Antropologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare Antropologia se ocupă cu studiul ştiinţific al omului (genul Homo Hominis). Este o disciplină holistică din două puncte de vedere: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile şi tratează toate dimensiunile umanităţii. În centrul antropologiei se află ideea de cultură şi noţiunea că aceasta reprezintă specia umană, că specia noastra şi-a dezvoltat o capacitate universală de a concepe lumea simbolic, de a preda şi învăţa astfel de simboluri în mod social şi de a transforma lumea (şi pe noi înşine) pe baza acestor simboluri. Antropologia a debutat ca ştiinţă a istoriei. Inspirată de triumful metodei ştiinţifice în ştiinţele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau că fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi şi principii care pot fi descoperite. Această convingere, existentă încă înainte ca ştiinţele sociale să-şi formeze teorii şi metode, era dublată de viziunea iluministă a umanităţii - concomitent încrezătoare în emanciparea socio-culturală a oamenilor şi critică faţă de îndepărtarea acestora de natura lor inocentă. Această dublă sensibilitate, faţă de tradiţiile culturale (tradiţie) şi faţă de procesele schimbării sociale (modernizare) va caracteriza întotdeuna discursul antropologiei.

Cuprins
[ascunde]
• • • • • •

1 Istoria antropologiei 2 Listă de lucrări de antropologie 3 Teorii antropologice 4 Ramurile antropologiei 5 Subdomenii ale antropologiei 6 Legături externe

[modifică] Istoria antropologiei
Secolul al XIX-lea este caracterizat de dezvoltarea teoriilor evolutioniste, deterministe, şi mitologiste în explicare omului şi culturii sale. Ca metodologie, studiul antropologic este văzut ca o analiză a informaţiilor coroborate din scrieri istorice, jurnale de călătorii şi speculaţii literar-filozofice. Ideea centrală a antropologiei evoluţioniste, care domină această perioadă, este aceea că este posibil studiul formelor incipiente ale umanităţii prin studierea triburilor "primitive", deoarece acestea se află pe o treaptă inferioară de evoluţie, informându-ne astfel exact asupra modului în care arătam şi noi, "civilizaţii", în zorii umanităţii.

Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert Spencer (organismul social), Karl Marx (determinismul social şi evoluţia umanităţii ca luptă între clase), Morgan (periodizarea culturii şi a etnicităţii), Tylor (definirea culturii). În perioada de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea se impune treptat metoda etnografică a cercetării vieţii oamenilor prin locuirea pentru o perioadă împreună cu aceştia şi urmărirea lor îndeaproape. Tot acum se formulează teoriile moderne în ştiinţele sociale datorate lui Emile Durkheim şi Max Weber. Secolul XX prilejuieşte diversificarea teoriilor antropologice şi producerea de analize asupra unor teme antropologice, respectiv descrieri culturale (etnografii) dintre cele mai diverse.

[modifică] Listă de lucrări de antropologie
O listă de lucrări reprezentative ar putea cuprinde opere cum ar fi:
• • • • • • • • • • • •

James George Frazer, Creanga de aur Emile Durkheim, Formele elementare ale vieţii religioase Arnold Van Gennep, Riturile de trecere Franz Boas, Metodele etnologiei Bronislaw Malinowski, Argonauţii Pacificului Occidental Marcel Mauss, Eseu despre dar Margaret Mead, Modele ale culturii Claude Levi-Strauss, Antropologie structurală E. Evans-Pritchard, Antropologie socială Marshall Sahlins, Evoluţie şi cultură Victor Turner, Procesul ritualului Clifford Geertz, Interpretarea culturilor

[modifică] Teorii antropologice
Marile teorii antropologice enunţate în secolul XX sunt: particularismul istoric, difuzionismul, personalismul, funcţionalismul, structuralismul, materialismul, interpretativismul, criticismul.

[modifică] Ramurile antropologiei
Antropologia cuprinde patru mari ramuri:

• •

Antropologia culturală/socială, care studiază evoluţia, condiţiile de trai, relaţiile între oameni şi instituţii şi modul în care aceştia performează simbolurile socio-culturale - cercetarea presupunând, de regulă, o interacţiune cu cei cercetaţi; Antropologia lingvistică, care studiază limba şi limbajul în contextul lor socio-cultural, ca sistem simbolic şi de comunicare culturală; Antropologia fizică, care studiază alcătuirea corpului uman din punct de vedere biologic şi trăsăturile distincte ale raselor umane;

Antropologia arheologică, care studiază preistoria (dar şi cultura modernă), a umanităţii pornind de la obiectele rămase în urma trecerii oamenilor.

În funcţie de tradiţiile naţionale şi de modul în care s-au dezvoltat aceste ştiinţe în diferite ţări, ceea ce se înţelege prin antropologie culturală mai este numit şi antropologie socială în Marea Britanie sau etnologie în Franţa, Italia şi ţările est europene. Există, totuşi, şi o accepţiune mai restrînsă a termenului etnologie, ca însemnând studiul propriilor comunităţilor rurale (îndeosebi a aspectelor "folclorice" ale acestora), adică apropiat de înţelesul ştiinţei poporului naţional în Germania (Volkskunde). Dimpotrivă, alte accepţiuni restrâng termenul antropologie la înţelesul de "antropologie fizică".

[modifică] Subdomenii ale antropologiei
Principalele aspecte ale culturii umane: viaţă socială, viaţă economică, viaţă religioasă, viaţă politică; respectiv viaţa urbană sau formele de expresie simbolică sau vizuală - au dat naştere la câteva subdomenii ale antropologiei culturale, cu subiecte şi abordări specifice:
• • • • • • •

antropologie socială antropologie economică antropologie religioasă antropologie politică antropologie urbană antropologie simbolică antropologie vizuală

iar diferitele obiecte sau interese ale studiului antropologic au format treptat domenii de studiu autonom în cadrul antropologiei, cu propriile teorii şi metode:
• • • • • • • • • •

antropologia rudeniei şi a familiei antropologia feministă antropologia post-colonialismului antropologia naţionalismului antropologia socialismului şi a tranziţiei antropologia mass-media antropologia corpului antropologia alimentaţiei antropologia turismului antropologie aplicată

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful