UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
SPECIALIZAREA : INFORMATICĂ
ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ







Prof. univ.dr. ATANASIU GHEORGHE





GEOMETRIE












2007







GEOMETRIE (minimal)

PARTEA I: GEOMETRIE ANALITICĂ

Cap. 3 SPAŢII PUNCTUALE EUCLIDIENE (ALGEBRĂ
VECTORIALĂ)
Cap. 4 GEOMETRIA LINIARĂ ÎN SPAŢIU (PLANUL ŞI
DREAPTA ÎN SPAŢIU)
Cap. 8 CUADRICE
Cap. 9 GENERĂRI DE SUPRAFEŢE


PARTEA II-a: GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ


Cap. 2 CURBE ÎN SPAŢIU
1

Capitolul 3 SPAŢII PUNCTUALE EUCLIDIENE
§3.1. Spatiul afin: definiţie şi exemple
§3.2. Combinaţii afine. Repere în spaţii afine
§3.3. Subspaţii afine
§3.4. Spaţiul afin geometric al vectorilor liberi
§3.5. Spaţiul punctual euclidian al vectorilor liberi
3.5.1. Proiecţii ortogonale
3.5.2. Produsul scalar
3.5.3. Produsul vectorial
3.5.4. Dublu produs vectorial
3.5.5. Produsul mixt
§3.1 Spaţiul afin: definiţie şi exemple

În cele ce urmează vom considera o mulţime nevidă
A = {A, B, C, ..., P, Q, R, ...} şi vom conveni ca elementele sale să se numească puncte iar un element (A, B) ∈ A ×
A să se numească bipunct al lui A. Punctul A se va numi originea bipunctului, iar punctul B se va numi extremitatea
bipunctului (A, B). Bipunctele (A, B) şi (B, A) se vor numi bipuncte simetrice.

3.1.1 Definiţie. Numim spaţiu afin, tripletul (A, V, ϕ) în care A este o mulţime nevidă
de puncte, V un K-spaţiu vectorial şi funcţia ϕ: A×A → A,
V v B A ∈ = ) , ( ϕ , care satisface condiţiile:
A
1
)∀ A, B, C ∈ A, ϕ (A, B) + ϕ (B, C) = ϕ (A, C)
A
2
)∀ ∈ ∀ ∈ A V v , A există un punct B ∈ A, unic determinat de
relaţia v B A = ) , ( ϕ .

Mulţimea A se numeşte mulţime suport a spaţiului afin şi elementele sale vor fi numite punctele spaţiului
afin. Spaţiul vectorial V se numeşte spaţiul vectorial director al spaţiului afin, iar elementele sale vor fi numite
vectorii sapţiului afin. Aplicaţia ϕ este numită funcţia de structură afină.
Elementele unui spaţiu afin sunt puncte şi vectori.
Spaţiul afin (A, V, ϕ) se zice real sau complex după cum spaţiul vectorial V este real sau complex.
Dacă în axioma A
1
) considerăm A = B = C, atunci ϕ (A, A) = 0 , ∀ A ∈ A. Deci oricărui bipunct (A, A)
îi corespunde prin funcţia de structură vectorul nul V ∈ 0 .
Vectorii corespunzători unei perechi de bipuncte simetrice sunt vectori opuşi. În adevăr, dacă luăm
C = B, în axioma A
1
) , avem ϕ (A, B) = - ϕ (B, A).

3.1.2 Consecinţă. Funcţia ϕ este surjectivă şi în plus, pentru fiecare punct O ∈ A
fixat , ϕ
O
: A → V , ϕ
O
(A) = ϕ (O, A),
∀ A ∈ A , este bijectivă.

Demonstraţia este imediată ţinând cont de axiomele A
1
) şi A
2
).
Într-un spaţiu afin (A, V, ϕ) funcţia ϕ determină o relaţie de echivalenţă pe mulţimea bipunctelor lui A, pe
care o vom numi relaţia de echipolenţă.
Vom spune ca bipunctul (A, B) este echipolent cu bipunctul (C, D) dacă acestea au aceeaşi imagine prin ϕ.

(A, B) ~ (C, D) ⇔ ϕ (A, B) = ϕ (C, D) (1.1)

Se verifică uşor că relaţia “~” este reflexivă, simetrică şi tranzitivă, adică este o relaţie de echivalenţă pe A
× A.
Spaţiul factor A × A
/~
este în corespondenţă bijectivă cu spaţiul vectorial V. Fiecărui vector V v ∈ îi
corepunde o singură clasă de echivalenţă de bipuncte echipolente, anume

φ
-1
( v ) = { (A,B)∈A × A |φ (A,B) =v } (1.2)
1

Când identificăm spaţiul factor A × A
/~
cu spaţiul vectorial V prin această
bijecţie, clasa bipunctului (A, B) notată cu AB , poartă numele de vector liber al spaţiului afin.
În aceste condiţii axiomele A
1
) şi A
2
) pot fi scrise în felul următor:

∀ A,B,C ∈ A , C A C B B A
r r r
= + (1.3)
∀ ∈ ∀ ∈ A V v , A , B∈ A, unic aşa încât ∃ v AB =

Fie O ∈ A un punct fixat şi A ° = {O} × A = {(O, A) / A ∈ A } mulţimea bipunctelor de origine O.
Ţinând cont de Consecinţa 1.2 şi că relaţia A ∈ A (O,A)∈A ° este o corespondenţă bijectivă, rezultă că
A ° se poate identifica atât cu A cât şi cu spaţiul vectorial director V.
a
Când se identifică A ° cu spaţiul vectorial V se induce pe A ° structura vectorială din V. Vectorii acestui
spaţiu se numesc vectori legaţi ai spaţiului afin sau vectori tangenţi în O la A şi vor fi notaţi prinOA.
Când se identifică A cu spaţiul vectorial A °, prin bijecţia
A ∈ A → (O, A) ∈ A
o
, înseamnă că s-a considerat A ca spaţiu vectorial, având punctul O ca origine.
Vectorul OA A O OA = ∈ ) , ( ϕ se va numi vector de poziţie.
Practic în orice punct O ∈ A al unui spaţiu afin (A, V, ϕ) se poate construi un spaţiu vectorial A °, care
se identifică cu A °.
În urma acestor identificări, se justifică noţiunea de dimensiune a unui spaţiu afin ca fiind dimensiunea
spaţiului vectorial director V.
Dacă dimV= n, atunci spaţiul afin de dimensiune n se va nota cu (A
n
, V
n
) sau simplu A
n
.

§3.2. Combinaţii afine. Repere în spaţii afine

Fie spaţiul afin (A, V, ϕ), un sistem de puncte {A
0
, A
1
, ..., A
p
} ⊂ A şi scalarii α
0
, α
1
, ..., α
p
∈ K.

3.2.1 Definiţie. Numim combinaţie afină a punctelor {A
0
,A
1
,...,A
p
}⊂A, punctul P ∈ A
dat de
P = α
0
A
0
+ α
1
A
1
+ ...+ α
p
A
p
cu α
0
+ α
1
+ ...+ α
p
= 1 (2.1)

Relaţia (2.1) poate fi înţeleasă ca o relaţie vectorială între vectorii de poziţie ai punctelor P, A
0
, A
1
, ..., A
p
,
folosind ca punct origine un punct oarecare O ∈ A, adică

p
p
OA OA OA OP α α α + + + = ... 1
1
0
0
(2.1)′
Combinaţia afină (2.1) poate fi scrisă şi sub forma

∑ ∑
= =
+








− =
p
i
i i
p
i
i
A A P
1
0
1
1 α α , α
i
∈ K, p i , 1 = (2.2)

Scalarii α
0
, α
1
, ..., α
p
cu proprietatea α
0
+ α
1
+ ... + α
p
= 1 se numesc coeficienţii combinaţiei afine sau
ponderi.

3.2.2 Definiţie. Un sistem finit de puncte din A se numeşte afin dependent dacă
există un punct în sistem care să se exprime ca o combinaţie afină a
celorlalte puncte din sistem. În caz contrar vom spune că sistemul
este afin independent.

3.2.3 Propoziţie. Sistemul de puncte este afin dependent (independent) dacă şi numai
dacă sistemul de vectori } {
0 2 0 1 0 p
A A , ..., A A , A A este liniar
2
dependent (independent).

3.2.4 Definiţie. Un sistem de puncte R = {A
0
, A
1
,..., A
n
} se numeşte reper afin în
spaţiul afin A
n
dacă sunt îndeplinite condiţiile:
1) R este un sistem de puncte afin independent
2) Orice punct P ∈ A
n
poate fi exprimat ca o combinaţie afină a
punctelor din R .

Dacă R este un reper afin, atunci pentru ∀ P ∈ A avem

n n
A A A P α α α + + + = ...
1 1 0 0
, ∀ P ∈ A
n
(2.6)
în care 1 ...
2 1 0
= + + + +
n
α α α α (2.7)
Sistemul de puncte {A
0
, A
1
, ..., A
n
} afin independent, ce formează un reper afin, determină în mod unic
sistemul de vectori liniar independenţi
n
A A A A A A
0 2 0 1 0
,..., , ce reprezintă o bază a spaţiului vectorial director V
n

al spaţiului afin A
n
.
Dacă considerăm punctul A
0
= O ca punct origine al spaţiului afin A
n
şi notând baza spaţiului vectorial
director cu
n n
A A e A A e A A e
0 2 0 2 1 0 1
,..., , = = =
r
putem defini într-un spaţiu afin A
n
noţiunea de reper cartezian.

3.2.5 Definiţie. Se numeşte reper cartezian într-un spaţiu afinA
n
,
o pereche R = {O; B}, în care O este un punct fixat în A
n
, iar B =
{
n
e e e ,..., ,
2 1
} este o bază a spaţiului vectorial director.

Fie B = {
n
e e e ,..., ,
2 1
} o bază a spaţiului vectorial director V
n
. Atunci, pentru fiecare punct P ∈ A
n
,
vectorul de poziţie OP poate fi scris în mod unic sub forma:

n n
e x e x e x OP
r r r
+ + + = ...
2 2 1 1
(2.8)

Scalarii x
1
, x
2
,..., x
n
vor fi numiţi coordonatele carteziene ale punctului P în raport cu reperul R = {O; B},
iar bijecţia
n
n n
,...,x ,x x P K ) (
2 1
∈ ∈ a A va fi numită funcţie de coordonate corespunzătoare reperului R =
{O; B}.
Fie R = {O; B}, un reper cartezian în A
n
. Un alt reper
R′ = {O′; B′}, din A
n
va fi determinat în mod unic dacă cunoaştem vectorul de poziţie al punctului O′ faţă de
reperul iniţial R şi relaţia dintre B ′ = {
n
e e e ' ,..., ' , '
2 1
} şi baza iniţială B = {
n
e e e ,..., ,
2 1
}, adică

n j a
e a e
e a OO
ij n
n
i ij i
i
n
i
i
, 1 , 0 ) det( ,
'
'
1
1
0
= ≠







=
=


=
=
(2.9)

Dacă P ∈ A
n
este un punct oarecare şi (x
i
), (x’
j
), i,j = n , 1 sunt coordonatele sale în reperul R respectiv R′,
atunci din relaţia P O OO OP ' ' + = obţinem formulele
n j i a a x a x
ij i j ij i
, 1 , , 0 ) det( , '
0
= ≠ + = (2.10)

numite ecuaţiile transformării de coordonate obţinute la schimbarea reperului R cu R′.
Dacă notăm cu X =
t
[x
1
, x
2
, ..., x
n
], X′ =
t
[x′
1
, x′
2
, ..., x′
n
], A
0
= (a
i0
),
A = (a
ij
) putem scrie ecuaţiile schimbării de coordonate sub formă matriceală

3
0
0
' sau
1
'
1 0 1
A AX X
X A A X
+ =
















=








(2.11)

Matricea de ordinul n + 1 este numită matricea de trecere de la reperul R la reperul R′.








1 0
0
A A
În particular dacă B′ = B atunci A = I iar ecuaţiile (2.11) se scriu sub forma:

n i a x x A X X
i i
, 1 , ' sau '
0 1 0
= + = + = (2.11)′

Schimbarea reperului R = {O; B} cu R ′ = {O’; B } guvernată de ecuaţiile transformării de coordonate
(11)′ se numeşte translaţie.
Dacă O′ = O, schimbarea reperului R = {O; B } cu reperul
R′ = {O; B′}, adică a
i0
= 0, n i , 1 = se numeşte centro-afinitate şi este caracterizată de ecuaţiile

n i x a x AX X
ij i
, 1 , ' sau '
1
= = = (2.11)′′

Remarcă: Orice reper afin poate fi înlocuit cu un reper cartezian şi reciproc.

§3.3. Subspaţii afine

Fie (A , V, ϕ) un spaţiu afin, A ′o submulţime nevidă a lui A şi ϕ′ restricţia lui ϕ la A ′ × A ′. Dacă V ′
= ϕ (A ′ × A ′) este un subspaţiu vectorial al lui V atunci sunt satisfăcute axiomele A
1
) şi A
2
) pentru tripletul (A ′,
V′, ϕ′ ).
3.3.1 Definiţie. Se numeşte subspaţiu afin al spaţiului afin (A , V, ϕ) un triplet (A
′, V′, ϕ′ ), unde A ′ ⊂ A este o submulţime nevidă, V ′ = ϕ (A ′ ×
A ′) este un subspaţiu vectorial al lui V, iar ϕ ′ este restricţia lui ϕ
la A ′ × A ′.
Un subspaţiu afin al unui spaţiu afin (A , V, ϕ) este determinat fie de submulţimea A ′ ⊂ A pentru care
ϕ (A ′ × A ′) = V ′ ⊂ V este subspaţiu vectorial, fie de un punct P
0
∈ A şi un subspaţiu vectorial V′ ⊂ V, caz
în care mulţimea suport este dată de } ' A P / ' A { ' V ∈ ∈ =
0
A A .

3.3.2 Propoziţie. O submulţime nevidă A ′ ⊂ A este un subspaţiu afin dacă şi numai
dacă combinaţia afină a oricăror două puncte din A ′ aparţine lui A
′ adică

∀ A, B ∈ A ′ ⇒ (1 - λ)A + λB ∈ A ′ , ∀ λ ∈ K (3.1)

3.3.3 Definiţie. Subspaţiul generat de două puncte afin independente din A, S =
{A
0
, A
1
}, se numeşte dreaptă afină, pe scurt dreaptă, dat de

A
1
= {P ∈ A / P =(1 - λ)A
0
+ λA
1
, λ ∈ K} (3.2)

Spaţiul vectorial director este dreapta vectorială

} , / {
1 0 0 0
K V
1
∈ = ∈ = λ λ A A P A V P A (3.3)

Punctele A
0
, A
1
∈ A sunt afin independente dacă şi numai dacă A
0
≠ A
1
.
4
În spaţiul vectorial V
1
există cel puţin un vector nenul (A
0
≠ A
1
) şi orice doi vectori sunt liniar dependenţi,
ceea ce înseamnă că dim A
1
= 1.
Doi vectori ai spaţiului vectorial V
1
se zic coliniari.

3.3.4 Definiţie.
Spunem că un punct P ∈ A
1
împarte segmentul orientat AB , A ≠
B, în raportul k ∈ K, dacă PB k AP = . Spunem că numărul k ∈ K
este raportul simplu al punctelor A, B, P ∈ A
1
.

3.3.5 Propoziţie.
Punctul P ∈ A
1
împarte segmentul AB , A ≠ B, în raportul k ∈ K,
dacă şi numai dacă pentru un punct fix O ∈ A
1
, avem

k
OB k OA
OP
+
+
=
1
, k ≠ -1 (3.4)

Înlocuind OA OP AP − = , OP OB PB − = în relaţia PB k AP = se obţine (3.4) şi reciproc.
În caz particular pentru k = 1 se obţine mijlocul segmentului orientat AB .
Vom numi figură a dreptei afine A
1
orice submulţime de puncte din A
1
.
Înţelegem prin geometria afină a dreptei A
1
mulţimea noţiunilor, figurilor şi proprietăţilor lor bazate pe
axiomele ce definesc un spaţiu afin.

3.3.6 Definiţie. Subspaţiul generat de trei puncte S = {A
0
, A
1
, A
2
} ∈ A

afine
independente se numeşte plan afin, pe scurt plan, dat de
} , , A A A ) ( P / P { K ∈ μ λ μ + λ + μ − λ − = ∈ = 1
2 1 0
A A (3.5)

Spaţiul vectorial director este planul vectorial

V
2
= { P A
0
∈ V / P A
0
= λ
1 0
A A + μ
2 0
A A , λ, μ ∈ K} (3.6)

Vectorii spaţiului V
2
se numesc vectori coplanari.

§3.4. Spaţiul afin geometric al vectorilor liberi
Fie E
3
spaţiul punctual al geometriei elementare şi V
3
spaţiul vectorial al vectorilor liberi.
Dacă asociem oricărui bipunct (A, B) ∈ E
3
× E
3
vectorul liber AB ∈ V
3
atunci aplicaţia ϕ : E
3
× E
3

V
3
, ϕ (A, B) = AB satisface proprietăţile A
1
) şi A
2
) din definiţia spaţiului afin, adică
A
1
) ∀ A, B, C ∈ E
3
, AC BC AB = +
A
2
) ∀ v ∈ V
3
, ∀ A ∈ E
3
există un punct B ∈ E
3
unic determinat de relaţia v AB = .

3.4.1 Definiţie. Tripletul A
3
= ( E
3
, V, ϕ ) se numeşte spaţiul afin geometric al
vectorilor liberi.
Elementele spaţiului afin A
3
sunt puncte şi vectori. Punctele spaţiului afin A
3
sunt punctele mulţimii suport
E
3
pe care le vom nota cu majuscule A, B, C, ..., O, P, ..., iar vectorii spaţiului afin A
3
sunt vectorii spaţiului
vectorial director V
3
, vectorii liberi pe care-i vom nota cu AB , CD, ..., sau cu ,..., , ,..., , v u b a . Aplicaţia ϕ : E
3

× E
3
→ V
3
ce satisface axiomele A
1
) şi A
2
) reprezintă funcţia de structură afină, iar relaţia de echivalenţă definită de
aceasta pe mulţimea E
3
reprezintă tocmai relaţia de echipolenţă ′′~′′ a segmentelor orientate, aşa cum aceasta a fost
definită în geometria euclidiană.
Fie O ∈ E
3
un punct fixat. Aplicaţia ϕ : E
3
× E
3
→ V
3
definită prin ϕ
0
(A) = ϕ(O, A), ∀ A ∈ E
3
este bijectivă
(Consecienţa 1.2) ceea ce permite identificarea spaţiului punctual E
3
cu spaţiul vectorial al vectorilor liberi.
5
Punctul O ∈ E
3
, corespunzător vectorului nul 3 V ∈ 0 , va fi considerat drept origine a spaţiului afin A
3
. În
plus, ∀ v ∈V
3
există în mod unic un punct A ∈ E
3
determinat de relaţia v OA= . Vectorul OA este numit
vectorul de poziţie al punctului A.
Mulţimea vectorilor de poziţie formează un spaţiu vectorial izomorf cu spaţiul vectorial al
vectorilor liberi.
Să considerăm acum două puncte distincte A şi B din spaţiul E
3
. Subspaţiul afin generat de A şi B,
L({A, B}) = {P ∈ E
3
/ ∃ λ ∈ R astfel încât P = (1 - λ)A + λB} = d
este un subspaţiu de dimensiune unu numit dreaptă afină, pe scurt dreaptă, având spaţiul vectorial director dreapta
vectorială
V
1
= { AP ∈ V
3
/ ∃ λ ∈ R astfel încât AB AP λ = }
Pentru orice punct P ∈ d \ {A, B}, coliniar cu A şi B, sistemul de puncte {A, B, P} este afin dependent,
echivalent cu faptul că vectorii AP şi AB sunt liniar dependenţi. (Propoziţia 1.1).
Reamintim că doi vectori care au aceeaşi direcţie se numesc vectori coliniari. Vectorii subspaţiului V
1
au
aceeaşi direcţie ceea ce justifică definiţia coliniarităţii dintr-un spaţiu afin oarecare.

3.4.2 Propoziţie. Doi vectori u şi v ∈ V
3
sunt coliniari dacă şi numai dacă sunt
liniar dependenţi, adică ∃ λ, μ ∈ R, astfel încât 0
2 2
≠ + μ λ
0 = + v u
r r
μ λ .

3.4.3 Consecinţă. Submulţimea
3 3 1
0 V V V V ⊂ ≠ λ = ∈ λ ∃ ∈ = } v , v u , R / u { a tuturor
vectorilor coliniari cu vectorul nenul v este un subspaţiu vectorial
unidimensional.

3.4.4 Propoziţie. Trei vectori u , v , w ∈ V
3
sunt coplanari dacă şi numai dacă
sunt liniar dependenţi, adică ∃ λ, μ, ν ∈ R, λ
2
+ μ
2
+ ν
2
≠ 0 astfel
încât 0
r
= + + w v u ν μ λ .

3.4.5 Consecinţă.
Submulţimea

3 3 2
} 0 { V V V ⊂ ≠ + = ∈ ∃ ∈ = v , u , v μ u λ w R, λ,μ | w ,
a tuturor vectorilor coplanari cu vectorii nenuli u şi v , este un
spaţiu vectorial bidimensional .

3.4.6 Teoremă. Spaţiul vectorial V
3
al vectorilor liberi din E
3
are dimensiunea trei.

§3.5. Spaţiul punctual euclidian al vectorilor liberi
§3.5.1. Proiecţii ortogonale

Fie E
3
spaţiul de puncte al geometriei euclidiene ,definit cu ajutorul unui sistem
axiomatic, în care considerăm introdusă noţiunea de vector.
Lungimea unui vector AB ∈ V
3
a fost definită de numărul real d(AB), adică distanţa
dintre punctele A şi B, pe care o vom nota în continuare cu | AB |, modulul vectorului AB sau
lungimea geometrică a vectorului AB .
Un vector e cu proprietatea | e | = 1 se numeşte versor sau vector unitate. Orice vector
u ∈ V
3
coliniar cu e poate fi scris sub forma u = | u | ⋅ e .
6
Am definit în paragraful precedent proiecţia pe o dreaptă paralelă cu un plan şi respectiv
proiecţia pe un plan paralelă cu o dreaptă. Dacă dreapta d ⊂ E
3
este perpendiculară pe planul α ⊂
E
3
atunci proiecţia paralelă cu planul α a vectorului v ∈ V
3
pe dreapta d va fi numită proiecţia
ortogonală a vectorului v pe dreapta d şi va fi notată cu v pr
d
, iar proiecţia paralelă cu dreapta
d a vectorului v pe planul α va fi numită proiecţia ortogonală a vectorului v pe planul α şi va fi
notată cu v pr
α
.
Se demonstrează uşor că proiecţia unui vector pe două drepte paralele ne procură acelaşi
vector, ceea ce înseamnă că proiecţia unui vector pe o dreaptă depinde numai de direcţia
acesteia. De aceea dacă u este un vector nenul care defineşte direcţia dreptei d, atunci putem
vorbi de proiecţia lui v pe u , pe care o vom nota cu v pr
u
.
Dacă e este versorul lui u , adică u = | u | e , atunci pentru ∀ v ∈ V
3
, v pr
u

este un vector coliniar cu e , v pr
u
= | v pr
u
| ⋅ e .
Numărul real | v pr
u
| se numeşte mărimea algebrică a proiecţiei ortogonale v pr
u
pe care
o vom nota simplu v pr
u
, şi care reprezintă coordonata vectorului v pe direcţia determinată de
u .

3.5.1.1 Teoremă.
Pentru u ∈ V
3
\ { 0 } ∀ v , w ∈ V
3
, şi ∀ λ ∈ R avem:

v pr v pr
w pr v pr w v pr
u u
u u u
λ λ =
+ = +
) (
) (
(1.1)

§3.5.2. Produsul scalar

Fie V
3
spaţiul vectorial real al vectorilor liberi

3.5.2.1
Teoremă.
Funcţia ′′⋅′′ :V
3
× V
3
→ R, definită prin

| u |.| v | cos( u , v ) , ∀ ∈ v u, V
3
\ {0 }
= ⋅ v u (2.1)
0 , pentru 0 = a sau / şi 0 = b
defineşte un produs scalar pe spaţiul vectorial al vectorilor liberi.

3.5.2.2
Consecinţă.
Spaţiul vectorial al vectorilor liberi V
3
înzestrat cu
produsul scalar (2.1) este un spaţiu vectorial euclidian
real.

3.5.2.3
Consecinţă.
Spaţiul afin A
3
= ( E
3
, V
3
, ϕ ) având ca spaţiu vectorial
asociat spaţiul euclidian V
3
, devine un spaţiu punctual
euclidian pe care-l vom nota cu ⌡
3
.

7
Cu ajutorul acestui produs scalar se defineşte în mod natural norma || u || = > < v u, =
> < ) v ), f( u f(
R
Dacă considerăm două puncte arbitrare A, B ∈ E
3
şi vectorii de poziţie OA şi OB
caracterizaţi de ternele ( x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
, şi respectiv ( y
1
, y
2
, y
3
) ∈ R
3
, atunci vectorul
OA OB AB − = va fi caracterizat de terna (y
1
– x
1
, y
2
– x
2
, y
3
– x
3
) şi va avea norma dată de
|| || AB = > < AB AB, = > < ) ( ), ( AB f AB f
R
=
=
2
3 3
2
2 2
2
1 1
) ( ) ( ) ( x y x y x y − + − + − = ) , ( B A δ = | AB |.
Acest rezultat arată că norma || AB || definită de produsul scalar (2.2) coincide cu
lungimea geometrică | AB | , a vectorului AB .
Unghiul a doi vectori nenuli OA şi OB ∈ V
3
definit de produsul scalar < , > coincide cu
unghiul (geometric) definit de direcţiile semidreptelor |OA şi |OB . În adevăr,
|| || || ||
,
cos
OB OA
OB OA

> <
= ϕ =
|| || OB
OB pr
OA
=
| | OB
OB pr
OA
= ) , ( cos OB OA < .
2° Cunoaşterea produsului scalar pe spaţiul vectorial al vectorilor liberi permite calculul
lungimii vectorilor şi a unghiului dintre doi vectori:

|| a || = a a ,
| || || ||
cos
b a
b a


= ϕ , ) , ( b a < = ϕ (2.3)
3° Doi vectori nenuli sunt ortogonali ⇔produsul lor scalar este nul.
Dacă B = {i , j , k } este o bază ortonormată în V
3
atunci 1 = = = k k j j i i ,
0 = = = k j k i j i , adică produsul scalar al vectorilor bazei B este dat de tabelul
⋅ i j
k
i 1 0 0
j
0 1 0
k
0 0 1
Produsul scalar a doi vectori oarecare k a j a i a a
3 2 1
+ + = şi k b j b i b b
3 2 1
+ + = va avea
expresia canonică

3 3 2 2 1 1
b a b a b a b a + + = (2.5)
Proiecţia ortogonală a vectorului a pe direcţia vectorului i este dată de
i a i i a i
i i
i a
a pr
i 1
) ( = = = , analog j a a pr
j 2
= şi k a a pr
k 3
= . Astfel coordonatele euclidiene ale
vectorului a reprezintă mărimile proiecţiilor ortogonale ale lui a pe cele trei axe ale
reperului cartezian ortonormat .
Expresiile analitice ale normei unui vector şi respectiv unghiului a doi vectori vor fi date
de
|| a || =
2
3
2
2
2
1
a a a + + (2.6)
) , cos( b a =
2
3
2
2
2
1
2
3
2
2
2
1
3 3 2 2 1 1
b b b a a a
b a b a b a
+ + + + +
+ +
, ϕ ∈ [0, π] (2.7)

În particular vectorii a şi b sunt ortogonali dacă şi numai dacă
8

a
1
b
1
+ a
2
b
2
+ a
3
b
3
= 0 (2.8)

§3.5.3. Produsul vectorial
Fie vectorii a şi b ∈ V
3
. Pentru a ≠ 0 şi b ≠ 0 notăm cu ϕ ∈ [0, π] unghiul
dintre a şi b
r
.

3.5.3.1 Definiţie. Se numeşte produs vectorial operaţia binară internă
“×”:V
3
× V
3
→ V
3
, care asociază perechii ordonate
( a , b ) vectorul c notat cu a × b , caracterizat de
1° || a × b || = || a || ⋅ || b || ⋅ sin ϕ
2° c = a × b este ortogonal pe a şi b
3° Sensul vectorului c = a × b este dat de regula mâinii drepte când rotim
pe a peste b sub un unghi ascuţit (regula burghiului drept) (fig. 4)

b
r
b a ×
a
r
fig. 4

Dacă notăm cu e versorul direcţiei ortogonale pe a şi b atunci a × b = || a || ⋅ || b ||
⋅ sin ϕ ⋅ e .

3.5.3.2
Propoziţie.
Produsul vectorial are următoarele proprietăţi:
1. a × b = - b × a
(anticomutativitatea)
2. a × ( b + c ) = a × b + a ×c
(distributivitatea)
3. (αa ) × b = a × (αb ) = α ⋅ a ×b
(omogenitatea)
4. pentru 0 , ≠ b a , 0 = ×b a ⇔ a b λ =

5. pentru a b λ ≠ , norma || a × b || reprezintă aria paralelogramului
construit pe reprezentanţii într-un punct ai vectorilor a şi b .

Dacă B ( i , j , k ) este o bază ortonormată în V
3
atunci folosind definiţia produsului
vectorial şi proprietăţile acestuia, obţinem tabelul

× i j k
i 0 k - j
j
-
k
0 i
k j - i 0
(3.1)
9
Astfel, produsul vectorial a doi vectori a şi , k a j a i a a
3
b
2 1
= + + şi k b j b i b b
3 2 1
+ + = , va
avea expresia canonică

k b a b a j b a b a i b a b a b a ) ( ) ( ) (
1 2 2 1 3 1 1 3 2 3 3 2
− + − + − = × , (3.2)

Expresia canonică (3.2) se poate obţine dezvoltând după prima linie determinantul formal

3 2 1
3 2 1
b b b
a a a
k j i
b a = × (3.2)′

Doi vectori sunt coliniari ( a × b = 0 ) dacă şi numai dacă

3
3
2
2
1
1
b
a
b
a
b
a
= = (3.3)

Produsul scalar şi produsul vectorial satisfac identitatea lui Lagrange:

( b a )
2 2 2 2
+ ( a × b ) = || a || ⋅ || b || (3.4)

§3.5.4. Dublu produs vectorial

.5.4.1 Definiţie.
Fie vectorii

3
a , b , c ∈ V . Se numeşte dublu produs
c ri r
3
vectorial al ve to lo a , b şi c vectorul

) ( c b a v × × = (4.1)

Din definiţ produsului vectorial rezultă că vectorul ia este coplanar cu vectorii b v şi c
(vectorii din paranteză). Dacă construim vectorul ( a ×b ) × c = w , acesta va fi un ector
coplanar cu
v
a şi b de unde rezultă că w c b a c b a v = × ≠ × × = ) ( ) ( .
Se poate demonstra uşor, folosi
×
nd expresiile analitice ale vectorilor a , b şi c , formula
de dezvoltare a dublului produs vectorial

c b a b c a c b a ( ) ( ) ( ⋅ − ⋅ = × × ) (4.2)

u sub forma determinantului simbolic

sa

c a b a
c b
c b a = × × ) ( (4.3)


10
§3.5.5. Produsul mixt

.5.5.1 Definiţie.
Fie vectorii
3
a , b , c ∈ V
3
. Se numeşte produsul mixt al
vectorilor a , b i ş c numărul real ( a , b , c ) dat de

( a , b , c ) = : a ( b × c )


.5.5.2 Teorema. Produsul mixt are următoarele proprietăţi:
1) (
(5.1)
3

) = (
1
a , b , c ) + (
2
a , b , c c b a a , ,
2 1
+ )
2) (αa , b , c ) = α ( , , ) a c b
3) (
1
a ,
2
a ,
3
a = ε )
σ
(
) 3 ( ) 2 ( )
,
σ σ
a a
1 (
,
σ
a ) , σ ∈ S
3
, ε
σ
= ± 1.
4) ( , , ) = 0 ⇔ a , b , c su coplanari) nt liniar dependenţi ( a c b
5) |( a , b , c )| =
c
Vol
,
. entru ∀
b a,
, p a , b , c ∈ V
3
\ {0}

Dacă notăm cu
c b a
Vol
, ,
. volumul paralelipipedului format de reprezentanţii vectorilor a ,
b , c într-un punct O ig.7 ) ∈ E
3
(f

fig.7

A
B
O
C
c b ×
şi notând cu θ = < ( b , c ) , cu ϕ = < ( a , b × c ), obţinem

c b a c b
Vol h
c b a c b a c b a
, , ) , (
.
|| || ) cos || (|| cos || || || || ) , , (
± = ⋅ ± =
= ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
A
ϕ ϕ


Dacă B = ( i , j , k ) este o bază ortonormată în spaţiul vectorial al vectorilor liberi V
3
, iar
a = i a
1
+ j a
2
+ k a
3
, k b j b i b b
3 2 1
+ + = şi k c j c i c c
3 2 1
+ + = sunt expresiile analitice ale
r vectorilo a , b şi respectiv c , atunci produsul mixt are expresia canonică dată de


3 2 1
3 2 1
3 2 1
) , , (
c c c
b b b
a a a
c b a = (5.2)
b
ϕ
a
c
h
θ
11

Capitolul 4 GEOMETRIA LINIA ÎN

Conţinutul capitolului:
4.1. Planul în spaţiu
4.1.1. Planu
.1.2. Planul printr-un punct, paralel cu două direcţii
lar pe o dreaptă
relativă a două plane
ane
4.2. D

uncte distincte
lane
ativă a două drepte
4.3. U
lan
a un punct la o dreaptă în spaţiu
n
epte oarecare în spaţiu
4.1.
.1.1. P
∈ ţiul afin π ⊂ E
3

ţiu vectorial director un subspaţiu de dimensiune doi în
aţiul vectorial , dat de
V
2
= {
RĂ SPAŢIU
§
l prin trei puncte
4
4.1.3. Planul printr-un punct perpendicu
4.1.4. Poziţia
4.1.5. Poziţia relativă a trei pl
§ reapta în spaţiu
4.2.1. Dreapta determinată de un punct şi o direcţie
4.2.2. Dreapta determinată de două p
4.2.3. Dreapta ca intersecţia a două p
4.2.4. Poziţia rel
§ nghiuri şi distanţe
4.3.1. Unghiul a două drepte în spaţiu
4.3.2. Unghiul a două plane
4.3.3. Unghiul dintr-o dreaptă şi un p
4.3.4. Distanţa de l
4.3.5. Distanţa de la un punct la un pla
4.3.6. Distanţa dintre două dr

§ Planul în spaţiu

4 lanul prin trei puncte
Fie M
0
, M
1
, M
2
E
3
trei puncte necoliniare (afin independente). Subspa
generat de punctele M
0
, M
1
, M
2
are ca spa
sp V
3

R ∈ ∃ ∈
3
μ λ, |
0
V M , astfel încât M
2 0 1 0 0
M M M M M M μ λ + = }

Un punct M ∈ π dac M M
0
ă şi numai dacă ∈ V
2
.
fig.1.
Dacă
M
M 2

notăm cu r
r
= OM ,
i
r
r
=
i
OM , i
, M
2
în reperul cartezian R (O;
= 0, 1, 2 vectori de poziţie ai punctelor M şi respectiv
M
0
, M
1
i , j , k ), (Oxyz) atunci mulţimea punctelor planului π va
fi caracte zat de relaţia vectorială

ri
) ( ) (
1 2 0 1 0
r r r r r r − + − + = μ λ , λ, μ ∈ R (1.1)
O
M
0
M
1
π
2
r
r
r
r
2
r
r
0
r
r
12

numită ecuaţia vectorială a planului prin trei puncte.
Dacă (x, y, z), (x
i
, y
i
, z
i
) ∈ R
3
, = , 1 2 sunt coordonatele punctelor M şi respectiv M i 0 ,
ă (1.1) scrisă în reperul cartezian Oxyz este echivalentă cu
cuaţiile

⎧ − + − + = μ λ x x x x x x
umită ecuaţiile carteziene parametrice ale planului prin trei puncte.
Relaţia
i
, i
= 0, 1, 2 atunci ecuaţia vectorial
e
R , , ) ( ) (
0 2 0 1 0


− + − + = μ λ μ λ y y y y y y
) ( ) (
) ( ) (
0 2 0 1 0
0 2 0 1 0



− + − + = μ λ z z z z z z
(1.2)

n
M M
0
= λ
1 0
M M + μ
2 0
M M reprezintă condiţia de coplanaritate a vectorilor
M M
0
,
1 0
M M ,
2 0
M M echivalentă cu anularea prod

usului mixt, adică
( M M ,
0 1 0
M M ,
2 0
M M ) = 0 sau (
0
r r − ,
0 1
r r , −
0 2
r r − ) (1.3)
ia (1.3



În coordonate carteziene ecuaţ ) se scrie sub forma
0
1
0
0 2 0 2 0 2
0 1 0 1 0 1
0 0 0
= − − −
− − −
z z y y x x
z z y y x x
sau
− − − z z y y x x
1
1 1 1
z y x
1
1
2 2 2
0 0 0
=
z y x
z x
z y x
(1.4)

numită ecuaţie carteziană a planului prin trei puncte.

În particular, punctele A (a, 0 (0, b, 0), C (0, 0, pe axele de coordonate
ale reperului Oxyz determină un plan π, iar coordonatele punctelor sale satisfac ecuaţia

y
, 0), B c) situate
− z y a x
0 0 = − b , sau după dezvoltare a
0 − c a

0 1 = − + +
c
z
b
y
a
x
(1.5)

numită ecuaţia prin tăieturi a planului π.

.1.2. Planul printr-un punct, paralel cu două direcţii date

Fie punctul M ∈
3 1 2 3
în punctul M
0
prezentanţii vectorilor
4
E şi dreptele distincte d , d ⊂ E . Considerăm
0
re
1
v (l
1
, m
1
, n
1
) ,
2
v (l
2
, m
2
, n
2
) paraleli dreptelor d
1
respectiv d
2
(fig.2)
13
Vectorii
1
v şi
2
v , liniar independenţi generează subspaţiul vectorial

V
2
= { R ∈ ∃ ∈
3
μ λ, | V v , astfel încât
2 1
v v v μ λ + = }.
fig.2

Punctul M
0
∈ E
3
şi subspaţiul vectorial V
2
determină subspaţiul afin bidimensional π ⊂
E
3
. Un punct M ∈ π dacă şi numai dacă M M
0
∈ V
2
, adică vectorii M M
0
,
1
v şi
2
v sunt
coplanari.
Utilizând vectorii de poziţie r
r
şi
0
r
r
corespunzători punctelor M şi respectiv M
0
, relaţia
de coplanaritate
2 1 0
v v M M μ λ + = se scrie sub forma

2 1 0
v v r r μ λ + + = (1.7)

numită ecuaţia vectorială a planului printr-un punct, paralel cu două direcţii.



+ + =
+ + =
+
1 0
2 1


n n z z
m y y
l l
μ λ
λ
μ λ


, λ, μ ∈ R
(1.8)
numite e ouă
irecţii.
Relaţia de coplanarit a vectorilor
Proiectând ecuaţia (1.7) pe axele sistemului cartezian de coordonate Oxyz obţinem:
⎧ + =
0
x x


2 1 0

2
m μ

cuaţiile carteziene sub formă parametrică ale planului printr-un punct, paralel cu d
d
ate M M
0
,
1
v şi
2
v este caracterizată de anularea
produsului mixt al celor trei vectori, adică (
0
r r − ,
1
v ,
2
v ) = 0. Obţinem astfel ecuaţia

0
0 0 0
= n m l (1.9)
2 2 2
n m l

numită ecuaţia carteziană a planului printr-un punct, paralel cu două direcţii.
1 1 1
− − − z z y y x x
4.1.3. Planul printr-un punct, perpendicular pe o dreaptă

Fie un punct M
0
(x
o
, y
0
, z
0
)
3

∈ E şi vectorul nenul N (A, B, C) ∈ V
3
în spaţiul punctual
euclidian E
3
dotat cu reperul cartezian ortonormat R (O; i , j , k ), (fig.3).
O
π
M
0
M
2
1
v 0
r
r
v
d
1
d
2
14

fig.3
Un punct M(x, y, z) este situat în planul π, planul prin punctul M
0
perpendicular pe
dreapta
d
M
0
N
M
π
, dacă şi numai dacă vectorul M M
0
, adică M M
0
N d || este ortogonal pe vectorul N ⋅
N = 0. Folosind expresia analitică a produsului scalar obţinem:
A(x - (1.10)

Prelu uaţiei = By
0

Cz

ta în spaţiu
1. D de un punc şi o direcţie

x
0
) + B(y - y
0
) + C(z - z
0
) = 0
numită ecuaţia planului printr-un punct şi de normală dată.
crând membrul stâng al ec (1.10) şi notând cu D - (Ax
0
+ +
0
) obţinem:

Ax + By + Cz + D = 0 (1.11)

numită ecuaţia carteziană generală a unui plan.
§4.2. Dreap

4.2.

reapta determinată t
Fie un punct M
0
∈ E
3
şi vectorul nenul ∈ V
3
. Vectorul nenul v v generează subspaţiul
vectorial unidimensional V
1
= {u ∈V
3
/ u = λv , λ ∈ R}.
iul afin ce conţine punctul M
0
şi care admite pe V
1
ca spaţiu
ncte sunt date de
În aceste condiţii subspaţ
director va avea drept mulţime suport dreapta (d) ale cărei pu
} | { V ∈ ∈ = M M E M d .
1 0 3
Condi
fig. 1
v
r
M
d
M
0
O
M M
0
= λv ţia M M
0
∈ V
1
are loc dacă şi numai dacă ∃λ ∈ R aşa încât .
Scriind M M
0
=
0
r r
r r
− obţinem

15
v r r λ + =
0
R (2.1)

numită ecua ală a drep
, λ∈
ţia vectori tei (d) prin punctul M
0
având direcţia dată de vectorul v .
Dacă proiectăm relaţia (2.1) pe axele reperului cartezian R(O, i , j , k ) obţinem:

,
0
R n z z λ λ
2

numite ecuaţiile parametrice ale direcţia dată de
vectorul




+ =
0
m y y λ (2. )
⎧ + =
0
l x x λ
∈ + =
dreptei d prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) având
k n j m i l v + + = .
Vectorul = (l, m, n) ∈ V
3
va fi numit vectorul director al dreptei (d) iar coordonatele l, m,
ă vectorul director este versorul
v
r
n ∈ R vor fi numite parametrii directori ai dreptei (d).
Dac e , care formează unghiurile α, β, γ cu axele de
coordon , ate Ox, Oy Oz, atunci parametrii directori: cosα, cosβ, cosγ, coordonatele versorului e ,
se vor numi cosinusurile directoare ale dreptei (d).
ii Cosinusurile directoare ale unei direcţ în spaţiu satisfac relaţia
cos
2
α + cos
2
β + cos
2
γ = 1

Observaţie: ecuaţiile (2.1) sau forma echivalentă (2.2) guvernează mişcar
nct material.
ea rectilinie şi uniformă
a unui pu
Eliminând parametrul λ d aţiile: in ecuaţiile (2.2) se obţin ecu

n m l
z z y y x x
0
− −
=

0 0
= , (2.3)
umite ecuaţiile carteziene canonice (sub formă de rapoarte) ale dreptei d prin punctul M
0
(x
0
, y
0
,
z
0
) şi cu direcţia dată de vectorul

n
v = (l, m, n)
4.2.2. Dreapta determinată de două puncte distincte
1 3
Fie M
1
, M
2
∈ E
3
două puncte distincte. Subspaţiul afin generat de aceste puncte va
avea ca spaţiu vectorial director subspaţiul unidimensional V ⊂ V dat de
M
2 1
M M } M V
1
= { M M
1
∈ V
3
| ∃λ ∈ R astfel încât
1
=

ulţimii suport a subspaţiului afin generat de
punctele M
1
şi M ă puncte, dacă şi numai dacă
fig. 2
Cu alte cuvinte un punct M ∈ E
3
aparţine m
2
, adică M este situat pe dreapta prin cele dou
M
1
O
M

M
2
16
vectorii şi
2 1
M M
1
M M sunt coliniari. Astfel, mulţimea punctelor dreptei prin M şi M va fi
1 2
caracterizată de relaţia vectorială

2 1
) 1 ( r r r λ λ + = − , λ ∈ R (2.4)
sau
0 ) ( ) (
1 2 1
= − × − r r r r (2.4)′
ită ecuaţia vectorială a dreptei prin două puncte.
În reperul cartezian R (O;

num
j , k ) i , , co , y, z) , M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) şi M
2
(x
2
,
, z ), vom obţine:
2 1
2 1


∈ + − =
+
R z z z
y y
λ λ λ
λ (2.5)

numite ecuaţiile parametrice ale drept
4.2.3. Dreapta ca intersecţie a două plane
Se ştie din geometria elementară că două plane neparalele se intersectează după o
ă este caracterizată analitic de un
t, format cu ecuaţiile celor două plane. Astfel,
ecuaţiile
0
2 2
D z C
(2.7)
vor fi numite ecuaţiile dreptei (d) da
O soluţie (x , y , z ) a sistemului (2.7) va caracteriza un punct al dreptei (d) iar vectorul
nsiderând M(x
y
2 2


, ) 1 (
) 1 (
) 1 (
2 1



− =
+ − =
y
x x x
λ
λ λ
ei prin două puncte.
dreaptă (d). În paragraful precedent această situaţie geometric
sistem de ecuaţii liniare compatibil nedetermina
sistemului




+
= + + + 0
2 2
1 1 1 1
y B x A
D z C y B x A
= + +

tă de intersecţia a două plane.
0 0 0
v
2 1
N N × = , unde ) , , ( C B A N = şi ) , , (
1 1 1 1 2 2 2 2
determină dreapta (d).
C B A N = sunt normalele celor două plane ce

CAPITOLUL 8 CUAD

Fie
RICE
{ } k , j , i 0, = R un reper ortonormat în spaţiul euclidian .
Definiţie
3
E
( ) ∑
: Se numeşte cuadricã locul geometric, , al punctelor M din spaţiul
le cãror c ton mat satisfac ecuaţia
a
22
y a
33
z 2a
12
xy 2a
13
xz 2a
23
yz + + + + +
euclidian E , a oordonate (x,y,z), în raport cu reperul or or
3
R
algebricã:

f(x,y,z)≡a
11
2 2 2
x + + + 2a
14
x 2a
24
y
2a
34
z a
44
0 + = , . 0 ≠ + + + + +
2
23
a
2
13
a
2
12
a
2
33
a
2
22
a
2
11
a

17
8§1. SFERA.

Fie C(a,b,c) un punct fix, R>0 un număr real fixat.

Definiţia 1.1.
3
E ∈ Mulţimea punctelor M(x,y,z) cu proprie-tatea că distanţa de la aceste
ul fix C este egală cu R, deci d(C,M)=R , este o suprafaţă numită sferă de centru

acă s
puncte la punct
C şi rază R.
D are în vedere expresia analitică a distanţei dintre două puncte se obţine:
(1) (S):
( ) ( )
e
( )
şte ecuaţia carteziană implicită a sferei de centru C şi rază R.
upã dezvoltarea pãtratelor şi ordonarea termenilor, se obţine ecuaţia :

x a
2
y b
2
z c
2
R − + − + − = ,
care se nume
2
D
(2) (S): x
2
y
2
z
2
+ + -2ax-2by-2cz+d=0, unde
2
b
2
c
2
R
2
+ + − (3) d=a .
ltã raza sferei: R =
Ecuaţia (2) se numeşte ecuaţia carteziană generalã a sferei.
a
2 2 2 2
Din relaţia (3) rezu b c
Dacã :
d + + − .
+ − şi raza R;
2) b c d =0, atunci sfera este un punct şi anume centrul C(a,b,c).
este imaginarã .
ziţ ţ
1) a
2
b
2
+ ci s c >0 , atun fera este realã cu centrul C(a,b,c)
2 2 2
+ + −
2
d
a
3

) a
2
b
2
c
2
d + + − <0 , atunci sfera
8 §.1.2. Po ia unui plan fa ã de o sferã.

Fie sfera (S) de cen şi rază R, iar planul tru C(a,b,c)
( )
π de ecuaţie
( )
π :Ax+By+Cz+D=0
.
Poziţia planului
( )
π faţã de sfera (S) se studiazã prin compararea distanţei de la centrul C
l sferei la planul
( )
π a , cu raza R a sferei:
1) Dacã ( ) ) π ( C, d >R , rezultã cã planul
( )
π este exterior sferei.
2) Dacã ( ) ) π ( C, d =R , rezultã cã planul
( )
π este tangent sferei.
3) Dacã ( ) ) π anul
( )
π ( C, d <R , rezultã cã pl este secant şi taie sfera dupã un cerc real.
caz, se va determ l şi raza cercului de secţiune. În acest ultim ina centru
Dacã ( ) N este normala la planul
( )
π , se vor scrie ecuaţiile dr C B, A, eptei (d), care trece
şi are direcţia d N: prin centrul sferei atã de

18
(d) :
x a
A
y b
B
z c
C

=

=

.
La intersecţia dintre dreapta (d) şi planul
( )
π se aflã centrul, O, al cercului de secţiune.
Raza cercului, r, se aflã din triunghiul dreptunghic determinat de centrul sferei, centrul cercului
şi un punct oarecare de pe cercul de secţiune şi anume: )) ( d²(C, R² r π − = .

8 §2. ELIPSOIDUL.

Definiţia 2.1.: Se numeşte elipsoid, (E), este locul geome-tric al punctelor M din spaţiu
, ale cãror coordonate (x,y,z) în raport cu reperul ortonormat
3
E { } k , j , i 0, = R satisfac ecuaţia
: (E):
x
2
a
2
y
2
b
2
z
2
c
2
1 0 + + − = ,a>0, b>0, c>0.

Pentru a vedea care este forma acestei suprafeţe se va face intersecţia ei cu :
- axele de coordonate : ( ) a,0,0 A : (Ox) şi
( )
A' a,0,0 − ,
( ) b,0 0, B : (Oy) şi B’(0,-b,0),
( ) c 0,0, C : (Oz) şi
( )
C' 0,0, c − ,
- planele de coordonate : (xOy) :





=
= − +
0, z
0, 1





(xOz) :





=
= − +
0, y
0, 1





(yOz) :





=
= − +
0, x
0, 1





adicã elipse în planele de coordonate,
- plane paralele cu planele de coordonate, de ecuaţii:

19
z=h:













=
= − − +
h, z
0,


1





care reprezintã elipse, dacã h c < .
Analog pentru intersecţia cu planele de ecuaţii: y=h, x=h .
Întrucât pentru (x,y,z)∈(E) rezultă: (-x,y,z), (x,-y,z), (-x,-y,z), (-x,-y,-z)∈(E) se obţine că
elipsoidul admite planele de coordonate (xOy), (xOz) şi (yOz), ca plane de simetrie. De
asemenea şi intersecţiile acestor plane: axele de coordonate (Ox), (Oy), (Oz) sunt axe de simetrie
ale elipsoidului, precum şi originea O este centrul de simetrie al elipsoidului.
Dacã a=b=c se obţine o sferã.
Dacă se are în vedere cele expuse mai sus, se poate reprezenta elipsoidul în modul
următor:


8 §3. HIPERBOLOIDUL CU O PÂNZÃ.

Definiţia 3.1: Se numeşte hiperboloid cu o pânzã,
( )
H
1
, locul geometric al punctelor M
din spaţiul , ale cãror coordo-nate (x,y,z) în raport cu reperul ortonormat
3
E { } k , j , i 0, = R ,
satisfac ecuaţia :
(H
1
):
x
2
a
2
y
2
b
2
z
2
c
2
1 0 + − − = , a>0, b>0, c>0.
Dacă se procedează ca în cazul precedent suprafaţa (H
1
):
x
2
a
2
y
2
b
2
z
2
c
2
1 0 + − − = , a>0,
b>0, c>0 se va numi: hiperboloid cu o pânză cu axa (Oz) ca axă netransversă. Atunci şi
suprafeţele:
(H’
1
): 0 1






= − + + − ,a>0, b>0, c>0 şi (H”
1
): 0 1






= − + − ,
a>0, b>0, c>0 reprezintă hiperboloizi cu o pânză cu axe netransversale (Ox) şi (Oy).

Hiperboloidul cu o pânzã are urmãtoarea reprezentare graficã:

20
8§4. HIPERBOLOIDUL CU DOUÃ PÂNZE.
Definiţia 4.1. Se numeşte hiperboloidul cu douã pânze ,
( )
H
2
, locul geometric al
punctelor M din spaţiul , ale cãror coordonate (x,y,z) în raport cu reperul ortonormat
3
E
{ } k , j , i 0, = R satisfac ecuaţia:

( )
: H
2
x
2
a
2
y
2
b
2
z
2
c
2
1 0 + − + = , a>0, b>0, c>0.
Dacă se consideră în mod asemãnãtor, intersecţiile hiperboloidului cu două pânze cu
axele de coordonate şi planele de coordonate , se observã cã acesta are numai douã vârfuri , nu
taie planul (xOy), iar intersecţiile lui cu planele (xOz), (yOz) sunt hiperbole.
Suprafaţa :
( )
H
2
x
2
a
2
y
2
b
2
z
2
c
2
1 0 + − + = , a>0, b>0, c>0 se mai numeşte: hiperboloid cu două
pânze cu axă transversală axa (Oz). Atunci şi suprafeţele: ( )
2
H′ : 0 1






= + + + − , a>0, b>0,
c>0 şi ( )
2
' H' : 0 1






= + + − , a>0, b>0, c>0 repre-zintă hiperboloizi cu două pânze dar
cu axele (Ox) şi respectiv (Oy) ca axe transversale.
Hiperboloidul cu douã pânze are urmãtoarea reprezentare graficã :

21
8 §5. PARABOLOIDUL ELIPTIC.

Definiţia 5.1. Se numeşte paraboloid eliptic,
( )
P
E
locul geo-metric al punctelor M din
spaţiul , ale cãror coordonate (x,y,z) în raport cu reperul ortonormat
3
E { } k , j , i 0, = R , satisfac
ecuaţia :

( )
: P
E
x
2
a
2
y
2
b
2
2pz + = , p>0, a>0, b>0.
Intersecţia paraboloidului eliptic cu planul (yOz) şi respectiv (xOz) este parabola:





=
=
2pz,
2
b
2
y
0, x
şi respectiv parabola:





=
=
. 2pz
2
a
2
x
0, y

Intersecţiile suprafeţei cu planele de ecuaţii z=h>0 , sunt elipse, iar cu planele de
ecuaţii: x=h, y=h sunt parabole.
(
P
E
)
Din forma ecuaţiei rezultă că planele (xOz) şi (yOz) sunt plane de simetrie, iar axa (Oz) –
axă de simetrie.

Paraboloidul eliptic are următoarea reprezentare grafică:

8 §6. PARABOLOIDUL HIPERBOLIC.
Definiţia 6.1. Se numeşte paraboloid hiperbolic sau şa,
( )
P
H
, locul geometric al
punctelor M din spaţiul , ale cãror coordonate (x,y,z) în raport cu reperul ortonormat
3
E
{ } k , j , i 0, = R satisfac ecuaţia :
( )
P
H
:
x
2
a
2
y
2
b
2
2pz − = , p>0, a>0, b>0.
Intersecţia cu planul (xOy) sunt dreptele :

x
a
y
b
0
z 0
− =
=





şi





=
= +
. 0 z
0
b
y
a
x

22
Intersecţiile cu plane paralele cu (xOy) de ecuaţii z=h,
*
R ∈ h sunt hiperbolele:






=
= −
. h z
0, 2ph


-



Intersecţiile lui
(
cu planele (xOz) şi (yOz) sunt respectiv parabolele:
)
P
H





=
=
2
a
2
x
2pz
0 y
şi





− =
=
.
2
b
2
y
2pz
0 x

Intersecţiile suprafeţei cu plane paralele cu planul (yOz), de ecuaţii z=h,
(
P
H
)
*
R ∈ h ,
sunt parabolele:





∈ − =
=
,
*
, R h
2
b
2
y
2
a
2
h
2pz
h, x


iar intersecţiile cu plane paralele cu planul (xOz), de ecuaţii z=h,
*
R ∈ h , sunt parabolele:





∈ − =
=
.
*
R h
2
b
2
h
2
a
2
x
2pz
h, y
,

Paraboloidul hiperbolic este simetric faţă de (xOz) (yOz) şi axa (Oz).

Paraboloidul hiperbolic are următoarea reprezentare grafică:

CAPITOLUL 9 GENERĂRI DE SUPRAFEŢE

9 §1. Suprafeţe cilindrice.

Definiţia 1.1. Se numeşte suprafaţã cilindricã, suprafaţa generatã prin mişcarea unei
drepte care rãmâne paralelă cu o dreaptã datã şi se sprijinã pe o curbã datã, numită curbă
directoare a suprefeţei.
23
Se consideră dreapta (d) de ecuaţii (d): datã ca intersecţie a douã plane.





=
=
0, (Q)
0 (P)
Fie curba (C) datã ca intersecţie a douã suprafeţe :
(C):
Dreptele generatoare
μ





, paralele cu dreapta (d), se obţin ca intersecţii a douã
familii de plane, paralele cu planele (P) şi (Q):
:






=
=
0. z) y, G(x,
0, z) y, F(x,

Δ
λ, ⎝

Δ
λ μ ,











=
=
μ
λ
(Q)
(P)
, R ∈ μ λ, .
Condiţia ca aceste drepte sã se sprijine pe curba (C) este ca sistemul:







=
=
=
=
0, (G)
0, (F)
(Q)
(P)
,
,
μ
λ

aibã soluţii.
ul este subdimensionat , are patru ecuaţii şi x,y,z, Sistem λ,μ necunoscute , deci în
nera
ţii , se obţine o singurã ecuaţie în
ge l este compatibil.
Dacă se elimină x,y,z din cele patru ecua λ şi μ :
( )
Φ λ μ , 0 = , numitã condiţie de sprijin ( sau condiţie de compatibilitate a sistemului ).
se înlocuiesc λ şi

Dacă μ din ecuaţiile generatoarelor, ( ), μ λ, Δ în aceastã condiţie,
adicã ( ) 0, (Q) (P), = Φ se o ţine uaţia suprafeţei cilindrice.

b ec
Observaţia 1.1. Dacã este datã numai direcţia dreptei (d) , adicã vectorul ei director:
( )
v l n , atunci ţinând cont că toate dreptele din spaţiu paralele cu aceastã direcţie taie cel
l din planele de coordonate, se pot scrie ecuaţiile generatoarelor luând puncte din unul
din aceste plane, dacã direcţia nu este paralelã cu el.
Deci : Δ




:
,m,
puţin unu
⎝ ⎠ λ μ ,
x y z −
=

=
λ μ
, aici fiind luat un punct ( ), 0 , μ λ, M R ∈ μ λ,
l m n
din planul
(xOy). Astfel ecuaţiile generatoarelor se mai pot scrie :
24





:



∈ = − . R μ λ μ z,
m
y

,
Δ
λ μ , ⎝ ⎠


= −λ
n
z,
n
l
x


Caz parti ar cul : Sã se scrie ecuaţia suprafetei cilindrice cu generatoarele paralele cu axa
z) şi curba directoare (C):
: (Oz):
=

, deci :
(O





=
=
0. G
0, F

Axa (Oz) are ecuaţiile
x 0 = ⎧


⎪y 0
Δ
λ μ ,











=
=
μ
λ
y
,
x
R ∈ μ λ, , iar ecuaţia
suprafeţei cilindrice cu generatoarele paralele cu (Oz) va fi
( )
Φ x,y 0 = , ecuaţie în care
pseşte se obţ ra r cilindrice cu g
paralele cu axele (Ox) şi (Oy).
li necunoscuta z. În mod analog in ecuaţiile sup feţelo eneratoarele

9 §2. Suprafeţe conice.

Definiţia 2.1. Se numeşte suprafaţã conicã , suprafaţa generatã prin mişcarea unei drepte,
it vârf şi se sprijină pe o curbă dată, numită curbă directoare.
, 0 (R)
respectiv, dacã , atunci :

care trece printr-un punct fix, num

Fie V punctul fix. Se poate presupune cã V este obţinut ca intersecţie a trei plane (
eventual paralele cu planele de coordo-nate) , adicã :
⎧ = 0, (P)
V :





=
= 0, (Q)

( )
V x
0
,y
0
,z
0







− ≡
− ≡
− ≡
. 0 =
0
z z (R)
0, =
0
y y (Q)
0, =
0
x x (P)

Toate dreptele care trec prin V pot fi obţinute prin intersec-tarea fascicolelor de plane :
Δ
λ μ ,






:





∈ =
=
, R) (Q)
R), (P)
R. μ λ μ
λ
, (
(






=
=
0. z) y, G(x,

0, z) y, F(x,
Fie (C) curba directoare, e ecuaţii: (C) : d
25

Condiţia ca dreptele generatoare sã se sprijine pe curba directoare (C), este ca
sistemul :
Δ
λ μ ,













=
=
=
=
0, (G)
0, (F)
R (Q)
R (P)
), (
), (
μ
λ
să fie compatibil. În mod analog cu cazul suprafeţelor cilindrice, prin
eliminarea lui x,y,z din acest sistem, se obţine condiţia de sprijin:
( )
Φ λ μ , = 0. Dacă se
înlocuiesc pe λ şi μ din ecuaţiile generatoa-relor , se obţine ecuaţia suprafeţei conice : Δ
λ μ ,






0
(R)
(Q)
,
(R)
(P)
=




Φ




.

Observaţia 2.1. Dacă se ţine cont de faptul cã dintre cei trei parametri directori ai unei
direcţii din spaţiu, sunt esenţiali doar doi, o direcţie oarecare poate avea componentele
( )
λ μ , ,1
şi atunci, dacã vârful este dat prin coordonatele lui, adicã :
( )
V x
0
,y
0
,z
0
, dreptele generatoare
au ecuaţiile :

: Δ
λ μ ,






x x
0
y y
0
z z
0
1

=

=

λ μ
, R ∈ μ λ, ,
adică:
Δ
λ μ ,






:

















∈ − = −
− = −
,
,
R. μ λ μ
λ
,
0
z z
0
y y
0
z z
0
x x

9 §3. Conoid cu plan director.

Definiţia 3.1. Se numeşte suprafaţã conoidã cu plan director, suprafaţa generatã prin
mişcarea unei drepte, care ramâne paralelă cu un plan (P), dat, numit plan director şi se sprijină
atât pe o curbă dată (C), numită curbă directoare cât şi pe o dreaptă dată, (d).

26
Fie (d) : şi (C) :





=
=
0 (R)
0 (Q)





=
=
0. z) y, G(x,
0, z) y, F(x,


Planele paralele cu planul (P) vor avea ecuaţiile (P)=λ, R ∈ λ , iar planele care trec prin
dreapta (d) fac parte dintr-un fascicol de plane: R. ∈ = μ μ R), ( (Q)
Intersecţia celor douã familii de plane, dau drepte paralele cu planul director (P) şi care se
sprijinã pe dreapta (d). Deci ecuaţiile generatoarelor sunt :
: Δ
λ μ ,











∈ =
=


.
(R)
(Q)
(P)
R μ λ μ
λ
, ,
,

Dacă se impune condiţia ca aceste drepte sã se sprijine pe curba directoare (C), se obţine
sistemul :











=
=
=
=
0 z) y, G(x,
0 z) y, F(x,
(R)
(Q)
(P)
μ
λ
, care trebuie sã fie compatibil , ceea ce conduce la condiţia de
compatibilitate:
( )
Φ λ μ , 0 = .
Dacă se înlocuiesc λ şi μ din ecuaţiile generatoarelor, , se obţine ecuaţia
suprafeţei conoide cu plan director:
Δ
λ μ ,






0
(R)
(Q)
(P), = Φ








.

9 §4. Suprafeţe de rotaţie.

Definiţia 4.1. : Se numeşte suprafaţã de rotaţie , suprafaţa generată prin rotirea ( fãrã
alunecare ) a unei curbe (C) în jurul unei drepte fixe (d), numitã axã de rotaţie.
27

Se observã cã fiecare punct al curbei (C) descrie un cerc cu centrul pe dreapta (d) , având
planul perpendicular pe axa de rotaţie.
Deci, se poate spune cã suprafaţa de rotaţie este suprafata generată de
cercuri, cu centrele M
0
axa de rotaţie, (d), de rază variabilă, având planul perpendicular pe axã şi
care se sprijinã pe curba (C).
Fie axa de rotaţie (d) :
x x
0
l
y y
0
m
z z
0
n

=

=

, şi curba dată (C), de ecuaţii:
(C) :





=
=
. 0 z) y, G(x,
0 z) y, F(x,
Cercurile generatoare se obţin dacă se intersectează sfere cu centrul în
( )
M
0
x
0
,y
0
,z
0

şi rază variabilã, cu plane paralele şi perpendiculare pe axã.
: C
, λ μ





























∈ = + +
= − + − + −
. R μ λ μ
λ
, ,
,
2
2 2 2
nz my lx
0
z z
0
y y
0
x x
Dacă se impune condiţia ca aceste cercuri sã se sprijine pe curba (C), din sistemul format
de ecuaţiile cercurilor generatoare şi ecuaţiile curbei (C), se obţine condiţia de sprijin :
. 0 , = Φ






μ λ
2
Prin înlocuirea lui
2
λ şi a lui μ din ecuaţiile generatoarelor, se obţine:
, 0 nz my lx ,
2
0
z z
0
y y
0
x x = + + − + − + − Φ


























2 2
care reprezintã ecuaţia suprafeţei de rotaţie.

28
PARTEA II-a:
GEOMETRIE DIFEREN¸ TIAL
¼
A
Prof. univ.dr. ATANASIU GHEORGHE
2007
ii
Cuprins
1 /setcounterchapter1/RESUME 1
2 Curbe în spa¸tiu 3
2.1 Reprezentarea analitic¼ a a curbelor în spa¸tiu . . . . . . . . . . 3
2.2 Element de arc al unei curbe în spa¸tiu . . . . . . . . . . . . . 9
2.3 Dreapta tangent¼ a ¸si planul normal la o curb¼ a în spa ¸tiu . . . . 13
2.4 Reperul Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.5 Formulele lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2.6 Curbur¼ a ¸si torsiune. Interpret¼ ari geometrice . . . . . . . . . . 23
2.6.1 Interpretarea geometric¼ a a curburii ¸si torsiunii. Sem-
nul torsiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.6.2 Forma local¼ a a unei curbe în vecin¼ atatea unui punct
regulat. Reprezentarea canonic¼ a. Ecua¸tiile intrinseci . 27
2.6.3 Calculul curburii ¸si torsiunii cu t - parametru oarecare 29
iii
iv CUPRINS
Capitolul 1
/setcounterchapter1/RESUME
1
2 CAPITOLUL 1. /SETCOUNTERCHAPTER1/RESUME
Capitolul 2
Curbe în spa¸tiu
2.1 Reprezentarea analitic¼ a a curbelor în
spa¸tiu
Prin curb¼ a în sens larg în¸telegem o mul¸time de puncte () din R
3
. ai
c¼ aror vectori de pozi¸tie satisfac ecua¸tia:
(2.1)
÷÷
: =
÷÷
: (t). t ÷ (c. /) = 1.
care în reperul ortonormat

(.
÷÷
i .
÷÷
, .
÷÷
/
¸
al lui R
3
se scrie sub forma
÷÷
: (t) = r(t)
÷÷
i + n(t)
÷÷
, + .(t)
÷÷
/ . t ÷ 1.
Ecua¸tia 2.1 poart¼ a numele de reprezentare parametric¼ a a lui (), iar t
este numit parametrul acestei reprezent¼ ari.
Pentru a putea aplica no¸tiunile ¸si rezultatele calculului diferen¸tial ecua¸tiei
2.1, va trebui s¼ a o înzestr¼ am cu presupuneri diferen¸tiabile ¸si facem aceasta
în cele ce urmeaz¼ a, ordonând riguros introducerea conceptului de curb¼ a în
spa¸tiu în geometria diferen¸tial¼ a.
De…nitia 2.1 Reprezentarea 2.1 este numit¼a reprezentare admisibil¼a de
clas¼a j dac¼a ea satisface urm¼atoarele presupuneri:
1
0
. Aplica¸ tia t ÷
÷÷
: (t) : 1 ÷() este bijectiv¼a.
1
1
. Func¸ tia vectorial¼a
÷÷
: este de clas¼a j _ 1 pe 1.
1
2
. Derivata sa

÷÷
: =
d
÷÷
:
dt
este diferit¼a de zero peste tot în 1.
Este evident c¼ a 2.1 nu este unica reprezentare parametric¼ a posibil¼ a pentru
o curb¼ a dat¼ a. Putem ob¸tine din ea o alt¼ a reprezentare parametric¼ a printr-o
3
4 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
transformare de tipul
(2.2) t = t(t

).
Deoarece mul¸timea punctelor () din 2.1 este ini¸tial condi¸tionat¼ a, vom
admite numai acele transform¼ ari care, aplicate unei reprezent¼ ari 2.1 admisi-
bile de clas¼ a j. s¼ a conduc¼ a la reprezent¼ ari admisibile
÷÷
: =
÷÷
: (t

) tot de clas¼ a
j ¸si s¼ a reprezinte întreaga mul¸time de puncte ().
De…nitia 2.2 Dou¼a reprezent¼ari admisibile de clas¼a j se spun a … echiva-
lente dac¼a exist¼a o transformare de parametru t = t(t

) care s¼a le transforme
una în alta, cu urm¼atoarele propriet¼a¸ ti:
1

0
. Func¸ tia t = t(t

) : 1

÷1. unde 1

este un interval, este bijectiv¼a.
1

1
. Func¸ tia t = t(t

) este de clas¼a j _ 1 peste tot în 1

.
1

2
. Derivata
dt
dt

este diferit¼a de zero peste tot în 1

.
Este u¸sor de veri…cat c¼ a rela¸tia de…nit¼ a mai sus îndepline¸ste axiomele
echivalen¸tei.
De…nitia 2.3 O clas¼a de echivalen¸ t¼a de reprezent¼ari admisibile de clas¼a j
se nume¸ ste arc regulat de curb¼a de clas¼a j.
Cu alte cuvinte, un arc regulat este format din mul¸timea de puncte ()
(puncte ale arcului) ¸si un reprezentant
÷÷
: =
÷÷
: (t) al clasei de echivalen¸t¼ a:
¦() :
÷÷
: =
÷÷
: (t). t ÷ 1¦ . În continuare, vom neglija acolada pentru de-
semnarea arcului regulat, notând simplu:
() :
÷÷
: =
÷÷
: (t). t ÷ 1.
Condi¸tiile 1
0
. 1
1
. 1
2
se numesc condi¸tii de regularitate. Un punct
care îndepline¸ste aceste condi¸tii se nume¸ste punct regulat, spre deosebire
de punctul singular, care nu îndepline¸ste cel pu¸tin una din aceste condi¸tii.
Este evident, din cele de mai sus, c¼ a un arc regulat este constituit din puncte
regulate, abstrac¸tie f¼ acând eventual de extremit¼ a¸ti, ¸si c¼ a un arc regulat nu
are intersec¸tii cu el însu¸si (conform presupunerii 1
0
), adic¼ a, nu are puncte
multiple.
Fie 1 un interval, nu neap¼ arat m¼ arginit.
De…nitia 2.4 O reprezentare de forma
÷÷
: =
÷÷
: (t) : 1 ÷ (() se nume¸ ste
reprezentare general admisibil¼a de clas¼a j dac¼a ea satisface 1
1
¸ si 1
2
(nu neap¼arat ¸ si 1
0
), îns¼a restric¸ tia acesteia la un subinterval
¯
1 = (c. /) · 1
este un arc regulat de curb¼a.
2.1. REPREZENTAREA ANALITIC
¼
A A CURBELOR ÎN SPA¸ TIU 5
De…nitia 2.5 Dou¼a reprezent¼ari
÷÷
: =
÷÷
: (t) : 1 ÷(() ¸ si
÷÷
: =
÷÷
: (t

) : 1

÷
(() general admisibile de clas¼a j se spun a … echivalente dac¼a pentru orice
subinterval
¯
1 = (c. /) al lui 1. restric¸ tia lui
÷÷
: (t) la
¯
1 este echivalent¼a cu
restric¸ tia lui
÷÷
: (t

) la un subinterval al lui 1

. în sensul de…ni¸ tiei 2.2.
Axiomele echivalen¸tei sunt evident îndeplinite, a¸sa încât d¼ am
De…nitia 2.6 Prin curb¼a de clas¼a j, în¸ telegem o clas¼a de echivalen¸ t¼a de
reprezent¼ari general admisibile de clas¼a j. Elementele mul¸ timii de puncte din
aceast¼a clas¼a sunt numite puncte ale curbei.
A¸sadar, o curb¼ a este ansamblul format de mul¸timea de puncte (()
(puncte ale curbei) ¸si un reprezentant
÷÷
: =
÷÷
: (t) al clasei de echivalen¸t¼ a:
¸
(() :
÷÷
: =
÷÷
: (t). t ÷ 1 · R

. În continuare, vom nota, pentru simplitate:
(() :
÷÷
: =
÷÷
: (t). t ÷ 1.
De…ni¸tia de mai sus a…rm¼ a c¼ a, de fapt, o curb¼ a de clas¼ a j este o
reuniune de arce regulate de clas¼ a j.
Deoarece presupunerea 1
0
nu este întotdeauna îndeplinit¼ a, o curb¼ a poate
admite puncte multiple (autointersec¸tii). Curbele care nu admit puncte mul-
tiple se numesc curbe simple.
O curb¼ a se spune a … închis¼ a dac¼ a ea poate … reprezentat¼ a printr-o func¸tie
vectorial¼ a periodic¼ a
÷÷
: (t):
÷÷
: (t + n) =
÷÷
: (t). \t ÷ 1
(unde n 0 este …xat).
O curb¼ a se nume¸ste plan¼ a dac¼ a toate punctele ei sunt con¸tinute într-un
plan; o curb¼ a care nu este plan¼ a se nume¸ste curb¼ a strâmb¼ a.
Geometria diferen¸tial¼ a a curbelor în spa¸tiu se ocup¼ a în mod special de
studiul curbelor în vecin¼ atatea unui punct regulat.
Din expresia analitic¼ a a func¸tiei vectoriale 2.1, avem:
(2.3)

r = r(t)
n = n(t)
. = .(t).
pentru un arc regulat cu t ÷ (c. /) sau pentru o curb¼ a cu t ÷ 1. ecua¸tii ce
poart¼ a numele de ecua¸tiile parametrice ale arcului sau curbei în spa¸tiu.
Deoarece într-un punct regulat,

÷÷
: = 0. rezult¼ a c¼ a, într-un astfel de
punct, cel pu¸tin una din derivatele _ r(t). _ n(t) sau _ .(t) este diferit¼ a de zero.
6 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Dac¼ a, de exemplu, _ r(t) = 0. rezult¼ a c¼ a func¸tia r = r(t) admite o invers¼ a
t = t(r) ¸si avem pentru un arc regulat (mai general, chiar pentru o curb¼ a)
ecua¸tiile:
(2.4) n = n(r). . = .(r).
Astfel, o curb¼ a în spa¸tiu poate ap¼ area ¸si în reprezentarea 2.4 cu r drept
parametru, ecua¸tiile 2.4 reprezentând din punct de vedere geometric inter-
sec¸tia a doi cilindri, primul cu generatoarele paralele cu (. ¸si al doilea, cu
generatoarele paralele cu (n.
La fel, dac¼ a _ n(t) = 0 sau _ .(t) = 0. ob¸tinem pentru curb¼ a reprezent¼ arile:
r = r(n). . = .(n).
cu n drept parametru, sau, respectiv,
r = r(.). n = n(.).
cu . drept parametru al curbei.
Mai general, o curb¼ a în spa¸tiu poate … ob¸tinut¼ a ¸si din sistemul
(2.5)

1(r. n. .) = 0
G(r. n. .) = 0.
care, în condi¸tiile teoremei func¸tiilor implicite pentru dou¼ a ecua¸tii implicite
??, conduce la ecua¸tii de tip 2.4. Amintim c¼ a func¸tiile 1 ¸si G trebuie s¼ a …e
continue, cu derivate par¸tiale cel pu¸tin de ordin 1 continue ¸si cel pu¸tin unul
din determinan¸tii func¸tionali
1(1. G)
1(n. .)
=

1
0
y
1
0
z
G
0
y
G
0
z

.
1(1. G)
1(.. r)
=

1
0
z
1
0
x
G
0
z
G
0
x

. (2.6)
1(1. G)
1(r. n)
=

1
0
x
1
0
y
G
0
x
G
0
y

s¼ a …e diferit de zero. Ecua¸tiile 2.5 poart¼ a numele de reprezentarea
cartezian¼ a general¼ a a curbei.
Dac¼ a în 2.5 consider¼ am r. n ca variabile independente atunci putem, în
condi¸tiile impuse de analiza matematic¼ a, explicita 2.5 în forma:
(2.7)

. = 1(r. n)
. = o(r. n).
care este o ultim¼ a form¼ a analitic¼ a pentru ecua¸tiile unei curbe în spa¸tiu.
2.1. REPREZENTAREA ANALITIC
¼
A A CURBELOR ÎN SPA¸ TIU 7
Deoarece ecua¸tia . = 1(r. n) poate … scris¼ a sub forma:
(2.8)

r = n
n = ·
. = 1(n. ·).
cu n. · drept parametri, aceasta reprezint¼ a o suprafa¸t¼ a în sens larg. Mai
mult, ecua¸tia
(2.9) 1(r. n. .) = 0
reprezint¼ a o suprafa¸t¼ a în sens larg. Pân¼ a la ordonarea riguroas¼ a a conceptului
de suprafa¸t¼ a (care va … f¼ acut¼ a în capitolul urm¼ ator), vom admite c¼ a func¸tia
1 din 2.9 are proprietatea c¼ a cel pu¸tin una din derivatele par¸tiale de ordinul
întâi 1
0
x
. 1
0
y
. 1
0
z
este nenul¼ a în vecin¼ atatea oric¼ aruia din punctele sale, ipotez¼ a
necesar¼ a trecerii de la ecua¸tia 2.9 la ecua¸tiile 2.8.
Revenind la ecua¸tiile 2.5, observ¼ am c¼ a o curb¼ a în spa¸tiu poate … ob¸tinut¼ a
¸si ca intersec¸tia a dou¼ a suprafe¸te.
Observa¸tie: Nu întotdeauna o curb¼ a în spa¸tiu este intersec¸tia complet¼ a
a dou¼ a suprafe¸te. Putem vedea acest lucru pe exemplul urm¼ ator:
n = r
2
. r. ÷n
2
= 0.
care, pe lâng¼ a punctele curbei (() : n = r
2
. . = r
3
. mai con¸tine ¸si axa (.
(r = 0. n = 0).
Vom exempli…ca reprezentarea analitic¼ a a curbelor în spa¸tiu prin curba
Viviani (…g. 2.1).
Aceasta este curba de intersec¸tie dintre sfera (o) r
2
+n
2
+.
2
÷:
2
= 0 ¸si
cilindrul (o
0
) r
2
+ n
2
÷:r = 0.
8 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
…g. 2.1
Ecua¸tiile generale ale curbei sunt:

r
2
+ n
2
+ .
2
÷:
2
= 0
r
2
+ n
2
÷:r = 0.
Vom da ¸si o reprezentare parametric¼ a a curbei.
Fie ` (r. n. .) ÷ ((). `
0
(r. n. 0) - proiec¸tia lui ` pe planul r(n (`
0
apar¸tine cercului de diametru (¹). S¼ a observ¼ am c¼ a triunghiurile (¹`
0
¸si
(``
0
sunt dreptunghice ¸si congruente ((`
0
comun¼ a ¸si (¹ = (` = :).
Prin urmare,
\
¹(`
0
=
\
`(`
0
. Notând cu t =
\
¹(`
0
. ob¸tinem:

r = (`
0
cos t
n = (`
0
sin t
. = (` sin t
.
Dar (`
0
= (¹cos t = : cos t ¸si deci,

r = : cos
2
t
n = : sin t cos t
. = : sin t
. t ÷ [0. 2:]
constituie o reprezentare parametric¼ a a curbei Viviani.
Alte exemple le vom studia pe parcurs.
2.2. ELEMENT DE ARC AL UNEI CURBE ÎN SPA¸ TIU 9
În ceea ce urmeaz¼ a, vom prezenta teoria diferen¸tial¼ a a curbelor în spa¸tiu
în reprezentarea parametric¼ a 2.1, iar la …nalul capitolului vom prezenta for-
mulele necesare trecerii de la reprezentarea parametric¼ a la reprezentarea
cartezian¼ a general¼ a.
Încheiem acest paragraf introducând no¸tiunea de orientare pe o curb¼ a
în spa¸tiu, în acela¸si mod ca pentru o curb¼ a plan¼ a.
De…nitia 2.7 Numim sens pozitiv de parcurs pentru curba (() :
÷÷
: =
÷÷
: (t). t ÷ 1. sensul care corespunde cre¸ sterii valorilor parametrului t.
Evident, exist¼ a dou¼ a moduri de orientare a lui (() ¸si trecerea de la o ori-
entare la orientarea opus¼ a poate … efectuat¼ a printr-o transformare de para-
metru a c¼ arei derivat¼ a este negativ¼ a: t = t(t

).
dt

dt
< 0 (în particular, putem
alege t = ÷t

).
2.2 Element de arc al unei curbe în spa¸tiu
No¸tiunea de arc recti…cabil al unei curbe plane a fost introdus¼ a în §2 al
capitolului precedent. Deoarece aceast¼ a no¸tiune este independent¼ a de reper,
ea r¼ amâne valabil¼ a ¸si pentru curbele în spa¸tiu.
Fie (() :

r = r (t)
n = n (t)
. = . (t)
. t ÷ 1 · R o curb¼ a reprezentat¼ a parametric ¸si
÷÷
: =
÷÷
: (t) = r (t)
÷÷
i + n (t)
÷÷
, + . (t)
÷÷
/ . ecua¸tia vectorial¼ a a curbei.
…g. 2.2
Consider¼ am
_
¹1 un arc regulat pe curba ((). cu ¹ corespunz¼ ator valorii
t = c a parametrului, iar 1 - lui t = /. Avem:
10 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Teorema 2.8 Arcul regulat
_
¹1 este recti…cabil. Lungimea sa este:
(2.10) 1
_
AB
=
b

a

÷÷
: (t)

dt =
b

a

r
2
+

n
2
+

.
2
dt.
Num¼arul 1
_
AB
este independent de reprezentantul clasei de echivalen¸ t¼a a ar-
cului regulat
_
¹1 (adic¼a, 1
_
AB
este independent de parametrizarea aleas¼a).
Demonstratie. Consider¼ am un poligon (
n
de : coarde cu vârfurile `
s
date de vectorii de pozi¸tie
÷÷
:
s
=
÷÷
: (t
s
) . : = 0. .... :.
unde t
0
= c < t
1
< t
2
< ... < t
n
= /.
Poligonul (
n
are lungimea
1((
n
) = |
1
+ |
2
+ ... + |
n
.
unde
|
s
=

÷÷÷÷÷÷
`
s1
`
s

este lungimea laturii : a poligonului, adic¼ a:
|
s
= |
÷÷
:
s
÷
÷÷
:
s1
| =
=

(r
s
÷r
s1
)
÷÷
i + (n
s
÷n
s1
)
÷÷
, + (.
s
÷.
s1
)
÷÷
/

.
Deoarece
÷÷
: (t) este o func¸tie de clas¼ a j _ 1. putem aplica teorema de medie
din calculul diferen¸tial în ultima egalitate, ob¸tinând:
|
s
= (t
s
÷ t
s1
)

_ r(t
s
1
)
÷÷
i + _ n(t
s
2
)
÷÷
, + _ .(t
s
3
)
÷÷
/

. cu t
s1
< t
s
j
< t
s
, , =
1. 2. 3. S¼ a not¼ am
÷÷
·
s
= _ r(t
s
1
)
÷÷
i + _ n(t
s
2
)
÷÷
, + _ .(t
s
3
).
Cu aceast¼ a nota¸tie, avem:
|
s
= (t
s
÷t
s1
) |
÷÷
·
s
| .
Adunând ¸si sc¼ azând

÷÷
:
s

în membrul doi al ultimei rela¸tii, avem:
|
s
= (t
s
÷t
s1
)

÷÷
:
s

+ :
s

.
2.2. ELEMENT DE ARC AL UNEI CURBE ÎN SPA¸ TIU 11
unde :
s
= |
÷÷
·
s
| ÷

÷÷
:
s

. Sumând acum dup¼ a :. ob¸tinem:
(2.11) 1((
n
) =
n
¸
s=1
(t
s
÷t
s1
)

÷÷
:
s

+
n
¸
s=1
(t
s
÷t
s1
):
s
.
Din inegalitatea triunghiului (propriet¼ a¸tile normei), îns¼ a,
:
s
= |
÷÷
·
s
| ÷

÷÷
:
s

_

÷÷
·
s
÷

÷÷
:
s

.
Folosind faptul c¼ a

÷÷
:
s
este continu¼ a, avem c¼ a, pentru 0 dat, exist¼ a o()
astfel încât

÷÷
·
s
÷

÷÷
:
s

< dac¼ a t
s
÷ t
s1
< o. Din aceast¼ a cauz¼ a, dac¼ a
lungimea corzii maxime este mai mic¼ a decât o. atunci
n
¸
s=1
(t
s
÷t
s1
):
s
_
n
¸
s=1
(t
s
÷t
s1
)

÷÷
·
s
÷

÷÷
:
s

_
_
n
¸
s=1
(t
s
÷t
s1
) = (/ ÷c).
Aceast¼ a ultim¼ a egalitate ne arat¼ a c¼ a dac¼ a lungimea corzii maxime se apropie
de zero când : ÷·. ultima sum¼ a din 2.11 tinde la zero; prima sum¼ a tinde,
în acest caz, la integrala 2.10.
În acest fel, prima parte a teoremei este demonstrat¼ a.
Fie, acum
÷÷
: =
÷÷
: (t

) un alt reprezentant al clasei de echivalen¸t¼ a a
reprezent¼ arii
÷÷
: =
÷÷
: (t). Atunci, exist¼ a o transformare t = t(t

) de…nit¼ a
pe un interval 1

= (c

. /

) care duce o reprezentare în alta. Conform pre-
supunerilor 1

1
. 1

2
, avem
dt
dt

continu¼ a pe 1

¸si substituind în 2.10 pe t

.
avem:
1
_
AB
=
b

a

÷÷
: (t)

dt =
b

a

÷÷
: (t)

dt
dt

dt

=
b

a

d
÷÷
:
dt

dt

.
ceea ce demonstreaz¼ a ¸si cea de-a doua parte a teoremei.
Din 2.10, avem:
(2.12) 1
_
AB
=
b

a

÷÷
: (t)

dt =
b

a
|d
÷÷
: | =
b

a

dr
2
+ dn
2
+ d.
2
.
12 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Expresia |d
÷÷
: | =

dr
2
+ dn
2
+ d.
2
se noteaz¼ a cu d: ¸si se nume¸ste ele-
mentul de arc (elementul liniar) al curbei (().
Avem, deci:
d:
2
= |d
÷÷
: | = d
÷÷
: d
÷÷
: . (2.13)
d:
2
= dr
2
+ dn
2
+ d.
2
.
Dac¼ a schimb¼ am cap¼ atul …x de integrare / cu o variabil¼ a t ÷ [c. /]. atunci
lungimea de arc 1 devine o func¸tie de t. s¼ a spunem, :(t). Înlocuind ¸si valoarea
c din 2.10 cu o valoare …xat¼ a t
0
÷ [c. /]. ob¸tinem:
(2.14) :(t) =
t

t
0

÷÷
: (t)

dt =
t

t
0
|d
÷÷
: | .

÷÷
: =
d
÷÷
:
dt
.
Func¸tia :(t). numit¼ a lungimea arcului
_
`
0
` al curbei (() (unde `
0
÷
(() este punctul care corespunde valorii t
0
a parametrului, iar `. punctul
corespunz¼ ator lui t), are interpretarea geometric¼ a analoag¼ a celei date pentru
lungimea arcului unei curbe plane.
Mai mult, teorema ?? de la curbe plane se traduce f¼ ar¼ a di…cultate la
curbe în spa¸tiu, ob¸tinând:
Teorema 2.9 Lungimea de arc :(t) poate … întrebuin¸ tat¼a ca parametru în
reprezent¼arile parametrice ale curbelor în spa¸ tiu. Trecerea de la t la :
p¼astreaz¼a clasa reprezent¼arii.
Avem, din 2.14:
_ :
2
=

÷÷
:

÷÷
: 0.
de unde, prin derivare, rezult¼ a
_ :

: =

÷÷
:

÷÷
: .
Substituind inversa func¸tiei : = :(t) în reprezentarea parametric¼ a
÷÷
: =
÷÷
: (t).
ob¸tinem reprezentarea curbei (() sub forma:
(2.15)
÷÷
: =
÷÷
: (:).
cu : drept parametru, numit parametru natural.
Utilizarea parametriz¼ arii naturale va simpli…ca unele din calculele f¼ acute
în considera¸tiile asupra curbei în spa¸tiu, dup¼ a cum vom vedea în paragrafele
ce urmeaz¼ a.
2.3. DREAPTATANGENT
¼
A ¸ SI PLANUL NORMAL LAOCURB
¼
AÎNSPA ¸ TIU13
Speci…c¼ am c¼ a punctul corespunz¼ ator pe (() lui : = 0. adic¼ a t = t
0
poate
… ales, în 2.14, arbitrar. Sensul pozitiv al reprezent¼ arii 2.15 este acela¸si cu cel
al reprezent¼ arii ini¸tiale
÷÷
: =
÷÷
: (t). deoarece : = :(t) este o func¸tie monoton
cresc¼ atoare. Utilizând observa¸tia din …nalul paragrafului precedent, pentru a
ob¸tine orientarea opus¼ a putem întrebuin¸ta pe :

= ÷:. ca un nou parametru.
Facem conven¸tia ca în continuare, derivatele func¸tiei vectoriale
÷÷
: în
raport cu parametrul natural : s¼ a le not¼ am cu accente, spre deosebire de
derivatele aceleia¸si func¸tii în raport cu parametrul t oarecare, pe care ne-am
obi¸snuit s¼ a le not¼ am cu puncte:
÷÷
:
0
=
d
÷÷
:
d:
.
÷÷
:
00
=
d
2÷÷
:
d:
2
.

÷÷
: =
d
÷÷
:
dt
.

÷÷
: =
d
2÷÷
:
dt
2
etc.
2.3 Dreapta tangent¼ a ¸si planul normal la o
curb¼ a în spa ¸tiu
Fie (()

r = r (t)
n = n (t)
. = . (t)
o curb¼ a dat¼ a parametric ¸si
÷÷
: =
÷÷
: (t) - ecua¸tia
vectorial¼ a a curbei.
Dreapta tangent¼ a la curb¼ a într-un punct ` (r. n. .) ÷ (() regulat, este
pozi¸tia limit¼ a a dreptelor ``
0
atunci când `
0
÷ (() ÷ `. Din ra¸tiona-
mentul f¼ acut la calculul elementului arcului de curb¼ a rezult¼ a c¼ a tangenta este
de vector director:
d
÷÷
:
dt
=

÷÷
: =

r (t)
÷÷
i +

n (t)
÷÷
, +

. (t)
÷÷
/ .
…g. 2.3
14 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Dac¼ a
÷÷
1 este vectorul de pozi¸tie al unui punct arbitrar `(A. ). 2) de pe
tangent¼ a, atunci:
÷÷
1 ÷
÷÷
: =
÷÷÷
`` = \

÷÷
: .
Adic¼ a:
(2.16) (to) :
÷÷
1 =
÷÷
: + \

÷÷
: . \ ÷ R.
este ecua¸tia vectorial¼ a a dreptei tangente în ` la (().
Pe componente, avem:
(2.17) (to) :
A ÷r

r
=
) ÷n

n
=
2 ÷.

.
.
ecua¸tiile dreptei tangente la (() în punctul `. sub form¼ a de rapoarte.
Versorul dreptei tangente se noteaz¼ a cu
÷÷
t ¸si se ob¸tine împ¼ ar¸tind

÷÷
: la
lungimea sa:
(2.18)
÷÷
t =

÷÷
:

÷÷
:

=
d
÷÷
:
dt
d:
dt
=
d
÷÷
:
d:
.
Dac¼ a curba este dat¼ a de intersec¸tia a dou¼ a suprafe¸te:
(()

1 (r. n. .) = 0
G(r. n. .) = 0
.
presupunând c¼ a r = r (t) . n = n (t) . . = . (t) este o parametrizare a curbei,
prin derivare în raport cu t. ob¸tinem:
(2.19)

1
0
x

r + 1
0
y

n + 1
0
z

. = 0
G
0
x

r + G
0
y

n + G
0
z

. = 0.
Matricea sistemului are rangul doi în punctul regulat `(r. n. .). prin
urmare, putem presupune c¼ a, spre exemplu, determinantul

1
0
x
1
0
y
G
0
x
G
0
y

este
diferit de zero.
Rezolv¼ am sistemul de mai sus prin regula lui Cramer, luând _ . ca para-
metru. Ob¸tinem:

r

1
0
y
1
0
z
G
0
y
G
0
z

=

n
÷

1
0
x
1
0
z
G
0
x
G
0
z

=

.

1
0
x
1
0
y
G
0
x
G
0
y

.
2.4. REPERUL FRENET 15
Din 2.17 ¸si ultimul ¸sir de egalit¼ a¸ti, ob¸tinem ecua¸tiile dreptei tangente
în cazul curbei date ca intersec¸tie de dou¼ a suprafe¸te, sub forma:
(2.20)
A ÷r

1
0
y
1
0
z
G
0
y
G
0
z

=
) ÷n
÷

1
0
x
1
0
z
G
0
x
G
0
z

=
2 ÷.

1
0
x
1
0
y
G
0
x
G
0
y

.
De…nitia 2.10 Se nume¸ ste plan normal (:
N
) la curb¼a într-un punct re-
gulat ` ÷ ((). planul perpendicular în ` pe dreapta tangent¼a.
Notând cu
÷÷
1 vectorul de pozi¸tie al unui punct din planul normal (:
N
) .
ecua¸tia vectorial¼ a a planului normal este:
(2.21)

÷÷
:

÷÷
1 ÷
÷÷
: (t)

= 0.
Pe componente, (:
N
) se scrie:
(2.22)

r (t) [A ÷r (t)] +

n (t) [) ÷n (t)] +

. (t) [2 ÷. (t)] = 0.
sau:
(2.23)

A ÷r (t) ) ÷n (t) 2 ÷. (t)
1
0
x
1
0
y
1
0
z
G
0
x
G
0
y
G
0
z

= 0.
2.4 Reperul Frenet
Fie (() :
÷÷
: =
÷÷
: (t). t ÷ 1 o curb¼ a de clas¼ a cel pu¸tin 2 ¸si `
0
un punct
al lui ((). corespunz¼ ator valorii t
0
a parametrului. Presupunem c¼ a `
0
este
punct regulat. Avem

÷÷
: (t
0
) = 0
¸si, dup¼ a cum am v¼ azut mai sus, vectorul

÷÷
: (t
0
) ne d¼ a direc¸tia dreptei tangente
în `
0
la curb¼ a. Lu¼ am în considerare ¸si vectorul

÷÷
: (t
0
). Dac¼ a

÷÷
: (t
0
) = 0.
punctul `
0
se nume¸ste nein‡exionar (în caz contrar, el poart¼ a numele de
punct in‡exionar al lui (()).
Mai mult, dac¼ a

÷÷
: (t
0
)

÷÷
: (t
0
) = 0.
16 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
adic¼ a, dac¼ a vectorii

÷÷
: (t
0
) ¸si

÷÷
: (t
0
) nu sunt coliniari, atunci punctul ` se
nume¸ste nesta¸tionar (în caz contrar, el poart¼ a numele de punct sta¸tionar
al lui (()).
Presupunând c¼ a `
0
este nein‡exionar ¸si nesta¸tionar, direc¸tiile vectorilor

÷÷
: (t
0
) ¸si

÷÷
: (t
0
), împreun¼ a cu punctul `
0
. determin¼ a în mod unic un plan.
De…nitia 2.11 Se nume¸ ste plan osculator (:
0
) la curba (() într-un punct
nein‡exionar ¸ si nesta¸ tionar `
0
(t
0
) ÷ ((). planul care trece prin `
0
¸ si
con¸ tine direc¸ tiile vectorilor

÷÷
: (t
0
) ¸ si

÷÷
: (t
0
).
Direc¸tia normal¼ a la acest plan este, evident,

÷÷
: (t
0
)

÷÷
: (t
0
) . De aici,
deducem ecua¸tia sa vectorial¼ a:
(2.24) (:
0
) :

÷÷
1 ÷
÷÷
: (t
0
)

¸

÷÷
: (t
0
)

÷÷
: (t
0
)

= 0.
unde
÷÷
1 este vectorul de pozi¸tie al unui punct oarecare din planul (:
0
) .
Pe componente, ob¸tinem ecua¸tia planului osculator sub forma:
(2.25) (:
0
) :

A ÷r (t
0
) ) ÷n (t
0
) 2 ÷. (t
0
)

r (t
0
)

n (t
0
)

. (t
0
)

r (t
0
)

n (t
0
)

. (t
0
)

= 0.
Observa¸tii:
1. Planul osculator (:
0
) con¸tine dreapta tangent¼ a la curb¼ a în `
0
¸si este
perpendicular pe planul normal (:
N
) în `
0
.
2. În punctele in‡exionare sau sta¸tionare ale lui (() nu putem ata¸sa planul
osculator. De aceea, în cele ce urmeaz¼ a, vom lua în considerare numai
punctele ` ÷ ((). nein‡exionare ¸si nesta¸tionare.
3. Planul osculator nu depinde de parametrizarea aleas¼ a pe curb¼ a (de
reprezentantul
÷÷
: =
÷÷
: (t) al clasei de echivalen¸t¼ a). Într-adev¼ ar, dac¼ a
÷÷
: =
÷÷
: (t

) este un alt reprezentant al clasei de echivalen¸t¼ a, atunci:

÷÷
: =
d
÷÷
:
dt
=
d
÷÷
:
dt

dt

dt
.
deci,

÷÷
: este coliniar cu
d
÷÷
:
dt

. Mai mult,

÷÷
: =
d
dt

d
÷÷
:
dt

dt

dt

=

dt

dt

2

d
2÷÷
:
dt
2
+
d
÷÷
:
dt

d
2
t

dt
2
.
2.4. REPERUL FRENET 17
de unde rezult¼ a c¼ a
(2.26)

÷÷
:

÷÷
: =

d
÷÷
:
dt

d
2÷÷
:
dt
2

dt

dt

3
.
adic¼ a direc¸tia lui
d
÷÷
:
dt

d
2÷÷
:
dt
2
coincide cu cea a normalei planului oscula-
tor. Ca atare, planul de…nit de punctul ` ÷ (() ¸si direc¸tiile
d
÷÷
:
dt

.
d
2÷÷
:
dt
2
coincide cu planul osculator în ` la (().
4. Dac¼ a punctul ` este sta¸tionar într-o parametrizare, el este astfel în
toate parametriz¼ arile, fapt ce rezult¼ a imediat din 2.26.
5. S¼ a presupunem curba (() situat¼ a în planul r(n. Fie

n = 1(r)
. = 0
.
r ÷ 1. reprezentarea ei explicit¼ a. Atunci, o reprezentare parametric¼ a a
lui (() este
(() :

r = t
n = 1(t)
. = 0
. r ÷ 1.
Rezult¼ a

÷÷
: =
÷÷
i + 1
0
(t)
÷÷
, .

÷÷
: = 1
00
(t)
÷÷
, ¸si

÷÷
:

÷÷
: = 1
00
(t)
÷÷
/ . ceea
ce înseamn¼ a c¼ a pentru o curb¼ a plan¼ a, no¸tiunile de punct in‡exionar,
respectiv, punct sta¸tionar, coincid, aceste puncte …ind date de solu¸tiile
ecua¸tiei 1
00
(r) = 0. fapt cunoscut din liceu.
Deoarece planele (:
N
) ¸si (:
0
) au în comun punctul de studiu `
0
÷ (().
ele vor avea în comun ¸si o dreapt¼ a.
De…nitia 2.12 Dreapta de intersec¸ tie dintre planul normal (:
N
) ¸ si planul
osculator (:
0
) se nume¸ ste dreapt¼a normal¼a principal¼a (:
p
) .
Ca intersec¸tie de dou¼ a plane, avem:
(:
p
) :

:
0
= 0
:
N
= 0
.
Rezult¼ a c¼ a vectorul director al normalei principale este dat de produsul
vectorial al vectorilor normali la planele în discu¸tie, adic¼ a


÷÷
:

÷÷
:

÷÷
: .
Ecua¸tia vectorial¼ a a dreptei normale principale este:
(2.27) (:
p
) :
÷÷
1 =
÷÷
: (t
0
) + \
¸

÷÷
: (t
0
)

÷÷
: (t
0
)

÷÷
: (t
0
)

.
18 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Pe componente, ob¸tinem ecua¸tiile de mai sus sub form¼ a de rapoarte:
(2.28) (:
p
) :
A ÷r (t
0
)

1 (

n (t
0
)

. (t
0
)

=
) ÷n (t
0
)
÷

¹ (

r (t
0
)

. (t
0
)

=
2 ÷. (t
0
)

¹ 1

r (t
0
)

n (t
0
)

.
unde
¹ =

n (t
0
)

. (t
0
)

n (t
0
)

. (t
0
)

. 1 =

. (t
0
)

r (t
0
)

. (t
0
)

r (t
0
)

. ( =

r (t
0
)

n (t
0
)

r (t
0
)

n (t
0
)

.
A¸sadar, în `
0
÷ (() am ob¸tinut dou¼ a drepte perpendiculare ¸si anume,
dreapta tangent¼ a ¸si dreapta normal¼ a principal¼ a. Acum, este u¸sor de ob¸tinut,
în `
0
. o a treia dreapt¼ a, perpendicular¼ a pe acestea.
De…nitia 2.13 Dreapta perpendicular¼a pe planul osculator (:
0
) în `
0
se
nume¸ ste dreapt¼a binormal¼a (/
n
) .
Conform cu cele ar¼ atate mai sus, dreapta binormal¼ a este con¸tinut¼ a în
planul normal ¸si este de direc¸tie

÷÷
: (t
0
)

÷÷
: (t
0
) .
Ecua¸tia vectorial¼ a a dreptei binormale este:
(2.29) (/
n
)
÷÷
1 =
÷÷
: (t
0
) + \
¸

÷÷
: (t
0
)

÷÷
: (t
0
)

.
Pe componente, ob¸tinem ecua¸tiile dreptei binormale sub form¼ a de
rapoarte:
(2.30)
A ÷r (t
0
)
¹
=
) ÷n (t
0
)
1
=
2 ÷. (t
0
)
(
.
unde ¹. 1. ( sunt date mai sus.
De…nitia 2.14 Se nume¸ ste plan recti…cator în `
0
÷ (() planul ce trece
prin `
0
¸ si este perpendicular pe dreapta normal¼a principal¼a.
Ecua¸tia vectorial¼ a a planului recti…cator este:
(2.31) (:
r
)

÷÷
1 ÷
÷÷
: (t
0
)

¸

÷÷
: (t
0
)

÷÷
: (t
0
)

÷÷
: (t
0
)

= 0.
Ecua¸tia scalar¼ a a lui (:
r
) este:

1 (

n (t
0
)

. (t
0
)

(A ÷r (t
0
)) ÷

¹ (

r (t
0
)

. (t
0
)

() ÷n (t
0
)) + (2.32)
+

¹ 1

r (t
0
)

n (t
0
)

(2 ÷. (t
0
)) = 0
2.4. REPERUL FRENET 19
Vom încheia acest paragraf cu câteva considera¸tii asupra versorilor
dreptelor introduse.
1. Prin 2.18, am v¼ azut c¼ a versorul dreptei tangente este:
÷÷
t =

÷÷
:

÷÷
:

=
d
÷÷
:
d:
.
Deoarece |t| = 1. avem t t = 1. care, prin derivare, conduce la t
d
÷÷
t
d:
= 0. adic¼ a,
t l
d
÷÷
t
d:
.
Cu alte cuvinte,
d
÷÷
t
d:
este o direc¸tie din planul normal (:
N
) .
2. Pe de alt¼ a parte, avem:
d
÷÷
t
d:
=
d
2÷÷
:
d:
2
=
d
d:

d
÷÷
:
d:

=
d
d:

d
÷÷
:
dt
dt
d:

=
d
2÷÷
:
dt
2

dt
d:

2
+
d
÷÷
:
dt

d
2
t
d:
2

=

÷÷
:

dt
d:

2
+

÷÷
:

d
2
t
d:
2

.
Cum

÷÷
: ¸si

÷÷
: sunt dou¼ a direc¸tii din planul osculator (:
0
) . rezult¼ a c¼ a
d
÷÷
t
d:
÷ (:
0
) .
Din observa¸tiile 1) ¸si 2), ob¸tinem c¼ a
d
÷÷
t
d:
=
d
2÷÷
:
d:
2
este o direc¸tie pe dreapta
normal¼ a principal¼ a (:
p
) . Din 2), mai rezult¼ a c¼ a
d
÷÷
t
d:
nu depinde de orientarea
pe curb¼ a, deoarece prin schimbarea :

= ÷: ob¸tinem acela¸si lucru. Vectorul
d
÷÷
t
d:
se nume¸ste vector de curbur¼ a.
Versorul vectorului de curbur¼ a se noteaz¼ a cu
(2.33)
÷÷
i =
d
÷÷
t
d:

d
÷÷
t
d:

¸si este un versor pentru dreapta normal¼ a principal¼ a, numit versor normal
principal.
20 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
De…nitia 2.15 Se nume¸ ste curbur¼a a curbei (() în punctul regulat ` ÷
((). scalarul
(2.34) 1 =

d
÷÷
t
d:

.
Inversul curburii se nume¸ ste raz¼a de curbur¼a: 1 =
1
1
.
Merit¼ a remarcat faptul c¼ a, pentru o curb¼ a în spa¸tiu, curbura este tot
timpul nenegativ¼ a: 1 _ 0.
De…nitia 2.16 Versorul dreptei binormale (/
n
) într-un punct regulat ` ÷
((). notat cu
÷÷
. orientat astfel încât

`.
÷÷
t .
÷÷
i .
÷÷

¸
s¼a formeze un reper
direct orientat, se nume¸ ste versor binormal.
…g. 2.4
Din de…ni¸tia de mai sus, rezult¼ a
(2.35)
÷÷
=
÷÷
t
÷÷
i .
S¼ a remarc¼ am c¼ a în …ecare punct regulat ` ÷ (() am format un reper
mobil

`.
÷÷
t .
÷÷
i .
÷÷

¸
ata¸sat curbei, reper ortonormat ¸si direct orientat.
Reperul ob¸tinut se nume¸ste reperul (triedrul) lui Frenet în punctul
`.
2.4. REPERUL FRENET 21
În raport cu parametrul t al curbei, versorii reperului sunt:
÷÷
t =

÷÷
:

÷÷
:

;
÷÷
i =

÷÷
:

÷÷
:

÷÷
:

÷÷
:

÷÷
:

÷÷
:

;
÷÷
=

÷÷
:

÷÷
:

÷÷
:

÷÷
:

.
Planele reperului (:
N
) . (:
0
) . (:
r
) se numesc fe¸tele triedrului.
Dreptele (to) . (:
p
) . (/
n
) se numesc muchiile triedrului.
Exemplu: Fie curba: r = c cos t. n = c sin t. . = /t. t ÷ R (elicea
cilindric¼a). S¼ a se determine triedrul Frenet al curbei într-un punct oarecare.
Avem:
_ r = ÷c sin t. _ n = c cos t. _ . = /.

r = ÷c cos t.

n = ÷c sin t.

. = 0.
Ecua¸tiile dreptei tangente sunt:
A ÷c cos t
÷c sin t
=
) ÷c sin t
c cos t
=
2 ÷/t
/
.
iar ecua¸tia planului normal,
÷c sin t(A ÷c cos t) + c cos t() ÷c sin t) + /(2 ÷/t) = 0.
Versorul dreptei tangente t este dat de:
t =
1

/
2
+ c
2
(÷c sin t

i + c cos t

, + /

/).
Ecua¸tia planului osculator este

A ÷c cos t ) ÷c sin t 2 ÷/t
÷c sin t c cos t /
÷c cos t ÷c sin t 0

= 0.
sau, dup¼ a dezvoltarea determinantului,
/sin t(A ÷c cos t) ÷/cos t() ÷c sin t) + c(2 ÷/t) = 0.
de unde citim vectorul binormal

/(/sin t. ÷/cos t. c) ¸si deducem ecua¸tiile
dreptei binormale:
A ÷c cos t
/sin t
=
) ÷c sin t
÷/cos t
=
2 ÷/t
c
.
22 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Versorul

al acestei drepte este dat de:

=
1

/
2
+ c
2
(/sin t

i ÷/cos t

, + c

/).
Vectorul director al dreptei normale principale este :
p
= (

:

:)

: =

/

:
sau
:
p
=

i

,

/
/sin t ÷/cos t c
÷c sin t c cos t /

= ÷(/
2
+ c
2
)(cos t

i + sin t

,).
prin urmare, ecua¸tiile dreptei normale principale sunt:
A ÷c cos t
cos t
=
) ÷c sin t
sin t
=
2 ÷/t
0
.
iar versorul normal principal i are componentele i(÷cos t. ÷sin t. 0) (i se
putea g¼ asi ¸si direct, din egalitatea i =

t). Planul recti…cator are, atunci,
ecua¸tia:
(A ÷c cos t) cos t + () ÷c sin t) sin t = 0.
2.5 Formulele lui Frenet
În paragraful precedent am descris modul de construc¸tie al triedrului
Frenet pentru curba (()
÷÷
: =
÷÷
: (t) .
¸ Tinând cont de De…ni¸tia 2.15, formula 2.33 se poate scrie:
(2.36)
d
÷÷
t
d:
=
1
1
÷÷
i .
Ne propunem s¼ a calcul¼ am derivatele în raport cu : ¸si pentru ceilal¸ti doi
versori. Deoarece lungimea lor este constant¼ a (unitatea), derivatele lui
÷÷
i ¸si
÷÷
sunt vectori perpendiculari pe ei ¸si deci, avem urm¼ atoarea descompunere
dup¼ a versorii triedrului:
(2.37)
d
÷÷
i
d:
= c
2
÷÷
+ /
2
÷÷
t .
d
÷÷

d:
= c
3
÷÷
t + /
3
÷÷
i .
Din
÷÷
t
÷÷
i = 0. prin derivare, avem
d
÷÷
t
d:

÷÷
i +
÷÷
t
d
÷÷
i
d:
= 0. adic¼ a
1
1
÷÷
i
÷÷
i +
÷÷
t

c
2
÷÷
+ /
2
÷÷
t

= 0. Ob¸tinem c¼ a /
2
= ÷
1
1
.
2.6. CURBUR
¼
A ¸ SI TORSIUNE. INTERPRET
¼
ARI GEOMETRICE 23
Analog, din
÷÷
t
÷÷
= 0. prin derivare, avem:
d
÷÷
t
d:

÷÷
+
÷÷
t
d
÷÷

d:
= 0 =
÷÷
t (c
3
÷÷
t + /
3
÷÷
i ) = 0 =c
3
= 0.
Din
÷÷
i
÷÷
= 0. prin derivare ob¸tinem:
d
÷÷

d:

÷÷
i +
÷÷

d
÷÷
i
d:
= 0 =/
3
+ c
2
= 0.
Not¼ am c
2
=
1
1
¸si deci, /
3
= ÷
1
1
.
Scalarul . =
1
1
se nume¸ste torsiunea curbei (() în punctul `. iar 1
se nume¸ste raz¼ a de torsiune.
Am dedus urm¼ atoarele formule:
d
÷÷
t
d:
=
1
1
÷÷
i .
d
÷÷
i
d:
= ÷
1
1
÷÷
t +
1
1
÷÷
. (2.38)
d
÷÷

d:
= ÷
1
1
÷÷
i .
sau, matriceal,
d
d:

¸
÷÷
t
i

¸

=

¸
¸
¸
¸
¸
0
1
1
0
÷
1
1
0
1
1
0 ÷
1
1
0
¸

¸
÷÷
t
i

¸

.
numite formulele lui Frenet.
2.6 Curbur¼ a ¸si torsiune. Interpret¼ ari geome-
trice
2.6.1 Interpretarea geometric¼ a a curburii ¸si torsiunii.
Semnul torsiunii
Fie curba (() : r = r(:). n = n(:). . = .(:). dat¼ a în parametrizare
natural¼ a ¸si
÷÷
t (:). versorii s¼ ai tangen¸ti.
24 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Construim sfera cu centrul în (. de raz¼ a 1 ¸si translat¼ am versorii
÷÷
t (:).
cu originea în (. Vârfurile acestora vor descrie în acest caz o curb¼ a pe sfer¼ a,
numit¼ a indicatoarea sferic¼ a a tangentelor curbei (() (…g. 2.5). În mod
analog, translatând în ( versorii binormali
÷÷
(:). se ob¸tine no¸tiunea de in-
dicatoare sferic¼ a a binormalelor.
…g. 2.5
Fie (1) indicatoarea sferic¼ a a tangentelor. Ecua¸tia ei vectorial¼ a este
÷÷
:

(:) =
÷÷
t (:).
cu men¸tiunea c¼ a, pentru 1. : nu mai este parametru natural.
Fie 1(:) ¸si ((: + :) (cu : 0) dou¼ a puncte vecine ale lui (() ¸si 1
0
.
(
0
corespondentele lor pe indicatoarea sferic¼ a (1) (…g. 2.5). Numim unghi
de contingen¸t¼ a al tangentelor, unghiul c dintre (1
0
¸si ((
0
.
Teorema 2.17 Are loc egalitatea:
1(:) =

c
:

.
Demonstratie. Lungimea segmentului 1
0
(
0
este:

÷÷÷
1
0
(
0

= |
÷÷
t (: + :) ÷
÷÷
t (:)| .
Conform teoremei de medie, |
÷÷
t (: + :) ÷
÷÷
t (:)| =

÷÷
t (:
0
)

:. cu
:
0
÷ (:. : + :). adic¼ a

÷÷÷
1
0
(
0

= 1(:
0
):.
2.6. CURBUR
¼
A ¸ SI TORSIUNE. INTERPRET
¼
ARI GEOMETRICE 25
Împ¼ ar¸tind prin : ¸si trecând la limit¼ a cu : ÷0. ob¸tinem:
(2.39) 1(:) = lim
s!0

÷÷÷
1
0
(
0

:
= lim
s!0

÷÷÷
1
0
(
0
:

.
Pe de alt¼ a parte, din triunghiul isoscel (1
0
(
0
, avem

÷÷÷
1
0
(
0

2
=

sin
c
2

.
Înlocuim în 2.39:
1(:) = lim
s!0

2 sin

2
:

= lim
s!0

sin

2

2
c
:

.
Cum îns¼ a, lim
s!0

sin
c
2
c
2

= 1. ob¸tinem rela¸tia c¼ autat¼ a.
În concluzie, curbura unei curbe este dat¼ a de varia¸tia unghiului
de contingen¸t¼ a al tangentelor, raportat¼ a la varia¸tia lungimii de arc.
Analog, putem construi unghiul de contingen¸t¼ a al binormalelor c;
ra¸tionând ca în teorema precedent¼ a, modulul torsiunii este
[.(:)[ =

c
:

.
În continuare, ne propunem s¼ a studiem ce informa¸tii ne ofer¼ a curbura ¸si
torsiunea unei curbe despre forma acesteia în vecin¼ atatea unui punct al ei.
Pentru aceasta, s¼ a presupunem c¼ a func¸tia 1(:) se anuleaz¼ a pentru to¸ti
: dintr-un interval 1. Din formula de de…ni¸tie a curburii, avem 1 (:) = 0
=
d
2÷÷
:
d:
2
= 0. adic¼ a
÷÷
: (:) = :
÷÷
c +
÷÷
/ . altfel spus, curba este o dreapt¼ a.
Reciproca este evident¼ a. Am demonstrat astfel
Propozitia 2.18 O curb¼a este o dreapt¼a dac¼a ¸ si numai dac¼a are curbura
identic nul¼a.
Mai mult, din cele ar¼ atate mai sus, am putea a…rma c¼ a, pentru o curb¼a
în spa¸ tiu, curbura într-un punct m¼asoar¼a abaterea acesteia de la o dreapt¼a ¸ si
anume, dreapta tangent¼a la curb¼a în punctul considerat (vezi ¸si cazul curbelor
plane, Teorema ??).
26 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Propozitia 2.19 O curb¼a (() de clas¼a cel pu¸ tin 3 ¸ si curbur¼a nenul¼a este
plan¼a dac¼a ¸ si numai dac¼a torsiunea sa este identic nul¼a.
Demonstratie. Dac¼ a curba este plan¼ a cu 1 0. atunci
÷÷
va avea
direc¸tie, sens ¸si modul constant ¸si deci,
d
÷÷

d:
= 0. Din 2.38 ob¸tinem c¼ a
1
1
= 0.
Reciproc, dac¼ a
1
1
= 0. atunci
d
÷÷

d:
= 0 ¸si prin integrare ob¸tinem
÷÷
=
÷÷
c . Cum
÷÷
t
÷÷
= 0. prin integrare, ob¸tinem
÷÷
c

÷÷
t d: = co::t.. adic¼ a
÷÷
c
÷÷
: (:) = / = constant. Rezult¼ a c¼ a toate punctele curbei (() cu torsiunea
nul¼ a satisfac ecua¸tia
÷÷
c
÷÷
: (:) = /. adic¼ a apar¸tin unui plan care trece prin
`
0
. …xat ¸si perpendicular pe
÷÷
c . Curba este, deci, plan¼ a.
De…nitia 2.20 O curb¼a
÷÷
: =
÷÷
: (t) este drept orientat¼a în punctul `
0
÷
(() corespunz¼ator valorii :
0
a parametrului natural :. dac¼a pentru : :
0
punctele `(:) ale curbei (() p¼ar¼asesc planul osculator (:
0
) în `
0
pe partea
dat¼a de
÷÷

0
. În caz contrar, ea se nume¸ ste stâng orientat¼a.
Teorema 2.21 Fie (() o curb¼a de clas¼a cel pu¸ tin trei în vecin¼atatea unui
punct `
0
÷ ((). cu curbura ¸ si torsiunea nenule.
Dac¼a torsiunea în `
0
este pozitiv¼a, atunci curba este drept orientat¼a în
`
0
. iar dac¼a torsiunea în `
0
este negativ¼a, curba este stâng orientat¼a în `
0
.
Demonstratie. Deoarece curba (() este de clas¼ a cel pu¸tin trei, func¸tiile
÷÷
: (:) .
÷÷
:
0
(:) .
÷÷
:
00
(:) .
÷÷
:
000
(:) sunt continue. Aplic¼ am formula lui Taylor ¸si
avem:
÷÷
: (:) =
÷÷
: (:
0
) +
: ÷:
0
1!
÷÷
:
0
(:
0
) +
(: ÷:
0
)
2
2!
÷÷
:
00
(:
0
) +
(: ÷:
0
)
3
3!
÷÷
:
000
(:
0
) +
÷÷
O.
unde
÷÷
O ÷
÷÷
0 când : ÷:
0
.
Din formulele lui Frenet, rezult¼ a:
÷÷
:
0
(:
0
) =
÷÷
t
0
.
÷÷
:
00
(:
0
) =
d
÷÷
t
d:
[
s
0
= 1
0
÷÷
i
0
÷÷
:
000
(:
0
) =
d
d:
(1 (:)
÷÷
i (:)) [
s
0
= 1
0
0
÷÷
i
0
÷1
2
0
÷÷
t
0
+ 1
0
.
0
÷÷

0
.
unde 1
0
= 1(:
0
). 1
0
0
= 1
0
(:
0
) etc.. Avem, deci:
÷÷
: (:) =
÷÷
: (:
0
) +
¸
(: ÷:
0
) ÷
(: ÷:
0
)
3
6
1
2
0
¸
÷÷
t
0
+ (2.40)
¸
(: ÷:
0
)
2
2
1
0
+
(: ÷:
0
)
3
6
1
0
0
¸
÷÷
i
0
+
(: ÷:
0
)
3
6
1
0
.
0
÷÷

0
+
÷÷
O.
2.6. CURBUR
¼
A ¸ SI TORSIUNE. INTERPRET
¼
ARI GEOMETRICE 27
¸ Tinând seama c¼ a produsul mixt

÷÷
t
0
.
÷÷
i
0
.
÷÷

0

= 1. din 2.40, ob¸tinem:
(2.41) (
÷÷
: ÷
÷÷
:
0
.
÷÷
t
0
.
÷÷
i
0
) =
(: ÷:
0
)
3
6
1
0
.
0
+ .
unde ÷0 când : ÷:
0
.
Dac¼ a .
0
0. produsul mixt (
÷÷
: ÷
÷÷
:
0
.
÷÷
t
0
.
÷÷
i
0
) 0. în consecin¸t¼ a, curba
este drept orientat¼ a în `
0
. Dac¼ a .
0
< 0. produsul mixt este negativ ¸si astfel,
curba este stâng orientat¼ a. Astfel, teorema este demonstrat¼ a.
2.6.2 Forma local¼ a a unei curbe în vecin¼ atatea unui
punct regulat. Reprezentarea canonic¼ a. Ecua¸ti-
ile intrinseci
S¼ a presupunem c¼ a am ales un sistem de coordonate r. n. . cu originea în `
0
.
astfel ca
÷÷
t
0
.
÷÷
i
0
.
÷÷

0
s¼ a dea direc¸tiile axelor. Atunci, avem:
÷÷
:
0
=
÷÷
0 .
÷÷
t
0
=
÷÷
i .
÷÷
i
0
=
÷÷
, .
÷÷

0
=
÷÷
/ .
÷÷
O = O
1
÷÷
i +O
2
÷÷
, +O
3
÷÷
/
¸si 2.40 scris¼ a dup¼ a componente, cap¼ at¼ a forma:
r (:) = : ÷
1
6
1
2
0
:
3
+O
1
.
n (:) =
1
2
1
0
:
2
+
1
6
1
0
0
:
3
+O
2
. (2.42)
. (:) =
1
6
1
0
.
0
:
3
+O
3
.
Ecua¸tiile 2.42 poart¼ a numele de reprezentarea canonic¼ a a curbei.
Dac¼ a în 2.42 re¸tinem în membrul doi respectiv …ecare prim termen,
ob¸tinem func¸tia vectorial¼ a:
(2.43)
÷÷
:

(:) = :
÷÷
i +
1
2
1
0
:
2
÷÷
, +
1
6
1
0
.
0
:
3
÷÷
/ .
care reprezint¼ a ecua¸tia vectorial¼ a a unei curbe ((

), numit¼ a curb¼ a aproxi-
mant¼ a de ordinul întâi a curbei (() în vecin¼ atatea punctului `
0
.
Proiec¸tiile pe planele de coordonate ale aproximantei sunt:
- pe planul osculator (:
0
) : n =
1
2
1
0
r
2
(…g. 2.6 a));
- pe planul recti…cator (:
r
) : . =
1
6
1
0
.
0
r
3
(…g. 2.6 b));
- pe planul normal (:
N
) : . =
1
3

2
1
0
1
2
.
0
n
3
2
(…g. 2.6 c)).
28 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
…g. 2.6
…g 2.6’- aproximanta
Curba ((

) reprezint¼ a o bun¼ a aproximare a lui (() în vecin¼ atatea punc-
tului regulat `
0
. Dac¼ a (() este drept orientat¼ a în `
0
(.
0
0), atunci, ¸si
curba ((

) este drept orientat¼ a în `
0
.
Acest lucru se constat¼ a u¸sor din reprezentarea vectorial¼ a 2.43 ¸si : 0.
1
0
0 ((() p¼ ar¼ ase¸ste planul r`
0
n pe partea sa pozitiv¼ a).
Din cele ar¼ atate mai sus, concluzion¼ am c¼ a putem cunoa¸ste forma unei
curbe în vecin¼ atatea unui punct regulat studiind curbura ¸si torsiunea acesteia
în punctul respectiv. Mai mult, se poate demonstra, [?], urm¼ atoarea teorem¼ a
(datorat¼ a lui Euler):
Teorema 2.22 Fie 1(:) 0 ¸ si G(:) dou¼a func¸ tii de o variabil¼a real¼a, de…-
nite ¸ si continue într-un interval închis 1 : 0 _ : _ c. În aceste condi¸ tii, exist¼a
un arc al unei curbe (() a c¼arui lungime de arc este :. a c¼arui curbur¼a ¸ si
torsiune sunt date, respectiv, de:
(2.44) 1 = 1(:). . = G(:).
Acest arc este unic, abstrac¸ tie f¼acând de pozi¸ tia sa în spa¸ tiu.
Ecua¸tiile 2.44 poart¼ a numele de ecua¸tiile intrinseci ale curbei ((). de-
numirea …ind justi…cat¼ a prin faptul c¼ a lungimea de arc, curbura ¸si torsiunea
sunt cantit¼ a¸ti caracteristice lui ((). ele nedepinzând de reperul ales.
2.6. CURBUR
¼
A ¸ SI TORSIUNE. INTERPRET
¼
ARI GEOMETRICE 29
2.6.3 Calculul curburii ¸si torsiunii cu t - parametru
oarecare
Deoarece în practic¼ a, parametrizarea natural¼ a nu este întotdeauna u¸sor
de determinat, este util s¼ a d¼ am formulele de calcul pentru curbur¼ a ¸si torsiune
în func¸tie de un parametru oarecare t.
Avem:
(2.45)

÷÷
: =
d
÷÷
:
d:

d:
dt
=
÷÷
t :
0
.
(2.46)

÷÷
: =
d
÷÷
t
d:

d:
dt
:
0
+
÷÷
t :
00
=
1
1
:
02

÷÷
i +
÷÷
t :
00
.
Calcul¼ am

÷÷
: =

1
1

0
:
02

÷÷
i +
1
1
2:
0
:
00

÷÷
i +
1
1
:
02

d
÷÷
i
d:
d:
dt
+ :
000÷÷
t + :
00
d
÷÷
t
d:
d:
dt
=
=

1
1

0
:
02÷÷
i +
2
1
:
0
:
00÷÷
i +
1
1
:
03

÷
1
1
÷÷
t +
1
1
÷÷

+ :
000÷÷
t +
:
0
:
00
1
÷÷
i . adic¼ a
(2.47)

÷÷
: =

:
000
÷
1
1
2
:
03

÷÷
t +

3:
0
:
00
1
+

1
1

0
:
02

÷÷
i +
:
03
1 1
÷÷
.
Calcul¼ am pe

÷÷
:

÷÷
: , ¸tinând seama de 2.45 ¸si 2.46:

÷÷
:

÷÷
: =
:
03
1
(
÷÷
t
÷÷
i ) =
:
03
1
÷÷
.
De aici, rezult¼ a c¼ a


÷÷
:

÷÷
:

÷÷
: =
:
06
1
2
1
.
Dar :
0
=

÷÷
:

. astfel c¼ a din ultimele dou¼ a rela¸tii deducem:
(2.48)
1
1
=

÷÷
:

÷÷
:

÷÷
:

3
¸si
1
1
=

÷÷
: .

÷÷
: .

÷÷
:

÷÷
:

÷÷
:

2
.
30 CAPITOLUL 2. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Exemplu: Pentru curba :(t) = 2t

i +t
2

, +
t
3
3

/. s¼ a se determine curbura
¸si torsiunea în ((0. 0. 0) ¸si aproximanta acesteia în vecin¼ atatea originii.
Originea corespunde valorii t = 0 a parametrului ¸si avem:

:(0) = (2

i + 2t

, + t
2

/)
jt=0
= 2

i.

:(0) = (2

, + 2t

/)
jt=0
= 2

,.

:(0) = 2

/.
(

:

:)(0) = 4

/. (

:.

:.

:)(0) = 8. Deducem de aici, prin 2.48, c¼ a, în punctul
considerat, 1
0
=
1
1
[
t=0
=
1
2
. A
0
=
1
1
[
t=0
=
1
2
. Uzând acum de rela¸tiile 2.43,
ob¸tinem ecua¸tia vectorial¼ a a aproximantei:
:

(:) = :

i +
:
2
4

, +
:
3
24

/.