzei se pot scrie simplificat dac˘a folosim elementul de mas˘a introdus ˆın (5.284 Ion Cr˘aciun Masa M(S) a pˆanzei materiale {S.

momentul de inert¸ie ˆın raport cu originea reperului este ZZ IO = (x2 + y 2 + z 2 )dm. Ixz = ρ0 S ZZ y 2 dσ.120) S ˆIn fine. Ozx.121) S cˆand pˆanza material˘a este neomogen˘a.119) y 2 dm. Oyz. (5. (5. Iz = S (x2 + y 2 )dm. ˆın locul formulelor (5. Iy = ρ0 S ZZ (z 2 + x2 )dσ.118) 2 (x + y )dσ. iar ˆın cazul c˘a ar fi omogen˘a acela¸si moment de inert¸ie al pˆanzei va fi dat de expresia IO = ρ0 ZZ S (x2 + y 2 + z 2 )dσ. au expresiile date de integralele de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai ZZ ZZ z 2 dm.119) avem Ixy = ρ0 ZZ 2 z dσ.117) Cˆand densitatea material˘a este constant˘a ¸si egal˘a cu ρ0 > 0. Iy = S ZZ (z 2 + x2 )dm. Oz le vom nota respectiv prin Ix Iy ¸si Iz ¸si au expresiile: ZZ Ix = ZZ (y 2 + z 2 )dm. Iyz = Ixy = S x2 dm. Oy. S Iz = ρ0 ZZ 2 (5. S ZZ Ixz = (5. Iyz ¸si Izx . S Momentele de inert¸ie ale pˆanzei materiale S ˆın raport cu planele de coordonate Oxy. formulele de mai sus devin Ix = ρ0 ZZ 2 2 (y + z )dσ.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 285 Momentele de inert¸ie ale pˆanzei materiale S ˆın raport cu axele de coordonate Ox. S Dac˘a pˆanza material˘a are densitatea constant˘a ρ0 . S (5. (5.122) . Iyz = ρ0 S ZZ 2 x dσ. notate corespunz˘ator cu Ixy .

124) sunt cercetate ˆın strˆans˘a leg˘atur˘a cu integralele de suprafat¸˘a care apar ˆın membrul al doilea al relat¸iei (5. fapt care ne duce la concluzia c˘a F este integrala de suprafat¸˘a F = γ µ0 ZZ S ρ(x. ˆIn aceast˘a situat¸ie introducem integrala de suprafat¸˘ a de tipul ˆıntˆ ai a funct¸iei vectoriale F pe suprafat¸a S prin ZZ S F(M ) dσ = i ZZ P (M ) dσ + j S ZZ Q(M ) dσ + k S ZZ R(M ) dσ. y. y.114). Fie ˆın acest sens F(M ) = P (M )i + Q(M )j + R(M )k (5. iar r este vectorul M0 M .125).286 Ion Cr˘aciun ˆIn scopul de a prezenta ˆınc˘a o aplicat¸ie a integralelor de suprafat¸˘a de primul tip s˘a introducem not¸iunea de funct¸ie vectorial˘ a integrabil˘ a pe o suprafat¸˘a. vom spune c˘a funct¸ia F este integrabil˘ a pe S dac˘a fiecare din componentele sale este funct¸ie intyegrabil˘a pe S. z) densitatea pˆanzei materiale S ¸si µ0 o mas˘a concentrat˘a ˆın punctul M0 (x0 .123) o funct¸ie vectorial˘a definit˘a ˆıntrun domeniu tridimensional care cont¸ine suprafat¸a S.126) . reducerea ei la o integral˘a dubl˘a dintr–o funct¸ie vectorial˘a precum ¸si propriet˘a¸tile unei integrale de tipul (5. y. Dup˘a legea atract¸iei universale a lui Newton.125) γ este constanta gravitat¸ional˘a a c˘arei valoare numeric˘a −→ depinde de alegerea sistemului de unit˘a¸ti de m˘asur˘a. Fie ρ(x. r3 (5. y0 .125) ˆIn formula (5. Prin definit¸ie.124) S Valoarea unei astfel de integrale este un vector. Ca aplicat¸ie a acestei not¸iuni s˘a g˘asim fort¸a de atract¸ie gravitat¸ional˘ a cu care o pˆanz˘a material˘a atrage un punct material. (5.124). z) r dσ. r3 (5. Fort¸a rezultant˘a F de atract¸ie a punctului material M0 de c˘atre ˆıntreaga suprafat¸˘a S este suma fort¸elor elementare (5. Existent¸a integralei de suprafat¸˘a de primul tip a unei funct¸ii vectoriale F. unde M (x. z0 ) care nu apart¸ine suprafet¸ei. z) reprezint˘a punctul curent al suprafet¸ei de pondere egal˘a cu masa elementar˘a dm dat˘a de (5. fort¸a elementar˘a de atract¸ie dintre elementul de mas˘a dm al suprafet¸ei S ¸si punctul material M0 cu ponderea µ0 este dF = γ µ0 dm r .

Analiza aplicat¸iilor de mai sus conduce la o concluzie important˘a din care vom desprinde o proprietate specific˘a integralelor de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai. y. S˘a pornim de la observat¸ia c˘a elementul de integrare. ˆIn concluzie. Aceste probleme conduc la un alt gen de integrale de suprafat¸˘a. ρ} sau fort¸a cu care acest element de mas˘a atrage un punct material nu se modific˘a dac˘a ne mut˘am de pe o fat¸˘a a suprafet¸ei pe cealalt˘a. Aceast˘a observat¸ie se desprinde foarte bine din toate aplicat¸iile prezentate mai sus c˘aci masa unui element din suprafat¸a material˘a {S. r r S S Integralele din (5. y. z) dσ. z) dσ = f (x.1 S˘a se calculeze momentul de inert¸ie fat¸˘ a de axa Oz a pˆ anzei materiale omogene avˆand densitatea egal˘ a cu unitatea ¸si configura¸tia semisfera √ (S) : z = R 2 − x2 − y 2 . (5. expresia fort¸ei de atract¸ie poate fi scris˘a ˆın forma  ZZ x − x0 F = γ µ0 i ρ(x. z) 3 dσ + k ρ(x. vom vedea c˘a exist˘a ¸si altele.128) S− Exist˘a probleme de alt gen ˆın care orientarea suprafet¸ei ¸si deci a elementului s˘au de arie dσ joac˘a un rol important. . depinde numai de m˘arimea elementului de arie dσ ¸si de valoarea funct¸iei f ˆın punctul curent M al suprafet¸ei S. Exemplul 5. O astfel de problem˘a. pe care o vom analiza ulterior. ˆınt¸elegˆand prin aceasta expresia f (M ) dσ. y. z) 3 dσ .127) exist˘a dac˘a densitatea material˘a este funct¸ie continu˘a.127) ZZ ZZ y − y0 z − z0  +j ρ(x.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 287 −→ Deoarece avem r =M0 M = (x − x0 ) i + (y − y0 ) j + (z − z0 ) k. iar suprafat¸a S este neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni. a¸sa numitele integrale de suprafat¸˘ a de tipul al doilea de care ne vom ocupa ˆın paragraful urm˘ator. putem afirma c˘a integrala de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai nu depinde de orientarea suprafet¸ei fapt pe care ˆıl putem exprima matematic prin ZZ S+ ZZ f (x. este calculul debitului unui fluid printr–o suprafat¸˘a dar. z) dσ+ r3 S (5. y.4. ˆıns˘a este independent˘a de orientarea elementului de suprafat¸˘a ˆın raport cu spat¸iul ˆınconjur˘ator. y.

G(θ. avem ZZ Iz = (x2 + y 2 ) dσ. ϕ) variaz˘a ˆın intervalul bidimensional [0. 2π). 5. k) = n1 i + n2 j + n3 k. 0 Ultima integral˘a se scrie ca diferent¸˘a de alte dou˘a care se calculeaz˘a simplu ¸si se g˘ase¸ste Iz = 4 π R4 /3. F (θ.5 Integrale de suprafat¸˘ a de al doilea tip S˘a consider˘am pentru ˆınceput o problem˘a concret˘a care sugereaz˘a introducerea not¸iunii de integral˘ a de suprafat¸˘ a de al doilea tip ¸si anume problema determin˘arii cantit˘a¸tii de fluid care str˘abate ˆın unitatea de timp o suprafat¸˘a orientat˘a S a c˘arei normal˘a este n = i cos (n. ϕ) = R2 sin2 θ. Valorile pe semisfer˘a ale funct¸iei de integrat sunt date de x2 + y 2 = (R sin θ cos ϕ)2 + (R sin θ sin ϕ)2 = R2 sin2 θ. unde parametrii (θ. Coeficient¸ii lui Gauss pentru sfera reprezentat˘a parametric ca mai sus sunt: E(θ. j) + k cos (n. Elementul de arie al suprafet¸ei exprimat cu ajutorul parametrilor curbilinii θ ¸si ϕ este dσ = R2 sin θ dθ dϕ. S Pentru calculul acestei integrale de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai putem utiliza o reprezentare parametric˘a a semisferei S ¸si anume cea ˆın care parametrii curbilinii ai suprafet¸ei s˘a fie colatitudinea θ ¸si longitudinea ϕ : x = R sin θ cos ϕ. ϕ) = 0. Conform celor prezentate mai sus. π/2] × [0. i) + j cos (n. y = R sin θ sin ϕ. z = R cos θ. ϕ) = R2 .129) .288 Ion Cr˘aciun Solut¸ie. astfel c˘a momentul de inert¸ie de determinat este Iz = R4 Z 0 2π dϕ Z 0 π/2 sin3 θ dθ = 2 π R4 Z π/2 sin θ(1 − cos2 θ) dθ. (5.

fapt ce conduce la integrala ZZ  Φ=  P n1 + Q n2 + R n3 dσ. z). Cantitatea de fluid dΦ care trece prin dσ ˆın unitatea de timp. Pentru a obt¸ine debitul total sau fluxul total.132) nu este altceva decˆat integrala de suprafat¸˘a de primul tip a funct¸iei P (x.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 289 Fie c˘a spat¸iul ambiant ˆın care se afl˘a suprafat¸a orientat˘a S este plin cu un fluid ˆın mi¸scare. anume aceea care are normala n dat˘a ˆın (5. z) j + R(x. ˆIn acela¸si punct M. y. y.130) unde P = P (x. j ¸si k. z) = P (x. este egal˘a cu Vn dσ unde Vn este m˘arimea algebric˘a a proiect¸iei vectorului vitez˘a pe direct¸ia normalei n la dσ. a fost implicat˘a o anumit˘a fat¸˘a a suprafet¸ei. z). y. i) + Q(x. y. Q = Q(x.133) pe suprafat¸a S. y. Fie ˆın acest sens S o suprafat¸˘a neted˘a cu dou˘a fet¸e. z) cos (n. Cum vectorul pe care se proiecteaz˘a viteza este versor. j) + R(x. Imediat ˆıns˘a trebuie s˘a preciz˘am faptul c˘a integrantul depinde de funct¸ia vectorial˘a V din (5. z) i + Q(x. z) k. z) cos (n. deci un flux. Consider˘am un element infinitezimal de arie dσ de pe acea fat¸a a suprafe¸tei S care are normala n. z) cos (n. y.131) Formula (5. aflat˘a la momentul t ˆın pozit¸ia M (x. y. ar trebui s˘a sum˘am expresiile (5. (5. y. y. z) sunt m˘arimile algebrice ale proiect¸iilor vectorului V pe respectiv versorii i. adic˘a cantitatea de lichid care strabate suprafat¸a S ˆın unitatea de timp.131) relativ la toate elementele de suprafat¸˘a dσ. Fix˘am o anumit˘a parte a suprafet¸ei echivalent cu a spune c˘a alegem una din cele dou˘a posibilit˘a¸ti de alegere a normalei n ˆın punctul M. k) (5. rezult˘a c˘a Vn = V · n astfel c˘a fluxul elementar este dΦ = V · n dσ = (P n1 + Q n2 + R n3 )dσ. are viteza V(x.130) ¸si c˘a .132) S Dac˘a privim atent constat˘am c˘a ceea ce am obt¸inut ˆın (5. lucru foarte important. (5.131) d˘a fluxul elementar de fluid prin elementul de suprafat¸˘a de normal˘a n. y. z) ¸si R = R(x.129). dar pe . O particul˘a oarecare a fluidului. Putem trece acum s˘a formul˘am definit¸ia general˘a a integralei de suprafat¸˘a de tipul al doilea. y. (5.

avem relat¸ia ZZ P dydz + Q dzdx + R dxdy = S ZZ  =  (5. k) sunt coordonatele versorului normalei n ˆın punctul M (x. k). (5. z) de pe fat¸a aleas˘a a suprafet¸ei S. Not˘am cu Fn m˘arimea algebric˘a a proiect¸iei ortogonale a vectorului F pe direct¸ia normalei n ˆın punctul M.136) S Astfel. Din modul cum a fost introdus˘a integrala de suprafat¸˘a de tipul al doilea rezult˘a c˘a ea depinde de orientarea suprafet¸ei ¸si ca atare putem scrie ZZ P dydz + Qdzdx + Rdxdy = S+ =− ZZ S− (5. k) dσ (5. j) + R cos (n. Q. k) dσ. evident cealalt˘a fat¸˘a a sa va avea normala −n ¸si o putem nota cu S − . j) + R cos (n. i). Q.290 Ion Cr˘aciun cealalt˘a parte a suprafet¸ei.137) P cos (n. R) definit˘a pe un domeniu tridimensional ˆın care se afl˘a suprafat¸a S ¸si continu˘a ˆın punctele suprafet¸ei. j). Avem Fn = F · n = P cos (n. R) pe fat¸a suprafat¸ei S de normal˘ a n ¸si va fi notat˘a cu ZZ P dydz + Q dzdx + R dxdy. i) + Q cos (n. (5.138) P dydz + Qdzdx + R dxdy. y.134) unde cos(n. S Dac˘a not˘am cu S + fat¸a aleas˘a a suprafet¸ei. cos(n. j) + R cos (n. normala este −n Consider˘am o funct¸ie vectorial˘a F = (P. i) + Q cos (n.135) S se va numi integrala de suprafat¸˘ a de tipul al doilea a funct¸iei vectoriale F = (P. cos(n. . prin definit¸ie. i) + Q cos (n. Integrala ZZ   P cos (n.

cos (n. v) i + y(u. v) × rv (u. cos (n. poate fi definit˘ a direct cu ajutorul sumelor integrale. (u. (5.5.140) unde D este un domeniu plan care are arie. astfel c˘ a putem scrie egalit˘ a¸tile cos (n.2 Am definit integrala de suprafat¸˘ a de spet¸a a doua cu ajuˆ a integrala de suprafat¸˘ torul integralei de primul tip. k)dσ = dxdy ¸si totodat˘a putem justifica notat¸ia (5. i) + Q cos (n. k) dσ. Ozx.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 291 Observat¸ia 5. cos (n. v)k Conform celor prezentate mai sus avem mai ˆıntˆai c˘a integrala de suprafat¸˘a pe fat¸a S + a suprafet¸ei S se calculeaz˘a cu ajutorul integralei de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai prin ZZ P dydz + Q dzdx + R dxdy = S+ ZZ  = S  P cos (n. j)dσ. v) k. i)dσ = dydz. respectiv. Ins˘ a de tipul al doilea. v) ∈ D. v) j + z(u. i)dσ. ariile acestora sunt respectiv dydz.141) kru (u. Observat¸ia 5. ˆIn cele ce urmeaz˘a prezent˘am formula de calcul a integralei de suprafat¸˘a de tipul al doilea cˆand suprafat¸a este reprezentat˘a prin ecuat¸ia vectorial˘a r = r(u. v) = x(u. expresiile cos (n. j) + R cos (n. proiect¸iile elementului de arie dσ pe planele de coordonate Oyz.1 Dac˘a dσ este elementul infinitezimal de arie al suprafet¸ei S + . Fie c˘a fat¸a aleas˘a a suprafet¸ei este S + ¸si c˘a aceast˘a fat¸˘a corespunde normalei n= ru (u. v) × rv (u.5. (5. j) + k cos (n. i) + j cos (n. Dac˘a consider˘am c˘ a dσ se proiecteaz˘ a pe planele de coordonate ˆın intervale bidimensionale cu laturi infinitezimale. la fel ca celelalte integrale. (5. k)dσ sunt. v) = i cos (n. k). dzdx ¸si dxdy. Oxy.136) pentru integrala de suprafat¸˘ a de tipul ˆıntˆai particular˘a (5.135).142) . j)dσ = dzdx.139) cos (n. (5.

(5. v)).146) D unde prin funct¸iile P. v)k dudv = A2 + B 2 + C 2 dudv. v) k n= q .144). v). v) sunt jacobienii A(u. B(u.147) iar A. z(u. . v)). integrala de suprafat¸˘a de tipul al doilea se poate scrie vectorial dup˘a cum urmeaz˘a ZZ S+ ZZ P dydz + Q dzdx + R dxdy = (F · n) dσ. v) + C 2 (u. (5.148) S unde ˆın integrala a doua nu s–a mai scris S + acest fapt subˆant¸elegˆandu–se odat˘a cu precizarea normalei n a suprafet¸ei. v) j + C(u. v). v).145) ˆın final rezult˘a c˘a integrala de suprafat¸˘a de tipul doi se determin˘a prin formula de calcul ZZ ZZ  P dydz + Q dzdx + R dxdy = S+  P A + Q B + R C dudv. y(u.134) ¸si (5. v). (5. Dac˘a folosim relat¸iile (5. v) (5. B ¸si C sunt funct¸iile din (5. v).141). y(u. v) = D(y. v) (5. B(u. A2 (u. v) i + B(u. Q = Q(x(u. y) C(u. v). z(u.144) D(x. v). x) (u.143) unde funct¸iile A(u. v) = (u.      R = R(x(u. y(u. Q ¸si R din membrul al doilea ˆınt¸elegem   P     = P (x(u. v). v) ¸si C(u. v) + B 2 (u.141) rezult˘a c˘a putem scrie versorul normalei n ¸si ˆın forma A(u. v) × rv (u. v) D(u. z(u.292 Ion Cr˘aciun Din expresia (5. D(u. v)). v). (5. z) D(z. v) Dac˘a mai ¸tinem cont ¸si de faptul c˘a elementul de arie are expresia √ dσ = kru (u. v). v) = (u. D(u.

G˘asim .148).Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 293 Dac˘a dorim s˘a scriem formula de calcul a integralei de suprafat¸˘a de tipul al doilea. pornind de la scrierea sa ca ˆın membrul doi din (5. trebuie evaluat˘a valoarea funct¸iei de integrat ˆın punctele suprafet¸ei.

(F · n).

.

(5.150) se poate scrie ˆın forma final˘a . Q ¸si R sunt cele din (5.149) intr˘a produsul mixt al vectorilor F = (P. deducem c˘a formula de calcul a integralei de suprafat¸˘a de al doilea tip. rv ) dudv. ru . ru .147). Q. kru × rv k kru × rv k (5.149) ˆIn (5. scris˘a ˆın forma din membrul doi al relat¸iei (5. = S F · (ru × rv ) (F.149) ¸si expresia (5. Luˆand acum ˆın calcul (5. rv ) = . ˆıns˘a trebuie precizat c˘a este vorba de valoarea pe S a vectorului F.145) a elementului de arie dσ al suprafet¸ei S. R). este ZZ S ZZ (F · n) dσ = (F.150) D Dac˘a ¸tinem cont de exprimarea analitic˘a a unui produs mixt prin determinantul de ordinul trei care are pe linii coordonatele a respectiv celor trei vectori ˆın ordinea ˆın care apar ˆın produs rezult˘a c˘a formula de calcul (5. ru ¸si rv .148). ceea ce ˆınseamn˘a c˘a funct¸iile P.

.

P ZZ ZZ .

.

.

(F · n) dσ = .

xu .

S D .

.

xv .

Q R .

.

.

yu zu .

.

151) . dudv. yv zv (5.

.

.

introducem not¸iunea de element orientat de arie notat cu dσ ¸si exprimat prin dσ = n dσ. y).152) Atunci.154) .153) S ˆIn cazul ˆın care suprafat¸a neted˘a este reprezentat˘a cartezian explicit prin ecuat¸ia (S) : z = f (x. y) ∈ D ⊂ Oxy. (5. Pentru a scrie ˆınc˘a o form˘a a integralei de suprafat¸˘a de al doilea tip. integrala de suprafat¸˘a de tipul al doilea se poate scrie simplu ZZ S+ ZZ P dydz + Q dzdx + R dxdy = F · dσ. (5. (5. (x.

(5. f (x. f (x. y. (x.158). . y. f (x. ˆIn acest caz. D (5. y)) dxdy. y. y. y. y)) + R(x. y) ∈ D.3 Urmˆ and un rat¸ionament asem˘ an˘ ator celui care ne–a condus la formulele (5. y.157) ¸si (5. R) cˆ and suprafat¸a S este reprezentat˘ a cartezian explicit fie prin ecuat¸ia x = g(y. y. y)) − R(x. Q. z)dzdx + R(x. Avem ˆın final ZZ ZZ F · dσ = ZZ  = P (x. z) fie prin ecuat¸ia y = h(z. y. z)dzdx + R(x.158) Observat¸ia 5. se pot obt¸ine formulele de calcul ale integralei de suprafat¸˘a de tipul al doilea din cˆ ampul vectorial F = (P. z)dxdy = S− ZZ  =  p P (x.294 Ion Cr˘aciun ¸si consider˘am c˘a fat¸a S + a sa este cea superioar˘a. z)dydz + Q(x. formula de calcul a integralei de suprafat¸˘a de tipul al doilea din cˆampul vectorila F = (P. y.156) Atunci. Q. R) pe fat¸a superioar˘a a suprafet¸ei (5.151) luˆand drept u pe x ¸si drept v pe y. z)dxdy = S+ S+  − pP (x. z)dydz + Q(x. y. y) k. y)) + q Q(x. f (x.157) − Dac˘a fat¸a suprafet¸ei S este cea inferioar˘a S .155) unde p ¸si q sunt notat¸iile lui Monge pentru derivatele part¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui f ˆın punctul curent interior suprafet¸ei (S + ). y. abscisa x ¸si ordonata y ale oric˘arui punct de pe suprafat¸˘a pot fi considerate drept parametri curbilinii ai suprafet¸ei S + astfel c˘a se poate scrie ecuat¸ia sa vectorial˘a (S + ) : r = x i + y j + f (x. y)) dxdy. x). f (x. f (x. versorul normalei este −p i − q j + k n= √ . D (5. y. 1 + p2 + q 2 (5. formula de calcul este ZZ F · dσ = S− ZZ P (x. y)) − qQ(x.5.154) este u¸sor de obt¸inut din cazul general (5.

z) = x2 + y 2 + z 2 − R2 = 0.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 295 Spre exemplu. dac˘a S are ecuat¸ia x = g(y. Q. Utilizˆand cuno¸stint¸ele din primul paragraf al acestui capitol g˘asim c˘a versorul normalei exterioare ˆın punctul M (x. S unde S este fat¸a exterioar˘a a sferei de raz˘ a R cu centrul ˆın origine.1 S˘a se calculeze valoarea integralei de suprafat¸˘ a de tipul al doilea ZZ I = x2 dydz + y 2 dzdx + z dxdy. y.5. y. Exemplul 5. z)dxdy = S+ ZZ  = P (g(y. z)k R R Atunci. Ecuat¸ia sferei de raz˘a R cu centrul ˆın origine este (S) : F (x. R) pe suprafat¸a S + este ZZ F · dσ = S+ ZZ = P (x. z) = = . integrala de tipul al doilea de calculat se transform˘a ˆın integrala de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai I= 1 ZZ (x3 + y 3 + z 2 ) dσ R S . z). k∇F )(x. z)dzdx + R(x. z) dydz. y. z)Q(g(y. formula de calcul a integralei de suprafat¸˘a de tipul al doilea din cˆampul F = (P. y. Solut¸ie. z)− ∂y  ∂g (y. y. y. y. z)dydz + Q(x. z). y. z) − Dyz − ∂g (y. z) ¸si S + este fat¸a dinspre partea pozitiv˘a a axei Ox. z)R(g(y. y. z) al sferei S este n = r xi + yj + zk (∇F )(x. ∂z unde Dyz reprezint˘a proiect¸ia suprafet¸ei S + pe planul Oyz fiind totodat˘a ¸si domeniul de definit¸ie al funct¸iei g. z). y.

z) descrie sfera de raz˘a R cu centru ˆın origine dac˘a perechea (θ. z = R cos θ. π] × [0. ϕ) = R2 . ϕ) apart¸ine domeniului plan ∆ care este intervalul bidimensional [0. 2π). y = R sin θ sin ϕ. Elementul de arie al suprafet¸ei exprimat cu ajutorul parametrilor curbilinii θ ¸si ϕ este dσ = R2 sin θ dθ dϕ iar valorile pe sfer˘a ale funct¸iei de integrat sunt date de . y. Punctul M (x. Coeficient¸ii lui Gauss au fost calculat¸i deja ˆın alt exemplu ¸si am g˘asit c˘a ace¸stia sunt: E(θ. F (θ. ϕ) = 0. G(θ.296 Ion Cr˘aciun iar pentru a reduce pe aceasta la o integral˘a dubl˘a folosim reprezentarea parametric˘a a sferei ˆın care parametri curbilinii sunt colatitudinea θ ¸si longitudinea ϕ x = R sin θ cos ϕ. ϕ) = R2 sin2 θ.

(x3 + y 3 + z 2 ).

.

Z 0 2π sin3 ϕ dϕ 0 sunt nule. = R2 (R sin3 θ cos3 ϕ + R sin3 θ sin3 ϕ + cos2 θ). dup˘a cum se constat˘a simplu. 0 Integralele: 2π Z cos3 ϕ dϕ. vom avea I = R4 Z 0 π dθ Z 2π (R sin3 θ cos3 ϕ + R sin3 θ sin3 ϕ + cos2 θ) sin θ dϕ. S Scriind formula de calcul a integralei de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai ¸si aplicˆand totodat˘a formula de calcul a integralei duble pe intervalul bidimensional ∆. iar π .

π 2 1 .

cos3 θ.

5. y. = 0 3 3 0 astfel c˘a integrala de suprafat¸a dat˘a are valoarea 4πR4 /3. .2 Un fluid oarecare curge ˆın spat¸iu cu viteza V(x. z) = 3x i + 3y j + z k. S˘a se g˘aseasc˘a fluxul total Φ al fluidului prin fat¸a superioar˘ a a paraboloidului (S + ) : z = 9 − x2 − y 2 situat˘a ˆın semispat¸iul superior z ≥ 0. Z cos2 θ sin θ dθ = − Exemplul 5.

folosind formula schimb˘arii de variabile ˆın integrala dubl˘a. x = ρ cos θ. Am v˘azut c˘a fluxul total al unui fluid cu viteza V prin fat¸a S + a suprafet¸ei S este dat de integrala de suprafat¸˘a de tipul al doilea ZZ Φ= ZZ ZZ V · n dσ = Vn dσ = S+ S+ V · dσ. S+ unde n este normala la fat¸a superioar˘a a paraboloidului 2x i + 2y j + k . y = ρ sin θ. 2 Valoarea pozitiv˘a a rezultatului arat˘a c˘a fluidul iese din suprafat¸˘a ¸si aceasta se datoreaz˘a faptului c˘a ˆın fiecare punct de pe fat¸a S + a suprafet¸ei vectorul viteza fluidului face unghi ascut¸it cu versorul normalei la suprafat¸˘a. ca atare particula de fluid aflat˘a instantaneu oriunde pe suprafat¸˘a iese din domeniul spat¸ial limitat de planul Oxy ¸si de suprafat¸a S. 2π). Integrala dubl˘a o calcul˘am folosind trecerea la coordonatele polare ρ ¸si θ unde: (ρ. D unde D este proiect¸ia suprafet¸ei pe planul Oxy D = {(x.157). 3] × [0. obt¸inem ZZ Φ= D 6x2 + 6y 2 + 9 − x2 − y 2 q √ 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy = 1 + 4x2 + 4y 2 ZZ = (5x2 + 5y 2 + 9)dxdy. Avˆand ˆın vedere c˘a jacobianul transform˘arii care se utilizeaz˘a la schimbarea de variabile de mai sus este egal cu ρ. y) ∈ IR2 : x2 + y 2 − 9 ≤ 0}. .Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 297 Solut¸ie. obt¸inem ZZ Φ= ∆ 2 ρ (5 ρ + 9) dρdθ = Z 0 2π dθ Z 0 3 ρ (5ρ2 + 9) dρ = 567 π . θ) ∈ ∆ = [0. n= √ 1 + 4x2 + 4y 2 Aplicˆand formula de calcul a integralei de suprafat¸˘a de tipul al doilea dat˘a ˆın (5.

Orientarea de pe curba Γ dat˘a de vectorul ν × n se nume¸ste compatibil˘a cu orientarea suprafet¸ei S.162) Γ . v) ∈ D. bilater˘a ¸si orientat˘a. putem spune c˘a orientarea pe Γ compatibil˘a cu orientarea suprafet¸ei S este dat˘a de un observator care deplasˆandu–se pe Γ are capul spre n ¸si las˘a la stˆanga suprafat¸a S. (5. rezult˘a c˘a versorul normalei n la suprafat¸a S ˆın punctul curent (u.298 5. Suprafat¸a S fiind orientat˘a.160) Frontiera Γ a suprafet¸ei S dat˘a prin (5. Fie c˘a fat¸a aleas˘a a suprafet¸ei este cea care corespunde normalei (5. (5. ˆIn aceste condit¸ii ne propunem s˘a calcul˘am integrala curbilinie Z I = P (x. iar D este un domeniu compact care are arie. y. Presupunem c˘a frontiera γ a mult¸imii D este reprezentat˘a parametric prin ecuat¸iile (γ) : u = u(t). (5. v)j + χ(u. Mult¸imea punctelor (u.6 Ion Cr˘aciun Formula integral˘ a a lui Stokes Formula integral˘a a lui Stokes stabile¸ste o leg˘atur˘a ˆıntre integrala de suprafat¸˘a ˆın raport cu coordonatele ¸si integrala curbilinie de spet¸a a doua. v)k. formula integral˘a a lui Stokes este ˆıntˆalnit˘a ˆın multe aplicat¸ii ale analizei matematice ˆın inginerie.161) Pe curba Γ introducem o orientare pe care o numim compatibil˘ a cu oriˆ entarea suprafet¸ei S. v) = ϕ(u. ˆın acela¸si punct. Fie funct¸ia P (x. ultima fiind un caz particular a celei dintˆai cˆand suprafat¸a ˆın chestiune este o parte a planului Oxy. β]. ˆIntr–un limbaj mai sugestiv. In fiecare punct M ∈ Γ consider˘am versorul normalei la suprafat¸˘a n ¸si. t ∈ [α. Ea generalizeaz˘a formula integral˘a Riemann–Green. t ∈ [α.141). v)i + ψ(u. z) dx. v = v(t).159) este tot o curb˘a ˆınchis˘a ¸si are ecuat¸ia vectorial˘a (Γ) : r = r(u(t). Fie S o suprafat¸˘a neted˘a. dat˘a de ecuat¸ia vectorial˘a (S) : r = r(u. consider˘am vectorul ν cu proprietatea c˘a este perpendicular ¸si pe n ¸si pe Γ ¸si intr˘ a ˆın S. v) ∈ D este bine precizat. (5. v) ∈ D este mul¸timea punctelor din interiorul unei curbe ˆınchise γ ¸si de pe aceast˘a curb˘a. Ca ¸si formula integral˘a Riemann–Green. v(t)). y.159) unde (u. β]. z) definit˘a ¸si continu˘a pe S avˆand derivate part¸iale de ordinul ˆıntˆai continue pe S.

166) Folosind (5. v) = B −C . v) − (u. γ (5. v). ∂u ∂v ∂z ∂y (5. v). (5. v) dudv. ∂y ∂u ∂z ∂u ∂u∂v ∂P ∂ψ ∂P ∂χ  ∂2ϕ + + + P . v) −  ∂ Pe (u. χ(u. ∂ϕ   e    Q(u. ψ(u(t). v). v)) ∂u (u. v) dv. v). ψ(u. χ(u. v)) ∂v (u.165) ¸si regulile de derivare ale funct¸iilor compuse constat˘am c˘a derivatele care intr˘a ˆın (5. v) = P (ϕ(u. v(t))dt. v) = P (ϕ(u. v) du + Q(u.166) au expresiile:  e ∂Q       ∂u  ∂ Pe      ∂v = =  ∂P ∂ϕ ∂x ∂u + ∂P ∂ψ ∂P ∂χ  ∂2ϕ + + P .161).163) constat˘am c˘a I este integrala curbilinie de tipul al doilea pe curba plan˘a γ Z I= e Pe (u. ∂v (5.167) Diferent¸a derivatelor din (5. v(t)). (5. ∂x ∂v ∂y ∂v ∂z ∂v ∂u∂v  ∂P ∂ϕ (5. din formula de calcul a integralei curbilinii de tipul al doilea ˆın spat¸iu. v).167) conduce la expresia e ∂Q ∂ Pe ∂P ∂P (u. v(t)).168) . v(t))) α dϕ (u(t).162) se scrie ˆın forma I= Z β P (ϕ(u(t).164) unde am folosit notat¸iile:  ∂ϕ   e    P (u. deducem c˘a integrala I din (5.165) ˆIn planul O0 uv aplic˘am formula integral˘a Riemann–Green membrului al doilea al relat¸iei (5. ψ(u.163) dt Dac˘a se calculeaz˘a derivata funct¸iei compuse ϕ(u(t).164) ¸si obt¸inem ZZ  e ∂Q I= D ∂u (u. χ(u(t). v(t)) ¸si se ˆınlocuie¸ste ˆın (5. v).Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 299 Avˆand ˆın vedere c˘a Γ are ecuat¸ia vectorial˘a (5.

ψ(u.168) trebuie ˆınt¸eleas˘a ca P = P (ϕ(u.162) devine Z ZZ  P (x.1 Jacobienii din relat¸iile (5. D(u. iar A este jacobianul A = D(ψ. v)).6. χ) (u.170). 2 2 E G − F2 A +B +C unde funct¸iile E. v)). ∂z ∂y (5.169) iar funct¸ia P care apare ˆın (5. ψ(u. ϕ) (u. ψ) (u. z) dy = Γ Z C D ZZ  R(x. ∂x ∂z (5. z) dz = Γ D A ∂Q  ∂Q −A dudv.173) sunt Q = Q(ϕ(u. ˆIn mod analog se obt¸in: ZZ  Z Q(x.300 Ion Cr˘aciun unde B ¸si C sunt jacobienii: D(χ.176) . y.167) ¸si ˆın (5. v). (5. v).172) ¸si respectiv (5. v).172) ∂R ∂R  −B dudv ∂y ∂x (5. v). D(u. y. v). v). χ(u. z) dx = Γ B D ∂P ∂P  −C dudv.173) ˆın care funct¸iile Q ¸si R din membrul doi al relat¸iei (5. v) B = C = D(ϕ.169) ¸si (5.175) sunt cei care intr˘a ˆın expresia versorului normalei la suprafat¸˘ a care am convenit s˘ a fie Ai + B j + C k Ai + B j + C k √ n = √ 2 = .170) ˆIn acest fel integrala I din (5. (5. v). χ(u. v) (5. F. χ(u. (5.175) Observat¸ia 5. v)). v). G sunt coeficient¸ii lui Gauss. v) (5. D(u.171) cu ment¸iunea c˘a funct¸ia P din membrul al doilea este cea dat˘a ˆın (5. ψ(u. y. v).174) R = R(ϕ(u.

y. z)dy + R(x. dxdy = cos γ dxdy.182) . ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y D De notat c˘a funct¸iile P.171) − (5.178) deducem relat¸ia Z P (x.180) unde cos α. y.181) rezult˘a c˘a formula integral˘a a lui Stokes (5. Cuplˆand rezultatele din (5. y. cos β. ∂x ∂x ∂y (5. din integralele duble de mai sus.176).177) Pe de alt˘a parte. y. y. formula lui Stokes. ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y (5.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 301 Adunˆand rezultatele (5. z) dx + Q(x. cos γ sunt cosinii directori ai normalei n n = (cos α)i + (cos β)j + (cos γ)k (5.179) se scrie ˆın forma echivalent˘a Z P (x. z) dx + Q(x. z) dz = Γ ZZ  ∂R = S ∂y  ∂P  ∂Q ∂Q  ∂R  ∂P  dydz + − dzdx + − dxdy ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y − (5. z) dy + R(x.178) ZZ    ∂P  ∂Q ∂R ∂Q  ∂R  ∂P  = A − − − +B +C dudv. T ¸ inˆand cont c˘a avem relat¸iile: dydz = cos α dσ.170) ¸si (5. deducem relat¸ia Z P (x. y.177) este o integral˘a de suprafat¸˘a de tipul al doilea pe fat¸a suprafet¸ei S de normal˘a n dat˘a ˆın (5. sunt astfel cum au fost precizate prin relat¸iile (5. z)dz = Γ ZZ  ∂R = S  ∂P + ∂z − ∂y − ∂Q  cos α+ ∂z  ∂Q  ∂R  ∂P  cos β + − cos γ dσ. dzdx = cos β dσ.179) care se nume¸ste formula integral˘a a lui Stokes sau simplu. y. Q ¸si R. y. integrala dubl˘a din membrul al doilea al relat¸iei (5. z)dx + Q(x. z) dz = Γ = ZZ   ∂R A ∂y D −  ∂P  ∂Q ∂Q  ∂R  ∂P  +B − +C − dudv. ¸si anume ZZ   ∂P  ∂Q ∂R  ∂P  ∂R ∂Q  − − − dydz + dzdx + dxdy = ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y S (5.174).173).177) ¸si (5. (5. z) dy + R(x. y.

z) = P (x.185) ¸si c˘a produsul scalar al vectorilor F(r) ¸si dr este dat de F(r) · dr = P (x. z) dy + R(x. expresia diferent¸ial˘ a ω = P (x. y. z) dz. y. y. z) dz (5. z)j + R(x. y. z)k care are proprietatea c˘a funct¸ia vectorial˘a ∇ × F = rot F =  ∂R ∂y −  ∂P  ∂Q ∂Q  ∂R  ∂P  − − i+ j+ k (5. y.177) devine formula integral˘a Riemann–Green. z) dy + R(x.189) . y. y. z) dy + R(x. y. y. y.2 In normala la S = D este versorul k. y. ˆ cazul ˆın care S este o port¸iune D din planul Oxy. y.187) deducem c˘ a integrala curbilinie de tipul al doilea din funct¸ia vectorial˘ a F pe orice curb˘ a ˆınchis˘ a din V este nul˘ a ¸si ca atare. Observˆand c˘a diferent¸iala vectorului de pozit¸ie r este dr = dx i + dy j + dz k (5. z) = (5.6.187) arat˘a c˘a circulat¸ia cˆampului vectorial F pe frontiera Γ a unei suprafet¸e orientate S este egal˘a cu fluxul rotorului lui F prin acea suprafat¸˘a.302 Ion Cr˘aciun Fie funct¸ia vectorial˘a F. formula integral˘ a a lui Stokes (5.184) ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y exist˘a ¸si este continu˘a cel put¸in ˆın punctele suprafet¸ei S.188) este o difrent¸ial˘a total˘a pe V. definit˘a pe domeniul V ⊂ E3 F : V → IR3 .187) Γ S Din punct de vedere fizic formula integral˘a a lui Stokes exprimat˘a prin (5. z) dx + Q(x.183) = P (x. Observat¸ia 5. y. de trei variabile reale.6. (5. iar Observat¸ia 5. z) dz (5. z) dx + Q(x. adic˘ a exist˘ a funct¸ia diferent¸iabil˘ a U astfel ˆıncˆat dU (x. F(r) · dr = (5. y. ceea ce ˆınseamn˘a c˘a ∇ × F = 0.3 Dac˘a cˆ ampul vectorial F este irotat¸ional pe V.182) se poate scrie sub forma vectorial˘a ZZ Z n · ∇ × F dσ. din (5. z) dx + Q(x. F(r) = F(x. z)i + Q(x.186) deducem c˘a formula integral˘a a lui Stokes (5.

6. cos γ = . folosim formula integral˘a a lui Stokes luˆand ca suprafat¸˘a S port¸iunea din sfera x2 + y 2 + z 2 = 2Rx situat˘a ˆın semispat¸iul superior z ≥ 0. Q. Se constat˘a c˘a trebuie luat semnul plus astfel c˘a normala n ˆın punctul M al port¸iunii S din sfera de raz˘a R ¸si centru ˆın punctul C(R. z) cu abscis˘a cuprins˘a ˆıntre 0 ¸si R. Solut¸ie. cos β = . . Pentru c˘a integrala curbilinie este complicat˘a. y. aceast˘a alegere a normalei n fiind urmare a condi¸tiei ca Γ s˘a fie orientat˘a compatibil cu orientarea suprafet¸ei S. 0) are cosinii directori: y z x−R . versorul gradientului funct¸iei F (x. sensul de parcurs al curbei Γ fiind cel al acelor de ceasornic dac˘ a privim dinspre partea pozitiv˘a a axei Ox.189) se nume¸ste primitiv˘ a a expresiei diferent¸iale ω. Exercit¸iul 5. R > r. z ≥ 0. cos α = R R R 2 2 2 2 Rotorul cˆampului vectorial F(r) = (y + z )i + (z + x )j + (x2 + y 2 )k este ∇ × F = 2(y − z)i + 2(z − x)j + 2(x − y)k. cu plus sau minus. m˘arginit˘a de curba Γ ¸si care cont¸ine puncte M (x. Formula integral˘a a lui Stokes se folose¸ste ˆın calculul integralei curbilinii pe curba ˆınchis˘a Γ din cˆampul vectorial F = (P. Suprafat¸a S fiind dat˘a implicit rezult˘a c˘a normala sa exterioar˘a ˆın punctul M ∈ S este . Avˆand ˆın vedere orientarea curbei Γ.Capitolul 5 — Integrale de suprafat¸˘a 303 Funct¸ia U din (5. R) cˆand fluxul rotorului lui F pe o suprafat¸˘a m˘arginit˘a de acea curb˘a se calculeaz˘a mai u¸sor. De asemenea. ˆın acest caz integrala curbilinie de tipul al doilea din cˆampul vectorial F nu depinde de drumul de integrare. y. 0.1 S˘a se calculeze integrala curbilinie I= Z (y 2 + z 2 )dx + (z 2 + x2 )dy + (x2 + y 2 )dz Γ de–a lungul curbei determinate de intersect¸ia suprafet¸elor: x2 + y 2 + z 2 = 2Rx. z) = x2 + y 2 + z 2 − 2Rx = (x − R)2 + y 2 + z 2 − R2 . rezult˘a c˘a normala n la suprafat¸a S este cea exterioar˘a sferei. x2 + y 2 = 2rx.

Prin urmare. 0. 0). M2 (a.2 S˘a se calculeze integrala curbilinie I= Z (y 2 − z 2 )dx + (z 2 − x2 )dy + (x2 − y 2 )dz. M6 (a/2.6. M4 (0. y) ∈ IR2 : x2 +y 2 −2rx ≤ 0} ¸si are elementul de R arie ˆın punctul ei curent M (x. integrala curbilinie I devine ZZ  2 ZZ  I= (y − z)(x − R) + y(z − x) + z(x − y) dσ = 2 (z − y)dσ. 0. 0). 0 ≤ z ≤ a cu planul 2(x + y + z) − 3a = 0 parcurs˘ a ˆın sens direct dac˘ a privim dinspre partea pozitiv˘a a axei Oz. a/2. iar doemniul D de integrare este simetric fat¸˘a de axa Ox. se proiecteaz˘a ˆın planul Oxy dup˘a mult¸imea D = {(x. 0). A doua integral˘a dubl˘a este egal˘a cu zero deoarece funct¸ia de integrat este impar˘a ˆın raport cu variabila y. M3 (a/2. 0). 0. integrala de suprafat¸˘a de mai sus se transform˘a ˆın integrala dubl˘a ZZ   y I = 2R 1− q dxdy 2 − (x − R)2 − y 2 R D = 2R ZZ dxdy − 2R D y ZZ q D R2 − (x − R)2 − y 2 dxdy. 0). C C fiind curba de intersect¸ie a frontierei cubului 0 ≤ x ≤ a. 0). a. R2 − (x − R)2 − y 2 Conform formulei de calcul a unei integrale de suprafat¸˘a de tipul ˆıntˆai. y. M5 (0. a/2. valoarea integralei I este I = 2R D Exercit¸iul 5. .304 Ion Cr˘aciun Aplicˆand acum formula integral˘a a lui Stokes. Se aplic˘a formula lui Stokes ¸si se g˘ase¸ste I = −2 ZZ (y + z)dydz + (z + x)dzdx + (x + y)dxdy. Solut¸ie. a. 0) are ecuat¸ia cartezian˘a explicit˘a z = R2 − (x − R)2 − y 2 . dxdy = 2π r2 R. 0 ≤ y ≤ a. Rezult˘a I = −9a3 /2. z) dat de dσ = q dxdy. S unde S este partea de pe fat¸a superioar˘a a planului z = 3a/2 − x − y care se proiecteaz˘a pe planul Oxy ˆın hexagonul de vˆarfuri M1 (a. Prima integral˘a dubl˘aZZeste aria discului de raz˘a R. R S S Port¸iunea S din sfera de raz˘ qa R cu centrul ˆın punctul C(R.

mult¸ime ˆınchis˘a. ca urmare. vom introduce conceptul de integrala tripl˘a pe o anumit˘a submult¸ime a spat¸iului aritmetic tridimensional a unei funct¸ii reale de trei variabile reale definit˘a pe acea mult¸ime.1 Elemente de topologie ˆın IR3 Mult¸imile care vor fi considersate ˆın acest capitol vor fi submult¸imi ale spat¸iului afin euclidian tri–dimensional E3 . Definit¸iile unor not¸iuni topologice legate de aceste submult¸imi precum: punct interior al unei mult¸imi. mult¸ime conex˘a. Cˆand am introdus integrala dubl˘a am folosit not¸iunea de mult¸ime plan˘a m˘asurabil˘a Jordan sau mult¸ime carabil˘a ¸si de arie a acesteia. mecanic˘a ¸si inginerie. Cˆateva din aceste aplicat¸ii vor fi prezentate ˆın ultimul paragraf al acestui capitol. raportat la un reper Cartezian ortogonal Oxyz ¸si asociat spat¸iului liniar IR3 . pornind de la not¸iunile topologice similare referitoare la submult¸imi ale planului afin euclidian. legat de aceasta. ˆIn mod simi305 . 6. vom omite acele demonstrat¸ii care nu difer˘a esent¸ial de demonstra¸tiile corespunz˘atoare din capitolul ˆın care s–a studiat integrala dubl˘a. domeniu ˆınchis. ˆIn multe privint¸e integralele triple sunt analoage integralelor duble ¸si.Capitolul 6 Integrala tripl˘ a ˆIn acest capitol vom defini not¸iunea de integrabilitate a unei funct¸ii reale de trei variabile reale independente ¸si apoi. mult¸ime deschis˘a. frontiera unei mult¸imi. domeniu. Integralele triple sunt aplicate pe scar˘a larg˘a ˆın diverse probleme de fizic˘a. diametru unei mult¸imi pot fi transpuse u¸sor mul¸timilor incluse ˆın E3 .

ˆIn acest sens. volumele lor sunt egale. Un domeniu poliedral sau solid poliedral este o submult¸ime a lui E3 a c˘arei frontier˘a este o reuniune finit˘a de poligoane. ˆIn mod similar. Valoarea comun˘a a acestor m˘ asuri se nume¸ste volumul lui Φ ¸si se noteaz˘a cu V (Φ) sau cu vol Φ. totodat˘a. cunoscute din geometria elementar˘a. 2.306 Ion Cr˘aciun lar. . ˆIn cazul ˆın care nu exist˘a mult¸imi poliedrale care s˘a poat˘a fi scufundate ˆın Φ. atribuim mult¸imii Φ m˘asur˘a interioar˘a Jordan nul˘a. definit¸ia integralei triple se bazeaz˘a pe not¸iunea de mult¸ime cubabil˘ a sau m˘asurabil˘a Jordan ¸si de volumul unei astfel de submult¸imi a spat¸iului afin euclidian tridimensional. Dac˘a P ¸si Q sunt dou˘a solide poliedrale. (invariant¸a). Definit¸ia 6. prin definit¸ie. se introduce m˘ asura Jordan superioar˘ a a mult¸imii Φ ca fiind marginea inferioar˘a a tuturor solidelor poliedrale cu proprietatea c˘a mult¸imea Φ este scufundat˘a ˆın oricare din ele. Vom prezenta pe scurt aceast˘a extindere. Pentru aceasta vom porni de la not¸iunea de poliedru sau de mult¸ime poliesdral˘a ¸si de volum al acestuia. (aditivitatea). atunci V (P ∪ Q) = V (P ) + V (Q). (monotonia). au fost introduse not¸iunile de mult¸ime carabil˘a ¸si de arie a unei asemenea mult¸imi. Volumul V (P ) a unui solid poliedral este un num˘ar nenegativ care posed˘a urm˘atoarele propriet˘a¸ti: 1. Dac˘a solidele poliedrale P ¸si Q sunt congruente. plecˆand de la figuri plane poligonale. Aceste trei propriet˘a¸ti se pot p˘astra cˆand not¸iunea de volum se extinde la o clas˘a mai larg˘a de mult¸imi din E3 . 3. toate corpurile poliedrale scufundate ˆın Φ.1 Spunem c˘ a o mult¸ime Φ ⊂ E3 este m˘ asurabil˘ a Jordan sau cubabil˘ a dac˘a m˘asurile Jordan interioar˘ a ¸si exterioar˘ a ale acesteia sunt egale. Extinderea acestor not¸iuni la clase mai largi de mult¸imi poate fi efectuat˘a ˆın acela¸si mod ˆın care. Marginea superioar˘a a volumelor solidelor poliedrale scufundate se nume¸ste m˘ asura interioar˘ a Jordan a mult¸imii Φ.1. consider˘am o mult¸ime m˘arginit˘a arbitrar˘a Φ ⊂ E3 ¸si. iar P este inclus ˆın Q. Dac˘a P ¸si Q sunt dou˘a solide poliedrale f˘ar˘a puncte interioare comune. atunci V (P ) ≤ V (Q).

1. Altfel spus. Teorema 6. formeaz˘a o astfel de clas˘a. Folosind not¸iunea introdus˘a ˆın definit¸ia de mai sus.1 dup˘a cum urmeaz˘a. O alt˘a clas˘a important˘a de mult¸imi tridimensionale care au volum este alc˘atuit˘a din mult¸imile spat¸iului care sunt m˘arginite de un num˘ar finit de suprafet¸e netede. y) dxdy.1.1. Spre exemplu. Aceast˘a afirmat¸ie se demonstreaz˘a asem˘an˘ator cu afirmat¸ia c˘a o curb˘a plan˘a neted˘a pe port¸iuni are aria egal˘a cu zero. putem reformula Teorema 6.1 Condit¸ia necesar˘ a ¸si suficient˘ a ca figura spat¸ial˘ a Φ s˘ a fie m˘ asurabil˘a Jordan sau cubabil˘a este ca pentru orice ε > 0 s˘ a existe figurile poliedrale P ⊂ Φ ¸si Q ⊃ Φ astfel ˆıncˆ at V (Q) − V (P ) < ε. Criteriul care rezult˘a din Teorema 6. Volumul fiec˘arui cilindru component este egal cu integrala dubl˘a ZZ f (x.2 Mult¸imea Φ ⊂ E3 are volum dac˘ a ¸si numai dac˘ a frontiera sa are volumul egal cu zero. corpurile compuse dintr–un num˘ar finit de cilindri. cu bazele inferioare mult¸imi carabile din planul Oxy ¸si bazele superioare suprafet¸e netede descrise de ecuat¸ii de forma z = f (x. Definit¸ia 6. y). Teorema 6. dar aplicarea demonstrat¸iei la cazul corpurilor presupune detalieri complicate care nu au fost prezentate ˆın aceast˘a lucrare.1.2 stabile¸ste existent¸a unor clase largi de submult¸imi ale spat¸iului E3 care au volum. avˆand interioare disjuncte dou˘a cˆate dou˘a.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 307 Teorema urm˘atoare se demonstreaz˘a la fel cu cea similar˘a pentru cazul mult¸imilor plane prezentat˘a ˆın primul paragraf al capitolului ˆın care s–a studiat integrala dubl˘a. o mult¸ime din spat¸iu m˘arginit˘a de o suprafat¸˘a ˆınchis˘a neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni este o mult¸ime cubabil˘a.1. Procedˆand asem˘an˘ator ca ˆın capitolul ˆın care am studiat integrala dubl˘a putem stabili u¸sor valabilitatea urm˘atoarelor afirmat¸ii: . D unde D este baza acelui cilindru.2 Spunem c˘a o mult¸ime din spat¸iu are vloumul egal cu zero dac˘ a ea poate fi scufundat˘a ˆıntrun corp poliedral de volum arbitrar de mic.

(6.1) care nu au puncte interioare ˆın comun ¸si care satisfac condit¸ia V = V1 ∪ V2 ∪ · · · ∪ Vn . ζi ).1) care satisfac (6. 6. egal cu cel mai mare dintre diametrele elementelor diviziunii ∆. ηi . V2 .4) . · · · . y. V2 .2 Definit¸ia integralei triple Fie V un domeniu spat¸ial m˘arginit de o suprafat¸˘a neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni ¸si f (P ) = f (x.1 Fie Vi mult¸imile din (6.2. Descompunem domeniul V printr–o ret¸ea de suprafet¸e netede pe port¸iuni ˆın subdomeniile V1 . Atunci. ζi ) τi i=1 corespunz˘atoare diviziunii ∆ ¸si punctelor intermediare Pi ∈ Vi . (6. Definit¸ia 6.3) se nume¸ste diviziune a domeniului V. 2. numit punct intermediar.308 Ion Cr˘aciun 1. z) o funct¸ie real˘a definit˘a ¸si m˘arginit˘a pe ˆınchiderea mult¸imii V. Vi . Intersect¸a a dou˘a mult¸imi m˘asurabile Jordan este o mult¸ime cubabil˘a. Vn } (6. iar mult¸imile Vi se numesc elementele diviziunii. Avem V = n X τi . Frontiera unui element al diviziunii ∆ fiind o suprafat¸˘a ˆınchis˘a neted˘a pe port¸iuni este m˘asurabil˘a Jordan. i=1 ˆIn fiecare element Vi al diviziunii ∆ alegem cˆate un punct Pi (ξi . dac˘a interioarele mult¸imilor Φ1 ¸si Φ2 sunt disjuncte.2 Fie diviziunea ∆ din (6. Vn (6.2). mul¸timea ∆ = {V1 . Se nume¸ste norma sau finet¸ea diviziunii ∆ num˘arul pozitiv ν(∆). ηi . Reuniunea Φ a dou˘a mult¸imi m˘asurabile Jordan Φ1 ¸si Φ2 este o mul¸time cubabil˘a ¸si. S˘a not˘am cu τi volumul elementului Vi ¸si cu V volumul lui V. Pi ) = n X f (ξi . apoi alc˘atuim suma integral˘ a a funct¸iei f σ∆ (f. · · · .2) Definit¸ia 6. volumul lui Φ este suma volumelor mult¸imilor Φ1 ¸si Φ2 . Vi .2. · · · .3). · · · . sau k∆k.

Definit¸ia 6. a pe V ⊂ E3 . z) dxdydz = ZZZ f (x.2. z) dv = V f (P ) dv.5 Funct¸ia f : V → IR se nume¸ste integrabil˘ a pe V ⊂ E3 dac˘ a exist˘a num˘arul real I cu proprietatea c˘ a oricare ar fi ε > 0 exist˘ a δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆat s˘a avem |σ∆ (f. Not˘am cu D totalitatea diviziunilor mult¸imii V ¸si fie ∆ o diviziune a lui V. num˘ arul Definit¸ia 6. iar I nu depinde de alegerea punctelor intermediare. 6. nu este ˆıntotdeauna integrabil˘a pe mult¸imea ei de definit¸ie. de trei variabilele independente x.3).3 Spunem c˘a funct¸ia f este integrabil˘ a pe mult¸imea m˘ asurabil˘ a Jordan V dac˘a exist˘a ¸si este finit˘ a limita I a sumelor integrale (6. y. y. vom folosi sumele Darboux inferioar˘a ¸si superioar˘a corespunz˘atoare diviziunii ∆ din (6. z) o funct¸ie m˘arginit˘a definit˘a pe o mult¸ime m˘asurabil˘a Jordan V.2.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 309 Definit¸ia 6. y ¸si z. Funct¸ia f fiind m˘arginit˘a pe V va fi m˘arginit˘a pe elementul Vi al diviziunii .4 Dac˘a f : V → IR este integrabil˘ I = lim σ∆ (f. y. Pi ) ν(∆)→0 se nume¸ste integrala tripl˘ a pe domeniul V a funct¸iei f ¸si se noteaz˘ a cu unul din simbolurile ZZZ I= V ZZZ f (x.3 Condit¸ii de existent¸˘ a a unei integrale triple Ca ¸si ˆın cazul funct¸iilor reale de una sau dou˘a variabile independente. Pi ) − I| < ε pentru orice diviziune ∆ cu ν(∆) < δ(ε) ¸si pentru orice alegere a punctelor intermediare Pi ∈ Vi . o funct¸ie f arbitrar˘a dar m˘arginit˘a. Pentru a stabili condit¸ii suficiente de existent¸a a integralei triple pe mult¸imea V din funct¸ia real˘a f definit˘a pe V . Fie f (x.4). V Avˆand ˆın vedere definit¸ia limitei rezult˘a c˘a putem da o definit¸ie echivalent˘a a integrabilit˘a¸tii funct¸iei f : V → IR.2.

ηi . ˆIn procesul de rafinare a diviz˘arii mult¸imii V sumele Darboux inferioare cresc. S∆0 (f ) ¸si s∆00 (f ).310 Ion Cr˘aciun ∆ ∈ D ¸si deci exist˘a numerele reale Mi ¸si mi marginea superioar˘a ¸si respectiv marginea inferioar˘a a valorilor funct¸iei f pe elementul Vi a diviziunii ∆. Fie ∆0 ¸si ∆00 dou˘a diviziuni arbitrare ale mult¸imii V ¸si fie s∆0 (f ). 1. ηi . avem s∆ (f ) ≤ s∆0 (f ) ≤ S∆0 (f ) ≤ S∆ (f ). dac˘a s∆ (f ) ¸si S∆ (f ) sunt sumele Darboux ale funct¸iei f corespunz˘atoare modului de divizare ∆ ∈ D. Expresiile: S∆ (f ) = n X M i τi . i=1 2. Atunci. iar sumele Darboux superioare descresc. Prin urmare. iar cu τi volumul lui Vi . ζi ) Si ≤ S∆ (f ). Pentru orice diviziune ∆ ∈ D ¸si pentru orice alegere a sistemului de puncte intermediare Pi (ξi . iar s∆0 (f ) ¸si S∆0 (f ) sunt sumele Darboux ale funct¸iei f corespunz˘atoare unei alte partit¸ii ∆0 ∈ D. sumele Darboux asociate funct¸iei f corespunz˘atoare acestor partit¸ii. suma integral˘a asociat˘a func¸tiei f este cuprins˘a ˆıntre suma Darboux inferioar˘a ¸si suma Darboux superioar˘a ale funct¸iei f corespunz˘atoare diviziunii ∆ s∆ (f ) ≤ n X f (ξi . s∆ (f ) = i=1 n X m i τi (6. S∆00 (f ). Propriet˘a¸tile sumelor Darboux introduse ˆın (6. ζi ) ∈ Vi . avem s∆0 (f ) ≤ S∆00 (f ) ¸si s∆00 (f ) ≤ S∆0 (f ) adic˘a orice sum˘a Darboux inferioar˘a a funct¸iei f corespunz˘atoare unui mod arbitrar de divizare.5) i=1 se numesc suma Darboux superioar˘ a ¸si respectiv suma Darboux inferioar˘a pentru funct¸ia f corespunz˘atoare partit¸iei ∆. nu poate ˆıntrece suma Darboux superioar˘a asociat˘a aceleia¸si funct¸ii corespunz˘atoare oric˘arui alt mod de divizare a mult¸imii V. .5) sunt asem˘an˘atoare sumelor Darboux introduse la integrala dubl˘a motiv pentru care ne vom limita doar la enumerarea acestora. 3. mai fin˘a decˆat diviziunea ∆.

exist˘a un num˘ar ε > 0 astfel ˆıncˆat J − J > ε > 0. Mult¸imea sumelor Darboux superioare ale funct¸iei f definit˘a pe mul¸timea carabil˘a V ⊂ E3 corespunz˘atoare modurilor de diviziune ∆ ∈ D este m˘arginit˘a inferior. avem Ω1 − ω2 < 0 . J = sup{s∆ (f ) : ∆ ∈ D}. 2 2 de unde deducem Ω1 − ω2 + (J − J) < ε. Teorema 6. (6. Demonstrat¸ie.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 311 4. Dat˘a funct¸ia f : V ⊂ E3 → IR exist˘a numerele reale: J = inf{S∆ (f ) : ∆ ∈ D}. 5. 6. dup˘a teoremele de caracterizare ale marginilor inferioar˘a ¸si superioar˘a. putem spune c˘a pentru ε > 0 de mai sus exist˘a o sum˘a Darboux superioar˘a Ω1 ¸si o sum˘a Darboux inferioar˘a ω2 astfel ˆıncˆat ε ε Ω1 − J < ¸si J − ω2 < . . Un majorant al acestei mult¸imi este desigur oricare sum˘a Darboux superioar˘a a funct¸iei f corespunz˘atoare oric˘arui mod de divizare a mul¸timii V.6) Pe de alt˘a parte. ˆIn consecint¸˘a. numite integrala Darboux superioar˘ a ¸si integrala Darboux inferioar˘ a ale funct¸iei f : V → IR. Mult¸imea sumelor Darboux inferioare ale funct¸iei f : V → IR3 corespunz˘atoare mult¸imii modurilor de divizare D este m˘arginit˘a superior.3. ˆın conformitate cu (6.1 Integralele Darboux inferioar˘ a ¸si superioar˘ a ale funct¸iei reale de trei variabile reale f definit˘ a pe mult¸imea m˘ asurabil˘ a Jordan V ⊂ IR3 satisfac inegalitatea J ≤ J.6). Un minorant al acestei mult¸imi este oricare sum˘a Darboux inferioar˘a a funct¸iei f corespunz˘atoare unui mod de divizare ∆ ∈ D. Presupunem contrariul ¸si anume c˘a J > J. Atunci.

teorema urm˘atoare stabile¸ste existent¸a integralei triple pentru o clas˘a de funct¸ii discontinue. z) + µ g(x. z) ∈ V.2 Orice funct¸ie continu˘ a f definit˘ a pe mult¸imea cubabil˘ a compact˘a V ⊂ IR3 este integrabil˘ a pe V. y. y. condit¸ia de continuitate a integrantului este destul de restrictiv˘a. z). atunci ea este integrabil˘ a pe V.3. z) dv + µ ZZZ g(x. Dac˘a V = V1 ∪ V2 . y. este integrabil˘a pe V ¸si ZZZ (λf + µg)(x. Teorema 6.3. y. este continu˘ a peste tot ˆın V cu except¸ia unei mult¸imi de volum egal cu zero. De aceea. (∀) (x. (liniaritate). Ca ¸si la integrala dubl˘a. y.4 Propriet˘ a¸tile integralei triple Propriet˘a¸tile integralei triple sunt analoage celor ale integralei duble ¸si de aceea ne vom limita doar s˘a le enumer˘am. 6. z) dv. Urm˘atoarea teorem˘a de existent¸a a unei integrale triple se demonstreaz˘a aplicˆand argumente similare celor din demonstrat¸ia teoremei de existent¸a˘ a unei integrale duble. y. iar λ ¸si µ sunt constante reale arbitrare. unde V1 ¸si V2 sunt mult¸imi cubabile compacte. z). iar V1 ⊂ IR3 ¸si V2 ⊂ IR3 nu au puncte interioare comune ¸si . atunci funct¸ia λ f + µ g ale c˘arei valori se calculeaz˘a dup˘a legea (λ f + µ g)(x. m˘ arginit˘ a pe mult¸imea cubabil˘a compact˘a V.3 Dac˘a funct¸ia real˘ a f (x. z) dv = V =λ ZZZ V f (x. Teorema 6. 1. y. Dac˘a funct¸iile reale de trei variabile reale f ¸si g sunt integrabile pe mult¸imea m˘asurabil˘a Jordan V. y. V 2. (aditivitate). z) = λ f (x.312 Ion Cr˘aciun care contrazice una din proprietat˘a¸tile sumelor Darboux.

integrala tripl˘a din funct¸ia f satisface inegalitatea ZZZ f (x. z) dxdydz+ V1 ZZZ f (x. Dac˘a f este integrabil˘a pe mult¸imea m˘asurabil˘a Jordan V. z) ∈ V. z). V 4. z) dxdydz. z) dxdydz = V ZZZ = f (x. y. y. z) dxdydz. (monotonie). z) ≤ g(x. z) ≥ 0. V V Aceast˘a proprietate a integralei triple implic˘a urm˘atoarele dou˘a propriet˘a¸ti. (evaluarea valorii absolute a integralei triple). y. z) ∈ V. y. y. y. (∀) (x. y. Dac˘a f este integrabil˘a pe V ¸si f (x. V2 3. (monotonie). atunci f este integrabil˘a pe fiecare din mult¸imile V1 ¸si V2 ¸si are loc egalitatea ZZZ f (x. y. y.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 313 funct¸ia f : V → IR este integrabil˘a pe V. z) dxdydz ≥ 0. y. Dac˘a f ¸si g sunt integrabile pe mult¸imea m˘asurabil˘a Jordan V ¸si f (x. ˆıntre integralele celor dou˘a funct¸ii avem inegalitatea ZZZ f (x. z) dxdydz ≤ ZZZ g(x. y. atunci funct¸ia valoarea absolut˘a a lui f este integrabil˘a pe V ¸si . 5. (∀) (x.

ZZZ .

.

.

.

y. f (x. z) dxdydz .

y. . z) |dxdydz. V ≤ ZZZ V | f (x.

314 Ion Cr˘aciun 6. z) dz. y. teorema valorii medii devine 7. astfel ˆıncˆat ZZZ f (x. V Dac˘a funct¸ia f este ˆın plus continu˘a pe V. −∞ < a < b < +∞.5. b] × [c.1 Dac˘a funct¸ia real˘ a m˘ arginit˘ a. b] × [c. V 8. iar vol V este volumul lui V. y. z) ∈ V. y) = Z v u f (x. (∀) (x. v] ¸si pentru orice (x. y. Este evident˘a egalitatea ZZZ dxdydz = vol V. Dac˘a f este funct¸ie continu˘a pe mult¸imea cubabil˘a compact˘a V. v] → IR. V 6. d] exist˘ a num˘ arul real F (x. −∞ < u < v < +∞ este integrabil˘a pe intervalul tridimensional ˆınchis I3 = [a. exist˘a un punct (ξ. ζ) ∈ V. atunci m vol V ZZZ ≤ f (x. y) definit de integrala depinzˆand de parametrii x ¸si y F (x.7) .1 Integrala tripl˘ a pe intervale tridimensionale ˆınchise Teorema 6. Dac˘a funct¸ia real˘a de trei variabile reale f este integrabil˘a pe mult¸imea m˘asurabil˘a Jordan V ¸si satisface inegalitatea m ≤ f (x. f : [a. −∞ < c < d < +∞. z) ≤ M. d] × [u. z) dxdydz = f (ξ. z) dxdydz ≤ M vol V. de trei variabile reale. d] × [u. ζ) vol V. (6. y. (teorema valorii medii).5 Evaluarea integralei triple 6.5. η. η. y) ∈ I2 = [a. b] × [c. y.

y) = Z v u f (x. [c. = v. · · · . · · · . yj+1 ] × [zk . Fie d0 . u (6. iar cu ajutorul diviziunilor d0 ¸si d00 definim o diviziune ∆0 a lui I2 . d unde = {y0 . d] ¸si [u. zk . (6. xi+1 .    000   d = {z0 . · · · . p − 1. d00 .10) unde elemntele Iijk ale acesteia sunt intervalele tridimensionale ˆınchise Iijk = [xi . Cu ajutorul diviziunilor d0 . zk+1 . unde elementele lui ∆0 sunt intervalele bidimensionale ˆınchise Iij0 = [xi . zk+1 ]. xi . yi+1 . 1. y1 . n − 1.11) . d00 ¸si d000 diviziuni ale respectiv intervalelor reale compacte [a. d000 putem defini o diviziune ∆ a intervalului tridimensional ˆınchis I3 ∆ = {I000 . (∀) (x.9)   a     = x0 < x1 < · · · < xi < xi+1 < · · · < xm = b. z) dxdydz = I3 ZZ I2 F (x.8) Demonstrat¸ie. · · · Iijk . · · · . · · · m − 1. · · · . (6. y) ∈ I2 este integrabil˘a pe intervalul bidimensional I2 ¸si are loc egalitatea ZZZ f (x. i = 0. · · · . x1 .      u = z0 < z1 < · · · < zk < zk+1 < · · · < zp c = y0 < y1 < · · · < yi < yi+1 < · · · < yn = d. · · · . I100 . yj+1 ] (i = 0. z) dz. n − 1). · · · Imnp }. z)dz dxdy. F (x. xi+1 ] × [yj . j = 0. b]. yn }. · · · m − 1. zp }. xi+1 ] × [yj . y. 1. y) dxdy = ZZ Z I2 v  f (x. y. yi . k = 0. (6.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 315 atunci funct¸ia F : I2 → IR. v] :   d0     00 = {x0 . · · · . xm }. j = 0. y. · · · . z1 . 1. 1. 1.

Aceste cantit˘a¸ti sunt numere reale deoarece funct¸ia f este m˘arginit˘a pe fiecare din intervalele tridimensioanle ˆınchise Iijk . n − 1. pentru sumele integrale (6. ηj ) ∈ Iij . ηj . z)dz. ηj . z)dz = p−1 X Z zk+1 k=0 zk f (ξi . j = 0. (6. k = 0. Aceste sume au forma m−1 n X X σD0 (F. avem σ∆0 (F. z) : (x. y. z) : (x. (ξi . y.7) este integrabil˘a pe intervalul bidimensional ˆınchis I2 va trebui s˘a consider˘am sumele integrale ale funct¸iei F corespunz˘atoare tuturor diviziunilor ∆0 ale intervalului bidimensional I2 . y. Deoarece urm˘arim s˘a demonstr˘am c˘a funct¸ia F definit˘a de (6.316 Ion Cr˘aciun Not˘am mijk = inf{f (x. Aplicˆand formula de medie integralelor simple Z zk+1 zk f (ξi . (ξi . p − 1) . Deci. i=0 j=0 k=0 Dac˘a ¸tinem seama de inegalit˘a¸tile mijk ≤ µijk ≤ Mijk . ηj . · · · . 1. · · · m − 1.12) asociate funct¸iei F definit˘a pe intervalul bidimensional I2 . ηj ) = Z v u f (ξi . ηj . 1. ηj )(xi+1 − xi )(yj+1 − yj ). z)dz = µijk (zk+1 − zk ). ηj )) = F (ξi . astfel ˆıncˆat Z zk+1 zk f (ξi . pentru alegeri arbitrare ale punctelor intermediare (ξi . Mijk = sup{f (x. ηj ) ∈ Iij0 . corespunz˘atoare modului de divizare ∆0 ¸si alegerii punctelor intermediare (ξi .12) i=1 j=1 Dac˘a ¸tinem seama de modul cum a fost definit˘a funct¸ia F ¸si de proprietatea de aditivitate ˆın raport cu intervalul de integrare a integralei Riemann. · · · . (i = 0. z) ∈ Iijk }. avem F (ξi . y. ηj )) = m−1 X n−1 X p−1 X µijk (xi+1 − xi )(yj+1 − yj )(zk+1 − zk ).11). ale c˘aror elemente au forma (6. 1. z)dz deducem c˘a exist˘a numerele reale µijk cu mijk ≤ µijk < Mijk . z) ∈ Iijk }.

v] r )r∈IN un ¸ 000 cu kdk k → 0. v] ¸si cu ∆r diviziunea intervalului bidimensional ˆınchis I2 = [a. ηj )) ≤ i=0 j=0 k=0 m−1 X n−1 X p−1 X Mijk vijk . (d00r )r∈IN ∗ un ¸sir oarecare de diviziuni ale intervalului [c. b] cu proprietatea c˘a ¸sirul normelor acestor diviziuni (kd0r k)r∈IN ∗ este convergent la zero. [c. [u. ηj ) ∈ I2 . Fie acum (d0r )r∈IN ∗ un ¸sir oarecare de diviziuni ale intervalului [a. i=0 j=0 k=0 Avem deci inegal˘a¸tile s∆ (f ) ≤ σ∆0 (F. (6. d]. b] × [c. d] cu pro∗ prietatea kd00r k → 0 ¸si (d000 sir oarecare de diviziuni ale lui [u. ηj )) ≤ S∆ (f ) pentru orice diviziune ∆ de forma (6. Not˘am cu ∆r diviziunea intervalului tridimensional ˆınchis I3 = [a. (ξi . b] × [c. Se vede c˘a kd0r k → 0. ηj )) ≤ S∆r (f ). d00r . v] definit˘a de diviziunile d0r . (ξi .13) este suma Darboux superioar˘a a func¸tiei f relativ˘a la aceea¸si diviziune ∆ a intervalului tridimensional I3 S∆ (f ) = m−1 X p−1 X X n−1 Mijk vijk . Prima sum˘a din inegalit˘a¸tile (6. Pentru fiecare r avem inegalit˘a¸tile s∆r (f ) ≤ σ∆0r (F. b].13) i=0 j=0 k=0 unde vijk este volumul intervalului tridimensional Iijk vijk = vol Iijk = (xi+1 − xi )(yj+1 − yj )(zk+1 − zk ). d] definit˘a de diviziunile d0r ¸si d00r . (ξi . d] × [u.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 317 rezult˘a m−1 X n−1 X p−1 X mijk vijk ≤ σ∆0 (F.10) a intervalului tridimensional I3 ¸si pentru orice alegere a punctelor intermediare (ξi .14) .13) este suma Darboux inferioar˘a a func¸tiei f relativ˘a la diviziunea ∆ a lui I3 s∆ (f ) = m−1 X n−1 X p−1 X mijk vijk . kd00r k → 0 =⇒ k∆r k → 0 ¸si k∆0r k → 0. d000 r ale respectiv inter0 valelor ˆınchise [a. i=0 j=0 k=0 Ultima sum˘a din inegalit˘a¸tile (6. (6.

(6. z) dxdydz. y) dxdy. y. z) dxdydz = I3 ZZ dxdy Z v f (x. y)dy = c d Z dy c v f (x. z) dz.17) I2 Din egalit˘a¸tile (6.20) u folosind (6. r→∞ (6.8) se scrie ˆın forma ZZZ I3 f (x.15). z)dz.17) obt¸inem (6. y. z) dxdydz = Z b a dx Z c d dy Z v f (x.19) c T ¸ inˆand cont de faptul c˘a avem egalitatea Z d Z F (x. y)dy. (6. (6. (ξi .8). ηj )) = F (x. z) dz. (6. y. z) dxdydz. r→∞ (6.14) ¸si ¸tinˆand cont de (6.21) u Putem spune c˘a (6. .16) I3 Dac˘a ¸tinem seama de definit¸ia integralei duble a unei funct¸ii reale de dou˘a variabile reale se vede imediat c˘a ZZ lim σ∆0r (F.19) ¸si (6.18) ¸si (6.21) reprezint˘a formule de calcul a integralei triple pe un interval tridimensional ˆınchis. aplicˆand criteriul de integrabilitate a lui Darboux. y. obt¸inem ZZZ lim σ∆0r (F. (6.318 Ion Cr˘aciun Funct¸ia f fiind integrabil˘a pe I3 .15) I3 Trecˆand la limit˘a ˆın (6. y. (ξi . y) dxdy = b dx a I2 Z d F (x. ηj )) = r→∞ f (x. (6.8) ¸si teorema este demonstrat˘a. y. avem ZZZ lim S∆r (f ) = lim s∆r (f ) = r→∞ f (x.16) ¸si (6. y. De obicei se folose¸ste notat¸ia ZZZ f (x.18) u I2 ˆIn cazul integralelor duble am utilizat notat¸ia ZZ Z F (x.20) constat˘am c˘a (6.

d] → IR. b].1 Integrala tripl˘ a pe un interval tridimensional ˆınchis este o iterat¸ie de integrale simple. k : [u. z) dxdy = Z b a g(x)dx · Z c d h(y)dy · Z v k(z)dz. y. y. z) ∈ [c. z) = Z b f (x. b] → IR. z) = g(x) · h(y) · k(z) ¸si funct¸iile reale de o variabil˘a real˘a g : [a. v] ¸si respectiv pentru orice (z. deci un calcul succesiv a trei integrale Riemann ale unor funct¸ii reale. z) dx. d] × [u. x) ∈ [u. c a Observat¸ia 6. d] × [u.5. a doua integral˘a simpl˘ a. v] ¸si are loc egalitatea ZZZ I3 f (x. efectuat˘ a ˆın raport cu variabila z pe intervalul [u. este o integral˘a depinzˆand de parametrul x.5. d]. u relat¸ie care arat˘a c˘a ˆın acest caz particular integrala tripl˘ a este un produs de trei integrale simple. este tocmai integrala tripl˘ a a funct¸iei f pe intervalul tridimensional I3 . calculat˘ a ˆın raport cu y pe compactul [c. z) dxdydz = Z v dz Z u I3 dz Z b f (x. v] : ZZZ f (x.2 Dac˘a presupunem c˘ a funct¸ia f : I3 → IR este integrabil˘ a ¸si integralele: G(y. z) dy c exist˘ a pentru orice (y. v].21). Observat¸ia 6. y. H(z. Prima integral˘ a din membrul doi a relat¸iei (6. b] × [c. z) dy. Ultima integral˘ a. b] × [c.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 319 Observat¸ia 6. z) dx. x) = a Z d f (x. y. atunci f este integrabil˘ a pe intervalul tridimensional ˆınchis I3 = [a.3 Dac˘a f (x. atunci procedˆand ca ˆın teorema de mai sus putem deduce urm˘ atoarele dou˘a formule de calcul ale integralei triple pe intervalul tridimensional ˆınchis I3 = [a. z) dxdydz = Z d dy ZZZ f (x. v] → IR sunt integrabile Riemann. a u c I3 v Z b dx Z d f (x. d] × [u. y. .5. este o integral˘ a depinzˆ and de doi parametri. y. efectuat˘ a ˆıntre limitele a ¸si b. y. v] × [a. h : [c. y.

Analizˆand definit¸ia domeniului simplu ˆın raport cu axa Oz. Procedˆand exact ca ˆın cazul teoremei de la integrala dubl˘a avem: Teorema 6. Mult¸imea plan˘a Dxy din definit¸ia domeniului simplu ˆın raport cu axa Oz este proiect¸ia ortogonal˘a a mult¸imii Vz pe planul Oxy. y). y) ∈ Dxy . ϕ1 (x. constat˘am c˘a frontiera acestuia este alc˘atuit˘a din suprafet¸ele: (S1 ) : z = ϕ1 (x.y) ϕ1 (x. (S2 ) : z = ϕ2 (x. Un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oz are proprietatea c˘a orice paralel˘a la axa Oz printr–un punct (x. (x. y) ∈ Dxy . y) ∈ Dxy ⊂ Oxy. ϕ2 (x. unde ϕ1 . z)dz. z) ∈ IR3 : (x. unde ∂Dxy este frontiera mult¸imi Dxy . z) ∈ IR3 : (x.2 Fie Vz un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oz ¸si f o func¸tie real˘a m˘arginit˘a definit˘ a ¸si integrabil˘ a pe mult¸imea Vz . y)}. Definit¸ia 6. y) = Z ϕ2 (x. y) ∈ Dxy . y) ≤ z ≤ ϕ2 (x. orientat˘a la fel cu axa Oz. y.5. (x. ¸si din port¸iunea de suprafat¸˘ a cilindric˘ a (S` ) = {(x.5. y. ϕ2 sunt funct¸ii reale continue pe submult¸imea Dxy a lui IR2 . pe care le putem numi baza inferioar˘ a ¸si respectiv baza superioar˘ a a domeniului de integrare Vz . y) ≤ z ≤ ϕ2 (x.320 Ion Cr˘aciun 6. y. y). p˘atrunde ˆın domeniul Vz prin punctul P (x. y) din interiorul domeniului Dxy . y)) pe care putem s˘a–l numim punct de intrare ˆın domeniu ¸si iese din Vz prin punctul Q(x. ϕ1 (x.1 Se nume¸ste domeniu simplu ˆın raport cu axa Oz submult¸imea Vz a lui IR3 Vz = {(x. ϕ1 (x. fixat. exist˘a integrala depinzˆ and de parametrii x ¸si y J(x. y)}. curb˘a ˆınchis˘a neted˘a pe port¸iuni. . Dac˘ a pentru orice (x. y.5.2 Integrala tripl˘ a pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oz Pentru a da regula de calcul a unei integrale triple ˆın cazul ˆın care domeniul de integrare V nu mai este un interval tridimensional ˆınchis este necesar˘a not¸iunea de domeniu simplu ˆın raport cu una din axele reperului cartezian rectangular Oxyz. Suprafat¸a cilindric˘a S` are generatoarele paralele cu Oz ¸si curba directoare frontiera domeniului Dxy . y. y) ∈ ∂Dxy . y)) care poate fi denumit punct de ie¸sire din domeniul Vz .y) f (x.

y) Dxy = ϕ2 (x. y. dac˘a (x. y)dz. z) ∈ Vz  0. dup˘a teorema lui Weierstrass. (x. Restrict¸ia lui f ∗ la mult¸imea C \ Vz fiind funct¸ia identic nul˘a rezult˘a c˘a este integrabil˘a. Dac˘a la aceste dou˘a rezultate ad˘aug˘am . definit˘a pe cilindrul C.3. z)dz (6. cilindrul C = {(x.y) f (x. y. integrala dubl˘a pe Dxy a acesteia se poate scrie ˆın una din urm˘atoarele forme ZZ J(x. y. y) ∈ Dxy . Vz Demonstrat¸ie. y). s˘a observ˘am c˘a avˆand ˆın vedere expresia valorii ˆın (x. y. u ≤ z ≤ v} include domeniul simplu ˆın raport cu axa Oz la care se refer˘a enunt¸ul teoremei.22) ϕ1 (x. y) ∈ Dxy } ¸si v = max{ϕ2 (x. ϕ1 (x. z).y) f (x. sunt funct¸ii m˘arginite ¸si ˆı¸si ating efectiv marginile. z) dxdydz = dxdy Dxy Vz Z ϕ2 (x. y) ∈ Dxy } care sunt numere reale ˆın baza faptului c˘a funct¸iile ϕ1 ¸si ϕ2 sunt continue pe mult¸imea compac˘a Dxy ¸si. y.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 321 atunci funct¸ia J : Dxy → IR este integrabil˘ a ¸si ZZ ZZZ J(x.23) Aceast˘a funct¸ie satisface ipotezele Teoremei 6. y. Consider˘am funct¸ia real˘a auxiliar˘a f ∗ . y. y).3. z) =  (6. ˆInainte de a ˆıncepe demonstrat¸ia. deoarece valorile sale coincid cu cele ale funct¸iei f pe mult¸imea Vz putem afirma c˘a f ∗ este integrabil˘a pe Vz . y) ∈ Dxy a funct¸iei J. ˆIntr-adev˘ar. y) dxdy = Dxy ZZ Z ZZ  f (x. Fie u = min{ϕ1 (x.y) ¸si reprezint˘a formula de calcul a integralei triple pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oz. z) ∈ IR3 : (x.    f (x.y) dxdy Z ϕ2 (x. y. y. z)dz dxdy = ϕ1 (x. y) dxdy = Dxy f (x.y) Dxy Atunci. z) dxdydz. concluzia teoremei devine ZZZ ZZ f (x. f ∗ (x. (x. S˘a proced˘am acum la demonstrat¸ia teoremei. z) ∈ C \ Vz . y. dac˘a (x. Atunci.

26) sunt nule.y) ϕ1 (x.y) f ∗ (x. y) situat˘a ˆın Dxy are loc egalitatea Z Z ϕ1 (x. ϕ2 (x. dat fiind faptul c˘a pe segmentele de dreapt˘a incluse ˆın C care unesc respectiv perechile de puncte (x. z)dz + f ∗ (x. (6.y) u v din motiv c˘a fiecare din integralele din membrul doi exist˘a. z)dz + Z v f ∗ (x. y.y) Integrala tripl˘a din funct¸ia f ∗ pe mult¸imea C poate fi redus˘a la iterat¸ia de integrale ZZZ C f ∗ (x. y.322 Ion Cr˘aciun ¸si proprietatea de aditivitate a integralei triple deducem c˘a funct¸ia f ∗ din (6. (x. y. fapt care conduce la egaliatatea Z v f ∗ (x. u Relat¸iile stabilite mai sus conduc la concluzia teoremei. y. y)). u). y. Apoi. v). z) dz (6.24) Vz ZZZ f ∗ (x. z) dz.25) C\Vz deci ZZZ ZZZ ∗ f (x. (6. y. Mai mult. valorile funct¸iei f ∗ sunt egale cu zero. z) dxdydz. y. avem evident: ZZZ f ∗ (x. y. ϕ1 (x. z) dz. z) dxdydz = ZZZ Vz f (x. z) dxdydz = 0.26) ϕ2 (x. z) dxdydz. y)) ¸si (x. y. Vz ˆIn afar˘a de aceasta.23) este integrabil˘a. ϕ1 (x. y. y. (x. z) dxdydz = C f (x. y. pentru fiecare pereche (x. deducem c˘a prima ¸si a treia integral˘a din membrul doi al relat¸iei (6. y.y) Z f ∗ (x. z) dz = Z u ϕ2 (x. y.y) f (x.27) . y. (6. y. y. z)dz = u ϕ2 (x. z) dxdydz = ZZ Dxy dxdy Z v f ∗ (x.

y. y) = 0 ¸si ϕ2 (x.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 323 Exercit¸iul 6. y = 0. z = 0 ¸si de planul x + y + z − 1 = 0.28) Dac˘a aplic˘am formula (6. 0) ¸si B(0. y) ∈ IR2 : 0 ≤ x ≤ 1. Prin urmare. avem 1 1i 1 ZZ h − dxdy.5. 0. Domeniul Ω este simplu ˆın raport cu axa Oz deoarece orice paralel˘a la axa Oz dus˘a printr–un punct din interiorul triunghiului mai sus ment¸ionat p˘ atrunde ˆın domeniul Ω ˆın punctul P (x. Proiect¸ia domeniului de integrare pe planul Oxy este triunghiul dreptunghic isoscel cu unghiul drept ˆın origine ¸si unghiurile de 450 ˆın punctele A(1. 1 − x − y).28) constat˘am c˘a domeniul Dxy este simplu ˆın raport cu axa Oy. Proiect¸ia domeniului Ω pe planul Oxy este Dxy = {(x. (1 + x + y + z)3 unde Ω este tetraedrul delimitat de planele de coordonate x = 0. 0 ≤ y ≤ 1 − x}.22).1 S˘a se calculeze integrala tripl˘ a ZZZ I= Ω dxdydz . Prin urmare avem c˘a ϕ1 (x. 0). 1. I= 2 (1 + x + y)2 4 (6.29) Dxy Analizˆand (6.29) se poate aplica formula (4. 0) ¸si iese din domeniu ˆın punctul Q(x. pentru calculul integralei duble (6. Solut¸ie. Avem I= 1 Z 1 Z 1−x h 1 1i 1 y . (6.37). y. y) = 1 − x − y.

.

1−x 1Z 1 dx − + .

dx. g˘asim 1Z 1 1 x − 3 I= + dx. dy = − 2 0 (1 + x + y)2 4 2 0 1+x+y 4 0 0 Dup˘a efectuarea diferent¸ei valorilor primitivei ˆın cele dou˘a limite de integrare. 2 0 1+x 4 Integralele definite la care s–a ajuns sunt imediate ¸si prin urmare  √ √ (x − 3)2 .

.

1 5 .

I = ln 1 + x + 0 16 16 . = ln 2 − .

z) ¸si iese din Vx prin punctul Q(ψ2 (y.5. z) din interiorul domeniului Dyz . y. Frontiera unui domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox este alc˘atuit˘a din suprafet¸ele: (Σ1 ) : x = ψ1 (y.z) ψ1 (y. z) ∈ Dyz ⊂ Oyz. z). (Σ2 ) : x = ψ2 (y. y)}. z) ∈ Dyz . ψ1 (y. valorile acestora fiind astfel ˆıncˆ at ψ1 (y. z) ∈ IR3 : (y. z). (y. exist˘ a integrala depinzˆand de parametrii y ¸si z U (y. z). p˘atrunde ˆın domeniul Vx prin punctul P (ψ1 (y. z) = Z ψ2 (y. z) oricare ar fi (y. situat˘a ˆın planul Oyz. ψ1 (x.z) f (x. Mult¸imea plan˘a Dyz este proiect¸ia ortogonal˘a a mult¸imii Vx pe planul Oyz.5. Un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox are proprietatea c˘a orice paralel˘a la axa Ox printr–un punct (y. y. z) ∈ ∂Dyz . z) ∈ Dyz .3 Dac˘a funct¸ia real˘ a f este integrabil˘ a pe domeniul Vx . z) ∈ Dyz . Teorema 6. z) ∈ Dyz .324 Ion Cr˘aciun 6. Suprafat¸a cilindric˘a Σ` are generatoarele paralele cu Ox ¸si curba directoare frontiera domeniului Dyz . z) = Z ψ2 (y. z) ≤ x ≤ ψ2 (y.z) atunci funct¸ia U : Dyz → IR. avˆand orientarea axei Ox.3 Integrala tripl˘ a pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox Definit¸ia 6. z)dx . z). fixat. (y. y. z)}. y. z) ∈ IR3 : (y. U (y. ψ1 (y. z)dx. curb˘a ˆınchis˘a neted˘a pe port¸iuni. z). numite baze ¸si suprafat¸˘a cilindric˘ a (Σ` ) = {(x.2 Se nume¸ste domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox submult¸imea Vx a lui IR3 Vx = {(x.5.z) f (x. z) ≤ ψ2 (y. unde funct¸iile reale ψ1 ¸si ψ2 sunt definite ¸si continue pe submult¸imea Dyz a lui IR2 . y. unde ∂Dyz este frontiera mult¸imi Dyz . y. simplu ˆın raport cu axa absciselor ¸si pentru orice (y. y) ≤ z ≤ ψ2 (x.

z) ≤ y ≤ χ2 (x. z) ∈ IR3 : (x.30) poate fi scris˘a ˆın forma ZZZ Vx ZZ f (x. z) ∈ IR3 : (x.3 Submult¸imea Vy a lui IR3 Vy = {(x. z) dydz = Dyz f (x. (x. valorile acestora fiind astfel ˆıncˆ at χ1 (x. z) ∈ Dxz . y) ≤ z ≤ χ2 (x. χ1 (x. z) ∈ Dxz . y. (x. z) ∈ Dxz ⊂ Oxz. y. y. y.5. unde funct¸iile reale χ1 ¸si χ2 sunt definite ¸si continue pe submult¸imea Dxz a lui IR2 . z) dxdydz. z)dx (6.z) care reprezint˘a formula de calcul a integralei triple pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox. se nume¸ste domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy.z) f (x. z).z) Dyz = ψ2 (y. z) ≤ χ2 (x.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 325 este integrabil˘a ¸si ZZ ZZZ U (y.30) Vx Integrala dubl˘a pe domeniul Dyz din funct¸ia U se mai poate scrie ca ZZ U (y. y. z) dydz = Dyz ZZ Z ZZ  f (x. x. χ1 (x. z)dx dydz = ψ1 (y. z) ∈ Dxz . z). 6. z)}. ψ1 (y. z) ∈ ∂Dxz .z) dydz Z ψ2 (y. (6.z) f (x. z) oricare ar fi (x. y.z) Dyz T ¸ inˆand cont de ultimele egalit˘a¸ti deducem c˘a (6.5. numite baze ¸si suprafat¸˘a cilindric˘ a S` (S` ) = {(x. (S2 ) : y = χ2 (x. Suprafet¸ele care m˘arginesc un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy sunt: (S1 ) : y = χ1 (x. situat˘a ˆın planul Oxz. y)}. z) dxdydz = dydz Dyz Z ψ2 (y. y)dx.31) ψ1 (y. .4 Integrala tripl˘ a pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy Definit¸ia 6.

z) atunci funct¸ia W : Dxz → IR. z) din interiorul domeniului Dxz . y. z) ∈ Dxz . p˘atrunde ˆın domeniul Vy prin punctul P (x. y. y)dy.5. avˆand orientarea axei Oy. z) = Z χ2 (x. ¸si pentru orice (x.z) f (x. (6. z) dxdydz = Dxz dxdz Z χ2 (x. y. z) dxdz = f (x.z) f (x. Mult¸imea plan˘a Dxz este proiect¸ia ortogonal˘a a mult¸imii Vy pe planul Oxz. (6. z). z) = χ2 (x. fixat.32) Vy Dxz Integrala dubl˘a pe domeniul Dxz din funct¸ia W se poate scrie ˆın una din urm˘atoarele forme: ZZ W (x. Suprafat¸a cilindric˘a (S` ) are generatoarele paralele cu Oy ¸si curba directoare frontiera domeniului Dxz . z) dxdydz. y. z). z). y.33) . z) dxdz = ZZ Z Dxz Dxz ZZ ZZ W (x. z)dy dxdz. W (x.z)  f (x. χ1 (x.z) χ1 (x.4 Dac˘a funct¸ia real˘ a m˘ arginit˘ a f este integrabil˘ a pe domeniul Vy .z) T ¸ inˆand cont de aceste egalit˘a¸ti deducem c˘a formula de calcul a integralei triple pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy este ZZZ Vy ZZ f (x.z) este integrabil˘a ¸si ZZ ZZZ W (x. z)dy.z) dxdz Dxz Z χ2 (x.z) Z f (x. Un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy are proprietatea c˘a orice paralel˘a la axa Oy printr–un punct (x. y. χ2 (x. χ1 (x. exist˘a integrala depinzˆand de parametrii x ¸si z W (x. z)dy. χ1 (x. Teorema 6. curb˘a ˆınchis˘a neted˘a pe port¸iuni. z)dy χ1 (x. y.z) f (x.326 Ion Cr˘aciun unde ∂Dxz este frontiera mult¸imi Dxz . χ1 (x. z) ¸si iese din Vy prin punctul Q(x. z) dxdz = Dxz χ2 (x. simplu ˆın raport cu axa Oy.

Vp cu V = V1 ∪ V2 ∪ · · · ∪ Vp ¸si fiecare din domeniile Vi (i = 1.2 S˘a se calculeze integrala tripl˘ a dxdydz . y. 1] × [0. 3] × [0. 1 Integralele definite la care s–a ajuns sunt de forma integralei J(a) = Z 3 ln (x + a) dx 1 c˘areia i se poate afla valoarea dac˘a se integreaz˘a prin p˘art¸i. z) dxdydz. z) dxdydz = p ZZZ X f (x. (x + y + z)2 ZZZ I= I3 unde I3 este intervalul tridimensional ˆınchis I3 = [1.5 327 Integrala tripl˘ a pe un domeniu oarecare Dac˘a domeniul de integrare V nu este simplu ˆın raport cu nici una din axe. i=1 V i V unde pentru calculul integralelor din membrul drept se aplic˘a una din formulele de calcul stabilite mai sus.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 6. 2.5. y. V1 . prin plane paralele la unul din planele de coordonate poate fi descompus ˆıntrun num˘ar finit de subdomenii. Folosind apoi proprietatea de aditivitate a integralei triple ca funct¸ie de domeniu. V2 . 2]. p) s˘a fie simplu ˆın raport cu una din axe. · · · . Avem I= Z 1 3 dx 1 Z dy Z 0 0 2 Z 1 Z 3  dy 1 1 dx = − dy. obt¸inem I= Z 3 (ln (x + 1) + ln (x + 2) − ln x − ln (x + 3)) dx. (x + y + z)2 x+y x+y+2 0 1 Calculˆand cele dou˘a integrale depinzˆand de parametrul x. avem ZZZ f (x. Exercit¸iul 6. Avem: . Solut¸ie. · · · .5.

3 .

J(a) = x ln (x + a).

x+a . − 1 Z 1 3 x dx.

328 Ion Cr˘aciun .

3 .

.

3 .

1 1 J(a) = (x + a) ln (x + a).

− x.

z) ∈ IR3 : (x. y) ∈ Dxy . 0 ≤ y ≤ 2 − x}. obt¸inem I= Z 0 2 dx Z 2−x dy 0 Z 2−x−y y dz = 0 Z 2 dx 0 Z 2−x y(2 − x − y) dy. y. valoarea lui I este un num˘ar pozitiv c˘aruia i se poate da o interpretare mecanic˘a. Domeniul de integrare este simplu ˆın raport cu axa Oz c˘aci putem scrie V = {(x. Exercit¸iul 6. Mult¸imea Dxy este domeniu plan simplu ˆın raport cu axa Oy. valoarea integralei triple este I = J(1) + J(2) − J(0) − J(3) = 5 ln 5 + 8 ln 2 − 12 ln 3. Aplicˆand formula de calcul a unei integrale triple pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa cotelor ¸si apoi formula de calcul a unei integrale duble cˆand domeniul este simplu ˆın raport cu axa ordonatelor. y) ∈ IR2 : 0 ≤ x ≤ 2. V unde V este tetraedrul din primul octant limitat de planele de coordonate ¸si de planul x + y + z − 2 = 0. avem y 2 y 3 . Atunci. Solut¸ie. 0 ≤ z ≤ 2 − x − y}.3 S˘a se calculeze integrala tripl˘ a ZZZ I= y dxdydz. unde Dxy este proiect¸ia lui V pe planul Oxy Dxy = {(x.5. = (3 + a) ln (3 + a) − (1 + a) ln (1 + a) − 2. 0 Dup˘a calcularea integralei din interior. Funct¸ia de integrat fiind pozitiv˘a.

.

2−x − .

dx. g˘asim I= Z 2  y2 − x . 2 3 0 0 Luˆand expresia de sub semnul integral˘a ˆıntre limitele indicate.

2 1 1Z 2 2 .

(2 − x)3 dx = − (x − 2)4 .

= .33). 0 6 0 24 3 De observat c˘a domeniul de integrare este simplu ¸si ˆın raport cu axa Ox sau axa Oy astfel c˘a pentru calculul integralei triple s–ar fi putut utiliza fie formula (6. I= .31) fie formula (6.

Aplicˆand formula de calcul a unei integrale triple pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa cotelor. 0. Solut¸ie. y) ∈ Dxy . aceast˘a 2 2 2 afirmat¸ie deducˆandu–se din faptul c˘a intersect √ ¸ia sferei x + y + z = 6 cu 2 2 paraboloidul z = x + y este cercul de raz˘a 2 cu centrul ˆın punctul (0. V unde domeniul V este m˘arginit de paraboloidul z = x2 + y 2 ¸si de sfera x2 + y 2 + z 2 = 6 ¸si cont¸ine o parte din port¸iunea nenegativ˘ a a axei Oz. y) ∈ IR2 : x2 + y 2 ≤ 2}. obt¸inem √ √ Z 6−x2 −y2 ZZ . 2) aflat ˆın planul paralel cu planul Oxy de ecuat¸ie z = 2.5. √ Mult¸imea Dxy este discul ˆınchis cu centrul ˆın origine ¸si raza 2. x2 + y 2 ≤ z ≤ q 6 − x2 − y 2 }.4 S˘a se calculeze integrala tripl˘ a ZZZ I= (x2 + y 2 )z dxdydz.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 329 Exercit¸iul 6. La fel ca ˆın exemplul precedent ¸si aici domeniul de integrare este simplu ˆın raport cu axa Oz c˘aci el se poate scrie ˆın forma V = {(x. unde Dxy este proiect¸ia lui V pe planul Oxy Dxy = {(x. z) ∈ IR3 : (x. y.

2 2 1 ZZ 2 2 2 .

6−x −y 2 2 (x + y )z .

ρ ∈ [0. 3 2] . y = ρ sin θ. g˘asim I=   1 ZZ (x2 + y 2 ) 6 − x2 − y 2 − (x2 + y 2 )2 dxdy. I = dxdy x +y 2 x2 +y 2 Dxy Dxy Luˆand expresia de integrat ˆıntre limitele de integrare precizate. 2 2 (x + y )z dz = dxdy. avem x = ρ cos θ. ¸si deci 1 Z 2π Z I= dθ 2 0 0 √ 2 ρ3 (6 − ρ2 − ρ4 ). 2 Dxy Dac˘a trecem la coordonate polare. 2π). θ ∈ [0. dρ = √ 8π .

Presupunem c˘a aceste funct¸ii sunt astfel ˆıncˆat divergent¸a cˆampului vectorial F(x. (6. ˆınchis˘a. Demonstrat¸ie. y. are loc egalitatea Teorema 6. y) ≤ z ≤ z2 (x. k ai reperului Oxyz.6 Formula integral˘ a Gauss–Ostrogradski Vom deduce o leg˘atur˘a ˆıntre integrala de suprafat¸˘a de tipul al doilea ¸si integrala tripl˘a. z) j + R(x.35) exist˘a ¸si este funct¸ie continu˘a pe interiorul mult¸imi V.6. Dac˘a aplic˘am proprietatea de aditivitate ˆın raport cu domeniul de integrare pentru integrala de suprafat¸˘a ¸si pentru integrala tripl˘a putem presupune c˘a V este simplu ˆın raport cu axa Oz ¸si c˘a proiect¸ia sa pe planul Oxy este domeniul plan compact Dxy avˆand frontiera ∂Dxy o curb˘a simpl˘a ˆınchis˘a neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni. y. β ¸si γ sunt unghiurile pe care acest versor ˆıl face cu versorii i. Atunci. frontiera S a domeniului V este o reuniune de trei suprafet¸e netede sau netede pe port¸iuni S = S1 ∪ S2 ∪ S` . Versorul n al normalei exterioare ˆıntrun punct al suprafet¸ei Se are expresia n = cos α i + cos β j + cos γ k. S` = {(x.38) . fie V ⊂ IR3 un domeniu cubabil compact. (x.34) unde α. ∂y ∂z (6. y)}. z) = P (x. bilater˘a. y) ∈ ∂Dxy . y.330 Ion Cr˘aciun 6. ˆIn acest sens. y) ∈ Dxy . z) k (6. Q. y). unde: (S1 ) : z = z1 (x. (6. y) ∈ Dxy . z) i + Q(x. z) ∈ IR3 : (x. neted˘a sau neted˘a pe port¸iuni. avˆand frontiera o suprafat¸˘a S simpl˘a. z1 (x. Presupunem c˘a domeniul V este descompus ˆıntrun num˘ar finit de subdomenii simple ˆın raport cu axa Oz. cu Se fat¸a sa exterioar˘a. R sunt funct¸ii reale de trei variabile reale definite ¸si continue pe domeniul V.37) (S2 ) : z = z2 (x. ˆ ipotezele de mai sus. j. Consider˘am c˘a P.36) numit˘a formula integral˘a Gauss–Ostrogradski. (x. y. y. y).1 In ZZ Se ZZZ  ∂P P dydz + Q dzdx + R dxdy = V ∂x + ∂Q ∂R  + dxdydz. (6.

avem 1 cos γ2 = q 1 + p22 + q22 .39) Deoarece unghiul γ1 dintre aceast˘a normal˘a ¸si versorul k este obtuz. ∂x ∂y ˆIn sfˆar¸sit.40) ¸si pentru c˘a unghiul γ2 dintre n2 ¸si k este ascut¸it. ∂z2 ∂z2 (x. y) = n2 = cos α2 i + cos β2 j + cos γ2 k (6. y) = n` = cos α` i + cos β` j (6. y). baza superioar˘a a domeniului V. urmeaz˘a c˘a 1 cos γ1 = − q . y). are normala n` de forma unde p2 (x. are normala unde p1 (x. S` este suprafat¸a lateral˘a a domeniului V care. q1 (x. ∂x ∂y Suprafat¸a S2 . y). y).Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 331 Suprafat¸a S1 . y) = (x. 1 + p21 + q12 ∂z1 ∂z1 (x.y) z1 (x. fiind o port¸iune dintr–o suprafat¸˘a cilindric˘a cu generatoarele paralele cu axa Oz ¸si curba directoare frontiera ∂Dxy a domeniului Dxy . z) dxdydz. g˘asim ZZ I= Dxy dxdy Z z2 (x.42) I= ∂z V Aplicˆand formula de calcul a integralei triple pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oz.41) ˆıntrucˆat unghiul γ` dintre n` ¸si k este egal cu π/2. q2 (x. are normala n1 = cos α1 i + cos β1 j + cos γ1 k. y. baza inferioar˘a a domeniului V. (6. (6. Dup˘a aceste preciz˘ari ˆın privint¸a domeniului V s˘a proced˘am la calculul integralei triple ZZZ ∂R (x. y) = (x.y) ZZ .

y. z) dz = R(x.z2 (x. y. z).y) ∂R (x.

.

z1 (x.43) . dxdy.y) ∂z Dxy (6.

z) dxdy = S` ZZ R(x.46). Pornind cu un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox. y. z) dxdy.47) se demonstreaz˘a egalit˘a¸tile: ZZZ V ZZZ V ZZ ∂P (x. z) dzdx ∂y (6.47) Se unde integrala de suprafat¸˘a de tipul al doilea din membrul doi este luat˘a pe fat¸a exterioar˘a a lui S. obt¸inem ZZ I= R(x. iar pentru cea de a doua integral˘a de suprafat¸˘a am considerat fat¸a inferioar˘a care de asemeni coincide cu fat¸a exterioar˘a a lui S.48) ZZ ∂Q (x. y.45) R(x. z) dxdydz = ∂z (6. y. y)) dxdy. deducem ZZZ V ZZ ∂R R(x. z1 (x. Pe suprafat¸a lateral˘a S` avem ZZ R(x.40).44) Dxy Dar: ZZ R(x. apoi cu unul simplu ˆın raport cu axa Oy. y. y. (6. normalele la aceste fet¸e fiind precizate ˆın relat¸iile (6. y)) dxdy = ZZ Dxy S2 ZZ ZZ − R(x. (6.47) este adev˘arat˘a pentru orice domeniu cubabil compact V.44) − (6. (x. Dac˘a ¸tinem seama de relat¸iile (6.49) Se Se . z) dxdy. y. y)) dxdy = R(x.332 Ion Cr˘aciun Luˆand valoarea primitivei ˆın limitele indicate. y. y. y. S1 Dxy unde pentru prima integral˘a de suprafat¸˘a am luat fat¸a superioar˘a care coimcide cu fat¸a exterioar˘a a lui S. ˆIn baza observat¸iei f˘acut˘a privitor la domeniu putem afirma c˘a (6. y. z) cos γ` dσ = 0 (6. z2 (x. z) dydz ∂x (6. z1 (x. y. y. ¸si repetˆand rat¸ionamentele care ne–au condus la (6.46) S` ˆın baza leg˘aturii dintre integrala de suprafat¸˘a de al doilea tip ¸si cea de primul tip ¸si a relat¸iei (6.39) ¸si (6. z) dxdydz = Q(x. z) dxdy.41). z) dxdydz = P (x. y. y. y)) dxdy− Dxy ZZ R(x. z2 (x.

y. z) dxdydz = ZZ F(x. Teoremei 6. . z) + (x. Observat¸ia 6.6. y. este egal cu integrala tripl˘a a divergent¸ei lui F pe domeniul V limitat de S. se obt¸ine o evaluare a volumului domeniului V cu ajutorul unei integrale de suprafat¸˘a de tipul al doilea vol V = ZZ z dxdy.2 Dac˘a ˆın formula integral˘ a Gauss–Ostrogradski se ia P = 0.35) ∇ · F(x. z) ∂x ∂y ∂z ¸si expresia normalei exterioare (6. z) · n dσ. Forma vectorial˘a a formulei integrale Gauss–Ostrogradski sugereaz˘a ¸si interpretarea fizic˘a a acesteia: ea afirm˘a c˘a fluxul cˆampului vectorial V prin suprafat¸a ˆınchis˘a S.51) Se V Datorit˘a scrierii vectoriale a formulei integrale Gauss–Ostrogradski. R = z.47) − (6. (6.6. y. z) = ∂Q ∂R ∂P (x.6. y. (6.36) ¸si teorema este complet demonstrat˘a. Observat¸ia 6. Q = 0.50) ∂y ∂z Folosind expresia divergent¸ei ∇ · F a cˆampului vectorial (6.49) conduce la (6.1 Avˆand ˆın vedere leg˘ atura ˆıntre cele dou˘ a tipuri de integrale de suprafat¸˘a rezult˘a c˘a formula integral˘ a Gauss–Ostrogradski se poate scrie ˆın forma echivalent˘a ZZ  ZZZ  ∂P  P cos α+Q cos β +R cos γ dσ = Se ∂x V + ∂Q ∂R  + dxdydz (6. y. ˆInsumarea egalit˘a¸tilor (6.52) Se Exemplul 6.1 Fie V regiunea m˘ arginit˘ a de emisfera x2 + y 2 + (z − 1)2 − 9 = 0. y.6. 1≤z≤3 ¸si planul z = 1.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 333 care ¸si ˆın aceste cazuri r˘amˆan adev˘arate oricare ar fi domeniul cubabil compact V. dup˘a normala sa exterioar˘a n. y. deducem c˘a formula integral˘a Gauss– Ostrogradski se poate scrie ˆın forma vectorial˘a ZZZ ∇ · F(x.1 i se mai spune Teorema divergent¸ei. z) = x i + y j + (z − 1) k. S˘a se verifice teorema divergent¸ei dac˘ a F(x.34). z) + (x.

prima integral˘a de suprafat¸˘a devine F · n1 = ZZ ZZ = F(x. Avem ∇ · F(x. iar S2 este fat¸a inferioar˘a a port¸iunii din planul z = 1 limitat˘a de cercul de raz˘a 3 cu centrul ˆın punctul (0. S˘a observ˘am mai ˆıntˆai c˘a ZZ ZZ F(x. z) dxdydz = 3 V ZZZ dxdydz = 54π. z) = 3 ¸si deci ZZZ ∇ · F(x. y. y. Calcul˘am mai ˆıntˆai integrala tripl˘a din divergent¸a cˆampului vectorial F. ZZ F(x. Normala unitar˘a la fat¸a S1 este y z−1 x x i + y j + (z − 1) k k. V ˆIn ultimul calcul am folosit faptul c˘a integrala tripl˘a din membrul secund este volumul emisferei de raz˘a R = 3 care este egal cu 2πR3 /3. 1) aflat ˆın acest plan. z) · n1 dσ = S1 S1 3 dσ = 3 ZZ dσ = 3 aria S1 = 3 · 2π R2 = 54π. y. iar F · n2 = −z + 1 ¸si deci ZZ ZZ F(x. 0. y. . z) · n dσ = Se F(x. z) · n dσ = 54 π. Prin urmare.334 Ion Cr˘aciun Solut¸ie. y. z) · n1 dσ+ S1 ZZ F(x. S1 Pe suprafat¸a S2 . y. prin urmare. Se ceea ce arat˘a c˘a formula integral˘a Gauss–Ostrogradski se verific˘a. y. z) · n2 dσ. S2 unde S1 este fat¸a superioar˘a a emisferei de raz˘a 3 situat˘a deasupra planului z = 1. z) · n2 dσ = S2 (−z + 1) dσ = 0 S2 deoarece pe suprafat¸a pe care efectu˘am integrarea z este egal cu 1 ¸si deci integrantul este nul ¸si ca atare ¸si rezultatul integr˘arii este nul. = i+ j+ n1 = q 3 3 3 x2 + y 2 + (z − 1)2 Produsul scalar dintre cˆampul vectorial F ¸si normala n1 este x2 y 2 (z − 1)2 + + =3 3 3 3 ¸si. avem n2 = −k. S˘a calcul˘am acum direct integrala de suprafat¸˘a care intr˘a ˆın formula integral˘a a lui Gauss-Ostrogradski. y.

I= S unde S este fat¸a exterioar˘a a domeniului V m˘ arginit de paraboloizii: (Σ1 ) : z = x2 + y 2 . x2 + y 2 ≤ z ≤ 6 − x2 − y 2 }. F˘acˆand uz de formula de calcul a unei integrale triple pe un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oz. y. obt¸inem ZZZ I= (3x2 y 2 + 3x2 y 2 + 3) dxdydz = 3 ZZZ V (2x2 y 2 + 1) dxdydz. z) ∈ IR3 : (x. g˘asim I=3 ZZ dxdy Z Dxy 6−x2 −y 2 2 2 (2x y + 1) dz = 3 x2 +y 2 ZZ .Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 335 Exercit¸iul 6. unde Dxy este proiect¸ia lui V pe planul Oxy Dxy = {(x. Solut¸ie. √ Se vede c˘a Dxy este discul ˆınchis de raz˘a 3 cu centrul ˆın origine situat ˆın planul Oxy. Aplicˆand formula integral˘a Gauss–Ostrogradski.1 S˘a se calculeze integrala de suprafat¸˘ a de tipul al doilea ZZ x3 y 2 dydz + x2 y 3 dzdx + 3z dxdy. y) ∈ Dxy . (Σ2 ) : z = 6 − x2 − y 2 . y) ∈ IR2 : x2 + y 2 ≤ 3}. V Domeniul V este simplu ˆın raport cu axa Oz c˘aci se poate scrie ca V = {(x.6.

6−x2 −y2 (2x2 y 2 + 1)z .

.

x2 +y 2 dxdy. Aplicˆand formula schimb˘arii de variabile ˆın integrala dubl˘a. √ Pentru ca (x. . y) ∈ Dxy trebuia ca ρ ∈ [0. obt¸inem pe rˆand I=6 Z 0 √ 2π dθ Z 0 3 (2ρ2 sin2 θ cos2 θ + 1)(3 − ρ2 )ρ dρ. 3] ¸si θ ∈ [0. 2π). deducem I=6 ZZ (2x2 y 2 + 1)(3 − x2 − y 2 ) dxdy. Dxy Dup˘a ce se ia z ˆıntre limitele de integrare. Dxy Aceast˘a integral˘a dubl˘a la care s–a ajuns o vom calcula folosind coordonatele polare x = ρ cos θ. y = ρ sin θ.

7 Schimbarea de variabile ˆın integrala tripl˘ a Teorema de schimbare de variabile ˆın integrala tripl˘a se enunt¸˘a asem˘an˘ator cu teorema de schimbare de variabile ˆın integrala dubl˘a. v = v(x. Apoi. y. frontierele lor fiind respectiv suprafet¸ele ˆınchise netede pe port¸iuni S ¸si Σ. z). v. v. (6. z). de aceea nu vom da detalii de calcul care pot fi ref˘acute de cititor. w) ∈ Ω. w). 0 297π . 8 Rezultatul obt¸inut reprezint˘a fluxul cˆampului vectorial F = x3 y 2 i + x2 y 3 j + 3z k prin suprafat¸a care delimiteaz˘a V dup˘a normala exterioar˘a. y. Presupunem c˘a exist˘a o corespondent¸˘a biunivoc˘a ˆıntre punctele celor dou˘a domenii care s˘a fie continu˘a ˆın ambele sensuri.      w = w(x. y.336 Ion Cr˘aciun I = 12 Z √ 2π 2 2 sin θ cos θdθ 0 Z √ 3 5 7 (3ρ − ρ )dρ + 12π 0 I = Z 3 (3ρ − ρ3 )dρ. w ˆın cel˘alalt. Corespondent¸a poate fi exprimat˘a prin intermediul funct¸iilor   x = ϕ(u. z ˆın unul din ele ¸si u. v. Introducem sistemul de coordonate carteziene x. z) ∈ V. v. . sau prin intermediul funct¸iilor   u     = u(x.53) (x. v. w). 6.     y = ψ(u. z). Consider˘am dou˘a specimene de spat¸ii tridimensionale.      z (u. w). fie V ¸si Ω domenii apart¸inˆand la cˆate un spat¸iu.54) = χ(u. y. (6. y.

w) D(u. iar (6. Consider˘am. y. Presupunˆand c˘a u0 ia toate .      z = z(u0 . iar punctele frontierei unuia din domenii sunt corespunz˘atoare punctelor de pe frontiera celuilat domeniu. ˆın domeniul Ω. planul considerat este dus ˆıntro suprafat¸˘a inclus˘a ˆın domeniul V.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 337 Vom considera c˘a funct¸iile din (6.54). y. z) (6. v.55) Dac˘a toate condit¸iile de mai sus sunt ˆındeplinite. v. (6.53) sau (6. se poate ar˘ata c˘a dat˘a fiind transformarea punctual˘a regulat˘a (6. Cu alte cuvinte. v ¸si w pot fi privite drept coordonate. v. w) ∈ ∆. Transformarea punctual˘a regulat˘a (6. D(u.56) unde ∆ este port¸iunea din planul u = u0 situat˘a ˆın domeniul Ω. Coordonatele carteziene ale punctelor acestei suprafet¸e sunt exprimate prin formulele   x     = x(u0 . y. v. diferite de cele carteziene.53) este o transformare punctual˘a regulat˘ a ˆıntre domeniile Ω ¸si V. un plan determinat de relat¸ia u = u0 . z) exist˘a ¸si sunt funct¸ii continue pe interioarele celor dou˘a mult¸imi de definit¸ie. w) apart¸inˆand lui Ω determin˘a ˆın mod unic punctul corespunz˘ator (x. z) a lui V.54) sunt mai mult decˆat continue ¸si anume vom presupune c˘a ele posed˘a derivate part¸iale de ordinul ˆıntˆai continue pe interioarele mult¸imilor de definit¸ie. ale punctelor domeniului V. Ca ¸si ˆın cazul bidimensional. w). w) D(x. Expresiile (6. specificarea unui punct (u. v. punctele interioare domeniului de definit¸ie sunt duse ˆın puncte interioare celuilalt domeniu.54) este transformarea punctual˘a regulat˘a invers˘ a a transform˘arii punctuale regulate (6. w). adica un plan paralel cu planul de coordonate v.54). w.53) transform˘a domeniul Ω ˆın domeniul V. w). z) . y = y(u0 . spunem c˘a (6. v. ˆIn consecint¸˘a. Aceste condit¸ii implic˘a relat¸ia D(x. Atunci. y. Vom presupune mai mult c˘a fiecare jacobian este diferit de zero. y. cantit˘a¸tile u. w) D(x.53). v. Jacobienii: D(x.56) sunt ecuat¸iile parametrice ale suprafet¸ei.53) ¸si (6. z) D(u. v. Prin transformarea punctual˘a regulat˘a (6. D(u. Ele sunt numite coordonate curbilinii. (v. w) · = 1.

53) a tuturor port¸iunilor de plane paralele cu planul v.57) Avem urm˘atoarele trei familii de suprafet¸e coordonate corespunz˘atoare coordonatelor cilindrice: (α) cilindrii circulari coaxiali cu axa de rotat¸ie axa cotelor avˆand ecuat¸iile de forma r = const (0 ≤ r < +∞). Vom considera dou˘a sisteme de coordonate curbilinii ˆın spat¸iu care sunt utilizate cel mai frecvent. . coordonatele cilindrice ¸si coordonatele sferice.56). Analizˆand suprafet¸ele coordonate ˆın acest caz constat˘am c˘a liniile coordonate ˆın cazul coordonatelor cilindrice sunt: drepte paralele cu axa Oz.1 Coordonatele cilindrice sau semi–polare ˆın spat¸iu S˘a specific˘am pozit¸ia unui punct arbitrar M din spat¸iu prin intermediul coordonatei carteziene z ¸si coordonatele polare r ¸si ϕ ale proiect¸iei M1 a punctului M pe planul Oxy. (β) semiplane verticale limitate de axa Oz ϕ = const (0 ≤ ϕ < 2π). Aceste trei familii de suprafet¸e formeaz˘a a¸sa zisa mult¸ime a suprafet¸elor coordonate. (γ) plane orizontale z = const (−∞ < z < +∞). 6. w din domeniul Ω. z = z. Aceste suprafet¸e sunt corespondentele prin transformarea punctual˘a regulat˘a (6. planele v = const ¸si w = const sunt transformate ˆın dou˘a familii uniparametrice de suprafet¸e situate ˆın domeniul V. ϕ ¸si z se numesc coordonatele cilindrice ale punctului M. ¸si anume.338 Ion Cr˘aciun valorile posibile vom avea o familie uniparametric˘a de suprafet¸e de forma (6. (6. Deoarece (6. Cele trei suprafet¸e coordonate care trec printr–un punct se intersecteaz˘a dou˘a cˆate dou˘a dup˘a trei curbe care se numesc curbe coordonate. parametrul familiei fiind u. Similar. y = r sin ϕ. cercuri cu centrele pe Oz situate ˆın plane paralele cu planul Oxy. Cantit˘a¸tile r. semidrepte perpendiculare pe Oz avˆand una din extremit˘a¸ti pe aceast˘a ax˘a.53) este transformare punctual˘a regulat˘a putem afirma c˘a prin fiecare punct al domeniului V trece cˆate o singur˘a suprafat¸˘a de coordonate din respectiv fiecare familie. Leg˘atura dintre coordonatele cilindrice ¸si cele carteziene este u¸sor de stabilit ¸si constat˘am c˘a este x = r cos ϕ.7.

Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 339 Jacobianul transform˘arii de la coordonate cilindrice la cele cilindrice este egal cu .

.

.

cos ϕ sin ϕ 0 .

.

.

.

.

.

.

D(x. y. z) .

= .

−r sin ϕ r cos ϕ 0 .

.

(6.58) . = r.

.

z) . ϕ. D(r.

.

.

.

.

0 0 1 .

0 ≤ ϕ < 2π. ˆIn concluzie putem afirma c˘a (6. Prin urmare. −∞ < z < +∞ (6. −→ −→ (γ) unghiul ϕ format de proiect¸ia OM1 a razei vectoare OM pe planul Oxy ¸si versorul i al axei Ox.59). ˆın toate celelalte puncte ale spat¸iului Oxyz corespondent¸a (6.57) care exprim˘a leg˘atura dintre coordonatele carteziene ¸si cele cilindrice determin˘a o transformare a domeniului 0 ≤ r < +∞. 0 ≤ ϕ < 2π. transformarea (6.60) situat ˆın spat¸iul r. ϕ.59) situat ˆın spat¸iul r.2 Coordonatele sferice sau polare ˆın spat¸iu S˘a fix˘am pozit¸ia unui punct oarecare M din spat¸iul raportat la reperul cartezian ortogonal Oxyz prin urm˘atoarele trei cantit˘a¸ti: (α) distant¸a ρ de la origine la punctul M. . −∞ < z < +∞ (6.57) stabile¸ste o transformare punctual˘a regulat˘a ˆıntre domeniul 0 < r < +∞. Formulele (6. 6. z = z0 care apart¸ine domeniului (6. 0 ≤ ϕ < 2π. z ˆın ˆıntreg spat¸iul Oxyz.7. ˆın mult¸imea obt¸inut˘a prin scoaterea din spat¸iul Oxyz a punctelor situate pe axa cotelor.57) nu este biunivoc˘a ˆın punctele situate pe axa cotelor Oz.57) este biunivoc˘a. 0. Exceptˆand punctele axei Oz. z0 ) corespunde unui ˆıntreg segment semi–deschis de forma r = 0. z. Prin aceast˘a transformare. −→ (β) unghiul θ dintre raza vectoare OM ¸si versorul k al axei Oz. ϕ. fiecare punct de coordonate carteziene (0.

(6. Jacobianul transform˘arii coordonatelor carteziene ˆın coordonate sferice este determinantul D(x. semidrepte cu una din extremit˘a¸ti ˆın originea O a reperului Oxyz. z) D(ρ. θ ¸si ϕ se numesc coordonate sferice ale punctului M. Analizˆand ¸si aici suprafet¸ele coordonate. g˘asim x = ρ sin θ cos ϕ. y = ρ sin θ sin ϕ. ϕ) . y. semicercuri cu centrele ˆın originea O avˆand diametrele segmente situate pe Oz care se numesc meridiane. θ. numite raze vectoare.61) Cele trei familii de ale suprafet¸elor coordonate corespunz˘atoare coordonatelor sferice sunt: (α) sferele concentrice cu centrul ˆın origine ρ = const (0 ≤ ρ < +∞). z = ρ cos θ. (γ) semiplane verticale ϕ = const (0 ≤ ϕ < 2π). numite cercuri paralele. se constat˘a c˘a liniile coordonate ˆın cazul coordonatelor sferice sunt: cercuri cu centrele pe Oz situate ˆın plane paralele cu planul Oxy.340 Ion Cr˘aciun Cantit˘a¸tile ρ. ˆIncercˆand s˘a determin˘am leg˘atura dintre coordonatele carteziene ale punctului M ¸si cele sferice al aceluia¸si punct. (β) semi–conuri circulare cu vˆarful ˆın origine ¸si axa de simetrie Oz θ = const (0 ≤ θ ≤ π).

.

sin θ cos ϕ .

.

.

.

= .

.

ρ cos θ cos ϕ .

.

.

−ρ sin θ sin ϕ sin θ sin ϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sin θ cos ϕ .

.

.

.

.

−ρ sin θ .

.

. .

.

.

.

61) a segmentului semi– deschis ρ = z0 .61) determin˘a o transformare punctual˘a biunivoc˘a ˆın toate punctele spa¸tiului cu except¸ia punctelor de pe axa cotelor Oz. 0. θ = 0. pentru z0 > 0 .62) a c˘arui valoare este ρ2 sin θ. z0 ) situat pe axa Oz este imaginea prin transformarea (6. ϕ ˆın ˆıntreg spat¸iul Oxyz. 0 ≤ θ ≤ π. Ca ¸si transformarea corespunz˘atoare coordonatelor cilindrice. Formulele (6.63) (o band˘a paralelipipedic˘a semi–infinit˘a) din spat¸iul ρ. 0 cos θ (6. θ.61) determin˘a o transformare a domeniului 0 ≤ ρ < +∞. Fiecare punct (0. 0 ≤ ϕ < 2π (6. relat¸iile (6. 0 ≤ ϕ < 2π.

7. 0 ≤ ϕ < 2π. Ω s˘a fie un interval tridimensional) cˆat ¸si simplificarea funct¸iei de integrat sau m˘acar unul din aceste dou˘a obiective. 0.3 Coordonate polare (sferice) generalizate Exist˘a ¸si alte schimb˘ari de variabile. expresiile acestora fiind dictate de contextul ˆın care este formulat˘a problema calcul˘arii unei integrale triple.65) constituie o transformare punctual˘a regulat˘a de la submul¸timea Ω a intervalului tridimensional nem˘arginit (6. Originea (0. y.65) z = c ρ cos θ. 0 ≤ ϕ < 2π (6. z) = abc ρ2 sin θ. 0 ≤ θ ≤ π. θ = π.61) constituie o transformare punctual˘a regulat˘a care transform˘a semi–banda paralelipipedic˘a infinit˘a 0 < r < +∞.72) la o mult¸ime m˘asurabil˘a Jordan V din spat¸iul Oxyz.65) are valoarea D(x. Alegerea schimb˘arii de variabile ˆıntro integral˘a tripl˘a urm˘are¸ste atˆat simplificarea domeniului de integrare V (dac˘a este posibil. relat¸iile (6. Jacobianul transform˘arii punctuale regulate (6. pentru z0 < 0. pentru z0 < 0. 6. 0 ≤ ϕ < 2π. dac˘a domeniul V este legat ˆın vreun fel de interiorul elipsoidului x2 y 2 z 2 + 2 + 2 − 1 = 0. De exemplu.61) a intervalului bidimensional ρ = 0.64) ˆın domeniul obt¸inut prin scoaterea axei cotelor din spat¸iul Oxyz.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 341 ¸si a segmentului semi–deschis ρ = z0 . a2 b c atunci se trece la coordonate polare generalizate numite ¸si coordonate sferice generalizate   x = a ρ sin θ cos ϕ. D(ρ. (6.        y = b ρ sin θ sin ϕ. 0 < θ < π. ϕ) . Dac˘a except˘am punctele axei Oz. θ. 0) a reperului Oxyz este imaginea prin transformarea (6. Relat¸iile (6.

w) D(s. t) ∈ D. c ρ cos θ) ρ2 sin θ dρdθdϕ. suprafat¸a S va fi dat˘a parametric prin   x     = x(s. w(s. t)).66) 6. v) D(s. z) dxdydz = V = abc ZZZ f (a ρ sin θ sin ϕ.7. t). y. (6. Σ frontiera domeniului Ω ¸si   u = u(s. t) = ψ(u(s. y) D(v. t) (6.342 Ion Cr˘aciun astfel c˘a formula schimb˘arii de variabile ˆıntro integral˘a tripl˘a care folose¸ste transformarea punctual˘a regulat˘a (6. t) ∈ D. y) D(x. t) = χ(u(s.4 Elementul de volum ˆın coordonate curbilinii S˘a g˘asim expresia elementului de volum ˆın coordonate curbilinii. t). D(s. y) D(w. t). t) dsdt. u) = · + · + · D(s. y = y(s. b ρ sin θ sin ϕ. (6. se poate verifica prin calcul direct c˘a D(x. t) = ϕ(u(s.65) este ZZZ f (x. t) D(v. w) D(x.      z = z(s. y) (s. t)). t) . v(s. t)). v(s. (s. t). t).     v = v(s. (s. mult¸imea de variat¸ie a parametrilor curbilinii s ¸si t fiind compact˘a ˆın IR2 . avem vol V = ZZ S z dxdy = ± ZZ D z(s. t). v(s. t) D(w.68) Dac˘a folosim expresia volumului mult¸imii cubabile V cu ajutorul unei integrale de suprafat¸˘a de al doilea tip ¸si ¸tinem cont de formula de calcul a acestei integrale de suprafat¸˘a. w(s.      w = w(s. t) D(u. v) D(x. w(s. Ω (6.69) Folosind regula de derivare a funct¸iilor compuse (6. t). u) D(s.68).67) o reprezentare parametric˘a a suprafet¸ei Σ. t) D(x. y) D(u. Fie S frontiera lui V. Atunci. Consider˘am iar˘a¸si mult¸imea m˘asurabil˘a Jordan V ˆın care am introdus un sistem de coordonate curbilinii prin relat¸iile (6. t).53). t).

v. y) D(w. w) D(w. se g˘ase¸ste c˘a expresia volumului mult¸imii V este integrala tripl˘a vol V = ± ZZZ Ω D(x. y) D(v. y) D(x. y. t) z D · D(x. w) · + · (s. t) + Dac˘a ¸tinem cont de regula de calcul a integralei de suprafat¸˘a de al doilea tip obt¸inem c˘a vol V = ± ZZ Σ z D(x. u) Aplicˆand formula integral˘a a Gauss–Ostrogradski. w) dudvdw D(u. w) sau. D(v. v) D(s. y) D(u. v. ZZZ . D(u. t) dsdt. echivalent. y) dudv + z dvdw + z dwdu. v) D(v. t) D(w. y) D(x. u) D(s. v) + D(u. z) (u. u)  D(x. w) D(s.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 343 ¸si deci expresia volumului mult¸imii V devine vol V = ± ZZ  D(x.

.

.

y. z) . D(x.

.

.

(u. obt¸inem . w) dudvdw vol V = D(u. w) Ω Folosind formula de medie pentru integrala tripl˘a. v. v.

y. z) . D(x.

.

.

.

w0 ) vol Ω vol V = . v0 .(u0 .

w). . v. v.1 Fie domeniul compact Ω. T :  y = ψ(u. w). v. D(u. v. 6.5 Schimbarea de variabile ˆın integrala tripl˘ a Teorema 6.7. inclus ˆın spat¸iul (u. w) Acest rezultat ˆımpreun˘a cu procedeul utilizat la demonstrat¸ia formulei de schimbare de variabile ˆın integrala dubl˘a ne conduce la demonstrat¸ia teoremei care d˘a formula schimb˘arii de variabile ˆın integrala tripl˘a. w). v. cu frontiera o suprafat¸˘a ˆınchis˘a. w).     z = χ(u. neted˘a pe port¸iuni ¸si   x     = ϕ(u.7.

Dac˘a f : V → IR este o funct¸ie continu˘ a. y. z) dxdydz = V ZZZ = Ω  . are loc egalitatea ZZZ f (x.344 Ion Cr˘aciun o transformare punctual˘ a regulat˘ a care transport˘ a domeniul Ω ˆın domeniul V.

D(x. z) . y.

.

.

v. f ϕ(u. w). ψ(u. w). χ(u. w) . v. v.

.

Ω unde Ω este o submult¸ime a intervalului tridimensional nem˘arginit [0. w)dudvdw D(u. Dac˘a se folosesc coordonatele cilindrice. v. y.7. v.70) Ω unde Ω este o submult¸ime a intervalului tridimensional nem˘arginit [0. 2π) × (−∞. w)  numit˘a formula schimb˘ arii de variabile ˆın integrala tripl˘ a sau formula de transport. π]. (6. formula schimb˘arii de variabile devine ZZZ f (x. (6. +∞) × [0. z) r drdϕdz. +∞) × [0.71) 2 f (ρ sin θ cos ϕ.(u.1 Folosind metoda schimb˘ arii de variabile ˆın integrala tripl˘a s˘a se calculeze ZZZ I= (x2 + y 2 + z 2 ) dxdydz. . r sin ϕ. y. Dac˘a ˆıntro integral˘a tripl˘a implic˘am schimbarea de variabile care utilizeaz˘a coordonatele sferice. z) dxdydz = V f (r cos ϕ. +∞).72) Exercit¸iul 6. ρ cos θ) ρ sin θ dρdθdϕ. V unde V este bila ˆınchis˘a de raz˘ a R cu centrul ˆın origine. ρ sin θ sin ϕ. formula schimb˘arii de variabile devine ZZZ ZZZ f (x. z) dxdydz = V ZZZ = (6. 2π) × [0.

folosind schimbarea de variabile ˆın integrala tripl˘a. obt¸inem I= Z R ρ4 dρ · Z 0 π sin θ dθ · Z 2π dϕ = 0 0 4πR5 . π] × [0. utilizˆand formula (6. . + y2 + z2 x2 unde V este mult¸imea situat˘a ˆın semispat¸iul superior z ≥ 0. z astfel ˆıncˆat x2 + y 2 + z 2 − R2 ≤ 0. Exercit¸iul 6. Transformarea punctual˘a definit˘a cu ajutorul coordonatelor sferice are jacobianul (6. I= Ω unde noul domeniu de integrare se vede simplu c˘a este intervalul tridimensional Ω = [0.7. Aplicˆand formula de calcul a unei integrale triple pe un interval tridimensional. Solut¸ie. integrala I devine ZZZ ρ4 sin θ dρdθdϕ. y. √ x2 + y 2 + z 2 = 9 ¸si de conul z = x2 + y 2 . De data aceasta mult¸imea V este intervalul tridimensional Ω = [1. 3] × [0. cont¸ine o port¸iune din semiaxa pozitiv˘a Oz ¸si este delimitat˘ a de sferele x2 + y 2 + z 2 = 1.71). R] × [0. valoarea integralei I s–a determinat foarte u¸sor.61).Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 345 Solut¸ie. π/4] × [0. 2π). 2π). Mult¸imea punctelor apart¸inˆand domeniului de integrare au coordonatele carteziene x. Forma domeniului cˆat ¸si expresia integrantului sugereaz˘a folosirea coordonatelor sferice (6.2 S˘a se calculeze integrala tripl˘ a ZZZ I= V √ dxdydz . Utiliz˘am din nou coordonatele sferice. 5 De remarcat c˘a.62) astfel c˘a .

g˘asim ZZZ I= 3 Z ρ sin θ dρdθdϕ = Z ρ dρ · 1 Ω = π/4 sin θ dθ · 0 Z 2π dϕ = 0 .346 Ion Cr˘aciun Aplicˆand formula schimb˘arii de variabile ˆın integrala tripl˘a ˆın cazul cˆand se utilizeaz˘a coordonatele sferice.

2π .

π/4 ρ2 .

.

3 .

.

· ϕ.

. .

· (− cos θ).

I= V unde V este port¸iunea din coroana cilindric˘ a m˘ arginit˘ a de cilindrii circulari 2 2 2 2 coaxiali x + y = 4. z) ∈ IR3 : 1 ≤ x2 y 2 z 2 + 2 + 2 ≤ 4}.70). Solut¸ie. constat˘am c˘a I = 4π(2 − √ 2). 2π) × [0.4 S˘a se calculeze integrala tripl˘ a ZZZ  2 x I= V a2 + y2 z2  + 2 dxdydz. 3] × [0. Aplicˆand formula (6.3 S˘a se calculeze integrala tripl˘ a ZZZ (x2 + y 2 ) dxdydz.7. Exercit¸iul 6. 0 S¸i ˆın acest exemplu valoarea integralei s–a determinat foarte u¸sor. Atˆat expresia integrantului cˆat ¸si forma domeniului V sugereaz˘a utilizarea coordonatelor cilindrice (6. obt¸inem ZZZ I= r3 drdϕdz = 3 Z r3 dr · 2 Ω Z 2π dϕ · 0 Z 1 dz = 40π. y.7. 1]. Noul domeniu de integrare va fi Ω = [2. 0 0 2 1 Efectuˆand calculele finale. b2 c unde mult¸imea de integrare V este V = {(x. Exercit¸iul 6. x + y = 9 ¸si de planele z = 0 ¸si z = 1. a2 b c .57).

0 ≤ θ ≤ π. este dus˘a ˆın mult¸imea V din enunt¸ul exemplului este intervalul tridimensional Ω = {(ρ. θ. Exercit¸iul 6.65). Analiza enunt¸ului sugereaz˘a schimbarea de variabile u= z z .7.5 S˘a se calculeze integrala tripl˘ a ZZZ I= x2 dxdydz.65). v ∈ [α. v ¸si w. v = . Mult¸imea Ω care. Solut¸ie. w = z. y ¸si z ˆın funct¸ie de u. z = βx. β]. prin transformarea punctual˘a regulat˘a (6. 2 y x domeniile de variat¸ie ale noilor coordonate fiind u ∈ [a. ϕ). z = h. (0 < α < β).66) deducem c˘a I se calculeaz˘a cu ajutorul integralei triple I = abc ZZZ ρ4 sin θ dρdθdϕ Ω a c˘arei valoare se constat˘a simplu c˘a este I = 4πabc/5. z = by 2 . z = 0. y= v r w . g˘asim x= w . situat ˆın semispat¸iul y > 0. z = w. h]. V unde V este domeniul m˘arginit de suprafet¸ele: z = ay 2 . z ∈ [0. u . b].Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 347 Solut¸ie. (0 < a < b). Rezolvˆand pe x. z = αx. θ. ϕ) ∈ IR3 : 1 ≤ ρ ≤ 2. Folosind formula (6. 0 ≤ ϕ < 2π} din spat¸iul (ρ. ˆIn acest caz se folosesc coordonatele polare generalizate definite de (6.

w) = − 2 √ . 6. ˆIntradev˘ar. I= 27 α3 β 3 a b Din nou se remarc˘a simplificarea evident˘a a calculelor cˆand se alege o schimbare de variabile adecvat˘a. valoarea integralei triple ZZZ dxdydz (6. aceast˘a afirmat¸ie rezult˘a fie din propriet˘a¸tile integralei triple fie analizˆand sumele integrale corespunz˘atoare unei diviziuni oarecare ocazie cu care se constat˘a c˘a oricare din aceste sume este egal˘a cu volumul lui V ¸si ca atare limita pentru norma diviziunii tinzˆand la zero a unui ¸sir de sume integrale corespunz˘atoare este volumul lui V.8 Aplicat¸ii ale integralei triple Consider˘am acum unele probleme tipice care implic˘a calculul unor integrale triple. w) 2v u u Teorema schimb˘arii de variabile ˆın integrala tripl˘a ¸si formula de evaluare a integralei triple pe un interval tridimensional ˆınchis conduc la concluzia c˘a valoarea integralei I este egal˘a cu produsul integralelor simple de mai jos 1 Z b du Z β dv Z h 3 √ √ · I= · w w dw. . Pe oricare cale se g˘ase¸ste √ D(x.8. Integrala tripl˘a este mai convenabil de folosit decˆat integrala dubl˘a. 6. v.73) V se constat˘a c˘a este volumul lui V. v. z) 1 w w (u. D(u. 2 a u u α v4 0 Calculˆand integralele definite obt¸inem ˆın final c˘a valoarea integralei triple I este 1  1 1  4√ 21 √ √ − − h h.348 Ion Cr˘aciun Avem dou˘a posibilit˘a¸ti de a calcula jacobianul care intr˘a ˆın formula schimb˘arii de variabile ˆın integrala tripl˘a. y.1 Calculul volumelor Dac˘a o figur˘a spat¸ial˘a V are volum.

z) dxdydz (6.8. placa material˘a sau pˆanza material˘a constat˘am c˘a masa solidului definit mai sus este dat˘a de egalitatea ZZZ masa V = ρ(x.2 Masa ¸si centrul de greutate ale unui solid ˆIn acela¸si mod cum am introdus unele corpuri materiale putem introduce ¸si aici not¸iunea de solid. ˆIn cazul solidului omogen masa sa este dat˘a de produsul dintre valoarea constant˘a ρ0 a densit˘a¸tii ¸si volumul lui V. Prin solid se ˆınt¸elege ansamblul dintre o mult¸ime m˘asurabil˘a Jordan V numit˘a configurat¸ia solidului ¸si o funct¸ie ρ real˘a. yG ¸si zG ale centrului de greutate G al unui solid de configurat¸ie V ¸si densitatea de volum ρ sunt date de egalit˘a¸tile ZZZ 1 x dm. zG = masa V V (6. Produsul dintre valoarea densit˘a¸tii ˆıntrun punct M (x. xG = masa V V ZZZ 1 yG = y dm. (6. cu valori pozitive.74) Procedˆand asem˘an˘ator ca la firul material. masa V V ZZZ 1 z dm. dup˘a cum se vede din (6. 6.75) V sau de egalitatea ZZZ masa V = dm. z) ∈ V ¸si elementul de volum al lui V se nume¸ste element de mas˘ a ¸si se noteaz˘a cu dm.73). y. pe cˆand. cu ajutorul ei se poate determina volumul oric˘arei mult¸imi cubabile. y. care se nume¸ste densitatea de volum a solidului. solidul se nume¸ste omogen. Dac˘a funct¸ia ρ este constant˘a. continu˘a pe V. cu integrala dubl˘a se poate determina doar volumul unui cilindroid.77) . (6.76) V Coordonatele xG . Deci dm = ρ(x.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 349 cˆand se pune problema calcul˘arii volumului unei figuri spat¸iale cubabile c˘aci. y. z) dxdydz.

78) V ˆIn cazul solidului omogen expresiile coordonatelor centrului de greutate sunt mai simple c˘aci fract¸iile de mai sus se pot simplifica prin valoarea constant˘a ρ0 a densit˘a¸tii.3 Momente de inert¸ie ale unui solid Momentele de inert¸ie fat¸˘a de axele Ox. se vor nota cu acelea¸si simboluri ca la pˆanze materiale ¸si sunt date de egalit˘a¸tile:    Ix            = Iy =         Iz      = ZZZ (y 2 + z 2 )ρ(x. formulele de . z) ∈ V.77) se pot scrie ˆın forma vectorial˘a ZZZ 1 rG = r dm. y. masa V (6. z) dv = ZZZ V V ZZZ (z 2 + x2 )ρ(x. (6.80) V 6. z) dv = ZZZ V V ZZZ (x2 + y 2 )ρ(x. Forma vectorial˘a a acestor egalit˘a¸tilor (6.81) (x2 + y 2 )dm. y.79) este rG = 1 ZZZ r dv. Oz ale solidului de configura¸tie V ¸si densitate de volum ρ. Avem xG = 1 ZZZ xdv. V unde dv = dxdydz este elementul de volum al lui V. y. Oy.8. constat˘am c˘a relat¸iile (6. z) dv = ZZZ V (y 2 + z 2 )dm. V Cˆand densitatea de volum este constant˘a ¸si egal˘a cu ρ0 > 0. y. vol V (6.350 Ion Cr˘aciun Dac˘a not˘am cu rG vectorul de pozit¸ie a centrului de greutate ¸si cu r vectorul de pozit¸ie al unui punct curent M (x. (z 2 + x2 )dm.79) zdv. vol V V ZZZ (6. vol V yG = V 1 zG = vol V 1 ZZZ ydv.

82) avem Ixy = ρ0 ZZZ z 2 dv. x2 dm. Iyz ¸si Izx . momentul de inert¸ie ˆın raport cu originea reperului este ZZZ IO = (x2 + y 2 + z 2 ) dm. Oyz. iar ˆın cazul c˘a ar fi omogen acela¸si moment de inert¸ie al solidului va fi dat de expresia IO = ρ0 ZZZ V (x2 + y 2 + z 2 ) dv. Ixz = ρ0 V ZZZ y 2 dv. V V Dac˘a solidul este omogen cu densitatea constant˘a ρ0 . V Momentele de inert¸ie ale solidului neomogen de configurat¸ie V ¸si densitate de volum ˆın raport cu planele de coordonate Oxy. Iyz = ρ0 V ZZZ x2 dv.83) V cˆand solidul este neomogen. V Iz = ρ0 ZZZ (x2 + y 2 ) dv. Ozx. au expresiile date de integralele triple:    Ixy            = Iyz =         Ixz      = ZZZ 2 ρ z dv = ZZZ V V ZZZ ρ x2 dv = ZZZ V V ZZZ ρ y 2 dv = ZZZ z 2 dm.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 351 mai sus devin Ix = ρ0 ZZZ (y 2 + z 2 ) dv. Iy = ρ0 V ZZZ (z 2 + x2 ) dv. notate corespunz˘ator cu Ixy . V ˆIn fine. . (6. ˆın locul formulelor (6.82) y 2 dm. (6.

y0 . z0 ) = q (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 V 6. expresiile acestora sunt date de X12 = λ m1 m2 m1 m2 (x2 − x1 ). iar kr1 − r2 k = q (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2 + (z1 − z2 )2 este distant¸a euclidian˘a dintre punctele M1 (x1 .8. 3 kr1 − r2 k kr1 − r2 k3 Z12 = λ m1 m2 (z2 − z1 ). y. r unde r este distant¸a de la punctul material pˆan˘a la punctul din spat¸iu ˆın care se consider˘a potent¸ialul. potent¸ialul newtonian ˆın punctul M0 (x0 . kr1 − r2 k2 unde λ este o constant˘a. z0 ) va fi dat de formula: ρ(x. y0 . z) dxdydz ZZZ U (x0 . y1 . y2 . z2 ). m˘arimea fort¸ei de atract¸ie dintre cele dou˘a puncte materiale este dat˘a de formula F =λ m1 m2 .352 6. kr1 − r2 k3 .4 Ion Cr˘aciun Potent¸ialul newtonian al unui solid Potent¸ialul newtonian sau gravitat¸ional al unui punct material de mas˘a m se define¸ste prin formula m U= . Y12 = λ (y2 − y1 ). Z12 sunt coordonatele fort¸ei de atract¸ie.5 . Atract¸ia exercitat˘ a de c˘ atre un solid Se ¸stie din fizic˘a c˘a fiind date dou˘a puncte materiale M1 ¸si M2 de ponderi m1 ¸si m2 ¸si vectori de pozit¸ie r1 ¸si respectiv r2 . kr1 − r2 k3 Dac˘a X12 . Y12 . z1 ) ¸si M2 (x2 .8. Fort¸a F12 cu care punctul material M1 este atras de c˘atre punctul material M2 este dat˘a de formula F12 = λ m1 m2 (r1 − r2 ). ˆIn cazul unui solid de configurat¸ie V ¸si densitate de volum ρ.

iar kr − r0 k este norma euclidian˘a a vectorului r − r0 kr − r0 k = q (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 .1 S˘a se calculeze cu ajutorul integralei triple. x 2 + y 2 + z 2 = b 2 . kr − r0 k3 ρ(x. z) (x − x0 ) dxdydz. iar pentru calculul integralei V . x 2 + y 2 = z 2 . y. Avˆand la dispozit¸ie cazul particular prezentat mai sus ¸si cunoscˆand mecanismul introducerii not¸iunii de integral˘a tripl˘a ajungem la concluzia c˘a fort¸a F cu care M0 este atras de c˘atre solid este dat˘a de integrala tripl˘a F = λm ZZZ V ρ(x. Volumul acestei figuri este Vol V = dxdydz. y. Cele trei suprafet¸e care m˘arginesc figura spat¸ial˘a V sunt: primele dou˘a. kr − r0 k3 unde r = x i + y j + z k. Solut¸ie. z0 ) de mas˘a m ¸si un solid de configurat¸ie V ¸si densitate de volum ρ. z) (r − r0 ) dxdydz. z) (y − y0 ) dxdydz.8. y. avˆand generatoarele ˆınclinate cu 45 de grade fat¸˘a de axa Oz. kr − r0 k3 Exercit¸iul 6. z) (z − z0 ) dxdydz. y. sfere concentrice cu centrul ˆın origine. Corpul este port¸iunea din coroana sferic˘a limitat˘a de cele dou˘a sfere ZZZ cont¸inut˘a ˆın pˆanza superioar˘a a conului. iar a treia. unde 0 < a < b. kr − r0 k3 ρ(x. y0 . con circular cu vˆarful ˆın origine ¸si axa de rotat¸ie axa Oz. de raze a ¸si b. volumul figurii spat¸iale V situat˘a ˆın semispat¸iul superior z ≥ 0 ¸si m˘ arginit˘ a de suprafet¸ele: x 2 + y 2 + z 2 = a2 . Coordonatele Fx .Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 353 S˘a consider˘am acum un punct material M0 (x0 . r0 = x0 i + y0 j + z0 k. Fy ¸si Fz ale vectorului F sunt     Fx            = λm V Fy = λ m           Fz     ZZZ ZZZ V = λm ZZZ V ρ(x.

ϕ) ia valori ˆın intervalul tridimensional ˆınchis Ω = [a. Prin urmare. masa solidului va fi egal˘a cu volumul s˘au. Alegem originea sistemului de axe ˆın vˆarful conului ¸si axa Oz dup˘a axa de simetrie a conului. 3 2 Coordonatele xG . θ. b] × [0. 2π]. avem ZZZ Vol V = ρ2 sin θdρdθdϕ = Z b ρ2 dρ · a Ω π(2 − √ Z π/4 sin θdθ · 2π Z 0 dϕ = 0 2)(b3 − a3 ) . Vol V Vol V V zG = V 1 ZZZ zdxdydz. rezult˘a c˘a xG = yG = 0. 2π]. avˆ and unghiul de la vˆ arf egal cu 2α ¸si de o sfer˘a de raz˘ a R cu centrul ˆın vˆ arful conului. Avem Vol V = ZZZ 2 ρ sin θdρdθdϕ = 0 Ω = Z R 2 ρ dρ · Z α sin θdθ · Z 2π dϕ = 0 0 4πR3 α sin2 .8. α] × [0. 3 Exercit¸iul 6. Terna ordonat˘a (ρ. Fiind omogen ¸si considerˆand c˘a densitatea este egal˘a cu unitatea.354 Ion Cr˘aciun triple folosim coordonatele sferice. Pentru calculul integralei triple de la . Vol V V Solidul fiind omogen ¸si avˆand planele de coordonate Oxz ¸si Oyz ca plane de simetrie. Solut¸ie. iar jacobianul transform˘arii este J = ρ2 sin θ. Trebuie determinat˘a mai ˆıntˆai masa solidului V. Pentru calculul volumului folosim coordonatele sferice ˆın care terna (ρ. θ. yG = ydxdydz.2 S˘a se afle coordonatele centrului de greutate al unui solid omogen m˘arginit de pˆanza unui con circular drept. R] × [0. ϕ) ia valori ˆın intervalul tridimensional ˆınchis Ω = [0. π/4] × [0. yG ¸si zG ale centrului de greutate G al solidului sunt date de integralele triple: 1 ZZZ 1 ZZZ xG = xdxdydz.

zG = α Z sin θ cos θdθ 0 Z 2π dϕ = πR4 sin2 0 α α cos2 .4 S˘a se determine momentele de inert¸ie ˆın raport cu planele de coordonate ale solidului omogen avˆ and configurat¸ia domeniului V m˘ arginit x2 y2 z2 de suprafet¸ele de ecuat¸ii z = c > 0 ¸si 2 + 2 = 2 . Considerˆand c˘a ρ0 = 1. V Pentru calculul integralei triple trecem la coordonate sferice ¸si g˘asim ZZZ ρ6 sin3 θ dρdθdϕ.Capitolul 6 — Integrala tripl˘a 355 num˘ar˘atorul cotei centrului de greutate trecem la coordonate sferice. 2 2 α 3R cos2 . Scriind ultima integral˘a tripl˘a ca o iterat¸ie de integrale simple. 0 Efectuˆand integralele simple de mai sus g˘asim Iz = 8π a7 /21. . Momentul de inert¸ie de determinat este ˆın acest caz ZZZ Iz = (x2 + y 2 )(x2 + y 2 + z 2 ) dxdydz. Exercit¸iul 6. Iz = Ω unde Ω este intervalul tridimensional [0. π] × [0. situat ˆın semispat¸iul a b c z ≥ 0. Solut¸ie. z) = x2 + y 2 + z 2 . 4 2 Exercit¸iul 6.3 S˘a se g˘aseasc˘a momentul de inert¸ie ˆın raport cu axa Oz a solidului de configurat¸ie bila de raz˘ a a cu centrul ˆın origine V ¸si densitatea de volum ρ(x. Izx = V ZZZ y 2 dxdydz. Avem ZZZ zdxdydz = Z R ρ3 dρ 0 V Prin urmare. a] × [0.8. cele trei momente de inert¸ie cerute sunt: ZZZ Iyz = V ZZZ x2 dxdydz. Solut¸ie. obt¸inem Iz = Z a 6 ρ dρ · π Z sin θ · 0 0 3 Z 2π dϕ. 2π). y. Ixy = V z 2 dxdydz.8.

Ixy = . care se poate reprezenta ca n Dxy = (x. (x. 20 5 . cu centrul de simetrie ˆın originea reperului Oxyz ¸si semiaxele egale cu a ¸si b. Vom scrie integralele triple care dau momentele de inert¸ie fat¸˘a de planele de coordonate ca iterat¸ii de integrale. xy a2 b2 unde Dxy este proiect¸ia lui V pe planul Oxy. Dxy este domeniul plan m˘arginit de elipsa din planul Oxy. y. ˆıntre limitele s 2 2 x y c 2 + 2 ¸si c. a2 b  x2 1 − Dxy c c Dxy Ixy = 2 + y2 a2 b c Dxy ZZ c Z ZZ dz = c ZZ 2  y 1− Dxy c3 ZZ  z 2 dz = 1− 3 Dxy s  x2 a2 + y 2 3  dxdy. deoarece el se poate scrie ca s n 3 V = (x. z) ∈ IR : c o x2 y 2 + ≤ z ≤ c. ˆın raport cu z. Avem: a b x2 dxdy q x2 Iyz = ZZ 2 y dxdy Izx = Dxy Z Z q 2 y2 + y2 a2 b c dxdy q x2 c dz = c 2 + y2 a2 b ZZ s x2 y 2  + 2 dxdy. a2 b2 Cu alte cuvinte. y) ∈ IR2 : o x2 y 2 + ≤ 1 .356 Ion Cr˘aciun unde domeniul de integrare este port¸iunea din interiorul pˆanzei superioare a x2 y 2 z2 conului de ecuat¸ie 2 + 2 = 2 . a2 b s x2 y 2  + 2 dxdy. situat sub planul z = c. iar a doua. y) ∈ D . prima simpl˘a. dubl˘a. 20 Izx = πab3 c πabc3 . b2 Aceste integrale duble se calculeaz˘a utilizˆand coordonatele polare generalizate ˆın plan ¸si g˘asim: Iyz = πa3 bc . a b c Pentru calculul fiec˘arei din cele trei integrale vom folosi faptul c˘a domeniul de integrare este simplu ˆın raport cu axa Oz. pe domeniul Dxy .

(7. y (n) .1 Relat¸ia F (x.3) se nume¸ste solut¸ie a ecuat¸ii diferent¸iale (7.1). avˆand ca argumente variabila real˘a x ∈ I.2) derivabile pˆan˘a la ordinul n inclusiv.2). ϕ(n) (x)) = 0. Definit¸ia 7. n ∈ IN ∗ .Capitolul 7 Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 7. ¸si F : I × Y → IR este o funct¸ie real˘a continu˘a. · · · .1. y. · · · . · · · . y 0 . Y este o mult¸ime oarecare a spat¸iului IRn+1 . de n ori derivabil˘ a. de ordinul n.2 Funct¸ia real˘a de variabila real˘ a (7. dac˘ a se cere s˘ a se determine funct¸iiile ϕ : I → IR. ϕ0 (x). y (n) ) = 0 (7. de n + 2 variabile reale. 357 . astfel ˆıncˆ at F (x.1 Cˆ ateva generalit˘ a¸ti despre ecuat¸ii diferent¸iale ordinare ˆIn cele ce urmeaz˘a I este un interval din mult¸imea IR a numerelor reale. (7. (∀) x ∈ I. funct¸ia real˘a y : I → IR ¸si derivatele sale pˆan˘a la ordinul n inclusiv y 0 . y 00 . care satisface identitatea (7.3) Definit¸ia 7.1. ϕ(x).1) se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a ordinar˘ a.

1 Ecuat¸ia y 0 = sin x are familia de solut¸ii y = ϕ(x.1 Forma implicit˘ a a unei ecuat¸ii diferent¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai este F (x. Exemplul 7. y. Exemplul 7.2 Fie f o funct¸ie real˘ a de variabil˘ a real˘ a.1) se poate reduce la forma explicit˘ a sau forma normal˘ a y (n) = f (x.1. C) = − cos x + C.358 Ion Cr˘aciun Presupunˆand c˘a este posibil˘a rezolvarea ˆın raport cu derivata de ordinul n.1.6) sunt continue pe domeniile lor de definit¸ie. Observat¸ia 7. (7. definit˘ a ¸si continu˘a pe un interval I ⊂ IR.1. y (n−1) ).1) ¸si (7. vom presupune c˘a funct¸ia F din ecuat¸iile (7. · · · . C) = C + Z x x0 f (t)dt.1.4) ¸si (7.3 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a corespunz˘ atoare cazului n = 1 se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a ordinar˘ a de ordinul ˆıntˆ ai.8) . y. y 0 ) = 0. (7.6) Deoarece ecuat¸iile diferent¸iale reprezint˘a ˆın multe situat¸ii modelarea matematic˘a a unor fenomene evolutive ¸si c˘a aceste fenomene sunt ˆın general continue. (7. ecuat¸ia (7. (7. unde C este o constant˘a arbitrar˘ a. C) : I → IR. y 0 .4) Definit¸ia 7. ϕ(x. y). Toate solut¸iile ecuat¸iei diferent¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai y 0 = f (x) (7.7) sunt de forma ϕ(·. x ∈ IR.5) iar forma normal˘a sau forma explicit˘ a a sa este y 0 = f (x.5) precum ¸si funct¸ia f din (7.

. Exemplele de mai sus conduc la introducerea unei alte not¸iuni.13) care ˆın reperul Oxy este o dreapt˘a paralel˘a cu prima bisectoare. De aici deducem c˘a toate primitivele funct¸iei f se pot scrie ˆın forma Z x f (t)dt.14) unde C este o constant˘a arbitrar˘ a. Definit¸ia 7. funct¸ia din membrul al doilea al relat¸iei (7. care satisfac egalitatea (7. Exemplul 7.12) obt¸inem solut¸ia y =x+1 (7.8).12) verific˘a identic ecuat¸ia diferent¸ial˘a (7. din (7. x0 ∈ I.6) se pot pune sub forma y = ϕ(x.7).4 Dac˘a solut¸iile ecuat¸iei (7. prin verificare direct˘a se constat˘a c˘a. primitivele funct¸iei f sunt solut¸iile ecuat¸iei diferent¸iale (7. funct¸iile (7.14) se nume¸ste solut¸ia general˘ a a ecuat¸iei diferent¸iale corespunz˘ atoare. reprezint˘a toate solut¸iile ecuat¸iei diferent¸iale (7. este integrabil˘a ¸si admite primitive pe I. atunci (7.10) pentru fiecare valoare a constantei arbitrare C. (7.1. f fiind funct¸ie continu˘a pe I.3 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a ordinar˘ a de ordinul ˆıntˆ ai y = xy 0 + y 0 2 (7. Se ¸stie c˘a funct¸ia F : I → IR.12) are ca solut¸ii funct¸iile unde C este o constant˘a arbitrar˘ a. relat¸ia (7. (7. Cu alte cuvinte.11) y = Cx + C 2 . (7. definite ¸si derivabile pe I. Din punct de vedere geometric. (7.1. x ∈ I.7). C).11). deduse din (7.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 359 ˆIntr-adev˘ar.10) y=C+ x0 ˆIn acest caz. (∀) x ∈ I.9) este o primitiv˘a pe I a funct¸iei f ¸si c˘a orice dou˘a primitive ale lui f difer˘a printr–o constant˘a arbitrar˘a C.7). ˆIntr-adev˘ar.5) sau (7. fixat. A determina primitivele funct¸iei f ˆınseamn˘a a g˘asi toate funct¸iile y. Pentru C = 1. x ∈ IR.12) reprezint˘a o familie de drepte cu panta variabil˘a C ¸si ordonata la origine egal˘a cu C 2 . F (x) = Z x x0 f (t)dt. oricare ar fi valoaraea constantei C.

.14) prin atribuirea valorii concrete C0 constantei arbitrare C.5) s˘a se scrie ˆın forma Φ(x. O solut¸ie a unei ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul ˆıntˆai are drept grafic o curb˘a plan˘a numit˘a curb˘ a integral˘ a. C) .17) Observat¸ia 7. y. 4 este . Este posibil ca solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale (7. Definit¸ia 7.2 Ecuat¸ia (7.1. y = ψ(t.6) care nu se poate obt¸ine din solut¸ia general˘ a a acesteia prin particularizarea constantei arbitrare se nume¸ste solut¸ie singular˘ a. x ∈ I. ecuat¸ia diferent¸ial˘ a y 02 = f (x).1.16) Relat¸ia (7.11) care nu se poate obt¸ine din solut¸ia general˘ a.5) poate avea mai multe solut¸ii generale.5) sau (7.360 Ion Cr˘aciun Definit¸ia 7.1.3 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a (7. x ∈ IR. de asemenea.10).11) este (7. Observat¸ia 7.5) sau (7. Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale (7.7) are solut¸ia general˘ a (7. (7.5 Se nume¸ste solut¸ie particular˘ a a ecuat¸iei diferent¸iale ordinare (7.12). (7. iar (7. Solut¸ia general˘a a unei ecuat¸ii diferen¸tiale este o familie uniparametric˘a de curbe integrale.6 O solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale (7.5) sau (7. De exemplu.13) reprezint˘ a o solut¸ie particular˘a a acesteia.16) se nume¸ste integrala general˘ a a ecuat¸iei diferent¸iale (7.6). C0 ).15) obt¸inut˘a din solut¸ia general˘ a (7. C) . C) = 0. Funct¸ia 1 y = − x2 . solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale (7. Solut¸ia general˘a a unei ecuat¸ii diferent¸iale poate fi dat˘a ¸si parametric.1. (7. printr–un sistem de forma ( x = ϕ(t.6) funct¸ia y = ϕ(x.

x0 x0 Presupunem c˘a Q : D ⊂ IR2 → IR \ {0} este o funct¸ie continu˘a.20) ecuat¸ia diferent¸ial˘a se transcrie ˆın forma P (x. y) f (x.22) Alternativa mai sus prezentat˘a are avantajul c˘a.21) Cˆand expresia din membrul ˆıntˆai a ecuat¸iei (7.6) cu factorul nenul Q(x.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 361 unde f este continu˘a ¸si nenegativ˘ a pe un interval real I.23) dy f (x. y) dy = 0. cu notat¸ia (7.21) este o alternativ˘a de prezentare a ecuat¸iei diferent¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai sub form˘a normal˘a (7. y0 ). x) = . se poate prezenta sub forma echivalent˘a dy = f (x. y) = − Q(x. Se poate afirma c˘a (7.21) este diferent¸iala unei funct¸ii reale de dou˘a variabile. Fiec˘arui punct (x0 . are dou˘ a solut¸ii generale Z xq Z xq y = C1 + f (t) dt ¸si y = C2 − f (t) dt. unde g(y. y) = 0. y) funct¸ia necunoscut˘a fiind x.6) care. (7. y). Dac˘a ˆınmult¸im ambii membri ai ecuat¸iei diferent¸iale (7. y) f (x.19) Notˆand ¸si utilizˆand pentru derivata unei funct¸ii notat¸ia lui Leibniz y0 = dy dx (7. pe mult¸imea deschis˘a D ⊂ IR2 . y0 ) ∈ D ˆıi corespunde o direct¸ie de coeficient unghiular y00 = f (x0 . Q ∈ C 0 (D). y) (7. y)y 0 − Q(x. y) g˘asim ecuat¸ia diferent¸ial˘a echivalent˘a Q(x. la nevoie.18) P (x. caz ˆın care ecuat¸ia diferent¸ial˘a corespunz˘atoare se scrie dx 1 = g(y. P. x). . (7. (7. dx (7. y) dx + Q(x.20). putem considera y ca variabila independent˘a. acesteia i se spune expresie diferent¸ial˘a exact˘a.

6). (7.4 Solut¸ia problemei Cauchy pentru ecuat¸ia diferent¸ial˘ a (7. y0 ) ¸si are panta m = y00 . se nume¸ste problema Cauchy.1.6) care pentru x = x0 ia valoarea dat˘ a y0 . tangenta are ca direct¸ie valoarea cˆampului f ˆın punctul considerat. (7.1.1.24) se nume¸ste condit¸ie init¸ial˘ a sau dat˘ a init¸ial˘ a. y) ∈ D este o solut¸ie a ecuat¸iei (7. iar condit¸ia ϕ(x0 ) = y0 .6) care trece prin punctul de coordonate (x0 .7) care satisface condit¸ia init¸ial˘ a y(x0 ) = y0 . problema Cauchy pentru ecuat¸ia diferent¸ial˘a (7.362 Ion Cr˘aciun fiec˘arei direct¸ii ˆıi corespunde o dreapt˘a y − y0 = y00 (x − x0 ) care trece prin punctul (x0 .26) x0 deci C = y0 . solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale (7. Dac˘a vom c˘auta solut¸ia care pentru x = x0 ia valoarea y0 . Observat¸ia 7. vom obt¸ine y0 = C + Z x0 f (t)dt = C. S˘a presupunem c˘a y = ϕ(x).24).7) cu condit¸ia init¸ial˘a (7.2) a ecuat¸iei diferent¸iale (7.6).22) asociaz˘a fiec˘arui punct din D o direct¸ie (dreapt˘a). (x. ˆınseamn˘ a determinarea acelei curbe integrale a ecuat¸iei diferent¸iale (7. Graficul funct¸iei ϕ este o curb˘a integral˘a ˆın D care are proprietatea c˘a. este y = y0 + Z x f (t)dt (7.7) am v˘azut c˘a este (7. ecuat¸ia (7. Definit¸ia 7.7 Problema determin˘ arii solut¸iei (7.24).5 Formula (7.25) x0 ˆIntr-adev˘ar. Observat¸ia 7. prin orice punct din intervalul nem˘ arginit bidimensional I × IR trece o curb˘a integral˘a ¸si numai una. . y0 ) ∈ I × IR exist˘ a o solut¸ie unic˘a a ecuat¸iei (7.4 Din punct de vedere geometric. Exemplul 7.10).25) arat˘ a c˘ a (∀) (x0 . y0 ). Cu alte cuvinte.1. avem astfel ˆın D definit un cˆamp f de direct¸ii. cu condit¸ia init¸ial˘ a (7. prin urmare. ˆın fiecare punct al ei.

Totalitatea solut¸iilor particulare ale unei ecuat¸ii diferent¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai sub forma normal˘a depinde de o constant˘a arbitrar˘a.24).Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 363 Teorema de mai jos arat˘a ˆın ce condit¸ii solut¸ia problemei Cauchy pentru ecuat¸ia diferent¸ial˘a (7. M = sup{|f (x.28) y este funct¸ie car e depinde de x ¸si derivˆand ˆın raport cu variabila x. y. exist˘a o solut¸ie unic˘ In a y = y(x) a problemei Cauchy pentru ecuat¸ia diferent¸ial˘a (7. (x. y. (7. |y − y0 | ≤ b}. C) = 0.6) cu condit¸ia init¸ial˘a (7.28) ¸si (7.6).6) constituie solut¸ia general˘a a ecuat¸iei (7. cu condit¸ia init¸ial˘a (7. . (∀) (x. mult¸imea solut¸iilor tuturor problemelor Cauchy ale ecuat¸iei diferent¸iale (7. invers. definit˘ a pe intervalul |x − x0 | ≤ δ.6).29) Eliminarea constantei C din relat¸iile (7. unde n δ = inf a. y2 ) ∈ I2 .24) exist˘a ¸si este unic˘a. y) ∈ IR2 : |x − x0 | ≤ a.6) cu condit¸ia init¸ial˘ a (7.28) cu g continu˘a ¸si derivabil˘a part¸ial ˆın D. b o .1. y1 ) − f (x. C) = 0. considerˆand c˘a ˆın (7. • funct¸ia f este lipschitzian˘a ca funct¸ie de y pe mult¸imea I2 .27) ˆ aceste condit¸ii. y)| : (x. M Desigur. ∂x ∂y (7. (7. y2 )| ≤ L|y1 − y2 |. y.29) conduce la o ecuat¸ie diferent¸ial˘a de forma (7. A¸sadar. orice familie de curbe plane g(x. adic˘ a exist˘ a o constant˘a pozitiv˘a L astfel ˆıncˆ at |f (x. y) ∈ D. este o solut¸ie particular˘a a ecuat¸iei diferent¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai sub form˘a normal˘a (7.1 Presupunem verificate urm˘ atoarele condit¸ii: • funct¸ia real˘a f este definit˘ a ¸si continu˘ a pe intervalul ˆınchis bidimensional I2 = {(x. ˆIntr-adev˘ar. C) + y 0 (x.24). y1 ). avem ∂g ∂g (x.6) ˆın domeniul D. verific˘a ˆın D o ecuat¸ie diferent¸ial˘a ordinar˘a de ordinul ˆıntˆai. Teorema 7. (x. y) ∈ I2 }. Putem ar˘ata c˘a. solut¸ia problemei Cauchy pentru ecuat¸ia (7.5).

este solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale (7. at 2.364 Ion Cr˘aciun Exercit¸iul 7. y10 . ϕ0 (x0 ) = y20 .31) care se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de tip Clairaut.30) obt¸inem ecuat¸ia diferent¸ial˘a de ordinul ˆıntˆai y = xy 0 + f (y 0 ). (∀) x ∈ I ⊂ IR (7. y20 .4) ¸si s˘a presupunem c˘a s–a obt¸inut o solut¸ie y = ϕ(x. ϕ0 (x).4). C10 . Cn0 ) s˘a fie solut¸ia problemei Cauchy a ecuat¸iei diferent¸iale (7. Definit¸ia 7. S˘a consider˘am ecuat¸ia diferent¸ial˘a de ordinul n sub form˘a normal˘a (7. (7. C1 . yn0 ) este un punct oarecare din mult¸imea D ⊂ IRn+1 . C2 . unde (x0 .4) se ˆınt¸elege determinarea unei funct¸ii y = ϕ(x) care satisface ecuat¸ia ϕ(n) (x) = f (x.4). C20 . Definit¸ia 7. y20 .4) oricare ar fi punctul de coordonate (C1 .1. · · · . yn0 sunt fixate.30) Solut¸ie. ϕ(n−1) (x0 ) = yn0 . · · · . cu condi¸tiile init¸iale (7. · · · .32) ¸si verific˘a condit¸iile init¸iale ϕ(x0 ) = y10 .34) care depinde de n constante C1 .33).34) are urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti: 1.1 S˘a se determine ecuat¸ia diferent¸ial˘ a a familiei de curbe y = Cx + f (C). g˘asim y 0 = C. C2 .1. Cn . (7. ϕ(x).33) unde x0 ∈ I ¸si y10 . · · · . Derivˆand ˆın raport cu x ˆın (7. C20 . ϕ(n−1) (x)). .1. Cn0 ) ∈ ∆ astfel ˆıncˆ y = ϕ(x. · · · . Cn ) luat dintr–un anumit domeniu ∆ ⊂ IRn . exist˘a ¸si este unic˘a n−upla (C10 . domeniul de definit¸ie al funct¸iei f din membrul doi a ecuat¸iei diferent¸iale (7. Eliminˆand constanta C ˆıntre acest rezultat ¸si (7. Cn ) (7.8 Prin problem˘ a Cauchy asociat˘ a ecuat¸iei diferent¸iale de ordinul n (7. (7.9 Dac˘a funct¸ia (7. C2 .30). · · · . · · · . · · · . · · · .

(7. d Zx ∂F (x. y) = Z x x0 P (t)dt + Z y y0 Q(t)dt. 7. y0 ) ∈ I1 × I2 . ˆIn plus.36) este diferent¸iabil˘a pe interiorul mult¸imii I1 × I2 ¸si are proprietatea dF (x.38) .1. Teorema 7. y) = Q(t)dt = Q(y).1 O ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de tipul P (x)dx + Q(y)dy = 0.2. ∂x dx x0 ∂F d Zy (x.4) ˆın domeniul D.2. de ordinul ˆıntˆ ai. Existent¸a lui F este asigurat˘a de continuitatea funct¸iilor P ¸si Q.2. Definit¸ia 7. (x0 . (7.35) unde P : I1 → IR ¸si Q : I2 → IR sunt funct¸ii reale continue date pe intervalele reale I1 ¸si I2 . cu variabile separate. ∂y dy y0 (7. 7.2 Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare. (7.37) Demonstrat¸ie. cu valorile date de F (x.34) se nume¸ste solut¸ia general˘ a a ecuat¸iei diferent¸iale (7.1 Ecuat¸ii diferent¸iale cu variabile separate Definit¸ia 7. y) = P (t)dt = P (x). se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a ordinar˘ a.10 A integra o ecuat¸ie diferent¸ial˘ a ˆınseamn˘ a a determina toate solut¸iile sale.1 Funct¸ia F : I1 × I2 → IR.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 365 atunci (7. integrabile prin cuadraturi ˆIn cele ce urmeaz˘a vom prezenta cˆateva tipuri de ecuat¸ii diferent¸iale ordinare de ordinul ˆıntˆai ale c˘aror solut¸ii generale se pot determina prin operat¸ii de integrare sau cuadrare. y) = P (x)dx + Q(y)dy. de ordinul ˆıntˆ ai.

y)dy. ∂x ∂y (7.46) Folosind acum ˆın (7.366 Ion Cr˘aciun Avˆand ˆın vedere c˘a dF (x. Demonstrat¸ie.2 Fiecare solut¸ie y = ϕ(x).42) este o solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separate (7.35). b).39) rezult˘a (7. b) (7. ϕ(x))ϕ0 (x).35) astfel ˆıncˆat s˘a avem (x. (7. (7.45) ¸si derivata ei g 0 (x) = ∂F ∂F (x. Teorema 7. y) = C define¸ste pe y ca funct¸ie implicit˘a diferent¸iabil˘ a de variabila x. b). (∀) x ∈ (a. b) → IR. ∂x ∂y (7.38) precum ¸si varianta P (x) + Q(ϕ(x))ϕ0 (x) = 0. y) = ∂F ∂F (x. ϕ(x)) = C.39) din (7.43) S˘a ar˘at˘am c˘a F (x. (∀) x ∈ (a. dac˘ a ecuat¸ia F (x.47) . g(x) = F (x. ϕ(x)) (7. Presupunem c˘a y = ϕ(x).44) Pentru aceasta consider˘am funct¸ia compus˘a g : (a.46) rezultatul (7. ϕ(x)) ∈ I1 × I2 . ϕ(x)) = C (7. Reciproc. atunci aceast˘ a funct¸ie este o solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separate (7. (∀) x ∈ (a. ϕ(x)) + (x. y)dx + (x.35). satisface relat¸ia F (x.37).40) a ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separate (7.41) pentru o anumit˘a constant˘ a C. (7. cu graficul cuprins ˆın I1 × I2 .2. b) ⊂ I1 (7.38) ¸si (7. x ∈ (a.

48) Relat¸ia (2.2.35).50) unde (x0 .49) deducem c˘a y este o solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separate (7. ea se obt¸ine din integrala general˘a (7.35) satisface ecuat¸ia cartezian˘a implicit˘a (7. Teoremele precedente sugereaz˘a un procedeu practic de g˘asire a solut¸iei generale a ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separate (7. Familia de ecuat¸ii carteziene implicite Z x P (t)dt + Z x0 y y0 Q(t)dt = C. exist˘a ¸si este unic˘a. b) ∈ I1 .35). S˘a presupunem acum c˘a ecuat¸ia F (x.44) implic˘a faptul c˘a funct¸ia g din (7.13) arat˘a c˘a funct¸ia g este o constant˘a pe intervalul (a.35).35). + 2 y+1 1−x (x. deducem g 0 (x) = P (x) + Q(ϕ(x))ϕ0 (x) = 0. y) ∈ (−1. b).1 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a √ dy dx = 0. Aplicˆand rezultatele de mai sus avem c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei (7. cu condit¸ia init¸ial˘a y(x0 ) = y0 .Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 367 a faptului c˘a (7. din (7.44). Ecuat¸ia (7.49) Dˆand deoparte pe g 0 (x) din (7. +∞). y) ∈ I1 × I2 . descrie curbele integrale ale ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separate (7. (7. b). Rezult˘a 0 = g 0 (x) = P (x) + Q(y)y 0 . . 1) × (−1. Aceast˘a solut¸ie este funct¸ia definit˘a implicit de ecuat¸ia Z x Z y P (t)dt + Q(t)dt = 0.50) rezult˘a C = 0 ¸si deci solut¸ia problemei Cauchy a ecuat¸iei diferent¸iale (7.51) x0 y0 Exercit¸iul 7. (7.42) este o solut¸ie a ecuat¸iei (7. (7. b). (7. (7. orice solut¸ie y a ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separate (7.45) este constant˘a pe (a. Dac˘a impunem ca valorii x = x0 s˘a –i corespund˘a y = y0 . y) = C define¸ste pe y ca funct¸ie implicit˘a diferent¸iabil˘a de x pe (a. y0 ) este un punct fixat din intervalul bidimensional I1 × I2 .52) Solut¸ie.52) este arcsin x + ln (y + 1) = C. (∀) (x.53) pentru C → −∞. (∀) x ∈ (a. Astfel.53) S˘a observ˘am c˘a ecuat¸ia are ¸si solut¸ia y = −1. (7.35).

(∀) (x. Fie A(x0 . ∂x ∂F (x. y0 )dt + Z y Q(x. y) = Z x x0 P (t. y0 ) ∈ D. Q : D → IR dou˘a funct¸ii continue derivabile part¸ial. S˘a consider˘am funct¸ia F : D → IR ale c˘arei valori se calculeaz˘a dup˘a regula F (x. (7.368 Ion Cr˘aciun 7. ¸si P : D → IR. y) = (x. y) = P (x. y0 )dt + Z y Q(x. Definit¸ia 7.55) este diferent¸iala funct¸iei F din (7. Din acest motiv denumirea ecuat¸iei diferent¸iale (7. iar a doua ˆın raport cu variabila x.59) A¸sadar.54) este acea de ecuat¸ie diferent¸ial˘a exact˘a. y)dy = 0. y0 ). y) ∈ D. (∀) (x. t)dt. (7.58) Deoarece funct¸iile P ¸si Q sunt continue. (∀) (x. (7. ∂y (7. membrul ˆıntˆai al ecuat¸iei (7. . y) = Q(x. y)dx + Q(x. y)dx + Q(x.57).54) are solut¸ia general˘ a Z x x0 P (t. t)dt = C. y) = P (x. y) al domeniului ¸si notˆand cu B punctul de coordonate (x.2.2. (7. y). T ¸ inˆand cont de expresia diferent¸ialei de ordinul ˆıntˆai ¸si de (7. y). (7. prima ˆın raport cu y.3 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a exact˘ a (7.2 O ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de tipul P (x. deducem dF (x.55) ∂y ∂x Teorema 7.2.58).57) y0 Folosind regula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinzˆand de un parametru constat˘am ∂F (x. y) ∈ D.54) se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a exact˘ a dac˘ a funct¸iile P ¸si Q satisfac ˆın D condit¸ia ∂Q ∂P (x.56) y0 Demonstrat¸ie. fixat astfel ˆıncˆat luˆand un punct oarecare M (x. y) ∈ D. deducem c˘a F are derivate part¸iale continue ¸si deci este funct¸ie diferent¸ial˘a pe D. y)dy. y). segmentele de dreapt˘a AB ¸si BM s˘a fie incluse ˆın D.2 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a exact˘ a Fie D ⊂ IR2 un domeniu plan simplu conex.

(∀) (x. 0 0 Efectuˆand integr˘arile care se impun mai sus. . y) ∈ IR2 . g˘asim c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date este cos x + sin y − x3 y + C − 1 = 0. ∂y ∂x Derivatele part¸iale de mai sus fiind egale. Corolarul 7. y) ∈ D. y0 )dt + Z y Q(x. (7. y0 ) ∈ D.56).59).Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 369 Folosind acum (7.1 Solut¸ia problemei lui Cauchy pentru ecuat¸ia diferent¸ial˘ a exact˘ a (7. y) = 3x2 . y) = 0.2 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a (3x2 y + sin x)dx + (x3 − cos y)dy = 0.54) este (7. Aceste funct¸ii sunt derivabile ¸si ∂P ∂Q (x. de unde F (x. Solut¸ie. y) ∈ IR2 . deci x0 = 0. y) ∈ D. ¸si aplicˆand (7.56) deducem C = 0. din (7. cu condit¸ia init¸ial˘a y(x0 ) = y0 .61) y0 Demonstrat¸ie. unde (x0 .61). Luˆand drept punct A(x0 . (∀) (x. y) = 3x2 . (x. alegˆand ca datele init¸iale x0 ¸si y0 s˘a fie coordonatele punctului A. Exercit¸iul 7.2. (7. ecuat¸ia dat˘a este ecuat¸ie diferen¸tial˘a exact˘a. t)dt = 0. Aici P (x. deducem c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date este Z x Z y sin t dt + (x3 − cos t) dt = C. y) = x3 − cos y. y) = 3x2 y + sin x. (∀) (x. y0 = 0. ˆIntr-adev˘ar. y0 ) originea reperului cartezian Oxy. solut¸ia c˘autat˘a este funct¸ia y = ϕ(x) definit˘a implicit de ecuat¸ia (7. Ca urmare.57) ¸si (7. Q(x.60) T ¸ inˆand seama de (7.2. y) = C.56).54). este Z x x0 P (t. ¸si impunˆand condit¸ia ca pentru x = x0 s˘a avem y = y0 . (x.54) ¸si (7. avem dF (x.60) deducem c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale exacte (7.

Prin fiecare punct al planului trece o curb˘a integral˘a ¸si numai una. y)Q(x.63) atunci ne propunem s˘a c˘aut˘am o funct¸ie µ : D → IR2 astfel ˆıncˆat expresia diferent¸ial˘a ω = µ(x. (∀) (x. y) ∈ D.2. ∂x ∂y (7.3 Ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul ˆıntˆ ai care admit factor integrant Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘a P (x. (7. de aceast˘a ecuat¸ie este o solut¸ie particular˘a a ecuat¸iei diferent¸iale c˘aci a fost obt¸inut˘a din cea general˘a luˆand pentru constanta C valoarea C = 0. ∂y ∂x (7.3 Funct¸ia µ : D → IR2 . Funct¸ia real˘a definit˘a implicit. 7. care verific˘a ecuat¸ia (7. diferent¸iabil˘ a pe D ⊂ IR2 . y)P (x. Dac˘a expresia diferent¸ial˘a P dx + Qdy nu este o diferent¸ial˘a exact˘a. y)dy = 0. y)Q(x.64). ˆın vecin˘atatea originii. solut¸ia general˘a este o familie de curbe plane care umple tot planul. y) = µ(x. y)dx + µ(x. y) . (∀) (x. y) ∈ D. se nume¸ste factor integrant al ecuat¸iei (7.2. y)P (x. conform lui (7.370 Ion Cr˘aciun Din punct de vedere geometric. . adic˘a s˘a determin˘am curba integral˘a care trece prin origine. g˘asim C = 0 ¸si deci solut¸ia c˘autat˘a este cos x + sin y − x3 y − 1 = 0.62).64) Definit¸ia 7. y) = (x. y). adic˘a nu este ˆındeplinit˘a condit¸ia ∂P ∂Q (x. y)dx + Q(x. Q : D → IR sunt dou˘a funct¸ii reale diferent¸iabile pe un domeniu plan D ⊂ IR2 .62) unde P : D → IR. De exemplu.63). y)dy s˘a fie o diferent¸ial˘a total˘a exact˘a a unei funct¸ii reale de dou˘a variabile reale. dac˘a dorim s˘a rezolv˘am problema Cauchy a ecuat¸iei date cu condit¸iinit¸ial˘a y(0) = 0. Pentru aceasta. ar trebui s˘a fie ˆındeplinit˘a condit¸ia   ∂  ∂  µ(x.

62) devine µ(x. y) ∂µ  ∂Q ∂P  ∂µ − P (x. t)dt = C. dac˘a o s˘a c˘aut˘am un factor integrant care s˘a fie funct¸ie ∂µ numai de x. deoarece = 0.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 371 Prin ˆınmult¸irea ecuat¸iei (7. y0 )dt + µ(x) Q(x.64). adic˘a µ = µ(x). devine Q(x. ecuat¸ia (7.68) ¸si ecuat¸ia devine una cu diferent¸ial˘a exact˘a a c˘arei solut¸ie general˘a ¸stim c˘a este Z x Z y µ(t)P (t. Q ∂y ∂x (7. y)dy = 0. ˆın (7. ecuat¸ia (7. dac˘a se c˘aut˘a un factor integrant µ = µ(y) funct¸ie numai de y.65) avem 1  ∂Q ∂P  1 dµ · = − µ dy P ∂x ∂y . y) = 0. ∂x ∂y ∂x ∂y (7. liniar˘ a ¸si neomogen˘a. ˆın anumite cazuri. c˘areia. y)dx + µ(x. x0 y0 ˆIn mod asem˘an˘ator.66) Relat¸ia (7. din (7. ˆIntr-adev˘ar.62) cu factorul integrant µ care satisface (7.65) se reduce la ∂y 1  ∂P ∂Q  1 dµ · = − µ dx Q ∂y ∂x (7. i se poate determina o solut¸ie particular˘a.67) 1  ∂P ∂Q  − este funct¸ie numai Q ∂y ∂x de x.66) este o ecuat¸ie cu derivate part¸iale de ordinul ˆıntˆ ai.64).68) Dup˘a determinarea factorului integrant µ = µ(x) (numai dac˘a acest lucru este posibil) se ˆınmult¸esc ambii membri ai ecuat¸iei (7. y)Q(x. De exemplu. dup˘a efectuarea derivatelor part¸iale.65) Pentru ca (7. y)P (x. (7.65) s˘a fie o ecuat¸ie diferent¸ial˘a cu diferent¸ial˘a total˘a exact˘a trebuie s˘a fie ˆındeplinit˘a relat¸ia (7. care.67) variabilele se separ˘a ¸si obt¸inem pe µ printr–o operat¸ie de integrare ¸si determinarea lui µ este posibil˘a dac˘a ln µ(x) = Z ∂Q  1  ∂P − dx.62) cu factorul integrant (7. y) + − µ(x.

P ∂x ∂y Este posibil s˘a existe ¸si alte situat¸ii ˆın care ecuat¸ia cu derivate part¸iale de ordinul ˆıntˆai (7. y) = ex (x cos y − y sin y). ∂y ∂x ∂P ∂Q 1  ∂P ∂Q  6= . Factorul integrant se g˘ase¸ste rezolvˆand ecuat¸ia cu variabile separate dµ 1  ∂P ∂Q  = − dx = dx =⇒ ln µ = x =⇒ µ(x) = ex . Solut¸ie. − = 1. y) = ex (x sin y + y cos y).2. ∂y ∂x Q ∂y ∂x A¸sadar.3 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a (x sin y + y cos y)dx + (x cos y − y sin y)dy = 0. ∂Q ∂P = x cos y + cos y − y sin y. care determin˘a factorul integrant. Q1 (x. obt¸inem ecuat¸ia ex (x sin y + y cos y)dx + ex (x cos y − y sin y)dy = 0.372 Ion Cr˘aciun ¸si determinarea lui µ = µ(y) este posibil˘a dac˘a 1  ∂Q ∂P  − P ∂x ∂y este funct¸ie numai de y. y) = x sin y + y cos y. y)dx + Q1 (x. s˘a se poat˘a rezolva ¸si s˘a se i se g˘aseasc˘a o solut¸ie particular˘a. Q(x. ecuat¸ia dat˘a nu este o ecuat¸ie cu diferent¸ial˘a total˘a exact˘a dar admite factor integrant funct¸ie numai de x. . Avem: P (x. Exercit¸iul 7. unde P1 (x. Dac˘a aceast˘a condit¸ie este ˆındeplinit˘a obt¸inem pe µ = µ(y) printr–o cuadratur˘a ln µ(y) = Z 1  ∂Q ∂P  − dy. = cos y. Ecuat¸ia obt¸inut˘a are forma P1 (x. y) = 0. y) = x cos y − y sin y. µ Q ∂y ∂x ˆInmult¸ind ecuat¸ia dat˘a cu factorul ex .65).

4 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a 2xy dx + (3y 2 − x2 + 3)dy = 0. P ∂x ∂y y ceea ce arat˘a c˘a ecuat¸ia diferent¸ial˘a considerat˘a admite factor integrant care depinde numai de y. Se g˘ase¸ste c˘a factorul integrant este µ(y) = 1/y 2 . ecuat¸ia dat˘a nu este o ecuat¸ie care provine ∂y ∂x din anularea unei diferent¸iale exact˘a. ∂P ∂Q 6= . y y2 care are solut¸ia general˘a x2 3 + 3y − = C. obt¸inem ecuat¸ia cu diferent¸ial˘a total˘a exact˘a 2x 3y 2 − x2 + 3 dx + dy = 0. y y . avem:  ∂P1   = ex (x cos y + cos y − y sin y).    ∂y  ∂Q1  x    ∂x = e (x cos y + cos y − y sin y). Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date este x e Z y (x cos t − t sin t)dt = C =⇒ ex (x sin y + y cos y − sin y) = C 0 ¸si este reprezentat˘a ˆın forma implicit˘a. Aceste derivate part¸iale sunt egale ¸si. Exercit¸iul 7.2.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 373 Efectuˆand derivatele care se impun. membrul stˆang al ecuat¸iei diferent¸iale obt¸inut˘a dup˘a ˆınmult¸irea cu factorul integrant este o diferent¸ial˘a total˘a exact˘a. Solut¸ie. ˆInmult¸ind ambii membri ai ecuat¸iei cu factorul integrant. prin urmare. Deoarece 2 1  ∂Q ∂P  − =− . ˆIn schimb.

70) ¸si ca atare putem spune c˘a x = x0 ¸si y = y0 sunt solut¸ii singulare ale ecuat¸iei (7.4 Ecuat¸ii diferent¸iale cu variabile separabile Definit¸ia 7. Observat¸ia 7. Curbele integrale ale acestei ecuat¸ii diferent¸iale constituie o familie de conice sau curbe algebrice de ordinul al doilea. P2 ∈ C 0 (I1 ). Q1 .2.2.2. Q2 (y0 ) = 0. Q2 (b) 6= 0. (7. Q2 ∈ C 0 (I2 ).4 O ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de tipul P1 (x)Q2 (y)dx + P2 (x)Q1 (y)dy = 0.70) unde C este o constant˘a arbitrar˘ a iar a ∈ I1 . Observat¸ia 7. P2 (t) b Q2 (t) (7. ecuat¸ia diferent¸ial˘a cu variabile separabile (7.1 Dac˘a ne limit˘ am numai la subintervalele lui I1 respectiv I2 pe care funct¸iile P2 respectiv Q2 nu se anuleaz˘ a.69). din solut¸ia general˘a obt¸inem x2 + 3y 2 − 3 − Cy = 0. . c˘areia putem s˘a–i spunem integrala general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale considerate. 7. se constat˘a c˘a x = x0 ¸si y = y0 sunt solut¸ii ale ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separabile care nu se pot obt¸ine din solut¸ia general˘ a (7.374 Ion Cr˘aciun Dup˘a eliminarea numitorului.69) se reduce la o ecuat¸ia diferent¸ial˘ a cu variabile separate Q1 (y) P1 (x) dx + dy = 0.2.2 Folosind observat¸ia precedent˘ a precum ¸si rezultatele stabiltite la ecuat¸ii diferent¸iale cu variabile separate deducem c˘ a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separabile (7.3 Dac˘a x0 ¸si y0 sunt astfel ˆıncˆ at P2 (x0 ) = 0. se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a cu variabile separabile.69) este Z x a Z y P1 (t) Q1 (t) dt + dt = C.69) unde P1 . P2 (x) Q2 (y) Observat¸ia 7.2. P2 (a) 6= 0 ¸si b ∈ I2 .

Pentru cea de a doua ecuat¸ie s˘a se determine acea solut¸ie cu proprietatea c˘ a graficul ei trece prin punctul (0. unde I este un interval inclus ˆın unul din intervalele (−∞. Considerˆand c˘a x ∈ I. −a).4 Solut¸iile singulare ale unei ecuat¸ii diferent¸iale cu variabile separabile. 3 ex tg y dx + (1 + ex ) sec2 y dy = 0. pe intervalul I. Exercit¸iul 7. x 2 − a2 y 2 + b2 Solut¸ia general˘a a acestei ecuat¸ii diferent¸iale cu variabile separate este . sau segmente ale acestora. a > 0. sunt drepte paralele cu axele de coordonate. (x2 + a2 )(y 2 + b2 ) dx + (x2 − a2 )(y 2 − b2 ) dy = 0 . Obt¸inem: y 2 − b2 x 2 + a2 dx + dy = 0 x 2 − a2 y 2 + b2 sau  1+  2b2  2a2  dx + 1 − dy = 0. 10 . a) sau (a. (−a.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 375 Observat¸ia 7.2. constat˘am c˘a se pot separa variabilele. 20 . dac˘a exist˘a.2. b > 0. +∞).5 S˘a se determine solut¸iile generale ale urm˘ atoarelor ecuat¸ii diferent¸iale cu variabile separabile: 10 . prin ˆımp˘art¸irea ambilor membri ai ecuat¸iei cu (x2 − a2 )(y 2 + b2 ). Solut¸ie. π/4).

x − a.

x+y 2b y .

+ ln .

.

.

a x+a a b Dreptele x = −a ¸si x = a. . paralele cu axa Oy. Dup˘a separarea variabilelor ecuat¸ia devine 3ex sec2 y dx + dy = 0. 1 + ex tg y Separarea variabilelor a fost posibil˘a pentru x ∈ IR ¸si y ∈ I. 20 .− arctg = C. unde intervalul I nu cont¸ine puncte de forma y = kπ/2. sunt solut¸ii singulare ale ecuat¸iei date. k ∈ Z .

5 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a omogen˘ a Definit¸ia 7. 1 . Funct¸iile y = kπ. avem 4 (1 + ex )3 · tg y = 8 C. Q(tx. Q(x. efectu˘am notat¸ia y y  x y = f x . x  P 1. y) dy = . avem P (tx. ty) = tm Q(x. ty) = tm P (x.5 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a ordinar˘ a de ordinul ˆıntˆ ai P (x. Exprimˆand c˘a funct¸iile P ¸si Q sunt omogene. k ∈ Z . y) = xm Q 1. dx Q(x. adunˆand rezultatele ¸si egalˆandu–le apoi cu logaritmul natural al unei constante pozitive arbitrar˘a.2. y) . sunt solut¸ii singulare ale ecuat¸iei date.71) unde P ¸si Q sunt funct¸ii continue omogene de acesla¸si grad m.376 Ion Cr˘aciun Solut¸ia general˘a se obt¸ine integrˆand primul termen ˆıntre x0 ¸si x. deducem x  y  y . y) (7. y) . x x (7. Q 1.72) lu˘am t = (7. y) = xm P 1. Luˆand x0 = 0. π y0 = ¸si efectuˆand calculele. cel de al doilea termen ˆıntre y0 ∈ I ¸si y ∈ I. ) s˘a apart¸in˘a unei curbe 4 integrale g˘asim C = 1 ¸si prin urmare solut¸ia problemei Cauchy este (1 + ex )3 · tg y = 8.72) Dac˘a ˆın (7. .74) . π Impunˆand condit¸ia ca punctul de coordonate (0.2. (7. se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a omogen˘ a.73) Pentru simplificarea formei ecuat¸iei diferent¸iale (7. 7.71). curbele integrale corespunz˘atoare solut¸iilor singulare sunt paralele echidistante la axa Ox. P (x.

prin folosirea notat¸iei (7.73) ¸si (7.71) constat˘am c˘a ecuat¸iile diferent¸iale omogene au forma general˘a y dy =f .77) x 1 unde C este o constant˘a arbitrar˘a. Efectuˆand derivarea ˆın cea de a doua relat¸ie din (7.76) ¸si ¸tinˆand cont c˘a z = z(x). din (7.81) Integrala general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale cu variabile separate (7.80) (7.2. (7.81) este ln |x| + C = Φ(z). obt¸inem x· dx dz = . Demonstrat¸ie.78) nu are nici o solut¸ie. dup˘a separarea variabilelor.76) x ˆın ecuat¸ia diferent¸ial˘a omogen˘a (7.76).4 Schimbarea de funct¸ie necunoscut˘ a y y = z · x ⇐⇒ =z (7. iar Φ este o primitiv˘ a a funct¸iei f (z) − z pe un interval I ⊂ IR cu proprietataea c˘ a ecuat¸ia f (z) − z = 0 (7.75).Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 377 Folosind acum (7. unde am notat prin Φ(z) o primitiv˘a a funct¸iei .79) ˆInlocuind (7.82) obt¸inem (7. g˘asim dz + z = f (z).76) ¸si (7. f (z) − z x (7. (7. dx x (7.79) ˆın (7.75) transform˘ a ecuat¸ia ˆıntro ecuat¸ie diferent¸ial˘ a cu variabile separabile a c˘ arei integral˘ a general˘ a este y ln |x| + C = Φ . obt¸inem dz dy =x· +z. Revenind la funct¸ia f (z) − z y.82) 1 .75) Teorema 7.77).74) ˆın (7. dx Pe intervalul I. dx dx (7.

deoarece dx din (7.84).2.77) ˆınlocuim pe C cu − ln C. integrala general˘a (7.86) Eliminˆand constanta C din ecuat¸iile (7.87) x Rezolvˆand ecuat¸ia (7. . Curba integral˘a corespunz˘atoare solut¸iei (7.87) ˆın privint¸a lui y 0 .84) x unde am notat y y Φ =e x . g˘asim o ecuat¸ie diferent¸ial˘a omogen˘a de forma (7. deducem x·  y0 x y − y x2 Ψ = Ψ0 x y . De aici ¸si (constant) este solut¸ie ¸si pentru ecuat¸ia (7. (7.80).76) rezult˘a c˘a funct¸ia y = z0 · x (7.2.77) se scrie y x = CΨ .86). ˆın care membrul al doilea este y f y x Ψ = Ψ0 x y + y .6 Dac˘a ˆın (7.88) x Putem spune deci c˘a o ecuat¸ie diferent¸ial˘a este omogen˘a dac˘a ¸si numai dac˘a solut¸ia sa general˘a este (7. ˆIntr-adev˘ar.83) este o dreapt˘ a care trece prin origine ¸si are panta z0 .7 O familie de curbe plane de ecuat¸ie (7.75). obt¸inem 1=C  y0 x y  0 y  Ψ .83) este o solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale (7.378 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 7.84) verific˘ a o ecuat¸ie diferent¸ial˘a omogen˘ a.84).78).85) Ψ x Observat¸ia 7. (7. x2 x − (7. (7.5 Dac˘a z0 este o r˘ ad˘ acin˘ a a ecuat¸iei (7. anume o solut¸ie singular˘ a. atunci z = z0 dz = 0.84) ¸si (7. x (7.2.75). derivˆand ˆın ambii membri ˆın (7. Observat¸ia 7.

x x 0 xy − y = y . Separˆand variabilele. g˘asim c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei este y ln |x| = − e x + C. 10 .76). obt¸inem dx e−z dz = . 40 . y = x x Dup˘a efectuarea schimb˘arii de funct¸ie (7.6 S˘a se integreze ecuat¸iile diferent¸iale omogene: 0 1. y y y = + ex . ecuat¸ia (7. Dup˘a efectuarea schimb˘arii de funct¸ie (7.76). 50 . ecuat¸ia devine x z 0 + z = z + ez . arctg x y y xy 0 ln = x + y ln . x x 0 Solut¸ie. Revenind la funct¸ia init¸ial˘a.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 379 Exercit¸iul 7.89) . care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a cu variabile separabile. 30 . y xy 0 + x cos − y + x = 0 . obt¸inem y 0  y 2 + 2. ˆImp˘art¸ind ambii membri ai ecuat¸iei prin x2 .2. 20 . 20 .89) se scrie z(x z 0 + z) = z 2 + 2 . Aceast˘a ecuat¸ie diferent¸ial˘a nu are solut¸ii singulare. (7. x 0 xyy = y 2 + 2x2 . x Sout¸ia general˘a a acestei ecuat¸ii este ln |x| = − ez + C.

380 Ion Cr˘aciun Separarea variabilelor ˆın aceast˘a din urm˘a ecuat¸ie diferent¸ial˘a conduce la ecuat¸ia diferent¸ial˘a cu variabile separate z dz = 2 dx . 1 + cos z x dz dx =− . . k ∈ Z . |x| Aceast˘a ecuat¸ie are o infinitate de solut¸ii singulare de forma y = (2k + 1)π x . z x 2 cos2 2 C z . g˘asim c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei este C y = 2 x arctg ln . adic˘a ecuat¸ia 1 + cos z = 0. y 0 + cos dz dx =− . k ∈ Z deoarece ecuat¸ia f (z) − z = 0. 30 . x Integrˆand. tg = ln 2 |x| C z = 2 arctg ln . |x| Revenind la variabila dependent˘a init¸ial˘a. Revenind la funct¸ia init¸ial˘a deducem c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date este y 2 = 4 x2 ln C|x|. Nici aceast˘a ecuat¸ie diferent¸ial˘a nu are solut¸ii singulare. are o infinitate de solut¸ii ¸si anume z = (2k + 1)π. Avem pe rˆand: y y − + 1 = 0. obt¸inem z 2 = 4 ln C|x|. x x 0 x z + z + cos z − z + 1 = 0 .

avem: y y y y 0 ln = 1 + ln . x x x 0 (xz + z) ln z = 1 + z ln z . 50 . Procedˆand ˆın mod analog ca la celelalte trei ecuat¸ii diferent¸iale g˘asim c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei este q y y · arctg = x · ln (C · x2 + y 2 ). ln z dz z ln z − z dx . reˆıntorcˆandu–ne la funct¸ia y. x Nu are solut¸ii singulare. x = ln C|x| = dup˘a care. g˘asim c˘a solut¸ia general˘a este . Urmˆand prezentarea teoretic˘a.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 381 40 .

y.

.

.

y ln .

.

x Nu are solut¸ii singulare. y0 = f y a2 + b 2 x .6 Ecuat¸ii diferent¸iale reductibile la ecuat¸ii diferen¸tiale omogene O ecuat¸ie diferent¸ial˘a reductibil˘a la una omogen˘a este y0 = f a x + b y  1 1 a2 x + b 2 y . iar f este o funct¸ie real˘a de variabil˘a real˘a definit˘a pe un interval. b1 .2. = y + x ln C|x|. b2 sunt constante reale care satisfac condit¸ia a1 b2 − a2 b1 6= 0. Ea este evident o ecuat¸ie diferent¸ial˘a omogen˘a deoarece se poate scrie ˆın forma y  a1 + b 1  x . (7. 7.90) unde a1 . a2 .

constat˘am c˘a (7.92) se scrie ˆın forma Facˆand schimbarea de funct¸ie y = xz. (7. reprezint˘a o familie de elipse cu centrul de simetrie ˆın originea axelor din care se scot punctele de intersect¸ie cu dreapta (7. din punct de vedere geometric.93).93) dy y − 2x = .95) . y) ∈ IR2 este astfel ˆıncˆat nu este verificat˘a ecuat¸ia x − 2y = 0. dx 2y − x (7.7 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a (2x − y)dx + (2y − x)dy = 0. Dac˘a punctul (x. O alt˘a ecuat¸ie diferent¸ial˘a reductibil˘a la o ecuat¸ie omogen˘a este y0 = f a x + b y + c  1 1 1 a2 x + b 2 y + c 2 .2. Exercit¸iul 7.90).94). (7.94) (7. devine: xz 0 + z = z−2 . Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date este x2 − xy + y 2 = C 2 ¸si. − z + 1) x 2(z 2 Integrˆand aceast˘a ecuat¸ie. 2z − 1 Separˆand variabilele. (7.92) Solut¸ie.382 Ion Cr˘aciun Cu substitut¸ia y = xz ⇐⇒ z = y x (7. se g˘ase¸ste: x2 (z 2 − z + 1) = C 2 .91) se separ˘a variabilele. care este o ecuat¸ie de forma (7. obt¸inem: − dx 2z − 1 dz = .

b) (2x + y − 1)dx + (x − 2y + 3)dy = 0 . Exercit¸iul 7. Efectuˆand schimbarea de variabil˘a independent˘a ¸si de funct¸ie (o transla¸tie)   u = x − x0 . c1 . deci cu schimbarea de funct¸ie v = uz se separ˘a variabilele. a) Dreptele (D1 ) : 2x + y + 1 = 0 ¸si (D2 ) : x + 2y − 1 = 0 se intersecteaz˘a ˆın punctul (−1.90).95) prezentat mai sus. (D2 ) : a2 x + b2 y + c2 = 0.  v =y−y . a1 b2 − a2 b1 6= 0. du a2 u + b 2 v (7.97) este de tipul (7. urm˘atoarele ecuat¸ii se reduc la ecuat¸ii diferent¸iale de tip omogen ¸si apoi s˘a se integreze: a) (2x + y + 1)dx + (x + 2y − 1)dy = 0 .  y = v + 1. b2 . Determinˆand raportul dy/dx constat˘am c˘a fiecare din cele trei ecuat¸ii apart¸ine tipului de ecuat¸ie diferent¸ial˘a (7. constat˘am c˘a aceasta devine a u + b v  dv 1 1 =f . b1 . y0 ). 1). (7. c2 sunt constante care satisfac condit¸iile: c21 + c22 6= 0 . c) (x + y − 2)dx + (x − y + 4)dy = 0. reprezint˘a dou˘a drepte concurente ˆın punctul (x0 . .97) Ecuat¸ia (7. Solut¸ie. a2 .95). Efectuˆand schimbarea de variabil˘a ¸si de funct¸ie   x = u − 1. 0 ˆın ecuat¸ia (7. y) care satisfac respectiv ecuat¸iile: (D1 ) : a1 x + b1 y + c1 = 0.8 S˘a se arate c˘a prin schimb˘ ari de funct¸ie ¸si de variabil˘ a convenabile.96) ˆIn situat¸ia (7.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 383 unde a1 .2.96) mult¸imile (D1 ) ¸si (D2 ) ale punctelor de coordonate (x.

Efectuˆand schimbarea de variabile   x = u − 1/5. drept pentru care facem schimbarea de funct¸ie v = u w. w = w(u) ¸si ajungem la ecuat¸ia diferent¸ial˘a cu variabile separabile u w0 = 2(1 + w − w2 ) 2w − 1 . dup˘a revenirea la funct¸ia v prin ˆınlocuirea lui w cu v/u ¸si ridicarea la p˘atrat. unde noua constant˘a C1 este C1 = C 2 − 1. a c˘arei integral˘a general˘a este √ u w2 + w + 1 = C. (7. w = w(u). dup˘a transform˘ari elementare g˘asim c˘a integrala general˘a a ecuat¸iei date este familia de curbe algebrice de ordinul al doilea de gen eliptic cu centru ˆın punctul de intersect¸ie al celor drepte x2 + xy + y 2 + x − y = C1 .  y = v + 7/5. b) Punctul de concurent¸˘a al celor dou˘a drepte aici este (−1/5. de unde dv = u dw + w du ¸si ajungem la ecuat¸ia cu variabile separabile 2(w2 + w + 1)u du + u2 (1 + 2w) dw = 0. 7/5).384 Ion Cr˘aciun ecuat¸ia dat˘a se transform˘a ˆın: (2u + v)du + (u + 2v)dv = 0. ecuat¸ia devine (2u + v) du + (u − 2v) dv = 0. Trecˆand la variabilele init¸iale prin u = x+1 ¸si v = y−1. ˆIn ecuat¸ia omogen˘a obt¸inut˘a punem v = uw. u2 + uv + v 2 = C 2 .98) Aceast˘a ecuat¸ie este omogen˘a. sau.

dup˘a calcule elementare. din punct de vedere geometric. (7. ˆın care constantele care apar la variabila funct¸iei f satisfac relat¸iile c21 + c22 6= 0. a1 b1 deci ecuat¸ia (7. c) Se procedeaz˘a ˆın mod asem˘an˘ator ca la celelalte dou˘a ecuat¸ii diferent¸iale ¸si se g˘ase¸ste c˘a solut¸ia general˘a este x2 + 2xy − y 2 − 4x + 8y = C care. Folosind teoria curbelor algebrice de ordinul al doilea se constat˘a c˘a aceast˘a familie de curbe plane este format˘a fie din hiperbole. . a1 b2 − a2 b1 = 0. caz ˆın care vom spune ca aceste curbe integrale sunt curbe algebrice de ordinul al doilea (conice) de gen hiperbolic. obt¸inem 2 − uv − u2 = ±C . g˘asim c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei considerate la acest punct este x2 + xy − y 2 − x + 3y = C1 .99) ˆIn acest caz dreptele (D1 ) ¸si (D2 ) din (7. Cel de al treilea tip de ecuat¸ii diferent¸iale reductibile la ecuat¸ii omogene este acela de forma (7. ˆInlocuind ˆın acest ultim rezultat pe u cu x + 1/5 ¸si pe v cu y − 7/5.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 385 a c˘arei solut¸ie general˘a este 2|w2 − w − 1| = C 2 . fie din perechi de drepte concurente reale.99) rezult˘a b2 a2 = = k. reprezint˘a o familie de curbe algebrice de ordinul al doilea de gen hiperbolic. Din (7.95) devine y0 = f  a x+b y+c  1 1 1 k(a1 x + b1 y) + c2 Cu schimbarea de funct¸ie dat˘a de relat¸ia a1 x + b1 y = z.100) .96) sunt paralele.95). z = z(x). (7. Revenind la funct¸ia v.

101) Ecuat¸ia diferent¸ial˘a (7.100) cap˘at˘a forma   z+c  1  dz 1 − a1 = f .2. (7.386 Ion Cr˘aciun care implic˘a  dy 1  dz = − a1 dx b1 dx ecuat¸ia (7. unde ecuat¸ia b1 f  z+c  1 kz + c2 +a=0 nu are nici o solut¸ie. unde funct¸ia Φ este o primitiv˘a pe J a funct¸iei 1 b1 f  z+c  1 kz + c2 . dx 2 2 dx . Dreptele (D1 ) : x − 2y + 9 = 0 ¸si (D2 ) : 3x − 6y + 19 = 0 sunt paralele. Efectuˆand separarea variabilelor.101) se transform˘a ˆın dz b1 f  z+c  1 kz + c2 = dx . ˆIn acest caz facem schimbarea de funct¸ie x − 2y = z =⇒ 1 1 dz dy = − . Solut¸ie. +a Revenind la variabilele init¸iale.102) +a Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei (7.101) este cu variabile separabile. b1 dx kz + c2 (7. Exercit¸iul 7.102) este x + C = Φ(z).9 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a (x − 2y + 9) dx − (3x − 6y + 19) dy = 0. integrala general˘a a ecuat¸iei (7. g˘asim c˘a pe intervalul real J.100) este x + C = Φ(a1 x + b1 y). (7.

104) funct¸ia P este aceea¸si ca cea din (7.2.104) se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a liniar˘ a de ordinul ˆıntai. devine 3z + 19 dz = dx. se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a liniar˘ a de ordinul ˆıntˆ ai. 7. .103) unde P ¸si Q sunt funct¸ii continue pe un interval I ⊂ IR.2.2. z+1 Integrala general˘a este dat˘a de 8 ln |x − 2y + 1| + x − 3y = C. dup˘a separarea lor ˆın cazul z + 1 6= 0.103). cuvˆ antul omogen˘ a semnific˘ a faptul c˘a membrul doi din (7. Observat¸ia 7.104) este numit˘ a ecuat¸ia diferent¸ial˘ a liniar˘ a de ordinul ˆıntˆai asociat˘ a ecuat¸iei (7.6 O ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de forma y 0 + P (x)y = Q(x). (7.2.7 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a liniar˘ a de ordinul ˆıntˆ ai Definit¸ia 7. Aici.7 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a y 0 + P (x)y = 0 (7. Aceast˘a ultim˘a solut¸ie se obt¸ine din integrala general˘a pentru C → −∞. Definit¸ia 7.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 387 Ecuat¸ia dat˘a devine 1 z + 9 − (3z + 19) 2 − 1 dz  = 0. Dac˘ a ˆın (7. neomogen˘ a. 2 dx Aceasta din urm˘a este o ecuat¸ie cu variabile separabile care.8 Cuvˆantul omogen˘ a are aici alt˘ a semnificat¸ie decˆ at cea ˆıntˆ alnit˘ a ˆın unul din paragrafele anterioare. Egalitatea z + 1 = 0 ne d˘a solut¸ia x − 2y + 1 = 0. care verific˘a ecuat¸ia dat˘a init¸ial.103). atunci (7. omogen˘ a.103) este nul.

106) cu e P (x)dx . s˘a consider˘am o funct¸ie de forma (7. (7. x ∈ I.103). (7. (7. (7.111) Cum cel de al doilea termen din membrul al doilea al relat¸iei (7. neomogen˘a. (7.108) cu factorul e− c˘a solut¸ia y = y(x).105) Demonstrat¸ie. (∀) x ∈ I. o solut¸ie arbitrar˘a a acesteia.110) se scrie ˆın forma y 0 (x) = − P (x) y(x) + e− R P (x)dx R Q(x) e P (x)dx .109) a ecuat¸iei diferent¸iale liniare de ordinul ˆıntˆai. are forma (7. deducem c˘a (7.107). Derivata acestei funct¸ii este − 0 y (x) = −P (x)e +e− R R P (x)dx P (x)dx  C+ R Q(x)e Z R Q(x)e P (x)dx  dx + (7.103) este dat˘ a de − y=e R P (x)dx h C+ Z R Q(x)e P (x)dx i dx . Avˆand ˆın vedere c˘a cel de-al doilea factor al primului termen din membrul doi al relat¸iei (7. Reciproc. R P (x)dx .112) exprim˘a faptul c˘a funct¸ia y = y(x) din (7. (7. aceasta devine R R  d P (x)dx y(x)e = Q(x)e P (x)dx . se obt¸ine (7. Atunci.111) este Q(x).2. avem y 0 (x) + P (x)y(x) = Q(x).110) P (x)dx .106) R ˆInmult¸ind ambii membri ai identit˘a¸tii (7.5 Solut¸ia general˘ a a ecuat¸iei (7.105). ˆın care C este o constant˘a arbitrar˘a. x ∈ I. x ∈ I. Presupunem c˘a ecuat¸ia diferent¸ial˘a (7. . obt¸inem R y(x)e P (x)dx =C+ Z R Q(x)e P (x)dx dx.103) are solut¸ii pe intervalul I ¸si fie y = y(x).110) este tocmai funct¸ia y = y(x) din (7.107) dx Integrˆand ˆın ambii membri ai lui (7.112) Egalitatea (7. x ∈ I.388 Ion Cr˘aciun Teorema 7.105) este o solut¸ie a ecuat¸iei (7. rezult˘a c˘a aceast˘a relat¸ie se scrie ˆın forma y 0 (x) = − P (x) y(x) + Q(x). x ∈ I.105).105).108) Prin ˆınmult¸irea ˆın ambii membri ai lui (7.

t ˆInmult¸ind ambii membri ai lui (7. fie aceasta de forma (7. Demonstrat¸ie.117) Integrarea lui (7. (7.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 389 Teorema 7.109).113).116) x0 Demonstrat¸ie.104) este cu variabile separabile.115). conduce la afirmat¸ia c˘a solut¸ia problemei Cauchy (7. (7.105) a ecuat¸iei diferent¸iale liniar˘ a de ordinul ˆıntˆai.116).9 Solut¸ia general˘ a (7. se obt¸ine d y(t)e dt Rt x0 P (s)ds  Rt = Q(t)e x0 P (s)ds . ˆIn ipoteza c˘a solut¸ia problemei Cauchy (7. Teorema 7.2. Separˆand variabilele obt¸inem dy = − P (x)dx.116) are proprietatea a doua din (7.104). neomogen˘a.6 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a liniar˘ a de ordinul ˆıntˆ ai omogen˘ a.2.114) se g˘ase¸ste (7. urmat˘a de ˆınmult¸irea amRx − P (t)dt bilor membri cu e x0 . are solut¸ia general˘ a y = C e− R P (x)dx . se scrie − y =Ce R P (x)dx − +e R P (x)dx Z R Q(x)e P (x)dx dx. x ∈ I.114) y Integrˆand ˆın ambii membri ai lui (7.118) . x ∈ I. (7.7 Fie x0 ∈ I. Reciproc.115)   y(x0 ) = y0 . (7. Solut¸ia problemei Cauchy  0   y + P (x)y = Q(x).113) unde C este o constant˘a arbitrar˘ a. oarecare.115) este (7. arbitrar dar fixat ¸si y0 ∈ IR. x ∈ I.103) cu e x0 P (s)ds . este − Rx y=e x0 P (t)dt  y0 + Z x Rt Q(t)e x0 P (s)ds  dt . Prin calcul direct se constat˘a c˘a aceast˘a funct¸ie satisface prima ecuat¸ie din (7. (7.103). Ecuat¸ia (7. Observat¸ia 7. ˆın care variabilaR independent˘a se va nota cu t. funct¸ia (7.2. (7.115).117) ˆıntre limitele x0 ¸si x.115) exist˘a. (7. de forma (7.

119) Reciproc. x ∈ I. Efectu˘am schimbarea de funct¸ie y = z + y1 ¸si obt¸inem z 0 + y10 + P (x)z + P (x)y1 − Q(x) = 0. ψ(x) ψ 0 (x) (7. Teorema 7.118).123) . solut¸ia sa general˘a se obt¸ine printr–o cuadratur˘ a.122) Deoarece y1 este o solut¸ie particular˘a a ecuat¸iei (7. yp (x) = e− R P (x)dx Z R Q(x)e P (x)dx dx.103).105) dˆand constantei arbitrare C valoarea zero. x ∈ I. A¸sadar. y = yo + yp .120) Eliminˆand constanta C ˆıntre (7. (7. s˘a observ˘am mai ˆıntˆai c˘a y 0 = ϕ0 (x) + Cψ 0 (x). se vede c˘a este egal˘ a cu suma dintre integrala general˘ a yo a ecuat¸iei omogene asociate (7. avem y10 + P (x)y1 − Q(x) = 0. Demonstrat¸ie. (7.2.103) deoarece se obt¸ine din (7.9 Dac˘a y1 este o solut¸ie particular˘ a a ecuat¸iei liniare (7. care este o solut¸ie particular˘ a a ecuat¸iei neomogene (7.104) ¸si funct¸ia yp : I → IR.103). (7. Prima parte a teoremei rezult˘a din (7.120).8 Solut¸ia general˘ a a ecuat¸iei diferent¸iale liniare de ordinul ˆıntˆai este o funct¸ie de forma y = ϕ(x) + Cψ(x). Teorema 7. Pentru a demonstra reciproca. obt¸inem ecuat¸ia y 0 − ϕ0 (x) y − ϕ(x) = . Demonstrat¸ie.390 Ion Cr˘aciun Scris˘a astfel.119) ¸si (7.121) care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a liniar˘a de ordinul ˆıntˆai. orice familie de curbe plane care depinde liniar de o constant˘a arbitrar˘a verific˘a o ecuat¸ie liniar˘ a de ordinul ˆıntı. (7.2.

2. (7. y2 .104) care se obt¸ine doar printr–o operat¸ie de integrare ¸si anume z = Ce− R P (x)dx .2 Dac˘a y1 ¸si y2 sunt dou˘ a solut¸ii particulare ale ecuat¸iei (7. b] ¸si M1 .2. y2 = ϕ(x) + C2 ψ(x). Putem construi prin puncte orice alt˘a curb˘a integral˘ a Γ. Corolarul 7.125).124).Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 391 Folosind (7.103). solut¸ia general˘ a a sa se obt¸ine f˘ ar˘ a nici o cuadratur˘a. M10 . b].122) g˘asim c˘a z este solut¸ia ecuat¸iei liniare omogene (7. neomogen˘ a.103) este y = y1 + Ce− R P (x)dx ¸si pentru determinarea ei s–a eefectuat doar o operat¸ie de integrare sau. deoarece. Fie solut¸ia general˘a a ecuat¸iei (7. intersect¸iile lor cu dou˘ a paralele la axa Oy. ˆın baza . C3 . y1 − y2 C1 − C2 (7. M2 . ale constantei arbitrare C y1 = ϕ(x) + C1 ψ(x). Observat¸ia 7.125) Eliminˆand funct¸iile ϕ ¸si ψ din relat¸iile (7. din relat¸ia (7. y3 .126) Dac˘a consider˘am c˘a cea de a treia solut¸ie y3 este solut¸ia general˘a.124) Demonstrat¸ie. C2 .11 Fie Γ1 . y3 = ϕ(x) + C3 ψ(x). solut¸ia general˘a a sa este dat˘ a de y = y2 + A(y1 − y2 ) (A = constant˘ a arbitrar˘ a ). Γ2 dou˘ a curbe integrale date pe intervalul [a.126) se obt¸ine (7.2.119) ¸si y1 . obt¸inem relat¸ia C3 − C2 y3 − y2 = = A (constant). o cuadratur˘a. Din cele de mai sus rezult˘a c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei (7. cum se mai spune.123) ˆın (7.103) scris˘a ˆın forma (7. definit˘ a pe [a. trei solut¸ii particulare corespunz˘atoare la trei valori C1 . (7. M20 . Observat¸ia 7.10 Dac˘a se cunosc dou˘ a solut¸ii particulare ale ecuat¸iei diferent¸iale liniare de ordinul ˆıntˆai.

y(0) = −1. t(π/2) = 1. C ∈ IR.115). s˘a se rezolve problema Cauchy cu data init¸ial˘ a ment¸ionat˘a al˘aturat. . Luˆ and punctul M (a. iar unde se specific˘a. M2 M20 ¸si M M 0 sunt concurente. x ∈ Ik . π/2 + kπ) ¸si au valorile date de P (x) = tg x. 20 ) tx0 = 2x + t3 cos t. 60 ) (2ey − x)y 0 = 1. y0 ) fix. 30 ) y 0 cos2 x + y = tg x. Q(x) = 1 . ceea ce ˆınseamn˘ a a rezolva problema Cauchy (7. Solut¸ie.392 Ion Cr˘aciun egalit˘a¸tii (7.10 S˘a se integreze ecuat¸iile diferent¸iale liniare de ordinul ˆıntˆai 10 ) y 0 + ytg x = sec x. x ∈ Ik . prin procedeul descris mai sus obt¸inem curba integral˘a ce trece prin acest punct. M 0 de intersect¸ie ale curbei Γ cu cele dou˘a drepte verific˘a relat¸ia M M2 M 0 M2 = 0 . Avem: 10 ) Funct¸iile P ¸si Q din aceast˘a ecuat¸ie sunt definite pe un interval Ik inclus ˆın intervalul (−π/2 + kπ. solut¸ia general˘a este dat˘a de y = sin x + C cos x. 50 ) (sin x + tctg x)x0 = 1. k ∈ Z . Exercit¸iul 7.126). cos x Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei este y = e− R tg xdx  C+ Z 1 R tg xdx  e dx . M1 M2 M1 M 2 relat¸ie care arat˘a c˘a dreptele M1 M10 . cos x Prin urmare. Ecuat¸iile diferent¸iale 10 )−40 ) sunt liniare ¸si neomogene.2.105). punctele M. y(0) = 1/3. x ∈ Ik . 40 ) y 0 + 3ytg 3x = sin 6x. x(π/2) = π 2 /4. unde ˆın loc de x0 este a. iar solut¸iile lor generale se determin˘a utilizˆand formula (7.

+∞). +∞). . +∞). valorile lor fiind date de P (x) = tg x 1 . Impunˆand ca s˘a fie satisf˘acut˘a condit¸ia init¸ial˘a x(π/2) = π 2 /4. cos2 x Aceasta este o ecuat¸ie cu variabile separabile ¸si are solut¸ia general˘a yo = Ce−tg x . x ∈ I. t ∈ (0. se g˘ase¸ste x = t2 (C + sin t). +∞). Aici. Q(x) = . funct¸iile P ¸si Q sunt definite pe un interval I ⊂ IR ˆın care ecuat¸ia cos x = 0 nu are solut¸ii. +∞). C ∈ IR.2. Vom ar˘ata cum se poate determina o solut¸ie particular˘a din solut¸ia general˘a a ecuat¸iei omogene asociate folosind metoda variat¸iei constantei de integrare C. Dup˘a efectuarea cuadraturilor. cos2 x cos2 x Trebuie s˘a integr˘am ˆıntˆai ecuat¸ia omogen˘a asociat˘a ecuat¸iei considerate y0 + 1 y = 0. vom considera de la ˆınceput c˘a I = (0. Pentru c˘a se cere rezolvarea ulterioar˘a a unei probleme Cauchy ˆın care t0 = π/2 ∈ (0. Intervalul pe care sunt definite funct¸iile P ¸si Q este inclus sau ˆın intervalul (−∞. t ∈ (0. t ∈ (0. iar funct¸ia necunoscut˘a este x = x(t).9. denumit˘a ¸si metoda lui Lagrange. 0) sau ˆın (0. Q(t) = t2 cos t. se ajunge la concluzia c˘a C = 0 ¸si prin urmare solut¸ia problemei Cauchy este x = t2 sin t. 30 ) Integr˘am aceast˘a ecuat¸ie liniar˘a utilizˆand Observat¸ia 7.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 393 20 ) S˘a observ˘am c˘a variabila independent˘a a acestei ecuat¸ii diferent¸iale este t. Avem 2 P (t) = − . x ∈ I. t Solut¸ia general˘a este x = e2 R dt t  C+ Z t2 cos te−2 R dt t  . +∞).

x ∈ I. x ∈ I. Punˆand condit¸ia ca yp s˘a verifice ecuat¸ia init¸ial˘a. x ∈ I. 3 50 ) Ecuat¸ia este neliniar˘a ˆın funct¸ia x = x(t). cos2 x Prin urmare. obt¸inem: C 0 (x) cos2 xe−tg x = tg x. Q(x) = sin 6x ¸si le vom considera definite pe un interval I ∈ IR care cont¸ine originea. 3 Impunˆand condit¸ia ca ˆın x0 = 0 valoarea funct¸iei y de mai sus s˘a fie 1/3 g˘asim C = 1 ¸si deci solut¸ia problemei Cauchy este  y = cos 3x 1 −  2 cos 3x . x ∈ I. Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date va fi y = yo + yp = Ce−tg x + tg x − 1. dx . de unde tg x etg x dx = (tg x − 1)etg x . =⇒    dx =⇒ y = cos 3x C −  2 cos 3x . 40 ) Avem P (x) = 3tg 3x. x ∈ I. solut¸ia particular˘a este C(x) = Z yp (x) = tg x − 1. Solut¸ia general˘a este y = e−3 R tg 3xdx  ln cos 3x  =⇒ y = e  =⇒ = cos 3x C + C+ C+ R sin 6x cos 3x Z sin 6xe3 Z sin 6xe− ln cos 3x dx = =⇒ R tg 3xdx  dx . Ea este ˆıns˘a liniar˘a ˆın t c˘aci se poate scrie dt − t ctg x = sin x.394 Ion Cr˘aciun Se caut˘a o solut¸ie particular˘a ˆın forma yp (x) = C(x)e−tg x .

129) ecuat¸ia Bernoulli (7. C) definit˘a implicit de ecuat¸ia (C + x) sin x − t = 0. Procedˆand ca la exercit¸iul precedent g˘asim c˘a aceast˘a ecuat¸ie diferent¸ial˘a admite integrala general˘a x − ey − Ce−y = 0.2. (k + 1)π). (7.10 Cu schimbarea de funct¸ie y 1−α = z. Avem x x x = ey − e−y =⇒ shy = =⇒ y = argsh . (k + 1)π).2. se g˘ase¸ste C = 0.127) ˆıntro vecin˘atate a punctului t = π/2. (7. 60 ) Ecuat¸ia este liniar˘a ˆın x. . solut¸ia problemei Cauchy este funct¸ia x = x(t) definit˘a implicit de ecuat¸ia t − x sin x = 0. Q ∈ C 0 (I). k ∈ Z . k ∈ Z . Teorema 7. I ⊂ IR. x) ∈ IR × Ik .8 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a ordinar˘ a de ordinul ˆıntˆ ai y 0 + P (x)y = Q(x)y α .2.128) se transform˘ a ˆıntro ecuat¸ie diferent¸ial˘ a liniar˘ a de ordinul ˆıntˆai neomogen˘a.8 Ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul ˆıntˆ ai reductibile la ecuat¸ii liniare Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de tip Bernoulli Definit¸ia 7. (7. 1}. Pentru ecuat¸ia init¸ial˘a. 2 2 unde argsh(·) este funct¸ia invers˘a a funct¸iei sh(·). Solut¸ia problemei Cauchy se determin˘a din integrala general˘a luˆand C = −1. P. (t. Deci. Ik ⊂ (kπ. solut¸ia general˘a este funct¸ia x = ϕ(t.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 395 Aceasta din urm˘a are solut¸ia general˘a t = (C + x) sin x. ˆIncercˆand rezolvarea problemei Cauchy considerate. x ∈ Ik . 7. Ik ⊂ (kπ. α ∈ IR \ {0.128) se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de tip Bernoulli.

129).132) unde funct¸ia z = z(x. Exercit¸iul 7. are solut¸ia general˘a (7.129) ¸si consecint¸a acesteia y0 1 z0 = α y 1−α ˆın (7. (7. Dac˘a ˆımp˘art¸im cu y α ˆın (7. 2 1+x 1 + x2 y0 + . solut¸ia general˘a a ecuat¸iei Bernoulli. Dup˘a determinarea funct¸iei z. se g˘ase¸ste din (7.130) Folosind (7. ecuat¸ia (7.128) se transform˘a ˆın z 0 + (1 − α) P (x) z = (1 − α) Q(x). Corolarul 7. x 1 1 y 0 + y = 2 y −2 . fiind liniar˘a.2. yα (7.11 S˘a se integreze ecuat¸iile diferent¸iale: a) b) c) 1 y = x2 y 4 . (7.396 Ion Cr˘aciun Demonstrat¸ie. x x 2x arctg x √ y0 − y=4√ y.131).133) Demonstrat¸ie. fiind astfel condu¸si la (7. C) este dat˘ a de −(1−α) z=e R P (x)dx h C + (1 − α) Z Q(x) e(1−α) R P (x)dx i .2.128) avem y0 + P (x) y 1−α = Q(x).3 Solut¸ia general˘ a a ecuat¸iei Bernoulli (7. (7.133).131) care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a liniar˘a de ordinul ˆıntˆai neomogen˘a.128) este 1 y = z 1−α . de ordinul ˆıntˆai ¸si neomogen˘a. Ecuat¸ia diferent¸ial˘a (7. funct¸ia y.132).130).

|x| Solut¸ia ecuat¸iei Bernoulli este 1 s z= .134) y 3 ¸si ecuat¸ia init¸ial˘a devine 3 z 0 − z = − 3 x2 . x care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a liniar˘a de ordinul ˆıntˆai neomogen˘a.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 397 Solut¸ie. Toate ecuat¸iile diferent¸iale de mai sus sunt de tip Bernoulli. g˘asim c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei este y = (1 + x2 )(arctg 2 x + C)2 . solut¸ia general˘a a acestei ecuat¸ii liniare este Z R dx  R 1  C z = e3 x ln C − 3 x2 e−3 x dx dx =⇒ z = |x|3 ln 3 . C 3 |x| ln 3 |x| b) Schimbarea de funct¸ie z = y 3 conduce la ecuat¸ia liniar˘a 3 3 z0 + z = 2 x x cu solut¸ia general˘a 3 C . 2 c) Procedˆand ˆın mod asem˘an˘ator ca la celelalte dou˘a exemple. z= 3+ |x| 2|x| Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date este 1 y= |x| s 3 3x2 + 2C . 4 y x Facem schimbarea de funct¸ie y0 1 z = y −3 =⇒ 4 = − z 0 (7. Cu men¸tiunea c˘a punˆand ln C ˆın loc de C. a) Constanta α are valoarea 4 ¸si ecuat¸ia este echivalent˘a cu y0 1 + y −3 = x2 . .

P.398 Ion Cr˘aciun Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de tip Riccati Definit¸ia 7. R ∈ C 0 (I). derivatele acestor funct¸ii sunt ˆın relat¸ia y 0 = y10 − z0 .138) obt¸inem   z 0 + 2y1 P (x) + Q(x) z = − P (x). 1 1 z2 z z (7.135). (7. Demonstrat¸ie. din (7. Avem ˆıns˘a Teorema 7.135) ¸si z o funct¸ie legat˘a de y prin relat¸ia (7.2.2. Atunci.12 Dac˘a y1 este o solut¸ie particular˘ a a ecuat¸iei Riccati ¸si z este o solut¸ie a ecuat¸iei liniare (7. obt¸inem y10 −   1 z0 1 2 + Q(x) y + = P (x) y + + R(x). z (7.136). .135).136) ¸si (7.135) se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de tip Riccati.9 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a ordinar˘ a de ordinul ˆıntˆ ai y 0 = P (x) y 2 + Q(x) y + R(x).139). funct¸ia y definit˘ a de (7. z2 (7. Q. Teorema 7. Fie y o solut¸ie a ecuat¸iei (7.11 Dac˘a se cunoa¸ste o solut¸ie particular˘ a y1 a ecuat¸iei Riccati. prin schimbarea de funct¸ie 1 y = y1 + .137) ˆInlocuind (7. I ⊂ IR (7.137) ˆın (7.136) este o solut¸ie a ecuat¸iei (7.138) Dup˘a efectuarea operat¸iilor indicate ¸si luarea ˆın calcul a faptului c˘a y1 este o solut¸ie particular˘a a ecuat¸iei Riccati. ˆIn general ecuat¸ia Riccati nu poate fi integrat˘a prin cuadraturi.136) ecuat¸ia se transform˘a ˆıntro ecuat¸ie liniar˘ a.139) care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a liniar˘a de ordinul ˆıntˆai neomogen˘a.2.

Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 399 Demonstrat¸ie.135). C3 . ϕ(x) + C ψ(x) care este o transformare omografic˘a de constanta arbitrar˘a C. deci. =⇒ z 0 = .136) avem z= 1 y 0 − y10 . y3 ¸si y4 . y4 sunt patru solut¸ii particulare corespunz˘ atoare la patru valori arbitrare C1 .13 Dac˘a y1 . y3 . y − y1 (y − y1 )2 (7. y = y1 + y1 ϕ(x) + 1 + C y1 ψ(x) 1 = . y2 . y2 . C2 .2. ea este funct¸ie liniar˘a de o constant˘a arbitrar˘a C z = ϕ(x) + C ψ(x). Observat¸ia 7.12 Integrala general˘ a a unei ecuat¸ii Riccati este funct¸ie omografic˘a de constanta arbitrar˘a.139) ¸si ¸tinˆand cont de faptul c˘a y1 este solut¸ie particular˘a a ecuat¸iei Riccati deducem c˘a y este solut¸ie a ecuat¸iei (7.140) ˆInlocuind relat¸iile din (7. z fiind solut¸ia unei ecuat¸ii liniare. atunci are loc relat¸ia y4 − y1 y3 − y1 C4 − C1 C3 − C1 : = : = A (constant). o familie de curbe plane care depinde omografic de o constant˘a arbitrar˘a verific˘a o ecuat¸ie de tip Riccati.140) ˆın (7. ϕ(x) + C ψ(x) ϕ(x) + C ψ(x) de unde rezult˘a c˘a y este de forma y= ϕ1 (x) + C ψ1 (x) . C4 ale constantei arbitrare C. Din (7. ˆIntr-adev˘ar. . y4 − y2 y3 − y2 C4 − C2 C3 − C2 Membrul ˆıntˆai al ultimei relat¸ii se nume¸ste raport anarmonic al funct¸iilor y1 .2. Observat¸ia 7. Reciproc. Proprietatea are loc datorit˘a faptului c˘a o transformare omografic˘a p˘astreaz˘a raportul anarmonic.

. 20 . 10 . x y1 = 1. Facem schimbarea de funct¸ie y= 1 1 1 z0 + . Afl˘am mai ˆıntˆai solut¸ia general˘a a ecuat¸iei omogene asociate ecuat¸iei liniare de mai sus.12 S˘a se integreze ecuat¸iile diferent¸iale de tip Riccati de mai jos ¸stiind c˘a admit solut¸iile particulare indicate al˘ aturat: 10 . adic˘a a ecuat¸iei cu variabile separabile z 0 − 3z = 0. Solut¸ia general˘a a ultimei ecuat¸iei este zo = C e3x . Exercit¸iul 7.2. y0 = − 2 − 2 .14 Dac˘ a se cunosc trei solut¸ii particulare y1 .2. solut¸ia general˘a rezult˘a din y − y1 y3 − y1 : = C y − y2 y3 − y2 f˘ar˘a a efectua nici o cuadratur˘ a. Solut¸ie. luˆand deci pe zp ˆın forma zp (x) = C(x)e3x . Funct¸ia necunoscut˘a C(x) se va determina din condit¸ia ca zp s˘a satisfac˘a ecuat¸ia zp0 (x) − 3 zp (x) = 2 x. Pentru determinarea unei solut¸ii particulare a ecuat¸iei liniare neomogene utiliz˘am metoda lui Lagrange. x−1 . x z x z Folosind aceste rezultate ˆın ecuat¸ie.400 Ion Cr˘aciun Observat¸ia 7. y3 ale unei ecuat¸ii Riccati. din relat¸ia scris˘ a la observat¸ia precedent˘ a. y2 . x x x y 0 = − 2xy 2 + y + y1 = 1 . x2 1 4 3 y0 = − y2 + y + . g˘asim c˘a funct¸ia z satisface ecuat¸ia liniar˘a z 0 − 3z = 2x.

Facem substitut¸ia y =1+ z0 1 =⇒ y 0 = − 2 z z ¸si ecuat¸ia se transform˘a ˆın − 1 1 4 1 3 z0 = − (1 + )2 + (1 + ) − 2 z x z x z x sau z0 + 2 1 z= x x cu solut¸ia general˘a z = e− R 2 dx x  C+ Z 1 R e x 2 dx x  dx = 0. 2C + x2 .Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 401 Se g˘ase¸ste c˘a derivata funct¸iei C(x) este C 0 (x) = 2 x e3x . Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date este deci y =1+ 2x2 . 9 Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei liniare ˆın z este z = zo + zp . x ∈ IR. 9 Rezult˘a a¸sadar c˘a solut¸ia particular˘a c˘autat˘a este zp = − 2(3x + 1) . g˘asim C(x) = − 2(3x + 1) 3x e . ˆInlocuind rezultatele determinate deducem ˆın cele din urm˘a c˘a y= 1 + x 1 2(3x + 1) C e3x − 9 este solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date. Integrˆand ultima ecuat¸ie cu variabile separate. 20 .

2). ecuat¸ia dat˘a are n r˘ad˘acini de forma fk (x. (7.1 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a Riccati y0 = 1 x2 2x 2 y + y+ 3 3 1+x 1+x 1 + x3 ¸stiind c˘a are solut¸iile particulare 1 x Solut¸iConform ultimei observat¸ii. n. y) = 0. de exemplu. k = 1. O solut¸ie a ecuat¸iei (7. y)(y 0 )n + A1 (x. se dore¸ste determinarea acelei curbe integrale care s˘a treac˘a prin punctul (1. solut¸ia general˘a este dat˘a de y1 = x2 . Fiec˘arei r˘ad˘acini reale ˆıi corespunde ecuat¸ia diferent¸ial˘a ordinar˘a de ordinul ˆıntˆai y 0 = f (x.141).3 Ecuat¸ii diferent¸iale algebrice ˆın y 0. x ∈ IR.141) care provine din anularea unui polinom ˆın y 0 cu coeficient¸ii Ak (x. 7. avem 2=1+ 2 1 =⇒ C = 2C + 1 2 ¸si ca urmare solut¸ia c˘autat˘a este y = 1 + 2x2 . · · · . 1 + x2 Exemplul 7. y). y) 6= 0 ˆın D.142) este solut¸ie a ecuat¸iei (7. y)(y 0 )n−1 + · · · + An−1 (x. y). y − x + 1 x2 − x + 1 1 − C(x + 1) de unde vedem c˘a solut¸ia general˘a este transformare omografic˘a de constanta arbitrar˘a C. (7.402 Ion Cr˘aciun Dac˘a. Considerat˘a ca o ecuat¸ie ˆın y 0 . y) funct¸ii continue de x ¸si y ˆıntrun domeniu D ⊂ IR2 ¸si cu A0 (x. y)y 0 + An (x. 2. Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘a ordinar˘a de ordinul ˆıntˆai A0 (x.2.142) . y2 = x − 1. care sunt funct¸ii de x ¸si y. y3 = − y − x3 x3 + 1 C(1 − x2 ) + x2 : = C sau y = .

143) (7. 7.1 Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale y = f (y 0 ) este dat˘a de Z  1 0   x = f (p) dp + C. Avem: y = f (p) =⇒ dy = f 0 (p) dp. y = x2 + C2 . y care au respectiv solut¸iile: y 2 = 2 x + C1 . y 0 = 2 x.146) dy 1 = p.145) ¸si s˘a lu˘am p drept variabil˘a independent˘a. (7.4. Solut¸iEcuat¸ia diferent¸ial˘a dat˘a este o ecuat¸ie algebric˘a de gradul doi ˆın variabila y 0 . S˘a punem y0 = p (7.1 S˘a se afle solut¸iile ecuat¸iei diferent¸iale y y 02 − (1 + 2xy)y 0 + 2x = 0.147) .144)    y = f (p).4 7.1 Ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul ˆıntˆ ai. Demonstrat¸ie.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 403 Exemplul 7.  p (7. dx p (7.4. =⇒ dx = dy. nerezolvate ˆın raport cu y 0. Rezolvat˘a ˆın raport cu y 0 ne d˘a urm˘atoarele dou˘a ecuat¸ii: 1 y 0 = .3. ˆın care C1 ¸si C2 sunt constante arbitrare. integrabile prin metode elementare Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de forma y = f (y 0 ) Teorema 7.

ˆın care consider˘am c˘a p > 0. Exercit¸iul 7. reprezint˘a o famile uniparametric˘a de curbe plane. 2 p p Din cele deduse constat˘am c˘a solut¸ia general˘a este    x   = 2p − 1 + C.148) de unde printr–o cuadratur˘a se obt¸ine prima din relat¸iile (7. p Avem apoi 1 1 1 dy = p =⇒ dx = dy =⇒ dx = 2 p + dp. Solut¸ie. din punct de vedere geometric. . Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale este dat˘a parametric prin relat¸iile (7.144) ¸si.144) rezult˘a din (7. obt¸inem x= Z  2+ 1 1 dp = 2p − + C.145). dx p p p Integrˆand ultima egalitate. p y = p2 + ln p. Cea de a doua relat¸ie din (7. y 0 > 0.1 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a 2 y = y 0 + ln y 0 .144).147) deducem dx = 1 0 f (p) dp.146) ¸si (7.4. prin aceast˘a metod˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale date se exprim˘a parametric. Prin urmare. Punem y 0 = p ¸si ecuat¸ia devine  y = p2 + ln p =⇒ dy = 2 p + 1 dp. p (7.404 Ion Cr˘aciun Din (7. p > 0.143) ¸si (7.

4.2 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a 2 y 2 + y 0 = 1. v) = 0. S˘a presupunem c˘a o asemenea reprezenatre este   u = ϕ(t). ψ(t) Prin urmare. t ∈ [a. avem y = ϕ(t). prin integrare ˆın ambii membri. t ∈ IR. Z ϕ0 (t) dt ψ(t) Exercit¸iul 7. dx cos t cos t .2 405 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de tipul F (y. Avˆand ˆın vedere cine sunt variabilele u ¸si v. Z este definit˘a pe orice interval real [α. ˆın care funct¸iile ϕ ¸si ψ le consider˘am continue. y 0 = ψ(t) =⇒ dx = 1 0 ϕ (t). b] pe care integrala are sens. ψ(t) Din ultima relat¸ie. reprezentat˘a parametric de ϕ0 (t) dt + C. y 0 ) = 0 Integrarea acestui tip de ecuat¸ie diferent¸ial˘a se face cu o cuadratur˘a dac˘a se cunoa¸ste o reprezentare parametric˘a a curbei plane F (u. β] ⊂ [a. obt¸inem x= Z ϕ0 (t) dt + C. Reprezentarea parametric˘a despre care se vorbe¸ste ˆın teorie este    y = sin t. iar ϕ s˘a aib˘a derivata continu˘a. 0   y = cos t. Din cea de a doua ecuat¸ie de mai sus se obt¸ine dy 1 1 = cos t =⇒ dx = dy = · cos tdt = dt =⇒ x = t + C. ψ(t)      x =     y = ϕ(t).Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 7. solut¸ia general˘a.4.  v = ψ(t). b] ⊂ IR. Solut¸ie.

3 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a x = y 0 + ey . Avem x = f (p) =⇒ dx = f 0 (p) dp.4. eliminarea parametrului s–a efectuat simplu. ˆIn acest exemplu. . Reunind rezultatele de mai sus constat˘am c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei x = f (y 0 ) este dat˘a ˆın forma parametric˘a din enunt¸ul teoremei. b]. b].4.3 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de forma x = f (y 0 ) Teorema 7. dx de unde obt¸inem pe y printr–o cuadratur˘a y= Z p f 0 (p) dp + C.    y = Z p f 0 (p) dp + C.4. p ∈ [a. este dat˘ a de     x = f (p). unde f este o funct¸ie cu derivata continu˘ a ˆıntrun interval [a. x ∈ IR.406 Ion Cr˘aciun Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale date este    x = t + C. Pe de alt˘a parte din y 0 = p avem pe rˆand dy = p =⇒ dy = p dx = p f 0 (p) dp. t ∈ IR ⇐⇒ y = sin (x − C). 7. S˘a punem y 0 = p ¸si s˘a lu˘am p ca variabil˘a independent˘a.   y = sin t. Demonstrat¸ie.2 Solut¸ia general˘ a a ecuat¸iei x = f (y 0 ). 0 Exercit¸iul 7.

dx Prin integrarea ultimei egalit˘a¸ti.4. avem dy = p =⇒ dy = p dx =⇒ dy = p(1 + ep )dp. Pornind din nou de la notat¸ia y 0 = p ¸si utilizˆand rezultatul stabilit mai sus. b] ⊂ IR. 2 Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date este dat˘a parametric de = p + ep . Dac˘a punem y 0 = p. . prin integrare. din ecuat¸ie obt¸inem x = p + ep =⇒ dx = (1 + ep )dp. obt¸inem y= Z ψ(t)ϕ0 (t)dt + C. 2    x p ∈ IR.    dy    y 0 = ψ(t) =⇒ = ψ(t) =⇒ dy = ψ(t)ϕ0 (t)dt. Avˆand ˆın vedere semnificat¸ia variabilelor u ¸si v.4 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de tipul F (x. ˆın care funct¸iile ϕ ¸si ψ sunt continue ¸si ϕ are derivat˘a continu˘a. Eliminarea parametrului p presupune rezolvarea unei ecuat¸ii transcendente. y 0 ) = 0 Integrarea aceastei ecuat¸ii diferent¸iale se reduce la o cuadratur˘a dac˘a se cunoa¸ste o reprezentare parametric˘a a curbei plane F (u. dx Din ultima egalitate. t ∈ [a. S˘a presupunem c˘a o reprezenatre parametric˘a a curbei F (u. 1 2   y = p + (p − 1)ep + C. 7. p ∈ IR. v) = 0 este    u = ϕ(t).   v = ψ(t). avem  x = ϕ(t) =⇒ dx = ϕ0 (t)dt.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 407 Solut¸ie. v) = 0. obt¸inem y= Z 1 (p + pep )dp = p2 + (p − 1)ep + C.

1 + t3 1 + t3 Penultima relat¸ie r˘amˆane definitiv˘a.4. b]. b] pe care integrala Z ψ(t)ϕ0 (t)dt are sens. ˆın timp din cea de a doua obt¸inem dy = 3t2 3t2 3(1 + t3 ) − 9t3 9(1 − 2t3 ) 2 dx = · dt = · t dt. β] ⊂ [a. Trebuie s˘a determin˘am o reprezentare parametric˘a a curbei definit˘a implicit de ecuat¸ia u3 + v 3 − 3uv = 0. u . Solut¸ia general˘a este definit˘a pe orice interval [α. Solut¸ie. dup˘a simplificare cu 3t2 3t 2 ¸si prin urmare v = .    y = Z ψ(t)ϕ0 (t)dt + C.4 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a x3 + y 0 3 − 3xy 0 = 0. 1 + t3 1 + t3 (1 + t3 )2 (1 + t3 )3 Funct¸ia y se determin˘a prin integrare ¸si obt¸inem y= Z Z Z 9(1 − t3 ) 2 d(t3 + 1) d(t3 + 1) · t dt = 9 − 6 . v = v(t) cu proprietatea v = tu. 3 2 2 (1 + t ) 1 + t3 . Mergˆand cu aceast˘a valoare a lui v ˆın ecuat¸ie.408 Ion Cr˘aciun Rezult˘a c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale este dat˘a de familia de curbe plane     x = ϕ(t). Vom c˘auta o reprezentare parametric˘a u = u(t). (1 + t3 )3 (t3 + 1)3 (t3 + 1)2 Astfel. Exercit¸iul 7. g˘asim c˘a y are expresia y=− 9 1 6 + + C. g˘asim u = 1 + t3 1 + t3 Pentru aflarea solut¸iei generale a ecuat¸iei diferent¸iale date pornim de la 3t 3t2 0 x= ¸si y = . t ∈ [a. unde C este o constant˘a real˘a arbitrar˘a.

(7. I ⊂ IR. 1 + t3 6 9   + + C.154) .149) efectu˘am ˆınlocuirea y 0 = p. (7. ecuat¸ia (7. cu coeficient¸i funct¸ii de clas˘ a C 1 (I). Teorema 7. p = p(x).1 O ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de ordinul ˆıntˆ ai de forma y = x ϕ(y 0 ) + ψ(y 0 ). y = −    2(1 + t3 )2 1 + t3    x    7.149) ˆın care membrul al doilea este o funct¸ie liniar˘ a de x.153) + ϕ(p) − p = 0.149) devine y = x ϕ(p) + ψ(p). avem dp dp dy = ϕ(p) + x ϕ0 (p) + ψ 0 (p) . t 6= −1.4.152) ˆınlocuim membrul ˆıntˆai cu p ¸si avem p = ϕ(p) + x ϕ0 (p) sau   dp x ϕ0 (p) + ψ 0 (p) dx dp dp + ψ 0 (p) dx dx (7. se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de tip Lagrange sau ecuat¸ie Lagrange.5 = Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de tip Lagrange Definit¸ia 7. (7.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 409 Prin urmare.3 Integrarea unei ecuat¸ii Lagrange se reduce la integrarea unei ecuat¸ii diferent¸iale liniare de ordinul ˆıntˆ ai.97) ˆın raport cu x ¸si ¸tinˆand seama de partea a doua a relat¸iei (7. (7. ˆIn (7. (7.150).4. Demonstrat¸ie. solut¸ia general˘a este dat˘a parametric prin 3t .151) Derivˆand (7.4.150) Cu notat¸ia (7.152) dx dx dx ˆIn ecuat¸ia (7.97).

156). obt¸inem y = p0 x + ψ(p0 ). ecuat¸ia (7. C) ϕ(p) + ψ(p).149) care nu este cont¸inut˘a ˆın solut¸ia general˘a (7. C)| = +∞.154) admite solut¸ia p = p0 . ˆIn acest caz ecuat¸ia (7. Consider˘am ˆıntˆai c˘a funct¸ia ϕ este definit˘a pe un subinterval al intervalului I ˆın care ecuat¸ia ϕ(p) − p = 0 (7.152) ¸si (7.410 Ion Cr˘aciun Dac˘a consider˘am p ca variabil˘a independent˘a ¸si x ca funct¸ie necunoscut˘a. ˆIn leg˘atur˘a cu comportarea curbelor integrale ale ecuat¸iei diferent¸iale de tip Lagrange fat¸˘a de dreapta (7.158) Dac˘a ¸tinem seama de ecuat¸iile (7. Dac˘a ˆınlocuim ˆın (7. ˆIn acest caz. (7.159) ¸si deci este solut¸ie singular˘a. (7. dp ϕ(p) − p ϕ(p) − p (7.160) care este o solut¸ie a ecuat¸iei Lagrange (7.157) Folosind formula de integrare a unei ecuat¸ii diferent¸iale liniare de ordinul ˆıntˆai.159). C).160) putem avea dou˘a situat¸ii: • dac˘a p→p lim |x| = p→p lim |f (p. ¸si ¸tinem cont de (7.158) obt¸inem solut¸ia general˘a a ecuat¸iei Lagrange sub form˘a parametric˘a    x = f (p. . (7.160) este o direct¸ie 0 0 asimptotic˘a a curbelor integrale (7. C). (7. dreapta (7.   y = f (p.97) pe p cu p0 .156) nu are nici o solut¸ie. ecuat¸ia (7.154) se scrie ˆın forma  ϕ(p) − p  dx dp + x ϕ0 (p) + ψ 0 (p) = 0.159) S˘a studiem acum cazul ˆın care p0 este o r˘ad˘acin˘a real˘a a ecuat¸iei (7. vom avea x = f (p.155) se scrie ˆın forma dx ϕ0 (p) ψ 0 (p) + x =− .155) care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a liniar˘a de ordinul ˆıntˆai ˆın x = x(p).156).

(7. obt¸inem ecuat¸ia liniar˘a dx 2 3p + x=− . C)| = finit. este   1 3 2  3   C − p + p . solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date. p−1 Efectuˆand integr˘arile. Exercit¸iul 7. g˘asim x=  1 3 2 3 C − p + p . p = 2xp dp dp + p2 + 3p2 dx dx ¸si. deriv˘am ˆın raport cu x. Solut¸ie. Not˘am y 0 = p. ˆın ipoteza p2 − p 6= 0. (p − 1)2 2 ˆInlocuind expresia lui x ca funct¸ie de p ˆın y = xp2 + p3 determin˘am y ca funct¸ie de p. g˘asim y=  1 2 p2  C − p + p .5 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de tip Lagrange 2 3 y = x y0 + y0 . (p − 1)2 2 . deci y = xp2 + p3 . dp p − 1 p−1 care are solut¸ia general˘a − 2 Z dp  p−1 C− R x=e R 2 dp  3p e p − 1 dp .149).4. reprezentat˘a parametric. (p − 1)2 2 Prin urmare.160) este solut¸ie singular˘a a p→p0 p→p0 ecuat¸iei (7. Dup˘a calcule elementare. x =   (p − 1)2 2      y =  p2  1 2 C − p + p .Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 411 • dac˘a lim |x| = lim |f (p.

(p − 1)2 Astfel. curba integral˘a corespunz˘atoare se descompune ˆın dreapta 3 y = x + 1 ¸si o curb˘a algebric˘a de ordinul al doilea (conic˘a). (p − 1)2 . Notˆand y 0 = p. solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale date se reprezint˘a parametric ˆın forma  C    x = − 1. obt¸inem p = p2 + 2 x p dp dp + 2p .   (p − 1)2      y = Cp2 . Derivˆand ˆın ambii membri ˆın raport cu x ¸si ¸tinˆand seama c˘a y 0 = p. Dup˘a separarea variabilelor.6 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a 2 2 y = x y0 + y0 . respectiv y = x + 1.4. (p − 1)2 de unde rezult˘a x ca funct¸ie de p. Solut¸ie. g˘asim Cp2 y= . dx dx Pentru p 6= 0. Exercit¸iul 7. ecuat¸ia diferent¸ial˘a corespunz˘atoare este cu variabile separabile. ecuat¸ia devine y = x p2 + p2 . ˆInlocuind aceast˘a valoare a lui x ˆın expresia lui y ca funct¸ie de x ¸si p.412 Ion Cr˘aciun Ecuat¸ia p2 − p = 0 are r˘ad˘acinile p = 0 ¸si p = 1. 1 Deoarece pentru p → 1 ¸si C 6= − avem |x| → +∞. x+1 1−p iar integrarea acesteia conduce la x+1= C . ecuat¸ia devine 2dp dx = . 3 1 Dac˘a C = − . care conduc la solut¸iile singulare y = 0. rezult˘a c˘a dreapta 3 1 y = x + 1 este direct¸ie asimptotic˘a a curbelor integrale care au C 6= − .

Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 413 Dac˘a p = 0. dx dx dx Din ultima egalitate desprindem dou˘a posibilt˘a¸ti: . anume cˆand ϕ(p) = p. ˆInlocuim pe y 0 cu p y = xp + ψ(p).2 O ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de ordinul ˆıntˆ ai de forma y = xy 0 + ψ(y 0 ).4. 7.162). Dup˘a cum se vede o ecuat¸ie Clairaut este o ecuat¸ie Lagrange particular˘a. Pentru integrarea ei proced˘am la fel ca pentru ecuat¸ia diferent¸ial˘a de tip Lagrange. (7.6 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de tip Clairaut Definit¸ia 7. din punct de vedere geometric. I ⊂ IR. C)| = lim p→0 p→0 Curba integral˘a corespunz˘atoare solut¸iei singulare este axa Ox. apoi deriv˘am ˆın raport cu x ¸si ¸tinem seama c˘a p este funct¸ie de x. Avem p=p+x   dp dp dp + ψ 0 (p) =⇒ x + ψ 0 (p) = 0. Demonstrat¸ie. Teorema 7.4.161) are solut¸ia general˘ a y = C x + ψ(C) (7. din ecuat¸ia init¸ial˘a deducem y = 0 care este solut¸ie singular˘a deoarece C − 1 = C − 1 = finit.161) ˆın care ψ este o funct¸ie de variabila real˘ a y 0 . p→0 (p − 1)2 lim |x| = lim |f (p.4.   y = − p ψ 0 (p) + ψ(p) (7.162) ¸si admite o solut¸ie singular˘a reprezentat˘ a parametric de    x = − ψ 0 (p). de clas˘ a C 1 (I).4 Ecuat¸ia Clairaut (7.163) care. se nume¸ste ecuat¸ie diferent¸ial˘ a de tip Clairaut sau ecuat¸ie Clairaut. este ˆınf˘ a¸sur˘ atoarea dreptelor din (7.

ˆınlocuind aceast˘a valoare a lui p ˆın egalitatea y = px − ep .   y = (p − 1)ep . y0 ) al ei. obt¸inem solut¸ia general˘a ˆın forma y = Cx − eC . ˆInlocuind p = C ˆın (7. sau x = ep .163).4. curba integral˘a (7.162). Prin eliminarea parametrului p din solut¸ia singular˘a.162) deoarece ecua¸tiile ei se obt¸inprin eliminarea constantei C ˆıntre (7. care are valoarea p = ln x. Cum dy = pdx.161) pe y 0 cu o constant˘a C.161) acest rezultat. are forma . ˆıntrun punct (x0 . Din punct de vedere geometric. din ultimul rezultat se deduce (x − ep )dp = 0. atunci y = p ep − ep = (p − 1)ep ¸si ajungem la solut¸ia singular˘a  p   x = e .7 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de tip Clairaut 0 y = xy 0 − ey . Solut¸iPunem y 0 = p ¸si rescriem ecuat¸ia dat˘a ˆın forma y = x p − ep . g˘asim c˘a ecuat¸ia cartezian˘a explicit˘a a solut¸iei singulare este y = x(ln x − 1). Dac˘a lu˘am x = ep . obt¸inem solut¸ia dx general˘a (7. adic˘a ar trebui s˘a demonstr˘am c˘a tangenta la solut¸ia singular˘a. de unde x = − ψ 0 (p) ¸si dac˘a ˆınlocuim ˆın (7. Dac˘a lu˘am dp = 0.414 • Ion Cr˘aciun dp = 0.162) ¸si derivata ˆın raport cu C a lui (7. obt¸inem dy = pdx + xdp − ep dp.161) reprezentat˘a parametric de (7. ˆIn acest fel. sau dp = 0. A¸sadar. Diferen¸tiind–o. S˘a demonstr˘am c˘a solut¸ia singular˘a este ˆınf˘a¸sur˘atoarea familei de drepte ce reprezint˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date. Exercit¸iul 7. • x + ψ 0 (p) = 0. atunci p = C. adic˘a p = C. solut¸ia general˘a a ecuat¸iei Clairaut reprezint˘a geometric o familie de drepte a c˘arei ecuat¸ie se obt¸ine ˆınlocuind ˆın ecuat¸ia diferent¸ial˘a (7.161).162). p ∈ IR.163) este ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de drepte (7. obt¸inem o curb˘a integral˘a a ecuat¸iei (7.

(7. unde se ¸tine cont de faptul c˘a p = p(x). derivat˘a ˆın raport cu x. conduce la ∂f dp ∂f + (7. Ecuat¸ia tangentei este y − y0 = y00 (x − x0 ). Dac˘a not˘am y 0 = p ecuat¸ia devine y = f (x. este y = Cx − eC . y0 ) al ei. ϕ(x. sau y − x0 (ln x0 − 1) = (x − x0 ) ln x0 care. dx p = ϕ(x. y 0 ) Ne propunem s˘a ar˘at˘am cum se integreaz˘a ecuat¸iile diferent¸iale de forma y = f (x.Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 415 unei drepte identice cu cea din solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale date. Exercit¸iul 7.8 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a 2 y = y0 − y0 x + x2 .165) avem dp . p) care. introdus˘a ˆın (7. 7.165) p= ∂x ∂p dx adic˘a la o ecuat¸ie rezolvat˘a ˆın raport cu Dac˘a putem integra (7.164) unde f este o funct¸ie diferent¸iabil˘a pe un domeniu plan. ecuat¸ia tangentei la curba integral˘a ce provine din solut¸ia singular˘a.7 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de forma y = f (x. C) . C) care. y 0 ). ˆıntrun punct (x0 . ne conduce la solut¸ia general˘a c˘autat˘a   y = f x.4.164). devine y = x ln x0 − x0 . Dac˘a aici punem ln x0 = C.4. adic˘a tocmai curba integral˘a ce provine din solut¸ia general˘a. dup˘a reducerea termenilor asemenea. 2 .

416 Ion Cr˘aciun Solut¸ie.  y = p2 . care este o parabol˘a. 2 x ∈ IR. din aceea¸si ecuat¸ie folosit˘a mai sus deducem y = p2 . este ˆınf˘a¸sur˘atoarea familiei de curbe integrale din solut¸ia general˘a care sunt tot parabole cu axa de simetrie paralel˘a cu axa Oy. obt¸inem solut¸ia reprezentat˘a parametric   x = 2p. obt¸inem y =x· 3p − p2 . Prin urmare. Exercit¸iul 7. Dac˘a x = 2p. este solut¸ie singular˘a. Solut¸ie. Punem y 0 = p. p ∈ IR. deriv˘am ˆın raport cu x ¸si 2 dp dp dp −x − p + x =⇒ (2p − x)(1 − ) = 0. Se observ˘a c˘a solut¸ia singular˘a.9 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a xy 02 + (y − 3x)y 0 + y = 0. nefiind obt¸inut˘a din solut¸ia general˘a de mai sus pentru nici o valoare a lui C. care. ˆInlocuind y 0 = p. 1+p (7. deci y = p2 − px + ¸tinem seama c˘a p = p(x) : p = 2p x2 .166) . atunci avem p = x + C care introdus ˆın ecuat¸ia y = dx x2 p2 − px + conduce la solut¸ia general˘a 2 Dac˘a y = C2 + C x + 1 2 x. Ecuat¸ia diferent¸ial˘a dat˘a se poate scrie ˆın forma 3y 0 − y 02 y =x· 1 + y0 ¸si se ˆıncadreaz˘a ˆın tipul studiat mai sus.4. dx dx dx dp = 1.

Capitolul 7 — Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare 417 Derivˆand (7. g˘asim c˘a y = x este solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale init¸iale. g˘asim (p − 3)2 . (7. de data aceasta ˆın raport cu y.169) y2 = C p Eliminˆand pe p ˆıntre (7.171) ¸si ¸tinˆand cont c˘a x ¸si p pot fi considerate funct¸ii de y.172) .166). Integrˆand. p(p + 1) x (7. obt¸inem ecuat¸ia (p + 1) 2 x + p+3 dp  · = 0. obt¸inem (p + 1)2 x2 = C . g˘asim 1 ∂f ∂f dp = + .168) p3 ˆInlocuind (7. Aceast˘a solut¸ie nu se poate obt¸ine din solut¸ia general˘a ¸si prin urmare este solut¸ie singular˘a. se face notat¸ia y 0 = p.168) ˆın ceea ce se obt¸ine din (7.8 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de tipul x = f (y.168) ¸si (7. p). y 0 ) La fel ca la celelalte ecuat¸ii diferent¸iale studiate ˆın acest paragraf. (7. (7.166) prin ridicare la p˘atrat. deci ecuat¸ia dat˘a devine x = f (y. 7.169).171) Derivˆand. (7.166) ˆın raport cu x.170) Considerˆand acum p = 1 ¸si mergˆand cu aceast˘a valoare a lui p ˆın ecuat¸ia (7. p(p + 1) dx din care rezult˘a p = 1 precum ¸si ecuat¸ia 2 p+3 dp + dx = 0.4.167) care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a cu variabile separate. p ∂y ∂p dy (7. determin˘am solut¸ia general˘a sub form˘a implicit˘a (xy 2 + Cy + 3Cx)(y 3 + 15Cy − 27Cx) + C 2 (y − 9x)2 = 0. ˆın ambii membri ai lui (7.

173) ˆın (7. cu variabila independent˘a y.176) ¸si deci ecuat¸ia este de tipul celei studiat˘a la acest punct. (7.418 Ion Cr˘aciun Dac˘a putem integra (7.177) Dac˘a consider˘am cazul cˆand se anuleaz˘a cel de al doilea factor.4.171) conduce la solut¸ia general˘a   x = f y. care este o solut¸ie singular˘a. 27 .174) Exercit¸iul 7. care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a ˆın funct¸ia necunoscut˘a p.172).179) Cel˘alalt factor egalat cu zero conduce ˆın cele din urm˘a la parabola cubic˘a 4 y = x3 . integrˆand ecuat¸ia corespunz˘atoare g˘asim dy √ p = C y.178) ˆInlocuind aceast˘a valoare a lui p ˆın ecuat¸ia x = f (y. (7. (7. dy (7. C) . deducem √ C 3 − 4Cx + 8 y = 0 =⇒ y 2 = C1 (x − C1 )2 .173) Introducerea lui (7. dup˘a reducerea termenilor asemenea ¸si grup˘ari convenabile se ajunge la  (p3 − 4y 2 ) 2y  dp − p = 0. obt¸inem p = ϕ(y. p). (4C1 = C 2 ). C). adic˘a dp 2y − p = 0.10 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a 3 y 0 − 4 x y y 0 + 8 y 2 = 0. ϕ(y. (7.175) Solut¸ie. Se observ˘a c˘a x= y 0 2 2y + 0 4y y (7. ˆInlocuind y 0 = p ¸si derivˆand ˆın raport cu y. (7.

419 . y 0 (0) = −1. C1 . iar x0 este un punct oarecare. y= (n − 1)! x0 k=0 k! (8.Capitolul 8 Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare de ordin n integrabile prin cuadraturi ˆIn acest capitol vom prezenta tipuri de ecuat¸ii diferent¸iale ordinare de ordin superior c˘arora li se pot reduce ordinul ¸si care apoi pot fi integrate prin operat¸ii de cuadrare. Ea se integreaz˘a u¸sor prin cuadraturi. 8.1. Cn−1 sunt constante arbitrare. x ∈ I. y (0) = 2.1) unde f este o funct¸ie continu˘a pe un interval I.1) ob¸tinem prin integr˘ari succesive Z x n−1 X Ck 1 n−1 (x − t) f (t)dt + (x − x0 )k . · · · .2) unde C0 . ˆIntr-adev˘ar. (8. ˆıns˘a fix din intervalul I.1 Ecuat¸ii diferent¸iale de tipul y (n) = f (x) Consider˘am ecuat¸ie diferent¸ial˘a de ordinul n simpl˘a y (n) = f (x). din ecuat¸ia (8. 000 Exercit¸iul 8.1 S˘a se afle solut¸ia ecuat¸iei diferent¸iale y = 24 x care sat00 isface condit¸iile init¸iale y(0) = 1.

  v = ψ(t). Demonstrat¸ie. 2 (8.5) cu ϕ ¸si ψ funct¸ii continue cu derivate continue pe un interval I.2 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a F (x. Prin integr˘ari succesive.3) s˘a satisfac˘a condit¸iile init¸iale. Prin urmare. obt¸inem solut¸ia general˘a y = x4 + C1 x2 + C2 x + C3 .420 Ion Cr˘aciun Solut¸ie. obt¸inem y (n−1) = Z ϕ0 (t)ψ(t)dt + C0 = Φ1 (t) + C0 .7) poate fi scris˘a ˆın forma d(y (n−2) ) = (Φ1 (t) + C0 )ϕ0 (t)dt (8. solut¸ia problemei Cauchy pentru ecuat¸ia diferent¸ial˘a dat˘a este y = x4 + x2 − x + 1. C2 = −1 ¸si C1 = 1. (8.    u = ϕ(t). (n)   y = ψ(t). g˘asim C3 = 1. v) = 0.1 Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘ a F (x. y (n)) = 0 Teorema 8. (8. Din ultima relat¸ie. Din reprezentarea parametric˘a (8.6) ¸si apoi d(y (n−1) ) = y (n) dx = ϕ0 (t)ψ(t)dt. integrala general˘a pe I a ecuat¸iei diferent¸iale (8. (8.2.7) Relat¸ia (8. printr–o cuadratur˘a. y (n) ) = 0.5).4) se obt¸ine prin n cuadraturi. deducem mai ˆıntˆai    x = ϕ(t).8) . 8. (8.3) Impunˆand solut¸iei (8.4) Dac˘a se cunoa¸ste o reprezentare parametric˘ a a curbei plane F (u.

Exercit¸iul 8. Repetˆand operat¸ia de n ori obt¸inem pe y ca funct¸ie de t y = Φ(t) + Pn−1 (ϕ(t)).6) ne d˘a integrala general˘a sub form˘a parametric˘a.2. t ∈ I. cu coeficient¸i reali arbitrari.Capitolul 8 – Ecuat¸ii diferent¸iale de ordin n integrabile prin cuadraturi 421 ¸si dup˘a integrare aceasta ne d˘a y (n−2) = Z Φ1 (t)ϕ0 (t)dt + C0 ϕ(t) + C1 .13) Solut¸ie. avˆand variabila funct¸ia ϕ. Apoi: 1 1 t(1 + )dt = t2 + t + C1 .2.4) define¸ste implicit pe x prin relat¸ia x = f (y (n) ). +Cn−1 t + Cn .12) dau o reprezentare parametric˘ a pentru solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale (8. y 00 > 0. (8.12) Cea de a doua relat¸ie din (8.2. v) = 0 se poate explicita v ca funct¸ie de u. g˘asim y= tn−1 tn−2 tn+1 + C1 + C2 + · · · .1 Dac˘a ecuat¸ia (8. (n + 1)! (n − 1)! (n − 2)! (8. Observat¸ia 8. Relat¸ia (8. y = y 0 dx = 2 t y0 = Z y 00 dx = Z .9) ˆımpreun˘a cu prima relat¸ie din (8. (8. Ecuat¸ia dat˘a se ˆıncadreaz˘a ˆın Observat¸ia 8.9) unde Pn−1 este un polinom de grad n − 1.1. Cu notat¸ia y 00 = t avem c˘a x = t + ln t. (8. (8.1 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a x = y 00 + ln y 00 .10) atunci o reprezentare parametric˘a este dat˘ a de  (n)   y = t. t 2 Z Z   1 1 t2 + t + C1 1 + dt + C2 .   x = f (t).4) ˆın cazul particular cˆ and din ecuat¸ia F (u.11) Din prima relat¸ie (8.11).11) ¸si cu (8.

ψ ¸si ϕ0 funct¸ii continue. 8. t ∈ I.16) .3. y (n) ) = 0. printr–o cuadratur˘a.14) Dac˘a se cunoa¸ste o reprezentare parametric˘ a a curbei plane F (u.15) putem scrie: y (n−1) = ϕ(t). y (n−1) = ϕ(t).3 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a F (y (n−1). de unde vedem c˘a ea depinde de dou˘a constante arbitrare. Dac˘a din prima ecuat¸ie se poate determina ˆın mod unic t ca funct¸ie de x.15) cu ϕ. y (n) = ψ(t). ψ(t) (8. (8. Din reprezentarea parametric˘a (8.422 Ion Cr˘aciun Din cele deduse mai sus rezult˘a c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale (8. dx = ϕ0 (t) dt. t ∈ I. d(y (n−1) ) = ψ(t)dx.13) este dat˘a parametric de   x   = t + ln t. v) = 0. y (n)) = 0 Teorema 8. 1 3 3 2    y = 6 t + 4 t + C1 (t + ln t) + t + C2 . ψ(t) Din ultima relat¸ie. integrala general˘a pe I a ecuat¸iei diferent¸iale (8.   v = ψ(t). C2 ). obt¸inem x= Z ϕ0 (t) dt + C0 = Φ(t) + C0 . C1 .1 Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘ a F (y (n−1) .    u = ϕ(t). t > 0. (8. ˆınlocuind rezultatul ˆın expresia lui y ca funct¸ie de t se poate obt¸ine solut¸ia general˘a ˆın forma y = g(x.14) se obt¸ine prin n cuadraturi. iar ψ(t) 6= 0 pe un interval I. Demonstrat¸ie.

Exercit¸iul 8. ψ(t) de unde.1 Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de ordinul n de forma particular˘ a F (y (n−2) . O reprezentare parametric˘a a ecuat¸iei u2 +v 2 = 1 este u = sin t.17) . (n−1)   y = ϕ(t). 8.3. de unde deducem y 00 = sin t.4.4 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a F (y (n−2). v = cos t. Mai precis. Avem d(y 00 ) = y 000 dx. printr–o cuadratur˘a. y0 = − cos (x − C1 ) + C2 . Solut¸ie. y = − sin (x − C1 ) + C2 x + C3 . y (n)) = 0 Teorema 8. ψ(t) Procedeul continu˘a ¸si dup˘a n − 2 cuadraturi se obt¸ine integrala general˘a sub form˘a parametric˘a. (8. Ultima funct¸ie de mai sus reprezint˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date. Din y 00 = sin t ¸si x = t + C1 obt¸inem pe rˆand y 00 = sin (x − C1 ). y (n) ) = 0. y 000 = cos t. g˘asim y (n−2) = Z ϕ(t)ϕ0 (t) dt + C1 .Capitolul 8 – Ecuat¸ii diferent¸iale de ordin n integrabile prin cuadraturi 423 Avem a¸sadar    x = Φ(t) + C0 .1 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de ordinul trei 2 2 y 000 + y 00 = 1. x ∈ IR. deci dx = dt =⇒ x = t + C1 . sau cos t dt = cos t dx. ¸si am redus problema integr˘arii la acea rezolvat˘a la punctul precedent. avem ϕ(t)ϕ0 (t) (n−2) d(y ) = ϕ(t)dx = dt.

(8. deducem d(y (n−1) ) d(y (n−2) ) = . Integrˆand aceast˘a ecuat¸ie diferent¸ial˘a.  v = ψ(t). Dup˘a separarea variabilelor. d(y (n−2) ) = y (n−1) dx. v) = 0.21). evaluˆand pe dx ¸si egalˆand rezultatele. Din ecuat¸iile parametrice (8. (8.19) d(y (n−1) ) = y (n) dx.   u = ϕ(t).20) sau din care.4. g˘asim s y (n−1) = ± 2 Z ψ(t)ϕ0 (t)dt+C1 . atunci integrala general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale (8.19) ˆın (8.21) Folosind (8.22) Relat¸ia (8. ψ ¸si ϕ0 sunt funct¸ii continue pe un interval I ⊂ IR.17) se obt¸ine prin n cuadraturi. Demonstrat¸ie. Exercit¸iul 8.1 S˘a se determine solut¸iile ecuat¸iei diferent¸iale 2 y 000 y 0 = y 00 .22) ˆımpreun˘a cu prima relat¸ie din (8.18) avem y (n−2) = ϕ(t). mai ψ(t)ϕ0 (t)dt + C1 .18) unde ϕ. avem y (n−1) d(y (n−1) )Z = ψ(t)ϕ0 (t)dt.424 Ion Cr˘aciun Dac˘a se cunoa¸ste o reprezentare parametric˘ a a curbei plane F (u. obt¸inem dy = dx =⇒ ln(C1 y + C2 ) = C1 (x + C3 ) =⇒ C1 y + C2 = eC1 (x+C3 ) C1 y + C2 ¸si ˆın acest mod s–a obt¸inut solut¸ia general˘a a ecuat¸iei date sub form˘a explicit˘a ˆın care intervin trei constante arbitrare. Se observ˘a c˘a ecuat¸ia dat˘a se mai scrie ˆın forma y 00 y 000 = =⇒ ln y 00 = ln y 0 + ln C1 =⇒ y 00 = C1 y 0 =⇒ d(y 0 ) = d(C1 y). Solut¸ie. y (n) y (n−1) (8. y 00 y0 din care rezult˘a ecuat¸ia diferent¸ial˘a cu variabile separabile y 0 = C1 y + C2 . (8. y (n) = ψ(t) (8. .19) arat˘a c˘a ecuat¸ia dat˘a s–a redus la tipul studiat la punctul precedent. din care. obt¸inem [y (n−1) ]2 = 2 departe.

u(n−k) ) = 0. · · · . · · · . prin schimbarea de funct¸ie y (k) = u (9. C2 . y (n) ) = 0. C1 . . · · · . obt¸inem relat¸iile y (k+1) = u0 . · · · . C2 .Capitolul 9 Ecuat¸ii diferent¸iale ordinare care admit mic¸sorarea ordinului 9. u0 . . pe care dac˘a le ˆınlocuim ˆın (9.2) se transform˘a ˆın ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de ordinul n − k F (x. u. Cn−k ). (9.1) se reduce la integrarea ecuat¸iei de ordinul k y (k) = ϕ(x. C1 .3). Dac˘a reu¸sim s˘a integr˘am pe (9. deci s˘a obt¸inem solut¸ia general˘a u(x) = ϕ(x.3).1. · · · . 425 . .1 Ecuat¸ia F (x. . y (k+1) .1) ˆın care lipsesc funct¸ia necunoscut˘ a y ¸si derivatele sale pˆ an˘ a la ordinul k − 1. (9.1 Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a ordinar˘ a de ordinul n F (x. y (n)) = 0 Teorema 9. Cn−k ).1) obt¸inem (9. y (k). y (k) .3) Demonstrat¸ie. y (k+2) = u00 . y (n) = u(n−k) . Dac˘a punem y (k) = u. y (k+1). care este de tipul uneia studiate anterior. integrarea ecuat¸iei (9.

avem: 1 1 00 y = C1 x2 + x4 + C2 . 4 15 24 Prin urmare. Impunˆand condit¸iile init¸iale. x ∈ IR. y 00 (1) = 0. care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a liniar˘a de ordinul ˆıntˆai neomogen˘a cu solut¸ia general˘a u = C1 x + x3 . y 0 (1) = 1. 24 120 2 Ultima relat¸ie este solut¸ia general˘a a ecuat¸iei din enunt¸. Dac˘a punem y (3) = u.1 S˘a se g˘ aseasc˘ a solut¸ia general˘ a a ecuat¸iei x y (4) − y (3) = 2 x3 (9. obt¸inem un sistem liniar. obt¸inem ecuat¸ia diferent¸ial˘a de ordinul trei y (3) = C1 x + x3 . C4 . Solut¸ie. solut¸ia care ˆındepline¸ste condit¸iile init¸iale este y(x) = 1 6 1 1 13 1 x − x4 + x2 + x + . C2 . Integrˆand succesiv ultima ecuat¸ie. Rezolvˆand acest sistem. 2 4 1 1 y 0 = C1 x3 + x5 + C2 x + C3 . 6 20 1 1 6 1 y = C1 x4 + x + C2 x2 + C3 x + C4 .4) ¸si apoi s˘a se determine acea solut¸ie care satisface condit¸iile: y(1) = 1. C3 = .1. neomogen de 4 ecuat¸ii cu necunoscutele C1 . 120 24 8 15 24 . y (3) (1) = 0. C2 = . se obt¸ine ecuat¸ia ˆın u x u0 − u = 2 x3 .426 Ion Cr˘aciun Exercit¸iul 9. Revenind la funct¸ia init¸ial˘a. g˘asim 1 13 1 C1 = −1 = 0. C4 = . C3 .

5) Prin transformarea y 0 = p ¸si luˆand pe y ca variabil˘ a independent˘ a.2. ˆInlocuirea ˆın (9. y (n)) = 0 Teorema 9. y 00. Derivˆand aceast˘a egalitate ˆın raport cu x obt¸inem succesiv: dx d2 y d  dy  dp dp dy dp = = = · = p · . Demonstrat¸ie. constat˘am c˘a derivata de ordinul k a funct¸iei y ˆın raport cu x de k−ori se obt¸ine cu ajutorul funct¸iei p ¸si ale derivatelor acesteia ˆın raport cu variabila y pˆan˘a la ordinul k − 1. obt¸inem dy yp dp + p2 + y 2 = 0. · · · . Solut¸ie. dy .1 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a 2 y y 00 + y 0 + y 2 = 0.2 427 Ecuat¸ia F (y. y (n) ) = 0.5) a tuturor derivatelor astfel calculate conduce la o ecuat¸ie diferent¸ial˘a de ordin n − 1 ˆın funct¸ia necunoscut˘a p = p(y).1 Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de ordinul n de forma F (y. y 0. dx2 dx dx dx dy dx dy d  d2 y  d  dp  d  dp  dy d3 y = = p · = p· · = dx3 dx dx2 dx dy dy dy dx = p·  dp 2 dy + p2 · d2 p . Transformarea care urmeaz˘a s˘a o efectu˘am se poate scrie dy = p. Avem y 0 = p.2. y 0 . ˆInlocuind aceste derivate ˆın ecuat¸ie. dy 2 Derivatele de ordin 4 ¸si mai mare se calculeaz˘a ˆın mod asem˘an˘ator. ecuat¸iei date i se paote reduce ordinul cu o unitate. Analizˆand aceste derivate. (9. y 00 = dp p . y 00 . Exercit¸iul 9. Proced˘am conform demonstrat¸iei de mai sus. · · · .Capitolul 9 — Ecuat¸ii diferent¸iale care admit mic¸sorarea ordinului 9.

y 1 + 2z 2 Solut¸ia general˘a a ultimei ecuat¸ii diferent¸iale este y4 = C1 .428 Ion Cr˘aciun care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a omogen˘a pentru c˘a se poate scrie ˆın forma dp =− dy 1+  p 2 p y y . 4 C1 − y 2 care integrate dau solut¸iile x 1 y2 ± √ + C2 = · arcsin √ . 2 C1 2 Solut¸ia general˘a depinde de dou˘a constante arbitrare deoarece ecuat¸ia diferent¸ial˘a ordinar˘a dat˘a este de ordinul al doilea. Efectuˆand separarea variabilelor. obt¸inem √ y dy dx =±√ . . urmat˘a de separarea variabilelor. solut¸ia de mai sus se poate scrie y2 = din care deducem p2 = C1 1 + 2 p2 1 C1 − y 4 · 2 y2 care mai departe implic˘a 1 dy = ±√ · dx 2 √ C1 − y 4 . 1 + 2 z2 Revenind la p. aceasta devine Dup˘a efectuarea schimb˘arii p = y z =⇒ dy z dz =− . y Ultimele ecuat¸ii obt¸inute sunt cu variabile separabile. dz dp =y + z ˆın ultima ecuat¸ie dy dy diferent¸ial˘a.

Din faptul c˘a ecuat¸ia diferent¸ial˘a (9. Prin schimbarea de funct¸ie (9.3. y (n) rezult˘a c˘a ea se poate scrie ˆın forma y 0 y 00 y (n)  G x. Din aceste calcule deducem c˘a raportul dintre derivata de ordinul k a funct¸iei y ¸si funct¸ia y este o expresie ˆın care apar funct¸ia u ¸si derivatele pˆan˘a la ordinul k −1. deci dac˘a ˆınlocuim aceste rapoarte ˆın (9. y 0 .3 429 Ecuat¸ia F (x. . Demonstrat¸ie.3. y 0 ¸si y 00 . Exercit¸iul 9.  0 y 000 = y(u2 + u0 ) = y 0 (u2 + u0 ) + y(2uu0 + u00 ) = y(u3 + 3uu0 + u00 ). · · · .6) y0 = u y ordinul ecuat¸iei se reduce cu o unitate. y (n) Teorema 9. · · · . · · · .6) este omogen˘a ˆın variabilele y. y 0. · · · .7) obt¸inem o ecuat¸ie diferent¸ial˘a de ordinul n − 1 ˆın funct¸ia necunoscut˘a u care depinde de aceea¸si variabil˘a x.1 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a x2 yy 00 = (y − xy 0 )2 . obt¸inem succesiv: y 00 = (yu)0 = y 0 u + yu0 = y(u2 + u0 ).1 Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de ordinul n de forma F (x. Dac˘a facem schimbarea de funct¸ie y 0 = uy obt¸inem y 00 = y(u2 + u0 ) ¸si ecuat¸ia se transform˘a ˆın x2 (u2 + u0 ) = (1 − xu)2 =⇒ x2 u0 + 2xu = 1. y 0. . y 00 .Capitolul 9 — Ecuat¸ii diferent¸iale care admit mic¸sorarea ordinului 9. y 00. y. Derivatele urm˘atoare ale funct¸iei y se calculeaz˘a asem˘an˘ator. Tipul acestei ecuat¸ii se ˆıncadreaz˘a ˆın cel studiat mai sus pentru c˘a funct¸ia x2 yy 00 − (y − xy 0 )2 este un polinom omogen de gradul al doilea ˆın variabilele y. y (n) ) = 0 omogen˘ a ˆın variabilele y.7) F˘acˆand substitut¸ia y 0 = y u. · · · . omogen˘ a ˆın y. Solut¸ie. · · · . y 0 . y. y 0 . y (n) . = 0. . y (n)) = 0. y y y  (9.

· · · .··· .10) ˆIn ipoteza c˘a intervalul I pe care se caut˘a solut¸iile ecuat¸iei (9. 2 . x2 y 000 . facem schimbarea de variabil˘a ¸si de funct¸ie x = et . dx. (9. dny Teorema 9. u = u(t). 2. din ultimul rezultat obt¸inem ecuat¸ia diferent¸ial˘a 1 C1 y0 = + 2. x x2 Amintindu–ne cine este funct¸ia u. Din faptul c˘a ecuat¸ia dat˘a este omogen˘a rezult˘a c˘a ea se poate scrie ˆın forma G y x  . +∞). y = u.4 dny dy d2y Ecuat¸ia F (x. dy. · · · . · · · . Integrarea ei conduce la ln y = ln x − C1 + C2 =⇒ y = x eC2 −C1 /x . dn y.8) este inclus ˆın intervalul (0. x unde x apart¸ine unui interval I cuprins ˆın intervalul (0. d y. =u (9. dy. 9.11) . Demonstrat¸ie.9) x ordinul ecuat¸iei se reduce cu o unitate. y x x care este o ecuat¸ie cu variabile separate.1 Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de ordinul n de forma  F x. xy 00 . n = 0 dx dx dx (9. t ∈ J ⊂ IR.8) omogen˘a ˆın variabilele x. Prin schimbarea de variabil˘a ¸si de funct¸ie y |x| = et . y. y.430 Ion Cr˘aciun care este o ecuat¸ie liniar˘a cu solut¸ia general˘a u= 1 C1 + . +∞). · · · . omodx dx dx 2 gen˘ a ˆın x. y. x (9. y. n ) = 0. d2 y. xn−1 y (n) = 0. dy d2 y dn y  . dx. y 0 . .4.

n − 1.6) despre care ¸stim c˘a.12) ale termenilor de forma xs y (s+1) . u = u(t). efectuˆand ˆınlocuirile x = et . y = u. care este o ecuat¸ie de forma (9.12) dt Continuˆand calculele pentru a determina expresia xk y (k+1) . constat˘am c˘a (9.11) ¸si expresiile (9. Solut¸ie.Capitolul 9 — Ecuat¸ii diferent¸iale care admit mic¸sorarea ordinului 431 Constat˘am prin calcul c˘a obt¸inem succesiv:  d du du dt du dy   = (ux) = x + u = x +u= + u. ˆın final ajungˆand tot la o ecuat¸ie de forma (9. k ≥ 3. de unde se observ˘a c˘a ecuat¸ia este polinom omogen de grad 4 ˆın variabilele x. Dac˘a folosim notat¸iile lui Leibniz pentru derivatele unei funct¸ii reale de o variabil˘a real˘a constat˘am c˘a ecuat¸ia dat˘a se scrie sub forma echivalent˘a x3 d2 y + x y dx dy − y 2 dx2 = 0. Exercit¸iul 9. (9. dy ¸si d2 y. ajungem la concluzia c˘a aceasta se exprim˘a ˆın funct¸ie numai de derivatele pˆan˘a la ordinul k + 1 ale funct¸iei u. +∞). cu schimbarea dt admite o reducere a ordinului cu o unitate.13). dt dt dt (9. y = x u. n = 0.13) du = p. dx. Dac˘a intervalul I ⊂ (− ∞. Conform teoriei prezentat˘a la acest punct. u = u(t) x ¸si rat¸ionamentul decurge asem˘an˘ator. y0 =    dx dx dx dt dx dt       dt  d  du d2 u du d  du 00 +u =x xy = x  dx dt      d3 u du  2 000  x y = − .   3 dt dt dt +u dx = dt2 + dt . · · · .1 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a x3 y 00 + xyy 0 − y 2 = 0 pe un interval I cuprins ˆın intervalul (0. dn u  du d2 u . 0). t ∈ J ⊂ IR. se fac schimb˘arile x = − et .10) devine o ecuat¸ie de forma  H u.4. . y. s ∈ 1. Folosind (9. 2 .

u − k2 ecuat¸ia Riccati devine (k1 − k2 )v 0 = (4A1 − 1)v. de unde. dup˘a simplificarea cu e2t . deducem ecuat¸ia diferent¸ial˘a u00 + u0 + uu0 = 0.14) Considerˆand c˘a p = 0 obt¸inem u0 = 0.14) conduce la p0 + 1 + u = 0 =⇒ dp + 1 + u = 0 =⇒ p = −u2 − u − A1 . (9. obt¸inem e2t (u0 + u00 ) + e2t u(u + u0 ) − e2t u2 = 0. ˆIn cazul 1 − 4A1 > 0 ecuat¸ia Riccati admite dou˘a solut¸ii reale u1 = k1 ¸si u2 = k2 . Dac˘a efectu˘am schimbarea de funct¸ie v= u − k1 . du Punˆand ˆın ultimul rezultat p = du . deci u = C1 ¸si de aici rezult˘a c˘a y = C1 x este o prim˘a famile de solut¸ii ale ecuat¸iei. r˘ad˘acin˘a a ecuat¸iei algebrice k 2 + k + A1 = 0. dx care este o ecuat¸ie diferent¸ial˘a de tip Riccati cu solut¸ia particular˘a u = k. ˆInlocuind ˆın ecuat¸ie. . unde k este o constant˘a real˘a. x y 00 = u0 + u00 .432 Ion Cr˘aciun deducem c˘a derivata y 0 ¸si termenul x y 00 se exprim˘a prin y = u + u0 . Anularea celui de al doilea factor din (9. constat˘am c˘a acesta devine dx du = −u2 − u − A1 . Trecˆand la funct¸ia p prin u0 = p deducem c˘a u00 = p p0 ¸si ecuat¸ia diferen¸tial˘a dat˘a se transform˘a ˆın p(p0 + 1 + u) = 0.

xny (n)) = 0 Teorema 9.5 1 1 1 1  + =⇒ y = + x. xy 0. Cu substitut¸ia u = − + ea se transform˘a ˆın ecuat¸ia 2 2 z liniar˘a z 0 − 1 = 0. x2y 00.Capitolul 9 — Ecuat¸ii diferent¸iale care admit mic¸sorarea ordinului 433 care este o ecuat¸ie cu variabile separabile cu solut¸ia general˘a 4A1 − 1 x v = A2 e k 1 − k 2 .5. x2 y 00 . u − k2 ux − k2 x ˆIns˘a ux = y. se ajunge c˘a solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale init¸iale este k1 · e(k1 −k2 )x − A2 k2 y= x. de forma F (y. · · · .15). astfel c˘a ultima egalitate se scrie y − k1 x (k1 −k2 )x ·e = A2 y − k2 x din care. xn y (n) ) = 0. dup˘a operat¸ii simple. Dac˘a avem ˆın vedere c˘a ve(k1 −k2 )x = A2 =⇒ 4A1 − 1 = −(k1 − k2 ) rezult˘a c˘a putem scrie k1 − k2 ux − k1 x (k1 −k2 )x u − k1 (k1 −k2 )x e = A2 =⇒ e = A2 . t ∈ IR ˆın (9. de unde g˘asim u=− 9. (9. .1 Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘ a ordinar˘ a. de ordinul n. e(k1 −k2 )x − A2 du 1 Dac˘a 1 − 4A1 = 0 ecuat¸ia Riccati devine = −u2 − u − ¸si are solut¸ia dx 4 1 1 1 particular˘a u = − . · · · . xy 0 . 2 x + C3 2 x + C3 Ecuat¸ia F (y.15) Prin schimbarea de variabil˘a |x| = et . cu solut¸ia general˘a z = x + C3 . ordinul ecuat¸iei diferent¸iale se reduce cu o unitate.

Dac˘a intervalul I pe care este definit˘a funct¸ia necunoscut˘a y este inclus ˆın semiaxa real˘a pozitiv˘a. · · · .17). pe un interval I ⊂ (0. efectu˘am schimbarea de variabil˘a independent˘a x = et . dt = d2 y dy − .18) dy = p ¸si luˆand pe y dt drept variabil˘a independent˘a. 3 2 dt dt dt (9. dt2 dt = d3 u d2 y dy − 3 + 2 . unde nu apare noua variabil˘a independent˘a t. dy dt dy dy dy dy = · = e−t =⇒ x = .16). ecuat¸ia (9. +∞). acum funct¸ie de t. 2 .17) dk y se exprim˘a numai cu primele k derivate ˆın raport cu dxk t ale funct¸iei necunoscute y. deducem:  dy    x   dx       2  2d y x  dx2         3 000    x y = dy . dy d2 y dn y  . ecuat¸iei (9. dx dt dx dt dx dt 2      d −t dy d y dy  d dy = e−t e = e−2t .434 Ion Cr˘aciun Demonstrat¸ie.16) Din relat¸iile (9. t ∈ J ⊂ IR ¸si constat˘am c˘a variabilele ecuat¸iei (9. n = 0. Prin urmare.5.15) se exprim˘a dup˘a cum urmeaz˘a     y0         d2 y    dx2      y 000          ··· .1 S˘a se integreze ecuat¸ia diferent¸ial˘ a 2 x3 y 00 + 2x2 y 0 y 00 + 2yy 0 = 0. Punˆand Exercit¸iul 9. .18) i se poate reduce ordinul cu o unitate. = − dx dx dt dt dt2 dt  d3 u d2 y dy  = e−3t − 3 + 2 .15) se transform˘a ˆıntro ecuat¸ie diferent¸ial˘a de forma Se observ˘a c˘a xk  G y. utilizˆand (9. dt dt dt (9. ··· . dt3 dt2 dt = (9.

Derivatele funct¸iei y. ajungem la ecuat¸ia Clairaut u = η u0 + 1 02 u 4 u=Cη+ 1 2 C . dt2 dt  d2 η 2 d2 η  dη 2 ˆIn acest fel ecuat¸ia init¸ial˘a devine + 2 η − = 0. ecuat¸ia devine  x2 y 00 2 + 2(xy 0 )(x2 y 00 ) + 2 y(0 ) + 2 y(xy 0 ) = 0. dt  d2 η dη    x2 y 00 = − . Pentru ca rat¸ionamentul s˘a fie mai clar. Noua ecuat¸ie diferent¸ial˘a fiind de forma studiat˘a mai sus. sunt:     y0     00    y dη dt dη dy = · = e−t · . dx dt dx dt    d −t 0 −t d2 η dη  −2t  d2 η dη  = e η e = e−t 2 − e−t =e − . facem schimbarea de variabil˘a independent˘a x = et . =p 2 dt dt dη ¸si ultima form˘a a ecuat¸iei se poate scrie  dp 2 p dη + 2ηp dp − p2 = 0. Avem: dt   0    xy = dη d2 η dp = p. Prin ˆınmult¸irea cu x. vom nota rezultatul compunerii funct¸iei y cu funct¸ia x = et prin η. dη lu˘am pe ca funct¸ie necunoscut˘a ¸si pe η ca variabil˘a independent˘a. dt dt dt dt2 dt = De aici deducem dη . 4 a c˘arei solut¸ie general˘a este . calculate ˆın funct¸ie de derivatele funct¸iei η.Capitolul 9 — Ecuat¸ii diferent¸iale care admit mic¸sorarea ordinului 435 Solut¸ie. adic˘a y(x(t)) = y(et ) = η(t). dt2 dt2 dt Deoarece ˆın ultima ecuat¸ie diferent¸ial˘a nu intr˘a variabila independent˘a t. dη Cu schimbarea de funct¸ie p2 = u.

p= dη dy dx = · = y 0 · x. Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei diferent¸iale date este q  2 ± 2 C1 y + C12 = C1 ln x + C2 =⇒ 4(C1 y + C12 ) = C1 ln x + C2 . iar din ultima expresie se poate obt¸ine forma sa explicit˘a.436 Ion Cr˘aciun Luˆand C = 4 C1 ¸si u = p2 . q x · y 0 = ±2 C1 y + C12 . constat˘am c˘a p2 = 4 C1 η + 4 C12 . Pe de alt˘a parte. dt dx dt Prin urmare. .

III.. 1997 [10] Cr˘aciun. Curs de analiz˘ a matematic˘ a. A. Fetec˘au. Calculus. Ciobanu. A. Cˆampu. Algebr˘a liniar˘ a ¸si geometrie. I. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. V.. Editura Lumina.. (coordonator) Matematici speciale. Al. I. Neagu. N. Procopiuc. Bucure¸sti 1983 [8] Craiu. Editura Academiei Romˆane. Culegere de probleme de calcul diferent¸ial ¸si integral Vol. F. C. E. I. Addison– Wesley. Robert. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Mir Publishers. Rotaprint. S. Forth ed. Bucure¸sti 1967 [4] Crstici.. Moscow 1986 [3] Bucur. A complete Course. Algebr˘ a liniar˘ a. Bucure¸sti. G. 1999 [2] Bermant. Mathematical Analysis. I.Bibliografie [1] Adams. V. Analiz˘a matematic˘ a. Analiz˘ a matematic˘ a. Gh... S.. Bucure¸sti. M. 1988 [6] Chirit¸˘a. Aramanovich. Institutul Politehnic Ia¸si. Calcul diferent¸ial. 1981 [5] Calistru. 1984 [11] Cruceanu. Institutul Politehnic Ia¸si.. Bucure¸sti 1989 [7] Colojoar˘a.. Bucure¸sti 1980 [9] Cr˘aciun. Probleme de matematici superioare. Gh. T˘anase. Rotaprint. geometrie analitic˘a ¸si diferent¸ial˘ a ¸si programare liniar˘ a. Vol. G˘ain˘a. I. B. Editura Tehnic˘a. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Gh. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Bucure¸sti 1973 437 . A Brief Course for Engineering Students.

Advanced Calculus. D. Precupanu.. I. Chabounine. B´ejanov. John Wiley & Sons. Vol II. Gh. Editura ALL. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a.. Analiz˘a matematic˘ a. Recueil de probl`emes sur la theorie des fonctions analytiques. Gauthier–Villars. Chichester· New York· Brisbane· Toronto 1981 [14] Donciu..438 Ion Cr˘aciun [12] Dieudonn´ e. N. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Bucure¸sti 1966 [19] Gheorghiu. E. P.. K. A modern treatment of the theory of functions of a real variable. K. Advanced Calculus. Turbatu. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. F´edoruk. Vol I. Deuxi`eme ´ ´edition. Halanay.. Editions Mir.. Bucure¸sti 1979 [20] Hewitt. John Wiley & Sons. Bucure¸sti 1996 [17] Fulks. vol. Analiz˘ a matematic˘ a. Bucures¸sti 1964 [15] Evgrafov. M. Culegere de probleme. Bucur. New York· Santa Barbara· Chichester· Brisbane· Toronto 1978 [18] G˘ain˘a. Bucure¸sti 1971 [23] Olariu.. Simionescu. Fondements de l’analyse moderne. Moscou 1974 [16] Flondor. Bucure¸sti 1980 [22] Nicolescu. Analiz˘ a matematic˘ a. M. Culegere de probleme de calcul diferent¸ial ¸si integral Vol.. S. N. Gh. Flondor.. St˘an˘a¸sil˘a. Dinculeanu. Paris 1963 [13] Dixon. C. M.. S.. A. E.. Sidorov.. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Y. Real and Abstract Analysis. O. Stromberg. Cˆampu. edit¸ia a patra. T. Edit¸ia a V –a. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Analiz˘ a matematic˘ a. V. M. Lect¸ii de analiz˘ a matematic˘ a ¸si exercit¸ii rezolvate. Springer–Verlag Berlin Heidelberg New York 1965 [21] Marinescu.. Gh. S. V. J. third edition. Edit¸ia a II–a. vol I. Bucure¸sti 1981 [24] Olariu. II. Analiz˘ a matematic˘ a. N. Marcus.. – Algebr˘ a ¸si analiz˘ a matematic˘a. Bucure¸sti 1983 . W. An introduction to analysis. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Editura Tehnic˘a.

Editura S¸tiint¸ific˘a ¸si Enciclopedic˘a. Moscou 1972 [30] St˘an˘a¸sil˘a. II. V. Deuxi`eme ´ ´edition. Calcul diferent¸ial ¸si integral. R.. G. Cuza. tome I. C. Bucure¸sti 1985 [28] Radu. Principiile fundamentale ale analizei matematice. El´ ´ Editions Mir. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. [33] Zeldovitch. Editura Universitt¸ii Al. Deuxi`eme partie.Bibliografie 439 [25] Precupanu. C. A. Dr˘agu¸sin. Ia¸si 1993 [26] Sburlan. A. I. S. Functions of several variables. Aplicat¸ii de algebr˘ a. Bazele analizei matematice.. B. tome II. Bucure¸sti 1981 [31] Sykorski. Analiz˘a matematic˘ a. Calculus and Analytic Geometry. PWN– Polish Scientific Publishers. O. Jr. Editura Academiei Romˆane. Advanced Calculus. tome III. Addison–Wesley Publishing Company. I. G.. Bucure¸sti 1991 [29] Smirnov. 7th Edition. 1988 ´ ements de math´ematiques appliqu´ees. Finney.. L. Mychkis. Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. L. Bucure¸sti 1991 [27] Siret¸chi. Moscou 1974 . Cours de math´ematiques sup´erieures. Dr˘agu¸sin. Editions Mir. I.. geometrie ¸si matematici speciale. Vol. Warszawa 1969 [32] Thomas. R.