You are on page 1of 15

Obiceiuri si traditii de nunta la

romani

Nunta, in esenta, cu exceptia formalitatilor


legale, nu reprezinta altceva decat o imbinare
de traditii, obiceiuri si reguli populare si
bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii
trebuie sa le respecte conform apartenentei
religioase si geografice. In timp, traditiile si
obiceiurile au suferit modificari, iar multe
cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar
pe acelea care le fac placere. Este bine totusi,
sa stiti in mare care sunt randuielile
traditionale romanesti, chiar daca decideti sa
nu le respectati. Va prezentam mai jos
derularea evenimentelor din ziua nuntii, si a
obiceiurilor care ar trebui respectate, cu
mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la
alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu,
cuplurile au doua perechi de nasi, spre
deosebire de restul tarii unde se apeleaza la o
singura pereche de nasi). Va sfatuim ca dupa
ce parcurgeti paragraful urmator despre
desfasurarea nuntii, sa cititi si glosarul de
obiceiuri si traditii din incheierea acestui
articol. Desfasurarea nuntii - obiceiuri si
traditii de respectat Totul incepe cu cererea in
casatorie, unde mirele (daca ar respecta ce
spune traditia) ar trebui sa mearga inpetit la
viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana
iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora,
alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi
o cere in casatorie pe aleasa inimii. Odata
acceptata cererea in casatorie, tinerii miri
trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica
parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a
inceput sa fie minimalizat, dar conform
traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai
spune) este de fapt personajul central al
nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca
importanta in nunta de mireasa, deci in mod
paradoxal mireasa este a doua figura din
nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa,
domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si
ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o
importanta covarsitoare, atat pentru
desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul
tinerilor miri. Conform traditiei si obiceiurilor,
obligatiile materiale ale nasilor sunt
suportarea cheltuielilor cu voalul si parura
miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase.
Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari.
Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri
pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri,
cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte
intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta
proprii parinti. Pentru a nu se pierde din
vedere aceasta datorie a mirilor, din ce in ce
mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul
slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se
sfatui cu nasii in momentele dificile pe care le
voi avea in viata. Dupa ce s-au hotarat pe cine
isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca
acestora o vizita cuploconul in brate. Ploconul
poate fi primit sau refuzat de catre nasi,
primirea acestuia echivaland cu acceptarea
propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa
primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca
onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla
din cel mai bun vin (sau sampanie, mai
degraba, in zilele noastre). In ziua nuntii, daca
ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu
cele imprumutate de pe alte meleaguri unde
mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa
direct in biserica, iar aceasta vine doar insotita
de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie
pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui.
Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa
unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn
al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a
fost barbierit, mirele si parintii acestuia,
impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de
lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici,
mirele (care este responsabil de cumpararea
buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii
daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului
papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa
le aduca nasilor cateva cadouri `de imbracat`,
conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou
camasi si fuste populare brodate manual).
Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu `vin si
bucate alese` (piscoturi si sampanie), apoi
impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta,
parura si voalul miresei (pe care au datoria sa
le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre
casa miresei. Aici are loc gatitul miresei de
catre nasa si domnisoarele de onoare, si
prinsul parurii si al voalului de catre nasa.
Gatita fiind, mireasa iese din casa si se
intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul
de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le
prinde cocardele nasului, nasei si mirelui
(exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele
de onoare continua cu impartitul cocardelor
catre socrii mari si mici, catre rude si catre
ceilalti nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing
apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in
timp ce nasa are datoria sa rupa turta
miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot
alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din
urma catre biserica. Mersul in alai, ca si
intrarea in biserica trebuie sa respecte
urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului
trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un
cavaler de onoare care sa duca lumanarile
celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si
mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma
lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in
coloana, cat si in biserica, mireasa sta
intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar
toate femeile din alai stau de asemenea in
stanga barbatilor pe care ii insotesc. Mare
atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea
in aceeasi masina, daca drumul pana la
biserica se face cu masinile. Pana dupa
realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu
lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a
doua lumanare. La plecarea din biserica, insa,
mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile
acestora. In timpul cununiei religioase, preotii
slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat
de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de
logodire inaintea celei de cununie. In timpul
acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei doi miri, si
de regula aseaza verighetele pe degetele
inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna
are loc slujba de cununare a celor doi miri, in
timpul careia preotii inverseaza verighetele
intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare
de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot
restul vietii. In timpul slujbei de cununie,
preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe
purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in
jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa
se calce pe picior reciproc. La sfarsitul slujbei
mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si
nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La
iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori
si arunca cu grau si orez. Daca pana in
momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia
pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia
spune ca ar aduce ghinion privirea altor
mirese), odata cununata si intrata in randul
femeilor, aceasta poate vedea orice alta
mireasa, cununata sau nu. Este randul altor
mirese necununate sa-si fereasca privirea!
Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde
va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca
la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar
in anumite zone rurale se mai respecta acest
obicei. La oras, petrecerea tine insa aproape
toata noaptea, si are si aceasta anumite
obiceiuri de respectat. In locul unde va avea
loc petrecerea, intrarea se face exact in
ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara
si cavalerul de onoare care poarta lumanarile
intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza
mirii, apoi nasii, socrii mari, socrii mici. Dupa
ce s-a imortalizat momentul intrarii acestora in
local (sau casa), tot in aceasta ordine, se
aseaza cu totii la intrare pentru a primi cu
sampanie (sau alte cocktailuri) pe nuntasi.
Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor
pe muzica de `café-concert`, mirii fac
deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat
dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor
pot dansa si ei. Unul dintre obiceiurile de nunta
cele mai cunoscute este furatul miresei. Furtul
miresei este un moment plin de umor,
finalizandu-se cu rascumpararea miresei de
catre nas sau mire si cu regasirea romantica a
proaspetilor insuratei. In zilele noastre,
nuntasii au inceput sa improvizeze si alte
furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc)
pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare
executarea de diverse sarcini umoristice
(recitare de poezii, interpretarea unei melodii,
rostitul unei declaratii, etc). Dupa ce au servit
pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii
continua dansul si petrecerea pana spre
dimineata, cand este taiat si servit tortul de
nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de
catre toti nuntasii. Imediat dupa servirea
tortului, nasa se ocupa de scosul voalului
miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea
acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul
cantecului popular `ia-ti mireasa ziua buna`)
semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie
maritata. Mireasa va prinde voalul scos din
parul ei in parul altei tinere nemaritate. Apoi
femeile toate se prind in hora alaturi de
mireasa, pentru a celebra pe aceasta. Un
moment mult asteptat de catre cei necasatoriti
este aruncarea buchetuluide catre mireasa
si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa
arunca buchetul spre multimea de fete
nemaritate, iar conform traditiei cea care va
prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La
fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de
catre mire. Multe cupluri moderne si fara
prejudecati au transformat aceste momente in
scene pline de amuzament pentru toti cei
prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua
de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat
care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in
acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins
buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta e
insotita de incurajarea la microfon `cu cat
ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii mai
fericiti!`, imaginati-va ce o sa iasa! Pe rand
nuntasii se retrag, dar nu inainte a le inmana
tinerilor casatoriti cadouri de casa noua. Ajunsi
acasa (sau la camera de la hotel), mirele
trebuie sa treaca pragul cu sotia lui purtata pe
brate, pasind astfel impreuna pentru prima
oara in caminul conjugal. Desi petrecerea pare
a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii
continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba
de potroace. Dupa cateva zile proaspetii
casatoriti pleaca in luna de miere pentru a
celebra primele zile ale casniciei. Astfel se
incheie acest eveniment unic in viata oricarui
cuplu. In ultimii ani, romanii au demonstrat o
tendinta pronuntata de a importa obiceiuri
americane sau vest-europene. Astfel, din ce in
ce mai raspandita este traditia conform careia
mireasa trebuie sa poarte asupra ei
"something old, something new, something
borrowed, something blue", adica "ceva vechi,
ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru".
Alt obicei importat este cel conform
caruia cavalerii de onoare sa fie imbracati
identic (de multe ori chiar la fel ca mirele), iar
domnisoarele de onoare, de asemenea, sa
poarte rochii identice. Toate aceste traditii
`importate` de pe alte meleaguri, la fel ca si
toate celelalte obiceiuri legate de desfasurarea
nuntii pot fi sau nu respectate, dupa dorinta
mirilor. Sa nu uitam ca mirii dau tonul unei
nunti, iar daca ei doresc ca lucrurile sa se
desfasoare intr-un anumit fel, conform
traditiilor sau nu, ar trebui sa-si satisfaca
dorintele. Nunta reprezinta `ziua lor de nastere
ca familie` si cel mai important este ca ei sa se
simta confortabil si sa se bucure de fiecare
secunda a acestui eveniment unic in viata
lor. Sus Glosarul de obiceiuri si
traditiiPetitul Petitul este vizita efectuata de
catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai
cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a
le cere consimtamantul in vederea casatoriei.
In zilele noastre, de cele mai multe ori petitul
este o formalitate, si de regula parintii sunt
instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea
sa se casatoreasca. Indiferent ca vizita la
parinti are loc inainte sau dupa ce mirii au
decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea
unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o
mica petrecere.Inelul de logodna Inelul de
logodna reprezenta in trecut insemnul unei
femei prin care aceasta lasa de inteles
eventualilor curtezani ca este deja promisa
unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna
sugera statutul social pe care acel barbat il
avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era
mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se
considera ca dragostea adevarata este
reflectata de diamante, cele mai rare si mai
scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de
logodna este o adevarata arta, cu atat mai
mult cu cat viitoarea sotie il va purta la mana
pentru totdeauna (pentru mai multe detalii
despre alegerea inelului de logodna, apasa
aici) Ploconul Acesta reprezinta primul cadou
pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-
i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o gaina (sau
alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o
sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar.
Conform traditiei, mirii se duc la nasi
neanuntati, ciocanesc la usa si spun "nasule,
am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori
ba?". Nasul trebuie sa inspecteze cu atentie
ploconul, si daca este multumit de ceea ce se
afla in cos primeste darul: "Da, finule! Da
ploconul incoace si sa fie cu noroc!". Daca nu
este satisfacut, poate inapoia darul: "Cam
saracut ploconul...luati-l cu voi si mai veniti
cand mai creste!", iar acest lucru inseamna ca
nu este de acord sa-i naseasca.Cavalerii de
onoare In vremurile stravechi, mireasa era
furata de catre mire, fara acceptul parintilor
sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal si fugea cu
ea cat mai departe de familie. Cavalerii de
onoare erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe
acesta sa-si apere pe aleasa inimii sale de
incercarile familei de a o recupera. Barbieritul
mireluiAcest obicei reprezinta tranformarea
flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de
onoare incepe sa il barbiereasca pe mire (se
preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o
curata cu latura neascutita a unui cutit). In tot
acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa
piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca
pe cel care il barbiereste. In tot timpul
barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si
lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul
mirelui, iar acesta sa ii pazesca cu strasnicie,
caci daca ar ramane fara bani, ar ramane
nebarbierit deci nu ar mai deveni
barbat. Voalul miresei Voalul este este cel care
protejeaza privirea miresei de imaginea altor
mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota
de mister si eleganta atitudinii miresei. Cati
dintre noi si-ar putea imagina o mireasa fara
voal? Dar radacinile acestui obicei de a purta
voal nu sunt deloc placute. Voalul isi are
originea in perioada in care casatoriile erau
aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere
fata viitoarei sotii, pana cand cununia era
incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa
se mai razgandeasca si sa refuze
casatoria.Gatitul miresei Nasa, mama, surorile
si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa
sa imbrace rochia alba si accesoriile pregatite.
La final, nasa prinde in parul miresei voalul si
parura (de cele mai multe ori, mireasa are deja
parul prins si aranjat, inclusiv voalul si parura,
asa incat nasa doar se preface, miscand un pic
de voal). Hora mireseiAceasta hora se mai
numeste si `nuneasca` si are menirea de a
celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de
miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii,
alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare
in fata casei miresei. Turta miresei La sfarsitul
horei miresei, nasa rupe deasupra capului
miresei turta miresei in patru bucati, care se
impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia
spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor
fi fericiti si vor avea mult noroc in anul
urmator. Asezarea miresei la stanga
mireluiPozitionarea miresei la stanga mirelui
provine de pe vremea cand mirele isi rapea
iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei
care doreau sa o recupereze. De aceea mana
dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea
manui sabia. Verighetele Utilizarea
verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea
in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin
inelarul mainii stangi trece o vena care duce
direct la inima. Astfel, prin schimbul de
verighete intre soti, se considera ca se
realizeaza o legatura directa intre inimile lor.
Verighetele sunt realizate din aur (un metal
pur) pentru a simboliza atat durabilitatea
casniciei, cat si puritatea sa. Calcatul pe
picior Se spune ca primul dintre miri care va
reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul
dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce
in casnicie si va avea intotdeauna ultimul
cuvant de spus. Marturii Marturiile
(bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt
cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor
lua acasa aceste marturii. De regula marturiile
contin 5 bombonele invelite in martipan sau
zahar caramelizat, simbolizand sanatatea,
fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul.
Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in
biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin
asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte.
Marturiile pot avea adaugat un cartonas cu
numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau
cu numele (eventual poza) mirilor. Aruncarea
cu grau si orez Graul si orezul se arunca in
calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului
si fertilitatii acestora. Se pot arunca si la
cununia civila, nu doar la cea religioasa. Valsul
miresei Dansul cu care mirii deschid seara
poate fi un vals sau orice alta melodie pe care
acestia o doresc sau o considera sugestiva.
Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor
de la palatele regale, unde primii care
deschideau seara (si dansul) erau gazdele.
Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al
socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi.
Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive
si pot prezenta la microfon intr-un mod mai
deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al
miresei cu tatal acesteia. Furatul miresei Furtul
miresei este probabil cel mai raspandit obicei
traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe
ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale
nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc
stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia
sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca
intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o
aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta
poate fi platita in sticle de bautura, mici
atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini
haioase. Mireasa este considerata a fi in grija
nasului pana la miezul noptii, si a mirelui dupa
aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana
in ora 12, nasul este cel care plateste
raspcumpararea, iar dupa aceasta ora mirele
este cel responsabil. Tortul de nunta Acesta
este un simbol foarte important al nuntii, fiind
primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei.
cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este
primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa
cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii
permite pastrarea la congelator, etajul
superior al tortului este pastrat astfel incat
mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an
de la casatorie.Scoaterea voalului Nasa o
aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in
mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii scoate
voalul din par. Scosul voalului semnifica
trecerea tinerei fete la statutul de femeie
maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu
scosul voalului, nasa il si inlocuieste cu o
esarfa rosie, pentru ca toata lumea sa ia
aminte ca fata s-a transformat in femeie.
Voalul scos este prins de mireasa in parul altei
domnisoare nemaritate, eventual chiar de
catre cea care va fi prins buchetul
aruncat. Aruncarea buchetului Fetele
nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar
aceasta, fara a se uita, arunca peste umeri
buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va
prinde, sau care este cea mai apropiata de
locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea
care se va marita in curand. Aruncarea
jartelei Mirele ii va scoate miresei jarteaua de
pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite
sa aduca zambetul pe chipul invitatilor
(eventual se poate renunta la maini, iar
scoaterea jartelei sa se faca exclusiv cu dintii).
Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele
mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca
jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va
prinde, sau care este cel mai apropiat de locul
in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care
se va insura.Trecerea pragului Motivul pentru
care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in
brate peste prag atunci cand paseau pentru
prima oara in caminul comun, era acela de a o
feri de spiritele rele ascunse sub pragul
casei. Ciorba de potroace Dupa o noapte
intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie
de o ciorbita fierbinte pentru a se drege.
Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii
dintre socrii), unde continua petrecerea de a
doua zi, denumita si `ciorba de potroace`. La
aceasta petrecere sunt invitati numai rudele
sau prietenii extrem de apropiati, fiind de
regula un prilej de a schimba impresii despre
nunta si a ii felicita inca o data pe miri. Luna
de miere Desi in zilele noastre notiunea de
`luna de miere` are o conotatie pozitiva,
aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai
fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand
mirii obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele,
aveau nevoie de un timp in care sa le tina
departe de casa in speranta ca si ele se vor
indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze
notiunea de `luna` petrecuta de cei doi singuri
si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca esti
inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu
care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai
incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici
notiunea de `luna de miere`.Ceva vechi, ceva
nou, ceva de imprumut, ceva albastru Exista
cate o semnificatie pentru categoriile de
obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a
bunicii, un evantai, un pieptane sau o
oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei
si a generatiilor care vor urma. Ceva nou
(rochia de mireasa sau accesoriile acesteia)
sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il
au in fata lor. Ceva de imprumut (poseta, un
pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de
la o persoana cu noroc in viata pentru a
`imprumuta` norocul si proaspetilor casatoriti.
Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua
sau o batistuta) semnifica fertilitatea
cuplului. Imbracamintea identica a cavalerilor
de onoare si a domnisoarelor de onoare Se
pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea
mireasa cu forta si impreuna cu camarazii sai
fugea cat mai departe de familia acesteia,
cavalerii si domnisoarele de onoare se
imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-
i deruta pe urmaritori. In felul acesta rudele
fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca si
de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor
insuratei.