BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

MATCOVSCHI
VAD

Dumitru

LITERA
CHIªINÃU 1998

CZU 859.0 (478.9)–1 M 46

Edi\ie de autor

Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975–74–152–5 © LITERA, 1998

TABEL CRONOLOGIC 1939 20 octombrie }n comuna Vadu-Ra=cov, jude\ul Soroca, se na=te Dumitru Matcovschi din p[rin\ii Leonte =i Eudochia, plugari rom`ni. 1956-1961 Student la Institutul Pedagogic „Ion Creang[“ din Chi=in[u, Facultatea de Istorie =i Filologie. Volens-nolens, absolve=te Universitatea; or, ]n 1960 Institutul Pedagogic fuzioneaz[ cu Universitatea. 1960 Student ]n anul cinci, este invitat ]n calitate de colaborator literar la cotidianul „Moldova Socialist[“, unde va r[m`ne =i dup[ absolvirea Universit[\ii. 1962 21 octombrie Se c[s[tore=te cu Alexandrina (n[scut[ +oldan), student[ ]n anul patru la Litere. Prezint[ manuscrisul primului volum de versuri, care e discutat la Uniunea Scriitorilor =i recomandat spre publicare. Devine membru al Uniunii Jurnali=tilot din U.R.S.S. 1 decembrie Este „chemat“ sub arme; trenul ]l duce ]n ora=ul lui Kant (Königsberg, azi Kaliningrad). 1963 Apare prima plachet[ de versuri, Maci ]n rou[, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u. 1964 noiembrie Este l[sat la vatr[. 1965 Devine membru al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. 1966 Apare al doilea volum de versuri, Univers intim, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u. Octombrie 1966—noiembrie 1970 —redactor-=ef adjunct la s[pt[m`nalul „Cultura“. 1968 Placheta Cas[ p[rinteasc[, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u. 1969 Apare volumul Desc`ntece de alb =i negru, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, care ulterior este topit. Cartea, ]n varianta ei ini\ial[, nu a mai v[zut lumina tiparului, de=i unele poeme au fost incluse ]n alte volume.

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

1970 Este eliberat din post, trimis la „munca de crea\ie“. Se na=te primul copil al familiei Matcovschi, Dumitri\a. 1971 Melodica, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u. La Editura Sovetski pisatel’ din Moscova apare volumul Melodica ]n traducere rus[. La Editura Cartea moldoveneasc[ apare romanul Duda. 1972 Premiera spectacolului Pre=edintele la Teatrul Academic „Pu=kin“. Se na=te Adriana, mezina. 1974 Premiera spectacolului C`ntec de leag[n pentru bunici la Teatrul Academic „Pu=kin“. Volumul de versuri Gr`ul, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u. Cartea pentru copii Greiera=ul Puiu, Editura Lumina, Chi=in[u. 1975 Romanul B[tuta, Editura Lumina, Chi=in[u. 1976 Premiera spectacolului Tata la Teatrul Academic „A. Pu=kin“. Ion Aldea-Teodorovici interpreteaz[ S[rut, femeie, m`na ta. 1977 Apare volumul de versuri Ax[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1979 Romanul Toamna porumbeilor albi, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1980 Toamna porumbeilor albi apare la Moscova, la Editura Sovietski pisatel’, ]n traducere rus[. 1981 Volumul de versuri Patria, Poetul =i Balada, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1982 Premiera spectacolului Pomul vie\ii la Teatrul Academic „A. Pu=kin“. Piesa Pomul vie\ii este montat[ la Tambov. Apare romanul Focul din vatr[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1983 Apare, ]n limba rus[, culegerea de versuri Gosudarstvo cere=en, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1984 Apare, ]n limba rus[, Rodnoi oceag, Editura Sovietski pisatel’, Moscova. 1985 Volumul de versuri Armonii, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Premiera spectacolului Troi\a la Teatrul „Luceaf[rul“ din Chi=in[u. 1986 Premiera spectacolului Abecedarul la Teatrul Academic „A. Pu=kin“. 1987 Volumul de versuri Tu, dragostea mea, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Apare o nou[ edi\ie a romanului Oseni bel`h golubei, Editura Sovietski pisatel’, Moscova. Apare la Vilnius, ]n limba lituanian[, romanul Toamna porumbeilor albi; e unul din foarte pu\inele romane „moldovene=ti“ traduse ]n

VA D

#

\[rile baltice. Scrie poezia Basarabia. Mihai Dolgan, compozitorul, o c`nt[. Cerberii sunt cu ochii ]n patru. C`ntecul are priz[ la „tot poporul“; interpretat pe stadionul republican, cu ocazia unei s[rb[tori a tineretului studios, pune ]n gard[ puterea: tinerii prezen\i coboar[ din tribune pe gazon =i ]ngenuncheaz[. C`ntecul este interzis. +i totu=i, basarabenii ]ncepuser[ a se trezi din „somnul cel de moarte“: oriunde concerteaz[ ansamblul lui Mihai Dolgan, spectatorul insist[: Basarabia! 1988 Apare romanul Pies[ pentru un teatru provincial, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Pies[ pentru un teatru provincial apare la Editura Sovietski pisatel’ din Moscova. Apare ]n „Literatura =i arta“ articolul Povara istoriei, care „a trezit“ interesul nomenclaturii de partid; autorul =i redactorul-=ef al „L. A.“, poetul Nicolae Dabija, sunt persecuta\i cu acelea=i metode bol=evice: mustr[ri, scrisori din partea „cititorilor“, „lu[ri de atitudine“. 1989 17 mai Scriitorul e strivit de un autobuz. S-a ]nt`mplat pe =oseaua de l`ng[ blocul ]n care locuie=te... Era a treia zi dup[ alegerile ]n fostul Soviet Suprem al U.R.S.S., la care candidase =i Dumitru Matcovschi, av`ndu-i concuren\i pe fostul pre=edinte al KGB-ului chi=in[uian =i pe unul din liderii de mai t`rziu ai separatismului moldobanesc. D. Matcovschi c`=tigase alegerile... Urmeaz[ o lung[ perioad[ de recuperare fizic[ =i moral[; la Chi=in[u, Moscova, Bucure=ti, scriitorul va suporta peste dou[zeci de interven\ii chirurgicale... }n scurtele pauze dintre opera\ii va scrie. Via\a, de c`nd e via\[, nu st[ pe loc! Num[rul din mai al revistei „Nistru“ (condus[ de Dumitru Matcovschi) insereaz[ articolul lui Valentin M`nd`canu Ve=m`ntul fiin\ei noastre, care a declan=at lupta rom`nilor basarabeni pentru limba rom`n[ =i grafia latin[. Pentru apari\ia acestui articol redactorul revistei ]=i asumase toat[ r[spunderea. }n capitala R. S. S. Moldovene=ti ia na=tere Frontul Popular. Nici o leg[tur[, poate, ]ntre articolul lui V. M`nd`canu =i Front; oricum, ]ns[, rom`nii basarabeni ]ncepeau s[ se trezeasc[. Dumitru Matcovschi =i

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Valentin M`nd`canu =i-au f[cut datoria de rom`ni... }n aceea=i lun[ mai urma s[ aib[ loc premiera spectacolului Sperietoarea (dup[ piesa lui Dumitru Matcovschi) la Teatrul „Vasile Alecsandri“ din B[l\i... 1989 Apare volumul de versuri Soarele cel Mare, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, distins cu Premiul de Stat. I se confer[ titlul de „Scriitor al poporului“. 1990 Septembrie Apare primul num[r al revistei „Basarabia“. 1991 Imne =i blesteme, Editura Hiperyon, Chi=in[u. 1992 Volumul de versuri Floare-Basarabie, Editura Aveona, Bucure=ti. Volumul de versuri M[ria sa Poetul, Editura Universul, Chi=in[u. Volumul de versuri N[zdr[vanul Creang[, „mo=ul“, Editura Universul, Chi=in[u. Volumul de versuri P[rinte al limbii noastre, Editura Universul, Chi=in[u. 1993 Apare volumul de versuri Al \[rii fiu, Editura Universul, Chi=in[u. Volumul de versuri Capul =i sabia, Editura Funda\iei Culturile Rom`ne, Bucure=ti. Premiera filmului televizat de lung metraj Troi\a. Premiera spectacolului Destinul dup[ piesa Ioan Vod[ cel Viteaz la Teatrul Na\ional „Mihai Eminescu“. 1995 Este onorat cu cea mai ]nalt[ distinc\ie — „Ordinul Republicii“. Este ales membru titular (academician) al Academiei de +tiin\e a Moldovei. 1997 Apare ]n revista „Basarabia“ o nou[ variant[ a piesei Alexandru L[pu=neanu, intitulat[ Bastarzii. 31 august }=i anun\[ demisia de la revista „Basarabia“. Apare volumul Aici departe, Concernul Presa, Chi=in[u. Este laureat al festivalului interna\ional de poezie „Nichita St[nescu“, al mai multor publica\ii.

VAD

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Alb =i negru

C`ntec-desc`ntec... De alb s[ m[ vindec, de negru s[ m[ vindec... Alb[ mi-i noaptea ce pleac[ =i vine, alb[-i femeia de l`ng[ mine; albu-i v[zduhul pe care-l respir, alb[-i h`rtia pe care ]n=ir albe cuvinte – m[rgele pe salb[; cerneala mi-i alb[ =i vorba mi-i alb[. Sprijinu-mi fruntea ]n palm[ =i tac: masa, de lemn, se preface-n copac. L[stare copacul a dat ca-n p[dure. +i-aud ]n p[dure zvon de secure. +i-aud ]n p[dure glas de izvoare. +i c`ntec de pas[re. +i v[z cum r[sare firul de iarb[ pl[p`nd din p[m`nt... Unde s`nt?

VA D

'

Ziua de-odat[ se-ntunec[ greu =i cade ca piatra peste cre=tetul meu: femeia din pat are-obraz de t[ciune, s[rut de minciune, oftat de minciune... Negru-i v[zduhul pe care-l respir, neagr[-i h`rtia pe care ]n=ir versuri mai negre ca negrul de corb... Poate sunt orb =i nu =tiu c[ sunt orb? C`ntec-desc`ntec... De alb s[ m[ vindec, de negru s[ m[ vindec... 

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Pomul materiei

Cea mai frumoas[ poveste, cel mai ]nalt jur[m`nt Pomul Materiei este acum =i oric`nd. Soarele firea-nc[lze=te, scap[r[-fulger[ stea... Pomul Materiei cre=te din inima mea. Clatin[, bl`nd ]l clatin[ boare-suflare de v`nt... Nu =tiu: e Pom, e Datin[, e Ast[zi, e C`nd? Lupt[, o ve=nic[ lupt[, lupt[ cu haosul e. +i Moartea din el se ]nfrupt[, pramatie! +i Moartea... Dar noaptea nu biruie: coco=ii vestesc Diminea\a. +i Domnul cu mir ne miruie. Biruie Via\a!

VA D

Greu
“Eu nu cred nici ]n Iehova ...“ M. Eminescu 

Greu s[ ai un nume, s[-l aduni, s[-l por\i. Ca nevia\a via\a, tragere la sor\i. Greu s[ ai prieteni. +i mai greu – f`rta\i. Ca negrea\a via\a, oamenii – damna\i. Greu s[ ai tovar[=i, netovar[=i – nu. Precupea\[ via\a, mu=terii – eu, tu. Greu s[ lup\i cu pro=tii =i s[ nu fii prost. Fort[rea\[ via\a. Alta c`nd a fost? 

Greu s[ crezi ]n ]ngeri =i s[ fii poet. Nu cred ]n icoan[, tot ]n via\[ cred!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

VA D

C`ntec b[tr`nesc 

!

+i-am crescut un biet stejar l`ng[-o ap[ de hotar, =i-am trecut din m`ini ]n m`ini de-am slujit pe mul\i st[p`ni. Am slujit st[p`n bogat – mi-a fost slujba chin curat. Am slujit st[p`n str[in – =i slujba mi-a fost pelin. Cel bogat c[ e bogat ramurile mi-a t[iat, mi le-a rupt, mi le-a ciuntit, vergi din ele-a preg[tit. Cel str[in, c[ e str[in, m-a s[pat la r[d[cini... +i cum m-a s[pat, mi-a spus c[ n-o s[ mai cresc ]n sus. Noroc c[ m[ =tiu stejar =i-am crescut din mine iar: alte r[d[cini am prins, ramuri dese am ]ntins... 

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Destin

Cine-a vrut s[-mpart[-n dou[ stropul de rou[? Cine-a vrut s[ taie-n dou[ stropul de rou[? Stropul de rou[ s-a risipit. Poate cu\itul n-a fost ascu\it. Sau poate c[ cel ce t[ia avea m`n[ grea. Stropul de rou[ s-a-mpr[=tiat. Stropul de rou[-n p[m`nt a intrat. +i-a r[mas firul de iarb[, mic. +i n-a mai r[mas nimic.

VA D

Terra incognita 

#

Este un loc. Mai este. Cel mai sf`nt. Un singur loc din toate c`te s`nt. Un locu=or la margine de dor. La margine de zbor un cuibu=or. Este un loc. Mai este. Ca un dar. Icoan[. O icoan[ ]n altar. Respiri. Respir. Un trandafir. Un nuc. Berzele vin. Cocorii nu se duc. Este un loc. Mai este. Chiar v`ndut. Un loc prin foc =i sabie trecut. Un vad f[r[ de vad. Un vad uitat. }n vad, lunatici, ]ngerii se scald. Este un loc. Mai este. P[timit. P[rin\ii din p[rin\i l-au mo=tenit. Aici. Pe mal de Nistru =i de Prut. Aici =i Bunul Dumnezeu s-a fost n[scut. Un loc. O ax[. A p[-m`n-tu-lui. }ntotdeauna este, chiar de nu-i! 

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Cruce putrezit[

Am crezut neab[tut ]n om cinstit. Am tr[it, n[p[stuit, s[rac-lipit. Am crezut neab[tut ]n om milos. Am tr[it, s[rac-lipit, cu capu-n jos. Am crezut neab[tut ]n om de=tept. Am tr[it, nenorocit, cu capu-n piept. Am crezut neab[tut ]n om curat. Am tr[it =i neb[ut, =i nem`ncat. Am crezut neab[tut ]n om =tiut. Am tr[it =i nem`ncat, =i neb[ut.

VA D 

%

Am crezut neab[tut ]n sor[, frate. Am tr[it, un surdomut, cu nu se poate. Am crezut neab[tut ]n zi de azi. Am tr[it, nepriceput, }ntr-un necaz. Am crezut neab[tut ]n zi de m`ine. Am tr[it, cu ]mprumut, un veac de c`ine. Am crezut neab[tut ]n zi de-apoi. Am tr[it mai mult cu Of dec`t cu Oi. Am crezut neab[tut =i ]n idee. Am tr[it, m-am compl[cut, =i ]n bordeie. Am crezut! De ce-am crezut! Potopul vine... =i nici alter ego nu-i cu mine... Duc-m[-duc, ci nu la plug! Ah, nu m-a= duce!
2
Dumitru Matcovschi. Vad 

& Dar =i umbra mea de mine fuge... Fug =i eu. De lume fug: afurisit[ ast[ lume – o nelume ca =i cum... +i Eminescu azi – o cruce putrezit[ r[mas[ la r[sp`ntie de drum...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

VA D

Pe de-a-ndoaselea 

'

Pe de-a-ndoaselea tr[im, pe de-a-ndoaselea. Pe de-a-ndoaselea pierim, pe de-a-ndoaselea. Seam[n gr`u, culeg pelin, pe de-a-ndoaselea. Floare spinul, crinul spin, pe de-a-ndoaselea. Ninge ploaie, plou[ nea, pe de-a-ndoaselea. Muiere=te el, nu ea, pe de-a-ndoaselea. Imne scrii, blesteme scriu, pe de-a-ndoaselea. Pleci devreme, vin t`rziu, pe de-a-ndoaselea. }nger negru, demon blond, pe de-a-ndoaselea. Sp`nul h`tru, Harap tont, pe de-a-ndoaselea. 

Taci =i faci. Nu tac, nu fac, pe de-a-ndoaselea. Magul cioclu, ciocul mag, pe de-a-ndoaselea. R`de \a\a, pruncii mor, pe de-a-ndoaselea. Pizm[ via\a, moartea dor, pe de-a-ndoaselea.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

VA D

Bl`nd
“Nimic nu vrea s[ fie altfel dec`t este“ Lucian Blaga 

Bl`nd se lumineaz[. Firea se-nfioar[. Pe oglinda apei leb[da coboar[. Luna se tope=te. De argint cercelul. Bl`nd, moldovene=te, c`nt[ turturelul. Rourat[ floarea. Iarba rourat[. Au trecut prin iarb[ un b[iat =i-o fat[. Au trecut de m`n[, au urcat ]n barc[... Bl`nd[ gelozie parc[ m[ ]ncearc[. Soare }mp[rate, Doamne-Dumnezeie, raza ta de aur c`nd o s[ sc`nteie? Bate din arip[ clip[ minunat[... +i ]ncep s[ c`nte ]ngerii de-odat[...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Basarabia
Muzica – Mihai Dolgan Interpre\i – Lidia Botezatu, Radu Dolgan, Mihai Dolgan

La margine de lume, venit din vremi b[tr`ne, un plai cu dulce nume ]n[l\[tor r[m`ne. Aici o vatr[ sf`nt[ la s`nul ei ne str`nge =i doina c`nd se c`nt[ o lume toat[ pl`nge. Ne ]nc[lze=te lutul, ne-alin[ dou[ ape, p[timitor, trecutul ]ntr-un oftat ]ncape; o iarb[-nrourat[ ascunde veche ran[, ni-i soarta zbuciumat[, oric`nd basarabean[. Avem un nuc =i-i verde, =i-n pragul casei cre=te, cu nucul nu ne pierdem, de moarte ne p[ze=te; la prunci suntem cu g`ndul

VA D

!

=i nu dorim r[zboaie, noi sem[n[m p[m`ntul =i a=tept[m o ploaie. Basarabia, Basarabia... Frate =i sor[, mam[ =i tat[... Basarabia, Basarabia... Scump[ icoan[, ]n inimi purtat[... Trecut[ prin foc =i prin sabie, furat[, tr[dat[ mereu, e=ti floare de dor, Basarabie, e=ti lacrima neamului meu.

Crescut ]n suflet

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Crescut ]n suflet un p[m`nt. Cel mai frumos p[m`nt din lume. Cu ve=nic dor, cu dulce nume, ca un luceaf[r lumin`nd. Crescut ]n suflet un p[m`nt. }n el str[mo=ii odihnesc, din b[t[lii ]ntor=i la vatr[: cu sabie ]n m`na dreapt[ =i ochi de vulture ceresc. }n el str[mo=ii odihnesc. }n el se-arunc[ bob m[=cat. +i bobu-i ro=u, =i-ncol\e=te. +i-un neam ]ntreg din bob tr[ie=te, tot muncitor, =i tot b[rbat. }n el se-arunc[ bob m[=cat. }n el coboar[ r[d[cini de pom cu road[ =i de vie, =i de Ion, =i de Marie la casa lor nicic`nd str[ini. }n el coboar[ r[d[cini.

VA D

#

P[m`nt al |[rii =i al meu, balad[ veche, pururi nou[, r[sfr`nt[-n picu=or de rou[ =i-ncins[-n br`u de curcubeu. P[m`nt al |[rii =i al meu.
***

M[-mbat[ iar[ floarea liliecilor. }n Basarabia oric`nd e luna mai. S[ tot tr[ie=ti acum =i-n vecii vecilor pe-acest p[m`nt cobor`tor din rai!

Aici

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Aici sunt toate pentru noi =i toate vin din ve=nicie. Din ve=nicie plou[ ploi, izvoare murmur[-n z[voi – aici sunt toate pentru noi. Aici e Soarele str[bun un m[r domnesc ]ntotdeauna, aici copiilor cei buni bunicile pove=ti le spun— aici e Soarele str[bun. E nucul de la poart[ bl`nd =i adumbre=te fruntea mamei; se-a=terne frunza la p[m`nt, o poart[ c[tre iarn[ v`nt – e nucul de la poart[ bl`nd. E bl`nd[ casa cu pridvor ]n care c`nt[ o vioar[; cu ea m[ =tiu nemuritor, cu ea mi-e neamul dor din dor – e bl`nd[ casa cu pridvor.

VA D

Neagr[ furtun[

%

Ah, b`ntuie

=i b`ntuie,

=i b`ntuie...

Neagr[ furtun[ b`ntuie, bezmetic[. M`ntuitorule, ]ndur[-te, ne m`ntuie; neom, r[gace omul, zdrean\[, petic[. Nu poart[ nume, nu mai poart[ nume +i nu mai are nici un Dumnezeu, +i Soarele nu mai r[sare, ci apune, +i ]ntunericul ca Piatra Morii e de greu. Ca Piatra Morii! Negre pajuri zboar[ — pe-aici, pe-aproape, chiar ]n preajma mea. +i latr[ c`inii a pustiu la m[rgioar[, =i pl`nge s`nge Basarabia... Eu s`nt, mai s`nt, dar parc[ nu mai s`nt. A= vrea s[ c`nt, dar nu mai pot s[ c`nt! +i intr[ greu sicriile-n p[m`nt, p`n[ la praznic, p`n[ la com`nd, p`n[ la alt[ piatr[ de morm`nt...

D U M I T RU & Acest p[m`nt! Acest preasf`nt p[m`nt! +i noi, =i voi, ni=te moroi, ni=te p[cate!

M AT C OV S C H I

+i Buga, clopotul cel mare, nu mai bate, =i b`ntuie, =i b`ntuie, =i b`ntuie, neagr[ furtun[ b`ntuie, bezmetic[... M`ntuitorule, ]ndur[-te, ne m`ntuie: neom, =op`rl[ omul, c`rp[, petic[!

VA D

Apa Nistrului

'

Apa Nistrului cea mare, apa Nistrului. Curge tulbure la vale, apa Nistrului. Tulbure =i zbuciumat[, apa Nistrului. Zbuciumat[, pelinat[, apa Nistrului. Era limpede ca roua, apa Nistrului. Bea din ea toat[ Moldova, apa Nistrului. Pas[rea oprea din zboru, apa Nistrului. Se sc[lda ]n ea odoru, apa Nistrului. Curge tulbure =i-n valuri, apa Nistrului. Printre cele dou[ maluri, apa Nistrului.

! +i mai curge printre stele, apa Nistrului. Tot cu lacrimile mele, apa Nistrului. Nistrule, pe malul t[u iarb[ cre=te =i dud[u. Nistrule, tu nu mai e=ti r`ul casei p[rinte=ti.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

VA D

Dor

!

Ap[ mare ne desparte. Nu =tiu pas[re s[ fiu. +tiu c[-n mine cre=te lutul. +i c[ lutul doare =tiu. Ap[ mare =i ad`nc[ izvor`nd din st`nci ad`nci. Eu de-o parte pl`ng cu jele, tu de alt[ parte pl`ngi. Cine-aude, cine vede? Ne topim n[d[jduind. }ntinzi m`na c[tre mine, c[tre tine m`na-ntind... +i pe maluri dep[rtate ne prefacem deodat’ ]ntr-o salcie uscat[ =i-ntr-un pui de plop uscat. *** Apele r`ului, domoale, curgeau la vale

! ca mierea, dulce =i greu. Soarele pe um[rul meu ardea, um[rul m[ durea. Am intrat ]n r`u p`n[ la br`u, p`n[ mai sus de br`u. Nev[zut, apele-au descrescut. Am intrat ]n r`u p`n[ la piept, p`n[ mai sus de piept. Nev[zut, apele-au descrescut. Ca ni=te s[bii str[lucitoare pe=tii mi se zb[teau la picioare. Se zb[teau c[ mureau, iar dac[ mureau tot se zb[teau. Erau pe=ti sau nu erau? M[ vedeam c[ dezgolesc cimitirul str[mo=esc: os de t`mpl[, os de frunte... +i-am f[cut din oase punte! C`nd am ]nceput s[ pl`ng, s-a-ntors r`ul din ad`nc: herghelie grea de valuri ]ntre cele dou[ maluri... +i-ntre valuri numai eu, =i-ntre maluri numai eu...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

VA D

Doina

!!

C`nd i-a fost mai bine, c`nd i-a fost mai r[u, moldoveanul doina =i-a c`ntat mereu. La un col\ de mas[, l`ng[ omul drag, l`ng[ pomul care ]nflore=te-n prag. Ca o doin[ doina, ca un jur[m`nt, ca o rug[ciune pentru-acest p[m`nt, ca o ]nviere, ca un imn ]n hram, ca un dor de |ar[, ca un dor de Neam. Doin[ tu, doini\[, dac[ nu erai, h[uleau str[inii pe-un picior de plai.
3
Dumitru Matcovschi. Vad

!" Le-ai ie=it ]n cale, la hotar – colea, n-au putut s[ treac[ de durerea ta. Doin[, tu, doini\[, fii un jur[m`nt, fii o rug[ciune pentru-acest p[m`nt; fii o ]nviere, fii un imn ]n hram, fii un dor de |ar[, fii un dor de Neam. *** Aceast[ pas[re ce bate la fereastr[ cu-aripa ei de noapte =i de dor ]nve=nice=te, sf`nt[, clipa noastr[, spre d[inuirea Basarabilor.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Aceast[ pas[re st[p`n[ peste toate cu glas de maic[ scump[ =i de prunc e o chemare-a stelelor prea poate =i-a lumilor ce nu ne mai ajung. Aceast[ pas[re ce zboar[ peste moarte =i are suflet de p[m`nt =i grai copiilor din p`ine le ]mparte, buneilor le face loc ]n rai.

VA D

!#

Aceast[ pas[re durerea ce ne =tie, la un soroc de b[t[lie grea pe cei c[zu\i ]n lupt[ ]i ]nvie =i ]i ]nva\[ nume a purta. *** Pl`ng ]n mine =i-n \[r`ne (precum pl`nge toamna-n noapte) toate doinele b[tr`ne picurate-n strop de =oapte. Pl`ng =i-n frunzele ce zboar[ c[tre noi, spre-a ne aprinde: ro=ii pic[turi de cear[, stele ro=ii, r[t[cinde... N[p[dit de doruri grele, m[ =tiu trist ca o balad[ =i-mi las fruntea peste ele, piatr[ de granit s[ cad[; =i de jale mult prea mare pentru baci =i pentru turm[, r`vnind sf`nt[ r[zbunare pl`ng =i eu p`n[ la urm[...

!$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Chemarea zeilor

Doina rug[ciune este, sf`nt[. Rug[ciune sf`nt[, ea se c`nt[: se =opte=te ]ngere=te =i se tace ca o pace, ca o pace, ca o pace. Doina toat[ firea este, firea: ve=nicia toat[, nemurirea, ]nvierea este, ]nvierea, adierea cea mai bl`nd[, adierea. Doina e Duminica cea Mare, e chemarea zeilor, chemarea. Inim[ de sor[ =i de frate, lacrim[ t`rzie =i oftat e. Doina, pururi t`n[r[ lumin[, rana cea din piept ea ne alin[. Doina, frunz[ totdeauna verde, ea din lume ne adun[, ea ne pierde. Ea p[catele ne iart[, toate, toate: vinovate =i nevinovate. Cerul dac[ tun[, dac[ scap[r[, ca pe ni=te pui=ori ne ap[r[.

VA D

!%

Doina pe cei slabi ]i ocrote=te: mam[ bun[, l`ng[ piept ]i ]nc[lze=te. La r[scruce, la r[sp`ntie de soarte, ea din via\[ cre=te, nu din moarte. Doina, cartea noastr[ de citire, candel[ ce tremur[ sub\ire, dor, un mare dor, dor de acas[; piatr[ de morm`nt, ea ne apas[. Se vor trece toate, se vor spulbera! Va r[m`ne doina! Dar =i noi cu ea! Va r[m`ne Nistru, r`ul cela sf`nt, care tot mai cre=te, t`n[r, din p[m`nt.

!&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Ziditorul

}n clipa unei vie\i de-a pururi sfinte, ]n clipa unui veac de-a pururi sf`nt, el =i-a turnat oftatul ]n cuvinte, el =i-a zidit credin\a ]n cuv`nt. +i tot ]n clipa unei vie\i, b[tute de cr`ncen[ urgie, nemilos, p[g`ne-sp`ne inimi pe-ntrecute ]n piept cu\itul i-au ]nfipt p`n[ la os. +i tot ]n clipa unei vie\i amare, ]n clipa dezn[dejdii ]n sf`r=it, stoluri de negre p[s[ri r[pitoare cu negrul cel mai negru i-au cobit. +i tot ]n clipa unei vie\i, murite ]ncet-]ncet-]ncet-]nceti=or, el =i-a tr[it destinul, pas[mite, setos de c`ntec =i bolnav de dor. Str[bun[ clipa dorului, str[bun[! Suntem, dac[ suntem, numai cu ea. Poetul, Eminescu, s[ ne spun[ ce Patrie avea M[ria sa!

VA D

!'

Ci dac[ ast[zi, dac[ Rom`nia nu este una cu-al meu plai basarabean, s[-l ]ntreb[m: el cine vrea s[ fie, rege rom`n sau pre=edinte moldovean? El, cel care scria eminesce=te cu patimile lui neomene=ti, el, cel care pl`ngea moldovne=te, el, fondatorul limbii rom`ne=ti!

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Alba-Iulia

Nu iluzie de=art[. Post de veghe, avanpost. +i desprindere de soart[. +i ]ntoarcere la rost. Clipa dorului. Os`nd[. Sf`nt[. Ca Duminica. }ngerii ]n clip[ c`nt[: Alba-Iulia! Clipa dorului. O vam[. O pl[tim =i o tr[im. Lor de ea le este team[. Noi cu vama nemurim. Clipa Dorului. O vrere. Vrerea mea =i vrerea ta. Vrerea e de ]nviere: Alba-Iulia! De la Nistru p`n-la Tisa, de la Tisa – ]n Carpa\i, din Carpa\i – p`n[ la mare: fra\i, ]ntotdeauna fra\i! Nici o grani\[ prin inimi: suveran[ inima. F[r[ |ar[ suntem nimeni: Alba-Iulia!

VA D

+i Rom`nia

"

+i iar[ neguri neguresc la M[rgioar[, =i iar[ pajuri hult[nesc peste mo=ie, =i iar[ trage Basarabia s[ moar[, =i Rom`nia nu mai este Rom`nie... +i nulitatea iar[ vrea s[ poarte nume, =i anonimul anonime iar[ scrie, =i ast[ lume iar[ nu e lume, =i Rom`nia nu mai este Rom`nie... +i iar[ ho\ii, patrio\ii se r[sfa\[, =i s[r[ntocii iar[ pl`ng ]n agonie, =i ast[ via\[ iar[ nu e via\[, =i Rom`nia nu mai este Rom`nie... +i anii trec, =i ne petrec, =i cruci b[tr`ne p[dure cresc =i putrezesc ]nfipte-n glie, =i iar[ ast[ p`ine nu e p`ine, =i Rom`nia nu mai este Rom`nie... Pe malul Nistrului – r[zboi, dezm[\ cu st`rvuri, nebun[ pacoste =i neagr[ blasfemie: cioroi s[tui-fudui bulih[resc ]n c`rduri... +i Rom`nia nu mai este Rom`nie!

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Pe malul Prutului – pavilion ]n bern[, cu dou[ v[mi =i cu o singur[ fr[\ie: sunt v[muit ]n limba mea matern[. +i Rom`nia nu mai este Rom`nie! +i latr[ c`inii, turbii latr[ iar[, =i ]ntunericul tot nu se mai sub\ie, =i „\[ri=oara“ nu mai este |ar[, =i Rom`nia nu mai este Rom`nie!

VA D

Bun[ diminea\a, Moarte

"!

Eu tresar, eu mai tresar: bate or[, bate clip[... Un Luceaf[r solitar =i un huhurez ce \ip[... Eu tresar, eu mai tresar. Eu respir, eu mai respir: vorbele ]ng`n, greoaie... Omenirea – cimitir. Latr[-n ploaie o potaie. Eu respir, eu mai respir. Eu mai sunt, eu ]nc[ sunt. Singur ]n singur[tate, de p[cate m[ ascund =i m[ n[rui ]n p[cate. Eu mai sunt, eu ]nc[ sunt. Eu te strig (auzi?) te strig. Generos, B[tr`nul Marte plou[ stele: pic-pic-pic, plu[-n pagin[ de carte... Eu te strig (auzi?) te strig.

"" Eu tr[iesc, eu mai tr[iesc, sunt aici =i sunt departe, cresc din via\[ =i descresc: bun[ diminea\a, Moarte! Eu tr[iesc, eu mai tr[iesc! „+i mucoasa lum`nare sf`r`ind seul =i-l arde...“

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

VA D

Murea pe scen[ cineva

"#

Murea pe scen[ cineva: un foarte bun actor murea... +i-un spectator aplauda! Iar altul lacrima-=i =tergea... Cel spectator ce-aplauda actor =i el a fost c`ndva, iar cel ce lacrima-=i =tergea un muritor de r`nd era, sau poate invers, dar acum nu mai import[ ce =i cum. Eu doar at`t am vrut s[ spun: „Un foarte bun actor murea =i-un spectator aplauda, iar altul lacrima-=i =tergea!“

"$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Dorule, s[ nu-mi mai spui
Muzica – Dumitru Gheorghi\[ Interpret – Ion Bas

Dorule, s[ nu-mi mai spui c[-s copilul nim[nui. Nu-s copilul nim[nui, ci sunt al p[m`ntului! Nu am mam[, nu am tat[... Mama-i ]n p[m`nt s[pat[, ci s[pat[-i nu =tiu unde: c`nd o strig, ea nu-mi r[spunde. Tata iar[ e-n p[m`ntu... Dar nu anii mi l-au fr`ntu, ci mi l-a trimisu-n moarte du=man venit de departe. Dorule, s[ nu-mi mai spui c[-s copilul nim[nui. Nu-s copilul nim[nui, ci sunt al p[m`ntului. Mi-i p[m`ntul dulce mam[ =i m[ strig[, =i m[ cheam[; mi-i p[m`ntul tat[ sf`ntu =i mi-i inim[ p[m`ntu!

VA D

Monstru

"%

Eu nu pot ]n\elege: au ce s-a ]nt`mplat ]n fa\a unui monstru c[ am ]ngenuncheat? A spus un nu =tiu cine. +i tu ai spus, =i eu... A spus un nu =tiu cine c[ monstru-i Dumnezeu... Un ochi avea. }n frunte. Un singur ochi avea. +i ciclopea. S[lbatic ciclopul ciclopea. Vorbea cu gura str`mb[ =i noi vorbeam la fel. Vedeam mai sus de toate un \el, un mare \el. Du=mani ]n jurul nostru, amici pu\ini de tot. Munceam. Robeam. Ca robii. P`n[ c[deam ]n bot. Eu nu pot ]n\elege: au ce s-a ]nt`mplat ]n fa\a unui monstru

"& c[ am ]ngenuncheat? Ce for\[-n el nebun[, c[ ne-a ]nnebunit? Am slug[rit, z[bavnici. De ce am slug[rit? El se temea de sine. Noi ne temem de noi. L[sam, de piatr[, capul pe trunchi. Fl[m`nzi =i goi, nici nu pl`ngeam, securea s[ caz[ a=teptam... Din capete t[iate cetate, turn f[ceam. Eu nu pot ]n\elege: au ce s-a ]nt`mplat ]n fa\a unui monstru c[ am ]ngenuncheat? P`ndea pe frate frate, p`ndea pe tat[ fiu... M[ ]nsp[im`nt =i ast[zi, poemul c`nd ]mi scriu. Avem sau n-avem |ar[? Avem sau n-avem dor? Avem ca toat[ lumea Trecut =i Viitor? U=or s[ fii o umbr[. U=or s[ fii un pai. U=or s[ fii b[rbatul

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

VA D

"' cel care nu erai... Mai greu s[ cre=ti o stan[ de piatr[-n fa\a lui, s[-i spui c[ e un monstru, s[ nu te temi, s[-i spui. B[rba\i au fost. Cu nume =i f[r[ nume, mii. Sorti\i erau s[ piar[ prin cele pu=c[rii: de foame =i de sete, asfixia\i, damna\i. }i sf`=iau dul[ii =i lupii, nem`nca\i... ...Aprindem rug ]n vatr[ aici =i-acum, pl`ng`nd. Istoria ce este? Poparele ce s`nt? +i via\a... Ast[ via\[, acest nebun complot? Ci dac[ nu-i cu omul, cu cine-i Vedetot? +i iar[, chiar asear[ copila m-a-ntrebat: „]n fa\a unui monstru de ce-a\i ]ngenuncheat?“ Am str`ns-o l`ng[ tain[ =i taina m-a durut: — S[ nu dea Domnul, tatii, s[ treci prin ce-am trecut!

4

Dumitru Matcovschi. Vad

#

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Datorie

Sunt plaiuri mai frumoase ca ori=ice poveste. Dar ce am eu cu ele? Str[ine toate-mi sunt. Al meu e cel de-acas[, mi-e scump a=a cum este. Pe slav[ =i pe aur cum a= putea s[-l v`nd? Sunt graiuri cunoscute ]n orice col\ de lume. Dar graiul meu e altul: abia de-un neam vorbit. Nu-l dau nici pe-o coroan[! Nu-l schimb nici pe un nume! S[raci mi-au fost str[bunii, at`t am mo=tenit. Tr[ind aceast[ via\[, avem o datorie: s[ \inem foc ]n vatr[ prin secolii ce vin =i um[r l`ng[ um[r s[ cre=tem pomi din glie, cu sfintele izvoare ca s[ ne ]nfr[\im. O carte fetei mele ]i voi l[sa ca m`ine. Cuvintele din carte vor fi muiate-n dor. Ci dac[ nu va =tie copila s[ le-ng`ne, au n-ar fi mult mai bine de pe acum s[ mor?

VA D

Mo=tenitorii

#

Aici, acas[, la hotar de \ar[ veche =i de od[, cunoa=te fiece stejar c[r[rile lui +tefan Vod[. Erau c[r[rile de dor, erau c[r[rile de soarte, de m[n[stire, de izvor, de ]nviere, de nemoarte. Treceau prin codru neumblat =i oblojeau ca pe o ran[ duiosul suflet de b[rbat =i de femeie moldovean[. O iarb[ verde-a-ng[lbenit =i la hotar, =i la cetate: noi libertate am r`vnit, dar n-am =tiut ce-i libertatea! Un nour negru a plouat istoria cu necinstire: noi fericire am visat, dar n-am =tiut ce-i fericirea!

# }n albe secole de dor, ]n negre secole de vam[, am pl`ns destul, ca un popor f[r[ de Patrie, de Mam[. Ie=ea B[tr`nul domn din hram cu Sf`nta Cruce ridicat[ =i ne ruga s[ fim un neam, s[ nu ne vindem niciodat[... Icoana lui ne-mb[rb[ta: ne luam de m`ini, cum cere hora, =i-un nimeni dac[ ne vindea, era du=manul tuturora! Str[inii care au venit din cele patru p[r\i de lume l[ca=ele ne-au p`ng[rit, dar n-au putut s[ ne sugrume. N[pasta dac[ ne c[lca =i ne seca de tot puterea, B[tr`nul Voievod venea =i ]mp[r\ea cu noi durerea. Am fost un neam. Un neam vom fi c`t vom mai =ti a cre=te p`ine, o limb[ c`t vom mai vorbi, o doin[ c`t ne va r[m`ne! Prin anii ce vor frem[ta ca o p[dure-ndep[rtat[

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

VA D

#!

un cap de zimbru va purta o lun[-n coarne, sf`rtecat[. +i ]ntr-o zi, la un soroc, ]nfipt ad`nc ]n miezul gliei, va slobozi l[stari de foc toiagul vechi al p[storiei. P[rin\i =i fii, ]n jurul lui duminicile ne vom str`nge =i-afla\i ]n paza Domnului, frumos, ca ni=te sfin\i vom pl`nge. Vom s[ruta acest p[m`nt crescut ]n os, ]n grai, ]n patimi, sf`nt s[ ne fie ori=ic`nd cu-n rug ]n vatr[ =i cu datini; cu o mioar[ =i-un p[stor, cu me=ter bun ce hram ridic[, cu un poet, al tuturor, de la opinc[ la vl[dic[... Mo=tenitor suntem. Tr[im – o pace dreapt[ s[ cunoa=tem. Alte p[m`nituri nu r`vnim, aici murim, aici ne na=tem, aici ne na=tem =i murim!

#"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Sem[n[tori

Vin s[rb[tori cu bravi sem[n[tori, vin bravi sem[n[tori cu s[rb[tori: pe drum de \ar[ spulberat folcloric, din datin[ devreme c[l[tori. Ca brazii de la munte lumin`nd, pe umeri p[s[ri tinere purt`nd, ei vin, b[rba\i, s[ binecuv`nteze povara grea a bunului p[m`nt. +i cre=te gr`ul pe picior de plai – vrabie-n spic =i trestie ]n pai: din mo=i-str[mo=i =i ]nc[ mai destoinic din sufletele noastre =i din grai. Gr`u de r`vnit bel=ug =i mai ales de dor topit ]n dor =i-n ]n\eles. +i gr`u suntem, =i gr`u ne sunt copiii, =i r[t[cim ]n gr`u ca-n codru des: subp[m`ntean =i poate nesf`r=it sau poate adormit ]ntr-un sf`r=it, cum r[t[ce=te stropul greu de ploaie ]n jos, spre r[d[cini c[l[torit.

VA D

##

Tr[iasc[ gr`ul ro=u roditor ]n lun[ de gerar =i de cuptor! +i mai tr[iasc[, pururea tr[iasc[ sem[n[torii ]n nemoartea lor! Vin s[rb[tori cu bravi colind[tori, vin bravi colind[tori cu s[rb[tori, pe drum de \ar[ spulberat folcloric, din datin[ devreme c[l[tori...

#$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

R[d[cini (1)

(Istorie retrospectiv[)

Pe l`ng[ fiece domn al Moldovei era =i c`te un Ieremie: v`nz[tor de mam[, v`nz[tor de frate, v`nz[tor de mo=ie. Pe l`ng[ fiece domn al Moldovei era =i o curte de venetici: veneticii ne m`ncau m[laiul, ne str`mbau graiul, f`rn`i\i =i peltici. Pe l`ng[ fiece domn al Moldovei mai era =i o armat[ de ]n[imi\i: ]n[imi\ii ne ruinau satele, ne furau p[catele =i ne l[sau p[m`ntului lipi\i... Iar dac[ nu era nimeni, cum rareori se ]nt`mpla, el, domnul Moldovei, era Ieremie, el, domnul Moldovei, Mo\oc era, era veneticul-imbecilizatul, era mercenarul-avarul-lupan;

VA D

#%

=i numai \[ranul, numai \[ranul, numai \[ranul era moldovean. P`ine cre=tea \[ranul, feciori =i fecioare: fecioarele – pentru haremuri, feciorii – pentru ]nstr[inare. +i treceau anii cu miile, +i ]ndura Moldova toate urgiile, +i se r`nduiau domnitorii ca anotimpurile. P[g`ne erau obiceiurile, du=mane erau timpurile... *** M[ ]ntorc iar[ ]n vreme devreme: m[icu\a noastr[, Moldova, geme. H[ulesc ienicerii prin miez de istorie contradictorie. Mi-e fig, mi-e team[. Mam[, mam[, mam[! M[ ]ntreb cine sunt =i de unde vin. Mi-e inima de pelin, mi-e sufletul de cucut[. Aud o al[ut[ c`nt`nd =i un glas de cioban ]ng`n`nd: “Pe-un picior de plai, pe-o gur[ de rai,

#& iat[, vin ]n cale, se cobor la vale trei turme de miei cu trei ciob[nei...“ Murmur cuvintele ]n urma lui, ]n urma ciobanului =i, murmur`ndu-le, m[ prefac deodat[ ]ntr-un stejar secular la hotar de |ar[ =i de balad[. Cresc ad`nc r[d[cinile ]n p[m`nt, cresc, b[rbate, ramurile ]n v`nt; v`ntul bate nest[vilit, glas de bucium r[sun[ departe...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

+i iar[ m[ bucur c[ n-am murit =i cu nemoarte iar[ calc peste moarte.

VA D

R[d[cini (2)

#'

A c[zut din nuc o nuc[ =i-a crescut un nuc din lut: pelerin cu dor de duc[, ]ntr-o noapte a crescut. Gospodarul =i nevasta (oameni credincio=i, milo=i) au v[zut minunea asta =i-au ]ngenuncheat, frumo=i, =i au pl`ns, =i din genunchi (c`t au pl`ns =i s-au rugat) r[d[cini de nuc, m[nunchi, le-au crescut =i i-au legat, i-au ]nve=nicit cu dor de cas[, nec[l[tor.

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Cerul t[u, Moldov[
(fragment)

Cerul t[u, Moldov[, e de-albastru, e de verde frunza ta oric`nd. Un p[m`nt mai scump pe lume nu e, nici mai dulce nu e un p[m`nt. Casa mea la margine de |ar[ cre=te fir de busuioc ]n prag. Nu e nic[ieri un plai mai t`n[r, nu e nic[ieri un plai mai drag. Arde-n soare roua dimine\ii ca o ploaie grea de m[rg[rint... La Moldova orice prim[var[ e de r`ndunic[ =i argint. Se ]mplin[ spicul ca voinicul: de lumin[ bl`nd[ =oapta lui. Nu-i o alt[ glie mai frumoas[, alt[ glie mai aleas[ nu-i. Tu e=ti partea noastr[ de iubire, tu e=ti dorul nostru cel mai dor; pleac[ cineva de l`ng[ tine, niciodat[ nu \i-a fost fecior! Doina ta, Moldov[, e de leag[n, hora ta de codru e, de grui. Nu-i pe lume alt meleag mai pa=nic, alt meleag mai sf`nt pe lume nu-i!

VA D

Christos a ]nviat
Mi-e dor, mi-e tare dor de-o prim[var[... O salcie, o gur[ de ci=mea, un ied =i o iedi\[, =i o sear[ cu blond luceaf[r =i cu pui de stea. De peste ani, din toamn[ brum[rie, a= reveni, cocor ]nt`rziat, ]n sat, acas[, ]n copil[rie, de unde alt[dat[ am plecat. Ah, verdele de iarb[, c[ m[ doare! +i murmur[ ci=meaua argintiu, =i muguri de corni\e iedul are, =i nu e nici devreme, nici t`rziu... Floriile-au trecut. Adie-a pa=te. }n[l\[toare clopotele bat. +i, t`n[r[, eternitatea na=te cu denii, cu Christos a ]nviat. R[m`ne... Mai r[m`ne s[rb[toare copil[ria – insul[-n ocean... +i valuri, valuri, valuri c[l[toare lovesc ]n ea, ]n insul[, du=man. Mi-e dor. Dar nu (o, nu) de-o floarea-albastr[ care demult-demult s-a scuturat. Mi-e dor, mi-e tare dor de casa noastr[, cea de pe mal de Nistru, de la Vad.

$

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

}ntreab[-m[

}ntreab[-m[ de ce nu vin dar plec mereu. }ntreab[-m[ de ce suspin, de ce mi-e greu. }ntreab[-m[ de ce-am uitat de=tept s[ fiu. }ntreab[-m[ de ce m[ zbat, de ce mai scriu. }ntreab[-m[ mai are rost s[ pl`ng, s[ c`nt. }ntreab[-m[ de ce am fost =i nu mai s`nt. }ntreab[-m[ de ce m[ tem c`nd nu m[ tem. }ntreab[-m[ de ce te chem =i te blestem. }ntreab[-m[ de ce nu cred ]n tot ce-mi spui.

VA D

$!

}ntreab[-m[ au via\a ce-i c`nd via\a nu-i. }ntreab[-m[ regret c`ndva sau nu regret. }ntreab[-m[ unde-am ajuns gr[bind ]ncet.

$"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Viceversa

Plec =i nu plec, tot nu plec. Codobelc, pe c[rare trec, pe aceea=i c[rare care nu ]nainte, la pl[cinte, duce, dar ]napoi, la r[zboi (cu alter ego, nu cu voi), la r[sp`ntie de soarte: v i moarte \ [ Candela arde p`n[ ]n zori. +i c`nt[ harpe pentru un =arpe cu pui=ori. Plec... Dar nu =tiu unde plec. Eu pe mine m[ petrec, fr[\ie cu mine leg, fug de mine, un str[in, plec =i vin, =i m[ ]nchin mie p`n[ la p[m`nt.

VA D

$#

Parc[ sunt, dar nu mai sunt, sunt abia un fir de g`nd un cuv`nt ]n plus, cel =ters =i din limb[, =i din vers. Invers mersul meu, invers.

5

Dumitru Matcovschi. Vad

$$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Inima

Doare cr`ncen, doare mult, doare bulg[rul de lut: nu =tiu cine, nu =tiu cum inima mi-o str`nge-n pumn. Stau pe margine de h[u: ziua r[u =i noaptea r[u, num[r toamne, num[r ani. N-am prieteni. Am du=mani. Galben ram, acela=i ram bate (leg[nat) ]n geam. ...+i pe-acela=i ram, de tei, se iubesc doi porumbei... M[ apropii, c[tinel. G`nguresc. +i ea, =i el. Le =optesc, ]i chem, ]i strig. Nu le pas[ de nimic!

VA D

Spasm

$%

Plou[ n[prasnic, obtuz, intrus. Cu dracu-n praznic, de jos ]n sus. Plou[ spasmodic, halucinant, barbar, despotic, agonisant. Plou[ socratic, idealist. Cu nu se poate =i nu exist. Sardanapalic plou[, cruci=, cu paranoia =i cu ha=i=. Plou[ cu vino, eu te a=tept. Ploaia ]mi bate cuie ]n piept. Plou[ cu du-te, eu nu m[ duc. Un cuc, ]n ploaie, c`nt[ un cuc. Plou[ retoric, toren\ial, ]n ordin doric, robust, venal. Ca plumbii stropii, alice grei. Omori ciclopii cu ei, de vrei. Omori ciclopii =i nu-i omori. Ca stropii stropii, u=ori-u=ori.

$& Plou[ ploaie rococo. Dincotro? +i ]ncotro? Negre v`nturi v`ntuiesc. Negre g`nduri neguresc. Plou[ sumbru, agasant. Plou[ abracadabrant. Pe devreme, pe t`rziu. +tiu c[ plou[ =i nu =tiu. Ciocoie=te plou[, surd. Cu banal =i cu absurd. Cu cioroi mumifica\i. +i cu ]ngeri coco=a\i. Plou[ rece =i miop. Chior`= plou[, mizantrop. Plou[ ra\ionalist. Ca ]ntr-un tablou cubist. Absurditate? Dezm[\? Blestem? Eu n-am p[cate =i nu m[ tem!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

VA D

}ngerii ro=ii

$'

Doare-m[-doare, M[icu\[ Istorie, miezul de noapte prin care trecum: ]ngerii ro=ii se smulg din memorie =i ]ngeresc prin aici =i acum... Ro=ii, aripile bat ca aripile. Arde =i Soarele ro=u, torid. S`nger[ orele, s`nger[ clipele. Cade Luceaf[rul, ro=u, ]n vid. Grele au fost, ale noastre, p[catele. C`te morminte ]n piatr[-am sc[pat? ...}ngerii ro=ii ]mpurpur[ satele, spurc[-ne-spurc[ =i apa din vad... Ro=ii, se scutur[ frunzele ramului. Latr[ pot[ile, ro=ii, la sfin\i. Ah, dorul! O fi o virtute a neamului pe care o mo=tenim din p[rin\i. Zeule, tu, peste toate mai marele, zeu r[m`neai de te-ai fi ]ndurat! Cine-i nebunul ce blestem[ Soarele? Soarele nu poate fi blestemat!

D U M I T RU % De undeva (auzi\i?) de pe m[gura cea care urc[ aproape de cer, iar[ =i iar[, c`nd noaptea-i ca p[cura, ]ngerii ro=ii credin\[ ne cer.

M AT C OV S C H I

S[ cobor`m m[car ast[zi din glorie =i omene=te, ca la un privechi, s[ o rug[m pe M[icu\a Istorie ca s[ ne ierte p[catele vechi...
1988

VA D

|ara dorului
}n |ara Dorului — un r`u de dor: o ap[ limpede, ca de izvor; se joac[ pe=tele din capul lui: de dou[ secole p[scarul nu-i; E clipa ve=nic[: pe cine-a=tept? Ml[die salcie pe malul drept; Un cer de platin[, ad`nc-ad`nc. Un plop se clatin[ pe malul st`ng. U=oar[ leb[da, un fulg de nea. }n ochiul lebedei r[sare stea. R[sare, scap[r[ u=or-u=or. }n urma lebedei un pui=or...

%

%

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

De la Putna mai ]ncoace

Undeva, la miez de soart[, r[scolind eternitate, }n amurgul cel de tain[ clopot negru negru bate. +i din vreme peste vreme, mai pe-aici, mai pe oriunde, ]n amurgul cel de veghe clopot ro=u ]i r[spunde. De la Ia=i prin lunc[ verde, prin c`mpie, peste dealuri, drum t[iat de ro\i se pierde, str[juit de dou[ maluri. Este drumul ce sose=te de departe, de la Poart[, =i-ntr-un neam ne ]nfr[\e=te, ne une=te ]ntr-o soart[. Este drumul cel pe care l-au trecut, voinici, buneii, ca s[-ajung[ la hotare =i s[ lupte precum leii.

VA D

%!

Ci venea, puhoi, puhoiul str[inimii peste \ar[ =i dezl[n\uia r[zboiul la Nistru, la m[rgioar[. De la Putna mai ]ncoace, prin balad[ =i prin od[ ]=i conduce-o lupt[ dacii pream[ritul +tefan Vod[. }=i conduce-n lupt[ dacii prin Soroca =i Tighina, =i-nfloresc ]n cale macii, dureros r[nind lumina. Din Suceava c[tre mare, din L[pu=na la Hotinu dorurile cele grele au ]nrourat pelinul. Din Carpa\i la Chi=la-nou[ Din Orhei la Slobozia lacrimile cele grele au pietrificat mo=ia. „Trist[-i M[n[stirea Putna. Por\ile deschise-a=teapt[ str[lucit convoi ce vine =i spre ea ]ncet se-ndreapt[.

%" Ca un dang[t plin de jale mii de clopote dau veste: +tefan Vod[ al Moldovei, +tefan Vod[ nu mai este! S[-ar[t[m prin lupta noastr[ tuturor necontenit, c[ prin neamul s[u ]n lume +tefan Vod[ n-a murit!“*

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

* C`ntecul (din vremi demult apuse vine) se c`nt[ =i ast[zi ]n Basarabia. E un str[vechi imn ]nchinat voievodului nostru drag.

VA D

D[ruie=te, Doamne Sfinte

%#

D[ruie=te, Doamne Sfinte, strop de dor Moldovei noastre, drum de secoli ]nainte, cer ]nalt =i z[ri albastre. F[ s[ aib[ bun[ parte de p`inic[ =i de sare, =i de via\[ cu nemoarte dar... ca via\a trec[toare. Ap[r[ cum =tii mai bine de str[inul care-l pierde graiul ei, din mo=i ce vine – piatr[ rar[, frunz[ verde. Leag[nului unde pruncii g`ngur[ cuv`ntul „mam[“ f[-i un loc ]n iarba luncii sau ]n codru de aram[. Coltelui prim[v[ratic d[-i t[rie =i r[bdare, s[ r[sar[, singuratic, de sub piatra mult ce-l doare.

%$ }nfr[\e=te om =i ciut[, grier, fluture, furnic[: la nevoie te ajut[ cu-o pova\[, c`t de mic[. D[-ne, Doamne, ai de unde, clipa e de ]nviere, d[-ne-o mare =i un munte, =i mai mult nimic nu cerem...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

AXA

%&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Om

Sunt, eu sunt o frunz[ verde. Sunt, eu sunt un spic de gr`u. Sunt, eu sunt un strop de ap[. }ntr-o mare. }ntr-un r`u. Ce-i o frunz[ verde-n codru! Ce-i un spic de gr`u ]n lan! Ce-i un strop de ap[-n mare... +i ]n r`u, =i ]n ocean! Frunza-i frunz[ l`ng[ frunz[. L`ng[ spic e spicul spic. Dar =i stropul, ah, =i stropul f[r[ mare e nimic. Sunt o frunz[, sunt un codru. Sunt un spic =i sunt un lan. Sunt un strop =i sunt o mare, sunt un r`u, un ocean.

AXA

Bluf

%'

Un pic de bun[tate, oameni buni, un picu=or u=or-u=or de bun[tate. E bun[tatea a x a astei lumi cobor`toare din imensitate. Nenorocim, tr[im =i nu tr[im. Pe muche de cu\it p[=im, pe lam[. Pr[pastia ne-ademene=te, d[n\uim. De=teptul r`de, prostul ne aclam[. Nenorocim, tr[im =i nu tr[im. Pitici, furnici =i m[sc[rici, noi to\i. +i noaptea vine: r[=inoas[ noaptea vine cu vam[ =i cu team[, =i cu ho\i, =i cu ruine, Doamne Sfinte, cu ruine. Pitici, furnici =i m[sc[rici, noi to\i. O lacrim[, amar[, pe obraz. Pietrificat[ — m[rgelu=[ s`ngerie. Un pas, un singur pas ne-a mai r[mas

& =i ne ]nghite neagra ve=nicie. O lacrim[, amar[, pe obraz.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Tu crezi? Mai crezi? }n basne? }n minuni? Eu nu mai cred. C[runt, adus de spate, povara-mi duc de luni =i p`n[ luni, sarcina grea de ani =i de p[cate. Tu crezi, mai crezi? }n basne, ]n minciuni? Totu-i un bluf! }n=el[ciune, la=itate... Un pic de bun[tate, oameni buni, un picu=or u=or-u=or de bun[tate!

AXA

Omule, de ce-ai t[cut?

&

Omule, de ce-ai t[cut c`nd pe suflet \i-au c[lcat, c`nd \i-au spus s[ fii un altul =i nu cel adev[rat. Omule, de ce-ai r[bdat =i \i-ai z[vor`t ]n piept inima, c`nd ai aflat c[ e=ti pe de-a-ntregul drept? Omule, de ce ai str`ns m`na care te-a lovit =i \i-ai aplecat obrazul =i de ea l-ai alipit? Omule, de ce \i-ai pus numele sub legea grea =i-ai trimis la moarte omul care vin[ nu purta?

6

Dumitru Matcovschi. Vad

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Microcosm

Am ]nt`lnit un om b[tut de soarte, de nenoroc b[tut, un cer=etor: „+i nici ]n vatr[ focul nu mai arde, =i am copii, =i fl[m`nzesc, =i mor.“ Am ]nt`lnit un om b[tut de g`nduri, om ]ntre oameni omul, lut din lut, frumos, m[rinimos =i-at`t de singur, =i-at`t de pl`ns, =i-at`t de ab[tut. Am ]nt`lnit un om de nepriin\[, o sec[tur[, un netrebnic, un l[l`u. M-am ]ntristat, ci nu venea din chibzuin\[: purta l[l`ul =i sat`r la br`u. Am ]nt`lnit un om de neputin\[, o ca\[-precupea\[, un sc[l`mb. M-am ]ntristat, ci nu venea din suferin\[: purta sc[l`mbul v`rf de coast[ ]n car`mb. Am ]nt`lnit un om de rea credin\[, o corcitur[ deocheat[, un ur`t. M-am ]ntristat, ci nu venea din poc[in\[: un antihrist cu l[n\i=or la g`t.

AXA

&!

+i-am ]nt`lnit un om dintr-o bucat[, un verde brad, un ne]ngenuncheat! M-am bucurat: aceast[ lume toat[ a ve=nicit cu verdele de brad! +i-am ]nt`lnit un om de omenie, un om frumos cu sufletul de toamn[... Am l[cr[mat: ]n ast[ vitregie un om de omenie mult ]nseamn[!

&"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Stan\e

Omul cel viteaz roste=te al t[u nume, scump[ \ar[, viteje=te =i tr[ie=te ]ntru slava ta primar[. Omul cel cu frica-n oase al t[u nume va s[-l strige, ]ntru slava lui fricoas[, ca =i cum de el s-ar frige. *** Nu-i prim[vara prim[var[ c`nd nu cre=te fir de iarb[ din p[m`nt. +i codrul Codru nu-i, dar nu-i defel, c`nd pas[rea nu-=i face cuib ]n el. Nici omul om de omenie nu-i c`nd ocolit e de semenul lui. Cu u=a z[vor`t[ zi de zi casa cas[ niciodat[ nu va fi.

AXA

&#

*** Cine te-a ]nv[\at, omule, s[ ]nvingi =i s[ mori ]ntre p[s[ri c[l[toare =i ]ntre flori? *** De c`nd lumea =i p[m`n[tul, de c`nd omul pe p[m`nt tot Adam r[m`ne sf`ntul cel mai mare, cel mai sf`nt. +i din toate, dintre toate c`te sunt femeile, una e f[r[ p[cate — Eva =i nu zeile. Carte nou[ de citire via\[, t`n[r[ mereu. Nu exist[ fericire dincolo de Tu =i Eu. Clip[ de eternitate e aceast[ clip[, nu? Nu exist[ libertate dincolo de Eu =i Tu. *** S[-ngenunchezi? }n fa\a cui?

&$ Dar e frumos a-ngenunchea? }n fa\a negrei for\e – nu! }n fa\a spiritului – da! *** Pomul care nu rode=te umbr[ e abia-abia. Omul care nu iube=te nu e nici chiar umbra sa. *** Nu-mi mai face bine, frate: binele, prea mult, m[ doare. Cain, ]n genunchi =i-n coaste, nu tot Cain este oare? ***

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Cade =i Stejarul uneori, t[iat. Dar cu el odat[ =i tufarii cad: zdrobitor stejarul, autoritar, chiar =i dac[ moare, moare tot stejar. *** Nu-n\eleg, P[rinte Sfinte, lumineaz[-m[: de ce omul mai ]nt`i te vinde, iar pe urm[ roag[-se?

AXA

&%

*** R[u p`g[nul, c[-i p[g`n! Dar mai r[u cre=tinul care umbl[, sf`nt, cu crucea-n s`n =i cu dracu de-a spinare. *** Dracul alb =i dracul negru... Eu m[-ntreb la b[tr`ne\e: „totu=i, care-i mai integru? Care-i mai cu multe fe\e?“ *** Piticul, coco\at ]n v`rf de scar[, are, se pare, minte analist[: „}n lume – tun[, — nici un =ef de \ar[ f[r[ pizma=i, f[r[ vr[jma=i azi nu exist[. *** Casap era. Avea m[cel[rie. Om venerat de om, omnipotent. +i ]ntr-o zi a disp[rut din c[s[pie. +i a ajuns casap ]n parlament!

&& *** Corbul, c`t este de corb, dar =i el are un morb: se tot \ine dup[ hoit. Ci se \ine, nu c[-i orb. Se \ine pentru c[-i corb!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

AXA

Omul negru

&'

Omul negru ce f[cea, noaptea neagr[ c`nd venea =i-anonimul ochi de stea prin fereastr[-l urm[rea? Omul negru ce f[cea? Se lupta cu umbra sa sau cu-un =arpe se-nfr[\ea, Dumnezeu c[ nu =tia? Omul negru ce g`ndea? Negru g`ndul lui negrea... Omul negru ce tr[ia? Fierea tot ]i otr[vea s`ngele =i inima... Omul negru ce =tia? Criv[\ul =i ar=i\a? Seceta =i foametea? Omul negru om era?

'

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Chiar pas[rea

Obida vine ca s[ treac[. De ce fugi, omule, de tine? Au nimeni nu-i s[ te-n\eleag[, s[ te asculte, s[ te-aline? S[rat[-i lacrima, ca marea, =i mult amar[, ca pelinul; de ce o-mpaci cu r[zbunarea? de ce o tulburi greu cu vinul? De lume mare fie-\i dorul, de frate =i de codru verde; chiar pas[rea ce =tie zborul de una singur[ se pierde!

AXA

R[t[ci\i

'

Ne-am r[t[cit ]n p`cl[ =i nu ne mai g[sim. Unde sunte\i, voi, oameni? Striga\i-v[ pe nume! Acum sau niciodat[ se cere-un dor s[ fim: s[ revenim acas[, ci nu-i t`rziu, din lume. Prin p`cl[, =tiu prea bine, e cr`ncen orice pas. Hai s[ aprindem ruguri pe dealuri =i s[ batem ]n clopotul cel mare al Dorului, r[mas ]n inimile noastre de sor[ =i de frate! Destul s[ ne mai temem de umbre =i de ho\i! Sunt ale noastre toate: =i umbrele, =i ho\ii! Coboar[ car la vale =i sc`r\`ie din ro\i, t[iat r[m`ne lutul ad`nc ]n urma ro\ii. }n ceruri arde Soare, ]n ceruri p`cl[ nu-i. S[ a=tept[m preasf`nta =i preacinstita raz[, lipindu-ne cu soarta de soarta plaiului, spre-a r[m`nea prin secoli cu con=tiin\a treaz[!

'

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Axa

Un pic de bun[tate, oameni buni! Un picu=or-u=or-u=or de bun[tate: e Bun[tatea a x a astei lumi cobor`toare din imensitate. Un pic de bun[tate, oameni buni!

FRUMO+I CA SFIN|II

'"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

P[rin\ii
“Sunt mai b[tr`n dec`t tine, mam[“ (L. Blaga)

1 De ce nu =tim s[ ne iubim p[rin\ii? De ce nu =tim copii cumin\i s[ fim? P[rin\ii no=tri lumino=i ca sfin\ii, cobor`tori din dor =i suferin\e... De ce nu =tim, copii, s[-i pre\uim? Ei seam[n[ cu pomii din c`mpie ce cresc ]n timp neobosit =i demn, s[ adumbreasc[ pui de cioc`rlie =i gur[ de izvor cu ap[ vie la r[d[cina unei cruci de lemn. ...+i ast[zi mama vine ca o mam[ la fiul ei cel mult risipitor =i ]i aduce strugure de poam[, p`ine =i nuci legat[ ]n n[fram[ din s[rb[toarea grea a anilor. ..+i ast[zi tata vine ca un tat[ din c`mp, de la cosit, de la arat, copila cea plecat[ s[ =i-o vad[... +i o g[se=te iar ]nl[crimat[, nebun ]ndr[gostit[ de-un soldat...

FRUMO+I CA SFIN|II

'#

B[tr`n[ toamn[, iarn[ mai b[tr`n[, cu spulber, cu p[dure ]n fr[m`nt... +i intr[-ncet p[rin\ii ]n \[r`n[, p`n[ la br`u =i mai departe p`n[ la suflet, la oftat =i la cuv`nt. „Dea Domnul pace =i dea Domnul ploaie, auru-n spic s[ fie cu noroc =i ramul, doldora de rod, s[ se ]ndoaie, =i niciodat[ s[ tr[i\i r[zboaie cu toat[ lumea asta la un loc! Dea Domnul casa s[ v[ fie cas[, nicic`nd str[in[, t`n[r[ ]n veac: cu frate a=ezat ]n cap de mas[, cu prunc l`ng[ povestea cea frumoas[ despre-un cioban ]n tundr[, cu toiag. Dea Domnul s[-ave\i parte de-o iubire mereu senin[ cum e lacrima, spre r[t[cire =i spre reg[sire ]n vorb[ nerostit[, ]n privire, ]n fir de iarb[ =i ]n fir de stea. }ntoarcere din lut ]n soart[ nu e! Am fost copii, dar n-am r[mas copii... +i ei, p[rin\ii, c[tre ceruri suie, =i cerurile por\ile-=i descuie, =i clopotele bat din ve=nicii...

'$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

O iarb[ verde =i o coas[ nou[, un strop de ap[ =i un nesf`r=it... La miez de noapre luna pietre plou[... Cad pic[turi de s`nge, nu de rou[... +i r[s[ritul curge-n asfin\it... De ce nu =tim s[ ne iubim p[rin\ii? De ce nu =tim copii cumin\i s[ fim? P[rin\ii no=tri lumino=i ca sfin\ii, cobor`tori din dor =i suferin\e... De ce nu =tim cinstit s[-i pre\uim? 2 B[tr`ni p[rin\ii, p[timi\i, ]mpov[ra\i de ani; =i de copii demult uita\i. B[tr`ni p[rin\ii... +i coboar[ ]n p[m`nt, =i parc[-au fost c`ndva, =i nu mai s`nt... B[tr`ni p[rin\i. Ca doi mo=i, ca doi str[mo=i. Frumo=i ca sfin\ii =i ca sfin\ii inimo=i. B[tr`ni p[rin\ii. Ca p[rin\ii, ca ai mei. +i-at`t de singuri, =i at`t de pu\intei! B[tr`ni p[rin\ii. +i ca fulgii de u=ori. +i fulgii cad ]ncet-]ncet, lumin[tori: din ceruri cad, din nesf`r=ire, din n[miezi... +i eu r[m`n, =i eu a=tept alte z[pezi. Se duc p[rin\ii, duc-se-duc... Nu la arat. Nu la cosit. +i nu la treierat!

FRUMO+I CA SFIN|II

'%

}ncet se duc, b[tr`ni se duc de l`ng[ noi: se duc de tot, se duc la ultimul r[zboi. Dincolo de este, dincolo de-a fost c`nt[ cucuvaiul r[gu=it, anost. Dincolo de c`ntec =i de paradis ]ngerul meu doarme cu un ochi deschis. Dincolo de toate grijile lume=ti nu mai spune nimeni pruncilor pove=ti.

7

Dumitru Matcovschi. Vad

'&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Copil[rie
Compozitor =i interpret — Mihai Todera=cu

S-a r[t[cit ]n vreme, s-a preschimbat ]n stea, s[rman[ =i icoan[ copil[ria mea; ca pomul din c`mpie b[tut de v`nt pustiu, s-a scuturat de floare, durut[ s[ mi-o =tiu. Un clas.. +i ast[zi pl`nge cu murmur de izvor... E glasul t[u, m[icu\[, e-o lacrim[ de dor. Un glas.. +i azi m[ cheam[ cu murmur de ci=mea... E glasul t[u, m[icu\[, e, dulce, =oapta ta. Mi-e sete de un c`ntec, mi-e sete de-un alin... Cu zorii plec de-acas[ =i cu amurgul vin...

FRUMO+I CA SFIN|II

''

Coboar[-n toamn[ anii, se adun[-n lung =irag... +i nimeni, nimeni, nimeni nu m[ a=teapt[-n prag. Cad frunze de aram[, se-a=tern ]n drumul meu... A= vrea, ca alt[dat[, s[ fiu copil mereu... B[nu\ii de ninsoare ca m`ine vor c[dea... }nc[run\e=te, doare copil[ria mea... 

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Mama
Compozitor =i interpret — Tudor Gheorghe

Palma ta ne-a m`ng`iat, vorba ta ne-a leg[nat, am crescut cu al\i copii de-o seam[. L`ng[ pomul cel rotat, l`ng[ spicul cel bogat, l`ng[ pragul casei noastre, mam[. Am fost buni =i r[i am fost. Tu ne-ai c[utat un rost, cu pove\e pl`nse ]n n[fram[. Tu ne-ai ]nv[\at un grai, tu ne-ai d[ruit un plai =i-am plecat cu el ]n lume, mam[. Patru z[ri am colindat: le-am trecut ]n lung =i-n lat; drumurile =i acum ne cheam[. Tu ne-ai a=teptat mereu, am venit c`nd ne-a fost greu, te-am g[sit ]nc[run\it[, mam[. Ploile sunt azi de dor, ar=i\ele de ogor, nop\ile sunt clopote de-aram[. Toamnele te-au ve=tezit, iernile te-au c[run\it, ca pe-o floare din gr[din[, mam[.

FRUMO+I CA SFIN|II

Dou[ toamne
Muzica — Ion Enache Interpret — Ion Suruceanu 

Un b[tr`n =i o b[tr`n[ trec pe-alee c[tinel. Ea cu-n trandafir ]n m`n[, cu o crizantem[ el. Parc[ vin dintr-o balad[, parc[ vin dintr-un colind. Ea cu p[rul de z[pad[, el cu p[rul de argint. Cad ]ncet, ca ni=te g`nduri, coapte, frunzele de tei, cum c[deau =i-n alte r`nduri, c`nd ei nu erau bunei. Uite banca lor cea veche, care-i =tie fericiti, iar pe banc[ — o pereche t`n[r[ de-ndr[gostiti. Ochii fetei – de sc`nteie =i-ai b[iatului – la fel; 

=i trec iar[ pe alee o bunic[ =i-un bunel... Dou[ toamne, iat[-le, ]ntr-un dor legatele: dou[ sfinte lebede pe o ap[ repede...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

FRUMO+I CA SFIN|II

Om-pom 

!

S-a uscat un pom. S-a trecut un om. Era pomul nuc. Era omul prunc. Era pomul corn. Era pomul domn. Era pomul brad. Era omul Vlad. +i mai mult nimic. +i eu iar[ zic: Era pomul stej[rel, Era omul voinicel. Era pomul pom rotat. Era omul om b[rbat. Era pomul tot ]n floare. Era omul rupt din soare. Avea pomul pui=ori. Avea omul pruncu=ori. +i mai mult nimic. +i eu iar[ zic: S-a uscat un pom, s-a trecut un om... 

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Inim[ de mam[
Muzica — Ion Aldea-Teodorovici Interpret[ – Sofia Rotaru

Inim[ de mam[, inim[ de tat[, cade stea din ceruri ro=u fulgerat[. Inim[ de tat[, inim[ de mam[, cade iar[ frunza codrului de-aram[. Toamn[ obosit[, toamn[ zbuciumat[, inim[ de mam[, inim[ de tat[. Iarn[-nzepezit[, crunt[ ca o vam[, inim[ de tat[, inim[ de mam[. Grea, tot grea, de piatr[ noaptea peste vatr[; c`inele p`nde=te luna =i o latr[. Grea, tot grea, de hume noaptea peste lume; glontele p`nde=te inima anume. Inim[ de mam[, inim[ de tat[... A trecut o via\[ ca o clip[, iat[... Inim[ de tat[, inim[ de mam[... Dou[ doruri str`nse nod ]ntr-o n[fram[.

FRUMO+I CA SFIN|II 

#

Dincolo de noapte, dincolo de v`nt... clopote albastre se aud b[t`nd. Dincolo de ploaie, dincolo de dor... se ]ntorc copiii la p[rin\ii lor. 

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Mam[, iart[-m[

Nu cred ]n ]ngeri, nu cred ]n zei. Mam[, iart[-m[. Ei fug de mine. Eu fug de ei. Mam[, iart[-m[. Frumoas[-i via\a. O pl`ng =i-o c`nt. Mam[, iart[-m[. Am fost, de via\[, am fost ]nfr`nt. Mam[, iart[-m[. Ca lumea lume. +i eu ca ea. Mam[, iart[-m[. De lume dorul, de undeva. Mam[, iart[-m[. S[ vin odat[ ]n sat la noi. Mam[, iart[-m[.

FRUMO+I CA SFIN|II 

%

T`rziu, ca tata de la r[zboi. Mam[, iart[-m[. S[-mi c`nte greierii vagabonzi... Mam[, iart[-m[. +i s[ m[ plou[ luceferi blonzi... Mam[, iart[-m[. 

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Rug[ciune

Prim[var[-var[, var[-prim[var[, pl`nge o femeie, c`nt[ o vioar[... Ro=u tot amurgul, parc[-ar fi de s`nge. +i vioara c`nt[, =i femeia pl`nge... Rug de tain[ arde, arde =i nu arde. C[l[toare umbre se ]ntorc din soarte. Noaptea ca o vam[, din \[r`ne cre=te. Ca un ochi de buh[ luna g[lbene=te. B`ntuie departe, b`ntuie furtun[: scap[r[ =i tun[, scap[r[ =i tun[... +i nici v`nt adie, =i nici stea nu cade. +i femeia pl`nge una pentru toate. Cine e femeia? +i de unde vine? O cunoa=te cine? O-n\elege cine? +i de ce nu pl`nge toat[ M[rgioara? +i de ce nu-=i fr`nge strunele Vioara? V`ntur[, m[rite Soare, negurile, norii, s[ nu-=i pl`ng[ nici o mam[ pruncu=orii! Pas[re din cer, coboar[ pe o r[murea =i ]nva\[ pui=orii a c`nta!

FRUMO+I CA SFIN|II

Va fi ca m`ine
Muzica — Ion Enache (spectacolul Sperietoarea) Interpret[ — Anastasia Lazariuc 

'

Va fi c`ndva, va fi odat[, neap[rat va fi ca m`ine: vom ap[rea la judecata mult p[timitelor \[r`ne. }n haine noi, dar nu de gal[, cu p[ru-abia c[runt la t`mpl[, ]nvin=i de nu =tiu care boal[, precum adeseori se-nt`mpl[. Vom ap[rea la judecata cea care nu ]ncalc[ lege =i, mici, vom a=tepta r[splata, pentru p[cate, se-n\elege. Judec[tori vor fi str[bunii ce-au stat de veghe la hotare pe timpurile Semilunei, pe vremea hoardelor barbare; str[bunii, poate =i p[rin\ii, b[tr`ni de tot, p[=ind agale, pu\ini la trup, usca\i ca sfin\ii ce lumineaz[ catedrale.

D U M I T RU  Va fi c`ndva, va fi oriunde, neap[rat va fi, de aceea hai s[ vedem: ce vom r[spunde, noi am tr[dat sau nu ideea? noi am furat sau nu poporul? Noi ne-am v`ndut sau nu credin\a? Noi am =tiut ce-nseamn[ dorul? Ce rost mai are poc[in\a? Ce rost mai are-ngenuncherea ]n fa\a sfintelor altare, c`nd nu ne-a ]ncercat durerea cu lacrimile ei amare? Ce rost mai are rug[ciunea de diminea\[ =i de sear[, c`nd alt[dat[-am r`s de lumea cea simpl[, cea rudimentar[?!

M AT C OV S C H I

Din ale noastre mari p[cate vom face-o sarcin[ pe care prin secole vom duce-o-n spate, cer=ind un pic de ]ndurare... +i dac[ zeii, buni cu to\ii, ne vor ierta, cum iart[ zeii, n-au s[ ne ierte str[nepo\ii, ]nving[torii =i plebeii. Va fi c`ndva, va fi ca m`ine!

FRUMO+I CA SFIN|II

Eu am c`ntat 

Eu am c`ntat, eu c`nt =i-o s[ mai c`nt, la margine de lume =i de |ar[, ]ncet-]ncet, cu limpezit cuv`nt, str[bun p[m`nt =i nou[ prim[var[. Sub cer albastru ]nflore=te pom, sub pom r[sare fir de iarb[ verde. +i omul, l`ng[ om, se =tie Om =i crede-n Om, =i-n ve=nicie crede. St[p`n acas[ =i st[p`n la fel ]n c`mp arat =i sem[nat cu p`ine, omul ]=i poart[ grijile fidel spre totdeauna sf`nt[ zi de m`ine. Eu am c`ntat, eu c`nt =i-o s[ mai c`nt ]n dulce grai ca fagurul de miere statornicit ]n vreme leg[m`nt dintre frumoas[ moarte =i-nviere. Iar[ atunci c`nd nu voi mai putea s[-mi plec, fierbinte, fruntea peste foaie,

D U M I T RU  voi ]ncerca, tot la Moldova mea, s[ fiu un simplu-aduc[tor de ploaie.

M AT C OV S C H I

Ci el, p[m`ntul care ne-a crescut =i care azi ne cre=te, sf`nt, copiii, prin an du=man de secet[-a trecut =i pururi ]nsetat de-atunci se =tie.

FRUMO+I CA SFIN|II

Eu nu sunt pas[re 

!

Eu nu sunt pas[re, s[ =tii! +i nu-mi schimb locul, c`nd se las[ peste p[m`nt =i peste cas[ brumele toamnei, argintii. Aici mi-e casa. +i-i aleas[. +i drag[-mi-i. +i scump[-mi-i. Nu c[-i bogat[ =i frumoas[, dar c[-i aproape inimii. Fie ]nghe\, fie furtun[, nu mi-e nici frig, nu mi-e nici team[ cu frate, sor[ ]mpreun[, al[ture de tat[, mam[: suntem un crez, suntem o soart[! +i cre=te nuc b[tr`n ]n poart[...

8

Dumitru Matcovschi. Vad 

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

P`inea noastr[ cea de toate zilele
(Fragmente)

1 C`nd omul n-are p`ine el n-are nici destin, el trece ca o umbr[ prin vreme =i prin via\[, el bea pelin cu ap[, se culc[ pe pelin =i cu pelin se spal[ ]n zori de zi pe fa\[. C`nd omul n-are p`ine el nu are nici dor, nu are s[rb[toare =i nu =tie s[ c`nte, =i seam[n[, s[rmanul, cu pas[rea de zbor ce se av`nt[-n glorii cu aripile fr`nte. C`nd omul n-are p`ine el nu are nimic, s[ aib[ mun\i de aur =i m[ri de pietre rare! N[dejdea noastr[, sf`nt[, ]ncape ]ntr-un spic ce cre=te din \[r`ne spre timpurii viitoare. Noi pentru spicu-acesta muncim din zori ]n zori: ]l vrem ]ntotdeauna copiilor pe mas[ — s[ ard[-n strop de rou[ cu-o mie de culori, s[ ne aduc[ pace =i lini=te ]n cas[. 2 Pe Ilie Leahu l-au b[tut \[ranii: a furat o p`ine de la Duca Anei.

FRUMO+I CA SFIN|II 

#

L-a v[zut copilul =i-a chemat vecinii, =i l-au prins cu p`inea unde-s m[r[cinii. L-au b[tut cu parul, l-au udat cu ap[ =i-au venit acas[: — Las’c[ nu mai crap[! A umblat Ilie n[s[dit o vreme... „S[ mai fure p`ine, dac[ nu se teme!“ Se temea. Dar p`inea, Doamne, tare-i p`ine! L-au b[tut cu parul iar[, ca pe-un c`ine... 3 P`ine de la iepure, cine n-a m`ncat! Se-ntorcea bunelul de la t`rg ]n sat =i din co= de lozie grijuliu scotea un c[lc`i de p`ine =i ne ]mp[r\ea. P`inea de la iepure avea gustul ei: mirosea a mint[ =i a flori de tei; era cald[ ]nc[, rumenit[-n foc, mirosea a mint[ =i a busuioc... P`ine de la iepure, nu te pot uita! +i z`mbea bunelul, =i ]nc[run\ea... S-au topit ]n negur[ anii mei zglobii... Au r[mas, preasfinte, cele bucurii...

D U M I T RU $ P`ine de la iepure, unde e=ti acum? Unde e=ti, bunelule? Vii pe care drum?

M AT C OV S C H I

Co=ul t[u de lozie e =i azi ]ntreg! Ale mele, fetele, nu m[ ]n\eleg... 4 Bolnav =i slab bunelul, ]n patruzeci =i =apte pe\ea pe o m[tu=[ s[rman[ din „mahal[“: avea m[tu=a vac[, =i numai vaca dac[ ar fi putut s[-l scape de foame =i de boal[... Nu l-a sc[pat nici vaca, nici p`inea de secar[ pe care-a dat hectarul cel bun de la f`nt`n[: s-a stins cu p`inea-n m`n[ ]ntr-un amurg de var[ =i nou[ p`inea ceea ne-a fost pe-o s[pt[m`n[...

FRUMO+I CA SFIN|II 

%

5 O mas[-n prag de cas[ cu p`ine =i cu sare. Se-a=eaz[-nt`i b[rbatul, ]ntors de la ogoare. El are palme grele =i pe genunchi le pune: — E s`mb[t[, femeie, sau Miercure sau Luni e? }i toarn[ vin femeia =i-i spune poft[ bun[. Cana-i de lut: lovit[ de alt[ can[ sun[... Ca un balsam e vinul =i bl`nd te ]nfioar[... — E ]nc[ prim[var[, femeie, sau e var[? De-asupra casei luna ca ieri ca totdeauna: o secer[ de aur de-asup[ra casei luna. +i nucul cre=te-n poart[ cu frunza lui cea deas[... — Se duc b[ie\ii no=tri, femeie, =i ne las[! Mai toarn[ vin femeia, de=teapt[ =i cuminte, din p`ine rupe p`ine =i p`ine ]i ]ntinde... R[m`ne cana plin[, cu vin pelin r[m`ne... „S[ ne culc[m, femeie, nu-i s[rb[toare m`ine!“

CUV~NTUL SUFLET

CUV~NTUL SUFLET

Pomul sf`nt
}n memoria pictorului Aurel David, autorul nemuritorului portret-arbore „Mihai Eminescu“ 

'

C`nd toamna, str[mo=e=te, desfrunze=te livezile, cu tabiet, ]ncet, iar[ =i iar[ Pomul Sf`nt m[ a\inte=te cu ochii Lui, cu ochii Marelui Poet. Crescut pe mal abrupt de mare, zbucnit-r[zbit prin st`nc[ de granit, acesta-i arborele nemuririi care l-a-nve=nicit pe Aurel David. A fost o fulgerare, o sc`nteie, a fost un miez de noapte violet... O clip[ unic[ a fost. +i o idee. Dar a mai fost =i-un arbore concret! Ardea, se zbuciuma ca o f[clie. Se mistuia. +i n-avu pictorul dec`t, durut, s[-i treac[ umbra pe h`rtie, s[ o s[rute omene=te =i at`t. Ah, chipul lui de ]n[l\are c[tre luceferii din cer... m[ ]nsenin[, m[ cutremur[, m[ doare, ca o icoan[ ]n privaz, ca un mister! 



D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Limba matern[

Limba matern[ ca floarea etern[ de busuioc =i de dor. Dor de \[r`ne, de doine b[tr`ne, de fream[tul codrilor. Ea ne adun[ cu soare =i lun[, cu viitor =i trecut: frunz[ de laur b[tut[ ]n aur de-un me=ter necunoscut. Vine din vreme =i urc[-n poeme l`ng[ balad[ =i rost. }n mit, ]n \ar[ pa=te-o mioar[... Frate ciobanul mi-a fost. Vine din soarte p[=ind peste moarte cu bucurii =i dureri. }n cer, departe, Luceaf[rul arde, ast[zi mai t`n[r ca ieri. Limb[ de p`ine, de neam ce r[m`ne, cas[ cu mas[ ]n prag.

CUV~NTUL SUFLET 



C`nt[ =i pl`nge c`nd roua o fr`nge ramura verde de fag. Limb[ de pace, de suflet ce tace ne]nfricat =i imens... Cre=te P[m`n[tul =i umple cuv`ntul cu adev[r =i cu sens. 

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Sf`nt, cuv`ntul

Cuv`ntul este... suflet este, dac[ este! Un univers intim, sublim oval. E munte muntele cu-nz[pezite creste =i nu e munte fiecare deal. S[ taci, s[ t[inuie=ti cuv`ntul nu se poate. Toate au fost cuv`nt la ]nceput. Inima inim[ r[m`ne c`t mai bate. C`nd nu mai bate, e un bo\ de lut. T[cut =i net[cut, cuv`ntul se r[zbun[. Neiert[tor cuv`ntul e ]n veci. Cu negru tunet, cel mai negru, te detun[, nici chiar cu pruncul t[u s[ te-n\elegi. E sf`nt cuv`ntul adev[rul c`nd ]ncape ne`njum[t[\it, nepref[cut; e sf`nt-preasf`nt ca pic[tura cea de ape, eternitatea care-a ]nc[put. Cuv`ntul iar[=i! Am min\it de-ajuns Olimpul. Dar =i Olimpul ne-a min\it de-ajuns... S[ ne ]ntoarcem la cuv`nt, demult e timpul! De ce ]n necuv`nt, Moldov[, te-ai ascuns?

CUV~NTUL SUFLET

}nger de paz[
„Tu e=ti el“ (M. Eminescu) 

!

}ncerc, u=urel, cu icul, cuv`ntul ]ncerc s[-l despic. Peltic, se c[zne=te piticul. +i eu m[ c[znesc, nepeltic. A=ijderea numai nimicul. nimicnice=te nimic. O stea. Steaua mea. Va c[dea. +i mi-e fric[: +i ea mucenic[, =i eu mucenic. Din tot =i din toate m[ \ip[, m[ strig[ nimicul cel mare, nimicul cel mic. Ridic, maiul ridic. +i-l cobor. U=or, prea u=or. Sc`rbos, r`nzos, necuviincios viermele cuv`ntului. P[rinte Sfinte, sunt p[c[tos, de ce nu m[ m`ntui? Arunc, obosit-nec[jit maiul =i pana... +i iar[ ]mi bate ]n geam travestit ]ngerul meu de paz[, satana. 

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Apel

Vorbele sunt sfinte. S[ le spunem sf`nt. C`ntecul cu minte nu mai este c`nt. Sufletul cel mare e mereu deschis nu c[tre minciun[ — c[tre Paradis. Cine-=i vinde mama este un mi=el: o s[-=i v`nd[ |ara mai pe urm[ el. Cine pl`nge lacrimi ne`ndurerat va s[ fie iuda care a tr[dat. Lupt[torul lupt[ totdeauna drept. Tic[losul \ip[ =i se bate-n piept. Lupt[torul moare spre a birui. Tic[losul pl`nge, onorat spre-a fi. Vorbele sunt sfinte. S[ le spunem sf`nt! C`ntecul ce minte nu mai este c`nt: p`ng[re=te p`ine, p`ng[re=te hram, p`ng[re=te vatr[, grai matern =i neam. +i eu zic: tr[iasc[ harul mai ]nt`i! Care nu se vinde, care soart[ ]i, care nu r`vne=te slav[ =i onor, care nu tr[deaz[ patim[ =i dor!

CUV~NTUL SUFLET

Cu limba noastr[ 

#

Este a noastr[ limba noastr[ =i noi suntem cu ea popor, cum stelele din cer sunt stele cu ve=nica lumin[-a lor. Este a noastr[ limba noastr[ =i noi suntem cu ea p[m`nt, cum marea mare este mare cu ape ve=nic v[lur`nd. Este a noastr[ limba noastr[ =i soart[ noi suntem cu ea, cum este codru verde soart[ cu ciuta =i cu pas[rea. Din str[bunei cu limba noastr[ noi am crescut =i cre=tem, demn, cum cre=te pomul din \[r`na suit[-n frunz[ =i ]n lemn. Ci noi cu ea, cu limba noastr[, nemuritori vom fi oric`nd, nemuritor cum e P[m`ntul cu Soarele mereu arz`nd. 

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Clip[ ve=nic[

Dor vocalele ]n slov[, dor silabele ]n vers, dor cuvintele-n poem[, unul scris iar altul =ters. Dor imaginile simple, dor metaforele mici, dor dactilii, dor troheii ba acolo, ba aici. +i-apoi g`ndurile toate c`nd se-adun[ la un loc, doare virgula =i punctul picurat din v`rf de toc. A fost lun[, lun[ nu e, au fosr stele, stele nu-s... „e u=or a scrie versuri c`nd nimic nu ai de spus“!

CUV~NTUL SUFLET

Masa t[cerii 

%

La masa t[cerii divine, ]n fa\a cuv`ntului drept, se lupt[ poetul cu sine, un mare nebun ]n\elept. O lupt[ cinstit[, b[rbat[, de t`n[r soldat =i de zeu, de fiu, de copil =i de tat[ deprins s[ munceasc[ mereu. S[lbatice clopote sun[, ]nvie stihie rebel, s[-nving[ nebun[ minciun[ =i lacrim[ stearp[ la fel. Total[ =i grea d[ruire, cu trup =u cu suflet superb, ]n numele-a tot ce-i iubire de frate, de \ar[, de verb. 

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Adev[ruri simple

Adev[rurile simple curajosul ce le strig[ au fost spuse nu o dat[ de furnic =i de furnic[. Dar furnica =i furnicul, care nu mai au hodin[, nu le-au spus cu frunz[ verde, ci le-au spus cu r[d[cin[. R[d[cina cre=te-n hume, r[d[cina cre=te-n st`nc[, r[d[cina cre=te-n suflet =i-n cuv`nt mai cre=te ]nc[. +i frumoasele-adev[ruri au trecut astfel prin vreme c[tre via\[ anonim[, c[tre ve=nice poeme...

CUV~NTUL SUFLET

Impostorii 

'

Se-nv`rte roata vremii ]ncet ca roata morii... +i ce-au vrut de la tine, poete, impostorii? Au patimile tale nu sunt de scump[ \ar[? Nu au poe\ii voie s[ pl`ng[ =i s[ moar[? Au harul sf`nt, au darul e scos din slujba gliei? Au nu mai crede omul ]n taina poeziei? Au adev[rul este un altul nu =tiu care =i nu acel pe care ]l =tie fiecare? Sunt paznici impostorii – o nou[ ciocoime. Se ]n\eleg prin gesturi, prin icnete ca mimii. Ei lupt[-lupt[-lupt[... eroic! Ei transpir[. Ei obosesc. Respir[ din greu, ]ns[ respir[. Ei mu=c[ din h`rtie cu din\ii ca din p`ine. Ei tremur[ cu g`ndul la ziua cea de m`ine. Ei v[d ]n fa\[ umbre ce li se par bizare. Ei pun ]n dreptul nostru tot semne de-ntrebare. Ca un c[l[u e unul, iar altul ca un g`de. +i g`dele, de pl`nge, c[l[ul stra=nic r`de. Tu, numai tu, poete, e=ti vinovat de toate. E=ti vinovat c[ spicul nu d[ ]nalte roade, e=ti vinovat c[ m[rul e viermenos =i cade, e=ti vinovat c[ porcul nu se ]ngra=[, scade,
9
Dumitru Matcovschi. Vad

D U M I T RU ! e=ti vinovat c[ plou[ cu ploaie du=m[noas[, e=ti vinovat minciuna c[ st[ ]n cap de mas[.

M AT C OV S C H I

E=ti vinovat, poete! Fii bun =i recunoa=te! De nu vei recunoa=te primejdia te pa=te. Fiindc[ impostorii au pumnul greu ca maiul. Lovesc de sus =i-\i piere pe totdeauna graiul. Ei =tiu s[ fie cr`nceni. Ei nu au ce alege. Eu sunt ]ntotdeauna ap[r[tori de lege. „Da, da, a=a-i, de lege! — un glas din ceruri tun[. ...Iar legea noastr[ este prea bun[, mult prea bun[. O, tempora! O, mores! Dar inima e una =i bate-bate-bate, =i bate ca nebuna, +i vrei-nu-vrei te duce ]n alt[ parte g`ndul: trec anii, via\a trece, ca m`ine-\i vine r`ndul... Aveai un crez odat[, ]l ai =i-acum? De unde! O team[ ca o vam[ ]ncepe-a te p[trunde... +i te ]ntrebi ca omul: au n-ar fi mai la cale =i mai cu chibzuin\[ s-o la=i ceva mai moale? Se schimb[ impostorii: devin amici, te-aplaud, te laud pe-ntrecute, ]n cor sonor te laud, ]\i fac un loc la masa prezidiului, mare, te mai ]nainteaz[ la premiul cutare... Ajungi astfel =i membru la vreo academie! Din c`nd ]n c`nd, fire=te, ]\i vine a mai scrie =i stai ]nchis ]n cas[ cu-n clit de foi pe mas[. Ce g`nduri te fr[m`nt[? Ce pacoste te-apas[?

CUV~NTUL SUFLET 

!

Poete, ce-i cu tine? Pe cine vinzi? +i oare nu crezi c[ vei r[spunde c`ndva pentru tr[dare? Sunt toate trec[toare ]n ast[ lume, unul cuv`ntul este ve=nic, s[ tragi ]n el cu tunul! }ntoarce-te, Poete, la neam =i la durere, la graiul t[u cel dulce ca fagurul de miere, fii Sanho, Don Quijote, fii Ve=nic lupt[torul! Cine ]=i vinde graiul ]=i vinde =i poporul! }n h[u de cabinete (nimicnicia vie\ii!) mai stau, ah, din p[cate =i azi analfabe\ii... Tu nu-i lua ]n seam[, tu spune adev[rul, cu versuri pl`ngi, cum pl`nge cu mere coapte m[rul, tu fii mereu osta=ul ce are moartea-n fa\[, ]nva\[ de la d`nsul, murind, ce-nseamn[ via\[! +i nu uita, c[ noaptea, oric`t ar sta la p`nd[, tot Soarele cel Mare r[sare cu izb`nd[...
august, 1987 

!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Aici departe
Aici departe, dumnezeie=te crescut din moarte neri- mutor luceaf[r t`n[r lucefere=te se d[ruie=te veciilor. Lumin[ sf`nt[, lumin[ bl`nd[. +i ]ngeri c`nt[, =i pajuri zbor, =i neagr[ p`nd[ cu\it ]mpl`nt[. Zeus cuv`nt[ m`ntuitor. Aceea=i team[: portret ]n ram[. Un om de seam[? Un om de ghips? M[icu\[-mam[, strig[-m[-cheam[ ultima vam[: apocalips.

CUV~NTUL SUFLET

Luceaf[rul 

!!

Dac[ nu-l vedea Poetul, de sub nori c`nd r[s[rea, stea ca multe alte stele =i Luceaf[rul era. Dar Poetul ]ntr-o sear[ l-a v[zut =i dinadins cu-a lui pan[ solitar[ l-a ajuns =i l-a atins. Dac[ nu-l vedea Poetul... Dar eu =tiu: M[ria sa a venit pe-aceast[ lume a=teptat de-aceast[ stea. Steaua arde, arde, arde peste secol =i destin: =oapt[ de eternitate, floare-amar[ de pelin. 

!"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Unde e=ti, bade Mihai

Unde e=ti, bade Mihai? Trece alt[ prim[var[... Peste gura cea de rai flori de tei se scutur iar[... Unde e=ti, bade Mihai? C[ te-au dus departe anii! Iar acum, la noi acas[, beau drume\ii ca mocanii la hangi\a cea frumoas[... Descrescut[ sub \[r`ne, casa noastr[ p[rinteasc[ nu =tiu c`t va mai r[m`ne fruntea s[ ne-ad[posteasc[... Poate-un veac, sau poate dou[... Dar eu cred c[-ar fi mai bine s[ ne facem cas[ nou[ cu-o odaie pentru tine. Ai avea putere-aleas[ =i \i-ar fi cuv`ntul lege, =i pe cei de-ar sta la mas[ l`ng[ tine i-ai alege! Unde e=ti, bade Mihai?

CUV~NTUL SUFLET

Postum, soarele 

!#

Altul e vadul. Altul e satul. P[m`ntul e altul. Cuv`ntul e altul. +i casa noastr[ cea b[tr`n[ st[ ]ntr-o r`n[, se pr[vale. (C`nt[, poete, madrigale!) Nu mai cunosc, nu =tiu pe nime. +i nici pe mine nime nu m[ =tie. +i dezn[dejdea iar[ m[ sf`=ie. +i nu mi-e bine, tare nu mi-e bine. +i grele mi-s m`hnirile. +i-mi dep[n amintirile... Tulbure, Nistru curge-agale. Curge la deal ci nu la vale. Nu mai e «r`ul cela sf`nt». Nu cre=te, nu mai cre=te din p[m`nt. 

!$ Copil[rie, unde e=ti? A fost odat[ ca-n pove=ti. Dar nu mai este cum era! Era ]n Basarabia, era la vad, la noi ]n sat. (Blestem ne-apas[, bl[st[mat.) Altul e vadul. Altul e satul. P[m`ntul e altul. Cuv`ntul e altul. +i mi-i greu. Sunt un str[in ]n satul meu. Un venetic sunt, un drume\ un singuratic, un r[zle\. +i curge Nistru, curge-ncet, curge prin inim[, prin piept. P`r[u m`lit Dun[rea mea. S[rmana Basarabia! Postum r[sare soarele de-acum. +i scap[t[, =i asfin\e=te tot postum.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

CUV~NTUL SUFLET

Acolo 

!%

Acolo. Dar unde? Acolo. }n ploaie. }n v`nt. }n stihie. }n fream[t. }n larm[t. }n geam[t. }n grea ve=nicie. Acolo. Dar unde? Acolo. }n criv[\. }n noapte ad`nc[. }n patim[ crucial[. }n v`rf de st`nc[. Acolo. Dar unde? Acolo? }n parte, ]n carte, ]n soarte. }n v[lm[=eal[ moral[. Aproape-departe. Acolo. Dar unde? Acolo. }n zodie. }n juruin\[. S[ ardem. }n fl[c[ri. S[ ardem! Spre biruin\[. Acolo. Dar unde? Acolo. 

!&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Stejarul

Fr`nt de v`nt nici un stejar nu cade: Sf`nt, ne]nfr`nt stejarul ori=ic`nd. Cresc r[d[cinile-n p[m`nt ]ngem[nate =i cre=te via\[ nou[ din p[m`nt.

CUV~NTUL SUFLET

Iluzie 

!'

Iluzie cu M[rgioar[, iluzie cu grai matern =i cu Luceaf[rul de sear[ at`t de bl`nd =i de etern; Iluzie cu vermea trece =i slabii cad neap[rat, =i cu norocul v[ petrece, iar eu nu voi sicriu bogat; Iluzie cu Marea Neagr[ =i cu un lac, ai ielelor, pe care nuferi ]i ]ncarc[ =i fream[tul v`ntrelelor; Iluzie cu lun[ plin[ regina nop\ilor de mai =i cu o Lin[-c[t[lin[ tot ]n gr[din[, tot ]n rai; Iluzie cu un mi-e team[ =i cu un ]nger p[zitor, =i cu un codru de aram[, =i cu mai am un singur dor; 

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Iluzie cu nu m[ doare, cu-Adam =i Eva-n Paradis, cu zeul dacilor cel mare, =i cu s[rmanul Dionis; Iluzie cu bucium sun[ pe deal, ]n fapt de sear[ =i B[tr`nul Voievod ne-adun[, s[ ne ]nve\e a muri; Iluzie ]n metru antic, f[r[ dactile, iambi, trohei, =i eu r[m`n =i azi romantic, ]n ciuda criticilor mei...

CUV~NTUL SUFLET

Glos[ ]n metru Eminescian 

"

Zi de azi =i zi de m`ine. O credin\[ =i o soart[. Cresc \[r`ne din \[r`ne. Cade stea din ceruri, moart[. Dor cu dor se ]mpereche ]ntr-un picure de rou[. Niciodat[ lumea-i veche, niciodat[ lumea-i nou[. Omul vine precum pomul s[-nfloreasc[, s[ rodeasc[. L`ng[ om tr[ie=te-=i omul via\a sa cea p[m`nteasc[. Cere sufletul credin\[ =i pe urm[ cere p`ine. Nu se trec ]n poc[in\[ zi de azi =i zi de m`ine. F[r[ margini universul. Ca un fir de mac p[m`ntul. +i se lupt[ prea mult versul cu cuv`ntul =i cu g`ndul. Este-o for\[ ca o tor\[ ce ne poart[ c[tre-o poart[. Peste toate este-o for\[, o credin\[ =i o soart[. 

" Solitar hotar de creste ne adun[ ]mpreun[. Ce-i poveste nu-i poveste. E istorie comun[. Rev[rsat din zodii astru ideal superb r[m`ne. Cre=te-albastru din albastru. Cresc \[r`ne din \[r`ne. Drumul nu-i u=or, se-nt`mpl[. Dar a fost u=or vreodat[? Doare frunte, doare t`mpl[, doare inim[ b[rbat[. Pref[cut[-n neagr[ zgur[, mai pustie, mai de=art[, uneori cu-nv[\[tur[ cade stea din ceruri, moart[. Via\a-i via\[ =i ]n via\[ are dreptul fie=tecare la o Mare Diminea\[, la un mic apus de soare. Cu iubire ce-ncol\e=te l`ng[ patim[ str[veche, dor cu dor se ]nt`lne=te, dor cu dor se ]mpereche. Cine =tie, dac[ =tie, ce ]nseamn[ fericire? Fericirea-i ve=nicie? Fericirea-i nemurire? Nour tun[ cu furtun[,

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

CUV~NTUL SUFLET 

"!

cu furtun[ nour plou[... Ea ]ncape totdeauna ]ntr-un picure de rou[. R`de unul ca nici unul, pl`nge altul ca nici altul. Cineva, tr[g`nd cu tunul, face pulbere ]naltul. Se-nfirip[ t`n[r c`ntec =i te g`dil[-n ureche. Cobor`t[ din desc`ntec, niciodat[ lumea-i veche. Curge vreme cu poeme – r`u de munte peste punte. Infinit[ curge vreme =i ]n vreme se ascunde. Ce-am fost noi? T[cere grav[? Secol desf[cut ]n dou[? Cu trecutul ei de slav[, niciodat[ lumea-i nou[. Niciodat[ lumea-i nou[, niciodat[ lumea-i veche. }ntr-un picure de rou[ dor cu dor se ]mpereche. Cade stea din ceruri, moart[, Cresc \[r`ne din \[r`ne. O credin\[ =i o soart[: zi de azi =i zi de m`ine.

10

Dumitru Matcovschi. Vad 

""

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Dragostea poetului
Muzica — Daria Radu Interpret[ – Anastasia Lazariuc

Poetul a iubit =i-a p[timit. Ca un copil poetul a iubit. Femeie preafrumoas[ a iubit. +i-a p[timit, =i-n patimi a tr[it, dar patimile nu l-au biruit de-aceea c[ poetul a iubit: ca un poet, ca cel mai demn poet, cu-o inim[ ce nu-nc[pea ]n piept, cu dor mistuitor, cobor`tor din spa\ii ame\ite greu de zbor, din lumi ce nu exist[ pe p[m`nt. Poetul a iubit =i a fost sf`nt. Dar ea, iubita, oare l-a iubit? Dar ea, iubita, oare-a p[timit? Dar ea, iubita, nu l-a ]n=elat, nu l-a min\it, femeie, cu-n oftat? Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui, a Marelui, a Zbur[torului: ea n-a venit din haos, dar din rost, ea nu a fost mai mult dec`t a fost, ea a r`vnit o cas[ =i un pat =i-n casa ceea, t`n[r, un b[rbat

CUV~NTUL SUFLET 

"#

=i nu un zeu, =i nu un Demiurg, b[rbat cu bra\e grele de amurg. Poetul a iubit. Iubirea lui a fost iubirea verde-a codrului, a fost iubirea plaiului matern, iubirea unui geniu etern al graiului, ce sf`nt e pentru to\i: p[rin\i, copii, nepo\i =i str[nepo\i; a fost iubirea neamului ]ntreg, pe care ast[zi voi s-o ]n\eleg =i-o ]n\eleg, =i nu-n\eleg nimic: p`n[ la ea nu =tiu s[ m[ ridic, ci ea r[m`ne totu=i un mister, s[ ard[ cu Luceaf[rul din cer. Tu, Veronic[, nu mai pl`nge, nu, c[ nu e=ti vinovat[ numai tu. +i poate nu e nimeni vinovat: Poetul a iubit cum i-a fost dat: ca un poet Poetul a iubit femeia ce din mit a r[s[rit. Stai l`ng[ el, icoan[ scump[ fii, cu dorul t[u de cas[ =i copii, =i nu te stinge, nu te ofili: chiar dac[ vrei, tu nu mai po\i muri, pentru c[ el, Poetul, te-a iubit. El tot ce a iubit a-nve=nicit! 

"$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Epigoni

Tu iart[-i, Poete, pe to\i epigonii barbar ce r`deau pe furi=e de tine, c`nd Marele Haos venea cu demonii =i sufletul t[u se topea ]n ruine. Cuvintele lor aruncate-ntr-o doar[ au fost de invidie, nu de poeme; =i-alese erau ]ndelung, s[ te doar[, muiate-n otrav[ ca ni=te blesteme. Ai fost. Ai c[zut. Dar cu fruntea pe vatr[, cum cade o frunz[ din pom, la izvoare. Ci inima omului nu e de piatr[: e numai de dor =i e numai de floare! Acum, peste ani, cobor`\i ]n uitare, r[sar epigonii din cele cuvinte =i roag[-te-roag[ un pic de-ndurare, s[ poat[ dormi lini=ti\i ]n morminte. Nu-\i fie nici mil[ de ei =i nici jale! O hait[ s[lbatic[, una turbat[... L[trau, se-aruncau la poemele tale... +i boala \i-o zavistuiau, bl[st[mat[...

CUV~NTUL SUFLET 

"%

Au fost p[c[to=i =i-au tr[it cu p[catul! Au fost impostori n[r[vi\i cu puterea! Au fost r`m[tori =i-au umblat cu r`matul! +i azi r`m[torii ne r`m[ durerea... +i azi, ca =i ieri, la Paris beizedeaua se duce =i-aduce cravat[ la mod[, =i azi, ca =i ieri, huzure=te licheaua =i doarme ]n tron, avorton, Gu=[ vod[... +i azi, ca =i ieri, un rotund, un egumen cu foalele-ncinse =i slinul pe foale ne spune c[ via\a-i o patim[, rumen, ne-nva\[ s[ credem ]n tidvele goale... +i azi, ca =i ieri, ni=te r[i te-or ]ntrece: Atla=i, ei mai duc, ei \in globul ]n spate... Nimic, de c`nd lumea, nimic nu se trece: sunt toate prea vechi =i prea nou[ sunt toate... 

"&

Aniversare

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

M o t t o: „Moldovean – persoan[ care face parte din popula\ia de baz[ a Moldovei sau este originar[ de acolo; moldav.“ (“Dic\ionarul explicativ al limbii rom`ne“, Bucure=ti, 1996)

Avem de toate: p`ine =i la p`ine, doine mai vechi =i doine mai b[tr`ne, p[duri ad`nci prin care umbl[ cerbii =i pasc ]n voie firul dulce-al ierbii, izvoare ce r[zbat din miez de hume, s[ ne potoale setea grea anume, m[iestre p[s[ri ce cobor din timpuri f[r[ aceste patru anotimpuri. Avem de toate: strop de cer albastru, de rou[ strop =i strop cinstit de astru, vinuri alese, cele mai alese, puse pe mese la ]mp[r[tese; mere domne=ti u=or, ce pleac[ ramul, c`nd fata mea, ]n zori, deschide geamul; =i c[r\i de poezie scrise bine, cu sufletul =i vremea care vine. Avem de toate! Dar cu-aceste toate s[raci de-a pururi lumea ne-ar socoate, de n-ar fi-al nostru marele, Poetul, care =i-a scris cu-n col\ de stea caietul =i care, ca un moldovean, fire=te, dac[ a pl`ns, a pl`ns moldovene=te,

CUV~NTUL SUFLET 

"'

=i tot a=a s-a bucurat, =i iar[ moldovene=te doru-a fost s[-l doar[. Poetul e al nostru p`n-la s`nge! Ah, versul lui, cum =tie a ne str`nge ]n prag de cas[, neamul tot, cel care o vatr[ are =i-o n[dejde are. O, versul lui cum =tie a ne face graiul de p`ine, sufletul de pace; =i-a ne-nt`lni cum =tie ]ntr-o soarte =i dincoace, =i dincolo de moarte. M[rinimos, frumos Poetul suie de la p[m`nt la ceruri =i descuie ]nalte por\i pentru un nu =tiu cine, pentr-un aed din urm[ care vine... El ne alege, el ne ]n\elege, el este rege, vorba lui e lege, el ne cite=te fiecare carte =i spini ne-mparte, lauri ne ]mparte. Al nostru e Poetul azi =i m`ine, precum al nostru aerul r[m`ne, cel totdeauna-nmiresmat =i ]nc[ bradul seme\ ce cer=te-n v`rf de st`nc[; El e m`ndria noastr[, omenia str[bunului p[m`nt, destoinicia plugarului culeg[tor de stele. El este Zeul rug[ciunii mele.

D U M I T RU # Du=manii lui au fost du=mani de \ar[: l-au murd[rit cu vorba de ocar[, l-au ar[tat cu degetul ]n strad[, descul\ c`nd alergat-a prin z[pad[... Ca ni=te c`ini de r[i erau du=manii: nu i-au furat doar slava, ci =i banii! +i, grav bolnav, Poetul s-a ales cu un simplu nume-n piatr[ — Eminescu.

M AT C OV S C H I

Opt litere, at`t. Ca opt semin\e sub z[pad[ de p[m`nt, ca opt sentin\e, sau poate ca opt raze de lumin[ ce trec prin vreme =i o ]nsenin[. Opt litere. +i toate ]mpreun[ o carte, una singur[ adun[, o carte, cea mai bun[, cea mai carte, o via\[ mare, cea mai mare, f[r[ moarte. +i scris[-i cartea nicidecum cu pana, pentru Ion e scris[ =i Ioana! La ziua lui de na=tere eu ies cu pieptul deschis: „Tr[iasc[ Eminescu!“ Afar[-i iarn[, ninge, se tope=te. R[zbate glas din ceruri: „El tr[ie=te!“ }ncerc s[ num[r anii. Care-i rostul? Poetu-i foarte t`n[r. +i-i al nostru! +i iar m[-ntorc la cartea lui frumoas[: cine eram de n-o aveam ]n cas[?!

CUV~NTUL SUFLET

Lucruri stranii 

#

Se-nt`mpl[ lucruri stranii, aici, la noi acas[. +i dac[ se ]nt`mpl[, se-nt`mpl[ =i at`t! Minciuna =i-adev[rul stau la aceea=i mas[, beau din aceea=i cup[ =i nim[nui nu-i pas[, p[catul poart[ cruce cu l[n\i=or la g`t. Se-nt`mpl[ lucruri stranii ]n fiecare clip[. Nici timp nu ai de ele, de lucruri, s[ te miri. }n preajm[ zboar[ ]ngeri cu-o singur[ arip[. }n codru, ]n poian[, privighetoarea \ip[. Lacheul, cutra, ho\ul pretind a fi martiri. Se-nt`mpl[ lucruri stranii cu toat[ stirpea noastr[. Ci nu de ieri se-nt`mpl[ =i nu de-alalt[ieri. Un corb... +i corbul trece drept pas[re m[iastr[... Un orb... +i orbul vede lumina prin fereastr[. Rode=te cancer toamna gr[dina cea de meri... Se-nt`mpl[ lucruri stranii cu noi, cu fiecare. +i-ai vrea s[ fugi de ele, dar n-ai unde s[ fugi. Ferice de nebunul ce crede spinul floare: din spinci cunun[-=i face =i mare e, =i tare... Iar eu =i tu r[m`nem o via\[-ntreag[ slugi.

D U M I T RU M AT C OV S C H I # Aceea=i lume parc[, dar lumea deodat[ se face c[-i str[in[: nici noapte =i nici zi, nici frate =i nici sor[, nici mam[ =i nici tat[... Adulmec[ pe-aproape o hait[-nfometat[... Ce ne a=teapt[ m`ine? Vom fi sau nu vom fi?

Un nu =tiu cine r`de, un nu =tiu cine pl`nge, un nu =tiu cine zv`rle cu pietre ]n str[buni. +i funia se str`nge, ]ncet la par se str`nge, =i stropul cel de ploaie e ca un strop de s`nge... Au nu-i apocalipsul acesta, oameni buni? Mi-e team[ de-un cutremur cu haos =i ruine, mi-e team[ de prieteni, mi-e team[ de du=mani, mi-e team[ de cuv`ntul pe care-l port cu mine; din care limb[ este, din care secol vine? Mi-e dor de Eminescu la dou[zeci de ani... Ce-ar zice azi poetul de-ar fi ca s[ coboare de la Hotin la vale pe vechile poteci? Ar blestema du=manul de alt[dat[ care, precum l[custa vine =i roade frunz[, floare? Pe noi, urma=ii Romei, ne-ar blestema ]n veci! Noi am uitat c[ \ara se ap[r[ cu pieptul, noi am c`ntat de-a valma =i \op[it ]n drum, am l[udat debilul, am insultat de=teptul... S[ fim st[p`ni de \ar[ noi nici nu avem dreptul, noi merit[m destinul ce ]l tr[im acum! Deci, lucrurile stranii nu sunt at`t de stranii. +i nici ]nt`mpl[toare nu sunt precum le crezi.

CUV~NTUL SUFLET 

#!

+i p`ntecul ne crap[, =i-n pung[ sun[ banii... Iar dac[ sun[ banii, ca zilele trec anii... De sus, din ceruri, Doamne, ne vezi sau nu ne vezi? +i iar m[-ntreb ]n =oapt[: dar m`ine ce ne-a=teapt[? Vom fi? +i care c`ntec sunt azi dator s[-l c`nt? Un g`nd m[ ]nsenin[, un clopot m[ de=teapt[: „Sf[rma\i or`nduiala cea crud[ =i nedreapt[!“ Mi-e dor de Eminescu cel mare =i cel sf`nt. 

#"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Eterna carte

Cuvintele vin de departe, din mo=i-str[mo=i. S[rut aceast[ carte cu oameni frumo=i. Cuvintele vin de departe, din nep[cat. S[rut aceast[ carte ]n-ge-nu-ncheat. Cuvintele vin s[ ne doar[. +i s[ ne bucure. S[rut aceast[ \ar[ de p`ine =i strugure. Cuvintele vin s[ ne poarte prin secoli de dor. S[rut acest[ \ar[ p[-ti-mi-tor. E verde =i-acum ]mp[ratul cel foarte b[tr`n. Doar sp`nul-ro=catul e altul: mai r[u =i mai sp`n. Prin ploaie, prin v`nt, prin z[pad[, prin ani f[r[ num[r umbl[ Ivan pe strad[ cu turbinca pe um[r. Cine a spus c[ mort e? S[ nu ]ndr[zni\i! — Pa=ol na turbinca, certi, pa=ol na turbinca, certi! }l auzi\i? Vremea o fi b[tr`n[, basmul o fi ]n toi. Ivan, cu o c`rj[-n m`n[, seam[n[ cu-n poet de la noi...

CUV~NTUL SUFLET 

##

Avem o singur[ copil[rie =i-i dulce poznatica! +i Tr[snea nici azi nu =tie, ah, Tr[snea nici azi nu =tie ce este gramatica! +i-apoi Sm[r[ndu\a ceea cu ochi ca t[ciunele... Ah, cum te vr[je=te femeia, ah, cum te ]mbat[ femeia cu toate minciunile! Ni-i limba de-a pururi sf`nt[ ci e a plaiului... Moldovene=te pas[rea c`nt[, moldovene=te ]ngerii c`nt[ ]n poarta raiului. 

#$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Balad[ cu Petru Zadnipru

El era copil, poetul, =i, copil, schimba la pia\[ cartea cea de poezie pe o m`n[ de verdea\[; el scotea din s`n caietul =i cu glas de mere coapte ne citea at`t de molcom rug[ciunea lui de noapte. Sem[na la chip cu bradul (verde bradu-ntotdeauna); ajungea cu m`na steaua =i luceaf[rul, =i luna... Sur`dea at`t de t`n[r =i at`t de omenescu: ]nverzea p[durea iarna ca-ntr-un basm de Eminescu... Tot plugar era poetul! +i-i sta bine-ntotdeauna l`ng[ cei de la \[r`ne, l`ng[ vorba lor, str[buna; bucuria sf`nt[-a vie\ii o-mp[r\ea cu ei deplin[;

CUV~NTUL SUFLET 

#%

=i c`nta Moldova toat[ „Strugura= de pe colin[“... Cum =tia b[di\a Petru s[-=i iubeasc[, sf`nt, p[m`ntul! Cum =tia s[ ]nc[lzeasc[ l`ng[ patim[ cuv`ntul! Cum =tia s[-=i creasc[ dorul ca pe-un pom ce d[ ]n floare: l`ng[ drum =i l`ng[ poart[, l`ng[ prag de cas[ mare... A c[zut la datorie ]ntr-o toamn[ cu de toate: „M[i b[ie\i, opri\i planeta, eu v[ las cu s[n[tate, am o inim[ nebun[, parc[ nu-i a mea =i gata, morm`nta\i-m[ la Sauca, l`ng[ mama, l`ng[ tata!“ Era bun ca p`inea cald[, moldovean cu stea ]n frunte, om f[cut dintr-o bucat[, r[sturna cu pumnul munte; suflet tandru de lumin[, el oric`nd schimba la pia\[ cartea cea de poezie pe o m`n[ de verdea\[. 

#& Prea pu\ini =i prea devreme num[ratu-i-s-au anii. A avut du=mani, ca omul, r[i =i cr`nceni ca du=manii, dar eu scriu aceste r`nduri =i din nou m[ fur[ pl`nsul: a avut =i mul\i prieteni care-au vrut a fi ca d`nsul.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

CUV~NTUL SUFLET

Balad[ cu Grue 

#'

De Grue p[durarul balad[ voi s[ spui. O dat[-n var[ Grue l[sa p[durea lui: venea din deal ]n vale prin vii =i prin livezi, urmat ]ntotdeauna de-o capr[ cu trei iezi. Venea ]n sat, ca omul, venea =i nu venea: la Nistru, pe c[rare, la St`nca se ducea; =i negru ca o umbr[ de demon, de t[un, se arunca ]n ape =i ]nota nebun... Curgea agale r`ul, din str[bunei curgea; =i-n vremea cea de vreme el, Grue, se-ntorcea... Dar c`nd ie=ea din vreme, din noapte =i din val, nici capra =i nici iezii nu mai erau pe mal. 

$ Suia atunci pe st`nc[ =i r[gu=ea strig`nd; ]n piatr[ cu piciorul b[tea, =i ]n p[m`nt; ]=i aprindea \igara (avea tutun, amnar) =i se-ntorcea-n p[dure s[ fie p[durar... }n zi de s[rb[toare (s[ vezi =i s[ nu crezi) vindea Nichifor Duda o capr[ cu trei iezi... +i cel cu punga-n m`n[, cel care-o cump[ra, tot Grue p[durarul de la cordon era... }n patruzeci =i unu (cu al\i fl[c[i din sat) =i Grue p[durarul a fost mobilizat. Era o zi de var[ cu soarele-n n[miezi, =i-l petrecea pe Grue o capr[ cu trei iezi. Din marea b[t[lie, din Marele R[zboi s-au re`ntors la vatr[ o m`n[ de eroi.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

CUV~NTUL SUFLET 

$

Iar alta m`n[ (Doamne, de ce nu i-ai p[zit?) p[m`nt str[in =i rece cu s`nge au sfin\it. S-a stins ]n lupt[ Grue =i astfel s-a distins. Cu el Nichifor Duda a=ijderea s-a stins. A curs potop de ap[ de-atunci, de la r[zboi... Dar satu-i pomene=te de bine pe-am`ndoi. Cu zi de s[rb[toare (s[ vezi =i s[ nu crezi!), Nichifor tot mai vede o capr[ cu trei iezi; +i Grue scoate banul =i-l d[ din buzunar; =i Grue tot r[m`ne la Duda p[durar...

11

Dumitru Matcovschi. Vad 

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

P[rinte al limbii noastre

C`nt[ =i ast[zi Poetul =i c`ntecul lui ]nfioar[; =i frunza, ]n codru, doine=te =i murmur[ glas de ci=mea; ca =i cum o pas[re bolnav[ de prim[var[ via\a cea f[r[ de moarte ar c`nta. E c`ntecul graiului nostru crescut luminos din vocale, e c`ntecul neamului nostru crescut din cumplite dureri; ca =i cum o ap[ ar curge, imens[, la vale printre dou[ maluri de piatr[ ]mp[durite de palmieri. O mam[ ]=i leag[n[ pruncul... Un taic[ ]=i ar[ ogorul... Poetul =opte=te cuv`ntul moldovene=te =i bl`nd... Ca =i cum vr[jitorul ]=i sufl[ cu aur dorul

CUV~NTUL SUFLET 

$!

=i dorul, str[bun, se preface ]n bulg[re de p[m`nt. +i dac[ avem o |ar[, =i dac[ avem o Cas[, =i dac[ avem Prieteni =i-i ]nt`lnim ]n prag, poetul Alexei Mateevici se-a=eaz[ cu noi la mas[: p[rinte al limbii noastre =i geniu-acestui meleag. Am fi s[r[ntoci f[r[ d`nsul, chiar dac[-am avea de toate, chiar dac[ s-ar rupe masa de vinuri =i de bel=ug. Poetul e cinstea noastr[ =i partea de eternitate pe care ne-a h[r[zit-o Marele Demiurg. C`nt[ =i ast[zi Poetul =i c`ntecul lui ]nfioar[; =i frunza, ]n codru, doine=te, =i murmur[ glas de ci=mea; ca =i cum o pas[re bolnav[ de prim[var[ via\a cea f[r[ de moarte ar c`nta. 

$"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Buda adormit

Rezemat ]n cot, pe-o r`n[ tol[ne=te Buda-n templu: cap de aur, trup de aur... Art[ moart[, te contemplu! Aoleu, m[ doare v[zul: un furnic, de nu =tiu c`nd, scormone=te-n ochiul Budei... Buda doarme l[cr[m`nd! Of, mi-e mil[! Of, mi-e jale! A= sufla furnicul, dar ochiul Budei m[ \inte=te printre lacrimi, avatar.

CUV~NTUL SUFLET

Pribeag, Neculce
„S[ fug[ de el ]nsu=i nici un pribeag nu poate.“ ( P. C e r a) elnnu putea s[ scrie. 

$#

Aflat ]n pribegie, }l sf`=ia aleanul aflat ]n pribegie. Pl`ngea cu dor de \ar[ ]n fiecare sear[. +i toat[ noaptea iar[ pl`ngea cu dor de \ar[. El nu putea s[ scrie. El nu putea s[ poarte povara-nstr[in[rii ]n spate ca pe-o soarte. El nu era ca vod[, el nu-=i pierduse tronul, el nu vroia s[ fie cum e cameleonul. — Voi, Dumitra=co vod[, s[ m[ ]ntorc. M[ las[! — Dar te a=teapt[ \eapa, boierule, acas[. — +tiu, Doamne, dar mai bine s[ mori cu moarte dreapt[ dec`t s[ nu =tii ast[zi =i m`ine ce te-a=teapt[... +i s-a ]ntors Neculce la sf`nta, la Moldova. A s[rutat v[zduhul cu inima =i slova. +i-a pogor`t ]n vreme, lumin[tor s[ ard[, de \ar[ =i de soart[ s[ nu se mai despart[. Citesc =i recitescu „O sam[ de cuvinte“, din via\[ cronicar[ culeg ]nv[\[minte =i m[ g`ndesc la vod[, la fruntea lui stelar[: s[ fi venit acas[, s[ fi murit ]n \ar[! 

$$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

B[tr`nul tei

Din veac trecut, din str[mo=e=ti \[r`ne, din zbor fulger[tor de meteor spre zi de ast[zi =i spre zi de m`ine r[zbate glas ad`nc r[scolitor: la or[ de Luceaf[r, smuls din soarte, om ]ntre oameni, t`n[r ca un zeu, poetul c`nt[ via\[ f[r[ moarte ]n graiul meu, pentru poporul meu. Cu stea poetul c`nt[ =i cu lun[, cu dor poetul c`nt[ =i cu foc, nedrept[\it, ca to\i poe\ii ]mpreun[, s[rac, bolnav ca to\i bolnavii la un loc. Poetul c`nt[. Omene=te. Ne desc`nt[. Cu firea c`nt[, cu to\i codrii seculari. Calomniat, batjocorit poetul c`nt[ =i ne-n\eles ca to\i poe\ii mari. Poetu-nve=nice=te M[rgioara: basarabean[ este Doina lui, basarabean[ patima, stelara, basarabean[ jalea cucului.

CUV~NTUL SUFLET 

$%

S-au risipit regate =i palate... }ncoronate frun\i au descrescut =i au r[mas s[ putrezeasc[ toate ]n greu anonimat, de ]nceput... O lege, dintre toate cea mai lege, o sf`nt[ lege adev[rul e: cu vremea care vine, care trece ne trecem to\i, r[m`ne Patrie. Poetul c`nt[ Patria, fire=te: cuv`ntul de c`nd lumea e cuv`nt numai atunci c`nd Patria cinste=te cu jur[m`nt, cu pururi leg[m`nt! Dar ce ]nseamn[ Patrie ]n vreme? Dar ce ]nseamn[ vreme-n univers? Dar ce ]nseamn[ univers, demonic turnat ]ntr-un oftat sau ]ntr-un vers? Se caut[ cu r`vn[ strop de aur, se arde greu ]n subteran[ grea, se lupt[-n miez de noapte ca balaur, se-nva\[ a muri =i-a ]nvia. ...}n iure= bl`nd, frumos ca o ninsoare, peste ce-a fost =i este, =i va fi B[tr`nul Tei se scutur[ de floare ]n fiecare rev[rsat de zi... S[-ngenunchem sub ram plecat u=ure l`ng[ odihna domnului poet, 

$& departe de p[dure cu secure, pe-ng[lbenit[ fil[ de caiet;

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

s[ ascult[m c`ntarea lui b[rbat[, s[-i ]n\elegem sensul =i s[ =tim a fi nemuritori ca niciodat[, c`nd scriem, c`nd iubim, c`nd nu iubim!

CHEIA SOL 

%

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

S[rut, femeie, m`na ta
Compozitor =i interpret — Ion Aldea-Teodorovici (spectacolul Tata)

S[rut, femeie, m`na ta ]ntotdeauna muncitoare, at`t de mic[ =i de floare... S[rut, femeie, m`na ta. Ca o arip[ ce-a zburat =i-a obosit neobosit[, s[ odihneasc[ lini=tit[, ca o arip[ ce-a zburat. Copiii dorm ]n ciubul lor, nevinovat li-i somnul, mam[; tot f[r[ griji =i f[r[ team[, copiii dorm ]n cuibul lor. +i-al[turi m`na ta, aici, la c[p[t`i, ca o lumin[; alin[toare =i blajin[, al[turi m`na ta, aici. P[m`ntu-n ea a ]nc[put, cu m[r domnesc =i lun[ nou[, cu strugur copt sc[ldat ]n rou[, p[m`ntu-n ea a ]nc[put.

CHEIA SOL 

%

Cuminte ramur[ de dor, c`nd miezul nop\ii ora bate, se-adun[ din eternitate, cuminte ramur[ de dor. +i plou[ stele fulgerat ]n casa noastr[ =i-n cuvinte. Cuvintele sunt toate sfinte! +i plou[ stele fulgerat... +i c`nt[ dincolo de geam b[tr`nul greier la vioar[... Din tain[ greierul coboar[ =i c`nt[ dincolo de geam. S[rut, femeie, ochii t[i de lacrim[ =i de sc`nteie, de ]mp[rat[ =i de zeie, s[rut, femeie, ochii t[i. S[rut, cuminte, vorba ta cu limpezime de izvoare, cu vraja Soarelui-r[sare, s[rut, cuminte, vorba ta. S[rut =i p[rul t[u frumos, ]mb[t[tor ca o secar[ c`nd o-nfioar[ v`nt de sear[, s[rut =i p[rul t[u frumos. +i cad, iubito, ]n genunchi =i ]\i s[rut piciorul care 

% de r[d[cin[ e =i doare, =i cad, iubito, ]n genunchi...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Sf`nt[ mi-i casa cu pragul ei tare de piatr[, sf`nt[ mi-i casa cu focul ei ve=nic din vatr[, sf`nt[ mi-i casa din leag[n de dor ce coboar[, sf`nt[ mi-i casa ce cre=te fecior =i fecioar[.

CHEIA SOL

Duminica verde
Muzica — Daria Radu Interpret[ — Maria Bie=u 

%!

Moldova, republica mea de la margine de |ar[, de zei =i de zodie ]nve=nicit[ cu dor, cunun[ de glorie poart[ prin ani, cronicar[ — solar[— stelar[, ca pas[rea t`n[r[-n zbor. Istorie-a neamului, plai ca un rai d[ruit cu nemoarte, piatr[ de cremene bl`nd ce erupe sc`ntei, lumin[ divin[ turnat[ ]n pagini de carte, n[dejdea-m`ndria-t[ria feciorilor ei. Adie-a vecie de frunz[ de vie, de m[r =i de lun[, vioara =i naiul purific[ grai str[mo=esc; =i clopote-albastre) 

%" durut de albastru, tot aerul sun[... +i fra\ii, Duminic[ Verde, ca fra\ii tr[iesc. Din talp[ aici mi-au crescut r[d[cini seculare, ]n piatr[, ]n vatr[, ]n lutul morm`ntului sf`nt... De nuc r[d[cinile =i de stejar secular la hotare, pe care ]ncearc[ de-l smulge f[r[-a str[mute b[tr`nul p[m`nt!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

CHEIA SOL

Chi=in[ul meu cel mic
Muzica — Mihai Dolgan Interprete — surorile Ciorici 

%#

}n ora=, la Chi=in[u, are-=i omul dorul s[u =i c`nd pleac[ undeva doru-i arde inima. O fi dorul ram de tei, o fi stol de porumbei, o fi plop vegheat de-o stea, colo, la Botanica. Cu platani la Buiucani, cu izvoare la R`=cani, f[r[ larm[ de tramvai, Chi=in[u-i col\ de rai. Vara-n fream[t str[zile =i de-argint amiezile, iarna alb n[metele =i brunete fetele. Am trecut p[m`ntu-n lung, ca la Chi=in[u s[-ajung. +i-am trecut p[m`ntu-n lat, ca la u=a ta s[ bat. 

%$ +tiu c[ sunt ora=e mari, unii le viseaz[ chiar. Dar eu nu dau pe nimic Chi=in[ul meu cel mic! Aici mi-i casa cea din pove=ti cu trei mu=cate la trei fere=ti, aici o frunz[, un fulg de nea m[ ]nfioar[ cu =oapta ta...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

CHEIA SOL

Puii mamii pui
Muzica — Eugen Doga (spectacolul Pre=edintele) 

%%

Tace, tace, tace sufletul departe... }n mereu nescris[ pagin[ de carte... Tace, tace, tace sufletul aproape... }ntre dou[ pururi c[l[toare ape... Tace, tace, tace sufletul, cuminte, ]n c[zut[ frunz[ peste vechi morminte... +i mai tace, tace sufletul de rou[... ]ntr-un fir de iarb[ =i de via\[ nou[... +i mai tace, tace sufletul de p`ine... ]n amurg de ast[zi, ]n amurg de m`ine. *** Puii mamii pui, ce s[ v[ mai spui? Eu m[ v[d de-acum la cap[t de drum, dar v[ =tiu aci, l`ng[ mine, =i parc[-ntineresc, parc[ ]nfloresc. Puii mamii pui, ce s[ v[ mai spui? Spune-v-a= cuv`nt despre-acest p[m`nt: s[ v[ fie sf`nt, s[ nu-l p`ng[ri\i =i s[ nu-l slu\i\i, s[-l feri\i de chin
12
Dumitru Matcovschi. Vad 

%&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

=i de om str[in, precum l-au ferit cei care-au murit prea frumoas[ moarte =i-au r[mas departe... Puii mamii pui, ce s[ v[ mai spui? S[n[tate lung[, s[ ne tot ajung[, s[ ne fie casa t`n[r[ =i masa totdeauna plin[, sc[ldat[-n lumin[; numai vorbe bune lumea s[ ne-adune =i s[ ne cinsteasc[, =i s[ ne iubesc[... Puii mamii pui, ce s[ v[ mai spui?

CHEIA SOL

Via\a
Muzica — Daria Radu Interpret[ — Margareta Iv[nu= 

%'

Via\a e una ]ntotdeauna =i-i ca lumina a tuturor. Numai de via\[, numai de via\[, numai de via\[ ]mi este dor. Lumea-i o mare f[r[ hotare, eu trec prin lume, pas[re-n zbor. Numai de-o pace, numai de-o pace, numai de-o pace ]mi este dor. Dragu-mi-i omul, dragu-mi-i pomul cel din c`mpie, cel roditor. Numai de-un c`ntec, numai de-un c`ntec, numai de-un c`ntec ]mi este dor. Sf`nt[ r[m`ne ziua de m`ine, p`inea pe masa copiilor. Numai de tine, numai de tine, numai de tine ]mi este dor. 

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Abecedarul
Compozitor =i interpret — Mircea O\el

Carte de dor, de fior =i izvor c[l[tor d[ruit[ cu via\[ f[r[ de moarte. Inima bunului ]nv[\[tor precum Soarele tuturor se ]mparte. Carte de plai prea cinstit ca un plai, ca un rai. Fruntea pruncului bl`nd peste ea se ]nclin[. +i un grai ca un fagure dulce de mai din nou ne alin[ cu strop de lumin[. Toamnele trec, vin ]ncete z[pezi cu n[miezi. Aplecat peste carte copilul tresare. Anii lui cu n[dejde tu ]i veghezi, s[ nu r[t[ceasc[ ]n lumea cea mare. Cre=te un om ca un pom, roditor, uimitor: are sufletul de materne \[r`ne. Dragostea bunului ]nv[\[tor oric`nd de credin\[ a fost =i de p`ine. Septembrie — =oapt[ de doin[-doini\[, septembrie – strugure de chihlimbar, septembrie – floare de dumitri\[, sur`s de copil =i pova\[ de abecedar.

CHEIA SOL

Ap[r[-m[, frunz[ de tei
Muzica — Anatol Chiriac Interpret — Mihai Volontir 

&

Ap[r[-m[, frunz[ de tei, te rog, m[ ap[r[: s[lbatic du=manii mei tun[ =i scap[r[. P[ze=te-m[, frunz[ de dud, te rog, m[ p[ze=te: prietenii m-au v`ndut mol-do-ve-ne=-te. Love=te-m[, frunz[ de m[r cu ne`ndurare: am c[utat adev[r ]n tr[dare. Ascunde-m[, frunz[ de soc, te rog, m[ ascunde: invidia-i cu noroc aici =i oriunde. Alin[-m[, frunz[ de nuc, te rog, m[ alin[: speran\ele-au ars ca pe rug, ah, f[r[ lumin[... 

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Bucura\i-v[
Compozitor =i interpret — Ion Aldea-Teodorovici (spectacolul Abecedarul)

Eu m[ gr[besc, tu te gr[be=ti, el se gr[be=te. }mb[tr`nesc, ]mb[tr`ne=ti, ]mb[tr`ne=te. Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca ]n poveste simpl[ de tot, scurt[ de tot via\a ne este. Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie. Uite-un b[iat floare =i-a pus la p[l[rie. Uite un prunc, r`de ]n prag, ai, n[zdr[vanul! Uite-un mo=neag, tace-n toiag, alb ca troianul. Muntele ieri ne-ademenea, ast[zi ne doare. S-a ]mplinit, nu s-a-mplinit visul cel mare? Cine sunt eu, cine e=ti tu, cine e d`nsul? Noi am =tiut zborul ]nalt, dorul =i pl`nsul... Zilele trec, zilele vin... Ce va r[m`ne? Suflet de lut, necunoscut, suflet de p`ine? Toamnele cresc, grijile cresc, via\a descre=te. Eu m[ gr[besc, tu te gr[be=ti, el se gr[be=te.

CHEIA SOL 

&!

Bucura\i-v[, prieteni, de perieteni =i de fra\i, Bucura\i-v[ de-un nume ce vi-i dat ca s[-l purta\i. Bucura\i-v[ de-un c`ntec, de-un amurg cu flori de tei, bucura\i-v[ o via\[ de lumina dragostei... 

&"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Doar femeia
Compozitor =i interpret — Daria Radu

Mai regin[ dec`t floarea doar femeia poate fi. Mai ad`nc[ dec`t marea doar femeia poate fi. Mai ]nalt[ ca destinul doar femeia poate fi. Mai amar[ ca pelinul doar femeia poate fi. Mai frumoas[ dec`t via\a doar femeia poate fi. Mai de=teapt[ ca pova\a doar femeia poate fi. Mai cuminte ca poemul doar femeia poate fi. Mai cumplit[ ca blestemul doar femeia poate fi. Mai aproape dec`t dorul doar femeia poate fi. Mai de =oapt[ ca izvorul doar femeia poate fi.

CHEIA SOL 

&#

Mai de-april ca prim[vara doar femeia poate fi. +i mai dulce ca vioara doar femeia poate fi. Iube=te-m[, b[rbate =i m[ ]nve=nice=te, dar chipul niciodat[ nu mi-l t[ia ]n piatr[. Dec`t o ve=nicie, mai bine d[ruie=te-mi c[ldura cea de tain[ a focului din vatr[. 

&$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Tangoul bunelor speran\e
Muzica — Ion Enache Interpret — Ion Suruceanu

Se scutur frunzele ca-n vechile roman\e =i cad z[pezile ca ni=te amintiri. Hai s[ dans[m tangoul bunelor speran\e, hai s[ dans[m tangoul primelor iubiri. Se-aprind luminile ]ncete =i ard ca ochii unei fete c`nd fata se ]ndr[goste=te de un b[iat. Se-aude-o muzic[ b[tr`n[ =i tu ma iai u=or de m`n[ =i-o lume toat[ ne prive=te, neap[rat. M[-mbat[ vorbele ce mi le-ai spus odat[, m[ dor cuvintele ce nu mi le-ai =optit. Hai s[ oprim aceast[ clip[ minunat[, hai s[ dans[m tangoul toamnei de argint. Se-aprind luminile ]ncete =i ard ca ochii unei fete c`nd fata se ]ndr[goste=te de un b[iat. Se-aude-o muzic[ b[tr`n[ =i tu m[ iai u=or de m`n[ =i-o lume toat[ ne prive=te, neap[rat.

CHEIA SOL

Pomul vie\ii
Compozitor =i interpret — Ion Aldea-Teodorovici (spectacolul Poumul vie\ii) 

&%

Din strop ad`nc de ape, din ve=nic strop de hume destoinic Pomul Vie\ii s-a ]n[l\at anume. Cu fructe dulci pe ramuri, mereu ]n jos crescute: copilul s[ le-ajung[ =i bl`nd s[ te s[rute. La or[ de t[m`ie, de-albin[ =i de flutur, din Pom r[sare Soare =i flori din Pom se scutur. B[tr`n[, casa noastr[ r[m`ne mai departe, ca s[ ]nfrunte vreme, s[ nu cunoasc[ moarte; =i noi, copii, r[m`nem ]n pragul ei de piatr[, s[ ne iubim str[mo=ii, s[ \inem rug ]n vatr[... Pomul Vie\ii, Pomul Vie\ii, pomul sf`nt al tinere\ii, pomul verde-al biruin\ei, al iubirii =i-al credin\ei. 

&&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Revenire
Muzica — Mircea O\el Interpret[ — Olga Ciolacu

Eu m[ ]ntorc la casa noastr[ din pove=ti, c[ldura ei, lumina ei s[-mi d[ruie=ti... S-au scuturat din pomul vie\ii ani destui. Sunt anii mei =i-ai t[i, =i-ai dorului... A= vrea s[ urc la cuibul vechi de r`ndunea: un pui gola= s[-=i fac[ loc ]n palma mea =i eu la s`n, cu vorb[ bl`nd[ s[-l alin, s[-l ]nc[lzesc, s[-i povestesc de unde vin... Din Calea robilor mai cade-o stea, iubirea mea, durerea mea; ca de pe ram o frunz[, cea mai grea, durerea mea, iubirea mea. Eu m[ ]ntorc la casa noastr[ cu pove=ti, dar tu nu e=ti: tu ai plecat =i nu mai e=ti; la u=[ bat ]nstr[inat[ =i ascult... Nici glasul t[u, nici pa=ii nu se-aud... Din patru z[ri te strig =optit: „}ndur[-te“. Adie v`nt, copil pl[p`nd, =i noapte e... C[r[rile de alt[dat[ sunt pustii... Tu nu mai vii, tu nu-mi r[spunzi, tu nu m[ =tii...

CHEIA SOL

}nve=nice=te-m[
Muzica — Mihai Dolgan Interpret — Georghe |opa 

&'

Ah, noaptea cea de var[ nu are-asem[nare... Luceaf[rul ]mi pare semn de ]ntrebare... Adoarme r`ndunelul l`ng[ r`ndunic[... +i cineva pe nume undeva m[ strig[. }ncet =i pe furi=e m[ gr[besc afar[. La margine de lume c`nt[ o vioar[. +i plopul singuratic stelele vegheaz[. Frumoase, trei copile pentru zei danseaz[. }nve=nice=te-m[, clip[, te rog. Etern[ patim[, fii cu noroc. C[l[uze=te-m[, dorule-dor, ]nva\[-m[ s[ iubesc =i s[ mor. Copilele danseaz[, lebede pe ape. Eu parc[ le-a= cunoa=te, le admir de-aproape. Sur`de cea mai mic[, cea mai trestioar[. }ncepe s[ m[ plou[ pulbere stelar[... M[-ntorc ]n zori de ziu[, roua c`nd se las[. A=tept m[ritul Soare, a=tept ]n prag de cas[.

D U M I T RU ' R[sun[ clopo\elul: „Ce mai faci, b[di\[ ?“ +i tu cobori c[rarea la porti\[...

M AT C OV S C H I

}nve=nice=te-m[, clip[, te rog. Etern[ patim[, fii cu noroc. C[l[uze=te-m[, dorule-dor, ]nva\[-m[ s[ iubesc =i s[ mor.

CHEIA SOL

Ast[ var[ la Soroca
Muzica — Petru Teodorovici Interpret[ — Angela Ciumac 

'

Ast[ var[ la Soroca, unde c`ntecul te-mbat[, o copil[ cu ghiocul m-a vr[jit, ah, prima dat[. +i-am aflat atunci o veste, una nemaipomenit[: F[t-Frumos cel din poveste ]n poveste m[ invit[. Ast[ var[ la Soroca, unde nici un tren nu vine, un b[iat cu ochi ca focul s-a ]ndr[gostit de mine. M-a purtat pe str[zi de m`n[ ca un bade cumsecade, mi-a c`ntat o s[pt[m`n[, aoleu, ce serenade. Ast[ var[ la Soroca, unde plou[ stele albe, eu mi-am ]ncercat norocul =i-am f[cut din ele salbe. Cu m[rgele-mpodobit[ =i cu dor la inimioar[, am fost cea mai fericit[ la Soroca ast[ var[... 

'

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Lacrim[ amar[
Muzica — Mihai Dolgan Interpret — Gheorghe |opa

Ai plecat ]ntr-o sear[ de var[: te-a furat, te-a strigat un b[iat. +i mi-i dorul nebun[ vioar[, =i mi-i sufletul ne]mp[cat. E=ti departe-departe-departe, frunza-i coapt[ =i tremur[ greu. Calea Robilor ve=nic[ arde: o fi calea destinului meu... Nu =tiu: vina a cui va r[m`ne? Poate-a mea, poate-a ta, poate-a lui... Ce mi-i soarele zilei de m`ine, dac[-a fost o iubire =i nu-i! Lacrim[ amar[, lacrim[ amar[ m[ ]ncearc[ iar[ ca un vechi refren. Amintiri =i clipe re`ncep s[ doar[, ora e t`rzie, e pustiu ]n gar[... +i nu mai vine nici un tren!

CHEIA SOL

V`zdoaga
Muzica — Mihai Dolgan Interpret[ — Lidia Botezatu 

'!

Nu mi-i dor de-o floare rar[ care cre=te-n alt[ \ar[, dor-mi-e dor de-o floare-aleas[ care cre=te-n prag, acas[. }ntre flori nevinovate, adumbrit[ e de toate; o culege cine =tie s-o poarte la p[l[rie. Seam[n[ cu \[r[ncu\a care-=i d[ copilul hu\a; cade roua diminea\a, ea cu rou[-=i spal[ fa\a; arde soarele ca focul, ea nicic`nd nu-=i schimb[ locul. Bate v`ntul cu furtun[, ea a=teapt[ vreme bun[. Cu-amiros de p`ine coapt[, floarea cre=te dintr-o =oapt[. +i-apoi =oapta c[-i de frag[, ea se cheam[ tot v`zdoag[.
13
Dumitru Matcovschi. Vad 

'"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

C`ntecul moldovenesc
Muzica popular[ Interpret[ – Valentina Cojocaru

Eu tr[iesc pe-acest p[m`nt s[ fiu mam[ =i s[ c`nt, pentru puiul meu cel sf`nt s[ fiu mam[ =i s[ c`nt, =i c`nt`nd s[-mb[tr`nesc, =i iubind s[-ntineresc. C`ntecul moldovenesc din p[rin\i ]l mo=tenesc. Am un dor =i nu-i u=or, dar ]l port ca pe un dor, c[-i al meu =i c[ mi-i dat s[ mi-l =tiu ne]mp[cat, =i m[ bucur c[-i a=a, chiar de-mi arde inima. C`ntecul moldovenesc din p[rin\i ]l mo=tenesc. Omul cel f[r[ de dor, ca pomul neroditor trece-=i via\a, singurel,

CHEIA SOL 

'#

tr[ind numai pentru el... +i nu-i pas[ nim[nui dac[ este, dac[ nu-i. C`ntecul moldovenesc din p[rin\i ]l mo=tenesc. 

'$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Chipul t[u
Compozitor =i interpret — Mihai Todera=cu

Am iubit sau n-am iubit vreodat[? Iat[-m[ copil ]n fa\a ta, luminoas[ =i frumoas[ fat[, t`n[r[ mereu ca ramura. Cred ]n dor =i cred ]n stea polar[, cred ]n =oapta frunzelor de nuc... Muntele ascunde piatr[ rar[, muntele r[storn =i \i-o aduc. Vorba ce-o roste=ti ]nfiorat[ m[ ]mbat[ dulce =i amar, vinul cu pelinul cum te-mbat[, lacrim[ c`nd scap[r[-n pahar. Cred ]n cer albastru =i ]n soare, cred ]n via\[, cred ]n viitor, spune-mi s[ cobor la fund de mare, eu la fund de mare-o s[ cobor. Prim[vara cre=te iarb[ verde, ochii t[i de iarb[ verde s`nt:

CHEIA SOL 

'%

cine-i crede ne=tiut s[ pierde ca un strop de ploaie ]n p[m`nt. Am o soart[ eu =i am un nume, m[ voi pierde, n-o s[-mi par[ r[u. Iart[-mi anii cei b[tu\i de brume, fie pururi t`n[r chipul t[u! 

'&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Maria
Muzica — Ion Enache Interpret — Ion Suruceanu

Gura ta de frag[ este, de castan[ ochii t[i. Ca o trestie ml[die te ml[dii, Marie h[i. }nflorit[ cre=te floarea unde tu piciorul pui. Drag[ mie-ntotdeauna, mai e=ti drag[ nu =tiu cui. Muncitoare ca furnica, ]mp[ratul Soare te poart[ prin c`mpii de m`n[ tot =optindu-\i nu =tiu ce. +i tu r`zi cu glas de ape, r`zi cu zvon de zurg[l[i. Cre=te spicul, s[ ajung[ boiul t[u =i s`nii t[i. Pe un um[r por\i Luceaf[r, pe un altul Lun[ por\i. Pentru tine toat[ noaptea stele ard ca ni=te tor\i. Le vegheaz[... cine oare?... s[ nu lunece ]n h[u. Cine-i ]ngerul de paz[ de la c[p[t`iul t[u? |[r[ncu\[ pururi sf`nt[ de la cre=tet la c[lc`i, dorul t[u de lume nu e, dorul t[u de cas[ ]i; =i de mam[, =i de tat[, =i de prunc ce cre=te-va ]n\elept bunelul cum e =i frumos ca maic[-sa. Zic poe\ii ca poe\ii c[ e=ti z`n[ din pove=ti. Nu e=ti z`n[, e=ti Marie: fata plaiurilor e=ti, cea mai m`ndr[ dintre toate, cea cum alta-n lume nu-i. }nflorit[ cre=te floarea unde tu piciorul pui.

CHEIA SOL

Nunta de argint
Muzica — Constantin Rusnac Interpre\i — Anastasia Lazariuc, Alexandru Lozanciuc 

''

Au trecut s[rb[torile tinere ]ntr-o Miercure, ]ntr-o Vinere; s-a n[scut sufle\el ca un mugure, s[ ne bucure, s[ ne bucure. Eu l-am adunat ]n bra\[, strop de om =i strop de via\[; =i l-am leg[nat cuminte, ]napoi =i ]nainte. S[ cre=ti mare-mare-mare, pui=orul nostru drag, s[-nflore=ti cum ]nflore=te z[rz[relul cel din prag; s[ ai parte de iubire, s[ ai parte de noroc, s[ tr[ie=ti un veac de pace cu p[rin\ii la un loc. Au trecut s[r[b[torile tinere ]ntr-o Miercure, ]ntr-o Vinere; am ajuns ]n amiezile dorului c[l[torului, c[l[torului. F[-te-aproape de oglind[, bra\ul t[u s[ m[ cuprind[, 

spune-mi dou[ vorbe bune, dac[ =tii a le mai spune; Uite vara, trece vara... Vine toamna c[tinel... Vor ]ng[lbeni durute frunzele de z[rz[rel... Tare e=ti frumoas[ via\[, dar e=ti scurt[ nu =tiu cum! Leg[nam mai ieri b[iatul, leg[n nepo\el de-acum...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

CHEIA SOL

Cu numele t[u
Muzica — Ion Aldea-Teodorovici (spectacolul Tata) Interpret[ — Nina Crulicovschi 

Am numit cu nume drag stea din cer str[lucitoare. Steaua mea a fulgerat =i s-a pr[bu=it ]n mare. Eu te caut, eu te strig, eu te-adun din ve=nicie: unde e=ti, de ce nu e=ti, tu, iubirea mea t`rzie? Am numit cu nume sf`nt spic de gr`u ce se ]mplin[. Spicul meu s-a scuturat de bel=ug =i de lumin[. Trece noapte, trece zi, doru-i piatr[ grea =i-apas[. Unde e=ti, de ce nu e=ti, tu, iubirea mea frumoas[? Am numit cu nume scump pas[re din codru verde. Pas[rea s-a r[t[cit =i-acum prin str[ini se pierde. Brume cad, mai grele cad, dorul e un rug =i doare: 

unde e=ti, de ce nu e=ti, tu, iubirea mea cea mare? S[ te pl`ng, iubire? E-nzadar! Ai, pelinul... floare de amar. S[ te-alung din suflet? E t`rziu! Ai, pelinul... Floare de pustiu. S[ te calc ]n tin[? E p[cat! Ai, pelinul... Floare de b[rbat. S[ te-ngrop ]n tain[? E durut! Ai, pelinul... Floare de b[ut!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

CHEIA SOL

C`ntec de leag[n
Muzica — C. Baranovschi 

!

Un b[iat avea m[icu\a c`nd avea. Luna nou[ de pe cer o ajungea. Ca un brad b[iatul mamii, ca un brad. +i era at`t de t`n[r cel b[iat! Voinicel cu p[r de aur d[urit, cu o fat[ din vecini l-am logodit. Dar norocul cu nemil[ m-a b[tut: ]ntr-o noapte moartea fiul mi-a cerut. Nani-nani, puiul mamii, pui=or! Te adun[ m[iculi\a l`ng[ dor... =i la piept te ]nc[lze=te tot a=a: nani-nani, nani-nani, nani-na... Poate-oi fi eu vinovat[, poat-oi fi... Tu-ai =tiut, vreodat[, moarte, a iubi? Tu-ai =tiut a na=te prunc =i ca pe-un pui ai =tiut a-l adormi-n p[tucul lui? D[-mi b[iatul, d[-mi-l, moarte, ]napoi: cade frunza, plou[ toamna grele ploi...

D U M I T RU " Ca =i frunza, ca =i ploaia anii mei... Ia-m[-n locul lui pe mine, dac[ vrei!

M AT C OV S C H I

Nani-nani, puiul mamii, pui=or. Dorul, mamii, tare-i dor =i nu-i u=or. Dorul, mamii, doru-mi rupe inima. Nani-nani, nani-nani, nani-na...

CHEIA SOL

Balad[ cu Fimca L[utarul 

#

Barbu L[utarul care-a fost odat[ a c`ntat cu scripca doin[ =i balad[. Fimca L[utarul cel de la Rezina c`nt[ nu cu scripca, dar cu mandolina. Aoleu, c[-i dulce mandolina ceea: poate ca =i vinul, poate ca femeia. Cum o str`nge Fimca l`ng[ piept cuminte =i cum ]i ciupe=te strunele fierbinte! „Omule, — ]i spune omului nevasta, — ai pu\in[ grij[ =i de casa asta. Buruianu-n vie cre=te ca hlujanul. Las[ mandolina, taie buruianul! Fimca intr[-n vie, uite-l cum pr[=e=te! Dar cu-n ochi nevasta tot =i-o urm[re=te. +i c`nd ea pe-o clip[ singurel mi-l las[, fur[ mandolina =i-a fugit de-acas[...

D U M I T RU $ Satu-i mare-mare =i-i cu drum departe, ba aici e Fimca, ba ]n alt[ parte: str`nge pe la case c`ntece de via\[ =i mai mult le pl`nge dec`t le ]nva\[.

M AT C OV S C H I

Trece-o s[pt[m`n[-dou[ =i apare, dar nevasta pune u=ilor z[voare. — Du-te la n[na=u, s[ te vaz[-oleac[! +i se duce Fimca... Ce are s[ fac[... „Finule, — n[na=ul tot n[na= r[m`ne, — te-ai f[cut u=ernic, aveam eu un c`ine!“ „Nu-i a=a, n[na=u. Dar nici altfel nu e. Numai mandolina ar putea s[-\i spuie!“ Aoleu, c[-i dulce mandolina ceea: poate ca =i vinul, poate ca femeia. Cum o str`nge Fimca l`ng[ piept cuminte =i cum ]i ciupe=te strunele fierbinte! „Bine, m[i b[iete, dar te r`de-o lume!“ „S[ m[ r`d[, na=u! +tiu eu lumea cum e!“ „Lumea e ca lumea, are ochi =i gur[!“ „C`ntecul =i dorul nu-s de b[t[tur[!“ }n\elept n[na=ul. P`ine cald[ finul. }n ulcior, pe mas[, abure=te vinul. „Norocel, m[i Fimca!“ „S[ tr[im =i basta!“

CHEIA SOL 

%

„Ai c`nta cu scripca, nu cu dr`mba asta!“. Barbu L[utarul care-a fost odat[ a c`ntat cu scripca doin[ =i balad[. Fimca L[utarul cel de la Rezina c`nt[ nu cu scripca, dar cu mandolina.

P[dure verde, p[dure deas[ 

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

P[dure verde, p[dure deas[, cea mai ad`nc[, cea mai frumoas[... +i trece-o var[ cu dor pribeag... +i nu mai vine cine mi-e drag! Pe o c[rare demult uitat[ se plimb[ luna ]nsingurat[... Adoarme puiul pe ram de fag... +i nu mai vine cine mi-e drag! O frunz[ verde ]ng[lbene=te, V`ntul o smulge, o pr[p[de=te... Se-a=terne bruma pe mal de lac... +i nu mai vine cine mi-e drag! P[dure mam[, p[dure sor[... Doru-i de-o via\[ ci nu de-o or[... Iar via\a trece, troiene cad... +i nu mai vine cine mi-e drag!

CHEIA SOL

Cheia sol 

'

Pleci =i plec. R[m`ne vid. +i r[m`ne pui r[nit: a c[zut din cuibu=or, mugur-mugurel de dor. A c[zut, gola=, ]n drum. Miaun[ cotoi de-acum. +i cioroiul ]n z[voi c`r`ie, ca un cioroi... Moarte, reci, duse de v`nt, frunzele frunzele nu s`nt. File sunt, ]ng[lbenite. Zile sunt, c[l[torite. Plec =i pleci. R[m`ne gol. +i o cheie –
14
Dumitru Matcovschi. Vad 

cheia sol: nu descuie, nu ]ncuie nici un lac[t, cheie nu e. De-ar fi cheie... Dac[-ar fi, am pleca =i am veni! Dar... A=a ne este dat: am venit =i am plecat...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

CHEIA SOL

Of 

Eram t`n[r[ odat[ =i nu mai s`nt. Ca o floare, ca o mlad[ eu nu mai s`nt. Erai br[di=or, b[di\[, =i nu mai e=ti. Br[di=or din poieni\[ tu nu mai e=ti. Am c`ntat cu lumea toat[ =i am horit. De vioar[ am fost beat[ =i-am c[run\it. +i m[ uit acum la mine =i m[-nfior, =i de mine mi-e ru=ine, c[-ncep s[ mor. am c`ntat o via\[-ntreag[ cu i-ni-ma. +i-am r[mas o s[r[ntoac[, o ni-me-nea. 

Am r[mas cu iarna-n plete, cu cea mai grea. Fetele, de-ar fi de=tepte, n-ar mai c`nta. Eram t`n[r[ odat[... Dar c`nd eram! Am r[mas de to\i uitat[ =i de haram. M[ p`nde=te nenorocul, proclet, viclean. }n vatr[ nu mai arde focul =i n-am un ban. Anii trec, frunze pe v`nt, of, of, m[i omule... +i eu intru ]n p[m`nt, of, of, m[i omule. Am intrat p`n[ la glas, of, of, m[i omule... Dar de c`ntec nu m[ las, of, of, m[i omule!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

HORA MARE

Are tata dou[ fete 

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Are tata dou[ fete, are tata dou[ zg`tii. Una face numai =otii, alta face =i n[zb`tii. Ah, fetele mele, copilele mele! Sunt dou[, ah, dou[, sunt dou[ zorele. Ah, fetele mele, Ilenele mele! Sunt dou[, ah, dou[ lum`n[rele... Ah, fetele mele, miresele mele! Sunt dou[, ah, dou[, sunt dou[ bezele... Ah, fetele mele, fecioarele mele! Sunt dou[ cr[i\e cu dr[g[nele... +i una mi-i drag[, =i alta mi-i drag[! Ci numai cu ele mi-e via\a ]ntreag[... Cu ochii ca focul, cu p[rul ca inul...

HORA MARE 

#

Ci numai cu ele ]ntreg mi-e destinul... R`d cu ele, pl`ng cu ele, spun bra=oave, spun pove=ti; au inele, au cercele, au =i taine femeie=ti... Dou[ iele mititele are tata, m[rgelu=e. Sunt at`t de juc[rele, sunt at`t de juc[u=e...

Busuioc 

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Tata prinde sus, la grind[, firicel de busuioc. Sora prinde la oglind[ firicel de busuioc. Mama prinde la covoare firicel de busuioc. Iar eu prind la cheotoare firicel de busuioc.

HORA MARE

P[durarul 

%

P[durarul, vai, tr[ie=te ]n p[dure singurel. Prin p[dure umbl[ lupii. dar =i ei se tem de el. Brav st[p`n peste p[dure, cum ]l =tie lumea toat[, p[durarul poart[ arm[ totdeauna ]nc[rcat[. Of, dar lupilor li-i team[ nu de arm[ =i secure, team[li-i s[ nu-i alunge p[durarul din p[dure.

Melcii 

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Seara, la apus de soare, umbl[ melcii pe c[rare, cu c[su\ele-n spinare umbl[ melcii pe c[rare. |op-\op-\op ]nceti=or, melcii sar ]ntr-un picior, mai aproape de izvor melcii sar ]ntr-un picior. Apa-i cald[, tare-i cald[, melcii beau, melcii se scald[, ]n uluc de lemn se scald[, ai, ce dulce se mai scald[! Luna nou[ c`nd r[sare, melcii ies din sc[ld[toare, cu c[su\ele-n spinare melcii ies din sc[ld[toare. +i se duc, se duc, se duc, la p[tucul lor se duc, sub tulpina unui nuc la p[tucul lor se duc. +i-n p[tuc se alungesc, =i cu cerul se-nvelesc...

HORA MARE

Frunzele 

'

C`te una, c`te dou[ g[lbenesc a toamn[ nou[ frunzele. G[lbenesc a toamn[ nou[ =i peste \[r`ne plou[ frunzele. +i c`nd plou[, se ]nchin[ pomului la r[d[cin[ frunzele. Se ]nchin[ pomului, pomului =i omului frunzele. Se ]nchin[ cerului cerului =i soarelui frunzele. C`te una, c`te dou[ g[lbenesc a toamn[ nou[ frunzele...

Hai la flori 

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Hai la flori, la m[r\i=ori =i la rev[rsat de zori! Hai la miei cu clopo\ei =i la iede cu cercei! Hai la murmur de izvor =i la fulger tun[tor! Hai la fluturi =i furnici, oameni mari =i oameni mici! Hai la brazd[ de p[m`nt, hai acum =i ori=ic`nd!

HORA MARE

Greiera=ul Puiu 

Greiera=ul nu mai c`nt[, greiera=ul mamii, Puiu. +i-a g[sit vioara fr`nt[ greiera=ul mamii, Puiu. Fr`nt[ greu =i aruncat[, greiera=ul mamii, Puiu. +i-acum pl`nge noaptea toat[, greiera=ul mamii, Puiu. Pl`nge jalnic =i suspin[, greiera=ul mamii, Puiu. Pe c[rare, ]n gr[din[, greiera=ul mamii, Puiu. Sub un fir de iarb[ ve=ted, greiera=ul mamii, Puiu. Pl`nge de se pr[p[de=te, greiera=ul mamii, Puiu. +i nimeni nu-l lini=te=te, greiera=ul mamii, Puiu. +i el pl`nge omene=te, greiera=ul mamii, Puiu.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Hora mare

Unuele-duduele, joac[ hora iepurele. Cu-o furnic[ =i-o pisic[, =i cu ursul Martinic[, sub o tuf[ de urzic[. +i urzica ]i urzic[, dar ei nu simt c[-i urzic[: joac[ hora =i-i furnic[ vioara lui Puiu, mic[ +i vioara c[-i furnic[, ei fac hora m[run\ic[ =i din gur[-amarnic strig[: — Hop =i-a=a, hop =i-a=a! Unuele-duduele, vin ]n stoluri p[s[rele: pi\igoi =i r`ndunele, cintezoi =i turturele... +i se-aprind ]n joc =i ele — ]nc[l\ate frumu=ele, la ureche cu cercele se aprind ]n joc =i ele: — Hop =i-a=a, hop =i-a=a!

HORA MARE

!

Unuele-duduele, cerul scap[r[ din stele, mai pe-aici =i mai pe-aproape cerul cade peste pleoape, cu potop ]ncins de ape cerul cade peste pleoape. Aolic[, aoleu, se face p[m`ntul greu, =i cu c`t mai greu se face, locu-n patru se desface: — Hop =i-a=a, hop =i-a=a! Unuele-duduele, nu mai poate iepurele...

Toamna la bunelul

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Eu ]i spun m[icu\ei seara pe =optite: — Mustul, la bunelul, cred c[-i pe sf`r=ite... Eu ]i spun m[icu\ei diminea\a iar[: — Toamna, la bunelul, plou[ nuci pe-afar[... Eu ]i spun m[icu\ei c`nd se face noapte: — Toamna la bunelul, sunt gutuie coapte... Eu ]i spun m[icu\ei, iar[ ea z`mbe=te: — Toamna, la bunelul, plou[ ciob[ne=te...

HORA MARE

O furnic[ mititic[

#

O furnic[ mititic[ bob de gr`u ]n pom ridic[. Unde-l duce? Unde-l car[? Pomu-i drept =i frunza-i rar[... — Stai, furnic[! — mama zice, — nu-i c[su\a ta aice... Dar furnica, mititica, nu-n\elege, ca furnica. Suie bobul mai departe: tot ]ncet =i tot pe-o parte...

15

Dumitru Matcovschi. Vad

Ur[tori

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Vine-vine-vine-vine, vine Anul Nou, copii: cu z[pad[ ]n ograd[ =i cu multe bucurii... Joac[-joac[-joac[-joac[, joac[ Mo= Martin ]n prag. +i bunelul-i d[ masline, ciocolat[ =i colac... Sare-sare-sare-sare, sare Capra m[run\el, iar ]n jurul Caprei sare un iedu\ — un b[ie\el. Ura-ura-ura-ura, =i-nc-o dat[, tot a=a! C[-au ajuns =i ur[torii la fereastra mea =i-a ta...

HORA MARE

Cump[r, cine vinde?

%

Cump[r, cine vinde cal de c[l[rie? S[-l hr[nesc din palm[ =i din p[l[rie! Dar s[ fie calul bidiviu de ras[. +i \intat ]n frunte cu o stea frumoas[! +i s[ aib[ calul coam[ ]mpletit[, =i s[ =tie-a bate dulce din copit[. +i la fel s[ =tie a m[ scoate-n lume repede ca g`ndul =i dans`nd anume. +i la fel s[ =tie a-=i iubi st[p`nul,

& ca-n povestea ceea cu Harap =i sp`nul. Cump[r, cine vinde cal de c[l[rie? S[-l hr[nesc din palm[ =i din p[l[rie!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

HORA MARE

Clopo\el

'

Bate v`ntul, spicul sun[: clopo\el, clopo\el. Spicul sun[ =i r[sun[: clopo\el, clopo\el. Se treze=te Sf`ntul Soare: clopo\el, clopo\el. Se trezesc ad`nci izvoare: clopo\el, clopo\el. Se treze=te Puiu, iat[: clopo\el, clopo\el. Se treze=te lumea toat[: clopo\el, clopo\el...

Noi, b[ie\ii

!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Mama zice: „m[i b[ie\i, tare, tare buni sunte\i!“ +i c`nd tata zice-a=a, mama r`de: „Ha-ha-ha!“

HORA MARE

Ora\ie

!

Copila mea frumoas[, tu, partea mea de soare, ci iat[ vine timpul s[ pleci ]n lumea mare... A=a-i f[cut[ via\[: cu ziu[ =i cu noapte, cu-amurg =i diminea\[. Eu voi s[-\i spun o vorb[ culeas[ nu din carte, ci smuls[ din pova\[ sau poate din nemoarte. S[ fii ]ntotdeauna ca lacrima curat[ =i casa p[rinteasc[ s[ n-o ui\i niciodat[! S[ nu o dai pe aur, s[ nu o schimbi pe slav[, c[ aurul =i slava sunt patim[ bolnav[! +i iar[, fat[ drag[, te rogu, ia aminte:

! pe frate =i pe sor[ numai un la= ]i vinde! +i iar[ numai la=ul, c`nd e mai grea povara, ]=i vinde =i p[rin\ii, =i sufletul =i \ara! Copila mea frumoas[, tu, partea mea de soare, ci iat[ vine timpul s[ pleci ]n lumea mare. Cuminte totdeauna s[ fii! +i ]n\eleapt[: te-a=teapt[ =i minciuna, =i lacrima te-a=teapt[... Te-a=teapt[ ani de trud[ =i drum pl[tit cu vam[. S[ =tii a fi femeie =i mam[, mam[, mam[!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

}NGER NEGRU

Negru, slut

!"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Slut ca o r[gace, negru ca un corb, bate Miezul Nop\ii ]n fereastr[, orb. Bate Miezul Nop\ii, bate repetat, ca =i cum ar bate un ]nt`rziat; ca =i cum ar bate un coleg de clas[ =i ar vrea s[ =tie cine e acas[; ca =i cum ar bate ca\a-precupea\a =i ar vrea s[-mi spun[ „Bun[ Diminea\a!“; ca =i cum vecina ar avea necaz cu b[rbatul care a b[ut =i azi;

}NGER NEGRU

!#

ca =i cum groparul care-mi sap[ groapa ar veni s[-mi spun[ c[-l ]neac[ apa. Negru ca r[gacea =i mai slut ca ea bate Miezul Nop\ii ]n fereastra mea...

Stare

!$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Mi-e team[ de Cine. Mi-e team[ de Ce. Mi-e team[ de Omul ce nu e =i e. Mi-e team[ de Care. Mi-e team[ de C`nd. Mi-e team[ de Omul s[tul =i fl[m`nd. Mi-e team[ de Unde. Mi-e team[ de C`t. Mi-e team[ de Omul frumos =i ur`t. Mi-e team[ de Du-te. Mi-e team[ de Stai. Mi-e team[ de omul cel mut =i niznai. Mi-e team[ de Ploaie. Mi-e team[ de Frig. Mi-e team[ de omul cu suflet pitic.

}NGER NEGRU

!%

Mi-e team[ de Mare. Mi-e team[ de Nul. Mi-e team[ de omul s[rac =i fudul. Mi-e team[ de P`r[. Mi-e team[ de-un Sfat. Mi-e team[ de omul cel sp`n =i ro=cat. Mi-e team[ de Este. Mi-e team[ de-a Fost. Mi-e team[ de omul cel mare =i prost.

Poezie, tiranie

!&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Talentul har? +i harul crez? Dar crezul? R[d[cin[, sens? +i sensul? Patim[ sau dor? +i dorul? }nger p[zitor? Cr`mpei de vis cu paradis? Nicic`nd c[dere ]n abis? Nicic`nd alunecare-n vid? +i niciodat[ bun oprit? Altar cu jertfe pentru zei? +i totu=i? Totu=i, dorul ce-i? Chemare? Nu blestem? Porunc[? Un veac de dor, un veac de munc[... Nebun[ munca: de os`nd[! +i totu=i, munc[! Totu=i, sf`nt[! Poezie, tiranie...

}NGER NEGRU

Pegas de pripas

!'

A ]mb[tr`nit, s-a r[bl[git Pegasul meu, m`r\oag[ de pripas a r[mas. Gros de grumaz, tol[ne=te mereu, forn[ie, nimice=te, m[ nec[je=te. N[zdr[van era odat[, n[zdr[van! Nu-i mai face pielea un ban... S[-l d[rui, m[ fur[ g`ndul, dar cui? De c[l[rie nu-i, de ham nu-i, de curse nu-i... Nu-i trebuie nim[nui! De d`rval[ am r[mas cu el: cump[r[-i ov[z, hr[ne=te-l din m`n[, car[-i ap[ rece de la f`nt`n[, scoate-l dis-de-diminea\[ la t[v[leal[, =i de \eseal[ nevoie ai... A ]mb[tr`nit, s-a r[bl[git Pegasul meu... Haide-ahi, dorule, hai, hai-hai!

Vacan\[
“Numai dorul mai colind[, dorul t`n[r =i pribeag“ ( George C o = b u c )

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

La Moldova cea frumoas[ prim[vara a venit =i ]n prag b[tr`n de cas[ pui de m[r a ]nflorit... Nesf`r=it[ s[rb[toare, r`ndunel =i r`ndunic... +i al meu e Caru-Mare, =i al t[u e Caru-Mic... Numai stele l`ng[ stele: bl`nde, ve=nice lumini... +i noi r[t[cim prin ele ferici\i =i pelerini... Peste via\[ trec[toare te ridici =i m[ ridic... +i te strig din Caru-Mare, =i m[ strigi din Caru-Mic... Calea robilor ne poart[ prin balad[ =i prin mit... }ntr-o =oapt[ ca-ntr-o soart[ dou[ inimi bat gr[bit...

}NGER NEGRU

"

Se aude corn de lun[ dulce =i ]ndep[rtat... Dou[ inimi se-mpreun[ =i se pierd ]ntr-un oftat... Trece noaptea, ziua vine: zorile se coc =i s`nt de cirea=[ ca =i tine =i de r[muric[-n v`nt... +i c`nd Soarele r[sare, ]mp[rat =i str[bunic, eu cobor din Caru-Mare, tu cobori din Caru-Mic...

16

Dumitru Matcovschi. Vad

Necaz

"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

La or[ de ]nger, la or[ de lun[, la or[ de harp[ =i de precept, n[valnic[ inima bate, nebun[: ]ncape =i nu mai ]ncape ]n piept. Erotic[, bulg[r de lut alt[dat[, p`rdalnic[, piatr[ de cremene azi, grenad[ c[zut[ =i ne-explodat[... Necaz am pe via\[, pe soart[ necaz. Am fost. Nu mai sunt. Nici un drum ]nainte. Anost[ ideea, cuv`ntul anost. C`nd totul se cump[r[, totul se vinde... +i crede ]n har numai prostul. C[-i prost!

}NGER NEGRU

Pustietate cu pot[i

"!

+i via\a m[ bate (ah, via\a m[ bate), cu pustietate via\a m[ bate. +i plou[... +i-o singur[ frunz[ nu cade... Dar plou[ =i plou[, =i plou[, =i plou[... +i frunza ]n dou[ se rupe, ]n dou[... R[m`ne pe ram o f[r`m[, o coad[. +i-o fat[ r[m`ne ]n ploaie, ]n strad[. R[m`ne ]n strad[ =i o potaie! Alearg[ potaia, alearg[ prin ploaie... +i via\a m[ bate, s[lbatic m[ bate, cu singur[tate via\a m[ bate. Pe geam, de pe ram se preling lungi =iroaie. ... +i nu mai visez! Desenez. O potaie.

"" ***

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Ast[ ploaie! m[ r[zmoaie. Curg p`raie. Prin p`raie, mar\afoaie, o potaie: se plimb[ =i face baie. +i c`nt[ o cucuvaie! Mie-mi c`nt[? |ie? Lui? Tehui cucul dracului: c`nt[-a r[u =i nu a bine! +i ploaia nu trece, vine. +i se \ine scai de mine o ri-m[ =i m[ dep-ri-m[... Ca lacrima ploaia, grea: u-o-a... De-ar fi s[-ncap[ dorul, strop, ]n strop de ap[, prin ploaie =i eu, potaie mar\afoaie, m-a= plimba: u-o-a...

}NGER NEGRU

+i numai

"#

Piere veacul din veac. Piere parte din tot. Piere scump din mi-e drag. Piere f[tul din plod. Piere tain[ din stea. Piere via\[ din strop. Piere albul din nea. Piere bobul din snop. Piere dur din durut. M`ine piere din azi. Piere azi din trecut. Piere simplu din nud. Piere urc[ din cazi. Piere vino din plec. Bine piere din lupt. Piere fruptul din sec. Secul piere din frupt. Piere dor din odor. Piere frunz[ din pom.

"$ Piere zbor din cobor. Piere omul din om. Piere unu din doi. Piere vers din poem. Piere Miercuri din Joi. Piere imn din blestem. Sensul piere din rost. Sufletul – din cuv`nt. Numai prostul din prost nu mai piere nicic`nd...

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

}NGER NEGRU

Crochiu

"%

Noapte de p[cur[. Unde? +i c`nd? Negre, \[r`nele cresc din p[m`nt. Noapte exotic[. Drum r[t[cit. |ip[ o pas[re, neadormit... Zboar[ prin haosul ve=nic sc`ntei. |ip[ la cre=tetul puilor ei... Noapte folcloric[. Scap[r abrupt. De sus, de deasupra, spre dedesubt... Noapte erotic[. Fir l`ng[ fir. De floare domneasc[, de calomfir... Noapte domestic[. Dor l`ng[ dor. Cu o fecioar[ =i un fecior...

Bun[ seara

"&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Via\a ca o clip[. Clipa ca un dor. Bate din arip[ ]nger p[zitor. +uier[ o coas[, fulger[ o stea. Chiar aici, ]n cas[, l`ng[ t`mpla mea. Via\a ca o vam[. Vama ca un jug. Arde-n piept o ran[. Arde-n vatr[ rug. Toamnele b[tr`ne scutur[ livezi... T`n[r[ povestea caprei cu trei iezi... Brum[rie, bruma va c[dea ]n zori. Au plecat cocorii... Nu suntem cocori... Ning[-ning[-ning[, ning[ c`t o vrea! Cu Ivan Turbinc[ eu voi r[m`nea... Bun[ seara, fra\ii mei cei buni, bun[ seara, bunii mei str[buni, bun[ seara, gur[-tu-de rai, bun[ seara, dulcele meu grai...

}NGER NEGRU

Proscri=i

"'

Toate sunt cum sunt de mult. Pe dos. Cel de Sus le vede =i le =tie. Vijelia fr`nge pomul r[muros. M[r[cinii se-mpuiesc la vijelie. Toate sunt cum sunt de mult. Pe dos. Sunt. Mai sunt. +i ]nc[ mult vor fi. Buruiana, s[ o tai din r[d[cin[, tot va cre=te buruian[ ]ntr-o zi, chiar ]n vatra cea de flori va cre=te, ]n gr[din[. Str`mb[ ast[ lume. Str`mb =i tu, =i eu. Pe de-a-ndoaselea, proscri=i, ne trecem veacul: credem, ne jur[m, ]n Bunul Dumnezeu, dar nu vrem (de ce nu vrem?) nu vrem nici cu el s[ ne stric[m, cu dracul. Str`mb[ ast[ lume. Str`mb =i tu, =i eu.

Furnici

#

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Harnice furnicile, darnice bunicile. S-au trezit, suratele, de cu ziu[ toatele: negre ca t[ciunele, =i mai negre unele. Eu le c`nt, eu le desc`nt, poezii le spun fl[m`nd, cu suflarea le-nc[lzesc =i cu dorul eminesc; eu le scriu, cum =tiu, ]ncet, un sonet, dar ]n sonet nu pot, vai, s[ le adun, mic sonetul nu =tiu cum. Rup o foaie, alt[ foaie, fac furnicile a ploaie... O furnic[ (una puie) tare vrea ceva s[-mi spuie: ochiul ei m[ a\inte=te, m[ furnic[ omene=te... O furnic[ (o cochet[) de=ucheat[ =i vedet[ pl`nge l`ng[ o vocal[, poet[ na\ional[. O furnic[ (o alic[) din cuv`nt ]n rim[ pic[ =i at`t de clopot sun[,

}NGER NEGRU

#

de acum a vreme bun[... Se gr[besc furnicile, se gr[besc bunicile: sunt at`t de vajnice, sunt at`t de pa=nice, sunt at`t de moldovene, sunt at`t de cos`nzene, sunt at`t de f[r[ cas[, sunt at`t de f[r[ mas[, sunt at`t de sfe=nice, sunt at`t de ve=nice, sunt at`t de ale mele, c[-mi vine s[ pl`ng de jele... Sunt. Eu sunt. Eu nu mai sunt. Eu de mine m[ ascund ]n cuv`nt, dar ]n cuv`nt str`mt, mi-e str`mt, mi-e tare str`mt. M[ strecor ]n fir de g`nd! G`ndul ]ns[ g`nd nu are: m[ apas[ =i m[ doare... +i-mi duc bobul ]n spinare, ca un os`ndit, ca robul. Eu =i bobul. Un pitic. O furnic[ vreau s[ zic.

Absurd

#

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

O dram[ ast[ via\[. Un scenariu. +i omul ca un pe=te ]n acvariu. +i universul un sistem divers. +i stelele nu-ncap ]n univers. +i g`ndul nu ]ncape ]n cuv`nt. Nu mai ]ncape g`ndul ]n cuv`nt. Nu mai ]ncape g`ndul nici ]n g`nd. Este un r`nd. Un r`nd f[r[ de r`nd. +i nu ]ncap sicriile-n p[m`nt... +i anii trec, =i timpul trece, scurt. O clip[ ve=nicia, prin absurd.

}NGER NEGRU

Nervii

#!

Ca un m[r[cini=, ca un l[st[ri= nervii. Ca firele ierbii pe care le pasc cerbii =i le t[v[lesc lighioanele. Ca pripoanele. Ca otgoanele. Nervii. O cioc[nitoare =i-a f[cut cuib ]n cre=tetul meu. Un vindereu =i-a f[cut cuib ]n cre=tetul meu. O co\ofan[, viclean[, =i-a f[cut cuib ]n cre=tetul meu. Cioc[nitoarea pui=ori a scos: carrr! Vindereul pui=ori a scos: carrr! Co\ofana pui=ori a scos: carrr! Dis-de-diminea\[ carrr, toat[ ziua carrr, toat[ noaptea carrr... +i iar[ de la ]nceput! Nervii.

#" Ca ni=te caiele \ipetele cele, ca ni=te cuie ruginite, infec\ioase, b[tute ]n oase, ]n carne vie p`n[ la g[m[lie. Nervii. Mi-au potric[lit creierii.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

+i frunzele nu mai doinesc. +i luceferii nu mai luceferesc. Nimicnicesc, viermuiesc, ]nnebunesc greierii. Nervii. Aoleu, nervii, ne`ndur[torii, acerbii...

}NGER NEGRU

}nger negru

##

Arde focu-n paie ude. Mai pun paie peste foc. Seci cuvintele, sc[zute. Care stil! Care baroc! Undeva (dar unde, unde?) Poate ici, poate colea. }nger negru se ascunde: a=teapt[ c[derea mea... Inima, c[ tare-i piatr[! Ziua grea =i noaptea grea... +i un turb afar[ latr[ nebune=te la o stea... |eap[... \eap[-m[-]n\eap[ p[g`ne=te, aoleu... Noaptea fream[t[ o ap[ tulbure, ]n pieptul meu... Bate-m-a= la pumni cu mine! (Nu se bate prost cu prost.) +i apocalipsul vine... Au poemele vre-un rost?

#$ A= c`nta! Dar nu se c`nt[: m[-nsp[im`nt[ do-re-mi. +i-o-ntrebare m[ fr[m`nt[: cum s[-nv[\ a nu muri? Nu se-nva\[? Se ]nva\[? De la fluture, furnic? De la via\[? Care via\[? Care nu cost[ nimic? Team[. Blestemat[ team[. Ca un junghi ]nfipt ad`nc. Vam[ ast[ via\[, vam[... O pl[tesc =i o depl`ng!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

}NGER NEGRU

Singur

#%

Vreme neroad[, via\[ ratat[. Nu se mai scrie ca alt[dat[. Plumb ]n idee, plumb ]n cuvinte. Nu se mai scrie ca ]nainte. Rece de carte, rece de moarte. Un rece s[lbatic de rece, o soarte. Nici o n[dejde, nici o chemare. Soarele-apune, nu mai r[sare. Tare, de piatr[ p`inea pe mas[. Singur[tatea cu dor m[ apas[. De noapte dorul, de stea t`rzie. +i nici cu dorul nu se mai scrie. Pustie noaptea, pr[p[stioas[. +i via\a via\[ era, frumoas[. Purtam odat[, purtam =i nume. Nu se mai scrie singur pe lume!

17

Dumitru Matcovschi. Vad

Corb

#&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Era un miez de noapte. tuna =i fulgera. Ploua cu stele coapte. Potopitor ploua. Pustie casa noastr[ =i eu ]n cas[ orb. +i s-a deschis fereastra, =i a intrat un corb. B[tea din aripi, negru, ardea cu ochiul, greu: deasupra frun\ii mele, peste oftatul meu. Corbea, cobea, p`rdalnic, z[bavnic =i \igan; l-am ]njurat, ne-jalnic, l-am blestemat du=man: =tiam, sim\eam c[ s`nger, am fost, credeam, =i nu-s. Abia spre ziu[, ]nger, corbul ne-corb s-a dus.

}NGER NEGRU

#'

Mi-a spus: „R[m`i cu bine!“. M-am bucurat: „R[m`n“ +i am r[mas cu mine, =i mi-am scuipat ]n s`n... A ]ncetat s[ plou[, s[ tune-a ]ncetat, dar c`inii toat[ noaptea s[lbatic au l[trat... Pustiul greu ]n cas[, durerea grea ]n piept. +i muza dubioas[, =i nu o mai a=tept!

V`rtej

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Am fost. +i el a fost. +i tu ai fost. +i eu, =i tu, =i el aveam un rost. C`ndva, demult, c`nd omul omenea, \inea ]n vatr[ rug, un dor era. Am fost. Dar anii trec, neani, se duc. Uscat, de cari m`ncat b[tr`nul nuc. Un veac de om, un veac de om s[rac, un prag de cas[, un toiag ]n prag... Toiagul ros. +i pragul ros de-acum. Pustiu ]n cas[. Un v`rtej pe drum. V`rtejul ca v`rtejul: e =i nu-i. Alerg, nebun alerg din urma lui. Alerg. Poate-l ajung, poate-l ]ntrec. Alerg. +i mult m[ bucur c[ alerg. Alerg. +i cad. +i iar[ cad. }n bot. M[ vede, nu m[ vede Vedetot? O via\[, o nevia\[, un calvar. O cos cu a\[, o descos, o-ns[lil iar. O soarte. +i o moarte. Halc[ tai. V[ d[rui. Dar din dar se face rai.

}NGER NEGRU

Nepoe\i, noi

$

Sf`nt? A fost odat[! P[c[tos, ros de cari cuv`ntul, g[unos, gol, de=ert, pustiu ca un zerou, ca un ou clocit, ca un neou. Eu ]nving[tor =i eu ]nfr`nt. Sap =i sap, =i nu mai dau de g`nd. M[ c[znesc, ]nc[run\esc, sleiesc de puteri, nici mor =i nici tr[iesc. A= fugi de mine =i de tot, inim[ s[ nu mai am – robot, surdomut de nenoroc b[tut, s[ m[ rog ]n tain[, ne=tiut. Ovaloidal sentimental, necuv`nt cuv`ntul, trivial, piatr[, glon\, j[ratic, tunet, sloi... +i poe\ii nepoe\i, =i noi!

Treizeci de-argin\i
“+i inima ne-au r[mas tot de moldovan“ (A. Russo)

$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Aceats[ sf`nt[ str[mo=easc[ vatr[, acest amar de-a pururea destin, aceast[ veche troi\[ de piatr[ pe care-o spurc[ fiece str[in... Nebun[, ]nflore=te m[tr[guna. O suveran[ patim[ =i ea... La m[rgioar[, azi =i totdeauna, cu dorul Dorul ne vom alina. Cu dorul =i cu vremea care trece, cu cea mai dulce ap[ de izvor. Nemuritor Luceaf[rul =i rece... Este al nostru =i al tuturor! Treizeci de-argin\i, numai treizeci. B[tuta ca m`ine =i la Putna vom juca... Christos a fost! Dar a mai fost =i Iuda! Au parc[ Iuda nu apostolea? A fost =i Ieremie Golia! Nu pl`nge s`nge, sor[ basarab[. }nva\[-te, murind, a nemuri. Tare de ]nger te =tiam. De ce e=ti slab[? Noi =i ]nstr[ina\i rom`ni vom fi!

}NGER NEGRU

$!

Vom fi! +i vom purta c[tre izb`nd[ f[clia rom`nismului, b[rba\i. Chiar condamna\i la Ve=nica Os`nd[, nu avem voie s[-i hulim pe fra\i! La frate fratele ca la un frate \ine. Copii ai dorului, noi credem ]n alean. Dar inima tot mi se crap[ de ru=ine, inima cea de moldovean basarabean!

Str[in

$"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

M[ ]ntorc de peste vremi ]n sat. Ce-am iubit, pom ]nflorit, s-a scuturat. M[ ]ntorc la vad, la m[rgioar[. Unde-i p`inea cea amar[ de secar[? La surori m[-ntorc, la s[rb[tori. C`rduri negre m[-nt`lnesc, de ciori. M[ ]ntorc la fra\i, la neuita\i Pl`ngem ]ncrunta\i copii, b[rba\i. Trec pe uli\i. R[i, m[ latr[ c`inii. Un str[in, nu m[ cunosc st[p`nii... +i m[ uit la mine... Om c[runt — un damnat, un sf`=iat de patimi. Basarabi ]n Basarabia mai sunt? }n Moldova nu mai sunt Mu=atini?

}NGER NEGRU

Lacrim[

$#

Toate sunt (ah, toate!) ]n declin. Negurile toamnei s-au l[sat... Scuturat[ floarea de pelin. Eu de via\[ nu m-am s[turat! Nu mai bate nici un v`nt hoinar. Pas[rea s[ c`nte a uitat... Sc`r\`ie ]n v`rf de deal un car. Eu de via\[ nu m-am s[turat! Ruginit[, frunza cade-ncet. Azi =i r`ndunica a plecat... Cade, grea, =i fruntea pe caiet. Eu de via\[ nu m-am s[turat. Nu m[ ]ntreba de ce mi-e dor. T`n[r dorul, Verde }mp[rat... Unde-i clipa primului amor? Eu de via\[ nu m-am s[turat!

Hora Unirii

$$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

}=i scutur[ cojoacele Odochia: albastre p[p[dii, albastre ore... La Chi=in[u, la Ia=i, la Cluj, la Drochia se joac[ cele mai b[tr`ne hore... Mi-e greu. Mi-e frig. Mi-e team[. De c[dere. De-alunecare-n h[u, ]n gol, ]n vid. Durere, Doamne, cr`ncen[ durere... Nu cred nici ]n Iehova ]n sf`r=it! O zi, m[car o zi de prim[var[! O floare, m[car una, de cais! Amar[ p`inea cea de sa\, amar[. Amar poemul meu ]nc[ nescris. Cum, Doamne, cum s[ m[ despart de mama? De ast[ lume cum s[ m[ despart? Nes[\ioas[, h`rca-mi cere vam[, iar eu doresc numai at`t – s[ ard ca lum`narea cea de seu, f[clie nu voi mai fi, trecut[ clipa mea. M[car un vers, un r`nd m[car de poezie din cartea mea, c`nd voi pleca, va r[m`nea?

}NGER NEGRU

$%

Mi-e trist. M[ dor cuvintele. M[-ncearc[ p[reri de r[u: de ce anume eu? O mare. Cea mai larg[. +i o barc[... Departe \[rmul. +i talazul greu! }=i scutur[ cojoacele Odochia: albabstre p[p[dii, albastru cad la Chi=in[u, la Ia=i, la Cluj, la Drochia... +i eu de via\[ nu m-am s[turat!

Clepsidr[

$&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Bate clip[. Trece clip[. }nger c`nt[? }nger \ip[? Bate or[. Trece or[. Frate r`de? Pl`nge sor[? Toaca bate. Nu mai bate. Am p[cate? N-ai p[cate? Ploaie cald[. Ploaie rece. Te a=teapt[? M[ petrece? Por\i ]ncuie. Por\i descuie.

}NGER NEGRU

$'

Cain este? Abel nu e? Cre=ti o floare, scrii o carte... Via\a moare? Na=te moarte?

Sinuciga=ul
(Traducere din Guillaume Apollinaire)

%

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Trei flori, trei crini cresc pe morm`ntul meu f[r[ de cruce. Trei crini ]nal\i. +i bate v`ntul, =i-i apleac[. +i v`ntul nouri grei de plumb aduce. +i-i frumuse\ea lor de sceptru, seac[. Din ran[ cre=te unul. Amurgul s`nge curge. +i ]n amurg, ]n s`nge, ah, crinul se ]neac[. Trei crini ]nal\i cresc pe morm`ntul meu f[r[ de cruce. Trei crini ]nal\i. +i bate v`ntul, =i-i apleac[. Din inim[, din piept, frumos, al doilea cre=te. Iar cel[lalt din gur[ — v[zduhul otr[ve=te... At`t de singuri crinii! Pustie lumea toat[... Li-i frumuse\ea blestemat[. Mi-a fost =i via\a blestemat[. Trei crini ]nal\i cresc pe morm`ntul meu f[r[ de cruce.

}NGER NEGRU

Via\[-nevia\[

%

Via\[, c[ tare e=ti numiebine. Via\[, c[ tare e=ti noapteavine. Via\[, c[ tare e=ti ofmieteam[. Via\[, c[ tare e=ti dordemam[. Via\[, c[ tare e=ti p`n[m`ine. Via\[, c[ tare e=ti latr[c`ine. Via\[, c[ tare e=ti sloideghea\[. Via\[, c[ tare e=ti precupea\[. Via\[, c[ tare e=ti fort[rea\[. Via\[, c[ tare e=ti Via\[!

}n loc de epilog

%

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

O gutuie pe mas[ ca un z`mbet de prunc. +i tu e=ti mai frumoas[ cu p[r negru =i lung. O gutuie pe mas[ ca un dar de la zei. +i tu e=ti mai frumoas[ dec`t alte femei. O gutuie pe mas[ ca o lun[ ]n geam +i tu e=ti mai frumoas[ dec`t eu te credeam. O gutuie pe mas[, soare dulce =i bl`nd. +i tu e=ti mai frumoas[ dec`t ]ngerii sunt. O gutuie pe mas[ ca o =oapt[ de dor.

}NGER NEGRU

%!

+i tu e=ti mai frumoas[ dec`t ]ngerii vor. O gutuie pe mas[ ca la noi, ca la Vad. +i m[-mpinge p[catul s[ mai fac un p[cat...

18

Dumitru Matcovschi. Vad

H[u, hau

%"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

B`ntuie, satanic[, furtuna. Latr[ c`inii, negru latr[: „Hau!“. V`rcolacul h[p[ie=te luna. Huhurezii c`nt[. Nu c`ntau. Neagr[ stea r[sare-aici departe. +i Fecioara na=te negru sf`nt. +i ]n vatr[ focul nu mai arde. Lacrimile maicii negre sunt. Negru corul ]ngerilor c`nt[. Negri serafimi ]n preajm[ zbor. Negru dor de via\[ m[-nsp[im`nt[. G`ngure=te pruncul, impostor. H[u de suflet, hau de noapte, chior. Dar eu nici murit nu vreau s[ mor: moar[ slabii, moar[ =vabii dac[ vor!

}NGER NEGRU

Scrisoare mamei

%#

+i eu sunt, mam[, sunt =i eu de-acum b[tr`n. Gura de aer ca =i \ie nu-mi ajunge. +i eu ca tine vorbele ]ng`n, abia le-ng`n. Un junghi ]n piept ca =i pe tine m[ ]mpunge. +i eu sunt, mam[, sunt =i eu de-acum b[tr`n. Cuvintele, fierbin\i c`ndva, mi se r[cesc. Bolesc. Cer=esc. P`ine de sa\. +i s[n[tate. +i tot muncesc din noapte-n noapte. Cad ]n bot. +i nu mai scriu, iar dac[ scriu, blesteme scriu, satire scriu =i nu balade. Cuvintele, fierbin\i c`ndva, mi se r[cesc. Mi-e dor. Mi-e tare dor de via\[. +i t`njesc. +i nu am bani, =i am du=mani, =i casa, goal[, nu mi-e cas[. Prietenii de alt[dat[, azi oameni mari m[ ocolesc. +i nu m[ las[ inima, =i g`nduri negre m[ apas[. Ai, inima! O piatr[, grea. +i bine-ar fi s[ uit de ea. Dar cum s[ uit, au cum s[ uit? Ea ]nc[ bate, bate, bate... Nu-i cu pereche inima,

D U M I T RU %$ nu se-mprumut[ inima... +i m[ ascund ]n sinea mea ca ]n cetate.

M AT C OV S C H I

}mi pare r[u, at`t de r[u, ]mi pare r[u c[ mi-am pierdut anii cei tineri f[r[ rost, un mare prost pe baricad[. To\i patrio\ii ]ntre timp, coloan[, Prutul au trecut: la Bucure=ti umbl[ =i c`inii cu covrigi ]n coad[! +i-mi pare r[u, at`t de r[u, c[ anii tineri mi-am pierdut. Eram c`ndva stejari =i brazi. +i brazi eram c`ndva, =i brazi! S-au l[comit, s-au pervertit martirii de odinioar[. Unul, cu nas, se crede as. Altul se crede =i mai breaz. +i am`ndoi se fac niznai: au ga=ca lor parlamentar[. Eram c`ndva stejari =i brazi. Tufari dac[ mai suntem azi! N[p[stuit =i r[t[cit ]n vreme, omul de om, ci nu de lup se teme. Ratat[ via\a noastr[, blestemat[! +i Basarabia din nou, din nou, din nou, din nou tr[dat[...

}NGER NEGRU

}nfr`nt

%%

Nu sunt cruce de voinic. Un poet. Om de nimic. Nici rom`n, nici moldovean. Nu fac nici m[car un bam. O nevoie, un blestem. De un =oricel m[ tem. Un ]nfr`nt. Ca un ]nfr`nt ast[zi pl`ng, iar m`ine c`nt. +i-n cuv`nt ]mi sap morm`nt. Sap =i sap: Dar nu-i cuv`ntul, nu-i cuv`ntul ca p[m`ntul. Os`ndit, muncesc degeaba. +i m[ n[boie=te apa. S[racul poet, s[racul! S[ dau ]napoi ca racul? Nu sunt cruce de voinic. Om sunt, om, om de nimic.

Muritor

%&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

At`t de verde prim[vara! +i eu at`t de n[ruit... Crucea ]mi duc ]ncet, povara de norocit ne-norocit. At`t de Mare lumea mare! +i eu at`t de mititel... Abia un strop, un oarecare, un fir de mac, un firicel. At`t de Ve=nic universul! +i eu at`t de muritor... Abia un dor, un zv`cnet versul... +i eu la fel abia un dor. }n cer, str[jer, Luceaf[r arde. Nu de Luceaf[r doru-mi-i. Iluziile sunt de=arte: coardele inimii sunt sparte, picur[ seul ars pe carte, slujesc prohodul ]ngerii... Cu steaua ta pe lume vii. Nu de Luceaf[r doru-mi-i!

}NGER NEGRU

Rim[

%'

S-a desprim[v[rat =i v`nturi bat: nebune bat, neroade, seci, nev`nturi. B[tut de g`nduri, iar[=i am uitat s[ fug de versul clasic, scriu ]n r`nduri: num[r silabe: una, dou[, trei, cuvinte-aleg =i le ]ncerc pe toate. P[cat, nu pui accentul unde vrei, ]l pui numai acolo unde cade. Tortur[ nemiloas[. Mi-au secat puterile. M[ n[rui ]n vocal[. S[ fiu, oare s[ fiu un condamnat? N[past[ muzica s[ fie, boal[? O, nu! O =tim[ este undeva: atoatev[z[toare, =tim[-prim[. +tima p[ze=te sf`nt[, rima mea: eu sunt, dac[ mai sunt, o simpl[ rim[.

Tragicomedie

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Nu-n\eleg nimic din toate. Eu sunt eu sau umbra mea? Na=te omul – clopot bate. Moare omul – tot a=a. O poveste nepoveste, o c[dere, dar ]n sus, o nelume lumea este, ]nviere cu apus. nu exist[, nu exist[ ur[ f[r[ dragoste. Bucuria e =i trist[, binele — =i pacoste. S`ngeroas[ pace tunul. Au =i patimile rost. Ast[zi e de=tept nebunul. M`ine e de=teptul prost. Am`ndou[ (cele dou[) emisfere fac un glob. Er[ veche, er[ nou[, va da m`na rob cu rob.

}NGER NEGRU

&

+i vampirii, ca vampirii, cu vampirii vor juca hora lor – hora unirii! Lumea nu se va schimba. Omul mic =i omul mare, omul domn =i omul sp`n, omul scai =i omul floare... pleac[ to\i. +i to\i r[m`n! Tragicomedie via\a: un infern cu paradis. R`de masca, pl`nge fa\a, spectatorul strig[ „bis“! Nu-n\eleg nimic din toate. }n\elege cineva? }ntre da =i nu ]ncape, netr[it[, via\a mea.

Nici o muz[

&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Nci un zeu =i nici o zeie. Nici un fulger. Nici un sf`nt. O sc`nteie. O idee. Zbor fr`nt. Care pas[re m[iastr[? Co\ofene =i cioroi! Miez de noapte ]n fereastr[. Unde sunte\i, critici, voi! Nici o muz[-c[l[uz[ nu accept =i nu a=tept. Pui de buburuz[-ruz[... +i o inim[ ]n piept. Clipa dac[ nu e clip[, iar poetul nu-i poet, cucuvaia negru \ip[... Tare greu se moare-ncet!

}NGER NEGRU

Hat`r

&!

A fost demult, a fost odat[. A fost ca mai odinioar[. Voievodal[, netr[dat[, a fost c`ndva o M[rgioar[. A fost! Un avanpost a fost. Ne ]nc[lzea m[ritul soare, ardea, nestins, ]n vatr[ focul. Purtam un nume fiecare. +i ]mp[r\eam egal norocul. A fost. A fost. A fost odat[. Dar nu mai este cum era. }nstr[inat[ azi, damnat[, uitat[ Basarabia. Se las[ noapte peste lume. De p[cur[.

&" De hau. De h`rrr. Nu mai purt[m (nici unul) nume. Purt[m sat`rrr. Pentru hat`rrr.

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

}NGER NEGRU

Mor\ilor, v[ iubesc
„Ca s[ pot muri lini=tit, pe mine Mie red[-m[.“

&#

A fost odat[ un optimist. Nu mai este. Trag dung[ peste. Egocentrist, asist la propria mea ]nmorm`ntare. Arde o lum`nare. Se scutur[ o floare. Miroase a mir ]n cimitir. Zeie=te, femeia pe care o iubesc m[ boce=te. Sar din sicriu, mi-e team[. S[ nu mai fiu? O, mam[! Ca pe un templu ]mi contemplu morm`ntul. „Nemuritorule, — aud, — \i-a venit r`ndul!!“ Dep[n firul vie\ii ]napoi. Mor\ii vin dup[ mine convoi. Oameni din sat de la noi, fl[m`nzi =i goi. O jum[tate de sat =i ]nc[ o jum[tate. Clopotul bate...

D U M I T RU &$ „S[n[tate, — aud, — s[n[tate vrem, de toate avem, neam, purt[m acela=i hram!“

M AT C OV S C H I

Z`mbesc mor\ii, amar z`mbesc. Stil clasic, moldovenesc. Mor\ilor, v[ iubesc! }ncepe s[ plou[. Tun[ furtun[. Mor\ii ]n jurul meu se adun[. „Mor\ilor, care etse poezia mea cea mai bun[?“ Nu vor s[-mi spun[, r`d. Mi-e ur`t. Lum`narea se stinge. Femeia pe care o iubesc la pieptul meu se str`nge: u=or-u=or, ca un fulgu=or... Dorule-dor... Ajut[-m[, Doamne, s[ cobor ]n soarte, pe mine de mine izb[ve=te-m[, pe mine de mine m[ desparte!

}NGER NEGRU

Voi veni!

&%

}nt`lne=te-m[ la gar[: voi veni, eu voi veni! }ntr-o var[-prim[var[, ]ntr-o noapte, ]ntr-o zi. Voi veni cu zi de m`ine, ]napoi s[ nu m[ duc: se ]ntoarce =i un c`ine la st[p`n =i la lan\ug... De aproape, de departe voi veni, din leg[m`nt, dintr-o via\[, dintr-o moarte, din cuv`nt. T`n[r poate sau, prea poate, mo= cu barb[ =i toiag, cu un car de ani ]n spate =i ]n suflet cu-n meleag. Voi veni! S[ fiu acas[, s[ te-adun la piept, s[-\i spun: tu e=ti soarta mea frumoas[, tu e=ti ]ngerul meu bun!

Muntele credin\ei

&&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

M[ gr[besc. Dar nu =tiu unde. Trec prin via\[ ca un v`nt. Urc de c`nd m[ =tiu un munte. N-o fi muntele cel sf`nt? Care-i scopul? Care-i rostul? Fug de cine? Fug de ce? Pentru lauri numai prostul sare ]n pr[pastie! M[ opresc... Pentru o clip[. Trece-o pas[re ]n zbor =i ]mi face din arip[. +i m[-mboln[vesc de dor. Urc din nou acela=i munte. Trec prin via\[ ca un v`nt. +i te strig de nu =tiu unde. +i te pierd de nu =tiu c`nd. Era ceru-nalt =i-albastru. Ast[zi cerul e de fum. R[s[rea pe cer un astru. Astru-i lacrim[ acum.

}NGER NEGRU

&'

Colindam p[dure mare. A r[mas un plop din ea. Beam r[coare din izvoare. Apa nu e cum era. Ve=nicea un munte-n zare. Era muntele pe ro\i. Ne sc[lda un val de mare. Ne sc[ldam ]n mare to\i. Aprindeam pe dealuri ruguri. S-a arat =i deal =i rug. Aduceam la mas[ struguri. Pruncii pl`ng dup[ un strug. Mil[ neagr[ m[ apas[. M[ ]ncearc[ jale grea: din Moldova cea frumoas[ numele va r[m`nea?

19

Dumitru Matcovschi. Vad

T[cere

'

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Revin la t[cere. De aur s[ fie? Dar e =i de moarte. Mu\ie. Sclavie. Revin la sc`nteie. E muza lehuz[ =i cred ]n idee, =i nu cred ]n muz[. Revin la unelte. Cuv`ntul, condeiul sunt armele mele. Nu tremur[ beiul? Revin la durere. R[nit[ mo=ia. }ncepe aici =i acum Rom`nia. Revin la speran\[. Speran\a ne poart[ =i c[tre Luceaf[r, =i c[tre soart[.

}NGER NEGRU

'

Revin la sentin\[. Se trece =i via\a... R[m`ne credin\a, r[m`ne pova\a! R[m`ne cu dorul, r[m`ne cu slova, pe cruce durut, r[stignit[ Moldova.

Bilan\

'

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

}n mici b[t[lii (ploi de scurt[ durat[) via\a mi-o risipii toat[. Sleit, vl[guit... (am =i inim[-n piept?) ob=tescul sf`r=it ]n sf`r=it mi-l a=tept. De iasc[ poemul. Sentimental. O fac pe boemul ]n pat de spital. G`ndacii, ca dracii, st[p`ni peste tot: h`rtia, posmagii, poemele-mi rod. Vo-ca-le-le miere le par, aoleu... S[rmanii, vor piere c`nd nu voi fi eu!

}NGER NEGRU

Vai, aripile

'!

}ncep s[ cred c[ steaua-i de p[m`nt =i-mi pare r[u c[ nu am o arip[ pe care s-o desfac =i ]ntr-o clip[ s[ zbor la ea mai sprinten ca un g`nd. Mi-a= lua de-acas[ frunza scuturat[, o m`n[ de j[ratic mi-a= lua =i-a= face-un foc la margine de stea, ca tata, ca bunelul ]n ograd[. T`rziu de tot, c`nd flac[ra, ]ncet, se va topi-n cenu=[ =i-n sc`nteie, mi-a= aminti c[-am fost =i eu poet =i-a= scrie-un c`ntec pentru o femeie, un c`ntec de iubire, p[m`ntesc... Dar vai, aripile numai la ]ngeri cresc!

Cum?

'"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

At`ta verde de r[sur[, at`ta floare de mindal, at`ta pas[re m[iastr[, at`ta spargere de val. At`ta munte cu z[pad[, at`ta st`nc[ de granit, at`ta stea r[t[citoare prin univers nem[rginit! Dar de sub tot, cu azi =i m`ine, din nic[ieri, din undeva un nour cre=te =i r[m`ne ]ntunecat la t`mpla mea. Cum s[ te bucuri de lumin[? Cum s[ te bucuri de culori, c`nd ]n at`ta ve=nicie suntem at`t de muritori!

}NGER NEGRU

|arc

'#

R[sare soarele. Moarte ]nvie. +i vin cocoarele. +i nu se scrie. Joac[ ielele. Ce armonie! +i plou[ stelele. +i nu se scrie. Frunza (de-aram[) cade, t`rzie. Adie-a toamn[. +i nu se scrie. P`lp`ie soarele, rece f[clie. Sun[ z[voarele. +i nu se scrie. A=tept o clip[. A=tept un G`nd. +i trece clipa. +i eu nu sunt.

+i c`ntecul

'$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Ah, toate, dar toate, ah, toate vor trece =i nu va r[m`ne, dar nu va r[m`ne, ah, nu va r[m`ne, dec`t o sc`nteie abia. Va trece =i-aceast[ femeie ce este ca marmura rece, =i-aceast[ obid[ va trece... Va trece? Spasmodic[ bate inima mea... Un strop, ca un bob, de n[dejde, un picur, un singur, de rou[, un g`nd, un cuv`nt, o gutuie g[lbuie pe ram... Eu =tiu, eu mai =tiu s[ m[ bucur de-o frunz[, de-un strugur, de-un flutur, de luna cea nou[, de ploaia ce plou[, de steaua polar[ ce sear[ de sear[ pe-o raz[ coboar[ =i-mi bate ]n geam.

}NGER NEGRU

'%

M[ doare, ah, doare-m[-doare, m[ doare iubirea cea mare... Mi-e dor de-o furtun[ nebun[, mi-e dor de un c`ntec cinstit. C`nd toate vor trece, o, Doamne, va trece =i c`ntecul oare? Sau c`ntecul spre nemurire ne este de zei d[ruit?

APRECIERI Dumitru Matcovschi nu are probleme legate de form[ =i gen: pentru el a scrie ]nseamn[ a tr[i. Deci, a fi sincer, a fi ]n stihia sa, a fi copil al firii. Scrisul este, esen\ialmente, spovedanie, deschidere sufleteasc[, rostire fiin\ial[. Cuv`ntul este, la el, ]nfiorat, are ]nc[rc[tura sufleteasc[ =i de aceea fluen\a ]i este asigurat[. Fa\[ de ceea ce fixeaz[ scriitorul are ]ntotdeauna o atitudine emo\ional[. Fiindc[ este, de fapt, singurul povestitor. Proza =i dramaturgia sunt tot poezie sub pana lui. Spunem „singurul“, dar ne gr[bim a preciza c[ d[m =i de un alt personaj al crea\iei sale: satul cu multe personaje anonime... Multe din titlurile poeziilor sunt, astfel, nume de oameni concre\i sau, poate, generalizate. Le citim, prin urmare, ca pe ni=te file de balad[. Firul acestei m[rturisiri balade=ti nu se ]ntrerupe niciodat[: este continuu ca un tors, ca un =ir esen\ial ce se desprinde din mai multe =iruri amestecate. Epicul r`ure=te ]ndrum`ndu-se dup[ legile amintirii, adic[ ale timpului care a fost tr[it =i care a fost dep[=it prin tr[ire. Tinere\ea e fixat[ cu tot spectacolul e de imagini multicolore, radioase: „Duda cea t`n[r[ seam[n[ cu p[rin\ii ei =i e natural s[ semene, suntem lega\i cu fir de dor de frunza cea verde, de foaia cea verde care =tie s[ doineasc[ =i s[ fac[ umbr[ \[r`nelor. Anotimpurile-inele r[m`n ]n tulpin[ de pom, pe aceste inele omul ]=i cite=te v`rsta de aur, mai departe urma s[ ]nceap[ v`rsta de b[rbat, cu grijile ei p[m`nte=ti, statornice.“ }ntr-adev[r, proza =i dramaturgia vor da expresie =i acestei v`rste de b[rbat care nu mai st[ sub semnul nep[s[rii tinere=ti, ci sub semnul con=tiin\ei existen\ei unor probleme deosebit de spinoase. Poetul care scria „simple adev[ruri“, care ]n=ira cu o deta=at[ senin[tate ]nt`mpl[ri balade=ti din satul lui a resim\it cu toat[ fiin\a nevoia de „a se ]ntoarce la neam =i la durere“. +i iat[ ca ]n miezul sentimental al versurilor a ap[rut un nerv al spunerii mai ap[sate a adev[rului, poetul anun\`ndu-se, energic, ca om al Cet[\ii. Culoarea purpurie sau chiar ]ntunecat[ a Destinului a p[truns ]n ele, ]n versuri,

VA D

''

=i le-a imprimat o tonalitate dramatic[ =i militant[. Ultimele versuri ale lui Dumitru Matcovschi cheam[ la demnitate, la con=tiin\[, la ata=ament sufletesc fa\[ de neam =i fa\[ de valorile Vie\ii: „E de os p[m`ntul/ +i de g`nd/ +i deloc nu este/ De p[m`nt.// E de sens lumina/ +i de scut,/ +i deloc nu este/ De v[zut.// E de veghe steaua/ +i de cer,/ +i deloc nu este/ De mister.// E de-a fi cuv`ntul/ +i-a tr[i/ +i deloc nu este/ De-a muri.“ Mihai CIMPOI, ]n Via\a satului, 21 octombrie, 1989. Poezia lui Dumitru Matcovschi, ]n mod pragmatic str[in[ „mievreriilor moderne“ (expresia apar\ine lui Titu Maiorescu), se alimenteaz[ st[ruitor din sevele bogate ale tradi\iei. Ea este, esen\ialmente, o expresie a unui strig[t existen\ial, a unei st[ri de nelini=te dramatic[ resim\it[ ]n fa\a destinului =i, dac[ e s[ vorbim filosofic, a abisului ontologic. Indentific[m, fire=te, ]n aceast[ marcare sentimental[ =i elegiac[ a versului un substrat biografic: dup[ cum Goga are, s[ zicem, un suflet vulnerabil de ardelean, tot astfel Matcovschi are un suflet ]nn[sprit =i totodat[ mioritic-]nseninat de basarabean. P[str`nd propor\iile, am putea spune c[ Dumitru Matcovschi ]=i propune – pe alte meridiane =i ]n alt context temporal – s[ intoneze o c`ntare „a p[timirii noastre“ ]n versuri accentuat mesianice peste care se vars[ lacrima tremurat[ a unui col\ de \ar[ rom`neasc[ ]nstr[inat, vitregit, b[tut nemilos de v`nturile istoriei. Tonalitatea elegiac[ =i sentimental[, ca =i cea blasfematorie, ]ncruntat[, care se infiltreaz[ ]n dedesubturile ]nfiorate ale versurilor, ne vorbesc despre un dramatism organic sau chiar despre un suflu tragic ardent. Poetul este situat ]ntre un dincoace =i un dincolo de hotarul existen\ial, ap[r`ndu-se de amenin\area neantului printr-un sentiment necontraf[cut al valorilor vie\ii. Plenitudinea tr[irii ]ntregului spectru al acestui sentiment este salvatoare, este axul fiin\ei poetului deschis[ frumosului, binelui, sublimului =i ]nchis[ tuturor nonvalorilor. }n acest sens, poezia lui Matcovschi denot[ un patos etic, justi\iar, deontologic. Lumea se desface – maniheic – ]n antinomii bine delimitate. Leg[tura cu folclorul este una consanguin[, ca la cei mai reprezentativi poe\i basarabeni, configur`nd un program etic =i estetic care presupune cultul r[d[cinilor, originilor, solului, casei, pragului =i vetrei. Satul este un univers rotund, o cetate moral[, o axis mundi care sacralizeaz[ ]ntregul univers. Infernul e alungat din acest univers al s[n[t[\ii, elementarit[\ii rustice, stabilit[\ii =i permanen\ei. Rusticitatea are, a=adar, un efect terapeutic,

!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

excluz`nd oboseala inspira\iei, decadentismul boln[vicios, predispozi\ia fragmentarist[ postmodernist[. Versul se arcuie=te f[r[ eforturi =i artificii ]ntre imn =i desc`ntec, ]ntre afirma\ie =i nega\ie, ]ntre strig[t mesianic =i =oapt[ l[untric[, ]ntre lacrima exteriorizat[ =i pl`nsul introvertit. Exist[, dincolo de acest fond impresional, o und[ liric[, izvor`t[ din sentimentul acut al trecerii ireversibile a timpului, al clipei celei repezi a dragostei. Dumitru Matcovschi prefer[ balada iar[=i din ra\ionamente etice =i estetice limpezi. Starea baladesc[ este, ]nainte de toate, profund dramatic[, colorat-existen\ial[. Obi=nuitul se prelunge=te ]n neobi=nuit, ]n miraculos, ]nt`mpl[rile =i situa\iile sunt puse sub semnul destinului f[r[ ostenta\ie, legile primare ale firii sunt singurele care dicteaz[ desf[=urarea evenimen\ial[. A=[ cum remarca Wordsworth ]n prefa\a la Baladele lirice, ]n cadrul vie\ii umile =i rustice pasiunile esen\iale ale inimii g[sesc un sol mai prielnic ]n care s[ ating[ maturitatea =i vorbesc o limb[ mai simpl[ =i mai viguroas[, sim\[mintele elementare sunt mai durabile =i se asociaz[ cu formele perene =i frumoase ale naturii exterioare. }n aceast[ ]mbinare a elementarului cu complexul st[ farmecul poeziei lui Dumitru Matcovschi. Mihai CIMPOI. Prefa\[ la cartea lui Dumitru Matcovschi Capul =i sabia, Editura Funda\iei Culturale Rom`ne, Bucure=ti, 1993, p.7-9. Folcloric[ prin factur[ =i baladesc[ prin spirit, lirica lui Dumitru Matcovschi este una a dezbaterilor etice, a r[spunsurilor =i angaj[rii civice. Ea atest[ o ]mpletire fericit[ a intimit[\ii (o plachet[ de versuri a autorului, din 1965, se numea Univers intim) cu deschiderea larg[ spre elementul social. [...] Filonul publicistic al acestei poezii nu ]n[bu=[ tr[irea puternic[ a personajului con=tient de misiunea sa ]n istoria noastr[ de azi =i de m`ine. [...] Dragostea pentru p[rin\i =i ]n general pentru ]nainta=i, ale c[ror n[zuin\e, idealuri =i fapte suntem chema\i s[ le continu[m, este o tem[ permanent[ a poetului [...]. De la mam[ provine cuv`ntul matern, o alt[ permanen\[ a universului tematic matcovschian. }n crea\ia lui Dumitru Matcovschi graiul nostru are un specific inconfundabil, pe care poezia Limba matern[ ]l red[ prin detalii concrete =i concludente, ca „busuiocul“, „dorul“, „doinele“, „codrii“, „balada“, „mioara“, „luceaf[rul“. Metaforele izvor`nd firesc din textul alc[tuit din cuvinte neao=e au arom[ folcloric[, merg drept la inima cititorului

VA D

!

]ndr[gostit de tot ce e al nostru, frumos =i nemuritor. „Limba matern[, ca floarea etern[/ De busuioc =i de dor —/ Dor de \[r`ne, de doine b[tr`ne,/ De fream[tul codrilor“ e aceea care „ne adun[ cu soare =i lun[,/ Cu viitor =i trecut —/ Frunz[ de laur b[tut[ ]n aur/ De-un me=ter necunoscut“. Poetul recurge la asocia\ii nea=teptat de rodnice ]n context, care sporesc enorm expresivitatea imaginilor sale: „Limb[ de p`ine, de neam ce r`m[ne,/ Cas[ cu mas[ ]n prag./ C`nt[ =i pl`nge, c`nd roua o fr`nge,/ Ramura verde de fag“. Chiar reluarea primei strofe, ]n finalul poeziei, sugereaz[ d[inuirea ]n timp, continuarea fiin\[rii =i evolu\iei limbii — „floare etern[“ [...]. Dumitru Matcovschi simte p`n[ la durere nevoia noastr[ de r[d[cini, aceasta fiind ]n concep\ia lui una dintre ideile care nu trebuie nicidecum tr[date [...]. Glorificarea inspirat[ a omului cu r[d[cini ]nfipte ad`nc ]n humele str[mo=e=ti ]l duce pe Dumitru Matcovschi la elogierea inspirat[ a plaiului natal, a istoriei =i vitejiei str[bunilor =i a altor realit[\i ]n afara c[rora nu exist[ neamul. Poet patriot, autorul se dest[inuie ca o parte constituent[ a p[m`ntului acesta =i a istoriei lui, de care ]l leag[ ad`ncile =i ve=nic lucr[toarele r[d[cini [...]. Poetul ]=i aduce contribu\ia la procesul, deloc simplu, mai ales ]n cazul unor concet[\eni pasivi, indiferen\i =i chiar refractari la ideea na\ional[, de con=tientizare a r[d[cinilor noastre =i a misiunii ce ne revine pe acest p[m`nt. [...] Succesele de crea\ie ale autorului ]=i au explica\ia =i ]n dragostea pentru cuv`nt, m[rturisit[ de el ]ntr-o inspirat[ profesiune de credin\[ intitulat[ Cuv`ntul. Convingerea scriitorului e c[ „la ]nceput a fost cuv`ntul/ +i de aceea ]n cuv`nt/ A-nc[put, rotund, p[m`ntul—/ Fir de mac =i fir de g`nd“. Dumnezeu e, ]n concep\ia lui Dumitru Matcovschi, fiin\a suprem[ care „dac[ este, este-anume/ }n cuv`ntul care-l spui“. Tocmai — =i numai! — o atare ]n\elegere a cuv`ntului ca element principal al textului literar poate favoriza o adev[rat[ „art[ a cuv`ntului“. To\i vorbitorii unei limbi trebuie s[ se ]nchine ]n fa\a cuv`ntului matern ca ]n fa\a lui Dumnezeu, dar ]n primul r`nd =i mai cu seam[ este chemat s[ fac[ acest lucru scriitorul [...]. Ion CIOCANU, Literatura rom`n[ din Republica Moldova (scriitori inclu=i ]n programele de ]nv[\[m`nt), ]n revista Limba Rom`n[, nr. 5, 1997. }n pofida procustianismului editorial ce a b`ntuit pe la noi decenii la r`nd, ]ncep`nd cu voluma=ul de debut „Maci ]n rou[“ (1963), Dumitru

!

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Matcovschi ne-a oferit pagini vrednice de a fi recitite. Fire=te, =i crea\ia sa poart[ ]nsemnele scrijelate ale diferitelor constr`ngeri extraliterare, ale suspiciunilor =i ne]n\elegerilor, ale brutalelor amestecuri din partea potenta\ilor vremii sau a lacheilor ideologici supravigilen\i. Mai mult ca at`t, dimpreun[ cu opera a avut de suferit ]nsu=i autorul ei: ]n urma presiunilor proletcultiste, Dumitru Matcovschi este nevoit s[ p[r[seasc[ postul de redactor-=ef adjunct al s[pt[m`nalului de odinioar[ „Cultura“; i se d[ sub ghilotina editorial[ un volum de versuri; fa\[ de numele s[u este aplicat[ o uitare organizat[, convenabil[ in=ilor de la pupitrul de diriguire (h[r\uire) a artei =i literaturii, in=i care ]ncurajau doar maculatura cultural[, textele sl[b[noage fabricate de autori dolofani de prea bine – material ob\inut drept recompens[ pentru la=itate =i tr[dare de ideal... Fiind nevoit de a se retrage pe un timp din aria activ[ a vie\ii publice, Dumitru Matcovschi a realizat lucr[ri ce i se p[reau =i necesare, =i compatibile cu programul s[u de artist =i cet[\ean, printre ele ]nscriindu-se =i traducerile din crea\ia marelui poet francez Guillaume Apollinaire. }ntr-o formul[ sumar[, am putea spune c[ ]n timpurile de restri=te Dumitru Matcovschi era printre personalit[\ile care ]nv[\au discreta, ]n t[cere lucr[toarea cultur[ a demnei supravie\uiri artistice personale ]ntru generala supravei\uire a culturii veritabile, nesimplific`nd adev[rul, ci lupt`nd, fie =i oarecum retra=i, pentru men\inrea integrit[\ii acestuia. Ast[zi, c`nd avem ]n fa\[ c[r\ile de poezie elaborate ]n orizonturi stilistice aproape unitare, precum =i diversele lucr[ri lansate de pe pistele altor genuri (proz[, dramaturgie, eseistic[, jurnalistic[, traduceri), ne vine u=or s[ constat[m c[ Dumitru Matcovschi ]ntruchipeaz[ un poet multiplex, r[sp`ndit ]n mai multe activit[\i, „rotindu-se pe orbita Diferitului“, vorba anticului Platon; este autorul unei crea\ii compozite, nediminuate ]ns[ ca nivel anume de diversitatea ei, — adic[, e scriitorul la el acas[ ]n toate genurile pe care le practic[. Dimpreun[ cu Eduard Galetano colegul nostru ar avea dreptul s[ afirme: „Nu cred ]n limitele trasate ]ntre genuri de gr[nicerii literari.“ Leo BUTNARU, ]n revista Moldova, nr. 10, 1989. Am avut =ansa de a fi prezent, la 16 ianuarie 1989, la Chi=in[u... Atunci Leonida Lari mi-a oferit revista Nistru ]n care, pentru prima dat[ de la r[zboi ]ncoace, cineva a avut curajul s[ publice marea Doin[ eminescian[. Acel om de curaj =i ]nd`rjire era Dumitru Matcovschi. Pentru aceast[ fapt[, pentru toate faptele sale de istorie, de limb[, de na\ie, peste doar c`teva

VA D

!!

luni, ]n mai, c`nd liliacul ]nflore=te =i c`nd cire=ele, c`ntate de el, ]nro=eau, avea s[ pl[teasc[ scump, aproape cu via\a. Un accident, ]n condi\ii ]nc[ neelucidate, pe =oseaua spre S`ngera, i-a despicat trupul, arunc`ndu-i s`ngele, ]nching`ndu-i inima. Era ]n mai 1989, la dou[ s[pt[m`ni dup[ Pa=te; =i sa ]nt`mplat un adev[rat miracol: min\ile =i inimile medicilor l-au readus din moarte, l-au redat vie\ii. Nu am putut vedea cu ochii, dar mi-am ]nchipuit curtea spitalului din Chi=in[u ciorchine de omenet, mai cu seam[ de tineri, c`nt`ndu-i c`ntecele, de aceast[ nou[ ]nviere, cu lum`n[ri aprinse, priveghindu-i p`lp`irea de via\[ =i oprindu-se din c`ntat c`nd Dumitru Matcovschi adormea... Din cea dint`i clip[ Dumitru Matcovschi mi s-a p[rut cobor`t din Morome\ii lui Marin Preda, dac[ nu chiar un frate mai mic al prozatorului de la Sili=tea Gume=ti, ]n c`mpia Dun[rii. Matcovschi vine dintr-o a=ezare tot cu dou[ nume, din Vadu-Ra=cov de la Nistru, =i, pe c`t l-am cunoscut pe Marin Preda, am convingerea c[, dac[ s-ar fi ]nt`lnit cu Dumitru Matcovschi, s-ar fi sim\it la fel de bine ca ]n Poiana lui Iocan. Mai t`rziu, citind poemele lui Dumitru Matcovschi, mi-am dat seama c[ o anume apropiere se poate face =i ]ntre oameni, =i ]n g`ndirea lor. +i poate c[ nu at`t ]n proz[, dar exist[ cel pu\in dou[ poeme, mai degrab[ balade ale scriitorului de la Chi=in[u care sunt smulse parc[ din lumea \[ranilor lui Preda. Una este C`ntec de ve=nicie, din volumul Melodica (1971). Ne permitem s[ transpunem ]n proz[ versurile lui Dumitru Matcovschi, pentru a ne deslu=i mai bine g`ndul: „Anii, s[ fie o sut[ b[tut[, l-au legat ]n toamna aceasta de pat, str`ns, ca pe un ho\, s[ nu mai poat[ fugi de ei niciodat([). C`nd era fl[c[u, spun oamenii, a ridicat o piatr[ de moar[. Parc[ mai ieri a fost, parc[ mai odinioar[. Vremea a=a-i, pung[ spart[ — azi plin[, m`ine de=art[, vine =i se duce, se duce =i vine, stavil[ nu-i mai pui. E o rud[ a nim[nui! +i chiar dac[ mai ]ncearc[ cineva s[-i pun[, acesta nu-i el; ]n\elege: =i-a tr[it traiul, =i-a m`ncat m[laiul. +ade culcat ]n pat, nemi=cat. Azi-m`ine moartea numaidec`t o s[ vin[. Deschide-\i u=ile, ferestrele! Mai mult Soare, mai mult[ Lumin[! Soarele intr[-n cas[, casa-i mai luminoas[. Ochii lui ard, ad`nc. Poate r`d, poate pl`ng. — Cine-i acolo, Tincu\[, tu? — Eu, Toadere, eu... Azi diminea\[-am trecut pe la pia\[ =i-am cump[rat vin pentru ]nmorm`ntare... — Umple, femeie, dou[ pahare =i d[-te mai l`ng[ mine, s[ ne desp[r\im cum se cuvine.

!"

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Tincu\a umple paharele. Parc[-au l[crimat cocoarele c`nd au plecat. Vinu-i ca untdelemnul, curat. Paharele se g[sesc =i se ciocnesc. Ochii se ]nt`lnesc =i se privesc. — R[m`i cu bine, Tincu\[, c[ eu voi s[ plec! — +i te duci, Toadere, =i eu te petrec... — S[ ai grij[ de cas[, femeie, tu! — De toate-am s[ am de-acu! — Coboar[ sicriul din pod, Tincu\[! — Mai a=teapt[-olecu\[! — Ast[ noaptea-nghe\at p[m`ntul, cine-o s[-mi sape morm`ntul?“ Poate c[ o anume cobor`re din Morome\ii =i din Marin Preda ]nsu=i, fa\[ de care niciodat[ n-o s[-mi m`ntui obliga\iile morale pe care le am, mau apropiat at`t de mult de Dumitru Matcovschi. Dar, f[r[ ]ndoial[, mai ]nt`i m-a impresionat credin\a cu care poetul basarabean se zbate ]n versuri spre lumina „P[s[rii m[iastre“. Ca =i ea Matcovschi trebuia s[ se rearunce ]n zbor... Dumitru Matcovschi este un scriitor complex =i tendin\a lui a fost s[ devin[ un creator total de literatur[. Iat[ de ce, paralel cu versurile, s-a manifestat =i ca prozator, =i ca dramaturg, =i ca eseist, =i ca scriitor pentru copii... Pl[mada liric[ a lui Dumitru Matcovschi este parte integrant[ a poeziei basarabene din ultimele dou[ decenii, ]n lupta de mare acuitate, dar =i fine\e pentru neder[d[cinare, pentru p[m`ntul, casa p[rinteasc[, limba, neamul, ]n ultimii ani venind con=tiin\a de \ar[, drapelul tricolor, suveranitatea, independen\a... [...] Cu poema care deschide volumul Patria, Poetul =i Balada (=i s[ accentu[m anul, care este 1981!) Dumitru Matcovschi deschide o clar[ fereastr[ de suflet =i de expresie – existen\a p[m`ntului basarabean la „margine veche de \ar[“. Nu zice ]nc[ Basarabia, ci Moldova, dar ea tr[ie=te ]n „veghea de dor a feciorilor ei“, ]n limba ei, c[ci „un c`ntec de harpe purific[ grai str[mo=esc“. Contextul este grandios istoric, angrenat ]n trecut, ]n mit, ]n spiritualitate, ]n rom`nism – f[r[ s[ fie folosit acest cuv`nt: „Din talp[ aici mi-au crescut r[d[cini seculare, ]n jos mi-au crescut, ]n balad[ =i-n lut de morm`nt. De nuc r[d[cinile =i de stejar secular la hotare, pe care ]ncearc[ de-l smulge f[r[-a str[mute B[tr`nul P[m`nt.“

VA D

!#

Subtextul este limpede: nu se poate smulge („str[muta“) P[m`ntul sf`nt, scris cu liter[ mare, spre nici o alt[ \ar[. }nc[ o dat[, suntem ]n anul 1981, ]n epoca Brejnev-Bodiul! [...] Ceea ce adun[, ]ntr-un tot de sim\ire, ]ntreaga liric[ a lui Dumitru Matcovschi este cugetul =i expresia dorului. Nici un alt poet contemporan de limb[ rom`n[ nu a revenit la obsesia dorului, duc`nd-o mai departe, ]n poezie, ca el, re]nviind substan\a popular[ dint`i =i oferindu-i dimensiuni moderne. Scrie poetul singur, ]nc[ ]n 1971: Cine poate s[ tr[iasc[ f[r[ c`ntec, f[r[ dor ]n \ar[ moldoveneasc[? a=ez`nd un motto esen\ial dintr-un c`ntec popular, la poezia }nt`lnire cu p[rin\ii: „Dor de mam[, dor de tat[, dor de nucul de la poart[“. Readus aproape ]n fiecare poem[, dorul cap[t[ cele mai profunde =i nea=teptate ]nf[\i=[ri, de la „vom ciocni, p`n[ la fund, cu dor“ — la fascinanta imagine a des[v`r=irii „cu dor de luceferi str[buni =i de stele“. Spre a convinge, Dumitru Matcovschi este un poet al simplit[\ii, al stilului deschis, nud, folclorizant, sf[tos, uneori inegal, atunci c`nd se declan=eaz[, peste toat[ starea de tensiune curent[, c`te o metafor[ nea=teptat[. }i lipsesc zorzoanele, nu are vreme pentru ele, nu-i convin ]n necesitatea deliberat[ de a convinge exprim`nd purele adev[ruri. Senin[tatea =i armonia universal[ ar fi fost caracteristicile sale dac[ problema Basarabiei nu i-ar fi deschis nervii spre o acut[ sete de ]mplinire na\ional[. Aceast[ stare se exprim[ dur, pietros, de=i iriz[rile viitorului dau sclipiri diamantine. Victor CR{CIUN. Din prefa\a la volumul lui Dumitru Matcovschi Floare-Basarabie, Casa Editorial[, Aveona, Bucure=ti, 1992. Axa programului poetic al lui Dumitru Matcovschi a fost =i a r[mas simplitatea, m[sura, echilibrul, armonia interioar[, definit[ de intui\ia organic[ a complexit[\ii tr[irilor umane. O alt[ caracteristic[ a poeziei lui este muzicalitatea sugestiv[, alimentat[ de incanta\ia cuvintelor, de aranjamentul lor ]n fraza poetic[, nu ]nt`mpl[tor autorul ]=i concepe multe texte ca pe ni=te c`ntece ...Poezia lui Dumitru Matcovschi e o crea\ie ancorat[ ]n tradi\ie. 20

Dumitru Matcovschi. Vad

!$

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

[...] Poetul are verv[ =i spontaneitate, g`nde=te ca un om modern, iar tradi\ionalismul lui (agresiv!) vine nu din „ereditatea“ sa etno-folcloric[, ci dintr-o pozi\ie de via\[ =i de crea\ie adoptat[ ]n mod con=tient: poetul se vrea =i este exponent al spiritualit[\ii rom`ne=ti. Eliza BOTEZATU, ]n Literatura =i arta, 27 noiembrie, 1997.

„Martir al Rom`nismului“, preot =i profet, Dumitru Matcovschi (n. 1939) este scriitorul basarabean care, de peste trei decenii, arde ca o lum`nare pe altarul cuv`ntului „ce exprim[ adev[rul“, ]n c[utarea drept[\ii Neamului s[u, ]n c[utarea ]ndrept[rii unui destin vitreg, ]n c[utarea identit[\ii unui p[m`nt de floare =i lacrim[. C`nd ]n lume poezia moare, sub pana unor creatori de la r[d[cin[ =i izvor magia cuv`ntului re]nvie, electrizeaz[ mesele, d[ speran\e, creeaz[ o atmosfer[ de s[rb[toare =i flac[r[, ]mb[rb[teaz[, ]ns[n[to=e=te sufletul =i, mai ales, revigoreaz[ credin\a ]n poet =i-n puterea cuv`ntului scris, rostit sau c`ntat. Crea\ia poetic[ a lui Dumitru Matcovschi se ]nscrie ]ntr-un tradi\ionalism autohton, ]n care metafora =i imaginile converg ]ntru crearea unui mit, acela al Basarabiei Rom`ne=ti, de o puritate =i o frumuse\e desprinse parc[ din Gr[dinile Raiului, ]n care, copil, poetul nostru a zburat fericit. Uimitoare prin simple\ea exprim[rii, prin ritmul emotiv in crescendo, prin simbolistica arderii interioare, prin fluxul cosmic integrat unei vie\i limitate la un spa\iu de dor, versurile lui Dumitru Matcovschi sunt c`ntece obsesive, atinse de aripa unui ]nger al speran\ei, sunt figura\ii incandescente ale personan\elor „spa\iului mioritic“, sunt ipostaze ale suferin\ei, ale t[cerii =i ale revoltei, uneori stranii transpuneri lirice ale miracolelor simple din natur[, alteori vaste descrip\ii ale universului rural, sau st[ri compensatorii ale unei somnolen\e =i ale unor refugii din timp, condamnate de verbul incisiv al poetului-profet, care-=i vede ]mplinirea uman[ =i artistic[ ]n ]mplinirea dezideratelor Neamului s[u. Chiar =i iubirea – pentru \ar[, p[rin\i, so\ie, copii, prezent[ mai ales ]n „Imne =i Blesteme“ – sufer[ o muta\ie, ea prinz`nd o anume aur[ de istoricitate, dar =i de smerenie, de=i poetul nostru este =i el om din carne =i s`nge =i sentimentele lui nu sunt ocolite de intense senza\ii. Din genera\ia ’60, a lui Nichita =i P[unescu, Blandiana =i Cezar Baltag, Constan\a Buzea =i Ioan Alexandru, Grigore Vieru =i Gabriela Melinescu, Ion Gheorghe =i Gheorghe Tomozei, Dumitru Matcovschi impune prin sinceritate, candoare frust[, prin for\a limbajului pur, nealterat, prin

VA D

!%

vitalitatea =i sugestivitatea acestuia, prin delicate\ea sau viforul tr[irilor (sentimentelor), prin func\ionalitatea poeziei pe care o cultiv[, poezie cu certe afinit[\i folclorice, cu Eminescu =i Goga. Lucian STEIA, ]n cotidianul Cri=ana (Oradea), 19 octombrie 1991. Republicat ]n Moldova suveran[, 21 ianuarie, 1992. [...] Poetul nu se situeaz[ de partea unei beatitudini gratuite, nu creaz[ pentru sine, ci e urm[rit, ]n primul r`nd, de interesul omului contemporan, de multele caverne dureroase =i ireversibile ale istoriei neamului, dar =i a spectrului contradictoriu al lumii moderne. De aici =i pun\ile comunicabile ale unei asemenea poezii, ce ne sunt aruncate de c[tre creator f[r[ nici o umbr[ de echivoc: „Am avut prieteni =i du=mani, fire=te!/ N-am tr[dat pe nimeni, Doamne m[ p[ze=te!/ M-au tr[dat pe mine. Cine – nu se =tie./ Mam ]ntors acas[ tot la poezie./ Nim[nui vreodat[ nu m-am pl`ns de via\[,/ Adev[rul, sf`ntul, l-am privit ]n fa\[./ Ce-am avut a spune, am spus sus =i tare,/ Ca un ori=icine, ca un fiecare./ Am iubit femeie niciodat[ sclav[,/|ara =i p[m`ntul, limba mea moldav[,/ Am tr[it cu lumea, l`ng[ sor[, frate./ N-am r`vnit nici lauri, nici eternitate“ (Armindeni). Aceast[ splendid[ poezie-manifest din placheta Armonii (care poate fi considerat[ =i drept o ars poetica) nu e nici pe departe unica ]n c[r\ile lui Dumitru Matcovschi. Apel, Va fi ca m`ine, }ngerii ro=ii, Datorie, Vigilentul, Impostorii, Epoc[, Pigmei, O, fir de mac, Blestem, Cameleonii, Grelele p[cate, Gurmanzii, P[cal[, Cotcarii =. a. sunt doar un buchet de flori din poezia de ieri, de azi =i de ultim[ or[ a lui Dumitru Matcovschi, care, grupat[ tematic =i din punct de vedere socio-estetic, constituie un act artistic de o mare =i generoas[ ]ndr[zneal[. E, cu alte cuvinte, o poezie sintetizatoare, ce cre=te din ]n[untru =i se ]nal\[ ]nafar[. +i aceasta, oric`t de uimitor ar fi, se realizeaz[ cu cele mai simple mijloace prozodice. Fiindc[ dominator (=i hot[r`tor!) este sentimentul fierbinte, tr[irea vulcanic[ a ideii. Dumitru Matcovschi-poetul c`nt[ despre o dureroas[ dragoste curat[ de via\[ =i de neam, =i face lucrul acesta cu credin\a: „Am ales cuvinte simple din cuvinte,/ Sufletul ]n ele mi-am turnat, fierbinte“. Un asemenea distih, doar unul singur, define=te permanenta lui tendin\[ de a echilibra frumuse\ea =i m[re\ia dramatic[ a lucrurilor, a existen\ei (deci =i a destinului!) printr-o infuzie de idealuri =i vise proiectate pe un orizont al nostru, ]ntr-un spa\iu concret =i ]ntr-un timp precis. Vasile NASTASIU, ]n Moldova Socialist[, 20 octombrie, 1989.

!&

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Devenind de la o carte la alta unul dintre cei mai populari scriitori ai Basarbiei postbelice, Dumitru Matcovschi r[m`ne ]n poezia sa fidel propriului stil, pe care =i l-a cultivat cu r[bdare =i responsabilitate ]ntr-o vreme c`nd a lucrat ]n interiorul limbii rom`ne; a potrivi cuvintele red`ndule str[lucirea originar[, ]nsemna s[ contribui la salvarea fiin\ei na\ionale. Sar zice c[ la noi limba rom`n[ ]n timpurile cele mai grele =i-a n[scocit exact poe\ii de care avea nevoie pentru a d[inui. C`nd m[cinat[ de am[r[ciune =i m`nie, c`nd acaparat[ de-un lirism molipsitor, venind ]n unison cu buna tradi\ie a poe\ilor ardeleni, poezia lui Dumitru Matcovschi are ce spune =i, ]n consecin\[, are cine s-o asculte. Multe din poeziile sale au ajuns s[ fie c`ntate, auditoriul lor dep[=indu-l mult pe cel din s[lile de bibliotec[ =i aulele universitare. Acest volum selectiv nu-i dec`t ]nc[ o confirmare a rezisten\ei Poeziei ]n timp. Nicolae POPA. Prezentare pe coperta a 4-a a c[r\ii lui Dumitru Matcovschi Pomul materiei, Editura Uniunii Scriitorilor, Chi=in[u, 1996. Dumitru Matcovschi este un poet autentic =i, prin demnitatea =i suferin\a lui, un simbol al Basarabiei. Alegerea lui ]n Academia Moldovei mi se pare un act de justi\ie. Unul din acele semne de recunoa=tere pe care creatorul trebuie s[ le primeasc[... Eugen SIMION, ]n Literatura =i Arta, 21 decembrie, 1995.

CUPRINS
Tabel cronologic ............................. 3 VAD Alb =i negru ................................ 8 Pomul materiei ......................... 10 Greu ........................................... 11 C`ntec b[tr`nesc ...................... 13 Destin ....................................... 14 Terra incognita ......................... 15 Cruce putrezit[ ......................... 16 Pe de-a-ndoaselea ..................... 19 Bl`nd ......................................... 21 Basarabia ................................... 22 Crescut ]n suflet ........................ 24 Aici ............................................ 26 Neagr[ furtun[ .......................... 27 Apa Nistrului ............................ 29 Dor ............................................ 31 Doina ........................................ 33 Chemarea zeilor ........................ 36 Ziditorul ................................... 38 Alba-Iulia .................................. 40 +i Rom`nia ................................ 41 Bun[ diminea\a, Moarte .......... 43 Murea pe scen[ cineva .............. 45 Dorule, s[ nu-mi mai spui ....... 46 Monstru .................................... 47 Datorie ...................................... 50 Mo=tenitorii .............................. 51 Sem[n[tori ................................ 54 R[d[cini (1) ............................... 56 R[d[cini (2) ............................... 59 Cerul t[u, Moldov[ .................. 60 Christos a ]nviat ....................... 61 }ntreab[-m[ .............................. 62 Viceversa ................................... 64 Inima ......................................... 66 Spasm ........................................ 67 }ngerii ro=ii ............................... 69 |ara dorului .............................. 71 De la Putna mai ]ncoace .......... 72 D[ruie=te, Doamne sfinte ....... 75 AXA Om ............................................ 78 Bluf ............................................ 79 Omule, de ce-ai t[cut? .............. 81 Microcosm ................................ 82 Stan\e ........................................ 84 Omul negru ............................... 89 Chiar pas[rea ............................. 90 R[t[ci\i ...................................... 91 Axa ............................................ 92

!
FRUMO+I CA SFIN|II P[rin\ii ....................................... 94 Copil[rie .................................... 98 Mama ...................................... 100 Dou[ toamne .......................... 101 Om-pom ................................. 103 Inim[ de mam[ ...................... 104 Mam[, iart[-m[ ....................... 106 Rug[ciune ................................ 108 Va fi ca m`ine .......................... 109 Eu am c`ntat ........................... 111 Eu nu sunt pas[re .................. 113 P`inea noastr[ cea de toate zilele 114 CUV~NTUL SUFLET Pomul sf`nt ............................ 119 Limba matern[ ....................... 120 Sf`nt, cuv`ntul ........................ 122 }nger de paz[ .......................... 123 Apel ......................................... 124 Cu limba noastr[ .................... 125 Clip[ ve=nic[ ........................... 126 Masa t[cerii ............................. 127 Adev[ruri simple .................... 128 Impostorii .............................. 129 Aici departe ............................. 132 Luceaf[rul ................................ 133 Unde e=ti, bade Mihai ............ 134 Postum, soarele ...................... 135 Acolo ...................................... 137 Stejarul ..................................... 138 Iluzie ....................................... 139 Glos[ ]n metru Eminescian .. 141 Dragostea poetului ................. 144

D U M I T RU

M AT C OV S C H I

Epigoni ................................... 146 Aniversare ............................... 148 Lucruri stranii .......................... 151 Eterna carte ............................. 154 Balad[ cu Petru Zadnipru ...... 156 Balad[ cu Grue ....................... 159 P[rinte al limbii noastre ......... 162 Buda adormit .......................... 164 Pribeag, Neculce ..................... 165 B[tr`nul tei .............................. 166 CHEIA SOL S[rut, femeie, m`na ta ............ 170 Duminica verde ...................... 173 Chi=in[ul meu cel mic ............ 175 Puii mamei, pui ....................... 177 Via\a ........................................ 179 Abecedarul .............................. 180 Ap[r[-m[, frunz[ de tei ......... 181 Bucura\i-v[ .............................. 182 Doar femeia ............................ 184 Tangoul bunelor speran\e ..... 186 Pomul vie\ii ............................. 187 Revenire .................................. 188 }nve=nice=te-m[ ..................... 189 Ast[ var[ la Soroca ................. 191 Lacrim[ amar[ ......................... 192 V`zdoaga ................................ 193 C`ntecul moldovenesc ........... 194 Chipul t[u ............................... 196 Maria ....................................... 198 Nunta de argint ...................... 199 Cu numele t[u ......................... 201 C`ntec de leag[n ..................... 203 Balad[ cu Fimca L[utarul ....... 205

VA D

!
Absurd .................................... 252 Nervii ...................................... 253 }nger negru ............................. 255 Singur ...................................... 257 Corb ........................................ 258 V`rtej ....................................... 260 Nepoe\i, noi ........................... 261 Treizeci de-argin\i ................... 262 Str[in ....................................... 264 Lacrim[ .................................... 265 Hora Unirii ............................. 266 Clepsidr[ ................................. 268 Sinuciga=ul .............................. 270 Via\[-nevia\[ ........................... 271 }n loc de epilog ...................... 272 H[u, hau .................................. 274 Scrisoare mamei ...................... 275 }nfr`nt ..................................... 277 Muritor .................................... 278 Rim[ ........................................ 279 Tragicomedie .......................... 280 Nici o muz[ ............................ 282 Hat`r ....................................... 283 Mor\ilor, v[ iubesc ................. 285 Voi veni! .................................. 287 Muntele credin\ei ................... 288 T[cere ...................................... 290 Bilan\ ....................................... 292 Vai, aripile ............................... 293 Cum? ....................................... 294 |arc .......................................... 295 +i c`ntecul ............................... 296 Aprecieri ................................... 298

P[dure verde, p[dure deas[ ... 208 Cheia sol ................................. 209 Of ............................................ 211 HORA MARE Are tata dou[ fete ................... 214 Busuioc ................................... 216 P[durarul ................................. 217 Melcii ....................................... 218 Frunzele .................................. 219 Hai la flori ............................... 220 Greiera=ul Puiu ....................... 221 Hora mare ............................... 222 Toamna la bunelul .................. 224 O furnic[ mititic[ ................... 225 Ur[tori ..................................... 226 Cump[r, cine vinde? .............. 227 Clopo\el .................................. 229 Noi, b[ie\ii .............................. 230 Ora\ie ...................................... 231 }NGER NEGRU Negru, slut .............................. 234 Stare ......................................... 236 Poezie, tiranie ......................... 238 Pegas de pripas ....................... 239 Vacan\[ .................................... 240 Necaz ...................................... 242 Pustietate cu pot[i .................. 243 +i numai .................................. 245 Crochiu ................................... 247 Bun[ seara ............................... 248 Proscri=i .................................. 249 Furnici ..................................... 250

BIBLIOTECA

+COLARULUI

D U M I T R U M AT C OV S C H I

VAD Poezii
Ap[rut: 1998. Coli tipar: 13,65. Coli editoriale: 14,58 GRUPUL EDITORIAL LITERA str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Editor: Anatol Vidra=cu Redactor: Arcadie Suceveanu Corector: Elena Florea Tehnoredactor: Cristina Rusu Operator: Ion Haid[u Tiparul executat sub comanda nr. Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful