You are on page 1of 306

ilfF

rffw

KAREN MACK
JENNIFER KAUFMAN
m ■■■

In timpul acelor prime vizite, sora ei
abia dacă rostea câteva cuvinte. Martha
era o fată delicată şi blândă, plină de spe­
ranţe , iar Minna era o versiune diferită a
ei. Pe atunci era înaltă şi subţire, numai
unghiuri şi păr încâlcit. Prea mult entuzi­
asm, prea multă vorbărie şi mult prea
multă isteţime. Iar Sigmund primise exact
ceea ce-şi dorise: o drăguţă de modă veche,
nu o femeie cu opinii proprii, care se an­
gaja în conversaţii serioase. Rolul Minnei
fusese clar de la bun început, iar ea era
perfect conştientă de acest lucru. Minna
era intelectuala, Martha era cea dorită.
Iar acum, iată-i aici, Martha şi Sigmund,
căsătoriţi, cu şase copii, căsătoriţi, căsă­
toriţi, căsătoriţi.

KAREN M ACK, fost avocat, este pro­
ducător de film şi televiziune, câştigă­
toare a premiului Golden Globe.
JENNIFER KAUFM AN a fost redac­
tor la Los Angeles Times, de două ori
laureată a premiul naţional PenneyMissouri pentru jurnalism.
Amândouă locuiesc în Los Angeles.

Fotografie copertă: © Alexey Losevich

Un

r o m a n p a l p it a n t in s p ir a t d e p r e s u p u s a

RELAŢIE DE DRAGOSTE DINTRE FREUD ŞI CUMNATA SA

Viena sfârşitul de secol 19. Minna Bernays, o doamnă de com­
panie extrem de inteligentă şi cu o educaţie peste medie, este
concediată din nou. Se trezeşte în stradă fără prea multe opţiuni
în epoca aceea în care, pentru o femeie, singura speranţă în ceea
ce priveşte siguranţa zilei de mâine este căsătoria. Dar Minna nu
doreşte să se mărite. De disperare, apelează la sora ei, Martha.
Martha are propriile probleme - şase copii şi un soţ absent şi
dezinteresat care se întâmplă să fie Sigmund Freud. Este perioada
în care Freud luptă pentru a se impune profesional, teoriile sale de­
spre sexualitate fiind privite cu rezervă şi criticate de către lumea
academică. în vreme ce Martha este şocată şi dezgustată de opera
„pornografică" a soţului ei, Minna este de-a dreptul fascinată.
în această poveste complexă de dragoste, loialitate şi trădare,
realitatea şi ficţiunea se amestecă perfect, creând portretul irezis­
tibil al unei femei de neuitat şi al eforturilor de a împăca afecţiunea
pentru sora ei cu obsesia faţă de soţul acesteia, legendarul părinte
al psihanalizei.

E aproape imposibil să ratezi un roman inspirat
de zvonurile legate de relaţia lui Sigmund Freud cu cumnata sa.
Este o poveste care va atrage mulţi cititori către principiul plăcerii.
Whitn ey O tto

ISBN 978-606-609-682-9

«s.s
editura rao
www.rao.ro
www.raobooks.com

1

VIENA, 1895
Sezonul sinuciderilor începuse.
Tânăra aşezată la biroul de lângă fereastra cufundă pentru o
1

1ipă tocul în cerneala neagră. Peniţa scârţâia pe hârtie ca gheara

unui corb. Afară, cerul avea culoarea cenuşii. încă de la începutul
lui noiembrie domnea un frig crunt, iar petice de gheaţă incepuiu' i ă

să se întindă pe oglinda Dunării. în scurt timp, fluviul avea să

Îngheţe complet, tară a se mai dezgheţa până la primăvară. Cu nu­
mai o săptămână în urmă citise în Salonblatt despre o tânără bogată
din aristocraţie care, în rochie de mireasă, se aruncase în gol de pe
Podul Kronprinz Rudolt. Fata se dusese la fund ca un pietroi, iar
Impui ei fusese adus de apă la mal în linţoliul său din satin alb.
N-ar fi crezut niciodată că se va ajunge la aşa ceva, dar exact asta
se Întâmplase şi acum era la mila surorii ei, cerându-i ajutorul. înt hei,isc scrisoarea în zori, chiar în clipa în care bătaia clopotelor de
l.i Slântul Ştefan răsuna deasupra oraşului. Lipise plicul şi îl pusese
jn cutia poştală din faţa uşii. Avea să-şi amintească pentru totdea­
una ziua aceasta. Fiindcă fusese începutul.
CU DOUA ZILE ÎNAINTE
Din cer se revărsa o ploaie îngheţată, dar femeia care alerga
de a lungul bulevardului nu avea nici palton, nici pălărie. Ducea în
braţe o boccea înfăşurată in pături aspre, rigide, şi povara ii îngre­
una mersul, astfel că păşea mai apăsat cu un picior, apoi cu celălalt.

8

KARF.N iMACK fi |ENNTTFER KAUFMAN

Şuviţe de păr lung şi ud ii biciuiau gura şi pleoapele, iar la fiecare
câteva minute femeia se oprea, mutând bocceaua pe un braţ şi un
şold, pentru a-şi şterge cu mâna liberă zloata de pe faţă.
Traversă Ringstrasse - bulevardul larg, mărginit de copaci, care
înconjura centrul Viencj - şi trecu pe lângă un şir de clădiri masive
de apartamente ce aruncau umbre lucitoare pe caldarâm. Furtuna
se înteţea, iar ploaia cădea ca o perdea continuă. Orbită de apă,
continua să alerge, pleoscăind prin băltoace cu botinele ei din piele,
şi traversă Schwarzenbergplatz - graniţa invizibilă dintre aristocra­
ţie şi restul lumii. Câteva sute de metri mai departe se zăreau teres­
trele luminate ale unui şir de locuinţe opulente.
Mai devreme, in graba ei de a pleca, nu se mai sinchisise să urce
la etaj ca să-şi ia paltonul din lână şi mănuşile, iar acum regreta
amarnic decizia pripită. Era îngheţată până în măduva oaselor.
Idioată, îşi spuse. Mi-am distrus botinele.
încetini pasul şi trecu prin porţile din fier forjat ale reşedinţei
baronesei, îndreptăndu-se spre intrarea din spate, a servitorilor.
Sună clopoţelul de noapte şi apoi ciocăni tare, înjurând in surdină
şi mutându-se de pe un picior pe altul de nerăbdare. Deschide naibii
uşa asta! Simţi un junghi surd în coaste în clipa în care o pală de
vânt o dezechilibra uşor. îşi ridică povara pe umăr şi simţi cum o
dor degetele bătând în uşă.
Când camerista de noapte îşi făcu în sfârşit apariţia, Minna se
năpusti pe lângă ea ca o vijelie. Mult timp ţi-a trebuit, remarcă in si­
nea ei, dar murmură un „Bună seara" de formă şi coborî scara slab
luminată spre bucătăria de la subsol. Acolo puse cu grijă bocceaua
pe un pătuţ aproape de „luară", uriaşa sobă neagră de lângă spălăto­
rul de vase. Un copil slăbuţ şi somnolent se ivi tăcut dintre pături, în
vreme ce Minna împinse pătuţul mai aproape de sobă, aşeză salteaua
subţire la locul ei şi puse fetiţa sub lumina unei lumânări care pâl­
pâia vag pe un raft din lemn.
- I'raulein Bernays, sunteţi chemată sus. Doamna sună după
dumneavoastră de mai bine de o oră, îi spuse servitoarea de noapte,
aranjându-şi boneta albă, bine apretată. Toată lumea are de suferit

baroneasa Wolff. într-o baie rece ca să-i scadă tebra. dar nu m-a crezut. Fetiţa părea condamnată .Da.. Medicul ezitase o clipă.Va avea el grijă de tine. Dincolo. De mai multe ori cufundase copila.obrajii îi erau aprinşi de febră. Frăulein. stăpâna mea. . Flora? . Este îngrijorată Ln cel mai înalt grad. Şi după aceea nc-am dus la doctor.Mă doare gâtul. Eşti sub ocrotirea baronesei. . draga mea.. Duse mâna la buzunarul fustei şi pipăi pacheţelul cu doctorii învelit in hârtie maronie.. in vreme ce Minna suna clopoţelul de la uşa doctorului. a zis că trebuie să vă fi dus un­ deva anum e. plecase i o ducă la medic. dar Minna trecuse pe lângă el şi înce­ puse să-i înşire simptomele fetiţei: febră. ne-am îndopat amândouă cu gin. replică Flora cu un zâmbet slab. ştergându-şi mustaţa cu un şervet din pânză. lipsa poftei . deci o persoană foarte importantă. iar capul îi bubuia. scâncise Flora. dar tuşind atât de tare. tară a spune nimănui nimic. încât căzuse în genunchi. tuse. Un domn trecui de o anumită vârstă apăruse in cadrul uşii. . adăugă ea oftând din greu şi aplecându-se să şteargă o urmă de noroi de pe scări. . se zărea o femeie aşezată. . străduindu-se să-şi facă treburile.Amanta Ini Freuil 9 când plecaţi. su­ ghiţând şi suspinând.. era tot acolo! Ceva mai devreme în ziua aceea o găsise pe Flora intr-o stare de­ plorabilă.Herr Doktor. l-am spus doamnei că aţi ieşit la o plimbare. greaţă. Aşa e. spuse Minna. iar dinăuntru răzbatea miros de carne fiartă şi de vin. iar boala se 'înrăutăţea cu fiecare clipă.Copilul delirează. aici e tare frig. O înfofolise şi.Dacă vrei să ştii. declarase ea cu un aer de convingere pe care însă n-o simţea. până ce Minna nu mai suportase. chinuindu-se să respire. Sufla de undeva un curent de aer rece care o făcea să jinduiască Iu nişte haine uscate. Stai învelită. doreşte ca acest copil să fie imediat tratat. dar nimic un dăduse roade. in celălalt capăt al mesei. Slavă I hnnnului.

Nu existau motive pentru a se îndoi de autoritatea ei în domeniu.. Servitoarea de noapte privi tăcută in vreme ce Minna îşi prinse câteva şuviţe de păr ud in cocul subţire.10 KAREN MACK şi JF. era o femeie eleganta . se auzi un glas. spre holul de la intrare pardosit cu marmură. cum naiba îşi închipuise ea că se va putea descurca? Zilele ei. Urcă scara în­ gustă. Odihnă la pat timp de cel puţin o lună. In plus. Pusese o mână pe fruntea asudată a fetiţei. luminat de un şir de becuri electrice de import. Fotolii şi canapele din damasc greu.suplă. . şi străbătu rapid un coridor boltit. Fetiţa se întinsese la loc pe spate şi se întorsese cu faţa spre perete. -. abajururi . Minna ascultase dând din cap în semn de încuviinţa re. . îşi şterse tocurile botinelor cu o cârpă şi ieşi din bucătărie fără niciun cuvânt. dar arăta de şase. ştiind că se vor desparţi. Sanctuarul baronesei arăta ca o cam eră în care nimeni nu pă­ trundea vreodată. cu spatele drept. . Minna îi dăduse două linguri din siropul acela lipicios cu miros dulce şi-i şoptise ceva la ureche.. Şi în orice caz.. era o mincinoasă foarte convingătoare. ba chiar şi duminicile ei îi aparţineau baronesei.NNIFF. Avea zece ani. conşti­ entă insă că indicaţiile medicului vor fi imposibil de pus în practică în locuinţa respectivă.Să aibă oare scarlatină? întrebase Muma uxmându-1 pe medic spre cabinetul lui din partea din spate a casei. iar întârzierea atrăgea deseori după sine concedierea imediată. trebuia să fie mereu la cheremul stăpânei. .Nu mă părăsi! spusese Flora uşor confuză. pielea netedă şi cu o dicţie perfectă. Se opri o clipă in faţa salonului stacojiu şi îşi trase sufletul.. conchisese el după ce examinase copilul.O infecţie necunoscută..Poţi intra. pastile pentru durere în gât şi heroină Bayer pentru tuse.. cu glasul răguşit. şi se apucase strâns de fusta ei. Chiar şi iară palton şi în ciuda hainelor stropite de noroi. după care ciocăni uşor in uşă.R KAUFMAN de mâncare. continuând să se gândească la recomandările doctorului. serile.. aşternuturile schimbate de două ori pe săptăm ână.

Flora e bolnavă. . Pe o măsuţă cu intarsii trona un vas cu crini. Avea părul blond pai. Acesta fiind primul lucru cuviincios pe care baroneasa l-a făcut vreodată faţă de ea. mirosul prăjiturelelor îi reamintea că toată ziua nu mâncase nimic. prea fragilă pentru o asemenea slujbă.Hună seara.Pesemne crezi că n-am observat. Şedea îm brăcată în rochia ei cu corsetul ca un instrum ent de tortură pervers şi o examina cu o privire care ar fi putut jupui de viu un iepure.Nu vrei să ştii ce spun? continuă ea. sufocată de abur şi de mirosurile grele. Ai întârziat. că te plimbi şi altele ase­ menea. Eu însămi i-am spus bucătăresei săptămâna trecută sâ-i dea micuţei dozele zilnice de camfor. Lucruri pe care am reuşit să le ignor.Totuşi.Amanta lui Freud l! ilm mozaic de sticlă colorată. baroană. Minna afişa un aer calm. Biata Flora fusese adusă de la ţară şi angajată să lucreze ca slujnică în vasta reşedinţă a baronesei.despre faptul că citeşti mereu. de parcă tocmai spărsese o vază de mare va­ loare. De la bun început fetiţa fusese palidă şi slabă. Vorbesc despre ciudăţe­ niile tale . iar în colţul de lângă fereastră se alia un birou cu o tavă de argint plină de prăji turcie şi sendvişuri albe ca zăpada.M-am dus la farmacist. . Rochia îi era udă şi ar fi pătat ţesătura fină a cana­ pelei. . Minna ezită. cu o voce piţigăiată şî rafinată. In plus. scoţând de dedesubt o pernă din mătase şi punând-o alături. replică direct tânăra femeie. iar inima îi lulea cu repeziciune. cu toate că mă deranjează destul de mult. Unde ai fost? . îndatoririle . nu sunt un monstru. răspunse baroneasa. făcându-i semn să se aşeze în faţa ei. printre care mopşi.Ceilalţi vorbesc despre tine. îşi spuse Minna. Lucruri pe care le-am acceptat. pudeli şi păsări exotice. . covoare persane şi o colecţie de por­ ţelanuri. . Se aşeză delicat pe margine. dar faţa îi era roşie. ochii de un câprui-deschis ca vinul de Xeres şi îşi petrecea cea mai mare parte a zilei în bucătă­ ria de Ia subsol.

Am lucrat la un medic din Ingolstadt. .Preocuparea ta ar trebui să fie slujba ta. că n-am avut niciodată noroc cu voi. I. apropo...Fiţi sigură că unica mea preocupare este binele copilului. luând şi co ­ şul de brodat. dar simţise deseori amărăciunea antisemitismului. întrerupând-o.12 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN ei erau numeroase. Baroneasa o privi câteva clipe surprinsă şi apoi zâmbi ironic când înţelese gluma. Noaptea Minna o auzea deseori plângând până ce adormea. . Se ridică şi se apropie de şemineu. în co ­ pilărie se răzbuna uneori pe colegii de şcoală care revărsau asupra ei un potop de jigniri fanatice. când m -a durut pe mine în gât. dar tu ai avut re­ comandări atât de bune.eopoldstadt. Şi. dar fermă. .Eu decid când personalul meu are nevoie de medicaţie.Herr Doktor Frankenstein. răspunse Minna imediat. deşi încă o mai treceau fiorii când se confrunta cu ele. încât îi dăduse sângele pe nas. Minna. Baroneasa ridică un deget de avertizare. nu ai nicio pregătire medicală.Camforul n-a folosit la nimic. constatase că e preferabil să ignore asemenea manifestări. . unde trăiau majoritatea evreilor din clasa mijlocie vieneză. cu un aer senin.Hai. continuă ea pe un ton conciliant.. n-am remarcat să fi dat fuga ia farmacist. spuse ea acum cu o voce joasă.Trebuie să recunosc. . Eşti doamna de com ­ panie. . trebuie să-ţi ceri scuze ca să putem trece mai departe. Urmă o tăcere încordată. reluă ea. în timp ce baroneasa aranjă pernele pe canapeaua Empire. . . săptămâna trecută. .Cum îl cheamă? întrebă sceptică baroneasa.. Avea nevoie d e. lovindu-1 o dală atât de tare pe un băiat. Crescând însă. Nu locuise niciodată în Districtul 2. .Ba am. de la curăţarea boilerului şi golirea şemineurilor până la frecarea oalelor şi spălarea closetelor. Rareori angajez pe cineva din Districtul 2. Minna n-o contrazise. Din câte ştiu eu.

iar de pe holuri răzbătea uneori vocea câte unui servitor. atunci. . . Oricum. la fel ca starea ei de spirit.Amanta lui Freud 13 . Sunetul slab al copitelor de cai şi al roţilor de trăsură pătrundea prin draperiile grele. ale baroliesei se mişcau rapid pe scena pastorală pe care o broda. Baroneasa se privi în oglinda de deasupra şemineului. urmată de propria umbră. cu broderia în poală.Iar eu ţi le accept. . Corsetul foarte strâns îi apăsa coastele şi. . fşi puse cămaşa de noapte şi. în tinereţe fusese conştientă de bogăţia pe i arc o reprezentau părul şi silueta ei înaltă şi suplă. Cu anii însă. răsuflă adânc. Mâinile albe. se apropie de măsuţa de toaletă. cer liliachiu şi un ciobănaş cu turma lui. începu să-şi perie părul arămiu des şi •»â I prindă în piepteni.Vi se potriveşte. Cea |H* care a avut-o săptămâna trecută la Palatul Imperial. va­ nitatea îi dispăruse. aruncându-1 apoi pe podea. Iarbă de un verde pal.îm i cer scuze. desfacându-i Vhclurile. Lăsându-şi capul pe spate. cu pielea netedă.Bine. fiindcă începuse să miroasă ca un câine ud. Odaia era întunecată. iar încăperea era cufundată In penumbră. răspunse baroneasa cu un gest lejer şi se aşeză la loc pe canapea. tară a simţi nicio părere de râu. după care îşi descheie cei douăzeci de nasturi ai bluzei albe din bumbac. însă chiar şi la lumina lumânării putea vedea ridurile line din jurul ochilor. fata n-a fost niciodată sănătoasă. unde îşi «coase imediat fusta udă din muselină. eu o lumânare în mână. Liniile elegante ale feţei şi ale gâtului încă se mai zăreau. atingându-şi uşor pieptănătura elaborată. O păstrez deocamdată. juponul de flanel şi ciorapii de lână. pereţii fiind vopsiţi într-o nuanţă nesănătoasă de verde arsenic. privind părul ridicol de bufant şi intrebându-se dacă exista cineva pe faţa Pământului care să-şi poată păstra seriozitatea văzându-l. Trebuia să se şteargă bine.Ce părere ai despre coafura asta? Este aceeaşi ca a Clarei. spuse cealaltă. Slabă şi tuberculoasă. Mai târziu. replică Minna. . Minna urcă două etaje până în camera ei. l umina zilei începuse să pălească.

dar nu pe romane la modă. mai sus de coate. Deseori târziu în noapte. spre nord. Martha. dar nu deosebit de instructivă. după ce ziua de lucru i se încheia. acele tomuri de gen „nu mă uita". fratele lor. ar fi fost căsătorită. Un pahar de gin ar fi bun. dar se va mulţumi cu o ţi­ gară. subţire. d acă. Nu. Ieşi pe balcon şi privi pe fereastră. iar Minna trase adânc aer în piept. Era obosită. Aprinse una turceasca. la aproape treizeci de ani. după toate aparenţele.. îşi spuse. Martha avea un soţ şi copii. avea să facă un nou pas cât de curând.. cu slujnice care păcătuiau la mansardă şi stăpâni înfierbântaţi cu ochi alunecoşi. Şi o durea gâtul. Nimeni altcineva din familie n-o putea întreţine. Se chinuise să citească diversele pasaje bombastice din Despre ori­ ginea speciilor. la fel ca sora ei. De ani în­ tregi se descurca singură. a căror esenţă era existenţa umană. dacă. a lui Darwin. Dacă. şi operele lui Heraclit şi Parmenide. dacă viaţa ar fi decurs pentru ea altfel. aşa că apelase la unicele opţiuni care îi rămăse­ seră . Trebuia să-şi croiască propriu! drum în lumea asta şi.14 KARF. O parte sub­ stanţială a salariului ei se ducea pe cărţi.N MACK şi JENNÎFER KAUFMAN Niciodată nu-şi imaginase că. îşi înfăşură şalul în jurul umerilor. în acest m om ent al vieţii. avea să stea fără să riposteze în vreme ce o tânără care abia dacă avea vârsta ei o certa şi aproape că lăsa un biet copil să moară ca un câine. pe care le păstra până după ce vederea avea să o lase. din cele pe care le ţinea în ser­ tarul de jos al comodei. ea prefera cărţile serioase. . dacă logodni­ cul ei n-ar fi murit şi el. se însurase şi se mutase departe.să fie doam nă de companie sau guvernantă. Ploaia se domolise. cufundându-se în Revoluţia Franceză de Thomas Carlyle. N-avea niciun rost să se gândească din nou la asta. cuprinzându-se în braţe şi încleştându-şi degetele în carne. Eli. Şi nici pe plictisitoare cărţi de memorii. citea până când lumânarea se îneca într-o bălticica de seu. dacă tatăl lor nu şi-ar fi pierdut banii şi nu ar fi căzut mort în stradă. care era mai bună decât Istoria cuceri­ rii normande a lui Edward Freeman. Nu. transformându-se într-o pâcla de culoarea ardeziei.

deznădejde şi singurătate. [şi trase ghetele pe sub cămaşa de noapte. pe ui re îl iubea de-a dreptul. după părerea ei). Voia ceea ce ar fi vrut orice copil de vârsta ei. 0 proprietate menită să servească. Minna se aşeză lângă ea şi o luă în braţe. Fără ironie.Amanta Iui Freud 15 Iar apoi fusese Aristotel. lipindu-şi obrazul de pieptul ei. privea femeile ca pe simple posesiuni. in­ sistând că femeile sunt mai puţin competente decât bărbaţii. Era totuşi deprimant.la (<■1 ca măslinele. Dar în beletristică nu exista nimic care s-o irite. fetiţa se cuibări mai bine. t lopila era ghemuită în patul ei. fără fraze moralizatoare. Vânduse volumul acela fără niciun regret. caviarul sau picturile lui Klimt. Nietzsche. De fapt. Nu mai citise nimic asemănător. Alesese romanul epistolar Suferinţele tânărului Werther de Goethe şi H enric al Vl-lea de Shakespeare (partea a doua. Minna şedea lângă ea şi-i spunea poveşti. pe care îl devorase în numai câteva ore. Cerea să ai un gust educat acest Schnitzler . 1 'rankenstein. Nici Platon nu era cu mult mai bun în această privinţă. pe nume Schnitzler. nu partea întâi. ţinând în braţe păpuşa din cârpe. Pentru simplul divertisment apelase la thrillerul gotic al lui Mary Shelley. era an­ tidotul perfect pentru acele momente de plictiseală. îi mângâie uşor părul şi începu să fredoneze . Iar Rousseau considera că rolul principal al unei femei era acela de a oferi plăcere bărbaţilor. La urma urmei. nu-i putea ignora pe toţi filozofii pentru simplul motiv că aveau convingeri limitate. Dar pe de altă parte.un bărbat neterminat. Apoi mai era şt autorul acela vienez de avangardă. doar un studiu sincer.. al fenomenului pasiunii. pe care îl aruncase deoparte după ce constatase că pentru el femeia era doar una dintre diformităţile naturii . care re­ nunţase la medicină pentru a scrie piese despre eroi aristocratici şi trlaţiile lor extraconjugale.. dar ui um Flora nu avea chef de asta. sec. Dar în seara asta nu avea să se cufunde în gin. In mod normal. O voia pe mama şi voia să meargă acasă. şi coborî în cămăruţa înghesuită a Florei. fără a se mai obosi să le lut heie numeroşii nasturi. tutun şi literatură. care era mai degrabă un tratat istoric şi una dintre cele luai slabe piese ale dramaturgului englez.

pe lângă hamalii în uniformă care aşteptau la vagoanele de clasa întâi. inghesuindu-se una în alta pe peron. copii cu părul cârlionţat şi haine groase. baroneasa primi un bileţel de la medicul ei. Minna şi Flora trecură mai departe. pe jumătate îngheţate. Când trenul opri. privind călătorit care aşteptau la poartă . O trimitea acasă. gulere de blana şi valize de că­ lătorie. Flora provenea dinlr-un sătuc în apropiere de Linz.Eşti concediată. luând fetiţa nă­ ucită.16 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN încet. intre două doamne corpolente. Când Flora adormi în sfârşit. una din ele cu un bebeluş adormit pe genunchi. mine sau fabrici. . Şi nu protestă. şi uşurată. unde iernile erau lungi. N -ar fi avut niciun rost. până când îi văzu pleoapele tremurând şi apoi inchizându-se.femei cu jachete brodate. spuse baroneasa încruntată. care se interesa de sănătatea fetiţei şi preciza că toate consultaţi­ ile „după program" erau taxate suplimentar. o aşeză pe o banchetă din lemn. în atmosferă nu plutea nimic din tensiunea asociată de obicei cu un stăpân înfuriat şi un angajat care nu se câieşte pentru purta­ rea sa. se îndreptă spre Gara de Vest. ii spusese ea Minneî intr-o seară. un frate era în 'închisoare şi nu se ştia nimic de tatăl ei. după ce baroneasa plecă de acasă. apoi îi informă pe toţi ceiJalţi că ea şi Flora fuseseră concediate şi. . Mai cu scamă ţinând cont de ceea ce avea de gând să facă mai departe. Minna oftă uşurată. iar oam enii lucrau pe bani puţin în topitorii. Minna ştia că fusese acuzată pe drept. tară a privi spre ea în vreme ce o informa că tot salariul restant îi va fi plătit.o soră a ei murise de difterie. Urcând fetiţa în vagonul de clasa a treia. Fetiţa părea liniş­ tită acum. „Are părul au­ riu". Dar Flora îşi iubea mama cu patimă. Minna îşi strânse bagajele şi le aşeză la intrarea servitorilor. O oră mai târziu. Viaţa copilei fusese marcată de privaţiuni şi tragedii . „ca o zână“ Acum îi strânse lângă ea trupul plăpând. un muncitor necalificat care dispăruse cu mult timp în urmă. A doua zi dimineaţa. cu lu­ mini electrice şi compartimente elegante.

dar somnul îi veni greu. şi conştientiza brusc gravitatea situaţiei in care se afla. să ştie că îi oferea Florei libertatea. Dar ştia că. încercând să ignore panica tot mai acută. termină scrisoarea şi închise plicul. Făcu semn unui omnibuz. O obosea sentimentul acela că mai uvca doar un pas până la fericire. Lucrurile la cabinetul său medical decurgeau mai bine. Orele treceau. iar ea citea.Amanta lui Freud 17 „Sa nu te mai întorci". sora ei o privea înmpâtimitoare şi o batea uşurel pe braţ: „Biata Minna! Ştiu că n-ai o clipă de pace când lucrezi pentru oamenii aceia. in numai câteva luni. Bani mal avea foarte puţini. timpul pe care-1 putea petrece la o cafenea citind şi vor­ bind Şi tot de fiecare dată când avea parte de eşec. Insista că se simte bine. moţăia şi se plimba de colo-colo. că îi place independenţa de care se bucură. Mai fusese concediată de câteva ori şi îşi dăduse demisia şi de mai multe ori. cel puţin. urcă şi străbătu in el străduţele pietruite. va trimite după ele. care abia dacă se descurca din pensia ei tio văduvă. ar fi vrut să-i spună în vreme ce-i dădea un sărut pc obrazul cald şi îndesa câteva coroane în mâna doamnei de alături. Asta-i era soarta. situaţia se mhimbase. pe care o rugă să aibă grijă ca Flora să ajungă acasă. libertatea. Nici măcar mamei ei. Intr-un târziu. tară îndoială. Şi Minna simţi un fior visceral de dor şi de regret. Acum. Voia să facă o baie şi să-şi schimbe hainele. fetiţa va fi trimisă în altă parte. Se confrunta cu un alt eşec. î-ar fi plăcut. De câţiva ani M artha îi su­ gerase că soţul ei. după spusele surorii ei. De îndată ce portarul de zi va veni la lucru. Minna se aşeză să-i scrie surorii ei. dar bagajele ei cr. Sigmund. Nu va obţine nicio recomandare din partea baronesei. . De fiecare dată când avea parte de un astfel de eşec. nu-şi putea permite să primească o alia persoană în casă. Rămase singură pe peronul pustiu.iu incă la reşedinţa baronesei . începuse să creadă că nu va găsi niciodată slujba perfectă.probabil azvârlite deja pe alee. îşi luă o cameră într-o pensiune modestă de pe malul Dunării. privind cum se îndepărta trenul. Ceasul ticăia sonor pe măsuţa de toaletă şi. Altcuiva n-avea aii. iar speranţa de-a se angaja era inexistentă.

politică. mai mult decât atât. Relaţia dintre ei fusese în­ totdeauna cordială. care nu depinsese niciodată de rude. Oliver. Şi venise pe lume al şaselea co ­ pil. Sophie şi acum Anna. Păstră imaginea în minte clipe îndelungi. literatură şi ştiinţă. în ultimii ani Întreţi­ nuseră o asiduă corespondenţă pe teme de interes pentru amândoi .18 KAREN MACK şi JHNN1FER KAUFMAN Doctorul avea mai mulţi pacienţi. simţi imensa uşurare a celui care nu ştie. Ernst. Martin. Mathilde. Şi ea. . Minna Închise ochii şi şi-o imagină pe Martha deschizând scri­ soarea şi trimiţând imediat după ea. Poate că aveau nevoie de ea. Minna spera că Sigmund va accepta. 15a nu.

clămpânitul lui era aproape la fel de sonor ca tropotul cailor. tremurând în palto­ nul ei. insistase sora ci. era o alta dimineaţă de noiembrie cumplit de rece când Minna plecase spre sora ei. „Copiilor le e tare dor de tine." Cerul era acoperit de nori.. iar H ofm useum . Cât mai avem de mers? Omul părea sâ urmeze „traseul turistic". Încurajată de ideea că se va stabili în sfârşit undeva. când oprise.2 MLnna şedea pe trotuarul murdar şi îngheţat. trecând prin dreptul fiecărei clădiri in stil renascentist. într-adevăr. în timp ce străbateau străzile pus­ tii. dar se încruntase imediat când ea se trăsese intr-o parte. de-a lungul Ringului. baroc şi neoclasic şi subli­ niind caracteristicile fiecăreia. Uîe iange dauerts? întrebase ea. Minna". Te aşteptăm înainte de prânz. „Hofburgtheater a fost înfiinţat de împărat în 1874. îşi spuse Minna privind spre orizont. „Vino acasă în­ dată. iar acum. birjarul înalt şi slab se arătase iniţial curteni­ lor." Probabil speră la un bac­ şiş mai mare... Hofoper a fost inaugurată de înălţimea Sa nu la mult timp după aceea. însă Minna începea să recunoască neplăcuta realitate. lăsând la vedere bagajele înşirate pe trotuar. Cuvintele Marthei avuseseră un ton liniştitor. ca nişte decoraţiuni pe un tort de nuntă. de parcă fusese dată afară. iar vântul sufla peste apele Dunării. că mesajul ei era .. începuse sâ bombăne îndesându-i lucrurile în comparti­ mentul pentru bagaje. O dureau degetele de frig când făcu semn unei birje arătoase. la clădirile şi tur­ nuleţele gotice ale Vienei. în cel mai convingător mod cu pu­ tinţă.

carne. la urma urmei. Prân­ zul. nu o invitaţie.Cât o să Hai. să ajungă intr-o asemenea situaţie! Pe de altă parte. la acest moment din viaţa ei. era casa Marthei.K şi JENNIFER KAl'FM AN de fapt o salvare. pe Berggasse la numărul 19. mătutâ Minna? o întrebă Sophie.dacă nu te uitai la prăvăliile de la parter. H of teatru sau de un Hof orice. La urma urmei. piaţa neîngrijită din apropierea unui canal al Dunării. Nu intenţionase să-i impună ceva su rorii ei. cate cu greu ar fi putut s-o refuze. întotdeauna fusese de părere că imobilul în care locuia Martha avea o faţadă elegantă . copiii Marthei. Minna privi tulburată la micul ceas de aur prins de broşa m a­ mei ei. Aşa cum era şi firesc. Un capăt a! ei ajungea într-un cartier rezidenţial res­ pectabil. Minna ar fi fost in stare să-i frângă H o fgâtul. !?tia ce părere are sora ei cu privire la orice întârziere. casa Marthei era. câţiva smiorcăindu-se şi frecându-se la ochi. . un îngeraş pel­ tic de patru ani. Familia F'reud locuia în Districtul 9. O singură dată dacă i-ar mai (1 pomenit de vreun H of palat. pe o stradă abruptă şi apa­ rent banală. Mittagessen (supă. băcănia lui Wiener. . înfofoliţi în haine groase. Când birja opri.cu ferestre ornamentale înalte. deocamdată. Ceilalţi copii se adunară în jurul ei când o văzură coborând din birjă. îi plăti (adăugând şi un bac­ şiş decent fiindcă. Nimeni nu intra şi nu ieşea din sufrageria Marthei.20 KA RHN MAC. era întotdeauna servil la ora unu fix. legume şi ceva dulce). un veritabil sanctuar pentru moralul ei aflat la pământ. iar celălalt cobora până la Tandelmarkt. Regulile Marthei. soţul Marthei. era teribil de frig) cu ultimele ei economii. elemente ba­ roce şi clasice şi un aer de grandoare . în stânga intrării se alia măcelăria cuşera lut Kornmehl. iar în dreapta. iar toată munca din gospodărie era tăcută cu o precizie rnilitărească. care nu izbuti să zâmbească. Birjarul trase fratele cailor şi închise gura. nici un minut mai târziu. cu obraji rozalii şi pâr cârlionţat. Ce demoralizant. aşteptând s-o salute. în sfârşii. copiii familiei bre ud şedeau pe scări. Ajunsese acasă la sora ei tară bani şt fără un plan. Avea să tră­ iască după regulile Marthei.

. uşuindu-i pe cei mici ca pe nişte porumbei. Mirosea vag a ceară de mobilă şi a soluţie de lustruit parchetul. draga mea. Minna îşi tmbrăţişă sora. strigând: . in vreme ce fetele o trăgeau de mânecă pe Minna. Copiii veneau In urma lor. de obicei foarte îngrijit. băiatul de şapte ani.Am fost atât de îngrijorată pentru tine! îi spuse Martha luând-o de mână şi conducând-o în apartament. Martha fusese întotdeauna „sora drăguţă". Oliver şi ceilalţi copii le urmară.Amanta lui Frcud 21 înainte de a putea răspunde. ( tliver şi Martin alergau prin salon ca nişte mici diavoli împieliţaţi. iar as­ pectul ei. nici nu-ţi pot spune cât d e. trecând pe lângă console din lemn de trandafir. ochii umflaţi şi roşii îi erau subliniaţi de cearcăne violacee.Dragă Minna! lată-te! exclamă ea ridicindu-se pe vârfuri ca să-şi sărute sora pe ambii obraji. iar pe chip i se întipărise o expresie încordată.. dăruită de natură i u o faţă plăcută. liniile chi­ pului ei păreau să-şi fi pierdut claritatea. Părul tern îi era pieptănat cu cărare pe mijloc şi prins la spate intr-un coc sever. apoi tăcu un pas în spate şi se uita la ea. tenul deschis la culoare şi buza de sus mo­ delată intr-o imitaţie a arcului lui Cupidon. orice urmă de cuminţenie dezinlegrându-se treptat. era acum şifonat. Noi suntem cei n o ­ rocoşi. -M arth a . N-o mai văzuse de Ia naşterea Annei.Mama. ea unde o să doarmă? Parcă tata spusese că nu avem Ioc! Martha apăr u în prag. .Opreşte-te! Niciun cuvânt. măsuţe Biedermeier. oprindu-se în hol şi împingându se de colo-colo în încercarea de a o lua unii înaintea altora. care ii conferea doza potrivită de atractivitate. Cele două surori străbătură cu pas lent apartamentul burghez. iar singura impresie pe care o lăsa era una de osteneală. . . iar iniâţişarea ei o luă oarecum prin surprindere.. după şase sarcini. ovală. covoare persane obosite şi draperii care atârnau pe podea. râstumând un scaun. Sophie. il auzi pe Oliver. aproape negli­ jent. Dar acum. încercând să-i atragă atenţia. Părea o persoană care abia ieşise dintr-o ascunzătoare.

işi spuse Minna. . fiul cel mare al familiei I-'reud. dar cu anii devenise mai pronunţată. ba cu ochii învineţiţi şi cu mesaje iritate de la părinţii altor copii. în vârstă de opt ani. Se au zi o bătaie în uşa deschisă şi Martin.Serios? replică el cu speranţă in glas. pri­ vind-o cu o expresie meditativă in vreme ce sora ei se aşeza pe mar­ ginea patului. Cam era avea un şemineu micuţ. Probabil că avea să fie frumuşel peste câţiva ani. deşi Minna moştenise silueta zveltă a tatălui ei. Martha se plângea adesea că băiatul intră mereu în necazuri. venind acasă ba cu genunchii juliţi. în vreme ce Martha devenea treptat imaginea mamei lor. Cât stai aici? . lăsând lumina palidă a după-amiezii să scalde podeaua din lemn lustruit. In tinereţe. Mănânci suficient? o întrebă apoi. încadrat de faianţă decorativă. Martha o invită în încăpere şi trase deoparte perdelele albe din muselină. draga mea.22 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN Dormitorul care îi fusese rezervat era mic şi avea o formă ciu­ dată .Pari slabă. Surorile semănau .fosta garderobă a dormitorului principal. lâsându-i Minnei im ­ presia că problema „mătuşii necăsătorite" nu fusese încă decisă în­ tre părinţii lui.Doar Ia cină. bine clădit. iar aşternuturi proaspăt spălate fuseseră intinse pe pat. na­ sul drept şi părul des şi ondulat. răspunse băiatul. cu o vânătaie pronunţată sub ochiul drept. . dar acum era stângaci şi uşor bondoc. . Turna apă într-un pahar şi i-1 întinse Minnei. Un vas cu apă era aşezat lângă lighenaşul pentru spălat. şi un şifonier din lemn sculptat fusese înghesuit în colţ.aveau ochii in aceeaşi nuanţă întunecată.Nimic.Ce-ai păţit la ochi? . diferenţa nu fusese atât de vizibilă. cu trup durduliu. . pe com odă se afla o lampă cu gaz. cu o fereastră lungă şi îngustă deasupra patului. se ivi chinuindu-se melodramatic sâ-i aducă valizele în cam eră.

tinde croitoreasa familiei avea un mic atelier. obrajii încă îi erau îmbujoraţi după plimbarea de dimineaţă şi.1' minunată. dar Martha ale­ sese deja materialul pentru rochia ei: şapte metri de brocart galben dublu lat (fără crinolină . iar acum totul părea atât de frivol! Martha avea optsprezece ani şi era.Un dar de ia o fostă stăpână. după părerea numeroşilor ci pretendenţi.3 . în ziua aceea splendidă de toamnă. me­ nit să sublinieze talia lină şi posteriorul micuţ al Marthei. în costumaşul cenuşiu cu botine asortate. faţă mică şi frumoasă. Asta fusese alt când va şi altundeva. înghesuită între o parfumerie şi un atelier de târnplârie care duhnea a lac de mobilă. Mai erau câteva luni lume până Ia prima petrecere „elegantă" a sezonului. tăiaţi şi croiţi într-o rochie cu corset strâns. Ea şi Martha făceau planuri pentru primul bal al sezonului. remarcă Martha. . spuse Minna surâzând. Mă rog. nu chiar un dar. Baroneasa o considera demodată şi mi-a spus s-o arunc. cu caldarâm medieval.prea vulgară şi demodată) care urmau să lic măsuraţi. împreună cu Minna traversaseră Ringstrasse. Croitoria era amplasată pe o străduţă întunecată şi întorto­ cheata. tiranic. îndată ce intraseră. perfecţiunea feminină întruchipată: un metru cincizeci şt cinci. admirând ţesătura fină a unei rochii de seară pe care o despacheta Minna. . Ştefan şi de operă. avea un ner virginal. ajungând în inima oraşului vechi. mâini şi picioare agile. O clipă mai târziu îşi aminti o întâmplare din copilărie. trecuseră de catedrala Sf.

Cât despre scrisul ei. aproape prea înaltă. Nenumărate su­ luri de ţesătură fină străjuiau pereţii. După probă. vizibile din bluză. iar câţiva le zâmbiseră. imaculată. . ia opt ani deja. surorile străbătuseră braţ la braţ infinitul arhitectu­ ral al Ringului. Minna pipăise bo­ gatele ţesături franţuzeşti. cât crezi c ă .Martha. era deja mai înaltă decât sora ei mai mare. alături de cutii pline cu furnituri. totdeauna desfăcându-i-se din împletituri şi zburlindu-se în jurul feţei. păşind pe lângă faţadele ornamentate ale clădirilor de apartamente. cu picioarele şi gâtul anormal de lungi şi cu cla­ viculele proeminente. era mai neîngrijit decât al Marthei. şi Martha aveau profilul fin al familiei Bemays. Obişnuia să facă asta deseori. .. privind materialul ca hipnotizată. Nu se vedea nicio etichetă.. cu pielea albă. . uită-te! E catifea albastră de Prusia! replicase sora ei. sperând că silueta ei se va micşora ca prin magie. cu cremă. nu mai putea face schimb de pantofi şi botine cu ea. . ca Martha.. Dar unde erau preţurile? se întrebase ea. însă picioarele el erau uriaşe în comparaţie cu ale surorii mai mari şi.Oh. Dar existau şi unele lucruri care o mulţumeau. nu se în­ tâmpla niciodată aşa . Apoi era părui. verzi de Prusia! zâmbise Minna. şi nu avea nici măcar o rochie de bal. Şi ea. dar. încă nu mergea la petreceri. Minna. recunoscând totuşi posac că Minna era cea studioasă în familie. granat şi auriu. satinurile în nuanţe de jad. Se privise in oglinda cabinei de probă. La paisprezece ani. elaboratele imprimeuri italiene. panglici. unde îşi cumpăraseră prăjituri fierbinţi. fundiţe şi pene.24 KAREN MACK şi IENNTFER KAl'l-MAN cele două fete se văzuseră înconjurate de mătase.Prietenele tale se vor face verzi de invidie. lucru pe care institutorul nu ezita niciodată să-l sublinieze.. . salutându-le cu mâna la cască. îndreptându-şi apoi privirea spre imaginea surorii ei.un lucru pe care avea să-l aprecieze peste ani.. blocând ferestrele. Pe vreme aceea cu greu puteai merge undeva fără să vezi mili­ tari în uniformă de gală. luând-o apoi pe Kărntner Strasse şi trecând de cate­ drală. Apoi traversaseră alte câteva străduţe spre canal şi spre piaţa de gros. devenind ca aceea a Marthei. din păcate.

Fu»rnc acuzat pe nedrept. le arătase el tuturor. Cât timp domnul Hi inays fusese in închisoare. cu părul încărunţit şi nrpieptănat. Cu zece ani înainte. dar vocea marnei lor căpă­ tase un ton de mânie amestecată cu anxietate care nu mai dispăruse nici peste ani. Mai târziu in seara aceea. Işi părăsise prietenii şi se dusese să muncească pentru un unchi din Kiev care tăcea negoţ ambulant cu textile prin sate. mama Minnei afişase un aer de dispreţ menit să contracareze ruşinea. Hei mau Bernays. Eli. cu hainele boţite şi mirosind a varză cu câr­ miţi. (Ei bine. niai presus dr toate. iar ea îi simţise oasele pi m haine. „fetiţa mea frumoasă". vreme de ani persistase o atmosferă de stânjeneală care întunecase reuniu­ nile familiale şi celelalte evenimente sociale. . Eli dispărea de . întinsese braţele şi o strânsese lângă el. îşi spunea Minna. Minna nu se îndoia de asta. Lumea lor era pe atunci sigură şi lipsită de com ­ plicaţii. spre deosebire de •Majoritatea celorlalte tete.tsă cu săptămânile. cu barba nerasă. atmosfera în casă era tăcută. Iară chiuvetă în cameră. detesta viaţa de negustor ambulant. lucru pentru care erau recunoscătoare.Micuţa mea shatui >nadei! exclamase el. precaută.Amanta lui Frâul 25 Itt conuri de hârtie ţii tăcuseră cu mâna spre oamenii din ambarcaţi­ unile de pe Dunăre. tatăl lor.) N-avca să uite niciodată ziua în care tatăl ei se întorsese acasă. înfăţişarea lui o izbise ca o piatră şi ii «muţise pe toţi ceilalţi din casă. renunţase Ia şcoală. Trecutul pentru ele fusese un coşmar. Resentimentele ci se intensificaseră când domnul Hernays găsise un post de secretar al unui cunoscut economist şi . fusese închis pentru bancrută frauduloasă. Se oprise în cadrul uşii. când familia locuia la Hamburg. de camelele înghesuite din pensiuni. plângându-se de mizeria de la ţară. Martha se trăsese înapoi când dă­ duse să se apropie de ea. se mutase în America împreună cu în­ treaga lui familie şi acum era mai bogat decât ei toţi. pârând pe jumătate mort. şi reapărea secătuit de vlagă şi descurajat. şi. Tuna şi fulgera. Şi totuşi. când aprinseseră luminile de Sabat. aşa că tatăl se îndreptase spre Minna. iar fratele ei. alintând-o aşa cum o Unise de când venise pe lume. Dumnezeu ştia pe unde.

. in căutarea unor noi oportu­ nităţi şi a vieţii culturale tară pereche în Europa. so­ sind la restaurantele pline de oameni care fumau. La urma urmei.Viena mă sufocă. pe cât de mult urăşte mama oraşul ăsta. iar Mintiei îi plăcea să se uite la bărbaţii eleganţi. şi care se strângeau în faţa intrării de la Hotel Impe­ rial şi la populara Cate Central Privea trăsurile negre. şi mulţi dintre prietenii lui se îmbogăţi­ seră sub conducerea Habsburgilor. Iar în Hamburg nu e nimic de făcut. motivase el. râdeau şi beau amăruia Kaffce mit Schlag. iar catas­ trofa condamnării lui ii pătase pentru totdeauna bunul renume. fugind de curentul antisemit tot mai puternic din zonele rurale de lângă Hamburg. La ţară e tare plictisitor. Emmeline îl învinovăţea pe Berman pentru dizgraţia in care ajun­ seseră şi pentru dificultăţile financiare prin care treceau. Minna se aşeza alături de el şi citeau împreună sau jucau cărţi. pe atât de mult îl iubesc eu.". şi la doamnele care purtau complicate pălării cu pene. zâmbind trist. „răsuflatul curent de avangardă. tatăl se retrăgea pe scaunul lui. dacă nu chiar bogată. familia ei fusese una de vază. când erau doar ei doi. Măcinată de dorul de Germania natală. Aerul vibra de lumini şi muzică. Şi.26 KARLN MACK şi JENNIFER KAUFMAN familia se mutase intr-o locuinţă modestă la marginea cartierului evreiesc al Vienei. Cu o seară inainte de moartea lui. . rochii la modă şi cape din blană. replica Minna. vremea umedă. sinagoga sărăcăcioasă. Sute de familii de evrei la fel ca a lor veniseră în oraş. înşirându-şi nemul­ ţumirile faţă de oraş. Acolo exista o substanţială clasă de mijloc for­ mată din evrei.. înserarea aducea întotdeauna cu ea un plus de vitalitate şi de energie pc străzile Vienei. Şi turlele acelea hidoase! . . cu jobene de mătase. se plângea ea pe un ton acid.Mie îmi place aici. calmă şi sfidătoare. sărind astfel indirect in apărarea tatălui ei. Se gândea deseori la clipele acelea. Zgomotul de pe străzi e insuportabil. Mai târziu. elegante. îşi spunea Minna. In vreme ce mama ei continua sa turuie. ieşiseră împreună pentru obişnuita plimbare de după asfinţit. Dar argumentele lui nu fuseseră ascultate.

Draperiile erau trase. în perioada care urmase. . la un capăt id canapelei. atât de gol şi de străveziu! în conformitate cu tradiţia iudaică. Abia dacă suporta toată iiiea mâncare.Amanta Iui Freud 27 îşi amintea cu exactitate momentul în care primise vestea. ţinându-se de tui braţ. mai mo­ destă. Era stupefiată de pierderea su­ ini la. rămăsese nemişcat un moment. rostea împreună cu ei rugăciunea Îndoliaţilor. Niciuna din surori uu voia să se mute. tre­ ndul pe acasă de câteva ori pe zi. vinul şi obligaţia de a socializa. toată lumea se concentrase pe organi­ zarea înmormântării care. furia lui Emmeline nu era egaiată decât de inimaginabila dis­ perare pe care o resimţea Minna. Minna abia dacă-i suporta pe vizitatorii cu mld umezi. pe la o in­ tersecţie aglomerată. când se prăbuşise in mijlocul străzii. când Eli dăduse buzna pe uşă. Erau ta atelierul de croitorie. în toată această perioadă ajunseseră să trăiască . de şapte zile. care le ofereau condoleanţe. Universul părea atât de nedrept. conform tradiţiei iudaice. Berman traversa Ringstrasse. Şedea singură în salon. totul părea că se transformase în ţărână. Nimic. Nimeni nu avea voie să facă baie sau duş. întrebându-se care dintre numeroşii pre­ tendenţi ai Marthei îi vor umple carneţelul de bal. iar ceasu­ rile oprite la ora morţii lui Berman.Nu ne-a mai rămas nimic. După spusele trecătorilor. dar Ultima lor insista. Emmeline era de neconsolat şi chiar mai sarcastică decât de obicei. cu lucrul de mână neatins pe genunchi. Kadish. de tăcerea neagră şi îngheţată care domnea în locul care fusese înainte al tui. familia a respectat ritualul dimv. oglinzile fuseseră acoperite cu pânză neagră. şi apoi căzuse grămadă pe caldarâm şi o trăsură abia dacă Izbutise să-l ocolească. de lângă Hamburg. Emmeline se folosea de tragedia care lovise familia pentru a-i * imvinge să plece din Viena şi să revină la fosta lor casă. Avea doar cincizeci şi trei de ani. fetelor. Pur­ tau toţi panglici negre la rever şi ascultau glasul rabinului care. trebuia să aibă Im la două zile după deces. Şi murise Iu urma unui grav atac de . în mintea ei de pai«piezece ani. alb la faţă.cord.

aşa cum o numea toată lumea. iar ea se văzu nevoită să-l trimită pe Martin în camera lui cu mâna goală. Din depărtare răzbateau ecourile activităţii . Martha a căpătat statutul de favorită. Pe atunci fetele îşi (aceau confidenţe una alteia şi se coalizau îm­ potriva mamei lor. fratele mai mare. în consecinţă. minţi ea şi îndesă sticla în sertarul de jos al comodei. Băiatul continuă să-i stea în coastă ca o pasăre de pradă cât timp îşi deschise ea cea mai mică dintre valize. dacă vrei. iar Minna nu catadicsea să pretindă că nu ob­ servă. scoţând un mic album de corespondenţă şi o fotografie a mamei ei cu bonetă de văduvă. lucru pe care Emmeline nu se obosea să-l ascundă. înştiinţând-o de dorinţa lor.Aici e alcool. blândă şi ascultătoare. cu toate că Martha se căsătorise. Pe astea nu i le-ar fi dăruit. iar Minna se descurca singură de ani buni. spuse Martin privind atent. Dar în cele din urmă Minna devenise cea mai puternică. Tante Minna? întrebă Martin.Tarta cu Brânză a Habsburgului. chiar mai dezamăgită decât copilul.28 KAREN MACK şi [ENNIFER KAUFMAN din generozitatea unchilor. iar acum lucrurile nu se schimbaseră prea mult. . cu ochi strălucitori. apoi se aşeză pe pat. Minna ar fi vrut să aibă ceva să-i dea. în trecut aducea de fiecare dată mici nimicuri pentru copii. . mai deschisă şi mai capabilă să ducă luptele necesare pentru a nu pierde şi micile plăceri care le mai rămăseseră. care devenise om de afaceri şi câştiga bine. Când voiau să iasă în oraş. îl privi păşind fără grabă pe hol. ală­ turi de ţigări. a mătuşilor şi a lui Eli.Nu. (Existau şi câteva vederi despre care ştia că băiatului i-ar fi plăcut să le aibă. chiar dacă ar fi avut bani să le cumpere.Pot să rămân şi să te ajut.) Dar incidentul cu Flora fusese costisitor. o celebră actriţă vieneză drapată într-o rochie diafană . în vreme ce Minna era independentă şi curajoasă. . fiecare obiect scos din valiză. punguţe cu bile din sticlă sau cărţi poştale cu împăratul Franz Josef sau cu soldaţi prusaci purtând să­ bii şi căşti elaborate. Minna era cea care înfrunta capriciile tempe­ ramentale ale mamei. Martha era îndatoritoare. cu metresa împăratului. Acestea erau roiurile lor pe atunci.

Bărbaţii nu apreci­ ază o minte ascuţită. e foarte important . strigătele barca­ giilor de pe Dunăre. mai bine.. Atât timp cât fa­ milia nu e mama. Ştiau amândouă că Emmeiine ducea o veritabilă campanie meuilă să asigure măritişul Minnei.Amanta lui frettd 29 ilr zi cu zi .să Iii in sânul familiei. Sora ei râse în semn de încuviinţare. După părerea lui Emmeiine. mereu iiiadaptate. . sus­ ţinea Emmeiine. mama îi spusese: „Ar trebui să vorbeşti mai puţin despre operele lui Gounod şi mai mult despre alte subiecte unu. să aibă siguranţa oferită de o căsnicie.De un singur lucru îi pasă ei. să vorbeşti mai puţin în general.mulţimile de trecători la Tandelmarkt. Ultima dată când o vizitase la Hamburg. replică ea zâmbind uşor.. La urma urmei.Hai. . de la moartea logodnicului ei. Ştii că mi ţi vrea decât binele. . . clopotele unei biserici şi zăngănitul vaselor la bucătărie. decât dacă este a lor“. nu te en erva. nu tocmai tâ­ nără şi nu foarte eligibilă.voia ca fiica ei. avea opinii prea ferme şi se arăta intoleînnlă cu cei care aveau alte convingeri decât ea. ■De acord cu tine.foarte. Era însă o dispută în care Minna hii avea niciodată şanse de câştig. De i âlo ori. fete marginalizate. scoţând ulti­ mele cărţi din valiză şi aşezându-le şir pe com odă. spuse Martha pe un ton ezitant. voia ceea ce vor toate mamele cu gândire practică . femeile ca Minna erau un fel de mi i plus. Bine că nu era catolică. în plus.. mama ei ar li fost în stare s-o închidă în cine ştie ce mănăstire izolată. foarte important .. Martha îi oferi surorii ei un surâs compătimitor. replică Minna. cu Dickens şi kipl ing la capete.Ştii. De dincolo de hol se auzeau strigăte de copii care se ceartă >1 plânsul unui bebeluş. îi plăceau prea mult cărţile. ca şi când ar fi suferit permanent de o boală nu foarte gravă sau de o infirmitate fizică. şi în consecinţă avea să rămână singură. n-o auzise Minna pe mama tm spunându-i că trebuie să lîe mai modestă. Minna. cu perspective mediocre în viaţă. să-şi aleagă cuvintele i li mai puţină creativitate? Minna plătea preţul pentru firea ei.

.. Burlac. conti­ nuând să scotocească in valize. glumi Minna. hotărî s-o liniştească. Doctorul Silverstein. Cele două surori izbucniră în râs. data viitoare când il vei întâlni pe Fât-Frumos.întotdeauna există un „doar că“! Trebuie să recunoşti că au fost şi alţii. trebuie să fim oarecum realişti. negustorul din Hamburg? întrebă Minna.un gest pe care Mar iha îl tăcea încă din copilărie. Bărbaţii nu erau atraşi de femei necon­ venţionale. . Martha fusese mereu de părere că Minna s-ar fi putut căsători oricând. pe de altă parte.Sa încep cu ce? întrebă sora ei..Nimic. .M artha. Alţii respectabili. care ignorau normele şi aduceau haosul în viaţa lor.Bine. să-l trimiţi la mine.. crezuse întotdeauna că măritişul doar pentru siguranţa financiară ar fi condamnat-o la o viaţă de plictisea­ lă. spuse ea conciliantă. . .Un soţ. Sigmund are un coleg pe care aş vrea să-l cunoşti..Nu. doar că. sau p rea. .30 KAREN MACK ţi JIÎNNIFER KAU FM AN . . te rog! Lasă-mă întâi să m ă fac com odă.. ce vrei să spui..Deci. că ar fi trebuit să mă mărit cu prietenul acela al lui Eli. Dar văzând expresia îngrijorată a surorii ei.Ei. Un stâlp al societăţii. Minna. . nu cu eî. dacă ar fi vrut. de parcă ar fi sporovăit la o ceaşcă de ceai. draga mea.. . Dar la vârsta asta întotdeauna e ceva care. ori de câte ori se temea că ar putea supăra pe cineva. . Nu trebuia decât să fie mai maleabilă sau cel puţin să se prefacă aşa. Nu lui ii spuneai mereu „Neguţătorul din Vene­ ţia"? Dar ce cauţi acolo? . după ce a murit Ignaz. Dar tu erai prea ocupată. înainte să începi cu asta. O femeie singură.. dacă aşa stau lucrurile. apiecându-şi capul una spre cealaltă.Ei. privind-o inocent. conti­ nuă sora ei trecând u-şi degetele prin păr . Nu ştiu..

Oliver! Unde-ţi sunt bunele maniere? E dezl(nstâtor! Sophie. o îndemnă Martha. Par unde or tl copiii aceia? Spune-mi tu. Şterge-ţi nasul. aşe­ zată. Mathilde era cea mai mare. aşază-te lângă Sigmund. ocupată mî aranjeze florile. grăbeşte-te! . te rog. vizavi de Martin şi de sora lui. ar fi dat jos draperiile şi. în vreme ce copiii intrară ţopăind Iară giahâ şi îndreptându-se spre locurile lor bine stabilite . de asemenea. inclu­ de elaborata servantă din lemn de trandafir.Oliver lângă Viphie. şi totodată frumuseţea recunoscută a Itiiniliei. cât poate fi de greu ca toată lumea să fie punctuală?! Minna îşi roti privirea prin sufrageria întunecată. spuse Martha. La ce anume o foloseau . Niciodată mi i plăcuseră tapetul textil stacojiu şi draperiile sufocante din cati­ fea. draga mea. Mathilde. Apoi dispăru in bucătărie. Dar toate acestea. La cei zece ani ai •ăi.era un mister. aparent fără niciun motiv. de salon funerar. ar fi lustruit din Unu masa din mahon în nuanţa biftecului. dragă. fat And semn spre cele două scaune libere de la capătul celălalt al mewi.Minna. tare confereau încăperii un aer îmbâcsit. in celălalt capăt al camerei şi acope­ rită cu carpete persane. După nici două minute.4 .Aprinde lumânările. începu să-i dirijeze pe ceilalţi. Unica tuşă aparte era canapeaua. erau nelipsite din orice luifragerie care se respecta. . Dacă ai fi putut.

altuia im şervet.Probabil că prelegerea lui Sigmund s-a prelungit ia r. le vorbeşte întruna studenţilor. Feţe de masă din dantelă.. .. aplecându-se şi luând o scamă de pe podea. cu spatele drept şi ţeapăn. înde­ părtând un cot sau un genunchi de pe braţul scaunului şi. Sigmund păşi în încăpere şi ii adresă un zâmbet curios. fusese dus la un specialist.. Nu era în niciun caz prima dată când Minna îl vedea. iar Ernst.. încât constată că i este dificil să urmărească toate firele conversaţiei. în comparaţie cu formalis­ mul din jurul ei. Arăta mai bine decât işi amintea ea. porţe­ lanuri de calitate. vaze cu flori. era încă la logoped. avea un aspect impecabil. sunt si­ gură că o să răcească zdravăn. Ernst era chiar mai peltic decât Sophie şi.32 KARHNI MACK şi JENNII'tR KAUFMAN Mezina. M arthafacea curse între sulragerie şi bucătărie. De fapt. spunăndu-şi că încăperea mirosea a duminică. era cu Frâu Josefine în camera de la etaj. de şase ani... îşi scosese jacheta costumu­ lui de călătorie şi işi desfăcuse cocul cânţi fusese sus. însă erau atât de agitaţi şi de neastâmpăraţi. Eu pur şi simplu nu înţeleg. O servitoare în uniformă apăru de la bucătărie. dar acum se simţea parcă dezbrăcată. tricouri de marinar imaculate şi pantaloni trei sferturi pentru băieţi. murmură ea fără a se adresa cuiva anume. în dormitorul ei. . mai cu seamă că vor­ beau toţi în acelaşi timp. sau poate a luat-o pe ocolite pe Ring. după ani de fraze neinteligibile. aducându-i unui copil un pahar cu apă.. Anna.. Cum hărmălaia devenea tot mai asurzitoare. dar ea aşa simţi.Ce Dum nezeu!.. Martha işi aranjă mai bine tacâmurile pe masă şi işi îndreptă ochii spre uşă. când ştie că noi îl aşteptăm . şorţuleţe dantelate şi co ­ diţe pentru fete. verificând pâinea prăjită şi carnea de vită. Minna işi netezi bluza din mătase albă cu guler înalt. aşa cum o informă Martin pc Minna. cu un trup mai bine clădit şi haine mai elegante. după care oftă şi se aşeză pe scaunul ei. Minna încercă să vorbească puţin cu fiecare. sfeşnice din argint. la un moment dai. .. Copiii aveau toţi o înfăţişare aseptică.. exact în clipa în care Sigmund intră pe uşile duble ale sufrageriei. ducând o supieră aburindâ.

un trabuc. avea un lanţ simplu din aur. căsătoriţi. Minna era intelec­ •ii * tuala. . un nou preten­ dent al Marthei. care angaja în conversaţii serioase. Intui avea să fie decis pentru ei. iar în cealaltă. Martha era în al nouălea cer când vorbea despre el. •âsâloriţi. Ea îi susţinu privlien. cu şase copii. iar Minna era o versiune diferită a ei. căsătoriţi. cu trei piese. La buzunar. şi o cravată din mătase neagră.. Sora ei îi fu»e\e prezentată cu o lună in urmă. Minna işi aminti când i! întâlnise prima dată. iar ea era perfect conştientă de acest lucru. că pasiunea lui înflăcărată pentru Martha nu părea chiar reală . Prea mult entuziasm. 11 se opri o clipă locului. Avea părul des şi negru. prea multă vorbărle şi mult prea multă isteţime. iar Minna îl privea pe el. Martha era o fată delicată şi blândă. Pătrunzători. sora ei abia dacă rostea câteva cu­ vinte. Martha era cea dorită. Iar modul în care evoluau lucrurile era de neînţeles. I m spre asfinţit. iar el afişă aceeaşi expresie cu care o întâmpina cu ani în urmă. Erau Intenşi. nu­ mai unghiuri şi păr încâlcit. uşor încărunţit la tâmple. plină de speranţe. Negri. curtarea facându-se doar in mintea lor. Martha şi Sigmund. întunecându-se. o femeie care provenea dlntr-o distinsă familie de evrei germani şi care nu-1 considera pe tânărul doctor demn de fiica ci. nici poziţie socială. un evreu săltic din partea greşită a oraşului.. nu o femeie cu opinii proprii. lanţul care fusese al tatălui el. cei doi erau logodiţi in secret. Iar Sigmund primise exact ceeace-şi •Iuţise: o drăguţă de modă veche. cel puţin pentru Minna. uitându-se la Minna. dar nu şi mama lor. El o privea pe Martha. două luni mai târziu. a cărui familie nu avea nici avere.de parcă s-ar fi jucat de-a îndrăgostiţii. Iar acum iată-i aici.Amania lui Freud 33 purtând un costum din lână în dunguliţe. căsătoriţi. Minna îşi amintea ce gândise atunci. Pe atunci era înaltă şi subţire. In timpul acelor prime vizite. prins intr-o butonieră şi trecut peste vestă. Iar ochii. momentul acela în care ziua se îngână cu noaptea g( toate culorile dupâ-amiezii pălesc. Şi totuşi. Rolul Minnei fusese dar de la bun Im ejnit. dar până la sfârşitul acelei vizite. într-o mână ţinea o figurină din bronz. Stătea in salonul casei lor din Viena.

Sigmund râse. începu el. ai grijă cum vorbeşti.34 KARUN MACK şi JF. de şapte ani. îi ceru el privind-o fix. cum dd suntem atât de norocoşi? . Cine foloseşte asemenea ter­ meni? îl dojeni Martha. Din nou. cărui fapt îi datorăm plăcerea? . draga mea? E minunat că Tante Minna este aici. replică ea surâzând modest.Din nou? Adică a mai fost concediată şi înainte? interveni Oliver. dar gluma făcută avea dezavantajul că îi dezvălu­ ise situaţia. . cu ce o servim pe Minna? .Ce vrei să bei.. . Apă tonică? Bere?. Apoi îşi îndreptă privirea în altă parte şi se rezemă de spătariţ .Martin. n-aş vrea să zii ai unui şobolan sângeros. . Ochii lui îi întâlniră pe ai ei pentru o clipă.Faptului că am fost concediată. dar cred că ar fi o comparaţie potrivită Vinul este o idee bună. . Cfl noroc că eu a apărut aici! Spune-mi.Ce-ai făcut de te-au concediat? interveni Martin.Xante Minna a fost dată afară? întrebă Martin.Este. . replică Sigmund.Ei bine. pe care Sigmund îl botezase astfel în onoarea unuia dintre eroii săi. cu un aer de aprecf ere.Draga mea Minna. marele puritan Oliver Cromwell. Apoi el străbătu încăperea şi se aşeză pe scaunul liber de lângă al ei. Minna? o întrebă Martha. Se înroşi uşor când se aplecă peste masă ca sâ aprindă lumânările. cu o expresie neîncrezătoare. .NNIFER KAUFMAN dându-i impresia că era în ea mai mult decât simplă recunoaştere. lucru pe care ea ar li vrut să-l evite. s-a întâmplat ca ca sâ lucreze pentru un monstru <1* femeie care nu avea nici măcar bunul-simţ ai unui. punând figurina pe masă în faţa lui şi stingându-şi trabucul într-o scrumieră mică din alamă. .Dar cine s-o concedieze pe Tante Minna? insistă Oliver. Vin? Sigmund. continuând să stea în picioare politico^ până ce Minna se aşeză în sfârşit pe scaunul liber de lângă el. Mâncaţi-vă supa! Ai spus vin.Gala cu întrebările! exclamă Martha. . cu noi nu-i aşa? .

Ce orizont ingust ai! Nu cumva crezi şi că pământul e plat? i ipoMase Minna. Iar Martha şi Minna obişnuiau deseori să li se alăture.Oameni care se trag din maimuţe! Ridicol! exclamase Ignaz. Două gânduri. pe un ton ironic. din care sor­ beau apoi ore in şir.Am putea spune. într-un gest pe care şi-l amintea ea ile când. cu siguranţă. turuia Ignaz cu patimă in glas. Turanga înseamnă „timp". cu mulţi ani in urmă. făcea şi el parte din grup. „ioc" locul cu lln\pul.Vezi tu. şezând rezemat de spătarul scaunului la fel ca «i urn.Amanta lui Frcutl 35 «». pe care Ignaz il citise deja. o însoţea pe Martha la întâlnirile i ii el şi cu un grup de prieteni. l a un moment dat au dezbătut teoriile lui Darwin.iunului cu braţele încrucişate. . iar micile lui istorioare despre sanscrită i se păreau lui Sigmund simple aiureli. .. Intervenise Freud.. îl întrerupea Sigmund. Bietul Ignaz! . de fapt. Era specialist in sanscrită şi student la filozofie. titlul piesei este Turanga Litia. fireşte. Poţi să-mi dai ziarul acela? Aşa decurgeau lucrurile între ei aproape în fiecare după-amiază. .. înţelesul e mult mai complex. la univer­ sitate. aşa cum fac deseori studenţii când vor să-i impresioneze pe ceilalţi. fnrmigu şi litiu. dar Minna nu era la lei de reţinută atunci când discutau despre poezie. Martha mai mult asculta.. unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Sigmund. Ignaz Schonberg. cu braţele încrucişate la piept şi cu un zâmbet ironic. Aveau sufi»lenţi bani cât să cumpere câte o cafea pentru fiecare. Am putea spune u t. politică şi chiar despre valul crescând »le antisemitism din Viena. iar pe Martha n-o interesa câtuşi de puţin. Logodnicul Minnei. Freud ii împrumutase Minnei preţiosul său exemplar din Despre originea ■/'ei iilor. . iar litia. Goethe şi Shakespeare. despre sensul vieţii.I labar n-aveai că eşti pe punctul de a te însura cu Catarina. . îşi terminase pe atunci Mintiile de neurologie şi locuia într-o garsonieră înghesuită la Spi­ talul General din Viena. la cafenea.

în care discutau despre poeţii romantici englezi Wordsworth şi Coieridge.Ah. crescând alături de şase surori şi o mamă autoritară. . de parcă geniul său i-ar fi sfidat pe toţi ceilalţi să-l contrazică. Sigmund obişnuia să citească pentru a evada din existenţa haotică de acasă. după ce citise traducerile în germană. afişându-şi buna stăpâ­ nire a lunbilor greacă şi latină. Urmaseră gânditorii clasici. înce­ pând să recite pasaje lungi din îmblânzirea scorpiei. răspunsese Minna. iubitul tău Sigmund tocmai m -a comparat cu o scorpie. Ştii cât de m ult ţin la scorpia în cauză. dar tocmai ăsta-i marele ei farmec. se lăuda el. Şi pe atunci era nerăbdător. draga mea. el se uita la ea să-i vadă reacţia şi aşa sfârşeau într-un dialog doar al lor. spusese Ignaz. punând la îndoială inter­ pretările lui. Ea îşi expunea. privind spre sora ei. El îi scria despre Homer şi Dante. . îşi scriau doar despre cărţi. cu o sumedenie de idei ex­ centrice. marcata de sărăcie.N-am avut intenţia să te jignesc. . în mod straniu. De fapt. Dar.36 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . în copilărie. începuse s-o citească de la vârsta de opt ani. opiniile. Amândoi iubeau cărţile lui Dickens. ale lui Tolstoi şi Dostoievski. Mimia şedea liniştită în scaunul ei. ci ca pe o intelectuală. la rândul ei. La început. declarase Freud. . Şi opera lui Shakespeare pe care.Catarina? întrebase Martha. Iar Minna era încântată să aibă pe cineva care o privea nu ca pe un animal ciudat. îşi amintea primele lor scrisori.Mie mi se pare că personajul are o fire imposibilă şi limba prea ascuţită. timp de ani întregi întreţinuseră o corespondenţă asi­ duă care începuse. cu o atitudine provocatoare. Iniţial. încântată în se­ cret fiindcă fusese comparata cu eroina shakespeariană. lăsându-1 să domine conversaţia. Aproape că îl vedea şi acum aşa cum era în ziua aceea la cafe­ nea. la scurt timp după căsătoria lui cu Martira.Nu m -am simţit jignită.Da. cu toată atitudinea ei dezagreabilă. . pe urmă. . cu fruntea ridicată şi bărbia îm ­ pinsă în faţă. şi cu aerul că ar fi cea mai inteligentă persoană din încă­ pere. replicase Freud.

ca M artha nu tivea câtuşi de puţin o viaţă interioară activă. spunându-i că era o cititoare meticuloasă şi receptivă a lucrărilor sale. certându-se pentru ceea ce părea să fie un sol­ dat de jucărie. o tradusese din (ţieacă. dar se opri i Aiul observă că băieţii se ridicaseră de la masă şi se înghesuiseră Iu spatele canapelei. în ultimii ani. Iar printre toate acestea. de permanentele boli ale copiilor şi de neputinţa sa de a renunţa la Iuniat. printre care şi linul la care se referea mereu. de colegi.M-am lăsat iar de fum at. «And în cursul celor patru ani de logodnă el îi trimitea în mod re­ gulat câte un sonet. Uneori îşi spunea i ii duritate. viaţa e insuportabilă. . citând frag­ mente lungi din operele lor. Minna învăţase chiar de la început să fie precaută în lăspunsurile pe care i le trimitea. tară să reuşească însă.. dar toate acestea păruseră că se sting după apariţia copiilor.Amanta lui Freud 37 Sigmund scria cu pasiune despre Schiller şi Goethe.. O com ­ plimenta. total Incapabil să lucrez. Era de asemenea fascinat de lumea an­ tică. Pe atunci avea cel puţin câţiva autori preferaţi." „Călcâiul lui Ahile pentru tine". religie şi mituri. . Scrisorile în care aborda aceste subiecte aveau un ton sures­ citat.. Sigmund îi trimitea pagini întregi cu li'lmicile sate psihanalitice „de răsunet".poate ca un memento al începutului relaţiei cu Freud. Cu excepţia sonetelor. pentru examenui final de la absolvirea gimnaziului. fiindcă Freud era iritabil şi se sim­ ţea jignit dintr-o nimica toată. piesa lui Sofocle pe care. Martira veni din salon aducând o carafa cu vin roşu. Rareori mai citea vreun roman sau chiar ziarele şi încă i se părea că.. de civilizaţiile dispărute. Sli..ikespeare era imposibil de descifrat. care li plăceau ... inclusiv cu teoriile despre Merie şi despre un tratament numit „terapia prin vorbire". acesta era adevărul . Oedip rege. dar n-avea ce face.. ea încercase s-o includă şi pe Martha în discuţi­ ile lor pe teme literare. se plângea de munca lui. dramatic şi de autocompătimire. îi răspundea ea şi apoi îl întreba despre ultimele lui cercetări. mai cu seamă Dickens. de zei. în traducere.. chinul oribil al abstinenţei.

Mătuşă Minna. îşi spuse Minna. Ceva ii spunea că. ea devenind însă tot mai fascinată de scena care i se derula în faţă.Impresionant. . Sigmund avea obiceiul acesta ciudat. Atena. iar pe piept avea o platoşă imprimată cu capul Meduzei.Romană. Roma. prin Germania. România şi Bulgaria. replica el. unde e vinul de Bordeaux care era pe raftul de sus. odată dezlănţuit. . Izvorăşte din munţii Pădu­ rea Neagră şi curge spre est. Oliver. enumerând şi ţările pe care fluviul te străbatea. preciza Freud înclinându-se într-o parte pentru ca Martha să se aplece printre ei şi să umple cu vin paharul Minnei. tară a mai aştepta răspunsul. ca un prieten imaginar. M artin.Secolul al lî-lea. . Ei ridică din umeri.38 KAREN MACK şi JENNIFEH KAUEMAN . Minna ascultă cu atenţie în vreme ce Oliver enumera oraşele.Foarte bine! E după un original elen din secolul al V-lea îna­ inte deChristos.Secolul I? întrebă ea cu glas tare. care însă acum lipsea. nu grecească? . spuse Minna. Oliver era greu de oprit. apropo. aparent absorbit de statueta sa. se lansă intr-o descriere detaliată a geografiei Dunării. dând astfel copilului pre­ coce irâu liber pentru a revărsa asupra lor un nesfârşit şir de nume şi de cifre. . nu e chiar albastră. Slovacia. Braţul stâng al figurinei era ridicat pentru a ţine o suliţă. E mai degrabă un galben mocirlos. Imperiul Habsburgic. cel pe care ţi l-a dat pacientul care n-a putut plăti? Eu n-am găsit altceva decât acest viu ordinaire. lăsând statueta să stea tăcută in faţa lui. ceilalţi de la masă începură să afişeze o lipsă de interes. Slavă Domnului că nu începea să vorbească cu ea. Cel mai lung fluviu al Europei după Volga. cu doua mii opt sute cincizeci de kilometri. La un moment dat. . . de a aduce la masă unul dintre artefactele sale preferate. vrei să ştii ce am învăţat eu azi? întrebă Oliver şi. Dunărea albastră care. zeiţa înţelepciunii şi a războ­ iului. înapoi la masă! Sigmund. îţi aminteşti. intrebându-se unde vrea să ajungă.Oliver.

Minna? Ea încuviinţă politicos. nu trebuie să fii un geniu ca să ştii că o i tisă murdară atrage după sine boli: holeră. difterie.nu asculta asta.Sunt unii care cred că ar trebui împuşcat. praful din casă conţine noroi de pe străzi. temândii se de ceea ce urma. Deşi întotdeauna ar fi bine-veniţi mai mulţi pacienţi. iar fetele stăteau cu frun­ ţile lipite una de alta. gheţarii lunecau spre mare. . spuse Minna. în cele din urmă. lăsând să M‘ Întrevadă o iritare abia ascunsă. înţeleg că lucrurile merg bine Ia cabinetul tău.. măruntaie de peşte. bălegar de cal. vorbind despre cine ştie ce secret pe sub masă. între timp. Martha il întrerupse. animale în putrefacţie. N-atn dreptate. însă sporovăială Marthci era exasperantă. Ignorându-şi fratele. Oliver încă se certa cu Martin. Minna se simţea obligată să manifeste un dram de Interes. Şi sa nu cumva să aştepţi să şteargă ea praful! Este atât de ineficientă. Nimeni nu asculta niciodată când turuta des­ pic murdărie. da.Oh. în clipa in care servitoarea adui ea la masa tocăniţa vieneză cu varză şi chiftele din cartofi. încât a trebuit s-o trimit pe cameristă în urma ei. i ti excepţia Minnei. . continuă Mart ha. . interveni Martin !a un moment dat. tifoidă. Chiar te calcă pe nervi.Chiar bine. încercând să schimbe subiectul. N-ar fi trebuit să-şi facă nicio grijă. Sitphie .paraziţi. Şi penibilă. spuse ea. Sigmund. pe deasupra..Ainanta lui Freud 39 . 1In dezastru total. Oliver îşi continuă expunerea detaliată şi pasionată tară a le da atenţie celorlalţi şi trecând graniţa drntre e x ­ haustiv şi excesiv. cu o notă de veselie in glas. t'teud aruncă o privire spre Minna şi ochii ii scânteiară. resturi din coşurile de gunoi şi . . cu o grimasă abia perceptibilă. fiindcă nimeni nu asculta.Am avut azi nişte probleme cu unul dintre servitori. iar copai ilor le mai creştea un inel pe trunchi. ( I o aminteşti pe sora lui Frâu Josefine? Cea brunetă? A venit la program azi şi mai întâi a scăpat din mână una dintre cupele bune din cristal. Doamne. ploşniţe.

lumea. . repLicâ el.40 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . Freud deţinuse titlul de Privahiozent . ar fi trebuit să fie următorul. Doamne! exclamă Minna în sinea ei.Iar la universitate? Martha îmi povestea că aulele sunt pline.Nu eu spun asta! .Atunci cine o spune? Cine ar spune aşa ceva? . Şi-ar putea controla co m ­ portamentul. deci! se răsti el. . lăsat la o parte încă o dată.Aşa e. Mai vrei să adaugi şi altceva.A fost pe listă... Oh.la Universitatea din Viena.Oh.. trântindu-şi furculiţa pe masă şi împingându-şi scaunul in spate. . da. nu. aşa-numita Protektion. . aparent fără a sesiza mânia crescândă a soţului ei.Lumea. el refuzase cu încăpăţânare să se folo­ sească de relaţiile politice. .Ba sigur că ar putea să facă ceva. Am fost lăsat la o parte acum doi ani. dar Ministerul Educaţiei nu fusese de acord şi. spre deosebire de colegii săi. Martha? . Cu vechimea lui. în consecinţă. De ce a deschis subiec­ tul? Doar ştia că este o chestiune delicată! în ultimii zece ani. nu de profesor. pentru a fî pro­ movat. încercând să aplaneze situaţia. an după an îşi văzuse colegii înaintând pe scara ierarhică.Oh. Martha. explică Martha. încruntându-se.îţi mulţumesc. nu. nu! Sigmund nu e profesor. . Herr Professor Freud s-ar supăra dacă aş asista şi eu la un m o­ ment dat? . Hai să redepânăm întreaga poveste.conferenţiar în neurologie neplă­ tit . iar el rămăsese pe o poziţie inferioară.Chiar vreau. Poate dacă ai încerca stăruitor să fii mai cordial. Care lume? Lumea de la spital? De la universitate? Sau poate membrele micului tău cerc de tricotat? . interveni soţia lui. . continuă ea. .Vrei să spui că motivul este lipsa mea de bune maniere? . îţi mulţumesc pentru câ le ream in­ teşti tuturor acest lucru.Dar tu nu poţi face nimic? interveni Minna. Fusese nominalizat de mai multe ori. am fost lăsat la o parte acum un an şi apoi.

Teoriile mele suni cele care nu le plac. fiindcă toată lumea e antisemită. fiindcă era limpede că situaţia conflictuală ajun­ sese intr-un punct mort. Âsta-i argumentul valabil pentru orice. Vezi tu. şi începu să tamponeze viguros un strop de sos care se scursese pe faţa de masă de pe furculiţa lui Sophie. asta e! înţelegi tu.Pi. pe care le ţinea in tot­ deauna lângă farfuria ei.. Mint toţi antisemiţi.. . . spui nişte lucruri extraordinare. de parcă n-ar ti fost decât ei doi in încăpere. toate cercetările mele nu 'înseamnă nimic pentru ei. . Apoi luă un prosop de vase şi un mic vas cu apă fierbinte.M artha. iltiur nu ştie când să se oprească?! Până şi OUver pricepea când e * anii să închidă gura. Ai putea face lotuşi unele lucruri ca să-ţi netezeşti calea.Asta propui tu? Voi avea grijă s-o fac negreşit. dar nu înfrântă. O clipă se scurse în tăcere. nu spuneai tu că Mari in a scris o poezie? . Era timpul să ii himbe subiectul. Dar deocam dată. Ce soluţie strălucită! exclamă el.Oh. Le voi trimite flori tuturor. . de asta nu dis­ cut cu ea despre munca mea. Ceilalţi copii tăceau mâlc.Haide. începu ea afişând un aer jovial. să le fad o vizită. Mai devtcme sau mai târziu vor fi nevoiţi să recunoască meritele ştiinţi­ fice ale activităţii mele.. replică sora ei lăsând prosopul pe masă şi fricţionânilu şi umărul de parcă ar fi durut-o. Oricum.. cine ştie. de ce să nu ne citeşti poezia acum? . Martin. intorcându-se spre Mmna. Dumnezeule mare. . reluă el apoi. Muma o privi tăcută în vreme ce ea continua să trece. Personalita­ tea nu are nicio legătură. sau să le trimiţi flori. draga mea. De lapl. Martha emise un suspin lung. melo­ dramatic. ripostă Martha.. despre care Minna ştia încă din copilărie că semnifica un singur lucru: sora ei era resemnată. da.Ca de pildă? . Martha.. intorcându-se spre el. .Amanta lui Freutl 41 Mintia aruncă o privire rapidă spre sora ei. ... izbucnind intr-un râs plin de furie. nu trebuie să ne învinovăţim pe noi în­ şine.Ai pu tea.

mototoli hâr­ tia în pumn şi o azvârli in celălalt capăt al camerei. băieţi! încetaţi imediat! ceru Martha. iau salicilat. Doamne! Ortografia ta e cumplită. . lansându-se în ceea ce era. băieţi! . neştiind ce altceva să spună. Dar acum. se ridică de pe scaun cu o atitudine ceremonioasă şi se întoarse cu faţa spre Minna. năpustindu-se să-i ia foaia.Dă-mi să văd! interveni Oliver cu o strâmbătură şi smulse hârtia din mâna fratelui său.Despre ce vorbeşti? Când a început sâ-ţi facă probleme? .Imediat după ce s-a născut Anna. că tamponul dintre ei nu era pe aproape. intorcându-se spre Freud. Uneori braţul nu-mi mai funcţionează. proscrisul isteţ.Oliver.Posibil. Oliver se abţinea . între el şi Oliver întotdeauna existase o anumită tensiune. aşa-i? întrebă M artha. iar acum atârna moale.Ce s-a întâmplat? Ce-ai păţit? întrebă Minna alarmată.Titlul este „Cum a fost găsea sedusă de vulpe". Cum poţi să scrii greşit cuvântul „tiară"? Oliver sări de pe scaun în clipa în care Martin se repezi la el. . . replică el pe un ton indiferent. . deopotrivă speriat şi amuzat. evident. Când Ernst era prin preajmă. Schrcibliihmung. Minna observă obrajii roşii de umilinţă ai lui Martin. o mult repetată „ceremonie de bun-venit". .C e-î asta? . Cei doi băieţi o rupseră la fugă în jurul mesei până când Oliver.Oh. interesat de matematică şi de alte subiecte abstracte. . ştiind instinctiv ce anume tl scotea pe fratele său din minţi. îşi îndreptase atenţia spre Martin. ridicându-se în picioare cu o mişcare bruscă şi ţinându-se de braţul stâng care înce­ puse sâ-i tremure.O disfuncţie motorie.Şi dinţii mă dor.Destul. . Lăsă lingura să-i cadă pe podea şi se prinse cu mâna de umăr. Sigmund crede că-i un fel de paralizie a scrisului. .Braţul ăsta neascultător! .42 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN Băiatul scoase din buzunar o foaie de hârtie. . Doamne! exclamă Minna. Staţi jos.

Dar ce zici de un ştrudel? îl întrebă Marlha. .Mă tern că trebuie sa plec. Aş fi încântată. . Freud deschise capacul ceasului rut11 de buzunar şi îşi drese glasul. !4j in aceeaşi clipă simţi în stom ac un fior pe care nu reuşi să ţl 1 explice. adăugă: Eşti bine venită oricând la t ut sul meu. Apoi. îmi vine un pacient. trăgându-şi scaunul şi punând uşor o mână pe umărul Mintiei. . răspunse ea flatată. Poate mai târziu. iar Oliver zâmbi îngâmfat. împingându-se în masă.Amanta lui trend 43 Cei doi fraţi se repeziră spre scaunele lor. ţinându-şi încă braţul la piept.

Martha era deseori surprinzător de calmă.La mine-n cameră e un monstru mare şi verde. Minna îşi ascunse la repezeală sub pat paharul cu gin şi tabachera. uneori. izbucniri de furie şi. iar Minna o frecă uşor pe spate şi incepu să-i citească din Alice's AbetUeuer im Wunderland. chiar ar fi trebuit să fie acolo. îşi prindea vreun deget in uşă sau ii curgea sânge din nas. copilul adormi. Dar. spre micul dormitor al mătuşii. un poznaş pus pe harţă. Când şi când Minna se pomenea bifând o listă mentală cu cine era prezent şi cine nu. dacă. iar mica Sophie era mofturoasă la mâncare şi nu dormea. Intr-o seară. şi în cursul săptămânii care urmă Minna Ie descoperi pe toate. târziu.5 Toţi copiii familiei Freud aveau particularităţile lor. nici măcar după amestecul de ulei de ricin cu laudanum (un derivat de opiu pe care Martha părea să-l folosească pentru orice problemă de sănătate) pe care-1 lua seara. mătută Minna? Fetiţa se cuibări lângă ea in pat. . Oliver era un bulgăre de energie. Ernst se chinuia cu vorbitul peltic. des­ culţă şi tremurând de frig. câte o licărire de recunoştinţă. şi unde erau drăcuşorii dacă nu erau acolo unde ar fi trebuit să fie. şi ce e boala lunară. chiar şi in situaţiile în care unul dintre copii venea cu capul spart. Existau rivalităţi în­ tre iraţi. Martin. Sophie se furişă pe holurile întunecate. de fapt. despre omida cu narghilea. în cele din urmă. iar a doua zi . pe de altă parte.

Martha era de obicei cea care incepea. consultându-şi pacienţii sau îni bis in biroul lui. in locul poţiunii cu laudanum. instituind povestea de seară. existau doar două nil naţii. Iar pentru Freud. nu erau. împrăştiind firimituri pe covor. tară cale de mijloc: ori erau în centrul vieţii cuiva. replică el fără a ridica privirea. ori nu. îşi «unsese pantofii şi luase din bucătărie o cutie cu fursecuri din care in. copiii il vedeau rar in cursul zilei. ieşind doar după i c ci se culcau. likîuzând-o aici şi pe Minna. retras la universitate.Atâta scrum. în privinţa copiilor. într-o după-amiază. doldora de aluzii şi nuanţări. ca două păsări care se loveau cu tlocul şi. iar seara el ră­ mânea de cele mai multe ori închis în biroul lui.in ca pofticios. I rcuci era o prezenţă fantomatică. le povestea despre copilăria Iui şi le citea poveşti din cărţile lui prefe­ rate. luându-i cu el în dru­ meţii. în tim­ pul anului şcolar. deşi Minnei nu-i plăcea să recunoască asta. iar vara.Amanta lui Freud 45 dimineaţă Mintia luă asupra sa obişnuinţele de somn ale micuţei Snphie. Deseori în privirile pe care i le arunca se citea irita­ rea. Glumea cu ei. Apoi işi aprinse un trabuc şi se aşeză in fotoliul său preferat. care erau pretutindeni şi inevitabili. Era o versiune subtilă a supravieţuirii celui mai adaptat. uneori. Restul timpului şi-l petrecea singur. scuturând scrumul în »itpacul cutiei de fursecuri. spuse Martha când inliâ in salon. în cea mai mare parte a anului. preocupat de sine însuşi. Ce s-a întâmplat cu pacientul tău? . Spre deosebire de copii. la cules do ciuperci şi în excursii cu barca. Dar purtarea lui faţă de Martha pe tot parcursul anului era deconcertantă. Freud zăbovea în salon citind ziarul.A anulat programarea. In vacanţă. a iniei lupte cu dinţii şi cu ghearele. Sigmund! Şi firimiturile. . Freud devenea un tată devotat. iar ea luneca intr-un fel de discurs stilizat. Minna putea înţelege acest comportament. . Ba îl vedea la cină şi. date fi­ ind importanţa şi asiduitatea activităţii sale profesionale. la ceaiul de la ora patru. Contactele sale cu cei mici erau minime şi abia dacă dădea cuiva bună dimineaţa sau buna seara. Minna citise undeva că.

Oh! exclamă ea şi aşteptă o clipă ca el să dezvolte ideea. orice. înde­ părtând cu propria batistă firimiturile de la picioarele lui.Ai auzit că familia Meyer închiriază o vilă in Florenţa pentru toată luna august? Exasperat.Ziarul. acum enervant de pedantă.. Cum se numeşte locul acela din Balcani? Ceva exotic.Constantinopol? întrebă el. . Ajutâ-mâ. Şi ca să spună ceva. ..Sigur. spuse el.N-o închide. o închise pe jumătate. lăsându-i im­ presia clară că prezenţa ei era de prisos. replică ea. îşi trase un scaun lângă soţul ei şi începu să brodeze o faţă de pernă. în orice caz. . cea mai veche organizaţie iudaica. Din nou. replică ea şi. .Nu.) . .46 KAREN MACK ţi JENNIFbit KAUFMAN . . se duc undeva. Apoi îşi luă lucrul de mână de pe taburetul de lângă şemineu. fondată la New York in 1843. dragul meu. Martha privi spre fereastră şi umerii i se încordară. de doisprezece evrei de naţionalilaie germană recent stabiliţi în SUA (n. La ce oraş mă gândesc? Apoi se ridică şi scutură scrumul in coşul de gunoi. . Era evident că Freud avea una dintre toanele lui.Şi plimbarea ta? Freuti întoarse pagina ziarului Iară a răspunde. apropiindu-se de fereastră.Menajera cea nouă a lăsat fereastra deschisă. So­ ţul ei i-a povestit.Ce citeşti? îl întrebă. Sau la Biarritz? Tu te duci in seara asta la întrunirea B’nai B’rith1? . . . O las deschisă. Martha continuă: . Să fie Marrakech? Nu.tr.Gertrude mi-a spus că la ultima ai stârnit ceva rumoare.Şi pe urmă vor călători in . E sufocant aici. el puse ziarul jos o clipă şi îşi reaprinse trabucul. . Nu e ăsta. Anul trecut au fost la Calais.Nu. Ceva în legătură cu cercetările tale să fi fost? De asta nu te duci azi? 1B ’nai B ’rith International.

Freud se ridică şi închise fereastra cu un gest brusc.Amanta lui Freud 47 . . ca de primăvară.. in caz că n-ai observat Ba sigur că am observat. de parcă ar li tost o ghilotină. . Locuiesc şi eu aici.Vreau doar să stau aici liniştit.I i.Şi in cameră miroase a bălegar de cal. Cartierul era plin de viaţă. cu . în cămăşuţa de noapte albă ca laptele. Intr-o sâmbătă. bosumflată. părea tie/islibilă. Ob. Minna decise să se ducă mai întâi Ia mezină. ( ia de obicei. replică Martha cu un zâm­ bet spartan. să iasă din cameră şi să se retragă In biroul lui. dragul meu.vizavi ierestrele erau deschise şi de afară se auzeau ropotul trăsui ilor. îţi mulţumesc. ce e pata aceea de pe perete. in caz că tu n-ai obitTViit. la broderia din poală..N-are rost să încerc s-o scot. ar ti putut s-o în­ junghie. Doamne.1 trase adânc aer în piept şi răsuflă prelung în vreme ce ea îşi oţ ii ti isc privirea. în clădirea de apartamente di.E mai bine aşa? întrebă pe un ton încărcat de reproş. da. Cred că a intrat o insectă pe geam.Ce-i cu ea? . pălăvrăgeala estompată a servitoarelor de pe stradă şi şuierul unui tren în depărtare. frecau toaletele. după săptămâni de ploaie rece. repetă Martha.Bata din spatele canapelei. Niciun colţi­ şor al casei nu scăpa nedereticat până la micul dejun. I teşi nu-mi pot imagina pentru ce ai discuta cu ei despre ele. curăţau grătarele. chiar în spatele canapelei? 1 1 lăsă ziarul deoparte şi se uită la ea neîncrezător. Minna se trezi şi constată câ era o vreme splen­ didă. Anna dormea în pâtuţul ei. care. deschideau obloanele şi aruncau funinginea. Am presupus doar câ s-au simţit ofensaţi de cercetâriie tale. să-î laie limba sau ar fi putut să facă ceea ce facea întot­ deauna. Dinăuntru răzbatea dialogul continuu al slujnicelor în vreme ce alimentau sobele. . Minna n-ar fi putut să spună când avea să izbucnească una din­ ţa* aceste scene. dar ştia că existau multe modalităţi de a le pune i a păi Freud ar fi putut s-o arunce de pe un pod. 1. . .

. îşi spuse ea. . replică Minna. care arăta de parcă ar fi fost bătută până ce-şi dăduse duhul.Cum te mai simţi? îl întrebă ocolind cu grijă o pereche de pa­ tine de gheaţă cu lamele murdare de noroi uscat.48 KAREN MACK şi fENNtFER KAUFMAN panglici şi dantele.Dar nu mai importantă decât aritmetica. aşteptând ca ea să plece. când domolindu-se. biata carpetă era scoasă şi bătută zilnic. spuse el apăsat. Camera copilului avea pereţii acoperiţi cu obligatoriul var alb (un mediu steril. cu o privire înţelegătoare. Băiatul suferea de o infecţie a gâtului. planşetele ei intermitente căpătaseră accente paroxistice. Minna se duse apoi să-l verifice pe Martin. . iar pe noptieră se îngrămădeau ambalaje de biscuiţi şi vase cu resturi de mâncare. iar acum. . . aruncă în sertar soldăţeii de jucărie pe care ii ţinea în mână.Văd. întoarse pe dos. cărţi cu cotoarele deformate erau strânse grămadă intr-un colţ. Ce frumos! Istoria este foarte importantă. Haine murdare. Martin avea ochii puţin roşii. Ce cocină! işi spuse ca. Infanteria franceză.încerc că învăţ. Covorul din camera copilului. văzând-o pe Minna. apoi o uşă deschizându-se şi închizându-se. E uimitor.Cine zice? . Dar cu puţin înainte de ivirea zorilor. trebuie bătut cel puţin o dată pe săptămână şi. sub supravegherea stăpânei casei. Chiar în clipa în care sc pregătea să se ducă la ea. care să împiedice apariţia infecţiilor) şi era sumar mobilat. cum glasul unui bebeluş poate părea aspru şi liniştitor in acelaşi timp. dar mari. păruseră să dureze o veşni­ cie. iar urletele. zăceau pe podea. la care se pare că ră­ mâi corigent. . Minna auzi paşii bonei pe hol. ducând mâna la sertar şi scoţând jucări­ ile.Nu contează. o veritabilă biblie a Marthei. şe­ dea la biroul lui şi. când intensificându-se. cu o carpetă chinezească în mijlocul podelei. . înfofolit in două pulovere şi un fular de lână. scria in Manualul doamnei Beeton de administrare a gos­ podăriei.De acord. singurul copil al fa­ miliei Freud care avea camera lui.

Când el se aşeză pe pat.Nu ştiu. . dar adevărul este că nici nu s-a aflat în oraş pe du­ rata acelui război sângeros. continuă. şedea pe una dintre canapelele bune din salon. gleznele acoperite cu o crustă şi o urmă neagrâ-albăsiruie pe ceafă. replică ea. ridicând caie­ tul de pe podea şi întinzându-i-l. frâu Schilling era o femeie în vârstă.Bine. întorcându-se abia când nu a mai fost iiiciun pericol pentru el.o pedeapsa pentru refuzul Iui Mathilde de a învăţa cu o săptămână în urmă. Nu rămân corigent! .Intre anii 1657 şi 1705. îţi plac. Nu trece o săptăm ână fără să se ia la harţă. că Leopold a fost un răz­ boinici viteaz.Cine? Spune-mi. insistă băiatul. care suferea de alergii cronice şi de un şuierat persistent şi care lolosca purgative şi sirop de mac cu o regularitate şocantă.Iţi aduc supă caldă şi biscuiţii aceia care. Astăzi venise la o oră matinală . Îşi spuse ea.Când a domnit Leopold I? întrebă preparate a re a şi îşi tam ­ pona ochii apoşi cu batista. trăgându şi un scaun şi îm pingând ca in tr-o d oară picioarele lut Mathildei de pe pernuţă. fetiţa cea mare. văd eu. şi răspun­ dea la întrebările preparatoarei. Preferă apoi să ignore gaura din tapetul de pe perete. în primul rând din cauza temerilor pe care i le stâr­ neau Mart hei bolile copilăriei. în forma suspectă a unui pumn. Şi în ce an a salvat Viena de ameninţarea otomană? . . Martin îl luă cu lehamite.Fu n-aş zică că a „salvat Viena“. răspunse Mathilde. cu picioarele încăl­ ţate in ghete murdare sprijinite pe o pernuţă din catifea. . Mathilde. Minna observă că are încheieturile de­ getelor iritate. spuse Frâu Schilling frunză rin du-şi hârtiile cu nerăbdare. Atunci. Totdeauna trebuie să fie ceva cu copilul ăsta. o mini-Martha în vârstă de zece ani.Amanta lui Frcud 49 . . . Poarte bine. Toţi copiii Freud făceau şcoala acasă. teribil de plictisită şi jucându-se <ti volănaşul pernei. tuşi ca un câine şi se duse spre pat. Ştiu ce se spune. o întrerupse Minna.

. contele. .Da. Fata se înroşi de furie şi trase de gulerul înalt şi aspru care îi strângea gâtul ca o gheară. poate îşi vizita vărul. Frăulein Bernays. Astăzi re­ capitulăm doar datele. . Fetiţa dezlegă şireturile. cu colţurile gurii lăsate în jos. Te rog să-ţi iei ghetele de pe pernă. sau pe una dintre nu­ meroasele lui prietene. Mătuşa ci se ridică păstrându-şi calmul. spuse Mathilde. trântind uşa in urma ei. acum nu facem lecţii.50 KAREN MACK si fEN N1FE R KAUFM AN Mathilde privi drept in ochii Minnei şi îşi puse iar picioarele pe pernuţă. Tante Minna.Oh. Frâu Schilling. în tăcere. ţâşni în picioare.Scuzaţi-mă. spuse Minna.Nu ştiu. Azi recapitulăm doar datele. . .Dar unde era? întrebă ea.Cred că ora de astăzi s-a încheiat. .în Linz. imitând tonul nazal al preparatoarei. .. în 1804. când otomanii au cucerit U ngaria. De îndată ce mătuşa ei trecu de bă­ tălia de la Koniggratz. in urma căreia fuseseră eliberate ducatele Schleswig şi Holstein. Războiul cel Lung. concentrându-se pe conflictul istoric şi ignorându-1 pe cel care se înfierbânta în faţa ei. într-o grimasă de sfidare. Mathilde ascultă posomorâtă. . luă picioarele fetei de parcă ar fi fost două obiecte neînsufleţite şi le dădu drumul pe podea.La ce dată a izbucnit Războiul cel Lung? o chestiona Frâu Schilling încruntată. . Minna se lansă apoi într-o relatare detaliată a invaziei otomane din secolul al XV-lea şi a cruntelor războaie care au marcat istoria medievală a Austriei şi care s-au încheiat cu îndelungata domnie a dinastiei de Uabsburg şi cu fondarea Imperiului Austriac. işi aruncă ghetele pe podea şi îşi trânti picioarele cu ciorapi înapoi pe pernă.Copila asta este Încăpăţânată şi lipsită de respect şi niciodată nu va învăţa nimic. începu Minna. azvârli pe jos o pernuţă de catifea şi ieşi din încăpere. .Şi ce ftcea acolo? ..

. u i toate că stilul didactic mediocru al preparatoarei i se părea la fel de jignitor ca atitudinea ei rece şi îngâmfată. Mintea ii era plină de poveşti lugubre despre barbari păgâni. Martha anunţă că are programare la m e­ dii.Poate că este doar o etapă. deşi în orice clipă ceva le putea distrage atenţia. asta nu era casa ei. şi cu asta s-ar fi încheiat bâli Iul.i spună surorii ei că ar putea avea un şoarece în casa. mai degrabă ar fi murit decât să . băiatul îşi ascunse mâna la spate şi fugi de ea. căci auzise un fojgăit uşor în dosul plintei din bucă­ tărie. de cele mai . Dar la urma urmei. adăugă ea. Toată lumea ştia că fe­ lele la vârsta adolescenţei aveau nevoie de atenţie şi căldură. Iţi spuse Minna. . în ciuda comportamentului lui Mathilde.Amanta lui Freud 51 . iar despre băieţi se presupunea că în ­ vaţă. Astăzi se părea că Oliver era cel mai dezorganizat. Martha ar fi fost în stare să pună bucătăria Iii carantină pentru cine ştie cât timp. Din când in când. şi izbucnea pe neaşteptate în relatări detaliate ale unor măceluri sân­ geroase. motiv pentru care se sim ­ ţea deprimată şi irascibilă. când el ar fi trebuit să studieze educaţia civică. în funcţie de li tea şi de toanele lor de moment.colicile intestinale i se acutizaseră. crezuse i A şederea ei avea să fie temporară. oricât de rebel le-ar fi comportamentul. Iji îşi tăcu o notiţă mentală să discute cu Martha despre Mathilde. ( âtul ii aduse biscuiţii. la auzul cărora Minna ar fi vrut să râdă în gura mare. Cât despre M artin. Ziua se scurse mai departe marcată de doza obişnuită de activi • lăţi gospodăreşti şi de supraveghere a copiilor. Pe lângă febra pe care o avea. replică Minna. Minna ar fi pus doar nişte momeală in câteva cap­ iu ne pe care le-ar fi instalat ici şi colo. Sophie îşi petrecu itupă-amiaza cu logopedul. că al treilea deget de la mâna stângă era în­ doit intr-un mod cu totul nefiresc. momentul nici nu putea fi mai potrivit. în locuinţa din Berggasse numărul 19. cuprinsă deodată de im sentiment defensiv şi matern. mătuşa lui observă. Când venise aici. Iar când încercă să se uite mai bine la el.. E la vârsta aceea problematică. iar ei ar fi fost obligaţi să ast uite vreme de două săptămâni poveşti înspăimântătoare despre i luma bubonică. în cursul dimineţii.

mintea ei dând târcoale iar şi iar opţiunilor tară ieşire pe care le avea. cu o cabrioletă. Dar. cu toate dotările necesare. Doamne fereşte! Relaţia dintre ele era în cel mai bun caz rece. o căsătorie de convenienţă nici măcar nu se putea numi căsătorie. Asta ar fi însemnat. era o perspec­ tivă descurajau tă. Bine îmbrăcat. De pildă. Şi s-ar fi putut spune că nu era nimic rău in a trăi intr-o casă confortabilă. şi Minna nu şi-ar fi dorit să ajungă acum dependentă de ea. aproape cu certitudine. la New York. Cunoştea femei care acceptaseră decizia familiei . temându-se de o migrenă. La cine altcineva ar fi putut să apeleze? Mai era şi fratele ei. selectat cu mare atenţie. doi cai. prietena ei din copilărie. se oprea din treburile gospodăreşti şi se gân­ dea la viitorul ei. cu un program dur de lucru. Pentru Martha era foarte clar ce avea Minna de făcut: să accepte un burlac sau un văduv trecui de o anumită vârstă. Era cu cel puţin douăzeci de ani mai vârstnic ca ea. domnul acela. după păre­ rea Minnei. L-ar fi putut ruga pe el să-i împrumute banii pentru traversarea Atlanticului. Asta ii amintea Minnei de Elsie. şi fumând ţigări cu vârful au­ rit. bani pentru haine şi un bărbat care să plătească totul.un băr­ bat „foarte eligibil". ca un hoitar deasupra unui leş. care emigrase in America. Herr nu-ştiu-cum. o tânără fragilă.52 KAREN MACK ţi JENNIFER KAUFMAN multe ori spre seară. să ia trenul spre Hamburg şi să se ducă să locuiască împreună cu mama ei. de şapte zile pe săptă­ mână şi doar o jumătate de zi liberă. ales de familie. dar bogat. unde îşi prepara un ceai urmărind frunzele cum se roteau pe fundul ceştii. Ar ft putut să-şi calce mândria în picioare. Ajungând aici. se retrăgea tăcută în bucătărie. cu o fire pasivă. care îşi . negustorul de pânzeturi cu faţa palidă ca de ceară şi cu venele ieşite in relief pe mâini. Eli. încet şi încăpăţânat. Sau ar putea să-şi găsească alt post de guvernantă sau de doamnă de companie. in redingotă. Dar cel puţin ar avea posibilitatea să se întreţină. servilă. duminica după-amiaza. o existenţă ternă. pe care il întâlnise iarna trecută. Sau celălalt. prudentă. tară un soţ şi tară prieteni. tâmplele începeau să-i bubuie şi. dar s-o ia de la capăt intr-o ţară străină.

pusese arma încărcată pe noptieră şi îi mărturisise Mumei că işi avertizase soţul să nu se mai apropie niciodată dc ea. mai puţin capricioasă. gândindu-se Ia m o­ mentul trecerii ei în nefiinţă. acum nu s-ar fi aflat în situaţia aceasta. . îl încftrcase meticulos. După o îndelungă cumpănire. Poate că. între timp. Dar deo* anulată va încerca să nu se descurajeze şi. va sta aici şi v.i încerca să mai uşureze povara din viaţa surorii ei. unde stătuse toată ziua. Iar el ii respectase dorinţa. îl ascunsese sub pelerină şi chemase o trăsură ture s-o ducă la gară. dacă ar ti tosl mai cumpătată în decursul anilor. se întor­ sese insă acasă.Amanta lui Freud 53 cumpărase un pistol Ia scurt timp după căsătoria ei aranjată.

işi puse la încheietura mâinii câteva picături de apă de roze. iar de curând Menajeria Imperială se îmbogăţise cu o incintă pentru bi­ zoni. . Ai nevoie de ceva? . con­ versaţiile îndepărtate ale oam enilor care se plimbau pe stradă. replică ea ezitând uşor.Fireşte. iar picioarele o dureau de obo­ seală. Sigmund. Minna? . pe la jumătatea scării. Ies puţin. răspunse el. El îşi luă haina şi pălăria şi o urmă pe uşa din faţă. Odată stabilit acest lucru. să împrumute câteva cărţi mai seri­ oase. Fiece sunet pe care îl auzea i se părea că o cheamă . într-un târziu merse la Frâu Josefine şi-i sugeră să-i ducă pe copiii sănătoşi la grădina zoologică. Vin cu tine. Menajera de zi putea să aibă grijă de Martin şi de Anna. Minna se aşeză pe o treaptă. îşi încheie pelerina cenuşie şi îşi prinse în ace pălăria cu pene. dar mi-ar prinde bine puţin aer curat. deşi n-ar fi putut spune de ce. dar în vreme ce traversa vestibulul. Ziua o istovise.Da. îşi pudră şi tardă ceafa şi gâtul.Nu chiar. Plănuise să meargă până la Prater şi apoi să treacă pe la biblioteca publică. Nu se plătea taxă de intrare.Tu eşti. clopotele tramvaielor.tropotul în staccato al cailor înhămaţi la trăsuri. . de parcă ar fi fost plin de săruri aromatice. auzi glasul inconfundabil al lui Freud. Minna hotărî sâ-şi facă plimbarea. . trăgând ae­ rul în piept cu nesaţ.6 Pe la ora trei a după-amiezii.

Versiunea vieneză a Acropolei . deodată.Amanta. corset. Apoi coti şi înainta de-a lungul unui pasaj îngust. inima capitalei. iar ea se bucura de ieşire..efect al căldurii.Păi. trei am! pe lângă clădiri masive cu apartamente. probabil. bluză. de parcă ni li fost doi soţi ieşiţi la plimbare. sfârşi el fraza în locul ei. Alerga de Ia un colţ la altul al străzii ca un fugar. Şi se îmbrăcase mult prea gros pentru vremea de iiIară. fustă. Freud grăbi pasul când se apropiam de centru şi la un moment dat scoase un trabuc din buzunarul vestei. prea înguste. Oare de ce merge iilât de repede? se întrebă ea. . corsaj din bumbac. Ea se aplecă. îi tăie vârful şi-l aprinse..Vezi asta? o întrebă el tară a-i remarca roşeaţa din obraji. Şi avea ghetele înalte. în mod normal purta chiar nouă sau zece straturi de haine pantalonaşi. Ce părere ai? . Pete rozalii îi apăruseră pe obraz. este. Nu spusese llmle merge.modelul noului spital pentru alie­ naţii mintal.Un travesti complet. ciorapi de lână peste cei din bumbac. dar o conduse în pas alert printr-un labirint de străduţe lăturalnice înghesuite ce duceau spre Ring. iar el n-o întrebase. . inconfortabil alături de Sigmund. jupon. îngălbenite de vreme. croite parcă pentru femei tară degete la picioare. Se referise la Am Steinhof. din cauza efortului de a ţine pasul cu el. Iui Freud 55 Mintia se văzu nevoită să admită că o încearcă un sentiment de Mănjeneală când el îşi trecu nonşalant braţul pe sub al ei. Bulevardele erau pline de Irisuri şi cabriolete şi la distanţă se zărea lucirea romantică a turnu­ lui gotic al catedralei Sfântul Ştefan. spitalul pentru bolnavii mintali şi nevrotici care era în construcţie la câţiva kilometri în afara oraşului . pe lingă magazine cu uşile întredeschise şi cafenele ai căror proprielari ştergeau mesele şi aranjau scaunele. Cum putea omul acesta să meargă atât de repede şi să fumeze aşa de mult? Ajunseseră exact în faţa clădirii cu coloane corintice a Parlamentului. descheie câţiva dintre nasturii ghete­ lor şi ignoră ameţeala care o cuprinse . camizol. Se depărta de el prefăcându-se i il şi aşază mai bine pălăria şi se gândi că e ciudat să se simtă aşa. Dar era o zi splendidă. jachetă.

in care pacienţii erau legaţi cu lanţuri de zid şi închişi în încăperi ca nişte grote. care puteau dura de la o ?. a fost tratată la un moment dat pentru depresie. îi povesti despre ceie şaizeci cie clădiri destinate pacienţilor pe categorii de boli . Le administrau pacienţilor duşuri reci pentru a Ie trata depresia. . Doctorii îi extirpau acea parte a corpului . la fel ca la altele. Am văzut cum curenţi electrici îi erau aplicaţi pe diverse zone ale corpului. un cimitir. adăugă el. odată ce pacientului îi era pusă eticheta de „demenţă cronică". de­ sigur.Singurul lucru m odern la el este arhitectura.curabili. Un american pe nume Briggs conduce lucrările.i explice că la acest spital. Pe lângă toate astea. violenţi. folosind eiectroterapia Erb. . grădini amenajate.doar diverse tipuri de restrângere a libertăţii. Imaginea zugrăvită de el i se părea Mintiei sumbră.. în plus. bromuri şi purgative. Tratamentele sunt toate vechi . capele şi. Minna îi spuse că avea şi ea cunoştinţă despre unele dintre tra­ tamentele actuale. Şi începu să . Omului ii pasă doar de privelişte. replică el pe un ton incisiv.Colegii tăi sunt şi ei implicaţi? . fiind totuşi un pas înainte comparativ cu spitalele de la mijlocul secolului.N u. . nervoşi. cea pentru care am lucrat ultima dată. dinţii.Baroneasa Wolff. le induceau friguri malarice pentru a le reface funcţiile mintale afectate sau ii ţineau pe bieţii oameni in băi conti­ nue.. sifilitici şi crim i­ nali. doar cu o mică deschidere prin care li se dădea vasul cu mâncare.R KAUFMAN şi care avea să fie gata abia peste zece ani. planurile prevedeau tramvaie electrice. semi-liniştiţi. Mi s-a părut foarte neplăcut.56 KAREN MACK şi JENN1FF. orice se putea întâmpla. amigdalele. Şi auzise chiar vorbindu se despre „vizionări dumini­ cale" . grajduri. incurabili. barbiturice. . îi indopau cu laudanum.despre care bănuiau că e cauza bolii: glanda tiroidă. părţi din creier. o crescătorie de porci.oameni care le plăteau paznicilor o sumă pentru a li se per­ mite să-i vadă pe nebuni în mediul lor natural.oricare ar fi fost ea . Fonduri nelimitate pentru mortar şi aproape nimic pentru cercetarea neurologică.i până la o săptămână.

Nu. replică Minna cu un zâmbet sec.Ah.Serios? . Pe pereţi erau prinse tot soiul de dispozitive ciudate foloM l e pentru a le administra şocuri pacienţilor care sufereau de o su­ medenie de afecţiuni fizice bizare. Sala Bateriilor. Dar aş fi vrut eu. cu un aer de evidentă apreciere. studiindu-i faţa şi ochii încreţiţi la colţuri.Ei. susţinând că tatăl lui se ascundea în ea. Nu toţi pacienţii .Am reclamat de multe ori protocolul acela. Le induceam pacienţilor o transă şi aşa am obţinut unele rezultate încurajatoare. îndrăzni ea să spună. Şi cum s-a simţit baroneasa? . Freud o privi. cu trecerea tim ­ pului. de parcă ar fi (acut o glumă pe care o înţelegeau doar ei doi. Apoi continuă pe un ton serios: . . Minna îşi aminti că Sigmund fusese la Paris cu zece ani în urmă. dar ulterior am aflat că şi ea era ineficientă. . Şi la început hipnoza părea să funcţioneze.întotdeauna mi s-a parul că hipnoza este o m etodă puţin cam extravagantă. exact. tratamentul a început să lase mult de dorit. pentru a studia cu celebrul neurolog francez. S-a împuşcat.Amanta lui I-reud 57 . Minnei i se păruse oribil. . . după ce dăduse loc canapelei. Sunt convins că terapia Erb nu-i ajută pe pacienţii cu tulburări nervoase şi că o recuperare parţială este cel mai bun lucru la care putem spera tu cazul ei. lângă o lemcie al cărei fiu tocmai fusese internat din nou. spuse Freud. Când am studiai la Paris cu doctorul Charcot. îşi amintea supărătorul miros de alcool şi clorodină pe care îl nimţise privind prin uşa deschisă în sala în care discurile din alamă Mrălucitoare ale unor uriaşe baterii electrice scânteiau sub o cupolă dm sticlă.Da. replică el surâzând. Dar cel puţin ai avut o ca­ zia să stai in Paris. . Dar.Mă tem că nu prea bine. dar se aşezase pe unul dintre scaunele aflate in sala de aşteptare. am avut avantajul ăsta.Adevărul este că electrotcrapia şi toate celelalte metode bar­ bare nu funcţionează. hipnoza era tratamentul recomandat.

Dar când am revenit la Viena. încă aveau coşm aruri. de obicei simptomele reapăreau. Şi astfel. .toate amintirile acelea tulbu­ rătoare. paralizie . fobii.Doamne.Da. în realitate insă.N MACK şi JF. am descoperit câ cel mai eficient tip de terapie era chiar sub nasul meu.gest la care el zâmbi. Cred că nici tu n-ai fi. de asta o plăcea. schimbări bruşte de dispoziţie şi compulsii. . pe care nimic nu părea să-i ajute. Sigmund! E ceva cat hârtie. observând. Esenţial este că toţi colegii mei abordau isteria din perspectivă neurologică şi nu ajungeau nicăieri. chiar terifiante.De ce? . mame distante. poţi descoperi ce anume a cauzat simptomele acuzate. cele mai ascunse secrete. . traume din copilărie.taţi abuzivi. Tot ce trebuia să fac era să-i determin pe pacienţi să vorbească despre ei înşişi. . Teoretic vorbind. Am văzut paci­ enţi chinuiţi de delirium tremens.NNIFER KAUFMAN puteau fi hipnotizaţi.Exact. Ceea ce era descurajant. chiar şi atunci când tratamentul era eficient. Canapeaua este laboratorul meu. .Sincer. e ceva mai complicat. răspunse el pe un ton lejer şi. dezvelind slrat după strat. ba chiar şi perversiunile? . o ajută să ocolească o băltoacă. Şi apoi. pare o modalitate mult prea simplă de a ob­ ţine rezultate atât de bune. Starea pacienţilor se ame­ liora prea puţin.E doar o bănuială. în orice caz. au ieşit la suprafaţă. Dar când le-am cerut să se întindă pe o canapea şi să-mi vorbească despre tre­ cutul lor . nu-i aşa? Eliberează pa­ cienţii încurajându-i să vorbească despre trecutul lor. le vindeci. surditate. . depresie. Sigmund.5a KARF. punându-i uşor palma pe omoplaţi. De ce ar accepta cineva să se întindă pe canapea in prezenţa unul om complet necu­ noscut şi să-i dezvăluie cele mai intime gânduri ale sale.o sumedenie de simptome.Dar ce-ai zice dacă aş juca pentru o clipă rolul de avocat al dia­ volului? Întrebă ea ridicând arătătorul in aer . unii dintre ei nu erau sugestionabili. tot ce Ie trecea prin minte tară nicio oprelişte . dificultăţi de vorbire. este splendid de simplă. interpretând şi presupunând. la urma urmei. iar Minna ştia bine.

toate tratamentele actuale vor fi considerate depăşite.. dar Minna ezita să mai spună ivva. . şi huruitul unui onmibuz. . Colegii mei mu cit de părere că m -ani angajat într-o misiune donquijotescâ. Şi Muri ha la fel. Minna ar fi vrut ca el să continue.La ce te uiţi? il întrebă ea ridicând privirea. acoperi vocile trecătorilor din jur. Există 0 semnificaţie ascunsă in cele mai întunecate unghere ale vieţii tuna ne. dacă ar şti că le ajută. iar H încep să-şi dea seama ce au reprimat în ei înşişi atâţia ani. conţi­ nu. îl npiinse. Amintirile ii copleşesc. Persoanele care au trecut vreme de ani prin •ulerinţe cumplite ar face orice. H foarte plăcut să am pe cineva cu care să vorbesc. Ar fi vrut să-l întrebe despre |Mi lenţii lui. Se aplecă încă o dată să-şi aranjeze gheata. Să afle exemple clare. Dar mai mult decât orice ar fi vini să-i spună că descoperirile lui erau deopotrivă profunde şi umane. îi tăcuse deja o rană Iu gleznă.! el privind-o intens. l-ară a-şi feri ochii.Amanta lui Freud 59 Iţi spun eu de ce. nu se mai pot opri. Sc aşeză pe o bancă din apropiere.i unui grup de studenţi care tândâleau în parcul de peste drum. îrnpin- gâmlui într-o parte. şi in acea semnificaţie rezidă speranţa. el surâse vag. Minna ritlli â privirea în vreme ce el scoase un alt trabuc din buzunar. El o studie în lumina după-amiezii. Şi odată ce Im cp să vorbească. iun* se reflecta uşor în părul ei. încercând să mai slă­ bească şireturile care o rodeau. dacă avea dreptate. Un grup de femei cu crinoline trecu în grabă pe lângă ei. . urmat de cel al unei 1 lîruţc trase de doi cai.Mă uit la tine.. Şi că. Mintea ii era un vârtej de gânduri. pe cineva care să înţeleagă. pufai din el meditativ şi îşi lăsă privirea să zăbovească asupi. Că el ar putea schimba istoria.

Corpurile de clădire erau monumentale. avea ea impresia. putea ajunge la timp. cu trotuarele sale mărginite de copaci. menite să intimideze. Când ajunse acolo. rochia i se umezise de transpi­ raţie. La urma urmei. dacă se grăbea. Zări câţiva studenţi pe care îi rugă să o îndrume înainte de a găsi în sfârşit drumul spre şcoala de medicină. Universitatea din Vicna se afla la numai cincisprezece minute de mers pe jos şi.7 Câteva zile mai târziu. mulţi îmbrăcaţi în costume închise la culoare şi purtând . căutând şcoala de medicină. ea era sigură că invitaţia fusese sinceră. Freud vorbea deja. şi când ajunse la universitatea. întru gloria acestui nobil centru al educaţiei liberale. el o invitase incă din ziua în care venise în casa lor şi. amplasate ici şi colo. cotind în drep­ tul Parlamentului şi străbătând apoi elegantul cartier Rathaus. Aula era plină ochi. cu toate că nu mai pomenise despre asta de atunci. Colindă prin campus vreme de câteva minute. Se stră­ dui să deschisă uşa grea. Cu atât mai timorante i se păreau uriaşele sculpturi reprezentând personaje din mitologia greaca. printre masivele clădiri publice in stil neogotic. iar pălăria ii şedea într-o parte. Traversă Ringstrasse. Era încă mult prea cald. Minna decise să asiste la prelegerea susţinută de Sigmund la uni­ versitate. bărbaţi tineri stăteau în picioare in spate şi pe margini. când copiii erau împreună cu guvernanta. impunătoare şi. îşi adună curajul şi urcă scara spre sala de la etajul doi.

Fra atât de sigur pe sine. Mai mult decât atât. Acum se încrunta la studenţi.Mi-am amintit de un cuplu. in i âutarea unui loc unde să se aşeze.. Câteva chicote răsunară în sală. fără îndoială. mi-am spus că am reuşit în sfârşit ceva. mai precis. vocea lui Sigmund răsuna în toată sala. Părea relaxat. la fel ca ministrul Sănătăţii. De pe podium..Domnilor. referi­ tor la reprimarea sexuală şi la efectele acesteia. Şi totuşi.Dar mă îndepărtez de la subiect. Studenţii izbucniră în râs. îşi spuse Minna. un moment mai târziu era fermecător şi animat. Nu avea un glas puternic şi nu avea ulei o prestanţă deosebită. Observă că era mai spumos. şi după săptămâni de discuţii oi ei. nevroza este o consecinţă a unei vieţi sexuale anormale şi.. ca un evanghelist la predica de duminică. asupra ei. îmbrăţişându-şi publicul cu privirea. când vorbea. aşa cum erau şi cei mai mulţi doctori iIiii Viena. de parcă ar fi îm­ părtăşit împreună cunoştinţe numai de ei ştiute. eu o să mă duc la Paris". în funcţie de starea lui de spirit. studenţii lăsaseră tocurile din mâini. medicul personal al împăratului făcea par le din grupul Bnai B’rith al lui Preud. Căsnicia lor era marcată de diverse sentimente confiictuale şi de semnale greşit înţelese. . vă voi stârni uimirea. care. Preud începu să prezinte în con­ tinuare esenţa articolului său intitulat Studii privind isteria. chiar oarecum amuzat. . Acesta este scopul meu. aveau să fie repetate apoi prin i alenele. intensă. cuceriţi de anecdo lele şi glumele lui. poate că am mai vorbit despre t i şi înainte. Freud era magnific. am constatat că reprimarea sexuală este cheia prin care putem înţelege boala nevrotică şi comportamentul uman in general. După părerea ei. mai încrezător acum şi rostea cuvintele cu o forţă convingătoare.. Aşa cum discutam săptămâna trecută. Preud continuă: Dar apoi doamna i-a spus soţului ei: „Când unul din noi va muri. iar Minna cercetă sala din ochi.Amanta lui Freud 61 kipa pe cap. Cu toate că prelegerea era abia la inceput. exercita parcă o atracţie ciudată. După o pauză melo­ dramatică. . Se ştia că majoritatea studenţilor la medicină de la iu castă universitate erau evrei. şi totuşi mimica i se putea schimba de la o clipă la alta. .

îşi ţinea haina pe un braţ şi geanta în mâna cealaltă. aveţi dreptate. . Un tânăr din stânga ei o observă şi. .Totul a început cu o pacientă pe nume Anna O. Provocarea care vă stă în faţă. oferindu-i scaunul său. Ea îi mulţumi şi se aşeză. Minna surâse în sinea ei. Studenţii se foiră în bănci şi câţiva dintre ei surâseră. oamenii. Nu crezuse că sala va li chiar plină. după surprinderea iniţială. prin fundamentele acestei teorii nu fac decât să aduc aici o ciumă.aceeaşi care marcase scrisorile trimise ei în decursul anilor. continuă el. apoi îşi scoase pălăria amplă. iar ea îşi scoase haina grea şi mânuşile de piele ce­ nuşie. fiica de două­ zeci şi unu de ani a unor vienezi bogaţi care fusese consultată iniţial de colegul meu. în cursul săptămânilor care au urmat. cu pene (poate nu cea mai bună alegere în domeniu pentru ziua aceea). invariabil. întinse gâtul ca să vadă dacă nu mai erau totuşi locuri goale. amintiri care au. Şi fără a se mişca din loc. doctorul Josef Breuer. este aceea de a în­ ţelege această teorie revoluţionară şi de a o folosi în viitor pentru a-i trata pe numeroşii pacienţi diagnosticaţi incorect. Nu voia să stârnească agita­ ţie mergând pe culoarul dintre scaune. o natură sexuală. domnilor. Chiar şi cele mai impresionante realizări ale noastre sunt marcate de ca­ racterul animalic al firii umane. Freud îşi continuă prelegerea prezentând originile teoriei sale. amorţeli ale extremităţilor. simptomele ei s-au înmulţit. suntem infectaţi de trecutul nostru. dat fi­ ind că şcolile medicale erau frecventate exclusiv de bărbaţi. Tuse persistentă. se ridică politicos in picioare. în esenţă. încercând să treacă neobservată. Erau obiş­ nuiţi deja cu hiperbolele lui Freud. Nu era niciun loc liber.Cu toţii suntem prizonierii neajutoraţi ai amintirilor trauma­ tice din trecut. Şi dacă vi se pare că această descoperire a mea este sumbră. pentru o inexplicabilă parali­ zie a braţului drept.Noi. dar îi auzi pe câţiva studenţi şuşotind despre „femeia din sală".62 KAREN MACK ţi JKNNII-'ER KAUFMAN . Aceasta ne e soarta. Soarele aproape de asfinţit pătrundea în sală prin ferestrele înalte şi înguste. bunii mei domni. . amuzată de certitudinea lui pretenţi­ oasă . ceea ce era destul de dificil.

poate. nscultându-i explicaţiile. care în viaţa reală era bolnav şi pe care ea îl îngrijea.Anna avea fantezii profund tragice. într-unul dintre ele. Minna îşi dădea seama că teoria Iui putea părea absurdă la prima vedere . Tânăra se străduia să ucidă şarpele. adăugă Freud fluturând o mână în aer. deşi frumoase. cuvintele şi gesturile Iul aveau ceva captivant. Amintiri ale unor evenimente traumatizante care au survenit. coborând de pe podium. dar. Vă spun eu. îşi spuse ea. şi vise cu ochii deschişi morbide. iar după acest episod. in copi­ lăria mică şi. Şi apoi simptomcle ei s-au ameliorat. un şarpe încerca să-l utucc pe tatăl ei. Dar acum. „a i tirăţa! hornul'* . Iar faptul ca a vorbit des­ pre ele . limba ei m a­ ternă. repet. Era departe de tiparul clasic de frumuseţe masculină. convingător şi cu numeroase detalii. Ce anume a deter­ minat vindecarea? vă întrebaţi. dar tară niciun rezultat. nu se uitase nici măcar o dată pe o foaie de hârtie. devenise curioasă. Savura în mod evident efectul pe care îl avea asupra audienţei. când vorbea. anunţă el mai departe. sexualitate şi pe misterul relaţiilor interumane. dar nu-şi putea folosi braţul drept. iar spre mirarea ei. . ce-i drept. iar studenţii izbucniră în râs. pe un ton mai serios.a contribuit la alungarea demonilor. sunt de natură sexuală.aceea că toate nevrozele ar avea cauze sexuale. Doctorul Breuer a diagnosticat-o ca isterică şi a tratat-o prin hipnoză. . dar nu le putem avea pe toate. bazându-se în mare măsură pe literatură. iar glasul său baritonal se re­ verbera lovindu-se de pereţii lambrisaţi. Pacienţii isterici suferă din cauza amintirilor.sau aşa cum s-a exprimat Anna în termeni încântători.Amanta lui Freud 63 «Mir şi chiar incapacitatea de a vorbi în germ ană. I ii sală se aşternuse o tăcere absolută. El continua să analizeze alte cazuri şi teorii. Degetele i se transformau în şerpi mai mici. Iar acum vă voi dezvălui descopei irca mea. I ară îndoială. ceva care îi entuziasma . braţul întreg i-a paralizat. Minna îşi dădu seama că Sigmund vorbea aşa cum scria în co ­ respondenţa lui: clar. ştiinţă. continuă el. Freud îşi rafinase abi­ lităţile de comunicare. fi­ lozofie.Anna a început să vorbească despre visele şi spaimele ei in engleză. aproape că au dispărut.

Aproape că ajunsese. iar ea se strecură încet printre tineri.studenţi. încât li se administrase cioral. după care începuse să prezinte simptome bizare de paranoia. Minna îi privise pe . Ha îi susţinu privirea şi il salută la fel. deveni deodată la fel de intimă ca o cină luată in doi. îndreptându-se spre ieşirea din spate. tuse nervoasă. Mlnna îşi scoase eşarfa de la gât şi se întoarse spre podium. când simţi privirea lui asupra ei. în care el îi prezentase pe pacienţii care apelaseră la el cu poveşti tra­ umatizante despre fantezii sexuale. . Erau atraşi de curiozităţile sale. Atmo­ sfera era încărcată de creativitate. profesorul dezvoltând noi posibi­ lităţi. înclinând capul in direcţia ei. dar aula aceea vastă. La sfârşit.. începea să fie înăbuşitor in acest sanctuar masculin. dar pe el păru să-l reducă la tăcere pentru o clipă. dureri de cap. Hohote ocazionale de râs stârneau ecou în sală. unde Freud su­ râse. Un număr năucitor de simptome şi stări psihologice cauzate de tra­ ume sexuale. Oameni atât de tulburaţi. .. de măreţia lui. Şi îi făcea mereu să râdă. înghesuindu-se în jurul lui şi bombardându I cu întrebări. O fată care fusese molestată de tatăl ei suferea de isterie şi avea căderi ner­ voase. oferindu-le studenţilor noi moduri de a gândi. Minna n-ar fi ştiut să spună cum. Le vorbise studenţilor des­ pre un tânăr care avusese contact sexual cu o prostituată. . Ar fi vrut să imortalizeze această plăcere secretă şi neaşteptată din mintea ei. de ce să nu recunoască sincer. mulţi dintre ei părând suficient de tineri pentru a face parte din Corul de băieţi al Vienei. incapacitate de a vorbi şi halucinaţii terifiante. putea vedea asta în ochii lor. Fracţiunea de secundă a contactului vizual pieri. de contradicţiile din firea lui şi d e . fiind cu spatele spre podium. Prelegerea lui Freud se încheie după mai bine de două ore. vise şi sentimente de vinovăţie cauzate de comportamente nepermise. Alţii erau afectaţi de paralizii ale membrelor.Frăulein Bernays! strigă el şi la sunetul glasului său zumzetul din sală se stinse pe dată. Vreţi să aşteptaţi o clipă? .64 KARliN MACK şi IENNIFER KAUFMAN şi îi anima pe tinerii din sală. morfină şi cloroform ca să doarm ă sau fuseseră prinşi cu membrele în cătuşe metalice şi supuşi la electroterapie. plină cu o mare de studenţi.

îşi 1'tiM‘se deja haina. Nu... . continuă ea pe un ton mai puţin Ierni decât intenţionase. I >ar altele sunt mai dificil. ştiind foarte bine că n-o ItU usc..Păi. întrebându-se dacă să dea glas sau nu unor observaţii. • iltcva minute mai târziu işi ceru scuze de la studenţii strânşi încă Iu jurul lui şi urcă treptele spre ea. băiatul de doisprezece ani care nu voia să m ănânce. nu s-ar putea spune că unele cazuri de isterie sunt cauzate de. Nu asta am afirmat eu. . pălăria şi mânuşile şi. să zicem.Deci. iar aroma fumului pluti până la ea.. . moarte sau sentimentul de abandon? . . Ha reflectă o clipă. spuse el. cu un zâmbet abia schiţat.Oricum.. mi se pare derutant. .Niciuna demnă de remarcat. .Ai câştigat atenţia deplină a studenţilor. dar pe urmă. dar nu diferit. .Amanta lui Freud 65 liu sc întoarse spre el şi încuviinţă printr-o mişcare a capului. prea încălzită.? întrebă Freud pe un ton jucăuş. ca de obicei. sc muta de pe un picior pe altul. . cauza şi efectul sunt uşor de identificat. Pacientul acela al tău. aş pu­ tea adăuga.Ar putea. apiecându-se mai aproape de ea. de exemplu. răspunse el.. hotărî să îndrăznească. nu există excepţii? întrebă Minna. dar când ai afirmat că tocite cazurile de isterie au drept i tui/â disfuncţii sexuale. Privirea lui deveni cumpănitoare. Unii ar putea susţine că am adoptat o poziţie doctrinară. . Fără îndoială. în timp ce aştepta lângă nţă.Dificil.Şi in acest caz ar fi. şi adoraţia lor. . neîncredere.. Sper că nu te-am plictisit. El coborî de pe podium şi îşi aprinse un trabuc. a fost molestat.îmi este greu să cred . . frică. e foarte clar.....Probabil că n-am remarcat asta. Am spus că baza iniţi­ ală a isteriei este de natură sexuală. mi s-a părut că au reacţionat cu.Raţionamentul meu este cât se poate de limpede.. ei bine. draga mea. replică el.

. Ea mi-a amintit cât de pricepută eşti la jocurile de cărţi şi poate că nu ne va fi tocmai uşor dacă vei deveni tu a patra.Acesta e răspunsul corect. surprinsă pentru o clipă. unul dintre cei trei se îmbolnăvise în ultimul moment şi anunţase că nu poate veni. Traversă Ringstrasse şi simţi o undă de opti­ mism. . . a fost ideea Marthei. Aşa că era deja stabilit. Cu câteva săptămâni în urmă.tr. privind-o curios. ci o bronşită în toată regula. De mai multe ori. întorcându-sc sâ plece..Dar îmi aduc aminte cum ne-ai bătut la sânge o dată. Ea ridică din sprân­ cene.Bine.Nemeritat de duri. Muma îşi am inti partidele de cărţi de la cafenea când erau studenţi. printr-o întâmplare neobişnuită. 1Joc de cărţi care datează probabil din Renaştere.Doar o dată? . . dusese o existenţă solitară. la fel ca în fiecare sâmbătă după prelegere. Acum era liberă şi locuia împreună cu rudele ei. cu mici plăceri furate. nu era doar o tuse supără­ toare. iar Minna se îndreptă spre casă.Asta a fost cu mult timp în u rm ă.) . . foarte popular în special în ţările de limbă germană. şi care se juca iniţial cu 72 de cărţi. Evident.De fapt. draga mea. . dragul meu. .66 KAREN MACK şi [ENNIFER KAUFMAN . de a citi cărţi subtilizate şi de a închide ochii la răutăţile constante ale servitorilor. Dar. Minna se aştepta la un alt argument pentru a-şi susţine opinia* dar el o întrebă dacă era liberă mai pe seară. (n. Chiar dacă nu era o soluţie permanentă. . spuse ea şi zâmbi. Freud juca o partidă de tarok1 cu trei dintre colegii săi de la spital.Aşa mă gândeam şi eu. situaţia constituia un intermezzo necesar şi bine-venit. Lucrase în atâtea case şi îşi făcuse obiceiul de a ascunde mâncare sau gin. dar apoi îşi aminti că în seara aceea. Freud se întoarse la studenţii care îl aş­ teptau.Numai un moment! o opri Freud. replică ea roşind.

explică Silverstein cu un zâmbet atrăgător. servindu-se cu o felie mare de prăjitură cu ciocolată de pe o tavă din argint. prea mare osteneala.... . Exact In ora şapte. unde îşi punea un braţ fratern pe umerii lui Freud şi se îndrepta direct spre masa cu gustări. F.8 Jocul de cărţi decurgea mereu la fel . Sigmund? întrebă el în vreme ce se aşeza comod pe un fotoliu. dar maleabil.. adăugă el. doctorul Eduard Silverstein suna la uşă şi era poftit în m i I o i i . Sigmund încuviinţă bine dispus de observaţia singurului său coleg celibatar. dar îşi afirmă fidelitatea faţă de simplul şi robustul lui Trabuco.. care îşi scoase haina de Uveed roasă de vreme şi se scuza pentru întârziere cu deja obişnuitele . Corpul său elegant şi suplu e ceea ce-mi place la el.E mai puţin frivol. pe care îl privi admirativ. replică el.. mai puţin temperamental. capricios. de parcă ar fi fost o femeie. Poţi să le păstrezi tu pe toate Măriile Mancini din lum e. persistentă. A h .. după care aprinse irabucul şi inhala fumul cu o încântare exagerată. întinzându-şi picioarele şi scoţând din buzunarul vestei un trabuc Maria Mancini de un cafeniu pal. împrăştiind firimituri pe covor.Şi ce mai faci. Puteai fi sigur că se simte întotdeauna ca acasă în încăperea confortabilă şi nici acum nu se dezminţi. cu o aroma plăcută. Următorul sosi doctorul Ivan Skekel. .era aproape un ritual. lără a aştepta vreun răspuns din partea gazdei. frunzărind unul dintre ziarele lui Preud..

rupând tăcerea. îi luă mâna. domnilor. Minna se întrebă dacă nu cumva această intimitate era doar în imaginaţia ei.Bună seara. de ce se simţea vinovată? . de ce avea ea impresia că face ceva pe la spatele Marthei? Dacă nu avea nimic de ascuns.Permiteţi-mi să v-o prezint pe cumnata mea. Omnibuz aglomerat. conştientă de ochii lui Freud aţintiţi asupra ei. dar. îşi netezi barba tunsă în formă pătrată şi îşi întinse vesta din lână peste ab­ domenul impresionant.încântat. Ea va fi a patra ia jocul din această seară. Era evident că Sigmund nu le spusese despre venirea ei. îi luă mâna şi i-o sărută uşor. şi se îndreptă spre canapea. Frâulein Minna Bernays. murmură ea. ca o mamă care işi pregăteşte fiica pentru bal. îi dădea o senzaţie ciudată. îşi prin­ sese părul cu un set de piepteni şi lăsa în urmă o dâră de miros de săpun cu levânţică. iar cei doi erau vizibil surprinşi. îşi pusese o bluză albă din dantelă. Şi atunci. sora ei fusese toată numai lapte şi miere. Ea îi privi pe toţi calm. şopti un cuvânt de bun-venit şi îşi lăsă din nou ochii să zăbovească asupra ei. cu ochii ei de cu­ loarea alunelor. unde desfăcu o sticlă cu vin. luându-i mâna şi conducând-o în salon.Amabil din partea dumneavoastră. Oare observase? Umerii încordaţi. oricum ar fi fost. puţin deschisă la gât. obrajii îmbujoraţi şi atenţia cu care se fardase? Sigmund se transformă vizibil în clipa în care ea trecu pragul salonului. Mai devreme. Pentru o clipă ezită. . Eduard Silverstein şi Ivan Skekel. „soţia" gleznele umflate. Era pe punctul de a aprinde al treilea trabuc. . Se ridică la rândul lui. răspunse doctorul Silverstein. când uşa salonului se des­ chise şi înăuntru păşi Minna. Apoi turnă vin dintr-una dintre carafele de cristal ale Marthei şi-i întinse Minnei un pahar. . în timp ce se îmbrăca. Privirea lui aprigă şi pătrunzătoare se mai îmblânzise. îndreptându-se şi el spre masa cu gustări. iar atitudinea sa rigidă se relaxase.68 KAREN MACK ţi JENNIFER KAUFMAN motivaţii. . îngroşând fumul din încăpere. spuse Freud ridicându-se de pe scaun.

Amanta lut Freud 69 Ştia bine cine era doctorul Silverstein.strigând ceva în vreme ce ea păşise pe scară. Fiu «tl unui medic de succes şi un pasionat susţinător al artelor. împăratul nu are de ales. draga mea? o întrebă Freud amabil. Prăulein Bernays? întrebă el. Minna tonsidera că omul purta părul puţin cam prea lung pentru a putea ll considerat elegant.în special pentru evrei . replică ea şi surâse. Ai putea să pierzi câţiva pacienţi. dar în ansamblu era un bărbat frumos. răspunse ea şi continuă să vorbească despre dezastruoasele consecinţe . lăsându-şi mâna pe braţul ca­ napelei. . Copiii nu adormiseră când coborâse ea. acoperit cu câteva dintre numeroasele milieuri ale Marlhei.Ştii ce înseamnă asta.în mod cert. nşezându-se lângă ea şi atingându-i foarte uşor umărul.aie sprijinului acordat de împărat lui Lueger. care abia aşteaptă să ne priveze de drepturi. care se afla pe lista ei cu burlaci eligibili.să fi fost Ernst sau poate Oliver . replică Silverstein. Minna rămase lângă Freud în vreme ce Skekel şi Silverstein se apropiară de şemineu pentru a-şi continua conversaţia. dar şi unele dintre relaţiile tale din anturajul imperial. un tip recunoscut penIru opiniile sale violent antisemite. Martha îi menţionase de mai multe ori numele. Picioarele o dureau de la mersul de peste zi. nu-i aşa? întrebă Skekel. Minna sorbi din vin şi se aşeză pe canapea. la fel ca Skekel. . Nu eşti de acord. Sau te-ai răzgândit? . iar gheata stângă o strângea la gleznă.Eu n-aş vorbi prea mult în public despre asta. unul dintre ei . . Vorbeau despre subiectul pe care îl aborda toată lumea: recenta alegere a lui Karl Lueger în funcţia de primar al Vienei. golindu-şi paharul. nu putea să nu se întrebe. E ca în Evul Mediu. cu m hi căprui mobili şi un aer monden. încă nu se simţea în largul ei.Eşti hotărâtă să participi. preluttsc cabinetul prosper al tatălui când acesta se pensionase.Nicidecum. întorcându-se brusc spre Minna. de ce l'teiid nu apelase la unul dintre colegii lor care obişnuiau să vină iitund când unul dintre cei patru era indisponibil. cu toate că părea plăcut Impresionat de ea. . Şi. Acum e vremea Partidului Socialist Creştin. bătrâne. . liberalii pierd teren.

strâduindu-se să se concentreze asupra jocului.. încercând să participe la conversaţia bărbaţilor.. dacă poţi.. După ce taie. iar Minna încercă să nu iasă cu un tarok îna­ inte ca altcineva s-o facă sau . iar ceilalţi deciseră să ia o mică pauză.De acord.. spuse Skekel. pune un tarok. comentă Freud.să uite să anunţe cea mai mare carte. interveni Minna. împărţi cărţile în sens contrar acelor de ceasornic... .. Nu mai puteam suporta delirul lui fanatic." .Mai vrei vin. draga mea? o întrebă el. aşa că pun orice carte. spuse SilversteLn zâmbindu-i.de-a dreptul dezastruos . care şi-a schimbat numele evreiesc într-unul creştin. câte şaisprezece fie­ cărui jucător. Scoase cărţile din pachet şi le amestecă abil.Da. Eu citesc doar Neue. oficiosul lui Lueger. . . Mama lui a fost distrusă. ." . aşezând apoi cu grija alte şase cu faţa în jos. Odată ce începu licitarea.Să jucăm! interveni Freud.Poate să se ducă la biserică de douăzeci de ori pe zi. . cu o iritare bruscă.Doamne fereşte! .să renunţe la un număr greşit de cărţi ori . mulţumesc. Minna constată că este într-o situaţie dificilă. . Pe cuvân­ tul meu. referîndu-se la ziarul La Libre Parole. . „Dacă nu ai o carte de aceeaşi culoare. rosti Skekel coborând glasul. Silverstein se ridică să-şi um­ ple din nou paharul. în centru. apoi aruncă spre Minna o privire aparent enervată. şi să tacă în acelaşi timp o impresie respectabilă la joc. „N-am tarok." Discuţia continuă.70 KAREN MACK şi JENN1FER KAUFMAN . Ce noroc pe tin e.Exact aşa gândesc şi eu. o femeie frumoasă şi inteligentă locuind în casa ta . ştiind că respectiva carte nu câştigă niciodată. în cele din urmă.Am avut un nepot. „Pune o carte de aceeaşi cu­ loare. ei tot evreu îl vor considera. şi apoi s-a implicat în „arte". La un moment dat îşi spuse că poate ar trebui să pună pe masă Nebunul. Sigiliund.Tocmai nii-am anulat abonamentul la La Libre. care trecea rapid de la un subiect la altul. Silverstein luă carafa şi începu să-i umple paharul. care o descumpăni. dar se răzgândi.

are un succes atât de mare în America..Bravo! exclamă Silverstein cu un zâmbet larg. înţelept.Nu te înfierbânta aşa.Cred că ai citit despre Oscar Wilde. ripostă ea. ... . nu cred că este un subiect potrivit. respingând temerile condescendente. pedeapsa m axim ă pentru indecenţă gravă şi sodom ie.. . îl întrerupse Skekel.Amanta lui Freud 71 .Şi o zi liberă când ai. spuse Silverstein cu un zâml»rt amuzat. Un proces tocmai când se bucura pe deplin de succes. . începu Skekel să-i explice pe un ton răbdător.. . poate că nu înţelegi. evident vexată. spuse Skekel. Urmă o tăcere stânjenitoare şi oaspetele decise.Asta păţeşti când îţi asculţi mama. care nu-i tu întors.Draga mea.. De fapt. Importanţa de a fi onest. dacă n-ar fi dat-o în judecată pe marchiza de Queensberry pentru defăimare.Ei bine.. Sigmund.. .. acum nu s-ar afla în situaţia asta. Te lasă vreodată ill Ieşi de aici? .Nu e o servitoare! interveni Freud. ~ Ar fi trebuit să fugă în Franţa. preciza el ros­ tind răspicat fiecare silabă. cu un semn din cap către Minna. . Minna? se interesă el... Astea au fost acte ho-mo-se-xu-a-le. re­ plică Minna.Sunt perfect capabilă să discut despre cazul Wilde.înţeleg ce înseamnă cuvântul homosexual. Domnul Wilde s-a bucurat de compania unor ti­ neri. continuă Silverstein.El singur e vinovat pentru ce s-a întâmplat. unii susţin că homosexualitatea . . doctore Skekel. comentă Freud. de parcă i s-ar fi adresat unui idiot. bărbaţi. replică Sigmund. .. După părerea mea.. deşi binevoitoare.Cum să nu fi citit?! Scrie în toate ziarele! răbufni Freud.. incruntându-se la amicul lui. nu? . purtarea lui a fost nesăbuită şi indiscretă. . Ce tra­ gedie! Şi toate detaliile murdare din viaţa bietului om expuse la rubricile de ştiri de pretutindeni! . ale celui­ lalt.Domnilor. dar mama lui l-a sfătuit să ră­ mână şi să „lupte ca un bărbat". interveni Minna.Iar piesa lui. F cumnata mea. să mhimbe subiectul. e un om terminat acu m . doi ani de muncă silnică.

Mai vrei vin. o altă dem on­ straţie în oraş. Minna deja pierduse şi­ rul paharelor pe care le băuse şi îl privea amuzată pe acesta din urmă.Ei bine.Nicidecum. răspunse Silverstein p ri­ vind spre Minna cu un zâmbet lejer. Am auzit că băieţii din universităţi o experimentează foarte des. lansându-se într-un monolog bahic despre starea lumii.. . în tăcerea care se lăsă.Foarte interesant. .Există multă ignoranţă în privinţa subiectului.Da. am ice.Aiureli! Minna nu e stânjenită d e . . ... eu am studiat într-o universitate şi pot să-ţi spun că am experimentat multe lucruri. draga mea? o întrebă Silverstein. dar nu şi asta. dar asta nu l-ar fi putut ajuta pe bietul domn Wilde la tribunal. urmată de una anală şi de alta faiică.Ba da. spuse Silverstein râzând şi înclinând din cap spre Freud. E cu totul nepotrivit să discu­ tăm asemenea subiecte în compania unei doamne. Poate în şcoala me­ dicală. ..Sigmund! îl apostrofa Skekel. Cercetările mele au arătat că tendinţele homoerotice izvorăsc dintr-o fază orală primitivă. Skekel destupând o sticlă de vin după alta.72 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN este doar o etapă trecătoare. sunt. interveni Minna fără nicio ezitare. . iar m onarhia . oameni care se dedau la o retorică antisemită. . . Păi. în fiecare zi. .Vezi? Nicidecum. replică acesta din urmă. mulţumesc. Dumnezeu ştie că arm ata nu poate face faţă.. citeam mai ieri că noi sun­ tem un „poligon de încercare pentru distrugere".Ah. dar dacă eu aş putea dovedi că toata lumea are aceste ten­ dinţe? spuse Freud privind către Silverstein. Şi se răspândeşte. Ultimul cuvânt râmase parcă suspendat în aer. . Chiar şi rata sinuciderilor a crescu t.. jocul de cărţi şi conversaţiile se prelungiră până târziu în noapte. Sau eşti? . repetă el mulţumit..Să nu crezi tot ce citeşti.. .complet ineficientă.. ignorând tonul glumeţ al prietenului său.. Lucrurile nu sunt chiar atât de negre.Lucrurile se duc de râpă aici. . .

în orice caz. . . a melodiei Frumoasa fiică de morar a lui Muller. este târziu.. Deşi mi-e simpatic ca amic. dar entuziastă.Aşa ar putea fi interpretat. Chem o birjă. da? . Iar el n-ar putea vindeca pe nimeni. .Să mergem. .Domnilor. îi spuse el. Minna îi auzea discutând pe scări. distingând la urmă glasul neclar al lui Eduard. strâmbându-se la auzul notelor disonante. Minna râse. începu să coboare capacul pia­ nului peste degetele lui Silverstein.Deci. este un tip afemeiat. iar doctorul se ridică.Eşti beat. . Eduard. răspunse Minna tachinându-1. Du-te acasă! Freud închise uşa în urma lor. iar Freud ii conduse pe cei doi în hol. eu îl cunosc bine.Nu te-aş sfătui să-l încurajezi pe Eduard.Amanta lui Freud 73 . .Eu unul nu i-ara plăcut. apoi urcă scările. ricană Silverstein.Nu l-am încurajat. Silverstein se clătină uşor când se ridică în picioare.Aş putea să trec să te văd la un moment dat? întrebă el sărutând mâna Minnei şi zăbovind puţin cam mult asupra ei. . Eduard. lent. Drăguţ. . iii . .De fapt. apoi o urmă în bucătărie. mă întrebi sau îmi spui ceva? . Splendid! . ea-i un fruct oprit. puţin cam cu zgomot. Skekel îşi goli paharul şi. apoi se apropie de pian şi începu să bată clapele într-o vai laotâ jalnică.Doar o droaie de aristocraţi plictisiţi care se distrează uncându-se de pe poduri. o strânse de im umăr. dând la o parte o pernă şi aşezându-se pe canapea. E o plăcere să Întâlnesc o femeie cu o atât de vastă cunoaştere a lumii. fără să ştie de ce. Rămase posac în vreme ce Minna strânse sticlele şi paharele.Ce amabil din partea dumitale.Cred că mamei i-ar plăcea. Un doctor evreu. spuse Freud. răspunse ea evaziv.Ambele. . .

. cu tendinţe suicidare. nu mi se pare foarte atrăgător. El o privi lipmdu-şi paharul de buze şi învârtind vinul în gură. draga mea.Nu cred. numele nu-i im portant Estre extrem de deprimat.Istovit. Mă rog.Am un pacient. Chiar săptămâna trecută. urmând-o îna­ poi. începu ea să râdă. apoi începu să vorbească. .Dar ţie cine ţi se pare atrăgător? o întrebă el. în salon. îşi întinse picioarele şi oftă. un aristocrat rus. o invită Freud. asta da întrebare! Martha mă tot descoase în privinţa asta de ani buni.74 KAREN MACK şi JENNIFF. Minna strânse apoi ultimele pahare şi simţi cum o cu­ prinde oboseala. ipohondru.Sigmund. .R KAUFM AN . alături de eL Ea se aşeză. in realitate? . Sursele acestor compulsii sunt complexe. Are o sumedenie de obsesii şi e incapabil să funcţioneze. El se rezemă de spătar.o haită de lupi fîoroşi pândind lângă fereastra lui de la dormitor. spre sfârşitul şedinţei. şocul sexual presexual.Lasă-le pe acelea! Vino aici. . Tăcută. bătând cu palma canapeaua. iar alta m -a informat că nu mai revine . e afectat de coşmaruri recurente . . Iar m o­ tivele sunt şi mai şi. Deşi e artist şi i-a desenat cu blana zbârlită şi colţii însângeraţi.Unele dintre perversiunile lor au un caracter extrem. dar am înre­ gistrat progrese extraordinare în privinţa nevrozelor infantile. . .Ce ciudat! A venit vreodată în contact cu lupii.Ştii bine că nu.toată vorbăria aceea cu mine e mult „prea deranjantă". Una dintre pacientele mele nu răspunde la tratament.. simţind căldura buştenilor din şemineu şi savurând un ultim pahar de vin.Ei. gata să atace. . Te-ar putea şoca. Mi-a mărturisit că în copilărie şi-a văzut părinţii făcând sex „a tergo". . omului i-au reve­ nit în minte cele mai timpurii amintiri cu caracter sexual şi atunci mi-am dat seam a. pe nume Serghei. în plus..Obosit? întrebă Minna. .De ce? .

frecând podeaua. condimentate cu incest. 1 se părea că ascultă poveşti des­ pic o lume supranaturală. n u . încet. flagelare. draga mea.fals . sadism. era o bizară şi tulburătoare dorinţă de a afla mai multe. dacă ţi aş prinde panglici de satin la încheieturile mâinilor şi picioarelor şi le aş lega de stâlpii patului şi apoi. E ceva înnebunitor! Dar dincolo de această iritare. De pilda? De pildă. Mi-a spus că de fiecare dată când o vede pe menajera lui în genunchi. Partea aceea sălbatică a intelectului lui o fascinase întotdeauna. Şi o privi fix. se excită imediat. Imaginea posteriorului ei ridicat în aer este copleşi­ toare pentru el şi omul nu se mai poate gândi la altceva decât la cum s-o posede acolo.. Fără în­ doială.fetişuri. De exemplu. so­ domie şi aşa mai departe. şi mai puternic decât ea. . în mod evident mulţumit de sine însuşi. aş face dragoste cu tine în vreme ce tu ai sta goală. incapabilă să te mişti. chiar şi încătuşare...că interesul ci era unul pur ştiinţific. se joacă cu mine.. . . pe loc. El se aplecă. Minna. masturbare. dar umilinţa şi Înjosirea par să-i spo­ rească dorinţa.Zonele lor genitale erau perfect vizibile. apropiindu-şi faţa de a ei şi continuă: Există numeroase tipuri de preferinţe sexuale.„A tergo“? întrebă ea. lăsându-te pradă im­ pulsurilor tale carnale întunecate..preferabil prostituate şi servitoare. susţinând . Lumea e plină de indivizi care jinduiesc la tot fe­ lul de lucruri . Chiar şi tu.i exprimată în moduri diverse. spuse el pe un ton u â/u t. înicrcâ să păstreze o figură impasibilă. Minna refuză să pară şocată. nutreşte dorinţe compulsive pentru femei cu fesele mari . Freud continuă să descrie cazul atât de detaliat.Ştii tu . încât la un moment dat ea îşi spuse că poate glumeşte. .. ai putea găsi asta erotic.Amanta lui FreuJ . işi spuse ea roşind.Şi o face? .Din câte ştiu eu. Pe la spate. Sunt convins că această expunere a sa la dragostea fizică a părinţilor i-a afectat apetitul sexual şi i-a conferit o voracitate eroIk.

nu pot func­ ţiona.Trebuie să le spui pacienţilor adevărul. îţi înţeleg frustrarea. peste ani. începu ea rezemându-se de spătarul canapelei şi străduindu-se să trateze descrierea lui explicită într-o manieră pur profesională. Şi când i-am spus asta.Ei bine. După mai multe şedinţe. ca de la coleg la coleg. eu cred că de fapt îi plăcea excitarea aceea sexuală. am descope­ rit că. îi voi numi aici cuplul K. spuse el. Chiar o înţeleg. nu pot dormi.accese de leşin şi depresie suicidară. îl cunoaştem cu toţii. Problema e că. altfel nu se vor vindeca niciodată. Unde dintre ele sunt îndrăgostite de soţul surorii lor. Avea o tuse sâcâitoare şi uneori nici nu putea vorbi. a ieşit din cabinetul meu ca o furtună. altele ar .Şi ceilalţi pacienţi ai tăi? . stimulând-o până la orgasm. A venit la mine acuzând o multitudine de simptome . obişnuia să îngrijească de copiii unor prieteni de familie. Dar. . apoi îşi ducea mâna sub fusta ei şi-i vâra de­ getele în vagin. . ei au acuzat-o c-a inventat totul. privind-o cum trage în piept. El scăpară un chibrit şi îl ţinu în faţa ei. aşteptându-i reacţia.Poţi să-m i aprinzi asta? întrebă ea scoţând o ţigară din buzunar. Minna suflă un fuior fin de fum şi apoi încercă să-l angreneze mai departe în discuţie. Sigmund. sincer. Am convins-o să-mi povestească tot.Da. adânc. . aruncând băţul de chibrit pe lângă şemineu. Dar ce nu le-a spus ea părinţilor ei este că Ilerr K îi făcea de ani buni avansuri sexuale. Herr K îi cerea să i se aşeze pe genunchi. dacă eu aş avea paisprezece ani şi un bărbat mai vârstnic s-ar purta aşa cu mine şi pe urm ă.Mai e o tânără. un alt bărbat mai vârstnic ca mine m i-ar spune că in secret mi-a plăcut. Mi-a spus că-i simţea penisul în erecţie pe coapsa ei şi că de multe ori el îi cerea să i-1 dezmierde. pe când avea paisprezece ani.Biata fată! . Dora. Oameni care nu pot mânca.76 KAREN MACK şi TENNIFER KAUFMAN . deşi refuză vehement să recunoască. Şi când într-un târziu le-a spus. şi eu aş ieşi din cabinetul lui ca o furtună. . Freud râmase cu privirea aţintită la Minna.

Ştiu că am dreptate. . Privirile li se întâlniră pentru o clipă. . Şi trebuie să voi bim despre asta.Dar nu cumva e doar o alta formă de spovedanie? . Draperiile erau puţin trase şi. rezemându-1 de spă­ tar. iar ea se întrebă când anume se schimbaseră lucrurile între ei. Cât 0 li ceasul? se întrebă. mintea nu se opune? Cred că Emerson a •tpus asta.Dar.Da. Toţi suntem bolnavi. şi-l urmări pe Freud cum se apropie de şemineu. îndreptându-şi spatele. roşie in obraji de la aburii alcoolului. Se întinse să-şi ia paharul cu vin şi. din greşeală.E târziu. Când venise aici. peste umărul lui Freud. Dar acum parcă Freud cel pe care îl ştia ea de ani mulţi se metamorfozase în altcineva. Toţi ne dorim lucruri interzise.Amanta lui Freud TI dori ca fratele ior mai mic să fie mort. Minna simţi în abdomen o furnicătură care în mod cert era indecentă. se întoarse spre ea. . Iar vinul băut nu făcea decât să pună paie pe foc. O să-i pară râu a doua zi dimineaţa. spuse ea ridicându-se. Sigur trecuse de miezul nopţii. L)ar nu are absolut nimic religios sau moralist şi ţine doar de toleranţă.Numeşte-o cum vrei.De toleranţă? . scormonind Jăraticul. îi atinse genun1 hiul.Va reveni pacienta mea. la urma urmei. îşi doresc lucruri interzise. Situaţia părea un Iei de nou început. îşi închi­ puise că relaţia lor va rămâne aşa cum fusese întotdeauna. . îşi lăsă capul pe spate. Dar nu asta voia ea. spuse el cu un zâmbet încrezător. Apoi. Şi nu-şi putea alunga din minte o întrebare: oare s-ar ti purtat la fel dacă sora ei ar fi fost de faţă? Dar el? . . Minna văzu că luminile se stinseseră în apartamentul de peste stradă.Uneori chiar şi americanii au idei bune. toleranţă faţă de noi înşine. Sau nu fusese din greşeală? Oricum ar fi fost. . intelec­ tuală şi lipsită de complicaţii.

sporindu-şi durerea. Scotoci prin dulap şi alese o rochie simplă din serj. îmbrăcându-i bine şoldurile.M-am trezit.. Chiar înainte să adoarmă. i se păruse că aude paşi grei pe hol. Dumnezeule. în mod normal. Fruntea o durea deasupra ochilor... şi noaptea trecută.Minna. Mă îmbrac acum. Raze subţiri de soare pătrundeau printre lamele obloanelor închise. Vino până aici. tară atâ­ tea farafastâcuri. perete în perete cu al ei. Asta e bună. în vreme ce se dezbrăcase pregătindu-se să se culce. . încle­ iate. iar la lumină era şi mai rău. Des­ chise fereastra şi inspiră adânc valul de aer proaspăt care o izbi în faţă. şi-ar fi pus un costum de zi. iar de afară se auzeau zgomotele străzii. Dormitorul soţilor Freud era alături. . prea mult vin pentru toţi. draga mea. vrei? Minna? Ea se deşteptă cu un vuiet surd in cap şi cu buzele uscate. Minna o auzise pe sora ei sforăind. te-ai trezit? o strigă Martha.9 . N-o să mai facă asta niciodată. îşi spuse ea.. n-am mai dormit atât de târziu di­ mineaţa de ani buni! Prea mult vin. Aruncă aşternuturile intr-o parte şi păşi desculţă pe podeaua rece din lemn. dar azi nu suporta gândul că va trebui să încheie toţi nasturii aceia de la bluză. rn-am trezit. Asta fusese problem a. o bluză albă şi apretată şi o fustă strânsă pe talie. O ştiuse dinainte de a se culca aseară. Se răsuci pe o parte şi se ridică brusc. îşi spuse ea.

Martha trase de mânerul clopoţelului de lângă pat şi un clinchet se transmise la bucătărie. Obloanele erau închise. din romanul dickensian Nicholas Nicketby. cu oase mari. răspunse F-dna. Minna auzi uşa de jos închizându-se cu un bufnet. Cu toate că îndatoririle ei . încă nu se obişnuise cu agitaţia perm a­ nentă şi cu ritmul frenetic al fiecărei zile. netezind aşternutul Marlhei şi bătând perna de pe partea de pat a lui Freud.Da. Con­ comitent. Iidna era o femeie masivă. in faţa uşii. in dimineaţa aceea aprinsese deja focurile.Amanta lui Freud 79 Când intră. . cam cu un cap mai înaltă decât majoritatea celorlalte femei. doamnă. având alături lucrul de mână şt două reviste populare. in hol. fiind uşor îmbufnată.Bona şlie că bebeluşul plânge? întrebă Martha. Acum gâfâia după ce urcase scările. apretate. Martha începu să treacă metodic în revistă activităţile şi bolile copiilor. împingând o şuviţă de păr sub marginea bonetei albe. astfel că în dormitor iui pătrundea aproape nicio rază de soare. curăţase grătarele. spuse ea. Edna nu era câtuşi de puţin crudă.Cu siguranţă. . Îşi făcu apariţia Edna. . . ale guvernantei şi ale bucătăresei. Martha şedea în pat. dusese apă în fiece cameră. trezise copiii şi spălase closetele. un plânsei insistent de copil mic răzbătu prin pereţi.Sophie şi Olivei ? .Iar ceilalţi copii? . La Vie Parisienne şi Illustrated News. de parcă nimeni nu dormise acolo noaptea trecută. şi îi amintea Minnci de doamna Squeers. Spre deosebire de aceasta însă.Sâ-i ţii departe de soţul meu. Minna simţea că ameţeşte. Plecase el.Lui Martin încă nu i-a trecut infecţia de la gât. ale bonelor. Partea de pat a soţului ei era neatinsă şi rece. . Câteva clipe mai târziu. un personaj secundar. . insă memorabil.Şi ei au gâtul inflamat acum. in vreme ce Minna asculta. organizând şi coordonând sar­ cinile cameristelor. menajera de la etaj. Când trecu pragul.

după care îşi dădu capul pe spate şi tăcu o grimasă. doamnă? . . niciodată nu mai avusese de-a face cu şase copii.Parcă era lumbago. . Era doar cu un etaj mai jos. Iar geografia locului susţinea această interdicţie.80 KAREN MACK şi JENNIEER KAUI'MAN in casele în care lucrase înainte fuseseră solicitante. De parcă locuinţa aceea mai avea nevoie de alte milieuri! . în fiecare săptămână e altceva. dar la fel de bine s-ar fi putut afla şi in celălalt capăt al oraşului. . îţi jur.Nu.Şi acela! replică servitoarea pe un ton sfidător. Martha schiţă o grimasă îndurerată. Soţul care o înşală.N-ar trebui. . Femeia asta mă scoale din minţi.Ba nu. Edna. încă o boală şi o dau afară. . răspunse Minna fluturând din mână. le ud eu.Ce s-a mai întâmplat? întrebă Martha. Sora care şi-a pierdut sluiba. . Când el era în birou.M-am săturat de toate necazurile ei.o încăpere strict interzisă oricărui membru al familiei. Datoriile. îmi pierd timpul . . Edna oftă din greu. Mama bolnavă.Exact la ora unsprezece? întrebă Minna. Trebuie udate exact la ora unsprezece. Şi să nu uiţi de plante. şchiopătând vizibil. după care îşi scoase lucrul din coş şi începu să croşeteze. nimeni nu intra acolo. . E în casa asta de o veşnicie. Martha continuă sâ-i dea instrucţiuni Ednei. . . Nu era de mirare că Freud se retrăgea în biroul său de la parter. Cea mai mare parte a timpului şi-o petrecea acolo . apoi.Cam multe boli. ieşi din încăpere şi închise uşa. care pe neaştep­ tate începu să-şi bată coapsele cu pumnii.Atunci.întotdeauna uită.Amândouă. .Reumatismul meu îşi face iar de cap.Mai doriţi ceva. .Amândouă! Fireşte! Şi genunchiul broaştei? . împungând ferm cu croşeta.

Oriunde lucrase ea. Minna luă un prosop de lângă ligheanul cu apă călduţă. Adevărul era că lucrase pentru un salariu la fel ca orice alt servitor. Undeva nelămurit în acest rigid sistem al castelor erau guvernantele şi doamnele de companie. Angajatorii ei. aici era in familie. îl inmtiic uşor şi i-1 dădu Marthei.Amanta lui Freud 81 lliilşlind-o. femeile ori aveau servitoare. Hai să schimbăm subiectul. deci nemeritând să fie tratată de Ia egal la egal. o priviseră ca pe o refugiată a nereuşitei. după care mă înfurii şi o concediez. la ce-i trebuie atâta latină şi istorie? . Dar. în orice caz. bine? Putem vorbi despre Mathilde? . te rog. Minna învăţase pe pielea ei că o asemenea existenţă era un fel de lAiâm al nimănui.. nu-i aşa? Şi.Am putea angaja toate preparatoarele din Viena până la Berlin şl Mathilde tot n-ar fi interesată. în „noi“ şi „ei“. lucrurile stăteau altfel. lumea era împărţită in stă­ pâni şi servitori. deşi ri-o trataseră exact ca pe o slujnică. La Ici ca ea. . La urma urmei. în vremurile acestea. aceste femei erau de obicei necăsătorite şi trăiau intr-un mu «le purgatoriu social. erau nevoite să gă­ sească o modalitate de a se întreţine. şi totuşi era mnsideratâ ca tăcând parte dintr-o clasă superioară.li bolnavă de lene. dar ca urmare a unor circumstanţe nefericite legate lli' averea familiei sau de statutul lor marital.Doar nu vrei să spui că n-ar trebui educată. De multe ori servitorii o invidiau şi o bârfeau că şl ar da aere şi s-ar întinde mai mult decât i-ar fi pătura. Deşi pirparatoarea aceea tace ca istoria să pară la fel de plictisitoare ca prânzul unui câine. Eăceau deseori parte din păturile de sus ale «laşei mijlocit. o cârpă udă! Cuvintele Marthei erau pentru Minna un memento dur al fap­ tului că. . Aici insă. ori erau rlf insele slujnice. Fata e total neinteresată să înveţe. Şi pe urmă mă simt vinovată. E prea mult! Dă-rni.De ce? Şi ea e bolnavă? . arc voie să-şi pună ghetele peste tot pe mobilă? Ieri a . apropo. .

n-ar trebui să-l iei în timpul zilei. Oricine avea un dram de minte ştia că era de fapt opiu lichid şi că vindeca intr-o clipită orice problemă . n-am dormit deloc noaptea trecută. Toţi scriseseră despre el. unul dintre cele mai populare analgezice pe bază de lauda num şi. Edgar Allan Poe.Sigur că nu. . Dar lui Sophie nu i-1 mai dau. bronşită. Minna luă sticluţa albastru cobalt cu Siropul Calmant al Mamei Bailey. dar cel puţin putea încerca s-o determine să folosească siropul mai rar. ripostă Martha. Minna ar fi vrut ca Martha să nu folosească siropul şi o supăra la culme că îl dădea şi copiilor. Poţi să-mi dai doctoria mea? E în sertarul de sus. . Keats. Şi pe urmă. punându-şi din nou prosopul umed pe frunte. Ia fel de uşor dc procurat ca sarea. sifi­ lis. Femeia afişa un surâs enigmatic şi în mâna întinsă ţinea o seringă. N-am dormit o clipă noaptea trecută.Bine. Aşa că dă-mi-l! . .Lord Byron. Minna ştia că n-avea să-şi convingă sora să arunce sticluţa la coşul de gunoi. Iţi dădea impresia că se pregăteşte sâ-i dea copilului un biberon cu lapte cald.Ar trebui să ai grijă cu ăsta. nu otravă. Era suficient să te uiţi Ia etichetă ca să-ţi dai seama cât de periculos era. Sir ArthurConan Doyleşi Elizabeth Barrett Browning.sughiţ. Unii muriseră din cauza lui.Ţi-am mai spus. Chiar aşa era. Desenul înfăţişa o mamă înveşmântată într-o rochie albă largă şi un bebeluş cu faţă de îngeraş. Draga mea. De ce nu bei puţin whisky? Efectul este acelaşi. . încă din primii ani ai secolului . toată lumea îl ia.Totuşi.82 KAREN MACK şi [ENNIFFR KAUFMAN . după cum citise pe când lucra in altă parte. OscarWilde... O guvernantă pe care o cunoştea bea licoarea ca pe gin în fiecare seară după cină şi pe urmă turuia despre bolile ei până când adormea. o viaţă de m izerie. Toată lumea lua siropul: artişti şi mari literaţi. spuse ea cu glas tare. am o durere de cap feroce. . în dreapta. o întrerupse Martha. Chiar şi altru­ ista Florence Nightingale se delectase cu efectele lui liniştitoare.Prostii! Ştii că nu-i adevărat ce spui.

Marlha puse capul înapoi pe pernă şi râse amar.. cercetările lui.. care ii spusese apoi calm că era vorba despre „vizitatorul" lunar al feme­ ilor şi-i dăduse o compresă igienică. Uneori mi-aş dori să fie doar un doctor de familie de modă veche.Nu se poate! Copila n-a mai dormit o noapte întreagă de luni bune! .. Totul e sexual. după care îşi luă prosopul de pe frunte.Aş vrea să-l ajut. arată oribil. strigându-şi marna. .în toate sensurile. Şi. De ce nu-i pasă de propria înfăţişare? înainte să aibă copiii era de două ori mai plină de viaţă.In ce sens? . mărturisi Martha. . cu prea mult efort. îşi spuse în sinea ei. se aplecă şi continuă pe un ton scăzut: Totul pare doar pornografie. se enervează. şi e atât de irascibil! Minna studie chipul surorii ei în timp ce aceasta lua o doză de sirop. Uneori era in culmea agitaţiei. replică ea strângând din buze... numai că nu era moartă. . meticuloasă şi exactă. . Sin­ cer. iar părul îi era moale şi stătea lipit de cap. Nimeni nu discută despre chestiile astea intr-o societate cuviin­ cioasă.. E tot tim ­ pul prost dispus. Ai încercat să vorbeşti cu el? .Nu chiar. La naiba. iar alteori lăsa impresia că cineva a golit-o de energie şi i-a luat viaţa.Ori de câte ori încerc. părea că face totul cu mare greu­ tate. Crezuse că e pe moarte şi o luase la fugă pe scări în jos.Ei bine. şi rememora şocul traumatic pe care îl avusese Martha când îi venise prima menstruaţie.Cine ştie?! El nu face decât să lucreze. Ai văzut şi tu. . . dar mie nu-mi mat spune nimic.Amanta lui Frcud 83 . eu am. evita cu fermitate orice discuţie despre sex şi chiar despre reproducere. la fel ca majoritatea femeilor. Acum.Sigmund ce părere are? . Ar fi mult mai respectabil. „S-o arunci în foc pe urmă“. nu le suport... Minna îşi aminti de vremea copilăriei. când mama lor. Pielea ei avea nuanţa aceea cenuşie a bolnavilor.Acum nu mai arc nevoie de el.

Acum se uită la sora ei. unii dintre pacienţii lui sunt atât de tulburaţi! Abia dacă suport să trec pe lângă ei. soţia lui.Fireşte. dacă vor avea un copil.84 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN o sfătuise ea. se înşelase. Ajuns acolo. Când îi venise şi ei rân­ dul. dar a stârnit o mare agitaţie. spuse ea.în plus. şi împreună au avut pa­ tru copii. într-o zi însă. Cei doi au avut un băiat. Gândul Minnei zbură la o veche scrisoare în care Freud amintise de acest concept. tâ­ nărul a fost atenţionat să nu călătorească spre ţara în care se năs­ cuse. . Când a crescut. .aios şi l-a ucis. regele Tebei.S-a aruncat pe scări în jos. acesta va ajunge să-şi ucidă tatăl şi să se însoare cu mama lui. Un oracol îi avertizase pe Laios. dar.Sigur însă că nu poţi contesta importanţa activităţii lui. neştiind că ea îi era mamă. N-a murit. Minna nu-i mai spusese mamei ei nimic. Ştia şi ea în mare subiectul. fără a-1 explica însă în detaliu.Poftim? . s-a căsă­ torit cu locasta. s-a întâlnit cu regele I. . dar bebeluşul a fost salvat şi crescut ca prinţ la curtea unui regat îndepărtat. Nici nu suport sa re­ pet numele. Minna crezuse că sora ei îi va sesiza sarcasmul. Apoi s-a îndreptat spre Teba. că. pentru a salva cetatea de cruzimea Sfinxului. Ştii că unul dintre ei a încercat chiar să se sinucidă aici. după toate aparenţele. despre care pre­ tinde că ar tî esenţială? Complexul lui Oedip. . a greşit drumul. Avea la bază piesa Oedip rege a lui Sofocle şi mitul care o inspirase. în casa noastră? . Freud dedusese că toţi băieţii resimt dorinţe carnale faţă de mama lor şi nutresc resentimente faţă de tată. replică Martha pe un ton serios. Şi asta fusese toată discuţia.Ce neplăcut pentru tine! . gelozie şi dispreţ de sine. Aceste emoţii le induc sentimente de vinovăţie. şi pe locasta. cu un braţ trecut moale peste piept. fără a şti că era de fapt tatăl lui. prin faţa uşii biroului lui. Din acest mit. Pură obscenitate. cum şedea cu capul rezemat de tăblia patului. pe care l-au lăsat să moară pe un vârf de munte. .Serios?! Ce mai e şi teoria asta nouă a lui.

) „Cerşetor*4în idiş . îmi pocneşte capul de durere. dispăruse acest vag interes şi când fusese înlocuit de o ostilitate abia disimulată? Se întoarse cu gândul înapoi. mi se încreţeşte pielea pe mine! . Şi nu se putea căsă­ tori cu Martha sărac fiind. să bea vin roşu ieftin şi să mănânce ktigel' în fiecare seară în loc de cină? întotdeauna era iritat de situaţia în care se alia. rareori îşi permitea să le viziteze. un preparat tradiţional pe masa evreilor. să locuiască în vreo mansardă..Oh. în niciun caz! Ce să facă. Martha.tr. luă revista de modă La Vii' Parisienne şi începu s-o răsfoiască absentă.Mi-a pierit de tot acum. de ce se căsătoresc bărbaţii cu femei i urc seamănă cu mama lor? .. unde ţi-e simţul umorului?! . De exemplu. un milog şi un schnorrer2. la perioada de început a relaţiei surorii ei cu Freud şi apoi la cei patru ani de logodnă în care abia dacă se văzuseră de câteva ori. . Ca student la medicină care trăia mai mult din împrumuturi. masându-şi fruntea cu lin aer absent. Asta ar explica unele lucruri. aşa cum făcuse de atâtea ori îna­ inte. te rog! Minna se aşeză pe marginea patului. răspunse Minna cu un surâs vag. Dă-mi sticluţa. Martha şi Minna se mutaseră împreună cu mama lor văduvă intr-un sal de lângă Hamburg.) . gândindu-se la opi­ niile dure ale Marthei cu privire la cercetările soţului ei. înainte de u se căsători.Vrei să sugerezi că eu semăn cu Amalia? Nu mi se pare deloc amuzant! îi reproşă Martha surorii ei. nu era deloc sur­ prinzător că amândoi îşi făcuseră iluzii cu privire la felul în care va1 1Un fel de plăcintă din tăieţei sau cartofi. care începuse să râdă uşor. în atâţia ani marcaţi de greutăţi şi de separare. arătase măcar un interes fugitiv pentru activitatea luL ( )are când anume.Ştiu şi eu. se întrebă ea.Amanta lui Freud 85 . îndeosebi de sabat (n.idiom german vorbit de unele populaţii evreieşti (n. Cum de-i vin idei aşa de bizare? Când mă gândesc la băieţii mei.tr. vorbind deseori despre sine ca despre „o fiinţă jalnică. în vreme ce Freud rămăsese in Viena pentru a şi termina studiile. chinuit de dorinţe arzătoare".Este atât de deranjant! exclamă Martha.

Nu că n-ar fi fost bucuroasă pentru el. patul îi miroase rău şi cred că tocmai a mai avut un accident. dulce iubire". care se minunau de pasiunea fierbinte nutrită de Freud. împreună.Acum nu mai am unde să stau in altă parte! replică fetiţa uitându-se fix spre Minna. Bufnetul sonor ai unei uşi urmat de paşi care alergau pe hol o trezi pe Martha şi o determină pe Minna să lase cu greu din mână revista cu un articol fascinant despre ieşirea din modă a mâneci­ lor bufante. despre profesori. „comoară nepreţuită" „frumoasă domniţă. cele două surori stăteau impreună cu el in salon şi 1 ascultau vorbind despre universitate. „o mare instituţie de învăţământ superior. destul de des. şi despre situaţia lui „în fruntea clasei mele". participând sporadic la conversaţia lor. în scrisorile pe care I le trimitea. se prelăcea entuziasmată şi pe urmă începea să tot aşeze pernele şi să-şi răsucească pârul pe deget. devenea agitată. Dar Minna vedea cum. el o curta cu o patimă ferventă şi neclintită. însă reuşitele lui universitare nu izbuteau să-i cap­ teze interesul. oa­ meni de ştiinţă ca Ernst von Brticke şi Josef Breuer“. care atrage studenţi din lumea în­ treagă'1. ieşea din încăpere şi se întorcea aducând o tavă cu ştrudel şi cafea sau fursecuri şi ceai fierbinte. radiind de blândeţe şi strălucire. „faruri călăuzitoare în domeniile lor. stând în faţa lui Freud cu mâinile în poală. îşi privi fiica o clipă şi se frecă la ochi.Mama! Nu suport să mai dorm nici măcar o noapte in cameră cu Sophie! spuse Mathildc dând buzna în dormitor. mai mult decât mulţumită că sora ei chiar asculta cuvintele tânărului doctor. Apoi se ridica.Draga mea. în sfârşit. Sigmund". în rarele ocazii când venea in vizită. iar el era prinţul ei. Martha ridică încet capul de pe pernă. Martha era dulce şi fermecătoare. nu ai unde să stai in altă parte. . . dar şi tuturor pri­ etenelor ei. . E dezgustă­ toare. Martha îi arătase Minnei toate aceste scrisori. „AJ tău bine­ cuvântat iubit.86 KAREN MACK fi JENNIFUR K AU EMAN arăta viaţa lor cărui vor ft. . Ea era „în­ ger drag“.

o îndemnă Martha.Încearcă să ai răbdare cu sora ta. Uşor de npiis pentru tine. lăsând să intre în cameră razele de soare. O privi cum se ridică o ultimă dată şi înghite încă o doză din siropul cu aromă de scorţişoară.Minna. draga mea. o imită Mathilde. cuibărită intr-un cocon de puf. în urma drogului. De ce nu încerci tu să dormi cu ea?! se răsti fetiţa teşi trântind uşa în urma ei. . < âteva clipe zăbovi acolo. privind silueta oraşului profilată pe cer. se duse la fereastră şi deslâcu puţin draperiile grele. immi . . cu o mână pe piept şi în cealaltă Nlningând croşeta. Poate o iau cu mine data viitoare când mă duc la cofe­ tărie. Şi eu chiar i-am ocupat camera.Amanta lui Freud 87 .1anişteşte-te. lin­ gând lingura ca o pisică bolul cu lapte. mur­ mură Martha. .De ce n-o chemi pe Edna să strângă? încearcă să ai răbdare cu mira ta. Minna mai rămase câteva minute lângă ea. Pot să-i înţeleg furia. Apoi netezi aşternutul.Ei doar un copil vioi. li cumpăr un Apfelstrudel. întinzându-se din pe pat. privlndu-i chipul relaxându-se într-un zâmbet dulce abia schiţat. du-le după ea şi aratâ-i ce cred eu despre asta. Ce părere ai? Martha zăcea nemişcată in dormitorul întunecat şi neaerisit. interveni Minna. Astăzi n-avea cum să-şi ajute sora. .

după care coborî la parter... . Doar n-a comis un păcat capital! Poate că ar trebui s-o trezesc noaptea de câteva ori. iar aerul avea acel iz slab de urină a . nu! Să nu-i spui un cuvânt! Vorbesc eu cu ea. Va trebui să înmoi cearşafu­ rile în var. unde se în­ tâlni cu Edna care ducea în braţe aşternuturile ude ale lui Sophie. Dar uneori mai existau şi momente libere în programul lui. când era servit prânzul.Spălătoreasă vine abia m âine.Oh.. . Minna se întoarse în camera ei pentru a-şi finaliza toaleta. .Cineva ar trebui să vorbească cu fata. îşi dădu cu roşu în obraji. Ştia că de obicei îşi consultă pacienţii în jurul orei opt. îşi zise Minna. îşi prinse părul şi făcu patul. Simţea o presiune cres­ cândă care o îndemna să-şi termine treburile înainte de masa de prânz şi se întrebă în treacăt dacă în dimineaţa aceea Sigmund era ocupat.10 Secera palidă a lunii era încă vizibilă deasupra acoperişurilor când Minna ieşi din dormitorul Marthei. s-o duc la toa­ letă mai des.. îmi pare rău! Te rog să le atârni la uscat afară. Biata Sophie. Minna păşi mai departe pe hol şi aruncă o privire în camera goală a celor două fete.Nu. imediat după vizita zilnică a bărbierului şi rareori urca la etaj înainte de ora unu. E aşa o neplăcere! . bombăni ea. Alt­ fel vor picura în bucătărie zile întregi. Salteaua de pe patul lui Sophie fusese dez­ brăcată de husă şi aşternuturi. la el în birou. Edna.

O să-ţi placă. când Minna ieşi din casă. Dar poate că de vină era vinul prea mult pe care îl băuse.Nu-ţi face griji. o văzuse când cobora scările şi veni la uşă zâmbind larg.să ude plantele moi şi triste (din păcate nu era încă ora unsprezece. declară el cu mândrie. in care domnea un amestec neplăcut de mirosuri de la tutunul şi bratwurst-ul de cu o seară înainte. trecuse deja de mu opt. îşi tt|nise ea. Din păcate.Intră puţin. Ea privi spre sala de aşteptare goală şi ezită o clipă. Stai jos. . aşa i ii Minna apucă să facă doar câteva lucruri înainte să plece .Doamne. cum poţi fuma atât de devreme? exclamă ea fluturându-şi palma prin faţa nasului. zice-se.Este amuleta mea magică. Martha nu se simte bine. dar hotărî *. Nu mai avea timp de cafea. I vident. de unde se întoarse ţinând în mână o mică figurină. Numai când mă gândesc la tu­ tun. Niciodată. Martha făcea de obicei piaţa devreme şi îşi lua buchetul tir Mori săptămânal înainte ca tarabele să se aglomereze prea tare. lira o dimineaţă frumoasă de noiembrie. s-o salute pe guvernanta Ia fel de tristă şi să un isească salonul.Am nişte cumpărături de tăcut. . dar floi Iii ir nu părea să le pese). Doar un minut. Minna se aşeză pe marginea scaunului şi îl privi intrând în bi­ roul lui. Totul duhneşte. . Următorul pacient vine peste o jumătate de oră. Nu-ţi lace niciodată rău? . Vreau să-ţi arăt ceva. trecându-şi mâna prin păr şi pentru o clipă nu păru altceva decât un om care n-are nimic mai bun de făcut decât să se oprească să schimbe o vorbă cu prima persoană care-i iese în cale. cu puteri supranaturale. Uşa sălii de aşteptare a lui Freud era întredeschisă şi îl văzu venind spre ea prin fumul de trabuc.. El se sprijini de zid. Minna era încă puţin confuză cu privire la seara trecută. Şi continuă povestindu-i că „frumuseţea" aceea provenea din Egiptul antic. Unde te duci? . după care o ridică în lumină.â se poarte ca şi cum totul ar fi fost cât se poate de normal. pentru ca ea să poată vedea razele soarelui reflectate pe suprafaţa de bronz. Cel care o deţine ar fi dăruit. cu o uşoară adiere de vânt..Nu.Amanta lui t'reud 89 uruitei alei întunecate. . .

Din ziua in care ne naştem. . Să nu-i spui Marthei. Etruria.90 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . Martha n-o înţelege deloc. De fapt. în scrisorile tale. mi se pare fascinant.N-o poţi învinovăţi. n-avem timp acum. Vrei să le vezi? Nu.Toată lumea crede că Oedip este o tragedie a destinului. de asta mă atrag. care avea puterea de a-i dis­ truge pe duşmanii zeului soare.Ca în Oedip? întrebă ea ridicându-se şi înapoindu-i amuleta. Legenda lui Oedip nu e decât împlinirea dorinţelor noastre din copilărie. îmi amintesc câ ai pomenit despre ea cu ani in urmă. Am constatat că perspectiva mitologică asupra lumii nu e altceva decât psihologie proiectată în lumea exterioară. Dar e mai mult de atât. Minna se între­ rupse pentru o clipă şi decise să nu-i spună că sora ei o considera obscenă. Pe chipul lui se văzu imediat că remarca ei îl încântase. Şi primele imbolduri ucigaşe îl vizează pe tată. din Egipt.Magnific..Aici e zeiţa cu cap de leu Sekhmet. evident! . Regret chiar că i-am vorbit despre ea.Nu. fiul lui Osiris. . . de parcă ar fi fost un ou Faberge incrustat cu pietre preţioase. . preciza Freud. conti­ nuă el. . .. întinzându-i figurina cu gesturi precaute. trecându şi degetele peste însemnele gravate pe marginile ei. Sigmund. Chiar azi îmi povestea Martha despre teoria ta .Crezi sincer că asta a vrut Sofocie să spună? . . Este o repre­ zentare a visului primordial al omenirii. N-are a face. Preferatul meu este ochiul Iui Horus. fiecare diferit de celelalte. am vreo zece astfel dc artefacte. E un subiect pe care nimeni nu l-ar menţiona într-o societate bine-crescută. A costat o avere. Roma. De fapt.Categoric. încurajat de atenţia ei. primul nostru impuls sexual se îndreaptă spre mamă.E minunată. . Toate au un caracter mitologic. D ar ce semnifică asta? întrebă Minna. A devenit o parte integrantă a cercetărilor mele. N-aveam idee că încă mai lucrezi Ia ea. nu-i aşa? Agentul meu a întors munţii cu susul în jos ca să pună mâna pe ea. cel care tămăduieşte şi protejează.Pe tine nu te deranjează.

Ar trebui să plec. .Informativ. replică ea şi ieşi repede. Teama şi vinovăţia determinate de această situaţie ar putea fi cauza tuturor nevrozelor la adulţi . Informativ.buti să se* ferească în ultimul moment de seminţele pentru păsări aruncate de un copil dintr-o cabrioletă... La Sigmund nimic nu era ceea ce părea.Da. dar care există încă în şinele nostru. Minna păşea pe dalele de piatră cu sprinteneala unei fetişcane.se tem că vor fi pedepsiţi sau. Totul a fost atât d e. Venise un pacient. dar loţi băieţii se îndrăgostesc de mamele lor când sunt mici şi pe urmă liuep să se teamă de taţii lor . Avea cumpărături de făcut. Reacţia surorii ei fusese una emoţională şi miperlicială. tară bălegar de cal. Orbirea lui Oedip este simbolică pentru şocul ţi dezgustul pe care le resimt bărbaţii când îşi dau seama că îşi doIcsi mamele. Niciodată nu e uşor să fii pe deplin sincer cu tine însuţi.. . Se Ir.mţa teoriei lui. Măturătorii stradali îşi terminaseră treaba şi acum pavajul era ( urat. . însă ai li putut sta aici sâ-1 asculte ore întregi. frunze uscate şi gunoaie aruncate din ve­ hiculele în trecere de mârlanii necivilizaţi. cu privirea aţintită asupra ei. Abia dacă auzi tropotul greu al copitelor înainte ca atelajul să ajungă chiar în spatele ei.. 'înţelegând pentru prima dată impott.tse repede într-o parte şi iz.Amanta lui Freud 91 Intr-un fel. sper. că vor fi castraţi. LI aştepta nemişcat. întotdeauna zdruncina din temelii tot ceea ce învăţase ea. Deodată Minna începu «A nu se simtă în largul ei şi se temu că el o va atinge sau ii va lua mâna. Sigmund.o nouă lege universală. Dar poate fi interpretată şi ■<t o chestiune morală şi intelectuală. mai tău. Toată istoveala care o apăsase în casa baronesei dispăruse. Piesa lui se axează pe năzuinţele zadarnice ale iHiirnirii de a scăpa de propria soartă. O clipă mai târziu se simţi uşurată auzind paşi in spatele ei. Gândul . scrutându-i (•«presta cu un aer cât se poate de personal. Personajele sale reprezintă Impulsuri reprimate. Extraordinar! exclamă ea.

92 KAREN MACK şi JENNTFER KAUFMAN îi zbură înapoi. ai pu­ tea eventual să mănânci pui.Cât? întrebă Freud. la conversaţia lor. Obrajii Marthei se înroşiră în vreme ce soţul ei începu să vor­ bească despre preţurile tot mai mari ale cărnii de vită. Ai putea.Nu avem nevoie de flori în fiecare zi. Doamnele străbăteau aleile ca nişte lebede. Continua să se gândească la el. să mai răreşti vizitele la tutungerie şi la anticariate. curţi în spatele unor garduri înalte. O adiere uşoară îi ridica buclele de pe ceafă şi. cu privire la cine anume lăsase bilele de sticlă pe scară şi unde erau ele acum. să fii mai econoamă. iar mai departe. după care se aşeză la masa din sufragerie. ceva dulce sau pachete legate cu pan­ glici. în loc de vită. florile sunt minunate. Simţind cum o cuprinde un val de căldură. Şi.vânzătorii stradali îtnbiind pie­ tonii cu chifle calde şi iepuri vii în cuşti. la zâmbetele lui Sigmund. Parcul fremăta de activitate . . Martha se încruntă la el. . . cimpoieri. cât? repetă Martin. în plus. ale lumânări­ lor. apoi traversă Ringstrasse. arteziene din bronz cu nimfe dansând şi magazine elegante.Da. după ce cumpără buchetul pentru Martha. posac. toţi ţinând în mâini câte o ciocolată caldă. împodo­ bite cu pene. facându-şi loc prin mulţimea de trecători. studenţi care împărţeau fluturaşi. construite pe ruinele vechiului zid al oraşului. . decise brusc să scurteze drumul prin Prater. continuă Freud. circari şi păpuşari. Fusese moartă în toţi anii ăştia din urmă. eventual. fluturi şi cărăbuşi. . fără a răspunde.Minna. în costumele lor cu gulere înalte şi pălării extravagante. ai putea. . eventual. îl întrerupse ea pe un ton mai ridicat cu o octavă.Iar tu. ridicând o sprânceană în direcţia vazei. pe aleile aglomerate erau mimi. Dar Minna nu avea timp să le admire. îşi scoase jacheta şi o împături pe braţ. spuse Martha. dulciurilor şi ale îngrijirii medicale a copiilor. lăsând în urmă reşedinţe somptuoase. păsări. ignorând ciorovăiala dintre Oliver şi Martin. Trecu pe sub un pâlc de castani uriaşi.

Ei. Sigmund. excentricul şi imprevi­ zibilul Oliver! Intervenţiile lui ca nuca-n perete i se păreau acum încântătoare. . Una dintre prietenele mele a consultat recent o cu­ noscută astrologă din MCinchen. nu romantic.Eu reduc cheltuielile.Doar nu crezi în asemenea lucruri. replică el sec. Când ai învăţat zodiile? .Ei.. asteroizi. .. Frâu Steinholt mi-a povestit. cu toate ca întreaga lor viaţă era centrată asupra lui. pe care o conced ia seră cu câteva luni în urmă. . pitice. M ama ei considerase întot­ deauna că e vulgar să vorbeşti despre bani şi niciodată nu aborda kubiectul. Mai bine zis. Era ursuz şi lipsit de răbdare . noduri lunare. ştiu totul despre ele.. Freud oftă din greu auzind numele unei foste guvernante. Tar Sigmund nu era deloc acelaşi om ca în dimineaţa aceea sau ca seara trecută. era doar cu referire la alţi bieţi nefericiţi „în circumstanţe dificile'*. nu-i aşa. astrologia a devenit ceva loarte popular.Ştii.. măcinată de vinovăţie din cauza amărâtelor tli* flori. . micul. . Aristocraţia bavareză este încân­ tată de ea. interveni M artha. de ce-i venise în minte un asemenea cu­ vânt? Erudit.Amanta lui Freud 93 . înseamnă că-i o autoritate în domeniu. Planete astrologice.Aşa cred. era consternată di* turnura pe care o luase discuţia.Pe 18 iunie.Deci. . întotdeauna există nişte bani în plus. asta voise să spună. . eşti Geamăn? . Minna şedea tăcută. Oliver! spuse el. Iar dacă se discuta vreodată despre bani.. . dacă-i cauţi bine. iar tu tot găseşti o modalitate de a-ţi i (impara figurine şi antichităţi. îi venea să le calce în picioare. N u.nicidecum charismatic şi rom an­ tic.. Dar Minna constata că în casa freud banii nu constituiau nicidecum un subiect tabu. Slavă Domnului pentru Oliver. când este ziua ta? întrebă Oliver pe neaşteptate.Tante Minna.Tot ce vreau sa spun este că ai putea găsi o modalitate de a mai reduce cheltuielile.

Domnul s-o ajute.. re­ plică Freud.Oh. prietenei mele că va muri intoxicată cu raci.Ţi se pare logic.. m ilitari. nu contează. Tăcută. . Nu poţi fi si­ gur. E extraordinară.. punctă Freud. iar acum. rosti Minna. Martha. obiectă Minna.R KAUFMAN . fără a remarca sar­ casmul din glasul lui. continuă Martha. se pare. papi. Eu una am urmat învăţăturile poetului francez modern Jean Louis din . Sigmund. . spuse Martha şi îm­ pinse farfuria din faţa ei cu o mişcare delicată. dar chiar şi aşa. continuă Minna. . privind spre Martha.94 KARfcN MACK şi JENNtl-F.. Se întrerupse o clipă.Asta e sigur. .Am înţeles că predicţiile ei sunt destul de corecte. . N-are im portanţă.Nimeni nu ştie cu certitudine. Trebuie să recunosc că a intrat într-un con de umbră când Ga­ lilei a apelat la telescop. întrebă Freud rostind cuvintele lent. că în secolul al XVI-lea Galilei şi Nostradamus erau.. ca un eveniment atât de precis ca intoxicaţia cu raci să fie indicat de data de naştere a cuiva? . . Astrologia a avut numeroşi adepţi celebri. I-a prevestit. părea că braţul i se înmuiase de tot. . poate. ripostă Martha înţepată. . împăraţii Augustus şi Constantin.Eu nu sunt unul dintre ei.Şi asta e credibil? Să prevezi viitorul cuiva pe baza datei Ia care s-a născut? Oamenii ăştia nu sunt cu nimic mai buni decât ţi­ ganii ghicitori. Martha nu e singură aici.. astrologi? Şi că astrologia este una dintre cele mai vechi discipline filozofice? Chiar şi Plafon o folo­ sea. Dar asta a fost cu sute de ani în urmă.Ştiai. . Nu se atin­ sese de supa din coadă de bou.Dar Martha are dreptate cân d .Pe atunci.Stai puţin. Martha începu să paseze varza din farfurie. .. refuzase friptura de vită.Exact.. amândoi. chiar şi medici. aşa că ea este foarte atentă acum la ceea ce mănâncă. pe un ton arogant şi dispreţuitor.. Pe atunci era imposibil să distingi între astro­ logie şi astronomie..

te rog. Ea rămase absolut nem işcată până când el ieşi din încăpere. . da. . . este considerat în general un discipol al lui Rac ine şi Descartes. mai încrezătoare acum. Nu e el cel care s-a sinucis intr-un încântător hotel din Marsilia? .Tainele timpului şi ale sufletului? repetă Freud.Păi. repetă Martha. şopti el. răspunse cu un surâs larg. încât ea ii simţi mirosul de vin şi trabuc al respiraţiei. înlocuind capotul cu un costum de zi. în ce stil scria. De fapt. de parcă ea l-ar (1 crezut născut ieri. astrologia a fost piatra de temelie a carierei lui literare. adresai nimănui anume.Poate că data viitoare. se ridică de la masă şi. spuse el cu un mic surâs. . îi vei da poetului tău imaginar un nume mai original decât al frizerului francez din colţul străzii. uî Minna se raliase la cauza eî. cămaşa apretată.Amanta lui Freud 95 ktagcnhof. cred că da. pentru prima dată. spuse Freud privind cu intensitate spre Minna. păru că ar mai pu­ tea zăb ovi la masă.Ba da.Ah. Minna era enervată că arăta atât de impecabil. Apoi se scuză. dar arăta de parcă mi s ar fi sinchisit să-şi perie părul sau să se fardeze puţin. replică Minna. în vreme ce sora ei arăta atât de neîngrijită.Aminteşte-mi. Martha se si liimbase. el a declarat-o cea mai pură dintre ştiinţe.Descartes şi Racine. de uUpân pe sine. barba bine tunsă. . moment in care afişă un zâmbet stânjenit.Da. . se aplecă spre Minna atât de mult. . Folosind diagrame ale naşterii şi tran/lţ tonale. cu costumul perfect călcat. care era obsedat de astrologie. îşi încrucişa picioarele şi. în celebrul său Discours de hi Sari ie. unica modaliInle de a desluşi tainele timpului şi ale sufletului. Minna se gândi o clipă. în trecere. .Mi-e vag familiar numele Jean Louis. . înclinându-şi auriul spre spate şi studiindu-i chipul.

Sincer. îşi privi în oglindă ochii roşii şi se strădui să-şi netezească vârtejul sălbatic de bucle. Te superi dacă-i duci tu tava lui Sigmund în seara asta? E gata pregătită . după cină. fără a mai aştepta un răspuns. desfăcându-şi p.S-a întâmplat ceva? întrebă Minna. Minna oftă după ce sora ei ieşi.are o urgenţă în familie. O mişcare uşoară şi s-ar fi vărsat. lângă dulap. observând încruntarea dc pe fruntea surorii ei.îrul. încercând să găsească o scăpare. Sau aşa zice ea.Pot să intru? întrebă sora ei.pe masa din bucătărie. . Minna era în baie. tu eşti încă îmbrăcată. iar eu. Martha! Nu poate s-o ducă servitoarea? Nu vreau să mai cobor acum! exclamă ea obosită. Oricum.Oh. . când o auzi pe Martha ciocănind uşor în uşă. Se întoarse în baie. . nu. Primul lucru care o izbi când păşi pe scara ce ducea spre biroul lui fu mirosul. Şi niciodată nu i-a plăcut să lu­ creze la sfârşit de săptămână. Doar intri şi i-o laşi lângă birou. Martha nu putea să-i ceară să se ducă acolo decât într-o seară în care era extenuată şi arăta ca naiba. . cred că au istovit-o copiii. Era în cămaşă de noapte şi avea în mână un pahar plin ochi cu apă cu bicarbonat de sodiu. ca de obicei. .A plecat mai devreme . Nu-ţi va lua decât cinci minute.Nu m ă simt bine şi sunt ameţită.11 în seara aceea. Holul duhnea a trabucuri stătute şi. pe care abia dacă-1 putea menţine drept. .

. acolo unde nasturii cămăşii erau descheiaţi.. trei minute.ît.. cu mânecile sufle»ale şi cu părul ciufulit de parcă tocmai s-ar fi ridicat din pat după noapte iară somn. într-o vitrină din sticlă şi puse alandala pe fiece suprafaţă disponibilă. mă aranjez. simţindu-se oarecum stânjenită.. . Unde e fata în casă? . pe mese. Freud şedea la birou. . . spuse el. Şi n-am mai avut timp să. tu eşti. împin­ gând grăbit un teanc de hârtii şi dărâmând din greşeală câteva din­ tre numeroasele figurine antice aliniate ca o mică armată. iar ea aşeză tava între două teancuri de cărţi tiv pe o măsuţă alăturată.A plecat.. Minna deschise uşa şi privi înăuntru. M artha nr-a rugat să-ţi aduc cina. decât in costumele lui impecabile. o îndemnă el şi.Stai jos. Minnei îi trecu prin minte gândul că aşa părea mult mai atrăgător. Sacoul îi era atârnat pe spătarul scaunului. Faptul că îl vedea uşa era uşor tulburător. îi putea zări braţele goale până la cot şi micile creţuri de la ii g. Ar fi preferat ca Martha să fi venit aici. ţinând tava In echilibru cu o mână. bl o privi câteva clipe şi apoi se lăsă pe spate în scaun. Ea îşi trecu părul pe după urechi şi surâse modest. tlilându-se într-un carneţel. uşor tulbululă de faptul că el observase. . Minna se uită în jur după un scaun gol. iar el era doar în cămaşă. închise până la gât.Mă pregăteam să mă culc când m -a rugat Martha să-ţi aduc cina. pe podea.. Şi rămase nemişcată. aproape de parcă ar fi studiat-o. nu departe de o sticlă de vin deschisă. Bătu timid în uşă. Ici . Un trabuc aprins fumega într-o scru­ mieră. Ştia că nimeni nu intra în biroul lui Freud neinvitat. Avea să stea două.Amanta lui Freud 97 Inimii plutea în aer ca un nor toxic. Erau figurine peste tot. se auzi vocea lui joasă de fumător..Intră. după care va pleca. o puse pe birou.Oh. spuse în cele din urmă fixând-o cu pri­ virea. Sper că nu te deranjez.Ţi-ai desfăcut părul. pe rafturi. ridicând privirea. luând tava.

NNIFER KAUPMAN şi colo.. .Am încercat de zeci de o ri. mă simt încrezător. proboque. . rafturi ticsite cu sute de volume. fireşte. . Şl apoi mai erau rafturile cu cărţi. Trebuie să recunoşti că ce-i al lui eal lui. Un drog magic. Doza perfectă. la urma urmei. Minna mi-şi putu stăpâni râsul. omul s-a căsătorit de trei ori înainte de a împlini treizeci de ani Nu poţi să nu admiri asta. deteriora sequor.Ah. Bietul pungaş! Exilat din cauza poeziei.Doamne. Minna se aşeză.“ Publum Ovidius Naso. Minna şti* că e colecţionar. cuprins de un spasm bronşic. Pe toţi pereţii. Sigtnund! De ce nu te Iaşi? . . Complet incapabil. aproape euforic. erau scrumiere pline cu chiştoace. glumi el suflând un nor de fum care-i aduse ei lacrimi în ochi. Cel mai mult am rezistat şapte luni. Freud îşi aprinse din nou trabucul. . Cinci sutimi de centigram de cocaim m muriaticum in soluţie de unu la sută. .98 KAREN MACK şi JF. . trase în piept sacadat şi tuşi greu. spuse el. „Văd ca­ lea mai bună şi o aprob. Dar. dar mi-e imposibil să mă con­ centrez fără tutun. poezie şi adulter. Afectat de aritmie şi deprimare.Video meliora. da.îmi amintesc de lucrarea ta pe tema asta.Dragoste.. îşi netezi părul şi un zâmbet de recunoaştere I se aşternu pe faţă.. dar nu avusese idee de amploarea pasiunii lui.. dar o urmez pe cea mai rea. N-am putut lucra deloc. ne­ voia de tutun scade.Ai citit-o? .Sigur că am citit-o! Tu mi-ai trimis-o. printre ele. . o crimă mai rea decât omorul. . Dar când folosesc coca. La câteva minute după ce o iau. îmi amintesc. Impulsuri olimpiene. . .Poetul se referea la trabucuri. replică el şi se apropie de ea.Un dezastru.Adică Ovidiu.Exact.

dar eu îmi aduc aminte tonul tău convingător când sus­ ţineai că este utilă pentru cele mai diverse lucruri . Ha luă sticluţa. stai puţin. se duse spre fereastră şi se uită în oglinda cu formă ciudată atârnată acolo.Şi simt în gât un gust amar. îşi dădea seama instinctiv că Freud o privea altfel şi primul ei gând fu că trebuie să plece.Martha îmi spunea că ei ti dă o stare inconfortabilă. Ve­ nise aici doar ca să aducă tava. Ce nu-i dă ei aşa ceva? Şi. o deschise. cu miros puternic de medicament. primul gând nu este întotdeauna şi cel mai convingător. în realitate.Deloc. Pot să lucrez noaptea întreagă. De ce porţi întotdeauna părul strâns. ustură. de parcă ar fi trebuit să tuşească. I’lus dependenţa de alcool şi de morfină. Categoric. Mintea Minnei fremăta. oricum. Avea o mâncărime. Nu i-ar ti prins rău să se simtă puţin mai mulţumită. de ce o asculţi pe ea? A luat 0 singură dată. privind-o. . iar el scoase cu gesturi pline de reverenţă o sticluţă albastră din sertar. . Şi ca să fie sinceră. . în picioare. foame. era curioasă cu privire la coca. lângă birou.Amanta lui Freud 99 . şi totodată plin de o energie minunată. .Ba nu. este exact invers. când iţi stă atât de bine cu el desfăcut? Vrei să încerci puţin? întrebă el. de nervozitate..Vopseşte-ţi nasul aşa.. Coca nu dă efecte secundare şi. în plus. .Ah. este chiar eficientă. turnă puţin pe vârful degetelor şi îşi fricţionă apoi interiorul nărilor.Doar pentru o clipă. Dar dacă este în general rezonabil.. Te simţi delirant de 1 al m şi de mulţumit. şi In ochii lui inteligenţi apăru o expresie uşor mai duioasă. în vreme ce-şi aplica soluţia cu aten­ ţie.Dar. întinzându-i flaconul cu lichid vâscos. opalescent. nu cumva înlocuieşti un drog cu altul? . folosită cu modera­ ţie.probieme diges­ tive. oboseală. îi spuse. cui i-ar strica mai multă ener­ gic? Aşa că înclină din cap in semn că da. . .. zări in treacăt imaginea lui.

Nu înţeleg de ce ţi se p a re. Tot ce izbutea ea să înţeleagă din densa lui ter­ minologie medicală era că un val de coca îi circula prin creier. Apoi caracterul normal al lucrurilor incepu să se schimbe. De data asta o ustură rău. magnifică. se simţea inexplicabil de bine. gata să se aşeze pe un Eos înaripat. lăsat pe un scaun nu departe de birou.. . El zâmbi şi trase din trabuc. . Apoi Minna simţi. dar în seara asta am mult de lucru. Valul sau. decât că-ml arde gâtul. o undă de şoc în fiinţa ei. iar ţie nu-ţi va face rău. Pe neaşteptate. şi totuşi perfect focalizată şi plină de energie. aşa că ţâşni de pe scaun şi păşi de-a lungul încăperii. Brusc o cuprinse o nevoie imperioasă de a se ridica şi a se mişca. lă­ sând în urmă plăcere pură. Cred.Nu simt nimic. ceea ce ar putea fi un exces. . Şi mă dor tâmplele.Mi au amorţit gingiile şi limba. îşi stinse trabucul. crescândă. Se simţea invincibilă şi completă. ca şi când cineva .NNIFER KAUF. . se apropie de Minna şi-i întinse flaconul negru. răspunse ei.Da? Minna îşi trecu vârful limbii peste smalţul incisivilor.S-a terminat. cortexul orbitofrontal şi cortexul prefrontal.100 KAREN MACK şi (F. o senza­ ţie acută îi lovi sinusurile şi îşi duse degetele la tâmple. mai bine decât oricând în viaţa ei. în­ ghiţind-o intr-o singură fracţiune de secundă perfectă. poate şi în partea cealaltă. Ea ii urmă sfatul. eu îmi tamponez nasul în mod repetat. El îi ex­ plică: era cocaina care activase sistemul limbic şi i se revărsa acum în corpul striat.Eneori. . în mezencefal. Şi apoi magia dispăru. De fapt. mai degrabă. meticulos.. Se împiedică şi avu senzaţia aceea de lipsă de control pe care o ai când piciorul iţi alu­ necă de pe ultima treaptă. spuse ea. îi spuse apoi înapoindu-i sticluţa.Trebuie să pui puţin mai mult. De un calm senin. il sugeră el. îşi aplică o nouă doză. arrugdale. tot mai puternică.MAN . Asta nu era „nimic".

intinzându-se pe gât in ins. sare de pe raft şi păşeşte in jurul biroului. l’e măsură ce usturimea se atenuă. Surplusul de libido? sc întrebă Minna privind obiectele antice şi văzând cu ochii minţii cum unul dintre ele.Nu-ţi fie.Isis.Este o doză m oderată.A inceput ca un hobby. lipită de pământ. .Amanta lui trend 101 I nr li turnat alcool pe o rană deschisă.. cu vocea moale.Dumnezeule. continuă el tară să ştie de fanteziile ei induse de coca.căldura care-i învăluia coapsele. şi ochii înceţoşaţi.Mi-e team ă. fa se îndepărtă de el şi îl privi aplicând drogul iar pe nas. într-o clipă era solidă. că plăcerea de a colecţiona asemenea figurine este o formă de iubire. astfel că-i era greu să înghită. legat in piele. dezlănţuind pasiuni sexuale fierbinţi. . amorţeala din gură îi reveni. o femeie ca o gorgonă falicâ înconjurată de şerpi încolăciţi. răspunse el şi-i cuprinse umerii cu braţul. dar în scurt timp dependenţa a pus stăpânire pe mine. . are legătură cu munca mea. în clipa următoare.. .. Dar unii ar putea spune.în orice caz. prinde viaţă. se va disipa în cele din urmă. cred. .. dinţii şi buza de sus. Pentru un moment intră in panică şi îşi duse degetele la rădăcina nasului. catifelată. în frunte. valuri de fierbinţeală In obraji. cât durează asta? . totul se înălţase. pe umărul lui. adăugă Freud pipăind figurina şi apoi strângându-şi degetele în jurul ei. îmi direcţionează surplusul de libido către ceva neînsufleţit. . . în buze. aproape in rugăciune. Unda de şoc veni chiar mai repede de data asta . »uprinzându-i gingiile. spuse el. Interesant. după rare luă de pe birou o mică statuetă egipteană şi începu s-o mângâie iii gesturi delicate. îmi place să mă consider un ar­ h e o lo g al minţii. umeri. Se apropie apoi de unul dintre rafturile cu cărţi şi scoase un vo­ lum greu. îşi lăsă capul pe spate. O clipă mai târziu începu să reaşeze grupul de statuete de pe raf­ tul din spatele lui şi observă că ea îl privea cu un aer de curiozitate. sora şi soaţa lui Osiris.

stătea de parcă ar fi fost pe jumătate mort. de parcă abia atunci şi-ar fi amintit asta: E şi un afrodiziac puternic.Aşa-zisa ta scrisoare de condoleanţe la moartea lui..Eşti nedrept! Recunoaşte. preocupare de sine şi.Oh.Sunt curios. Uneori.Ar fi trebuit s-o Iacă. îl aprinde şi îl roteşte încet între degete. încălzită... dacă stătea sa se gândească.. tulburată. răspunse ea şi luă o înghiţitură din vinul lui.Mă simt m inunat. nu-i aşa? Are atâtea utilizări..Ce scrisoare? întrebă el.Păi. acea scrisoare! ..Ignaz era interesant. Poate ar fi părut şi el mai interesant. .. Oarecum uşoară. cea în care îmi spuneai că-m i va fi mai bine fără el şi că ar trebui să rup toate relaţiile cu familia lui şi să-i ard toată corespondenţa. Mituri şi religii primitive. nu întotdeauna. nu l-ai plăcut niciodată.. Adăugă apoi. .. continuă el. melancolie ş i. iVLinna începu să se joace cu părul. d a . să vorbească şi să fumeze. Pe mine m -a absorbit. .Nu este deloc adevărat. are un efect de stimulare asupra regiunii genitale.Oh! Foarte interesant. Nici măcar n-a sugerat aşa ceva.Fenomenal. Când nu vorbea despre subtilităţile sanscritei. .Mulţumită? . . .Nu-ţi aminteşti scrisoarea ta? . . .Ai citit-o? întrebă întinzându-i Istoria culturii elene. El rămase tăcut pentru o clipă. neprefâcut. Minna privi în tăcere cum scoate un nou trabuc din cutia din lemn de cedru. îi retează vârful. Eu o administrez pacienţilor pentru depresie... M4 ţine treaz până la trei dimineaţa.Cum te simţi? . dorinţă. de Jacul» Burckhardt. Simţea un fel de en­ tuziasm.102 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . tre­ când de la un subiect la altul.Sigur că nu. privindu-i profilul graţios. De ce spui asta? . . Apoi începu să vorbească. . . . N-ai în­ cercat niciodată cu Ignaz? . după care se opri brusc.

Oedipus Rex. poveşti de aventuri. replică ea. Ea făcu semn din cap că da şi. . cuprinsă de un im­ puls bizar de a-1 atinge pe bărbatul din faţa ei.Nebuneşte. legende şi romane. Twain. în orice caz. Dr.Nebuneşte? . şi în ziua urm ătoare. Poveşti poliţiste. . scoţând o batistă din buzunarul (listei. Rafturile gemeau de poveşti stranii şi fabuloase.Vin. legate în piele . în cele din urmă. I lomer. Iii ţi-a spus asta? N-a fost nevoie să-mi spună el. spuse apoi sutiând fumul. Macbeth. dar biblioteca era plină cu volume de arheologie. Era evident pentru oricine că H’laţia dintre voi se răcise. mituri. el trase din trabuc.o abundenţă de bogăţii care îi in­ suflă dintr-odată o bucurie copleşitoare. fantezii. tu şi Ignaz eraţi tiiMrâinaţi.. al rulării şi aprinderii lui.Amanta lui Freud 103 ( Înfundat în gânduri. luă un alt trabuc din cutie şi reîncepu ri­ tualul tăierii. Trebuie să se controleze. religie şi filozofie. pasional. complet. piese. Iii o privi şi reflectă o vreme.. Oripilată. Shakespeare. Că tu te răcisei. Păşi spre rafturile cu cărţi şi îşi trecu palma peste cotoarele vo­ lumelor groase. Eroii tragici erau pretutindeni. artă. Ochii ei treceau de la un raft la al­ ini. îşi şterse nasul care începuse să-i curgă. traversă Încăperea. istorie. Milion. şi a doua zi. aşteptând nil i nntinue. Hamlet. draga mea? întrebă apoi cu ochii strălucitori aţintiţi nuipra ei. O peliculă fină de transpiraţie îi apăruse pe faţă şi observă că inima îi bate mai repede decât de obicei.Hram nebuneşte îndrăgostită de el! . încercând să reţină toate titlurile. Faustus. Minna îi privea. ducându-se cât mai departe de el. Habar nu avusese că o priză de coca îi putea da ase­ menea stări. Ai fi putut crede că erau in majoritate lucrări medicale. Simţea că ar fi putut lua orice carte şi să citească din ea toată noaptea până dimineaţă. poveşti despre . Goethe. îşi simţea pielea ar/ându-i pe sub bluză.

Nicidecum. . mai ai volumul acela de Thomas Carlyle pe care ţi J-ara împrumutat cu ani în urmă. îndepărtând u-i delicat şu­ viţele de păr de pe obraz şi oprindu-şi degetele pe ceafa ei. Un val de dorinţă o străbătu şi îi dădu mâna la o parte. franceză. că. felul cum o privea când credea că ea nu observă. . .. draga mea. Dumnezeule mare! Spera ca de vină să fie coca. spuse el.Vag. măcar.Eşti deşteaptă.. spuse păşind spre ea. atingerea lui o deconcerta.Lasă-mă să-ţi ofer eu una. cele prea înalte pentru rafturi. nici n-aş mai simţi impulsul de a le citi. . încercând să disipeze ecoul atingerii lui.Dacă aş avea eu biblioteca ta. . Dacă aş avea eu toate cărţile astea. ochii lui.. Erau cărţi în ger­ mană.. . Le-aş alfabetiza după ce le-aş pune pe tem atică. Ar fi putut găsi o explicaţie pentru orice altceva în privinţa modului în care se sim­ ţea când era el aproape . . Se întoarse şi văzu că el se uita fix la ea. Pentru o clipa.Nu? replică el pârând amuzat. doar că de-a lungul anilor am fost nevoită să mă debarasez de majoritatea cărţilor m ele. Ţi-a trecut vreodată prin minte. aş aranja şi rearanja cărţile zile întregi.vocea lui. engleză. Aş avea o secţiune separată pentru toate volumele acelea aparte. .Ce drăguţ din partea ta. . sau ambele.. .104 KAREN MACK şi (ENNIFER KAUFMAN continente necunoscute ale sufletului omenesc. având atâtea cărţi în preajmă.Apropo.. .Le-am alfabetizat. . Nu putea ocoli nicicum caracterul ei fizic brut. când eraţi logodiţi? îţi aduci aminte? îl întrebă. Dar m-aş uita la ele şi m-aş gândi ce deşteaptă am fost. nu mai ai nevoie de prieteni? . dar n-aş putea accepta. Sigmund.Atunci..Nu contează. după autor. italiană şi spaniolă . Dar senzaţia pielii lui calde pe pie­ lea ei era altceva.limbi pe care Minnu ştia că el le vorbeşte fluent.

Cum e posibil aşa ceva? te întreb eu. simplul gând la ea scoţându-l din sărite. şi poate mai virtuoşi. iar Martha ia opiu. Totul. tamponându-şi nările cu încă puţină coca. lircşte. fruntea îi era in­ ii un tată de iritare. Ea îl privi în tăcere cum răsuceşte în gură trabucul aprins. exceptând-o. Dar am remarcat că pacienţii mei pun doar acele întrebări al căror răspuns îl cunosc. un suflet şi ochi cu care ne priveşte. creion. Salată de hering. Cina rămăsese pe tavă. Eu . farmec şi binecuvân­ tare".. adăugă el. desigur. Vezi tu. Toată lumea. Termenul latinesc este elenchus . zâmbi el crispat. scarlatină. . eu iau coca. feliuţe pătrate de pâine de secară cu unt.Elenchus. tuse convulsivă.o inm tigaţie sau o examinare detaliată. brânză şi salam. Cu excepţia copiilor. nici măcar în privinţa asta nu are întrebări. frenetice. Poţi să conteşti pe oricine. E singura modalitate de a obţine răspunsuri. Aici e punctul în care opiniile mele şi cele ale lui Socrate diverg. Mark Tvvain spunea că locuinţa lui are „o inimă. aşa cum fac şi eu. de unde scoase un volum hărtănit. Ea are motivele ei. El silea oamenii să privească Iu ei înşişi. pojar. Iată de ce a preferat Socrate să moară decât să renunţe la întrebări. neatinsă. pace. cu intensitatea unui adoles­ cent hiperexcitat..Amanta lui Freud 105 Se apropie de un alt raft. Şi toată lumea vrea răspunsuri. .Socrate în transcrierea lui Platon. Mă rog. Nu că aş sugera aşa ceva pentru Martha. Şi întotdeauna sunt bolnavi. julându-se irascibil cu un prespapier de pe birou. Freud îi umplu paharul cu vin şi aruncă n privire spre cartea din mâna ei.Poţi să conteşti şi geniile. Să pui întrebări. . cu copertele din piele maronie. cheamă doctorul. Cum o fi asta? Vorbea in rafale rapide. Ea este lin exemplu de persoană care nu caută răspunsuri fiindcă nu are întrebări. exprimarea devenindu-i tot mai eliptică. Asta îi face pe oameni mai fericiţi. Nu-mi pot aminti o zi în care niciunul dintre ei să nu fi avut ceva. Fac in­ fecţii în gât. în afară de variolă şi ciumă. Dacă sunt bolnavi. pe soţia mea. eu le am pe ale mele.Ai opinii divergente de cele ale marelui Socrate? .

se uită la Minna şi păru să nu ştie bine dacă să continue sau nu.Oracolul din Delii. Sunt singur într-o casă plină de oameni. . .Ai văzut ce avem aici? continuă el încet. Ca şi când s ar fi înţeles unul pe celălalt. . iar pentru o clipă ea o simţi. ea nu se implică în logica mea. Asta era el. adăugă el. ochii atât de negri şi de luminoşi incât păreau aproape tea­ trali. dar işi pierdu ideea. Studie câteva clipe o figurină etruscă. Iar vinul era fantastic. erau întrebări profunde despre etică şi virtute.Ştii. apoi vorbi cu o Îndrăzneală care o surprinse până şi pe ea. un sfinx jumătate leu. doar pu­ nea întrebări. îi trecu prin minte gândul că se renunţase la orice etichetă şi că auzea acum lucruri pe care ar fi preferat să nu le audă. Deci. Ceva anume din destăinuirea lui sinceră o făcu să vrea să-şi În­ drepte privirea în altă parte. şi glasul ii tremură pentru o clipă. „Cunoaşte-te pe tine însuţi11 . jumătate femeie. ea ia pentru orice. Poate că Platon l-a inventat pentru a-şi corobora propria filozofie. Capul împins în faţă. că i-a învăţat pe alţii sau că a scris cărţi. La urma urmei. ca o marionetă a lui Platon. Dar ce dovadă avem că Socrate a existat? El îi aruncă o privire cercetătoare. mintea plutindu-i aiurea în spaţiu.asta credea Socrate. Era pe punctul de a spune ceva important. Aşa e el când susţine prelegeri. Dar unii oameni cred că Socrate n-a existat. Se opri brusc. O schimbare imperceptibilă în aer. Dar fumul trabucului avea un miros dulce. Socrate a fost artist. Ca şi când ar fi trăit amândoi un moment important. Ştiai că el a fost primul care a insistat că visele nu sunt date de zei? A coborât filozofia din ceruri pe pământ marea lui realizare. nu există ni­ mic consemnat care să ateste că a ţinut cursuri. cioplitor în piatră. aproape nostalgic. îşi spuse Minna. . Nu se simţea bine asistând la neaştep­ tata lui mărturisire. Eu nu mă implic în logica cl.106 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN iau pentru muncă. poate in apărarea surorii ei. într-adevăr.

Personajele masculine din pie­ sele lui sunt atât de reci! îşi schimbă amantele în fiecare săptămână.Cinci sute! E posibil. . pentru mine nu contează dacă Socrate a existat sau nu. iar Minna se gândi la educaţia Mrlct ortodoxă din familia ei. nu crezi? Este o fiinţă idealizată. Mulţumesc. Eu celebrez însă Crăciunul. Ce dovadă avem că el n-a existat? întrebă Freud. in parte. I u nu vorbesc cu el. Nu-i cer favoruri inutile. Ca yl •ând ceva fusese rezolvat. Nimic cald între buzele mele timp de şapte luni! . ce bine e să fumezi din nou! Nici nu ştiu cum de m-am lăsat.Cum poţi celebra sărbătorile astea? întrebă ea luând o înghi­ ţitură de vin... . bătrânul rabin din Mainz «are ar fi fost scandalizat.Asta-i e reputaţia. asta-i. cu un sentiment de curiozitate mai puter­ nic decât conştiinţa indecenţei. dar nu şi pietatea. Ea e i r. continuă ea întinzând puliarul. Mi s-a uscat gura. Martha face asta. . cu un râs ireverenţios. Ni.Piese scandaloase.Eşti ateu. Mă rog." Arthur Schnitzler. era dramaturg.Amanta lui Freud 107 h recunoaştere a faptului că tot ce se întâmpla era semnificativ.Serios? exclamă ea. ca Dumnezeu.Desigur. Se ştie chiar că îşi numără orgasmele. . adăugă el. i iu i e important. dacă n-ar fi murit pe neaşteptate de dj'oplexie. ciIA Freud. la bunicul. Doar eşti evreu! . Şi-i oferi un zâmbet diabolic. . atractivitatea lui.i religioasă în familie. Ştii. Ah. Ştii că lucrările sale sunt în majoritate autobiografice? continuă el. . Le notează intr-un jurnal. .Da.Crezi că o să fiu pedepsit? Trăsnit în floarea vârstei? .Se­ xul are in viaţa lui acelaşi loc pe care îl au în viaţa mea trabucurile. .„Pot să înţeleg crima. Sigmund? îl tachina ea. Am auzit că anul ăsta a ajuns deja la peste cinci sute. Sau poate că la mijloc era doar coca. trăgând din trabuc i u un aer de fermă apreciere. pândindu-i reacţia. îţi mai pun vin? Poate că Platon şi-a luat unele libertăţi.Autobiografice? replică Minna. . oare? . Şi Paştele.

Vezi tu .108 KAREN MACK şi [FNNII HR KAUf MAN . întregul scenariu era marcat de primejdii inexplicabile. siniţindu-se acum neplăcut şi uşor ameţită. e posibil.. . Simţi un brusc fior rece în aer şi nici măcar coca nu izbuti să-i mas­ cheze surprinderea la aflarea acestei revelaţii. Cu capul înfierbântat. Fra un băr­ bat nefericit.Oh. şi deodată i se făcu frică. cu lamentabila scuză că era obosită. . Minna încercă să nu lase nimic să i se citească pe chip.Şi de unde ştii asta? . îşi fixă privirea în colţul îndepărtat al încăperii şi închise politicos discu­ ţia. înţelegi deci de ce m-am apucat din nou de fumat. ci din cea clinică. exhalând apoi lent. După atâţia ani de când îl cunoştea. se împletici afară din birou. afla asta acum. fireşte. eu şi Martha am trăit şi trăim în abstinenţă. . .Nu din experienţa personală.Fireşte. repetă Minna. prîvindu-1 in vreme ce trăgea un ultim fum elegant.. Iar bărbaţii nefericiţi sunt periculoşi.

şi atunci îl văzu. şi Întotdeauna după aceea se simţea vlăguită şi vulnerabilă. Dar ikspre ce anume îi pomenise? Totul era atât de neclar! . Treptat. însă ii era teamă să adoarmă din nou. Se trezi speriată. de parca ar ti pân­ dit cineva în întuneric. trecut şi prezent. un talmeş-baliul' ş al întâmplărilor. Cineva dormea lângă ea. Mai avusese coşmarul ăsta şi înainte. jinduind la lumină. fireşte. căldura li tipului lui trecând prin cămaşa ei de noapte şi învăluind-o in vă­ paia dorinţei. iar el. o Înţepătură de durere când îşi apăsă palma pe inimă. întinse încet braţul spre el. O gheară bruscă în piept. Tâm­ plele o dureau şi nasul îi era înfundat. Uneori simţea impulsul de a încuia toate uşile şi ferestrele. Un sentiment de nelinişte o cupiinse. toate amestecate intr-un haos neimeligibil. îi auzea ritmul [ntl şi constant al respiraţiei. în decursul anilor. Efectul fu puternic şi imediat. îşi rezemă fruntea de ceafa ei. Dar senzaţia se stinse repede. cu braţul peste şoldul ei. iar gândurile ii fâtăceau intre o conştienţă lucidă şi cenuşiul viselor. împletindu-şi picioarele cu ale ei. cu pieptul lipit de spatele ei. Nu-i pomenise despre asta lui Sigmund. îşi amintea cum noaptea trecută urcase scările şi abia dacă mai fusese în stare sâ-şi desfacă bo­ tinele şi să-şi scoată hainele înainte de a se prăbuşi pe pat ca moartă. h a extenuată. ochii i se obişnuim cu întunericul. un moment de inexplicabilă anxietate. dar mâna ei nu atinse decât gol şi întuneric.12 Minna avea din nou acelaşi vis. Se mai apropie puţin. Kra Ignaz. Alteori se mărginea sâ stea întinsă în pat.

Spre nord scânteiau câteva străzi intersectate. pipai sub pat şi scoase sticla de gin din care trase o gură şi apoi scuipă în lighean. de parcă fiecare ar fi avut zorii ei. Nu trecuse pe la Ignaz nici măcar la sfârşit. dar nu era adevărat. când zăcea muribund din cauza tuberculozei.boilerul era zgomotos. Minna stătea ca o santinelă în post. spre canalul Dunării. ca să nu mai spunem de preţul combustibilului. Catul descoperise că e bolnav şi fusese ne­ voit să se retragă de la universitate. îşi puse halatul de casă. Ziua. aerul neobişnuit de cald dispăruse. iar în gât avea un gust amar. uneori mai şi exploda . Era foarte frig. o pâclă rozalie care plutea deasupra Vienei abia se ivise. Voia cu disperare să facă o baie. expediintlu I de la sanatoriu scrisori scurte în care îi cerea să nu-l viziteze. încercă să alunge vocile acelea mărunte care turuiau în mintea ei. îşi înfăşură un şal iu jurul umerilor şi privi afară. adoptase un aer de nobilă me­ lancolie. Şi chiar dacă Marthei nu-i plăcea ca sora ei să se itnbâieze prea devreme . iar becurile stradale revărsau o palidă lumină portocalie. Aprinse focul în sobă. Ar fi trebuit să se ducă la el. încă o lună şi fluviul avea să îngheţe bocnă până la primăvară. iar muşchii şalelor îi înţepeniseră. cine vrea să moară singur? Minna işi frecă palmele şi privi cum răsuflarea i se transformă în abur opac. Petice de gheaţă începu­ seră să se formeze pe oglinda Dunării. Sau poate vinovăţia era motivul. Sigmund spusese că se înstrăinaseră.Minna umplu cada şi intră în apa caldă. disecând consecinţele şi implicaţiile comportamentului ei dc noaptea trecută. întotdeauna se considerase o persoană cu standarde . scriindu-i scrisori pline de fragmente de poezie sau extrase din lucrări de filozofie de Immanuel Kant sau Joseph Butler. Picioarele şi mâinile îi îngheţaseră. Numai că Ignaz nu mai era el în­ suşi. Aşa că rămăsese acasă. Poate din cauza disctt ţiei cu Sigmund de seara trecută. întrebându-se de ce îl mal visa pe Ignaz la nouă ani după moartea lui. işi scoase cămaşa din flanel scăldată în sudoare şl deschise fereastra. Părul îi era uxned de transpiraţie. După un timp se lăsase însă cuprins de furie şi resentimente. La urma urmei.110 KAREN M ACK şi (ENNIFER KAUFMAN Se ridică.

întregul scenariu era cât se poate de ncvemsimil. îşi ţinu respiraţia şi aşteptă. în clipa aceea auzi paşi grei. Şi că ea Işl arătase mult prea deschis admiraţia faţă de el. cât mai degrabă ceea ce gân­ dea. câteva ore mai târziu. . îşi trase capul sub apă şi aşteptă ca paşii să se îndepărteze pe hol. Şi gândea că Sigmund se arătase mult prea fermecător. dar cea de la baie. Dar nu atât ceea ce făcuse o supăra. nitam-nisam. nu se putea îm­ piedica să simtă că cele întâmplate cu o noapte în urmă fuseseră în u l mai bun caz inadecvate şi în cel mai rău. tară roşu in obraji. să se angajeze in conversaţii intime şl să prizeze coca împreună cu el aşa.cel pe care obişnuia să-l îmbrace când o însoţea pe fosta ei patroană la casa parohială. zgomotul apei curgând îl trezise. în dimineaţa asta nu avea de gând să se preocupe prea mult de înfăţişarea ei. familiari. dar astăzi îşi puse un taior din lână cenuşie. în mod normal ar fi purtat o rochie deschisă Ia culoare. ea pusese tava cu mâncare pe biroul lui sau el i-o luase din mână? Pe urmă. după ce prizase. dezonorante. Chiar dacă era o substanţă medicinală.o copleşi ca o mahmureală toxică. in hol. De ce nu sărise ea în apărarea surorii ei? De ruşine. Uşa dormitorului ei era închisă. paşi care păreau că se opresc în faţa uşii ei. Ce era ea. o muză sau un [uda? Chiar era capabilă de aşa ceva? Vinovăţia emoţia aceea nedorită . Va îndrăzni el să intre? Evident. Nu era ea genul de persoană care să zăbovească in sanctuacul personal al unui gentleman. Mai întâi. Şi totuşi. Fără ruj pe buze. Coca trebuie să fi fost de vină. nu. din clipa in care intrase în biroul lui până când ieşise poticnin- *1ii se. el îi oferise o a doua doză sau ea «lucrase intr-un fel sau altul că mai voia? Şi cine deschisese subiec­ tul Martha? El.Amanta lui Freud IM limite şi cu un simţ înnăscut al cuviinţei. sever şi fără lormă . De asta era sigură. Brusc simţi o nevoie imperioasă de a revedea detaliu cu deta­ liu. Dar pe urmă continuase pone­ grind o. se aşezase pur şi nlinplu sau el o invitase să stea? Când îi dăduse prima dată coca? Şi ilo ce nu refuzase? Mai departe.

arăta Is­ tovită.. A ignora cele întâmplate ar fî însemnat min­ ciună.Ei. . Cred ca merg şi eu.Nu m i-am dat seama ce bibliotecă bogată are.. Doar că .. Poate că fusese pur şi simplu el însuşi. n u . mă tem că am stat mai mult decât aş fi fost bine-venită. Minna uitase că azi era rândul ei să ducă copiii în parc. iar aceasta din urmă era deja şifonată.Eşti gata? întrebă Martha. . ca nişte vânătăi.. îţi mulţumesc că i-ai dus tava ieri -seară.112 KAREN MACK şi JENN1FER KAUFMAN Când trecu prin faţa oglinzii observă cearcănele întunecate. Sigmund nu vine acasă 1. Minna simţi că ar trebui să-i spună Marthei despre seara trecută..în caz că se va întâmpla să menţioneze lipsa mea de tact în privinţa asta. răspunse. atitudinea lui Freud fusese foarte asemănătoare cu cea de aseară. când intens şi dra­ matic . Fusese când încântător şi plin de umor. iar pe frunte îi luceau mici bobiţe de sudoare. E absorbit de munca de la universitate. Bluza II atârna umflată deasupra părţii de sus a fustei..în referirile sale literare. în momentul acela. dar expuse pe fiece suprafaţă disponibilă. nu chiar îngrămădite. Pentru nimic în lume n-aş mai fî vrut si cobor scările încă o dată. dar continuă: în orice caz. . câte artefacte de valoare îngrăm ădite. în viitor voi fi mai atentă cu tim­ pul lui .Aproape. nu dimineaţă. Un om care putea sonda atât de profund sufletul uman! Poate că nimic din ceea ce făcuse seara trecută nu fusese special pentru ea.1 cină. de parcă ar fi fost seară. şi în tot restul zilei refuză să se mai privească. Apropo. Dincolo de orice posibilitate. Doamne. înfîgându-şi pieptenii în păr. . înainte să iasă din cameră însă. . în prag apăru Martha. Avea părul bine tras pe spate. de sub ochi. mă rog. grăbeşte-te.. în ceea ce priveşte starea de spirit tot timpul dovedind o energie şi o încredere în sine neştirbite. Dar dacă exagera totuşi? La prelegere. Se întrerupse de parcă uitase brusc ce dorise să spună şi simţi o uscăciune ca de cretă în gură. Aşa că decise să menţioneze într-o doară că mai rămăsese în biroul lui Sigmund după ce îi lăsase tava..

.Mama. ridică-te! . Ar fi putut să-şi smulgă inima din piept unul altuia.îl urăsc! strigă Oliver cu o buză umflată şi nasul Însângerat. . . . Aerul curat şi mişcarea îţi fac bine. în vreme ce Ernst îi incita pe amândoi să dea mai tare. .Băieţi! încetaţi imediat! Martin. Unde nuni băieţii? Abia rosti cuvintele. Un alt vai de vinovăţie o cuprinse. Minna se miră de abilitatea Marthei de a se enerva şi consuma pentru o sumedenie de lucruri mărunte.E numai vina lui. cei doi băieţi erau încleşMţi ca o haită de ogari . O ricum .Nu te prosti! Sigi lucrează până târziu şi nu ezită să-şi exprime dorinţa de intimitate. cu o expresie încântată pe chip. El a început! spuse Martin.Dar nu e drept! E un mincinos! strigă Martin şi plecă agale spre camera lui. că in cameră năvăli Ernst. fără a mai adăuga că ea însăşi nu mai zăbovise în biroul lui de ani buni.Mama. spuse Mari ha. .Martin. Ştia şi că Sigmund nu se va plânge de piv/enţa ei în biroul lui. Martha . m am a.dinţi înfipţi în urechea celuilalt. Martin îl Imobilizase pe Oliver la podea şi se pregătea să-i dea lovitura de graţie. Ai fi putut să-i scoţi un ochi! .Dar. smocuri de păr zburând în aer. îşi dăduse seama chiar în timp i r expedia problema pe scurt. După bătaie.. îi place să aibă un public.Niciun cuvânt! .Şlii deja răspunsul.. urme de unghii pe burtă şi ceafa. mama. Minna auzi glasurile copiilor în hol şi se bucură că discuţia se Iik Inia. chiar trebuie să merg? întrebă Mathilde în felul acela al ei încăpăţânat. La fel se întâmplă şi acum. du-te în camera ta. iar ea şi-ar fi păstrat un calm aproape patologic. rămânând totuşi calmă şi rece ca un castravete când venea vorba despre copii. . vino să vezi! Martin şi Oliver se bat rău! Când ele două ajunseră la locul faptei.Amanta lui Freud 113 Minna ştia ca nu fusese sinceră. .

114 KAREN MACK şi JENN1FER KAUFMAN anunţă placidă că nu vor mai ieşi la plimbare şi dispăru în bucătărie. plecă spre dor­ mitorul ei ocolind pe uşa din spate. Peste câteva momente.Te doare. de ce era acasă atât de devreme? Niciodată nu venea la ora asta. mângâindu-1 pe cap. Studii despre isterie. mai ales când în casă era atâta linişte. Minna presupuse că Mathilde şi Sophie erau cu guvernanta. pentru orice. . prin grădină. răspunse el.Dumnezeule atotputernic! exclamă ea abia auzit. Minna îl luă pe Olivei. scumpule? . cu sângele şiroindu-i din nas. în muie o batistă în apă şi începu să tamponeze uşor rănile lui Oliver. iar băieţii. Ştia că se poartă stu­ pid. pentru ca un moment mai târziu să devină atât de necivilizaţi. pentru a vorbi cu bucătăreasa. Mai târziu în după-amiaza aceea. Locuia în casa asta de suficient timp ca să înţeleagă că în viaţa Marthei exista o constantă: copiii ei se certau şi se bateau tot timpul. aşa că decise să facă o . în vreme ce-l ţinea în braţe. auzindu-i din nou glasul profund în hol. Era agitată şi distrasă. închise uşa dormitorului ei şi încercă să citească. între timp. Martha plecase spre Kărntner Strasse pentru nişte cumpărături. Şi de ce Sigmund nu era niciodată pe aproape când copiii se pur­ tau urât? Lucrarea lui. aşteptându-1 să plece. nu putu să nu sc întrebe cum era posibil ca nişte copii să fie atât de dulci în clipa asta. ar fi putut fi foarte bine un jurnal al casei. care hohotea de plâns. Tăietura de la buză era mai mare decât păruse Iu prima vedere. izbucnind din nou în lacrimi. şi-l duse la baie. însă chiar şi să schimbe câteva cuvinte cu el după noaptea trecută ar fi fost stânjenitor. ca o şcolăriţă iară minte. . cotind pe după casă până la uşa din faţă şi apoi pe scări în sus. Şi la urma urmei. dar se con­ centra cu dificultate. Prefera să nu-1 vadă acum. Miimei i se păru că aude vocea lui Freud strigând-o din bucătărie.Da. erau acum pedepsiţi în camerele lor. aşa că se duse grăbita în camera de zi şi se ghemui intr-un colţ. de care te loveai de obicei peste tot. Dar nu avea mare importanţă.

Sophie. Nu e drept! Trebuia tă mer­ gem în parc. altcineva le-ar ft putut suIIn trataţia de sub nas înainte să apuce să spună „a mea". Intrară în bucătărie. . eşti lipicioasă peste tot acum. Sophie dădu din cap şi se şterse la nas. .Uite ce-ţi spun eu. coborî în fugă «i . ştergându-se la gură şi lingându-şi degetele. în timp ce coImrau scările. . . eşti atât de dramatică! Minna se aşeză pe o treapta şi luă copilul pe genunchi.Nu. . Nu. De ce? . aşezându-se pe canapea alături de Minna şi înfulecând prăjitura. ca puii de căţei Inir-o haită. auzi pe palier vocea micuţei Sophie.Mama ta e mai mare. plângând.Da’ un toţ ai? insistă fetiţa. apoi se cuibări în braţele ei şi suspină..Sfinte Doamne.'fante Minna! Unde te duci? Vreau tă v in . l-am tpus lui Mathilde că tu etti mult mai tânără fiindcă etti mai drăguţă. draga mea. .sau să suporte consecinţele. n-ara soţ. O vrei pe ultima? . Oliver ti Martin au ttricat totul ti Mathilde te poartă iii ibil. De te nu pot tă vin cu tine? Te rog! . ai lecţii de făcut.Nu.asta o liniştea de fiecare dată. Sophie. Dar tu? . să înghită cât mai repede posibil delicatesele primite pe neaşteptate .Tarite îvlinna? Cine e mai mare. unde Minna puse pe o farfurie câteva feliuţe preţioase din desertul de seara trecută şi le duse în salon.Amanta Iui Freud 115 plimbare . să mănânci ceva dulce. foloseşte batista mea. iar şedinţele de logopedic nu păreau să dea niciun rezultat. dar Mathilde a zit că ai faţa lungă ti câ nu etti chiar ata de tânără.Uite. . Ce-ar fi să mergem în salon.Mă întrebam ti eu. . Dar înainte să ajungă la plinătatea treptelor. nu! Nu pleca! strigă Sophie şi. în familiile numeroase copiii învăţau repede.irile şi se aşeză pe picioarele Minnei. cu atât vorbea mai peltic. şi pe urmă să te întorci la lecţii? Chipul fetiţei se lumină şi se ridicară amândouă. Cu cât era mai emoţionată şi mai entuziasmată. Nu voi întârzia mult. mănânc-o tu.. Sophie se lansă într-un şuvoi de păsărească din care Minna nu înţelegea mai nimic. tu tau mama? întrebă Sophie.

Minna se rezemă de spătar şi-l privi cum se poartă cu copilul.Glumeam. avem prăţitură! strigă Sophie sărind de pe canapea.ceea ce fusese o prostie.. în vreme ce străbateau străzile. dar n-a mai rămas nimic. în ciuda presimţirilor ei.Aşa sper. Poate că nici nu s-a întâmplat. Sophie ieşi fără tragere de inimă şi urcă scările. . intrând în salon.Papa.116 KARKN MACK şi JENN'IFER KAUFMAN . .. înregistra imediat totul cu privire la el nuanţa rozalie din obraz. . privirea afectuoasă la adresa ei.Dacă nu te deranjează. .Eu tunt prea mică. Ce ciudat.Am anulat. zâmbi ea. situaţia era inacceptabilă. Iar dacă asta se întâmpla. dar mai deranjantă era temerea că incepea să se îndrăgostească de el. ridicându-se de pe canapea. prinţesa mea. Vocea ţipătoare a guvernantei răzbatea de sus. işi spuse ea. Mai mult decât atât. îi spuse Freud cu o nuanţă autoritară in glas. îmbrăţişa­ rea pe care i-o dăduse fiicei lui. vin şi eu. o tă ttai tot cu noi? . conchise Minna. Mă pregăteam să ies la o plim bare. Dar ştia că nu e adevărat. . strigând-o pe un ton plin de frustrare. Sophie se dădu jos din braţele lui şi începu să ţopăie prin ca­ meră.Du-te acum. .Ce drăguţ. în fond. nu pare câtuşi de puţin preocupat de purtarea noastră de noaptea trecută. Şi lotuşi. începu Minna. . îşi petrecuse cea mai mare parte a zilei evitând cu abilitate săd in tâlnească . de ce se simţea atât de neplăcut? Faptul că prizase coca împreună cu el fusese în mod cert o inep­ ţie.Nu ai pacienţi în după-amiaza asta? . . spuse el ridicând fetiţa şi strângând o la piept.Ti când o tă te măriţi. locuiau în aceeaşi casă! Şt atunci. el se comporta ca şi cum nimic nu se întâm­ plase. Normal că tot avea să dea peste el mai devreme sau mai târziu. . răspunse Freud.Şi eu ar trebui să mă duc.

cu o veneraţie ironică. Quinlero sau La Gloria Cubana. cu note complexe. Ceva mai departe se vedea Cafâ Central. iar I ii acesta din urmă Freud intră şi se duse direct în spate. de parcă ar fi fost o bucată fină de mătase. Şi femeile lor. în magazin domnea o linişte ce amintea de o biserică.Paradiziac.. şopti ea. Ajunseseră aproape acasă.H. alese una şi rulă trabucul încet între degete. livrând pe lângă un şir de magazine de artă şi unul de trabucuri. iar becurile cu gaz licăIvan in colţurile străzilor. Upman. totul in aer era perfect. cu nume ia Monte Cristo. inhalând aromele extravagante. produs în Cuba de un bancher german. Minna ştia că ar fi trebuit să fie acasă de ore bune. Fa îl aşteptă in faţă. spuse el.13 lira spre asfinţit. . . Bărbaţii şi trabucurile lor. Străbătură o alee îngustă. Delicios. lăturalnică. Siginund studie câteva mărci. Şi vinul lor. care se simţea prin ambalajul de culoarea mahonului. când el propuse să se oprească la un pahar. pentru a vorbi cu proprietarul. Locul trimitea cu gândul la aventuri exotice. apăsând uşor trabucul sub nasul ei. tipărite pe per­ gament alb şi expuse pe plăcuţe din alamă.. unde poliţiştii încălţaţi in bocanci grei işi începeau rondul de noapte. îşi zise ea. în faţa căreia ză­ boveau câţiva chelneri. Avea un miros dulce şi uscat. . pe uşa fiecărei vitrine. înconjurată de vitrine din lemn de nuc. aspre.

Şi ce obosit era la sfârşitul zilei. cu scaune din lemn curbat rezemate de mesele neacoperite.. Te simţi bine aici. Minna.Păi. Era un tip care ştia să folo­ sească tăcerea in propriul avantaj. Şi chiar mai înainte. De ce nu m-aş simţi bine? Totul e minunat. după care începu să-i spună ce mult îi plăcea lui cafeneaua aceasta . El îşi trase un scaun în faţa ei. Becurile cu gaz.Totul? Remarcabil. ce ai vrea să iei? Ea surâse şi acceptă. Ea îşi scoase mănuşile şi împă­ turi de zor şervetul.Uneori mă tem că sunt o povară pentru gospodăria voastră. Sigmund. n-ai fi găsit niciun loc liber. spuse ea tamponându-şi fruntea cu batista. cel mult.Se tace târziu. îşi descheie nasturii jachetei şi îşi netezi bluza. Jumătate de oră. Nu pot abuza de ospitalitatea voastră la nesfârşit. sigur că da.un refugiu in mijlocul pro­ gramului său foarte încărcat. şuierau uşor. Sper că ai înţeles asta de la noi. Copiii.Ei.Nu e târziu. .Sincer. că avea buzele lucioase şi nerujate. . Apoi. . . lăsându-şi invitaţia să plutească în aer. Freud observă că gâtul ei era mai lung decât al Marthei.Un pahar de vin. chemă chel­ nerul şi comandă o sticlă de Barolo. desigur.. draga mea.. nu chiar totul. Localul era slab luminat. în vreme ce el continua să se uite la ea. . . Dacă ar fi fost ora patru. . . Freud şi Minna se îndreptară spre o masă din spate. El continua s-o privească. spune-mi sincer.. Ea se aşeză.. . cu câte un pa­ har în faţa. . cu obrajii încă îmbujo­ raţi după plimbare.. iar mie mi-e sete. cu noi? . cu lumina redusă. cufundaţi în conversaţiile de seară. schimbă subiectul..Ştiu eu? Am lipsit atât d em u lt. nu mai pot să stau.Şi viitorul m eu . Câţiva muşterii erau aşezaţi. El o privi fără a mai spune nimic.Şi dacă ai sta.Deci.118 KAREN MACK şi JENNTFER KAUFMAN . . dar în rest cafeneaua era goală. spuse ea. Ea ridică ochii spre el.. .Departe de aşa ceva. brusc. cu un zâmbet moale.

Nu. N u-ţiînţeleg.Liste foarte amabil din partea voastră. Nu uni un loc de muncă.Ce anume? .Lăsând gluma la o parte. . dar nu pot sta la voi pentru totdeauna. nu am bani. . nu numai viitorul. Naditmahre.) . . Dacă chiar vrei să ştii. în cea mai mare parte.De ce nu? întrebă Freud întorcând privirea spre un grup de Mudenţi care se pregăteau să se aşeze lângă ei. Pe mine mă ţine trează noaptea. . îţi aminteşti ceva despre ele? .Viitorul tău te ţine trează noaptea? .Nu e un abuz.Visezi că stai goală în faţa unor necunoscuţi şi nu te simţi de­ loc stânjenită? 1C oşmaruri (în limba germană in original) (n.Oh. cu o urmă de zâmbet.Sigur că nu.Ei bine.Visezi că pierzi un tren? -N u . îl întrerupse Minna. nu am economii. care se tot repetă. am nişte vise ciudate. . . replică ea şi se întrerupse o clipă. dar se răzgândiră ttpoi şi se îndepărtară.Amanta lui Freud 119 . ştii că întotdeauna la noi t'şt i acasă.. . sunt aiureli.tr. sunt săracă.Mă analizezi acum? . . mint lefteră! • Falită? adăugă el în chip de ajutor.Sunt sigură că nu e nevoie să întrebi..Nu e chiar atât de dificil de înţeles. răspunse ea luând o înghiţitură de vin.Exact. ha începu să râdă. . .Visezi că zbori prin aer sau că te prăbuşeşti de pe o stâncă? . . .în ce fel? .1 Foarte tulburătoare. Minna.Viitorul meu.

Şi că puteau prevesti viitorul . E ridicol! . E mort. uneori îl visez pe Ignaz în pat lângă mine. începu ea pe un ton scăzut.E un vis des întâlnit. spuse ea. Râse şi el şi apoi redeveni serios. cu o sumedenie de pisici râioase. E uluitor că.Nu mă lua de sus! . locuinţa mea duhneşte a peşte şi nimeni nu trece vreodată pe la mine. adepţii filo­ zofiei clasice credeau că visele erau legate de lumea fiinţelor supra­ umane . . Mă sperie. macabru. locuind singură la o pensiune mi­ zerabilă. de indigestie sau de alte lucruri ase­ mănătoare. Nu suntem cu mult mai buni decât anticii.120 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . şi bău cam jumătate din vi­ nul din pahar. . în epoca preştiinţifică. . fără a lăsa să i se citească ceva pe chip.Nu e ridicol. dacă chiar trebuie să ştii. Tu visezi aşa ceva? . suntem încă atât de înapoiaţi în ceea ce priveşte explicaţia ştiinţifica a viselor. O fulgeră cu privirea. .o viaţă marcată de noroc sau de tragedie.Iubitul tău Ignaz? întrebă Freud.Nu.Chiar şi astăzi.Păi. dacâ-mi amintesc bine. aplecându-se uşor în faţă. Oricum. Deloc.Mă îndoiesc că aş putea.adică revelaţii venite din partea zeilor şi a demonilor. . Eşti alergic. Bine. . Minna.Nici nu ştiu de ce-ţi povestesc toate astea. . . Şi continuă spunându-i că. cei mai mulţi medici şi oa­ meni de ştiinţă susţin că visele sunt doar o reacţie la anumiţi fac­ tori perturbatori externi. dar sunt idioţi.Mulţi medici susţin asta. în ciuda a mii de ani de eforturi. Lucrez de o vreme la o modalitate de in­ terpretare a viselor.De interpretare? Credeam că visele sunt determinate de pro­ bleme ale organelor interne. continuă Freud.Şi de cât timp îl ai? întrebă ea surâzând. ca lumina tremurândă a unei lumânări.Spune-mi! . Şi arată oribil. . Mă văd pe mine însămi fată bătrână.

sau poate o aventură sexuală cu cineva categoric inadecvat. combina­ ţii din trecutul şi din prezentul lor. spune-mi ce înseamnă visul meu despre Ignaz. dornic să vadă dacă ca îi aprecia extraordinara descoperire. de fapt.Că visele au o semnificaţie. Continuă. II îi studie chipul în aşteptarea unei reacţii. E ceva mascat..Nu e chiar atât de simplu.Da. Totul »'Mc cât se poate de nesofisticat. nu externi.. şi se bătu uşor cu degetul în tâmplă. dar atunci când mi le amintesc. te rog. evident încântat de întrebare. imagini stranii ale unei mătuşi. Ei sunt de părere că mintea e. întrebându-te de sănătate şi apoi fluturând o arm ă.De obicei nu ţin minte visele.Un vis îşi trage rădăcinile din multe locuri. Imaginea lui în clipa aceea. ale unui văr. . când. pe canapea. într-un Ir]. în realitate. de altădată. când. ale unui logodnic.!>i atunci. Stimuli senzoriali interni..Amanta lui Freud 121 ploaia. .Nu cred că înţeleg la ce te referi. constaţi că au un sens cât se poate de dar. îi rămase pentru mult timp în minte. O veche iubire surâzând lângă tine.Ah! exclamă el zâmbind.Aşa par. mintea e totul. Derivă din propriile laie experienţe.Deci.Visele pacienţilor mei sunt tot ce vrei şi ce nu vrei. Iar eu sunt prima persoană care afirmă acest lucru. . dacă visele nu vin de la ploaie şi de la tunete şi nici tle la indigestie. Vin de la tine. . Mai luă o înghiţitură din vinul de bună calitate şi apoi continuă: .. SigmuncL . cu fragmente din altă zi. Uneori poveştile sunt complet absurde. . . toate mi se par nişte absurdităţi. .. dar când ajungi să le cunoşti viaţa. de unde anume vin? . cu ochii întunecaţi străiuciitdu-i. ei constituie doar un factor minor. plin de o splendidă încredere în sine. . Cei mai educaţi oameni ai umilului nostru încă mai cred că visele sunt cauzate de stimuli sen­ zoriali. poate ceva din copi­ lăria ta. . deconectată în timpul viselor. tunetul sau salteaua cu cocoloaşe. Mai vrei vin? .

De exemplu.Prin comparaţie. mesaje către noi înşine. dorinţelor şi convinge­ rilor noastre intime. îl umezi cu limba şi îl aprinse.122 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . în cele din urmă fusese concediată. dar lumânarea era frântă şi nu stătea dreaptă.De exemplu? . dar din cauză ca pierduse legătura cu copiii.. O alegorie a gândurilor. dar sentimentele nu-i erau împărtăşite. pre­ ciza Freud. simbolismul e cât se poate de transparent. angajată de un văduv bogat.Desigur.Dă-mi voie să ghicesc. De exemplu. simplu spus. . îi reteză vârful.Motivele acestor vise sunt ascunse. . visa budinci arse. continuă el apoi. Deci asta înseam nă. . repetă el. visul meu pare chiar banal. iar femeia era chinuită de sentimente de culpabilitate şi de ruşine.. în vreme ce citea un ziar. . Freud descoperise că toate acele coşmaruri în­ cepuseră când fata aflase că sora ei întreţinea relaţii sexuale cu unui dintre unchi. străduindu-se să nu zâmbească. simptome. motiv pentru care. dar după examinare totul devine limpede. O altă tânără avea coşmaruri repetate în care bărbaţi cu chipuri furioase o atacau şi se trezea gâfâind şi cu o cumplită senzaţie de strangulare. pe o mătuşă că i-a căzut ma­ xilarul chiar în faţa ei şi că oamenii o lovesc cu animale moarte. care ne comunică ce anume nu este cum ar trebui să fie. . . o femeie a venit la mine şi mi-a poves­ tit că a visat-o pe sora ei într-un sicriu.. Apoi mai era şi guvernanta englezoaică. îl întrerupse Minna. Upmann din ambalajul lui. După mai multe şedinţe cu ea. o altă pacientă visa că tot încerca să fixeze o lumânare într-un sfeşnic. avea aceste vise. replică el şi continuă povestindu-i despre o văduvă de patruzeci de ani care suferise o traumă severă când soţul ei mai vârstnic decât ea şi foarte bogat căzuse mort în faţa ei. Rudele lui o învinovăţiseră pe ea pentru moartea soţului. Se întrerupse pentru o clipă. tânăra era îndrăgostită în secret de el.Logodnicii macabri nu sunt chiar atât de banali. scoase cu grijă noul trabuc H.. Visele sunt.

Iii surâse. deloc dornică s-o facă. Ceva ce nu mai simţise de ani.Ar trebui să plecăm. şi Sigmund.Nu. spuse.Da.l puse trabucul pe masă. Omul îi dădu una dintr-un pachet pc care îl ţinea în buzunarul vestei. .Ai discutat despre ideile astea cu colegii tăi? .Şi deci vei desluşi misterul viselor mele? întrebă ea. Sigmund o aprinse şi i-o în(Inse Minnei.Amanta lui Freud 123 . Şi pe al tău. .Nu pot. Fa îl privi şi simţi cum o inundă ceva ce aducea a fericire. . nu vreau.încă un pahar şi gata. „Daca nu pot îndupleca Im ţele superioare.Sigmund. voi desluşi misterul viselor tale.exista ceva ce dă unui cuplu un aer de intimitate. draga mea. le voi pune în mişcare pe cele infernale. Există un moment de o părelnică atingere. . ai cumva o ţigaretă? F. cu faţa îmbujorată şi mobilă. spuse el lăsând câteva coroane pe masă şi ajutând-o să-şi pună mantoul. Toţi consideră că munca meu e o aiureală. Nimeni nu le ia în serios. trăgând tulânc fumul în piept şi lăsându-se pe spate în scaun.Vrei să vorbim despre asta7 . ." Urmă un moment de tăcere. un mărunt gest al mâinii poate. . tăcu semn unui chelner care aştepta Inii un colţ şi-i ceru o ţigară. Aşa cum zicea Virgiliu: liniere si nequeo superos.De multe ori. . Acheronta movebo. ar fi observat. Nicio clipă în plus. o înclinare a capului sau felul în care două trupuri se mişcă la unison . Dar surâsul i se transformă apoi în ceva diferit.Aşa mă gândeam şi eu. Am stat deja prea târziu noaptea trecută. poveşti de îmbrobodit copiii. I>acă ar fi trecut cineva pe lângă Minna şi Freud în vreme ce se pre­ găteau să iasă din cafenea. . . Minna. cu părul arămiu-închis stând să-i scape din coc. îndrumând-o spre ieşire. cu palma aşezată uşor pe umărul ei. replică ea şi se ridică.

în aer plutea un miros de carne fiartă. ajutând-o pe Minna să-şi scoată mantoul. M-am întâlnit întâmplător cu Sigmund şi l-am însoţit în câteva dintre drumurile lui. la care el abia dacă răspunse înainte de a dispărea în birou. iar după zăngănitul veselei şi tropotul copiilor care alergau sus. sur­ prinsă de mânia din glasul Marthei. oţet şi încordare. . Vrei să iei cina acum? . . A trebuit să le dau eu copiilor să mănânce.Sigi? strigă Martha din capătul scărilor. . îi întâmpină servitoarea de noapte cu pă­ rul argintiu.N-ai auzit clopoţelul? Am sunat de ceva vreme. era evident că rataseră cina. spuse el pe un ton iritat. .Ba deloc. . Stăteam şi noi împreună cu copiii. Am pierdut noţiunea timpului. care deschise uşa abia la a patra acţionare a clopoţe­ lului. Freud înclină capul cu un surâs forţat. Lămpile cu ga? din hol erau deja aprinse. răspunse ca. spre biroul lui. la etaj. Ai lipsit trei ore. ţi nandu-şi la piept braţul bol­ nav.14 Când ajunseră acasă. privind spre ei.Unde ai fost? o întrebă sora ei. Apoi schiţă un semn din cap către Minna şi trecu pe lângă Martha.Mulţumesc.îmi pare rău. Ea îi dădu un sărut de complezenţă pe obraz. coborând treptele din marmură. dar nu mi-e foame. replică Martha. Menajera asta e tare de urechi? .

M artha aşteptând nemişcată. draga mea. adăugă ea. învăluită într-o tăcere stânjenitoare . Martha. când numai Dumnezeu ştia că muncise întruna de când venise. Cele două surori stăteau faţă în faţă. atunci. remarcă Minna. iar Minna încercând să se decidă cum să răspundă. în care întrebarea pluti in aer. îngrijind de copii. N-are importanţă. Iar tic uni se desface în fâşii aţoase. Vrei ca bu­ cătăreasa să le încălzească şi pe ele? Deşi. Pentru asta nu avea nicio scuză şi ştia bine acest lucru.Carnea de vită e puţin tare. nu era un copil mic! . pentru viitor. spuse sora ei umblând la cheiţa lămpii de gaz. ai ratat cina. . Măcelarul nostru e bolnav. care nicicum nu pot ft numite fra­ gede. Vorbise pe un ton încordat.îţi mulţumesc. * ar putea să fi plecat deja. Apropo. replică Minna iritată. Minna simţi o împunsătură de vinovăţie. rosti în cele din urmă. . sunt obosită.de parcă se certaseră şi hotărâseră amândouă să nu menţioneze motivul reaL . Asta. Miros mai puţin dacă le stingi. deiiigur. .Bine. dar găluştele cu cireşe s-au răcit. Cât de deza­ greabilă. ura cinei nu e un moment potrivit ca să dispari de acasă. cu inflexiuni agasate. dacă stau să mă gândesc.Amanta lui Freud 125 . . dar pot să-i cer bucătăresei să-ţi pună ceva pe o larfurie. pe neaşteptate. iar ajulorul lui a tăiat-o contra fibrei.Nu-i nimic. atât de asemănătoare! Lu­ mina serii se reflecta pe lemnul recent lustruit şi. deşi i-am spus cum îmi place. . Mult mai exploziv era faptul că sentimentele ei faţă de Sigmund nu erau câtuşi de puţin inocente.Bine. la urma urmei. Oricum. ridicând globul de sticlă şi suflând în flacără. .Ei. şi a fiert atât de mult! Poate ai vrea altceva? Urmă o tăcere lungă.Sunt sigură că e bună şi aşa. reducând volumul.. Problema nu era atât că lusese la o cafenea şi băuse împreună cu soţul Marthei în vreme ce sora ei rămăsese acasă. Se duse în camera ei. Să se supere aşa fiindcă întârziase câteva ore. dacă nu cumva are Sigmund nevoie de tine.

din păcate. a stat treaz aproape toată noaptea. e prea târziu! exclamă Minna.Oh. Jinduia cu disperare la o cafea cu pâine. să facă o baie şi să se bage în pat. două fotolii mici ca pentru şoricei şi un şemineu drăguţ. Dar tu? . . Martha se purta cât se poate de plăcut şi nu părea să fi păstrat nicio urmă din iritarea de seara trecută. blănoşi şi adorabili . având grijă să n-o scoale pe Mathilde.Cum ai dormit. dar gândul că va da peste Sigmund o făcu să rămână în dormitorul ei până la ora stabilită pentru micul dejun.genul de personaje din literatura pentru copii. fiindcă tocmai furase de la o fermă învecinată un pla­ tou cu tarte şi căpşune. nu şi din viaţa lor reală. aşa cum făcuse în fiecare zi de când venise.. draga mea. cu perdeluţe roşii în carouri. trezi copiii. Apoi. Era povestea lui Franz. văzând mutriţa dezamăgită a fetiţei. Nici nu mai ştiu ce să fac cu omul ăsta! . Eram atât de obosită. . încât abia dacă mă mai puteam mişca. Sigmund.Ca un bebeluş. le dădu să mănânce şi îi ajută să-şi organizeze programul. A doua zi dimineaţă. un şoricel care trăia într-o căsuţă la ţară. mulţumesc. Purta ochelari şi o beretă roşie şi era bucuros nevoie mare. pe care îl dusese celor trei fraţi mereu voioşi ai săi şi părinţilor grăsuni. .126 KAREN MACK şi fENNIFER KAUFMAN Deschise uşa dormitorului ei şi dădu cu ochii de Sophie care şedea pe pat. cu picioarele încrucişate sub ea şi cu o carte de po­ veşti în poală. Am adormit în clipa în care am pus capul pe pernă. Minna se trezi şi o duse pe Sophie în ca­ mera ei. dar.Mama a tput tă-mi citetti din ea înainte tă mă culc. fiindcă nu mâncase nimic cu o seară în urmă. Sophie. draga mea? o întrebă ea. Poveştile erau lungi şi simpatice. lu­ crând în biroul lui. o aşeză pe ge­ nunchii ei şi începu să citească. Dar. pe de altă parte. Sophie se cuibări lângă ea şi nu peste mult timp adormiră amândouă.Foarte bine. Acum nu-şi dorea decât să ia o gură de gin.

Nu se pot face com prom isuri cu adevărul! se răsti Freud. în locul celui demodat şi lipsit de eleganţă pe care îl prelerase totdeauna. Mintia ar fi vrut să-i atragă atenţia că ar putea să aleagă şi alt model de rochie. la fel .Ai fost cel mai bun student al meu.Atunci.Eu susţin doar că ai nevoie şi de alte date înainte de a prezenta lucrarea în faţa consiliului. tot nu pot fi de acord cu concluziile tale.Oricât aş încerca.. Sigmund. dar trebuie să faci un com prom is. cel mai Apropiat coleg al lui Freud şi totodată mentorul său. din care răzbateau dezamăgirea şi mânia neînfrânate.Nu spun că resping totul. încrunlându-se la fostul său maestru.Tu crezi că am mers prea departe! N-am mers cât de departe ar fi trebuit! replică Freud furios.Iei situaţia cu un tidu mult prea personal. iar el îi spusese că ceilalţi specialişti îi contestaseră concluziile la care ajunsese referitor la isterie. ripostă Freud.Amanta lui Freud 127 O clipă mai târziu. ..Şi cum ar trebui s-o iau? . . îşi puse paltonul şi pălăria şi pleca la măcelar. Studiile mele de caz pur şi simplu nu le confirmă. stând în holul de jos. avea aerul ţl înfăţişarea unui unchi bonom.. dar hotărî să se abţină. . Prelegerea la care asistase ea avusese la final un ton defensiv. Făcea ordine în salon când auzi glasuri vorbind pe un ton ridicat în hol. . . aruncând în aer un vraf de hârtii. Ai mers prea departe. . spuse Breuer. unele modificări. Cu paisprezece ani mai vârstnic decât Sigmund. Rostea cuvintele foarte rar.spre deosebire de replicile iuţi ale lui Freud. . Oamenii aceia sunt firi obstinate. Minna deschise uşa şi îl văzu pe doctorul Josef Breuer. Dar constatările tale implică o sub­ stanţială supraevaluare a sexualităţii. înainte îi spuse însă Minnei că avea de gând să se plângă de carnea i umpărată în ajun şi că după aceea voia să treacă pe la croitoreasă. Teoriile tale sunt intere­ sante. . studiile tale de caz sunt eronate. Minna presupuse că se certau pe tema Studiilor privind isteria.. ca un cărturar la catedră .

iar el mă hărţuieşte cu obiec­ ţiile lui meschine! Şi ce lucru bun a făcut el? F. . . îţi trimit pacienţi.Nu cred ca e drept ce spui.Drept! Spune-mi tu ce e drept! Lucrez zi şi noapte. Dar acum îţi spun cil. îţi vor retrage sprijinul. procedând aşa. . . cu faţa roşie de indignare. Să vedem cum îi va plăcea lui ca alţii să-şi bată joc de rezultatele lui! Minnei i se păru brusc că-1 vede pe Martin după ce Oliver îl ta­ chinase cu privire la poezie.Putem discuta altă data? .îşi închipuie că.128 KAHF. Şedea pe scaun cu umerii aduşi in faţă şi pufăia din trabuc cu o privire furibundă. .N MACK şi JENNIFER KAUFMAN ca tine. . . spuse Breuer şi zâmbi.u nu sunt nici măcar profesor! An după an stă şi se uită în vreme ce alţii sunt promovaţi în locul meu. . trântind uşa in urmă.Sigmund. scuturând scrumul pe jos şi impingându-1 cu piciorul. . Minna privi cum Breuer îşi pune meticulos pălăria pe cap. Nu părea că .Intră! Ai auzit? îndrugă laude şi încearcă să mă distrugă. Când ai avui probleme financiare.Nu-1 apăra! Tu n-ai idee. sunt tot PnvatJozoit. îşi în­ dreaptă cravata şi pleacă. Josef.La revedere. poate să-mi spună mie ce să fac! continuă el.i s-o facă! . ştii că eu te susţin. pentru simplul motiv că îi datorez bani. după care Freud intră ca o vijelie în biroul său. am încercat să te ajut. .Nu poţi spune că nu ii pasă de tine.. strigase el facându-se roşu . „Te urăsc". Coborî treptele şi ciocăni la uşa biroului. încercând să-l liniştească. . şi îl conduse spre uşă. Dacă vel continua aşa.Nu văd rostul.. răspunse Freud.Eu sunt. După atâta timp. spuse ea şi deschise uşa cu un gest ezitant.Ce e? iătră el dinăuntru. sunt pe punctul de a tace o mare descoperire. te izolezi singur. Sper ca munca şi cabinetul lui să dea faliment.Lasă.

O ricum . depăşind perm anent rezistenţele. strângând hârti­ ile cu cercetările Iui şi întinzându-i teancul. . folosind toate armele din arsenalul terapeutic. .Ce i asta? întrebă ea. se aşeza pe pat in camera ei şi «cotea lucrarea lui. mă rog? . luând vraful de coli. daca e să-l crezi pe Breuer. spuse ea. Sper M sc transforme în pulbere tot ce o să faci vreodată.Nişte hârtii fără valoare... Săptămâna urm ătoare îşi petrecu timpul cu activităţi fami­ liale. cu venele umflate la gât. Citeşte-le şl decide singură. Minna rămase trează jumătate de noapte răsfoind însemnările lui l'reud. Dar după ce copiii se culcau şi in iasă se aşlcrnea în sfârşit liniştea.. . m en­ torul lui. dar din câte îşi dă­ duse seama după o scurtă lectura preliminară. cumpărături şi plimbări. .lini revizuiam o parte a teoriei. dar putem discuta cArici mă întorc. Am decis sa pornesc de la presupunerea ai pacienţii mei ştiu tot ce are o cât de mică semnificaţie pentru tratamentul lor şi că totul este doar o chestiune de a-i determina să com u­ nice acest lucru. strângând foile sub braţ.Ah. pătrunzând in straturi tot mai profunde ale memoriei. după ce îl dăduse afară din birou pe Breuer. Era conştientă că ei i le pusese în braţe fără să se gân­ dească prea mult. La început crezuse că era doar un nvumat al ideilor pe care le auzise la prelegere. Voi pleca săptămâna viitoare. ea într-o intervenţie chirurgicală pentru a deschide o cavitate plină de puroi. Martha m i-a spus că n-ai dormit deloc noaptea trecută. dragul meu. aici indusese mai umile studii de caz şi alte dovezi în sprijinul descoperirii sale. forţându-ne calea înainte. sigur.Arăţi obosit. adâncindu-se în ea de parcă ar fi fost o co ­ moară îngropată..Amanta lui Frcud 129 la faţă. remarcând că avea ochii linillaţi. răspunse el. era flatată." . „O să te urăsc până k moarte. replică ea entuziasmată. Şi pentru ce.

Aproape că îi putea auzi vocea citind lucrarea şi i a r fi plăcut s-o discute împreună.. ar fi fost mult mai uşor de citit decâl Li lumânare.. că toate simptomele nevrotice au o origine sexuală. încă avea coşma­ ruri din cauza asta.130 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN Stătea trează scriind notiţe pe margine. adică mai tot timpul după moartea soţului ei. Ignaz murise de tuberculoză. cu atât mai rău se purta cu ceilalţi. Toată lumea ştia când Emmeline era supărată. Cam în a treia noapte începu s-o doarfl ceafa şi împrumută de jos un pupitru de scris. dar această activitate solitară îi deschidea o fereastră călre modul în care funcţiona mintea lui Freud. Se gândi la mama ei. să se simtă mai bine. De fapt. po­ trivit teoriei lui Sigmund. ştia că mama ei. astfel că n-ar mai fi continuat să-i agaseze pe cei din jur cu frustrările şi cu amărăciunea ei. boala şi leziunile. însă ce anume era sexual în asta? Observă de asemenea că în marea lor majoritate. de exem­ plu. care obişnuia să mănânce Iu ceai tăvi întregi de ştrudel sau să se închidă zile la rând în dormitor atunci când nu era „în apele ei“. era convinsă că-i era cu atât mai bine cu cât . după părerea lui Freud. Nu erau oare decisive frica. fusese aproape distrusă când murise Ignaz. foarte nefericite. înţelegea de ce Breuer avea unele obiecţii. Dar. purtarea mamei ei era determinată de cine ştie ce formă secretă de devianţă sexuală şi ar trebui îndem­ nată şi impulsionată să vorbească despre ceea ce simte. pierderea unui membru al familiei şi ruina financiară? Nu se putea ca şi aceste nenorociri să provoace nevroze şi isterie? Ea. umplând compulsiv cil gândurile ei un jurnal gol. Dar motivele tulburării ei nu erau de natură sexuală. cazurile studi­ ate de Sigmund erau femei . dar el era plecat la congresul de la Berlin. Ea se simţea vinovată fiindcă nu se dusese să-l vadă. Era nevoie de timp şi de concentrare pentru a asimila totul. de ce nu era de acord cu sugestia lui. Lectura îi dădu posibilitatea să-şi formeze propria opinie cu pri­ vire la activitatea lui. Din experienţă. Procesul avea s-o ajute in cele din urmă. cu cât se concen­ tra mai mult asupra problemelor pe care le avea. Ar fi vrut să aibă lu­ mină electrică în dormitor.femei din clasa mijlocie şi superioară. Ideea i se părea Minnei mai mult decât discutabilă.

aşa că lecţiile fuseseră amânate pe a doua / I Copiii erau deci de capul lor. încercă din răsputeri să se adune. Era o carte pen­ tru copii extrem de populară. la fel ca majoritatea lucrurilor în casa aceasta. subliniind caracterul de nezdruncinat al convingerilor noastre. Era încă li­ nişte în casă. Şi poate ca şi ei îi era mai bine dacă nu se mai gândea deloc la mama ei. şi-l strânsese In grabă la ceata şi îmbrăcase cea mai urâtă fustă şi cea mai puţin atrăgătoare bluză din garderoba ei. însă trebuia să fie ex­ il cm de precaută. Le ceru copiilor să-şi aleagă fiecare câte o carte din bibliotecă. O dureau ochii şi se simţea de parcă ar fi fost drogată. era o culegere de . Când ajunse la ultimul rând al raportului. Minna surâse: era tipic pentru nemărginitul sentiment al propriei lui valori: „Vom desfiinţa în final orice opoziţie. neîntreruptă.Amanta lui Freud 131 Vorbea mai puţin despre ceea ce o supăra. Putea totuşi să-i expună opiniile ei şi. Şi. în mod cert nu le va primi bine nici pe ale ei. singurele zgomote care se auzeau erau zăngănitul fe­ restrelor scuturate de vânt şi şuieratul radiatorului de metal. când se retraseră toţi in camerele lor. Iulius Cezar. La fel ca unul dintre eroii lui. Dacă nu putea tolera uîticile venite din partea mentorului său. scrisă de un medic din Frankfurt. care se dorea a fi un volum cu basme. începând cu tim ­ pul pentru lectură. să iun iuţească despre rezervele pe care le avea. Era în bucătărie şi umplea biberonul Annei când auzi un ţipăt ascuţit venind din camera fetelor. La ora opt ploaia cădea deja intr-o perdea groasă. l’reparatoarea nu venise. citindu-i lui Sophie din D er Struwwelpeter. eventual. Minna încercă să organizeze câteva activităţi. fără a putea ieşi din casă. moale şi încurcat. însă trebuia să recunoască: începea să arate la fel de neîngrijită ca Martha. care aducea cu un bătrân pe jumătate adormit. Părul. cu programul dat peste cap. Privi pe fereastră şi văzu o geană de lumină străpungând norii grei de ploaie care se adunaseră pe cer în timpul nopţii. Sistemul de încălzire era vechi şi funcţiona anapoda. In realitate însă. Fugi sus şi-l văzu pe Martin în pijama.

acum nu mă simt eu bine... Deloc. . despre ce li se întâmplase unor copii care nu şt ascultaseră părinţii.Doar când nu se simte bine. . căruia mama lui îi spusese să nu mai stea cu degetul în gură şi. Minna le citise cartai unora dintre copiii mai mari de care avusese grijă. răspunse el cu privirea goală a unui copil care mi­ mează inocenţa. care nu voia să-şi m ănânce supa. dar.132 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN povestiri coşmareşti. replică el zâmbind cu toţi din­ ţii săi albi şi ascuţiţi şi cu pârul ridicat ca două corniţe în spatele urechilor. M artha deschise uşa. cu un zâmbet strâmb. aşa că slăbise şi murise. încântat de reacţia micuţei Sophie. la urma urmei. Atunci când apăruse. - Spune-i.Mă îndoiesc. M artin citea poveştile rostind rar cuvintele. strecurându-şi capul înăuntru. Mai întâi era povestea micului Daumenlutscher.Nu vreau caltea atta! strigă ea. Ba n u . smulgând volumul din mâna fratelui ei şi azvârlindu-1 pe podea.Ce se întâmplă aici? întrebă ea. de ce nu te îmbraci? Nu. Şi să n-o uităm pe biata Pauline. Apoi era Kaspar. până când a luat foc şi a murit arsă.Doar n-o să stai toată ziua în pijama! . .Martin. Martin.De ce nu? Mama stă. ce faci acolo?! întrebă Minna. De ce nu iei altă carte? . degetele îi fuseseră retezate de o foarfecă uriaşă. . . . Sophie! Tum i-ai cerut să ţi-o citesc. iar eu nu mă simt bine. . N -o consideri» cea mai potrivită lectură pentru cei mici. .Ei. zise ea smiorcăindu-se. nici Culegerea de basme a Fraţilor Grimtn nu era. o fetiţă căreia îi plăcea să se joace cu chi­ briturile.îi place asta.Xante Minna mă pune să mă îmbrac. . neascultător fiind. în clipa aceea.

tri­ umfător.. . hârâitoare.Amanta lui Frend 133 . Martha...Băiatul chiar e roşu la faţă.Ştiam eu! Du-te in pat! Martin trânti uşa. .Dar copilul chiar e bolnav! Minna îşi ţinu gura. observă Martha.îmi subminezi autoritatea. îşi spuse ea. şi gâtul mă doare. Cred că-i e rău. dar asta era una dintre ocaziile acelea în care purtarea capricioasă a surorii ei o făcea să-i vină să-i ardă una cu o umbrelă. . n ai putea decât să-l admiri! Dar de ce trebuia sora ei să intervină lutr o chestiune atât de banală? . dragul meu? Martin se strădui să emită o tuse seacă. 11 t: rău. dacă nu te-ar scoate din minţi. Dumnezeule. ceva teribil! . aruncându-i Mintiei un zâmbet scurt.

hvreu murdar! urlă un adolescent masiv şi arogant. doborându-1 pe Oliver la pământ şi lovindu-1 cu pumnii in faţă şi in piept. în timp ce un grup de patru sau cinci băieţi mai mari năvăli dintre tufişuri şi începu să roiască în jurul celor doi fraţi. alergând şi încercând să-i alunge pe atacatori. aşa că Mmna decise să-i ducă pe Martin şi Oliver la patinaj pe supra­ faţa îngheţată a Iacului. Ulterior. superbă. să-i îndepăr­ teze pe cei doi fraţi de locul acela. Rămase acolo. gândindu-se la ceea ce se întâmplase în continuare. sc văzu nevoită să admită că auzise un murmur slab de glasuri aspre chiar înainte ca băieţii să-şi fi pus patinele. Poate că ar fi trebuit să sesizeze atunci pericolul iminent şi. o luă la fugă împreună cu fratele lui. Martin se bucurase de „o remarcabilă însănătoşire" peste noapte şi. hm. era o dimineaţă senină.st era la logoped. prin­ tre stropi de sânge ţâşnind in aer. strigau du-le insulte şi agitând spre ei beţe şi pietre. Apoi totul se sfârşi . iar ielele plecaseră împreună cu mama lor la Tandelmarkt. Un alt băiat îl trânti pe Martin şi cei doi se luară la bătaie cu o ferocitate alarmantă. Dar niciun clopoţel interior n-o alertase in timp ce îşi căuta un loc pe mal. avertizată fiind. sâmbătă. Chiar şi o căprioară ştie când vânătorul i-a prins urma. După toate aparenţele.15 A doua zi. odată ieşiţi din casă. . nemiş­ cată. sărind peste bălţi şi agăţându-se de crengile joase ale copacilor cu o neţărmurită voioşie. intr-un vârtej de pumni şi de bocanci. Minna strigă din toate puterile.

Mina ingenunche şi cuprinse cu braţele umerii firavi. treniulâtv/i.a un moment dat încercă sâ-i aline. gemu copilul. Freud le cercetă feţele lovite. apropiindu-se şontâc-şonItk. . părinteşte. Băieţii aproape că izbucniră în lacrimi povestindu-i lalăluî lor ce se întâmplase.Papa. spre casă. Ştia bine că incidente de acest tip se întâmplau pretutindeni In Viena. Mi-au rupt patina! . încercând să adopte un ton vesel. ai lui Oliver. . . replică ea. i. purtând încă hainele de călătorie. De îndată ce băieţii se îndepăr­ tară suficient pentru a nu-1 mai auzi. Pe drumul înapoi.Totul. se întoarse spre Minna.Amanta lui Freud 135 Iu Ici de repede cum începuse. cu un ochi umflat şi aproape închis. Sângele lui îi mânjise pieptul bluzei. Ce le-ar fi putut spune? Când intrară pe uşă. un medic tânăr din Berlin. Ne-au lovit fără niciun motiv. .Ce te doare? îl întrebă. specialist în boli de nas. Dar nu era vesel. . lot mai mulţi trecători se strânseră în jurul celor doi băieţi şi ci­ neva chemă poliţia. Freud era în vestibul. şi apoi ii trimise sus să se spele. . dar cuvintele ei păreau goale şi în van.Şi uite ce au făcut! spuse Martin.şi puse câte un braţ în jurul lor. curajosule. abia se întorsese de la congres împreună cu doctorul Wilhelm l'liess. . dar I am gonit eu. Câtuşi de puţin. îi şterse ochiul umflat şi îi tampona cu batista tă­ ietura de pe frunte. cu un zâmbet i Înmiit. minţi Martin privind într-o parte.Au fost cel puţin zece. Agresorii dispărură printre copaci. patinele rupte şi hainele sfâşiate. băieţii nu vorbiră prea mult. l. gât şi urechi.Ba nu i-ai gonit! spuse Oliver şi începu să plângă. .Dar i-ai pus tu pe fugă.O să cumpărăm patine noi! strigă in urma lor. ne-au bătut! strigă Oliver.

. dar era evident că bătaia de la lac îl afectase.Totul s-a întâmplat atât de repede! replică Minna. nu-i adevărat. la un moment dat.. descumpă nită de reproşul lui. . îm i pare rău. Gândindu-se mai bine. clar. Pe frunte îi apăruseră mici broboane de sudoare. nu ştiu de ce i-ai dus acolo. inoportun: el îşi plecă fruntea şi se trase într-o parte.Mă bazez pe tine să ai grijă de ei. . Sunt la fel de necăjită ca tine. Se strădui să-şi păstreze calmul şi puse ezitant o mână pe braţul lui. Mergem mereu acolo. Gestul era. o întrerupse el. care coborau de la nas la gură. pe un ton de parcă răbdarea i-ar fi fost pusă la grea încercare. Oare ce se întâmplase cât timp fusese plecat? Şi oare asta avea vreo legătură cu ea? Sigmund îşi petrecu restul zilei închis în biroul lui şi nu ieşi nici măcar la masa de seară. punând-o doar pe seama extenuării. . Minna era nedumerită de atitudinea lui tăioasă şi avea impresia că iritarea pe care o resimţea avea ia bază ceva mai mult decât situa­ ţia neplăcută prin care trecuseră copiii. se adânciră. O trata ca pe o guvernantă iresponsabilă şi nimic mai mult. se uita pe stradă şi încerca să-şi stăpânească furia cres­ cândă.întotdeauna sunt câte unii care se bat pe malul lacului. Se muta de pe un pi­ cior pe altul. Sigmund rămase tăcut în vreme ce ea îi povesti ce se întâm ­ plase.136 KAREN MACK ţi JENNIFER KAUFMAN . spuse în cele din urmă. Minna ar fi vrut să discute cu el despre lucrare. îşi dădu seama că el n-o ascultă. Cutele aspre de pe faţa lui.Nu e prima dată când aud despre aşa ceva. Poate că era prea obosit după călă­ torie şi interpreta ea lucrurile greşit. Trebuie să fii mai atentă.îmi pare bine să aud asta. răspunse el şi. .Desigur. . o privi în ochi. iar ochii lui aveau un aer străin.Sigmund. hotărî să nu mai dea atenţie purtării lui reci. dar. . îşi scoase batista din buzunar şi îşi şterse tâmplele. aşa că nu pu­ tea să facă altceva decât să aibă răbdare. cum fuseseră luaţi prin surprindere şi ce se strigase.. în prl mul rând. pentru prima dată în ziua aceea.

când în sfârşit se răsuci spre ea. am analizai raportul împreună cu colegul meu. Prezint mâine o lucrare.Sunt şi notele mele acolo. îl puse pe birou. Am examinat totul în detaliu şi trebuie să spun că m i-a fost de mare ajutor.Cum a fost călătoria? întrebă ea pe un ton care se voia nonşalant. şi. la Berlin. adăugă: Am citit raportul tău şi mi-am tăcut câteva note. spuse ea. . Aşteptă stingheră ca el să se întoarcă. trebuie să revăd hârtiile astea. . Apoi aruncă raportul cu un gest neglijent pe un teanc de do­ sare de pe podea. Minna ezită o clipă. Apoi luă un dosar gros de pe masa de lângă el.. .. când îşi luă inima în dinţi şi cobori spre biroul lui. dar ea o simţea. ochii îi erau complet lipsiţi de expresie.Foarte productivă.Amanta lui Freud 137 A doua zi.. dar pe urmă.De fapt. în spatele lui. Se întoarse să plece. doc­ torul Pliess. fără a se mişca din ca ­ drul uşii. dar ea remarcă imediat că n-o invitase să se aşeze. .u că uşa era deschisă. . El stătea cu spatele. nu te mai deranjez. replică el.Dacă nu te superi. Un moment lung se scurse înainte ca el să răspundă. . Nimic din atitudinea lui nu lăsa să se întrevadă acest lucru. . fără a ridica privirea din hârtii. . vft/.. npiti ciocăni uşor în tocul din lemn al uşii. în semiobscuritatea din încăpere observă că biroul era acoperit cu o grămadă dezordonată de hârtii care nu fuseseră acolo cu o zi înainte. iar Minna fu copleşită de o senzaţia de disconfort. Sunt dis­ pusă să discutam oricând vei dori. Plutea ceva ciudat în aer. spuse el înclinând din cap politicos.M ulţum esc. privind pe fereastră Hjuc curtea întunecată şi pufăind din trabuc.Oh! exclamă Minna dezamăgită şi-i întinse lucrarea.Atunci. contrar instinctului ei. se aşeză ţeapăn pe scaun şi începu să răsfoiască documentele. răspunse el privind-o pentru o fracţiune de secundă. .

.Şi dacă cineva e tulburat de moartea unui copil? . nu vrei să-mi citeşti notele? Nu se putuse abţine. .Serios? întrebă ea. dragă. .i spuse scurt. .Sau dacă şi-a pierdut toţi banii? . Cred că s-a ciobit. atunci nu mă îndoiesc că a menţionat şi posibilitatea ca nu toate cazurile de isterie să aibă origini sexuale.. nu avusese niciodată intenţia să le citească.. Când crezi că putem discuta despre lucrare? Sinceră să fiu. Ei.Am notat.. dar cred că doctorul Fliess. El ridică ochii şi ii aruncă o privire ciudată.Sau dacă o femeie suferă fiindcă soţul ei e un mincinos şi un atemeiat? . . . .Ei. Deci.Nu vreau să te jignesc. pe care o aducea des la masă. . replică ea.Foarte amabil din partea ta. în mod cert e o ciobitură.. dar nu era nevoie. în partea stângă? înainte nu era. când îi dăduse lucrarea. . Ah. asta e posibil. mi-a oferit deja tot ajutorul de care aveam nevoie. dar era clar că ulterior uitase complet de ea. . sura şi soţia lui Osiris .Uită-te la cap. aplecându-se şi luând hârtia cu notele ei de pe teancul de dosare. examinând cu îngrijorare stătu eta. ..Nu a exprimat o asemenea critică. Vezi aici. îşi drese glasul cu un aer de superioritate rece şi . realitatea izbind-o dur în faţă. De fapt.. am petrecut mult timp citind-o. oftând abia perceptibil.Sunt bine. Ce fac băieţii? Minna se Înroşi la faţă şi clipi des.138 KAREN MACK şi [ENN'IFER KAUFMAN Dar se întrerupse când el ridică o figurină care căzuse dc pc birou. colegul meu.S-ar putea. Sigmund nu era interesat de opinia ei şi nu avea de gând sâ-i citească notele. .una dintre preferatele lui. ba poate pentru o clipă. spre nemulţumirea Marthei.. replică Sigmund. Şi-i întinse figurina reprezentând-o pe zeiţa egipteană Isis. lângă corn.Şi asta. iritat fiind de obser­ vaţiile lui Breuer.

Apoi se aşeză la loc în scaun.. mă pot gândi la multe motive care să mă facă să |ln isterică. El se ridică în picioare. Mînna.. spuse ea.Amanta lui treud 139 . răsucindu-se brusc şi ieşind din birou. El o privi indepărtându-se. oricât ar li inceruil. Dar se opri. .Sau dacă e sub papucul cuiva şi nu poate să .Hai.. in orice caz. Chiar nu-şi putea închipui.. cu ochii pironiţi asupra uşii. cred câ e şti. astfel că se priveau acum lipioape de la egal la egal. ce era în mintea acestei femei. .

Da. pune sub nas.ceea ce tăcea de multe ori. în birou. Chiar şi după toate astea. străduindu-se să înţeleagă ce înseamnă nevroza sexuală şi isteria şi simbolurile falice. dacă se întâmpla să lucreze până târziu . Dar nu-i destăinuise el gândurile iui cele mai in­ time? îi spusese chiar şi că trăia cu Martha „în abstinenţă". Naiba să-l ia! îşi dădea seama că se ambala singură şi încercă să se calmeze. Nu. poate că doar se amuzase pe seama ei. fireşte. Chiar şi în seara aceea. când vorbiseră despre Aristotcl şi Sofocle. Ai crede . da. ca nişte catarge şi ca nişte copaci pândind pretu­ tindeni. în mintea ei înceţo­ şată de nesomn încă îşi mai imagina că e interesat de ea. Mai prizează puţină coca. dacă nu cumva. Sau poate că nu. Nu putea risca să dea peste el. draga mea. Sau să coboare in bucătărie şi să-şi facă un ceai. trage în piept şi pe urmă o să dis­ cut eu cu tine nişte probleme din viaţa mea care nu privesc pe ni­ meni şi n-o să regret nicio secundă. Era deja ora trei dimineaţa şi se forţă să se gândească la altceva. s-o trezească pentru a nu ştiu câta oară şi s-o ducă la toa­ letă. şi nici tu n-o să regreţi. Poate că ieri se purtase indiferent cu ea fiindcă într-adevăr ii era indiferentă.16 Era o proastă! Oare de ce pierduse atâta vreme studiindu-i lu­ crarea. n-o să-ţi distrugă viaţa. Poate că ar trebui să se ducă în cam era Iui Sophie. când el nu avea nici cea mai vagă intenţie să asculte ce ar fi avut ea de spus? Poate că niciodată n-o luase în serios. cufundându-se în lumea lui de demenţi cu vise oribile. ca să poată adormi.

ar fi pidcrat ca soţul ei să fie un doctor de familie specializat în boli re­ umatice ori gută.un aranjament aproape menit să „vindece" până şi cea mai romantică fire. Era hotărâtă să nu fie la fel de irascibilă ca deunăzi. uitase acest lucru evident . visau la o relaţie care să reziste veşnic. considera Minna. . apropo. trăia pentru ele. Nici chiar mariajul problematic cu sora ei.un lucru pericu­ los de uitat. I «tura ei pasională.Amanta lui Freud 141 cit asemenea Lucruri sunt tabu. dar nu e nevoie. căsătoria nu era niciodată ceea ce părea. în semn de conciliere. M-am gândit puţin. ca şi cum incidentul de ieri nici nu s-ar fi petrecut. t a început se convinsese singură că. Cumva. imaginea aceea inefabilă a beatitudinii. speram să pot vorbi cu tine. . Iar ei îi plăceau aceste discuţii. Dacă se gândea la asta. Care. in birou. replică ea zâmbind.Minna. pălea: Intensitatea pierea şi în locul ei se instala un dezinteres aproape mecanic. Şi în orice caz. Şi. Nicidecum. dar întotdeauna re­ laţia devenea una tiranic de convenţională şi de plictisitoare. . întregul episod avusese în el ceva înjositor.Oh. va putea pătrunde adânc în mintea Iui şi că vor avea astfel un punct de por­ nire pentru o discuţie. nici nu ştiu bine unde sunt. Aş vrea să arunc o privire pe notele tale. citindu-i însemnările. în toiul analizei critice şi la­ borioase a lucrării lui. iar soţia conducea gos­ podăria .. Minna îl întâlni din nou. de ce se purtase aşa cu el? Doar nu-i era un pretendent care o refuzase! Era soţul surorii ei.Eşti încă supărată. Sigmund o atinse uşor pe braţ. dar pentru Sigmund nimic nu părea htlni. S-ar putea să le fi aruncat la gunoi. Majoritatea femeilor. . o Ilară tâmpă. . Dar faptul că era atrasă dc mintea lui o dusese pe un teritoriu pe care nu avea ce să caute. iar acum o durea faptul că se comportase atât de egoist. Soţul se concentra asupra muncii. După părerea Minnei. Abia a doua zi. la ora cinei. frecând pe lângă ea în salon. la urma ur­ mei. draga mea. inclusiv mira ei.

vino şi povesteşte-i tată­ lui tău despre excursiile noastre la cimitire cât a fost el plecat. descriind în amănunt mormântul lui Mozart şl comparându-1 cu locurile de odihnă veşnică ale altor compozitori. da. repetă ea.Mozart a murit in 1791.Minna. Aprinse un chibrit şi îl întinse sub nasul lui Freud. El mi-a plă­ cut cel mai mult. Oliver. iar pe urmă. flacăra fiind puţin prea aproape de faţa lui. împrumutând bani de la prieteni şi fiind înmormântat intr -o groapă comuna. plin de detalii. se grăbi să se achite de misiunea încredinţată în felul său fasti­ dios. Monumentul lui este mult mai mare. Vrei un pahar cu vin? Poţi să-i aduci doctorului Freud un pahar cu vin? o întreba pe servitoare. într-adevăr.Bietul Mozart! exclamă ea ridicându-se şi luând de pe măsuţa alăturată o cutie cu chibrituri. care şi-n petrecut ultimii aui din viaţă în sărăcie. la adresa din Reuhensteingasse numă­ rul 8. Un veritabil geniu muzical.142 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . Călătoria u fost extenuantă. aş dori să citesc. mulţumesc. cel al lui Schubert. . Amândoi sunt la Zentralfriedhof. răspunse el şi se trase uşor înapoi. despre ce să vorbim? . Minna asculta cu atenţie. exhumat în 1855 şi reînhumat în cimitirul St. .. E tare plictisitor. . dragă. Marx.Un foc? . . . nu-i aşa. spuse Minna. Beethoven a murit în 1827. .De ce aş fi supărată? Tu trebuie să fii foarte obosit. foarte interesant. Despre ce altceva să mai vorbim? Noua piesă de la Hofoper? Martha. înduioşător..Ah. dar la un moment dat observă că Sigmund scoate un trabuc şi începe să caute prin buzunare. Oliver! îl întrerupse Freud nerăbdător. adăugă ea. care a murit In 1828. A fost îngropat într-un cimitir al săracilor la marginea oraşu lui. .Nu-i nevoie. intrând în sufragerie.. care tocmai intra în încăpere împreună cu restul fanţiliei.. . insistă Freud. nu mă îndoiesc. să tot revezi iar şi iar ideile cuiva.Bravo. Oliver.Şi mai era şi baronul Ernst von Feuchtersleben. un filozof cu­ noscut în principal p e n tru .Suficient. Oliver.

Un gest drăguţ. Deloc.şi era mai înalt decât Sigmund. erau singuri acasă. cu sprâncene groase şi ochi întunecaţi. iar Sigmund. Se aşeză în salon. la universitate. . târziu. iar acum ea era gata să accepte. . hduard şedea alături. .Amanta lui Freud 143 Martha se uita în tăcere la sora ei.Martha? . la rândul ei. M artha era la Gartenmarkt. . Ţi-ar plăcea. simţindu-se ca o ingenuă la vârsta a doua. Aşa cum ştii. copiilor. în timp ce ele contiilunră să vorbească despre nim icuri. Iar când sosise. replică el cu tact. Era perfect îmbrăcat.Păi. Iar lucrurile pot deveni puţin haotice.. Avea pomeţi înalţi şi un nas de patrician . Frâu Simon ni s-a alăturat la cercul de cusut.o figură aristocratică . nu permanent. Martha îi susţinuse cauza. Momentul era unul cu totul întâmplător. O ajut deocamdată cu copiii. îi oferise o cutie cu bomboane. abia l-a născut pe cel de-al şaselea. într-un fotoliu de lângă fereastră.Ce noroc pentru ei.Eşti amabil să spui asta. dar mă gândesc ca anul viitor să fac o călătorie în străinătate. Minna hotărî să răspundă invitaţiei iloctorului Silverstein. Copiii se duseseră la l'rater. Reuşeşti lucruri minunate cu croşeta. întrebându-se ce-o fi apucat-o.. după cum cred că-ţi poţi im agina. înainte de brânzeturi. îmIn ăcară într-o rochie de zi roz care îi punea în valoare nuanţa tenu­ lui. Minna îi oferi un pahar de cin dintr-o sticlă deschisă pe gheridon şi işi puse şi ea unul.Să înţeleg că acum locuieşti aici permanent? . cu umeri laţi şi maxilarul pătrat. . se m tiză. Prima Impresie pe care şi-o făcuse despre el la jocul de tarok fusese co ­ lectă. cu un costum ce părea ieşit din mâinile unui croi­ tor londonez. A doua zi dimineaţă. Nu. îşi spusese ea. Ar trebui să vil şi tu.Ei. Le va da. se ridică şi dispăru în biroul lui. Freud rămase tăcut până la sfârşitul mesei. Era un bărbat arătos. fără să arate însă ca un britanic. Pentru m om ent. Sunt sigur că sora ta ar vrea să te păstreze aici pentru totdeauna.

. Dar la urma urmei. trecând la curse şi mărturisind că cea­ laltă pasiune a lui erau caii. dar şeful poliţiei locale. Ştia mai multe decât majoritatea femeilor de vârsta ei. . El schimbă apoi vorba. care nu are unde «4 se ducă! Discutară despre politică.lucruri pe care nu le obser­ vase înainte.Da.144 KAREN MACK şi JENN1FER KAUFMAN Doamne fereşte s-o creadă o fată bătrână. cel care l-a .cine lua parte la ele. nu.Erai acolo când s-a sinucis prinţul? . remarcă acrul stăpânit.. Nu e undeva aproape de cabana de vâ­ nătoare a kronprinţului? . spre Ia tura socială a evenimentului. Dar discuţiile despre artă păreau să lunece întotdeauna spre subiecte ca vernisaje şi recepţii „exclusiviste" .Din fericire. repetă ea. cu cinci sau şase ani în urmă? . ce vârstă avea? Nu îndrăzni să o întrebe. nu e prea departe. . Moştenise cabinetul şi nu se ferea să re­ cunoască simplu că „aşa îşi plătea facturile". autorităţile de la pa­ lat au afirmat că a făcut infarct. ce anume lipsea? Se vedea limpede că nu era pasionat de medicină. Evident. frumu­ seţea ei neobişnuită şi forma gleznelor . Eu am o căsuţă lângă lac.Când a fost asta . Ştia care armăsar cu care iapă fusese împerecheat la fiecare fermă hipică din ţară. Călii torea mult. omul era la curent cu situaţia actuală şi citea cele mai bune ziare. Iniţial. Era m em bru in com itetul de adm inistraţie al Muzeului Kunsthistorisches din Viena şi avea câteva lucrări de Klimt. Eram în călătorie. . .în ianuarie se împlinesc şase ani. pe malul de vizavi de sat. Şi atunci. în timp ce işi încrucişâ picioarele şi se aplecă încet spre ea.. nu spre arta in sine. ai fost vreodată la Mayerling? .Draga mea Minna. artă şi despre cea mai recentă piesă dr teatru. vizita galerii de artă din Paris şi din sudul Franţei şl vorbea cu o voce cultivată despre noua influenţă exercitată de tl nerii artişti germani de avangardă care scandalizaseră lumea bună cu portretele lor explicite înfăţişând prostituate şi fete goale.Mayerling.

.Pentru imperiu ar fi fost mai bine. cu atât era e. mai cu cearnă una în situaţia ei.Ce tragic! într-adevăr. O clipă inai târziu.De cât timp ai casa aceea? .E în familie de ani buni. Mart ha numai despre asta vorbise. Era evident că doctorul II făcea curte.Cârmelîtelor se pare că le place. . cu pieptul în faţă. Au transformat cabana de vânătoare în mă­ năstire. De ce se întorsese? Nu rra o simplă coincidenţă.în mod straniu . . Sigmund intră în salon.. Eduard. Trebuie să fi ştiut că ea are oaspeţi. dar ea nu se putea abţine să nu se întrebe dacă nu cumva lăsase uşa deschisă la cămară. ţinându-se de mână ţi dărulându-se. tiu cât vorbea el mai mult despre cuibuşorul Iui. de parcă ar fi fost agăţat de o sfoară. dacă aveau suficientă pâine pentru masa de seară sau dacă nu ar fi trebuit să treacă dimineaţă pe la brutărie. spuse el şi privi roată în jurul încăperii.. Poţi să-ţi închipui aşa ceva? . Tocmai se pregătea sâ-i ofere lui Eduard un ceai şi fursecuri. şi o salută cu o surprindere prefăcută.Amanta lui Freud 145 g/WII. ar fi fost captivată. cu spatele drept. . lând auzi uşa din faţă inchrzându-se şi nişte paşi familiari pe scara. Ce pitoresc! replică ea luând o Înghiţitură de vin. deşi pe soţia lui toţi o detestau. înfofolit în paltonul din lână. . Chiar pe malul lacului. Aid se bârfea că împăratul i-ar ti cerut fiului său să pună capăt le­ ctu rii. Ea era atât de tânără! Păreau să nu aibă nicio grijă. E greu să-ţi imaginezi făcând asta pe ditcva care are totul. La urma urmei.un. i-a spus portarului meu că prinţul şi-a împuşcat mai întâi . rosti cu răceală în glas. asta-i sigur.Salut. îi vedeam uneori la Prater.t . Si rămase locului. . Bietul Rudolf! Poate că ar fi trebuit s-o împuşte pe ea! Eduard începu să râdă. Orice femeie.uita şi a băut câteva ore înainte de a se împuşca şi el.mai puţin interesată.Călugăriţe şi arm e de fo c.

Aş bea o ceaşcă de cafea sau .Sper că nu vă deranjez. dar apoi încuviinţă. luă o de­ cizie neaşteptată.Sigmund. îi privi oprind un taxi în timp ce reteză vârfut unui alt trabuc pe care-1 aruncă în foc. Minna se ridică. ieşiră amândoi. Copiii aveau să se întoarcă acasă în scurt timp. Am o program are. Iar acum.Deloc. atitudinea lui faţă de Minna fusen atât de distantă. dând politicos din cap. spuse Eduard. . străzile se animaseră şi se auzeau trecând omnibuze. replică Eduard. trăsuri şi pietoni.. iată-1 aici.Sigur. Lumina du pă-amiezii începuse să pălească. îndreptându-se spre uşă. Atmosfera era sufocantă. De ce se purta Freud aşa? Avea tupeu! Vă zându-1 cum îşi înfige un trabuc între buze şi trage din el. Cei doi bărbaţi se măsurară din ochi câteva clipe. se uită cât era ora. poate o bere. trase într-o parte draperiile groase din damasc şi deschise fereastra. Apoi scoase din buzunarul sacoului o tabacheră din argint gr a vat.. Scotoci în buzunar. aş fi încântat. mă gândesc că am putea merge la cafenea. spuse Freud. iar tonul atât de repezit şi de lipsit de inflexiuni încât devenise aproape derutant. ca un câine cu blana zbârlită pe ceafa.. . cu picioarele bine înfipte în covor .Mi-a făcut plăcere. cu o expresie de surprindere. . răspunse celălalt. îşi scoase ceasul.un căpitan părăsit de echi­ pajul lui răsculat. lăsându-1 pe Sigmund singur în sa­ lon. aşezându-se pe canapea. . . Şi cu asta. schimbându-şi stânjenit poziţia în scaun.146 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . spuse ea şi. lângă Minna. Era limpede că avea de gând să rămână. l># când se întorsese de la Berlin.Bine. în tăcere.. Sigmund. apoi se rezemă de spătar şi începu să bată tactul în podea cu pantoful Iul negru. extrase o ţigară şi o aprinse. dar aş inai putea rămâne câteva minute. atingând uşor cu mâna spatele Minnei. îşi luă mantoul din cuier. apărându şl teritoriul. Doctorul Silverstein o privi mirat. Freud se ridică şi el. . Mirosea a tutun aromat şi scump .Eduard.

. în timp ce se întorcea de la cafeura împreună cu Eduard. şi cu atât mai puţin reţinut. Pentru cei din exterior. Iar convenţiile sociale nu-i erau de niciun ajutor. decât perversitatea dorinţei. însă. Iniţial se amăgise cu posibilitatea ca dorinţa aceea să nu existe de fapt sau.Viena. Din păcate. Şi de o înţelegere deplină a vreunui concept sau secret împărtăşit. Nimic din ce spunea el nu merita nici măcar repetat.Amanta lui Freud H7 Poate ca de vină era vinul. dacă exista. Dar mai exista un motiv. Bir­ jar. uneori e atrasă de am ­ biguităţile sumbre ale caracterului şi de tăceri apăsătoare. mătuşa iubitoare. Iar pro­ blema adecvării devine superfluă. Minna nu-şi putea lua gândul de la Mgmund. Fără îndoială. care nu se redusese deloc cu trecerea timpului. copiii . Dar pasiunea aceasta iraţională o făcea să se perpelească. ea îi vedea parcă aievea cu ­ vintele disipându-se în norişori de fum . inima nu e atrasă doar de lumină. Uneori. Era de familie bună şi avea maniere fru­ moase. replică el. Cum era posibil ca aşa ceva să plutească în aerul de aici? .filamente de vapori cenuVll ridicându-se spre plafon. Purtarea ei încălca toate valorile pe care fusese învăţată să le res­ pecte. luându-i mâna înmănuşată în palma lui. casa. îşi aminti cât de recunoscătoare fusese când se mutase împreună cu sora ei. multe fe­ mei i-ar fi sorbit cuvintele. De ce se uita la bărbatul acesta eligibil de lângă ea şi nu tlngea nimic pentru el? Când vorbea. Nu exista nimic care s-o reţină acolo. unul pe care nu voia să-l admită. Minna roşi înţelegând în ce situaţie delicată se afla. cu speranţa că simţul decenţei o va ajuta să-i reziste.devenise brusc un dar otrăvit.Nu te simţi bine? o întrebă Eduard privind-o îngrijorat. Dorinţa. însă acum ceea ce păruse atunci un dar de la Dumnezeu .Mă bucur.Sunt bine. dar purtarea lui curtenitoare o sufoca. Trebuie să plece din casa aceea. dar dincolo de faţadă se afla adevărul incontestabil. mai încet! . . avansurile lui o lăsau complet rece. ea era sora amabilă şi săritoare.

Urcă scara spre camera ei. exceptând-o pe cea de a pleca. o mototoli şi o aruncă în foc. îşi merita durerea de cap. îşi spuse ea. Viena. echivala cu un dezastru. O conştiinţă curată. Fiindcă se depăşiseră limitele unui flirt nevinovat. ianuarie 1896 Draga mea soră. în realitate. nici măcar atunci când o scrisese. cu intenţia de a i-o înmâna Marthei a doua zi dimineaţa. poţi să mă ierţi? Nu izbuti să semneze scrisoarea. Somnul celor drepţi. îşi înfă­ şură şalul în jurul umerilor şi se aşeză la pupitrul de scris. Deci decizia II aparţinea ei. Cred că ştii deja ce vreau să-ţi spun. iţi cer iertare. Se ridică. Slavă Domnului că nu era nimeni prin preajmă! Cum ar fi putut să pretindă că totul era normal cărui. dar dacă întâmplarea face să nu ştii. E ora trei dimineaţa şi tremur scriindu-ţi aceste rânduri. să transpire şi să sufere. Am hotărât să plec din casa aceasta. dar conştiinţa o ţinu trează. Nu ştiu cum am putut să alunec în acest irecuperabil ma­ rasm moral şi tot ce mai pot face acum este să-ţi spun că niciun mo­ ment nu am vrut să-fi provoc suferinţă. îl dorea pe soţul surorii ei? încercă să doarmă. Poate că. de asta era sigură. O puse pe noptieră. Şi gâtul ţeapăn. dormind liniştită şi sfo răind. Aşa stau lucrurile. dar. Suntem îndrăgostite amândouă de acelaşi bărbat.148 KAREN MACK şi [ENNIFER KAUFMAN Şi cum rămânea cu circumstanţele relaţiei dintre ea şi Sigmundf El îşi exprimase clar intenţiile. Şi junghiurile care îi radiau pe braţ în jos şi prin inimă. nu avusese nicio clipă de gând să i-o dea. Mă rog să mă primeşti cu timpul înapoi în inima la. când se trezi. Iubita mea soră. Merita să se fră­ mânte. Şi orice altă alegere. . O auzea pe Martha dincolo de perete.

. Martin s-a purtat iar urât? . în adoles­ cenţă.Aş vrea să mă duc la mama pentru câteva zile.17 . Minna obişnuia să-i spună Marthei că.. N-am mai văzut-o pe mama de vara trecuta. aranjându-şi pieptenii şi agrafele de păr în cutii de trabucuri pe care le îmbrăcase în catifea şi brocart. Era numai vina soţului ei fiindcă se purta de parcă l-ar fi aşteptat azilul de săraci şi tot timpul se plângea de proble­ mele lor financiare faţă de Minna şt copii. Relaţia dintre ele era m arcată de „mici nenorociri" uşa cum îi plăcea ei să descrie viaţa alături de Emmeline. Pur şi simplu vreau să mă duc acasă. odată ce va pleca din I lamburg.Nu ăsta-i motivul. interveni Minna. Pur şi simplu mi-ar plă­ cea să plec câteva zile. după care se lansă într-un torent de culpabilizări. îi aruncă o privire suspicioasă. .. Martha şedea la măsuţa ei de toaletă.Nu s-a întâmplat nimic. . . Minna nu şi-ar fi vizitat mama de bunăvoie.D i n cauza copiilor? Ştiu că Mathilde e puţin dificilă.o exagerare copi­ lărească. nu avea să se mai întoarcă niciodată . şi Sophie care se agaţă de tine zi şi noapte. Martha o privi cu scepticism. Dar nici măcar astea nu puteau ascunde mirosul puter­ nic de tutun. dar una despre care Martha credea că era sinceră.Dar ce s-a întâmplat? o întrebă ea.

. Ai un tren de noapte spre fiamburg. reflecta Minna. iar acum totul era hotărât. Nu te-ai plâns de probleme de sănătate. replică Minna şi-l sărută pe frunte.Ei. sau o gripă. .Foarte bine. iar opţiunile ei păreau a se fi re­ strâns la câteva alegeri imposibile. Ori ceva mai rău. Nu mai avem nevoie de o altă boală care să se răspândească în casă. Ernst şi Otiver o îmbrăţişară exuberanţi. îi spuse roşind în faţa fraţilor săi.Oh. aşa-i? Bărbaţilor nu le place asta. pentru ea. Dar orice om trebuie să stea undeva.150 KAREN MACK şi (ENNTFER KAUFMAN . O să verific dacă mai pleacă la aceeaşi oră. Doamne! Mi s-a părut mie ieri că arăţi de parcă ai avea febră. Ultimele ore fuseseră un vârtej nesfârşit de pregătiri şi împachetări de bagaje. şi nici acum nu s-ar fi gândit la ea dacă ar fi avut unde să se ducă în altă parte.S-o citeşti mai târziu. Martha! Nu m -am plâns de sănătateu mea! Şi dacă aş fi facut-o. Am doar nevoie de odihnă. Mă tem că am căpătat o răceală. ştiind că Sigmuml avea să fie ocupat cu pacienţii lui până la ora nouă. după care puse bileţelul în geantă. spuse Minna. .Mulţumesc. Ul­ tima dată când trecuse printr-o situaţie de criză. Sper că nu te-ai arătat bolnavă faţa de Eduard. .Pentru numele cerului.Aş vrea să plec în seara asta. Prefacându-se la început că nu-i pasă. când ceasul de pe poliţa din m ar­ mură a şemineului bătu de ora şase. îmi sunt tare dragi. .. Copiii ieşiră cuminţi din camerele lor şi veniră să-şi ia rămas-bun de la ea. probabil că el ar fi fost înţelegător. . aproape s-o doboare la pământ. nu mă simt prea bine. Martha îi dăduse chiar mai mulţi bani decât avea nevoie pentru a-şi acoperi cheltuielile. fuga şi evadarea nu presupuseseră niciodată drumul spre Hamburg. nici m ăcar nu luase în calcul casa mamei ei ca posibilă soluţie. . în strada se auzi huruit de roţi.Nu e vina copiilor. ci departe de acolo. dragul meu. Martin îi îm ­ pinse în palmă o hârtiuţă împăturită. Mai târziu în seara aceea. . Ce ciudat. poate că ţi-ar prinde bine să te duci undeva câteva zile.. Dacă chiar vrei să ştii.

simţi un val de melancolie sumbră. spuse ea. Cu drag. copleşită de decizia care acum îi frângea inima.Nu ştiu sigur. Studie orarul curselor şi constată că trenul ei avea întârziere.De acum poţi să te culci şi singură. spre trenul tras la peron. bunul Dumnezeu ştia. Veniseră să con­ ducă tânărul cuplu. Purta ţinută de călătorie . Lucruri neplăcute li se întâmplă oamenilor atunci când stau unde nu le e locul. Privi în jur. cu tinere din aristocraţie îmbrăcate în alb. o mireasă cu figura zâmbitoare şi dulce şi mi­ rele ei. Şi. Copiii aceia nu erau copiii ei. Da’ pe mine cine mă culcă? şopti fetiţa timid. O altă stăpână de servit. cu cape din catifea şi fuste bordate cu hermină. Nu va putea sta acolo mult timp. iar ea deschise bileţelul lui Martin şi-l citi: „Dragă Xante Minna. . Urcă Iu birjă. Birjarul dădu bice cailor. aprinde o lumânare şi scrie-mi o mi iscare. Minna se aplecă. negustori şi un vânzător am­ bulant cu un sac pe umăr. la oamenii care se îndreptau spre peroane . . Ilamburg. Martin". Iar locul ei nu era aici. Doar eşti fetiţă mare! Iar ilară te trezeşti la miezul nopţii.Când te întorci. într-o laterală.mame obosite cu copii neastâmpăraţi. îngeraşul meu. Minna ajunse la Gara de Vest din Viena la ora şapte seara şi se aşeză puţin pe o bancă din lemn în sala de aşteptare.Amanta lui Freud 151 Alunei o văzu pe Sophie stând singură lângă piciorul scării. era o nuntă. . conştientă de ce însemna pentru ea piertlerea copiilor . în clipa în care ieşi pe uşă. Asta era realitatea. care înainta încet prin mulţime.o rochie bleumarin cu dungi de un crem palid. se aşeză şi se strădui să-şi alunge disperarea. Şi pe urmă ce va face? O altă casă în care să se stabilească. modiste. el nu era soţul ei. simţind căldura braţelor de copil in jurul gâ­ tului ei. funcţionari. ferindu-şi pri­ virea de cea a Minnei şi studiind treptele ceruite.şi a lui Sigmund. . Xante Minna? întrebă ea cu o voce moale. lângă un ofiţer din garda de onoare. Un alt val de tristeţe o inundă. Sper că te simţi mai bine.

Se aşeză din nou pe bancă şi scoase o carte din geantă. Cu o abatere pe In Veneţia. aşa îi spusese Iui. ajutaţi un om nevoiaş! . în lumina difuză a serii. despre care îi tot vorbise lui Eduard. Frăulein. pentru cei rătăciţi şi rebeli. Omul r! dică din umeri. ci o schimbare a gândurilor şi sentimentelor ei. Dar unde altundeva ar fi vrut să fie? Poate într-o excursie în grup prin Europa. iar dincolo de perdelele grele de la ferestre se întrezăreau lumini pâlpâitoare. vorbăria Marthei. iar legăturile ratate erau la ordinea zilei. Cu vizite la biserici. pe măsură ce trenurile veniseră şi plecaseră. ferestrele mari şi boltite şi băncile din lemn. de parcă ar fi fugit de acasă şi nu avea ce să caute aici. o pătură de nori negri prevestitori de furtună se adunase deja pe cer dinspre nord. trăgeau de obicei pasagerii când trenul nu mai venea. Pe fondul sonor al fluierelor de tren în depărtare. iar un hamal îi spuse că fusese anulat şi spre Hamburg nu mai era altă cursă decât a doua zi dimi­ neaţă. cu un sentiment ciudat. Dar nu o schimbare de peisaj sau de ritm. Până când traversă ea strada şi ajunse în faţa pensiunii. Nu voia să se gândească la gravitatea situaţiei de care fugise. pe canalele ei întunecate.Vă rog. . care abia se auzi prin zgomotul pasagerilor şi apoi întrebă un hamal la ce oră vine trenul. Aşteptarea se dovedea insuportabil de lungă şi de plictisitoare. Un cerşetor apăru din întuneric. La ora zece. o informă el. cu pardoseala ei de marmură. la vile străvechi şi la plajă. la trattoril. strigătele de rămas-bun ale copiilor. Voia o schimbare. Fulgerele scăpărau intermitent pe faţada clădirii. care friza in decenţa. cu mâna întinsă. iar pasagerii care unipluseră înainte peroanele dispăruseră treptat. clădirea gării amintea de o catedrală. revăzu în minte detaliile plecării: mâinile calde ale lui Sophie. Mda. ar fi trebuit să ştie asta: gara avea o reputaţie proastă fiindcă niciun tren nu circula aici conform programului.152 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN Ascultă fluierul şefului de gară. trenul tot nu venise. Şi o îndrumă spre o pensiune de vizavi unde. Ei îi dădea impresia unui tărâm spiritual al nimănui.

cu apa scurgându-se de pe el. se transformase deja într-o perdea ilr apă. pereţii placaţi cu lemn verzui şi un mic şemineu în colţul opus ferestrei înalte care dădea spre stradă. în paltonul lui negru din lână. Se văzu în dormitorul ei de copil. îl duse la gură şi luă câteva înghiţituri din lichidul rece. . Căuta în geantă un mic flacon din argint. ca un glonţ tras cu încetinitorul. Neobişnuit de curat. După ce se înscrise în registrul cu coperte din piele roase. dar nu adormi. orice. care ocupa cea mai mare parte a camerei. numai să-i distragă atenţia. încercă să citească ceva. îşi puse ca­ potul şi întredeschise uşa. departe de lumea vieneză. ud de ploaie. Acest gând şi strânge­ rea de inimă pe care o simţea îşi tăceau tot mai mult loc în creierul ei. iniţial o burniţă slabă. îşi scoase capotul şi cămaşa de noapte din valiză şi se dezbrăcă. Observă că era acoperit cu aşternuturi albe şi «pretate. pentru acest gen de pensiuni. luă ultima cam eră disponibilă. îşi spuse ea. când auzi un ciocănit în uşă. Se trânti pe pat. cu bârne apaiciile. pe sub mai multe pături. dar tot trase cuvertura într-o parte. neieşind din cuvântul mamei. Singurul lucru la care se putea gândi era că se întorcea la Wandsbek. în pragul ei stătea Sigmund. Avea tavanul înclinat. duse mâna la buzunar şi-i dădu cerşeIm ului o coroană. Minna lăsă valiza jos. micul oraş de lângă Hamburg in care locuia mama ei. ea să se asigure că nu erau ploşniţe. Intră în încăpere şi îşi puse pălăria şi mantoul pe scaunul din ulejar aşezat lângă patul metalic simplu.Amanta lui Freud 153 Ploaia. Apoi aprinse lumânarea de pe poliţa căminului. după care urcă treptele şi intră în bolul modest.

Vreau să mă uit la tine.Iar eu nu sunt doctorul Iau.Bun.. . Un strat fin de sudoare îi acoperea pieptul. bâigui.Nu. Mintia se dădu în spate.. .N-a fost greu. replică el. scoţându-şi pantofii şi ciora­ pii îmbibaţi. Mă îndoiesc foarte mult de asta.. aşa că se apropie el. Cum m-ai găsit? . şopti ea. în vreme ce ea stătea nemişcată şi-I privea. Ea era doar în cămaşă de noapte şi capot. şi începu să-şi frece mâinile agitată. Ăsta e singurul han din apropierea gării. cu braţele goale de la coate în jos. Minna? E cât se poate de clar ce vreau eu. cu mintea roindu-i de gânduri. o întrerupse el. după care îşi scoase paltonul ud şi apoi haina de la costum.Sigmund. strângând mai bine capotul în jurul ei. . după care încuie uşa şi puse lanţul de siguranţă. Spune-mi ce vrei cu adevărat.Vino aici. .18 Când se apropie de ea. Duşumeaua scârţâi sub picioarele lui când se întoarse cu spa­ tele spre ea şi se sprijini de fereastră. îi dădu o şu­ viţă de păr pe după ureche şi îşi trecu uşor palma pe obrazul ei şi . Tu ce vrei.Nu cred c ă . de parcă ar fi avut în faţă un intrus.. apropiindu-se mai mult. Ea nu răspunse şi nu se clinti. spuse el. . Nu sunt unul dintre pacienţii tăi. spuse el. - Nu am chef de jocuri. Vreau să mă duc acasă. Vrei să plec? . la fereastră.

Ea nu plânsese. iar el părea că vrea s-o soarbă In timp ce-şi scoţea cravata şi trăgea de cămaşă. totul avea un aer ciudat.Adică? . cu gesturi blânde.Adică nu poţi rescrie istoria.. . nu fii aşa! După toate astea.. Nu se putea eschiva dând vina pe soartă.. îşi lipi gura pe ceafa ei şi îi mângâie umerii cu buzele. pentru început cu atâta deli­ cateţe şi gingăşie. gata să se ridice din pat. Primul sărut se dovedi ceva extravagant . nu mă îndepărta. Dar era îndrăgostită de el.Ce s-a întâmplat? întrebă el..Elaide. . fără l rec ut. I se părea că pluteşte suspendată în timp. dar se răspândi prin membrele ei cu o viteză înspăimântătoare. Simţea doar o uşoară furie. Dorinţa apăru undeva jos. . nu exista în­ doială. Avea senzaţia că amândoi hotărâseră asta încă de când se întâl­ niseră prima dată. Ar fi vrut ca el să nu se mai oprească niciodată. Apoi îi luă faţa în mâini. . Buzele lui aveau gust de tutun. în privinţa asta.Nu am de ales. El stătea întins pe spate.o desfătare neaştepliilâ. Abia dacă vorbiseră.Amanta Iui Preud 155 |H’ gât. îi scoase capotul şi îşi puse braţele Iu jurul ei. După. .întinde-te. surprinzătoare. Se opri o clipă şi încercă *11 şi amintească cine e . încât ea încremeni. studiind-o. Înspăimântătoare. Apoi. Şi nu-şi făcuseră nicio declaraţie. Se dăruiră plăcerilor carnale iar şi iar. Propria voce i se păru firavă. . aşa cum plâng majoritatea femeilor prima dată. Iar acum. cu mâi­ nile sub cap. dar lumea din jur se disipa. iar ea nu mai izbuti să gândească. moral imponderabilă. ar fi fost mult prea uşor. Ea întoarse capul în partea cealaltă. deşi niciunul din ei nu aranjase lucrurile astfel. iată ce tăcuseră! . de nerecunoscut. Poate fiindcă nimic din ce ar fi putut spune nu ar fi îndreptat situaţia. şopti el şi o împinse spre pat.Sigmund. Sigmund se lipi de ea şi im ­ puse trupurilor lor un ritm lent.

Va trebui să pleci acum.o siluetă masivă şi neagră scoţând fuioare de abur în aerul îngheţat. nu se va mai repeta. . re fuzase sa cedeze emoţiilor. privind-o pe tânăra anemică de vizavi.Nu. plec. înfofoliţi in jachete groase din lână şi cu bocanci din piele în picioare. Dar în acelaşi timp ştia că ar muri dacă nu l-ar mai revedea. închise pleoapele şi îşi rezemă capul . Un hamal adus de spate o depăşi în mers. Gata. Se va urca în tren orice ar fi! Străbătu sala principală spre peronul la care trenul aştepta . împingând un cărucior mare plin cu gea­ mantane. ridicându-se brusc şi luAn■ du-şi capotul. când părăsi pensiunea. când toţi ceilalţi erau în haine de zi. Dar el o sărută şi zâmbi liniştit când ea îi răspunse. ca suveica unui război de ţesut gigantic.156 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . barele de cuplare ale roţilor rotindu-se şi îndreptându-se ritmic. zvâcni şi se urni din loc. Voia să arate ca o femeie obişnuită care se duce Ia gară să ia trenul. Minna întoarse ochii spre geamul murdar al vagonului. valize şi cutii legate cu sfoară.Imposibil. .Deci. Se simţea secătuită când se aşeză pe o banchetă. . izbutind să-şi ascundă sentimentul că făcuse ceva rău. Dimineaţă. Din clipa în care ieşise din cameră. spuse ea. . încercă să se poarte cât mal firesc. Avea impresia că ceva se rupsese în ea. Niciodată. în tunelul îndepărtat se vedeau muncitorii lucrând. 1 se părea că poartă o rochie de seară. Mâine. replică el încrezător. privind oraşul care rămânea în urmă.O să te întorci la mine. Dar degeaba. printre pasagerii care se revărsau pe peron. tra­ versând încrengătura de şine. Trenul şuieră. vii acasă? . Situaţia era de ne iertat. îşi spuse ea. Se strădui să-şi păstreze echilibrul când peronul începu să tremure şi o altă locomotivă cu abur trecu în viteză.Nici nu e nevoie s-o facem.

nu putea găsi scuze pentru propriile anormalităţi. lăsând o pată de neşters pe fibra ci morală. ceva ce nu putea repara. tentativele de a găsi motivaţii logice i se strecurau în minte.înainte şi după. Ce tăcea el acum? Se gândea oare l. Iar viaţa de după se anunţa ca o catastrofă iminentă. Inimaginabilă. Nimic pe lumea asta nu putea exprima disperarea crescândă care o copleşea în vreme ce se îndrepta spre casa mamei ei. încercând să-i aureoleze fruntea de păcătoasă.cse. Auzea fluierele altor locomotive dând iirnmal în vreme ce trenul ei înainta pe câmpul cenuşiu acoperit » ii /tîpadă. dar asta să fie oare soarta ei meritată? Oricât ar fi încercat. Ce-i făcuse el ei şi ce-i u|Mi-. subit. să treacă în lumea întunecată şi barbară a Is c a t u lu i şi a remuşcărilor? Gândul îi zbură la femeile acelea ne­ bune pe care le văzuse pe la colţurile străzilor. Ea fugise.drenţe şi bâiguind lucruri numai de ele înţelese . dar el apăruse noaptea trecută. văzu că fe­ meia din faţa ei sforăia abia auzit Ca atunci când ai o moarte în familie. şi cu toate astea. Nu se gândise prea bine tiu iodată că aceasta va fi ziua unei asemenea situaţii imposibile sau . t ’.eva începuse să se schimbe profund în modul în care gândea despre sine însăşi. care o umplea dr nelinişte. iar şi iar. intrebându-se dacă ea se gândeşte la el? Itetrăi în minte toate detaliile. Şi totuşi. Mişcarea monotonă a vagonului şi lipsa de somn de noaptea lin utâ o adormeau încetişor.puţin cam morbid.Amanta lui Freud 157 . După un şuierat prelung.Ir spătarul din lemn al banchetei. Era o faptă murdară şi incalificabilă.t ni. Cum era posibil ca sentimentele ei pentru el să fie pătimaşe lutr-o clipă şi apoi. Şi nu-i putuse rezista. totul în viaţa ei putea să IU* acum împărţit în două . Ce-i făcuse ea lui. Viaţa de dinainte părea că se scurge repede şi fără rost. Nu era doar o idilă cu un bărbat însurat. dar uite că ziua venise.însăşi întruchiparea putreziciunii şi a distruge­ rii. . pe ploaie şi vânt. încă îl dorea. Era o trădare oribilă. după cum le percepea ea.urca va fi. îmbrăcate în z. Oaia neagră a familiei era mai neagră decât negrul i el mai întunecat .

fiindcă gustase totul. Ar trebui să se împuşte.158 KAREN MACK şi JENNIFF. îmi voi accepta viaţa. Dezlănţuirea sexuală fusese vie. un atac incestuos la adresa propriei fa­ milii. care va trece calm. să fie însemnată cu fierul roşu. . La suprafaţă. care nu va trebui niciodată să iasă la iveală. dacă nimic altceva nu mi se va mai în­ tâmpla vreodată. biciuită sau bă ­ tută cu pietre. într-o rutină simplă. La fel ca o novice intrând pe porţile mănăstirii pen­ tru prima dată.R KAUFMAN în momentul în care îi deschisese uşa. Dar în interior va trăi pentru totdeauna cu o amintire ce avea s-o chinuiască fără încetare. fusese iremediabil pier­ dută. îşi spuse. nebună şi o do vadă de nesfârşită slăbiciune. avea să renunţe de bunăvoie la tot. imperioasă. să se arunce în gol de pe un pod. lepădându-şi inocenţa şi inhibiţiile intr-un vârtej de frenezie erotică.

Luă o birjă de la gară spre periferiile rurale ale oraşului. dar numărul morţilor fusese uriaş.Asta o să vă coste mai mult. şi profilul oraşului In zare. . iar birjarul avu mult de lucru până când reuşi s-o degajeze. dar nu avea dispoziţia potrivită să admire priveliştea. Nicolae. iar perioada aceasta a unului era rece şi aspră. Peronul era acoperit cu un strat subţirele gheaţă şi în aer se distin­ gea deja mirosul fumului de la fabricile înşirate pe malul sudic al lluviului. Din fericire. Temperatura era aproape de îngheţ. iar vântul. vehiculul se împotmoli într-o zonă cu gheaţă crăpată. Minna îşi strânse lucrurile. Cu câţiva ani înainte. mama ei era plecată intr-o călătorie. . care bătea dinspre Marea Nordului spre vest şi dinspre Bal­ tica spre est. dominat de fleşele familiare de la Sf.19 Pe măsură ce trenul se apropia de Hamburg. Minna începu să zărească valea Elbei. acum acoperită de gheaţă. era tăios şi-ţi pătrundea până la oase oricâte straturi de haine ai fi purtat. îşi puse mantoul şi coborî din tren. La un moment dat. Mihail şi SI. nu se aflau nicidecum în Veneţia. Sf. spuse el în dialectul german din nord. Petru. unde drumurile erau tot mai dificile. oraşul fusese lovit de cea mai gravă epidemie de holeră din Europa. in ciuda miilor de poduri şi de canale care străbateau oraşul. La Itrma urmei.

aşa că ocoli clădirea pc lângă nişte tufişuri netunse. Maşina de gătit era rece. Era o casă modestă cu două etaje. mama ei se mutase aici. replică Minna privind aburul car* se ridica din respiraţia ei. mohorât şi sărăcăcios . In mod norm al. „Fiindcă dacă se întâmplă vreodată sa rămân in cuiata pe atară. Copleşită de oboseală. nă­ ucă de parcă abia s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu avusese timp să-i dea de veste că vine acasă. s-ar fi tocm it cu el. dar nimeni nu-i răspunse. demoralizată.cu excepţia mirosului de pin pe care întotdeauna îl asociase cu ideea de „acasă". spre sfârşitul după-amiezii. spre uşa din spate. probabil depozitate în pod. Minna urcă trep tele şi bătu la uşă.!60 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN . şi intră în vechiul el dormitor. La un moment dat. cu petice de ţesătură înşirate alături. şi intră.o încâlceală într-o culoare incertă. din cA rămidă. Minna o întrebase de ce insista să ră mână descuiată. cu acoperişul mansardat şi o curte mare.una dintre ciudăţeniile ei vechi de tt viaţă. Acum Minna parcurse culoarul îngust care ducea la bucătărie. iar pe măsuţa de lângă pat era deschisă o trusă de cusut. pătat încă din copilăria ei. Toate lucrurile ei din copilărie dispăruseră. Pe jos era covorul pe care niciodată nu-1 putuse suferi . După toate aparenţele. replicase mama ei pe un ton firesc. Urcă scările spre etaj în tăcere. Ajunse la locuinţa mamei ei. Se lăsă pe spate. Mama ei ieşise probabil la cumpărături. să pot intra pe uşa din spate". Mama ei nu încuia niciodată uşa aceea . dar şi de un vag sentiment de panică. Pulovere şi şaluri roase de vreme atârnau în cuiere lângă uşă. Minna se aşeză pe patul din fier cu cuvertura bine întinsă şi privi înjur. Totul în jur i se părea auster.Dă-i drumul mai departe.se. Voia să-i ştie iar . iar pe masa din lemn nevopsit se vedea o singură farfurie cu o bucată de streusel pe jumătate mâncată şi ci cană cu ceai care se răcise. închise ochii şi încercă să nu se gândească la ceea ce simţise trupul ei când o ţinuse el în braţe. dar acum parcă nu mut merita efortul. la numărul 38 pe Hamburger Stras.

exisIun doar două categorii de femei: prostituatele. ca de obicei. Fusese ceva nesăbuit şi greşit. ci numai de dorinţa lor. După părerea mamei ei. Deja ar fi trebuit să fie acasă. atunci când murise total ei. mam ă-sa îmbătrânise cu douăzeci de ani şi se conservase «st fel.Nu. Se întoarse cu gândul la vremea când avea paisprezece ani şi Începuse să fie remarcată de bărbaţi. Nu realizase la momentul respectiv. picioarele lui împletite cu ale ei. şi aşa pronunţate. începuse deja să se întunece şi Mimia se temu că va auzi în cutrtnd paşii mamei ei. Soţii ca Martha. care se bălăceau în plăcerile obscene ale cărnii. Severitatea lui făcea ca pielea sâ-i pară galbenă şi ii accentua unghiurile feţei.aflate la polul opus faţă de soţiile loiale. se conformase tradiţiei iudaismului ortodox care cerea ca femeile să şe radă în cap după căsătorie.Martha? Tu eşti? . Insă el părea să nu fie preocupat de consecinţe sau de altceva de melaşi gen. Era un mod de gândire frecvent întâlnit. Iar acum. sunt Minna. Era un lucru foarte ciudat. uitându-se la fiica ei. iar de atunci purta peruci. îşi trase păturile |x* ea şi aţipi. nu ca un copil care crescuse aici.. . chiar şi după ce rămăsese văduvă.. Minna îşi spuse că. şi soţiile şi fiicele caste. Se simţea golită ne dinăuntru şi ruşinată. Nu observă că mama ei stătea lângă uşă. Se simţea ca o intrusă. ai fi zis că .Amanta lui Freud 161 braţele în jurul ei. replică ea şi ridică privirea cu un zâmbet obosit. pasive. Emmeline îşi scoase paltonul greu şi pălăria şi rămase nemiş­ cată în cadrul uşii. cu părul cărunt şi aspru al perucii strâns la spate în coc şi cu pielea atârnându-i pe chipul odinioară plăcut.. unul care eticheta orbeşte femeile senzuale ca fi­ ind târfe sau ibovnice . De când îi murise soţul purta me­ reu negru.i venea bine. Şi nu . De asemenea. neafeclute de vreun simţământ cu caracter sexual.. Era îmbrăcată în negru din cap până-n picioare. mamă. p nu trebuia să se mai repete niciodată. va re se angajau supuse în activităţi sexuale pentru a procrea sau « şi satisface bărbaţii. cu toate că depăşise de mult perioada cuvenită de doliu. în penumbră.

Arc un apetit uriaş Mănâncă el pentru amândoi. Lipsa somnului şi tensiunea nopţii trecute îşi spuneau acum cuvântul. Tu nu eşti niciodată obosită. . nu trebuie să mănânci. . Dumnezeule mare! exclama Minna în sinea ei. adăugă Emmeline. când avea de fapt doar cincizeci şi cev» Devenise ceea ce mai înainte imitase: o doamnă bătrână.Şi nici nu scrii vreodată. Am venit în vizită..Mamă. .Mie nu mi-e foame. atâta tot. Mi-ar fi plăcut totuşi să mă fi anunţat că vii. iar Martha mi-a sugerat să-ţi fac o vizită. nici nu te mai gândi la asta.. minţi Minna.Mintia! Doamne.Când ai fost ultima dată? . . asta da surpriză! Când ai ajuns? .Ce s-a întâmplat? Ai păţit ceva? întrebă mama ei punându I pe frunte o mână rece ca gheaţa.Şi ştii cum e unchiul. Chiar vrea să mă duc eu la cumpărături! .Acum câteva o re . . . . Ii aştept la cină pe unchiul Elias şi pe mătuşa Mary. .Prostii! Tu nu vii niciodată in vizită. dar nici n-ar fi dr mirare într-o gospodărie ca aceea. iar acum cred că nu am sufi ciontă mâncare.. privind întuneri­ cul descurajam de afară. sigur. Eşti palidă. .Asla-i ciudat.162 KARHN MACK şi IENN1EER KAU FM AN' trecuse de şaptezeci de ani. Martha are prea multe de fă cut. Numai că masa ar putea părea sărăcăcioasă. . adăugă fm m ei ine iritată. iar acum regreta amarnic că refuzase micul dejun în tren. nu! Nu ţi-aş cere aşa ceva.Ei. dar nu vreau să pară că n aş avea destul. . doar nu vrei să ne certăm când abia am sosit! .. Sunt obosită.. . .F cald aici? Mi-e foarte cald .N-am nimic.Ba sigur că vin.Doamne.Vrei să ies eu şi să cumpăr ceva? se oferi Minna fără tragere de inimă. Stomacul îi ghiorăia încă de când ajunsese in Hamburg. .

Dar e mult mai departe. . dragă! Magazinele închid. Mama ei se purta nerezonabil. oricum. Şi daca tot te «luci. ai putea să te opreşti şi la magazinul de brânzeturi.Nu. situaţia ei delicată de acum nu avea nicio legătură cu mama ei.Grâbeşte-te.. Martha. iţi mulţumesc. . Coborî Rara in urma lui Emmeline. îţi pregătesc o cină gustoasă! strigă mama ei pe un ton plin de căldură. . să iei nişte G ouda. Ai nevoie de bani? .E bărbat singur.. s-ar fi arătat înda­ toritoare. ar fi spus. Faptul că avea să stea aici o vreme era demoralizant. m am a'. iar ea ştia asta.Ce vrei să iau.Amanta iui Freud 163 Minna se adună. Se aplecă şi începu să încheie lungul şir de nasturi ai bulinelor .piciorul stâng. Un senllincnt greu de neputinţă o copleşi. răspunse Emmeline imediat. Ca să vezi.încă un challah. şi ce tre­ imi se sa facă pentru asta? Trăise un moment de panică indus de sen­ zaţia că nu mai deţine controlul asupra propriei vieţi Dar ar trebui să Încerce să nu aibă resentimente. am suficienţi. se ridică în picioare şi îşi netezi părul. Mai degrabă ar fi murit decât să-i ceară mamei ei chiar şi o sin­ gură coroană. . chiar şi în faţa propriului frate.. . piciorul drept. după care îşi puse pălăria ţ! mantoul. „Oh.. în ultimii zece ani lucrase ca guvernantă şi ca doamnă de companie. mamă? întrebă ea scoţându-şi botinele de iui* pat. iar cu nu putea suferi asta.. Aşa îi transmitea Minnci că ar trebui să fie recunoscătoare. Dar se va ilucc. du-te la negustorul de pe Hasselbrook. pe de altă parte. Nimeni n-o va putea acuza că nu e amabilă. era să nu pară O nu-şi poate permite o masă normală.. amintindu-şi de copilăria ei furtunoasă. îşi zise Minna. Ştia că una dintre cele mai mari temeri ale mamei ei. . înşfacând un mâr dintr-un bol in timp ce trecea prin bucătărie. Oricum ar fi fost relaţia lor în trecut.

. când iyl dădu seama că unchiul şi mătuşa sosiseră deja şi se aflau in salon.Du pachetele în bucătărie şi vino să stai cu noi. Ştii câ aşteaptă un copil? Greu de crezut. Asta era faţa ei pentru public. Se pro gătea să se aşeze şi să-şi scoată botinele murdare de noroi. lâsându-şi botinele pe un preşuleţ lângă uşă şl îndesându-şi grăbită în gură ultima bucată dintr-o prăjitură. intinzând braţele şi aplecându-se. iar toată graba asta îi provocase o durere de cap. care nu făcea niciun se­ cret din faptul că îşi detesta soacra . cea agresivă şi pretenţioasă. Minna se supuse. spuse mama ei şi. . Ce surpriză! Arăţi mi­ nunat! Aş fi vrut să ştiu că vii.Minna dragă! exclamă unchiul Elias. . Elias? Minna mea a venit in vizită. trase un scaun lângă al ei.aveau de-a face cu cealaltă Ernmeline.inclusiv Sigmund. Gâfâia fiindcă fugise până la brutărie. Misei i-ar fi plăcut să te vadă. .20 Masa era deja aranjată şi lumânările de sabat erau pregătite pcn tru a fi aprinse când se întoarse ea acasă. ca să mai prindă magazinul deschis. o chemă Emmelinepe un ton cristalin. Nu mai mâncase de seara trecută şi nu se putu abţine. şi apoi Ia cel dc brânzeturi. Cât timp fusese ea plecată. Ernmeline cea dulce şi amabila rea păruse subit. Micul ei terier este atât de gelos. îşi linse crema de pe degete şi intră în salon.Nu-i aşa că e minunat. Numai membrii foarte apropiaţi ai familiei .

Nu era un secret pentru nimeni că Emmeline îi declarase război. tară a înălţa şi unele de mulţu­ mire. considerând că fusese o stra­ tagemă menită să-i despartă. Pe masă mai erau bucăţi uriaşe de sfeclă de un roşu aprins şi fasole dulce-acriţu. Emmy? adăugă unchiul. pusese punct ritualului. Barukh titah Adormi Elohaynu metekh ha-olam. anunţă Emmeline. iar Emmeline işi acoperi pârul cu un mic văl din dantelă neagră şi aprinse lumânările de sabat. intr-adevăr. unchiul Elias Iţi puseyarmulka pe cap. ba alta. La rândul ei.iră scăldată în sos de unt. nu crezi? Ştii că Minna are grijă de copiii Marthei? interveni Emmeline. - Minna ascultă cuvintele familiare şi incepu să recite rugăciunea împreună cu mama ei. ea nu rostea decât rugăciuni de solicitare. Ea îi considerase un biet student să­ rac.tnmy a noastră! Ei. El 0 acuza pe Emmeline că o „răpise" pe M artha şi o dusese la 1 lamburg la începuturile relaţiei lor. E ora mesei. . cerându-i lui Dumnezeu ba una. mai cu seamă că.Amanta lui Ireud 165 i a scheaunâ tot timpul şi sare pe genunchii mei. toate religiile erau „vădit copilăreşti şi slrăine de orice rea­ litate'1. IVntru el. Şi ce mai fac Martha şi dic Kinder? Cu ce de nepoţi s-a Ales l . . Dar animozitatea dintre ei avea rădăcini mult mai adânci. dar el se dovedise un oponent combativ şi în cele din urmă ieşise victorios. In sufragerie plutea un miros de pui fript umplut cu ficat. după părerea Iui. alături de cartofi cu smântână.Oh. şi poate că. cu un viitor incert. desigur. câştigase prima bătălie. da. Emmeline era supărată fiindcă nu-i permisese fiicei ci să respecte sabatul sau să rostească rugăciunile la masă. asher ktdishanu b'mitzvotav v'tzivanu l'hadUk ner shel Shabbat. Sigmund. zâmbind larg că­ ite Minna şi rezemându se de spătarul scaunului. iar Minna il auzise deseori referindu-se la credinţa strictă a lui Emmeline şi numind-o „cucernicie dementă". total nepotrivit pentru preţioasa ei Martha. Apropiindu-se de masă. aşa cum făceau ea şi Martha in fiecare seară de vineri din copilăria lor. Minna puse o pânză albă peste duilluh. luând mâna fiicei ei şi facân■111 le celorlalţi semn s-o urmeze. Câinii par a avea tlit al şaselea simţ in privinţa asta.

Mă gândeam să-m i caut ceva de lucru Iii Hamburg.Şi care-ţi sunt planurile? continuă unchiul. . mi s-a oferit un post în oraş. . draga mea? o întrebă el cu blândeţe în gla» . Poate ai vrea s-o ajuţi pe Elsa cu copilul. era mult prea umilitoare. atât timp cât mai există o fărâmă de viaţă in mine".. atenuându-i pentru o vreme anxietatea.Oh. răspuns* ea. . vă dau de ştire. în vreme ce spăla vasele împreună cu mama ei. interveni mătuşa Mary. remarcând că mama ei o studia de pe cealaltă latură a mesei.Ce veste bună despre Elsa! exclamă ea ştergând ultima farfurie. Tocmai »« pregătesc sâ intervieveze câteva solicitante pentru post. dar se opri la timp. . iar Minna simţea că are nevoie de toate.. . de care avusese grijă la un moment dat. Când răspunsurile ei deveniră prea obtuze.Şi când te întorci. . s-ar putea să pice cum nu se poate mai bine. Era un copil atât de frumuşel! Cea mai drăguţă dintre verişoare. Emmeline schimbă subiectul. . minţi ea fără scrupule. Ideea de a lucra pentru verişoara ei mai tânără.Nu sunt sigură. evitând contactul vizual cu mama ei.166 KAREN MACK şi JENN1FER KAUI MAN Binecuvântarea rostită deasupra pâinii se încheiase. .De fapt. iar acum unchiul Elias o privea pe Minna cu interes. Mai târziu în seara aceea. dar dacă nu iese nimic de aici. continuă mătuşa Mary. Vă aduceţi aminte de bărbatul acela pe care i l-a prezentat cineva Elsei. Minnei îi stătea pe limbă sâ răspundă: „în niciun caz. Alcoolul ii readuse o stare de calm tară un motiv concret. cel care el nu i-a plăcut? Ce-ar fi să aflăm dacă mai este încă disponibil pen­ tru Minna? Era perfect acceptabil şi considerat chiar o dovadă de bună creştere ca o femeie să bea cinci sau şase pahare de vin la o cină de sabat. S-ar putea să rămân o vreme.Mi a venit o idee.încă nu m -am hotărât. izbuti să evite cu grijă întrebările referitoare la plecarea el grăbită din casa Marthei şi la ce anume presupunea mai exact acel nou post despre care amintise.

nu poţi să trăieşti mai departe. .lt vie subţiri. ei bine. Să ştii că îţi afectează trăsăturile feţei.. gândindu-se că nici nu venise de douăzeci şi patru de ore.. Şi ai deja aproape douăzeci şi şapte de an i. o neplăcere de care ea nu suteri. .Noapte bună. Minna urcă scările. .Nu vreau să atrag un bărbat. dacă vrei să ai copiii tăi. Aş vrea să mă culc. un de an. Lucrurile nu se schim­ bau niciodată. şi simţea deja nevoia să plece. Întotdeauna ştie să dea cele mai bune sfaturi. Şi cunoaşte familia de atâta vreme! Pe urmă nm putea tricota. iar eu îţi voi arăta noul meu fir. Doamne! Timpul nu stă pe loc.Noapte bună. . .Douăzeci şi nouă. Ţi se pare că arăt bătrână? . Ai putea să te apuci din nou de brodat.Sigur că mănânc! . îşi dădu seama de ipocrizia răspunsului ei chiar în clipa în care II rosti. spuse Minna.Amanta lui Freud 167 Apoi aşeză farfuria pe raftul de sus al dulapului. Să trăiască aici ar fi fost totuna cu a ti îngropată de vie.. adăugă 1 mmcline ştergând ultimele vase şi Lntinzându-i le Minnei.Mănânci suficient. Numai fetele foarte tinere pot rămâne iil. Ştii. . draga mea? .se nn uniată. Iudaismul ortodox .. umplu cada din fler cu apă caldă şi se cufundă. fără un bărbat.fşti mult prea slabă. A fost o zi lungă.. au un lei vie tristeţe a lor. cu un nod greu în sto­ mac. biata Frăulein 1lessler? Aşa îi spunea toată lumea... mâine ai putea să treci pe la rabinul Selig. Nu cred că am auzit pe cineva tnsiindu-i numele tară acel „biata” inaintea lui.. Nu va pierde timpul şi va căuta imediat un post. Ţi-o aminteşti pe vecina noastră. închise uşile tU* sticlă şi se întoarse spre Gica ei. îşi desfăcu bagajele. mamă. dragă.Păi.Mi se pare că ai putea atrage un bărbat dacă ai arăta puţin (ttai delicat. Dorul de casă.Douăzeci şi nouă. . Femeile care se poartă aşa.

la naiba! exclamă ca şi. îşi spuse Minna. . Tapetul cu flori era îngălbenii şi se cojise pe la colţuri. se întrebă.Of.N’NIFHR KAUI MAN interzicea îmbăierea de sabat.. doar pentru o clipă. Apoi auzi un fâşâit afară şi îşi aminti că uşa din spate rămăsese neîncuiată. in timp ce stătea in pat şi citea. îşi va găsi un post intr-un alt oraş şi îşi va construi o viaţă nouă. dacă el se gândea la ea. mama ei chiar se străduia. . I-oarte bine. spre dormitorul ei de vizavi. Nu-şi putea şterge amintirile. la urma urmei. dar nu putu opri asaltul neaşteptat al remuşcărilor. Nu le va lăsa să-i afecteze viitorul. Până în momentul acela. dar Emmeline rareori le obligase pe fiicele ei să respecte această interdicţie.? .Ţi-am adus puţină apă. . Pusese o străină femeia care se lăsase îmbrăţişată de bărbatul acela . dusese o viaţă respectabilă.. Nu era nevoie să-mi reamintească ea asta. îi ascultă paşii îndcpărtându-se pe trepte în jos. Am douăzeci şi nouă de ani. în care nu se va mai întâmpla nimic remarcabil. Când se culcă la loc. Dar. se auzi o bătaie uşoară în uşă. Să fie un oposum? Un şobolan? Sau ceva mai m are. sosurile ei nu fuseseră niciodată de tipul acela domestic care captivau imagi­ naţia altor fete. Se răsuci in pat şi încercă să adoarmă. La urma urmei. spuse mama ei. fiindcă ea chiar avea nevoie de această alinare terapeutică in seara asta.Mulţumesc. replică ea. o luă la fugă pe scări şi puse zăvorul la uşă. aşezând lângă pat un urcior cu buza sparta. Nu la asta visase ea în copilărie. rcgretându-şi resentimentele. azvârlind pătura intr-o parte.nu ea. o auzi incuind uşa de la intrare şi urcând înapoi. privind in jurul ei. Mai târziu. iar sertarele comodei aveau zgârieturi şi le lipseau jumătate dintre mânere.168 KARLN MACK şi JF. Intr-un fel. ea ştiuse că nu maternitatea e destinul ei. dar va încerca s-o facă. Totul părea la fel ca înainte. Se întoarse pe o parte şi îşi trase pătura până sub bărbie. dar mai învechii.

Ar fi atât de uşor! Şi asta ar trebui să tacă. 2 februarie. pretâcându-sc că nu l-a găsit. Minna ieşi din casă devreme şi se duse la o cafenea de la marginea oraşului. că va fi şi el în Hamburg? Poate că avea vreo conferinţă. Joi. Hotel Vier Jahresyeiten. Când ajunse la cafenea. dar vântul batea încă suficient de tare pentru a răscoli gunoiul de la bordură şi a-i smulge pălăria de pe cap. işi spuse ea. Ce să fie asia? Scrisul nu lăsa loc de îndoială. la casele mici şi mohorâte şi la peisajul sterp. pur şi simplu. Dar il împături. Când i-1 pusese în haină? De ce nu-i spusese. dar pri­ vind în jur. Rafalele îngheţate care suflaseră cu o noapte înainte se opriseră. pe care i-ar fi fost imposibil s-o plătească. Duse mâna la buzunar după nişte bani. îşi spuse că probabil ar trebui să mărească raza căutărilor. O să văd eu ce fac cu el mai târziu. tratând biletul ca pe o factură cu o sumă uri­ aşă. Se gândi să arunce biletul la gunoi. H am burg [oi era poimâine. Totul aici îţi dădea impresia amară de resturi rămase în urmă. Avea de gând să caute oferte de muncă în ziarul local. . Snsă mesajul lui Sigmund îi apăsa trupul de parcă ar fi fost o cărămidă. ora 16. luă un ziar şi se aşeză la o masă în spate. Imposibil. Era al lui.21 A doua zi dimineaţă. deşi potrivirea de timp părea suspectă. dar scoase în loc o bucăţică de hârtie. îşi zise. il puse înapoi in buzunar şi incertă să-şi vadă de treabă mai departe.

. Asta ai spune Sigmund. după părerea ei. „Nu trebuie s-o accepţi decât dacă aşa vrei. in fond era sigură că surorile Kassel vor dori măcar să-i vadă scrisorile de recct mandare când vor primi scrisoarea ei de intenţie. dar. Nimeni nu ar alege să sti fere ca şi când întreaga sa viaţă s-ar li transformat intr-un smârc tic durere şi dor. îşi sprijini capul în mâini şi încercă să se con centreze asupra anunţurilor publicitare.nimic altceva decât îngăduinţă de sine. întunecat şi ca vernos. Îşi întinse pe ele un strop de pomadă colorată şi apoi observă că un obraz. Cum ziceai că au aflat des­ pre tine? De la baroneasă? înseamnă că ţi-a oferit o recomandare excelentă. ca purgatoriul . .170 KAREN MACK şi lENN’IFER KAUFMAN Comandă o cafea. Era rece. iar buzele. Ei. Joi. crezând că fiica ei era foarte aproape de a obţine un post prestigios la fami lia Kassel . Minna era cufundată in gânduri când chelnerul o întrebă dacă mai voia o cafea. încercuind câteva promi­ ţătoare. îşi scoase pălăria. dacă au acceptat să te vadă atât de repede. Ceea ce lusese doar un răspuns al ei la un anunţ publicat în ziar sc transformase.un loc perfect in care să aştepte. ma­ chiajul era potrivit numai pentru actriţe şi prostituate. Pleoa­ pele îi erau uşor roşii. . Nu exista nicio părticică din ea însăşi care să nu lie conştientă de pericolul pe care îl implica o nouă întâlnire cu el. îşi aminti ce veselă sporovăise Emmeline de dimineaţă. Bine că mama ei nu văzuse fardul. Scoase din geantă o oglindă de buzunar şi îşi studie faţa.o posibilitate pe care Minna o exagerase substanţial. Vinovăţia . ştia bine că se va duce sâ-1 vadă. graţie duplicităţii ei. uscate. comandă o cafea şi îşi încălzi mâinile ţinându-le în jurul ceştii fierbinţi. fiind bine cunoscută şi aici." Prostii! Vinovăţia nu era o alegere liberă. Minna luă trenul spre Hamburg şi merse apoi până Ia un bar situat puţin mai jos de nivelul străzii. .Ştii că familia Kassel este una dintre cele mai vechi din Frankfurt. intr-o certitudine... era mai rozaliu de cât celălalt. in fond.

Pentru o clipă. alura lui. avertizate de Emmeline că era o zonă sordidă. Pă­ rul. Vântul începuse să sufle din nou dinspre mare: mirosea a sare şi ii flutura mantoul în timp ce străbatea strada. în clipa aceea se întoarse spre ea. ea şi Martha ocoleau locul pe de­ parte. alături de ceaşca de cafea. . Dar era cea mai scurtă rută spre hotel. conturat vag în lumina palidă.. barurile şi cabare­ tele de pe Grosse Freiheit erau închise. Deci. iar prostituatele teutone şi clientela lor probabil că erau mahmure sau dormeau tun. Când ajunse la hotel.. n-o păştea niciun pericol. . aşa că ce naiba?! Şi în plus. Puse un pahar pe masă. litre bea de una singură in miezul zilei. răspunse ea şi făcu semn că vrea nota de plată. unde veneau marinarii să-şi cheltuiască coroanele. ocoli o grămadă de gunoi şi traversă spre o zonă mai rafinată. aşa cum se întâm­ plă chiar înainte de apus.încă unul? o întrebă chelnerul pe un ton care ei nu-i plăcu deloc. răspunse ea cu un râiubet forţat. şi-l umplu până sus. unde municipalitatea iniţiase recent un proiect de modernizare. felul in care-şi ţinea capul. chiar şi privit din spate.. era ceva aparte la el. o achită şi plecă. Când erau tinere. mulţumesc. Omul ezită o clipă . în plin zi. Se gândi o clipă şi «poi o luă prin cartierul St. dar voi lua un whisky.Nu. Stătea în foaier cu spatele spre ea. după care o deschise şi intră. Nu tocmai clientul lui obişnuit. îşi spuse ea. Pauli . cât de familiar i se părea acum. Ezită un moment in faţa uşii metalice grele.Amanta lui Freud 171 ■ Nu. m ulţum esc. aparent rafinată.iată o femeie drăguţă.. Minna simţi lichidul revârsăndu-i-se lent in organism. . trecuse deja de ora trei: izbutise să tragă de timp aproape trei ore. Era extraordinar. Trecu de câteva baruri. una dintre cele mai cunoscute străzi cu felinare roşii din Europa.capitala desfrâului cu a sa Keeperbahn. Şi apoi îl văzu. după care se rezemă cu spatele de tejgheaua baru­ lui şi o privi cum îl goleşte. strălucirea soarelui o orbi.

te rog. Perfect. rămâneţi singuri în spatele uşilor închise şi focul se aprinde.Şapte. De îndată ce râmaseră singuri în cameră. Există un acord reciproc cu privire la ceea ce e si gur şi ce nu.Şapte. după expresia lui. că la rândul lui o dorea. Bătrânul liftier întoarse capul. la uşa din fier forjat. Frăulein? . el îşi lipi trupul de al ci şi un val de dorinţă o copleşi când el îi scoase mantoul şi apoi bluza. .Iar dumneavoastră.Ba ştiai că o să vin. Şi iată-i acum: doi străini intr-un ascensor. încordaţi şl privind drept în faţă. . . în sfârşit.N MACK şi (ENN1FER KAUFMAN . încă nu se întunecase . îşi zise ea.Nu eram sigur că vei veni. .Ţi-a fost dor de mine? o întrebă.o oră scandaloasă pentru ca un bărbat şl o femeie să fie împreună în pat. cele mal simple schimburi de replici sunt deseori transparente. ticălo­ şită şi exaltată. Pătrunsese într-o lume nouă. te prefaci că nimic nu s-a întâm plat. Se vedea. şi apoi valul de uşurare când. o lume secretă.Ce-i cu tine? Cum poţi să mă întrebi aşa ceva? Ar fi trebuit să fie tăcută din piatră. . Era o depravare delicioasă. prefacându-se că nu sunt împreună. Se simţea aproape inumană. domnule? .La ce etaj.172 KARF. iar banalul devine hipnotic. Stăteau unul lângă altul în liftul cu pereţi lambrisaţi. un minimum de comportament decent când te întâi neşti cu celălalt. în care nu te duci acolo unde te duci şi dispari câini ajungi acolo. Totul fusese splendid planificat şi excelent executat. Liftierul nici nu clipi când închise uşa şi roti levierul. Minna auzi mecanismul cuplând şi elegantul foaier al hotelului păru să cadă în gol. Nu poţi risca priviri directe. Iar când te întorci. spuse ea tară a se uita la Freud. Sigrmmd luase cam era mai devreme. replică ea şi îşi puse mâna înmănuşată in palma lui. ca să rămână rece în faţa unor asemenea senzaţii. Anonimatul este esenţial. .

. spuse el tandru. replică el şi o să­ rută. . Am toată seara la dispoziţie. HI o chemă. adâncit în gânduri. o stinse strivind-o pe pervazul geamului şi întinse mâna să-şi ia hainele. Trebuie să mă întorc. .Mincinoaso! .prosoapele albe ca nişte băltoace pe podeaua băii. se săltă în capul oaselor şi îşi re­ zemă capul de tăblia patului.Vreau să aud adevărul. simţind miros de fum pe buzele ei. deschise sertarul noptierei şi scoase im pachet de ţigări.Mă întrebam când te mai pot vedea.Imposibil. Minna aruncă o privire prin ca­ meră .Tu nu te gândeşti la acelaşi lucru? .Adevărul este că situaţia e lipsita de speranţă. . Gândul îi zbură la braţe şi picioare împletite.Numai dacă asta o să-i strice masa de seară. Minna luă o ţigară din pachet. ca un mesaj secret strecurat pe sub uşă. iubita mea. Păcat! Las-o să aştepte. - Unde te duci? întrebă el. paharele goale lângă pat. . Pentru asta nu există tratament. . întoarce-te in pat! Mai târziu.Nu strica magia! . umede şi lunecoase. înainte de a pleca. el se aplecă peste ea. aşternuturile mototolite. O să se întrebe unde sunt.Nu. . Le-am adus pentru tine. Ea se aplecă şi-l sărută uşor pe gură.Uite. cât de savuros de nerespecItibili am devenit? Sau o să-ncerci să mă vindeci de „noi“? .O să-mi spui ce moderni suntem. Sigmund îi dădu pe după ureche o şuviţă de păr şi se uită la ca tăcut. Ea trase în piept o dată sau de două ori.La ce te gândeşti? întrebă ea. El îi aprinse ţigara.Amanta lui Freud 173 I lupă. Asta vrei să auzi? . Mama o să-şi facă griji.Număr orele. . Lumina pătrundea prin fe­ reastra acoperită de perdele. . Hai să vorbim. . Atunci observă ea sticla de şampanie într-o fra­ pieră din argint şi cele două pahare de pe comodă.Nimic nu e lipsit de speranţă. după care se ridică din pat.

. Cel mai sigur. Nu va mai avea nevoie de el. care îi dădu un irigator uterin şi o soluţie de acid carbolic în apă. fireşte. Vorbi pe un ton cât se poate de firesc cu farmacistul. Ritualul duşurilor profilactice după contactul sexual nu o preocupase până acum. Dar sigur că era posibil să fi rămas însărcinată chiar de atunci. privind cu ochi goi în întuneric. Ce-o 11 fost în mintea ei? Nimic. Minna îşi petrecu cea mai mare parte a serii apăsată de un presen­ timent. Dar acum trebuia să fie deşteaptă şi să-şi ia măsuri de precauţie la fel ca orice femeie măritată sau ca prostitua tele de la colţul străzii.Aşa cred. Chiar înainte de a şi saluta mama. . Intră in farmacie şi trecu prin faţa dulapurilor cu sertare atent etichetate. în baia de la hotel Doar că nu avea la ea nici soluţia. La un . .Dar ştiu că nu s-au grăbit cu interviul. urcă repede în baie şi începu procedura necesară. de senzaţia că acesta ar putea fi sfârşitul pentru ea Şi aproape toată noaptea râmase trează. Apoi ascunse irigatorul în valiză şi mai târziu îl aruncă la coşul de gunoi. ar fi fost să se ridice din pat şi să treacă la ritualul cu pricina chiar acolo.22 înainte de a urca în trenul spre casă. în primul rând fiindcă după prima lor dată împreună hotărâse ferm că nu-l va mai revedea niciodată. nici dispozitivul. Ai lipsit patru ore. Minna se opri la farmacia de lângă hotel.Şi? Ai obţinut postul? o întrebă Emmeline.

urletele jal­ nice ale câinelui dintr-o curte vecină şi. dacă ar fi si­ lită sâ facă jurământ de sinceritate. agi­ tată. îşi spuse |uIvindu-şi imaginea in oglindă. ar trebui să recunoască limpede . pentru femei la fel ca pentru bărbaţi. dacă ar fi să ajungă la mila judecătorilor. Ar fi trebuit să De mai pudică. ar fi primit iertarea şi şi-ar fi văzut mai departe de viaţă. dar tot işi simţea gura uscată. oră de oră. şi totuşi mii dar de la Dumnezeu. Sunt un monstru. La un moment dat se ridică şi bău un pahar de apă. Nu se putea abţine nu sâ se gân­ dească la sex. obrajii lor lucind ca sti­ cla. ecourile funeste ale clopotelor de la biserica Sfântul Mihail.Amanta lui Freud 175 moment dat se ridică şi se duse la baie. i-ar l'i dus să se spovedească. Cum era posibil ca un lucru atât de plăcut şi de elementar ca somnul să fie un asemenea chin? Citise despre femei care se deziseseră in mod deschis de con ­ strângerile bunei conduite victoriene. de ce nu era fericită? Avea senzaţia că se atinseseră reciproc peste tot şi totuşi nicăieri. . Ar ti trebuit sa se simtă stânjenită de ardoarea ei. Stătuse lipită de el cu orele. I a scurt timp după ce izbuti să adoarmă. I se părea că momentele petrecute împreună cu el fiiirseră ca o cufundare Intr-un vas cu argint viu: otrăvitor. De ce părea ideea asta mai atrăgătoare decât peni­ tenţa in faţa bătrânului rabin la una dintre cele trei rugăciuni zilnice din sinagoga la care mergea mama ei? Poate catolicii ştiuseră ei ce lac când inventaseră confesionalul care îi ferea pe păcătoşi şi secre­ tele lor de ochii critici. Ba ii era frig. femei care se ascundeau acum in dosul obrajilor roşii ca locul şi al migrenelor. se trezi din nou. ascultând ticăitul ceasului de pe poliţă. neliniştită. femei care vorbeau despre plăcerile erotice. ba inexplicabil de cald şi avea o stare de iritare. şi că satisfacţia se­ mnală era esenţială pentru bunăstarea emoţională. ii mărturisise că întâlnirea cu el fusese şocant de incitantă.Şi atunci. Dar cine ar fi dispus să stea in bătaia locului numai ca să hrănească fiara aceea flămândă? Şi totuşi. Dacă ar fi fost catolică. Chiar înainte de a pleca. El replicase că aceste impulsuri erau instinctive şl primare.

iar ferestrele dădeau spre curtea din spate şi gardurile ei verzi. Dar nu avusese de ales. lăsându-1 acolo fără să fi stabilii măcar vag o viitoare întâlnire.176 KAKEN MACK si IFNNIFER KAUEMAN că nu fără păreri de rău plecase. impresia generală era una de simplitate. opt dormi toare şi patru băi. iar cele două fete bătrâne. Când îşi luă rămas-bun de la mama ei. cu (eres tre rectangulare cu mai multe ochiuri. care insă nu păruse să decurgă tiicin dată aşa cum sperase ea.o filozofie la care surorile renunţaseră cu mult timp în urmă. Faptul că pleca acum din casa mamei ei ar fi trebuit să însemne că va fi mal fericită în altă parte. Totul în casa lor era lipsit de gust. în stil neoclasic. dar exuberant. bogat ornamentate. Bella şi Louisa. Amândouă afişară un minimum de emoţii. Suferinţă intr-un mediu opulent. dar pe Minna nu. fiindcă nu reuşea deloc să gâ sească ceva stabil. rudelor. nu reuşea deloc să facă ceva cum trebuie. O viaţă considerată rafinată. Dar în realitate pleca şi se îndrepta spre o viaţi de servitute şi de negare de sine. Era o femeie integră şi neclintită. După ce bagajele îi fură aduse . ole rindu-i un post provizoriu de doamnă de companie la ele acasă. Faptul că revenise acasă îi amintise Minnei că in tinereţe alesese pentru ea un alt fel de viaţă. iar Minim ştia. că Kmmciine era uşurată să revină la viaţii ei în singurătate. In funcţie de compatibilitatea şi de satisfacţia lor reciprocă. care suferise n serie de pierderi grele şi care nu putea uita deceniile de jigniri mă runte sau mai puţin mărunte din partea vecinilor. Oriunde s-ar fi dus. erau închizi toarele de dinastie. dar care era pentru ea o calamitate. prieteni­ lor apropiaţi şi chiar a fiicelor ei. Casa surorilor Kasscl era o veche reşedinţă de familie din Frankfurt. pe Martha o iertase. Camera Minnei era la ultimul etaj. simţi un neaşteptat lî«t de tristeţe. zugrăvită in alb. Fra o clădire frumoasă. la fel ca întotdeauna. din districtul Sachsenhausen avea trei etaje. Din fericire. exista aceeaşi problemă care o mâeina: ce sa facă mai departe. de proporţii armonioase şi de echili­ bru . a doua zi sosi un mesaj de la surorile Kasscl. patru saloane de primire. Conacul elegant. într-un fel.

Amanta lui Freud ]// pe palier.de mobilier şi decoraţiuni. Minna îşi scoase şovăielnică mantoul. era . după părerea ei. Louisa. în plus. baroana. . după ureche. Fără urmă de zâmbet. cu o îngrămădeală de pleu. da! Personalul nu avea voie cu h. privind-o cu o as­ prime mioapă.fotografii. surorile o chemară într-unul dintre saloanele de primire un veritabil cuib feminin supraaglomerat. aproape insuportabile. vegeta i icni şi veneţieni vulgari. era înaltă cam de un metru .flituri alcoolice. palidă. Puse in palma Mintiei o mână moale şi rece.Stai jos. Asemenea interioare nu erau ceva chiar neobişnuit. spre deosebire de Louisa. dar ii păstră pe umeri şi se aşeză la o măsuţă cinquecento. oglinzi ro­ mul poleite şi o sumedenie de figurine din jad şi cuarţ roz. In cea mai mare parte. acuarele. ( hire femeile astea nu aveau nevoie de căldură? Sora cea mare o exa­ mina pe deasupra ochelarilor. ( ele două surori şedeau între pernuţe franjurate.adică ea şi sora ei) şi pre­ cizând că în niciun caz nu vor tolera mediumuri. mare şi înIţheţ. ah. iar Im slrele erau acoperite de draperii franjurate trase peste ochiurile •Ir geam laterale. Minna nu văzuse niciodată atâtea nimicuri inghe«Uite intr-o singură încăpere . de genul celor pe care le găseşti pe la muntele de pietate. liella. spuse ea făcând semn spre un scaun din colţ. cea mai vârstnică. Sora mai tânăra. De fapt. Pereţii fuseseră zugrăviţi într-un frapant roşu rubiniu. Frăulein. tablourile erau copii jalnice după vechi ma •şir i. era puternic fardată şi moştenise acelaşi chip cu nasul şi bărbia ascuţite. inspecţiile în acest sens (âcându-se zilnic. ţinându-i o predică despre ce se aş­ tepta de la ea şi despre conduita pe care trebuia s-o aibă (referindu-se continuu la ea insâşi cu pronumele „noi" . cărţi. pe sofaua dm lemn de nuc. comunişti. şi un tic nervos. încăperea era veche. Vii/e. fosta ei patroană. mulţi oa­ meni bogaţi amestecau orbeşte stilurile.şi cincizeci şi avea o figură severă. dar. cu genunchii tremurându-i de frig.ită. statuete. era victimă a unei sminteli si­ milare. două coifuri otomane folosite ca ghivece de flori. îşi spuse Minna. Şi. într-un soi de omagiu adus nobleţei de odinioară.

slavă Domnului. văzu că părul îi era de un castaniu ca de şobolan. . ternă şi lipsită de vita litate. în plus.R KAUFMAN grasă şi umflată.178 KARF. nu exista. Şi amândouă cântăm la pian şi cu vocea. iar şi iar. Minna lot nu avea idee care ii erau îndatoririle. sau alteori îi sfârşea ea frazele. în altă lume .o lume cuviincioasă. în care oa menii credeau in onoare.Niciodată nu trebuie să te asociezi cu persoane de rang inferior. constată Minna. de parcă ideea în cauză tocmai ii trecuse priit minte. iar lucrul îl va începe a doua zi di mineaţă. - Noi îi detestăm pe arivişti şi pe femeile caritabile. desigur. . nu-i cerurâ să vadă scrisoarea baronesei care. avea obiceiul să repet* tot ce spunea sora ei. Se simţea nealrăgâ toare. Bella o lăsă p* Louisa să conducă interviul. Iulian. trop cher Julian! După ce le ascultă mai bine de o oră turuiala nătângă. fără a-şi ridica privirea de la lucrul <|* mână. işi scoase cov tumul simplu de călătorie şi îşi puse capotul. clic-clac. . . Când se privi in oglindă. -.Duminica la prânz primim oaspeţi. La un moment dat. să despacheteze.N MACK şi JKNNIFF. Care sunt atât de dezgustătoare! Din două în două zile avem partide de cărţi. .Bancheri şi oficiali respectabili. în negarea de sine şi în fidelitate. cât se poate de banală. Era aproape ca şi când şi-ar fi propus să dispară şi să creeze o altă Minna. Andrelele se încrucişau una-două. în sus şi-n joi. Din fericire.De obicei cu cel mai fidel şi mai agreabil dintre prietenii noştri. iar pielea.Cher. pe care se afla şi numele baronesei. morală. Tot din două în două zile. încetă clincănitul In fernal şi se alătură conversaţiei. Urcă scările spre camera care ii fusese rezervată.Vinerea avem jocuri de salon. Presupuse că era angajată şi că surorile se uitaseră pe listu cu referinţe pe care le-o trimisese. . Dar i se spuse să se ducă în camera ei. La început.

Orele treceau. oprindu-se în faţa uriaşei sobe înnegrite în care focul nu fusese încă aprins. O altă casă în care să se obişnuiască. dar îi era atât de frig. izbutise să plece din casa mamei ei şi să găsească un loc în care să stea până când va hotărî ce vrea să Iacă cu viaţa ei. somnul fiindu-i bântuit de vise tulbu­ rătoare. spatele o durea. Era părăsită. intr-un târziu adormi. care revărsau în aer arome exotice din India.i familiară de melancolie. iar ea simţi înţepătura aceea dc|. aş­ teptând instrucţiunile surorilor. Si ce anume era asta? O altă pală de vânt lovi acoperişul Minna se rugă să nu-şi piardă minţile până dimineaţă. şi nimeni nu obNcrva. Făcu focul Înainte de sosirea spălătoresei şi stătu lângă el să se încălzească. încuiată într-o casă goală. în scurt timp constată că dormitul era principalul mod în care cele două işi petreceau . cu vântul încă vuind afară. disconfortul şi dezamăgirea ne vor estompa. Se îmbrăcă şi cobori in bucătărie să prepare un ceai. Dar cine naiba ar vrea să vină aici?! Aşteptă în bucătărie moţăind până la ora unsprezece. Se ridică în capul oaselor >1 alungă aceste gânduri copleşitoare. iar ea studie dulapunle ticsite cu farfurii. chinuită de faptul că reuşise să trădeze singura persoană care ţinea la ea. ştiind că o aşteaptă încă o noapte fără somn. pregătindu se să meargă sus. îşi strânse şalul mai bine în jurul corpului şi se întrebă dacă existau reguli şi în privinţa asta. platouri şi pahare de toate formele şi mărimile. să tragă un pui de somn. Era mult mai uşor să se plângă de probleme fizice. dar Minna spera că. nu-1 va mai revedea. Se trezi la ora cinci a dimineţii intr-un frig i umplit. când su­ rorile sunară după ea. Văzu oale din aramă atârnate de tavan şi un perete întreg cu miro­ denii şi condimente. în timp. < Itiar şi in fortăreaţa asta auzea frunzele foşnind în bătaia vântului puternic. Probabil că femeile astea primesc oaspeţi. nu glumă. Un tunet bubui in depărtare. că nici nu-i mai păsa.Amanta lui Freud 179 Se întinse în pat. La urma urmei. un alt set de reguli şi de restricţii perverse. iar capul ii bubuia. Slujba nu era deloc in­ teresantă. Se duse in salon şi le găsi pe sofa. îşi zise ea. f luna şi alte ţări îndepărtate. Nu.se că dispăruse.

pe un ton şoptit.o afecţiune pe care u atribuiau lipsei de somn. temându-se că ar obosi.un smoc de fire încurcate în poală. Femeile n-o inso ţeau niciodată. Zilnic. tr eb u ie să spu n a s ta . Minna constată că îndatoririle ei zilnice erau cele obişnuite: Ic trezea pe cele două surori dimineaţa şi făcea cumpărături sau alic comisioane după-amiaza. . în clipa în care văzu plicul. nicidecum refuzului lor de a ieşi din casă. în c a r e îm i d ă d e a n o u a ta a d r e s ă şi. fiindcă uneori putea ieşi din casă pentru scurt timp. nicăieri. 2 2 fe b r u a r ie 1896 D ra g a m e a M in n a .ţi sp u n c â t d e ş o c a t ă şi d e d e z a m ă g it ă a m f o s t c â n d a n i a fla t că a i p le c a t d e la m a m a d e a c a s ă şi a i a c c e p ta t un p o s t îti F ra n k fu rt. Louisa obişnuia să vorbească singură. ducându-se la un local din apropiere. câte ore izbutiseră totuşi n# doarmă şi la ce oră urcaseră în camerele lor in timpul zilei pentru . conversaţiile aveau ca su biect lipsa de somn de noaptea trecută. Pe parcursul zilei. de cele mai multe ori pe cana­ peaua din salon. chiar şi în timp ce moţăia.m i îm p ă r tă ş e ş ti p la n u r ile la ic. Bella nu era niciodată departe de ea. Louisa o in­ formă că primise o scrisoare cu poşta de dimineaţă şi că servitoa rea i o dusese în cameră. unde bea o bere sau două înainte de a se întoarce. N u p o t s ă .un sinonim pentru moţăit. A m p r im it ie r i o c a r te p o ş t a lă d e la ea . ştiu că nu cru de la el.180 KARJEN MACK şi JENNIFER KAUFMAN timpul şi continua lor preocupare.i „reflecta" . cu lucrul de mână . când ele se odihneau. Stl rorile vorbeau despre somn de dimineaţa până seara târziu şi în totdeauna sufereau de o stare de „inerţie" . a pastilelor şi a celorlalte medicamente prescrise şi despre cantitatea corectă de amestec du» punguţa de la farmacie pentru un somn mulţumitor noaptea. Vienu. m a i cu s e a m ă că m ie şi c o p iilo r n e este f o a r t e d o r d e tin e şi a ş t e p ta m s ă te în to rci in d e c u r s d e o lu n ă . Vineri. iar asta era un miroc pentru ea. a i fi p u tu t s ă . când ajunse acasă după câteva drumuri. Mintia primi instrucţiuni despre modul de administrare a pepsinei.

d a c ă p o ţ i s ă c re z i c e s p u n e ea . A rm ei îi cfau d in ţii. cu s p e r a n ţa oî nu va f i c o n s id e r a t p r e a în d r ă z n e ţ şi c ă n u ţi-a s u p r a e s tim a t en tu z ia sm u l. „O su tă d e ex c u r sii p r in Europa".ţi m a i s c r iu ? P r o g r a m u l c o p iilo r este f o a r t e în c ă r­ cat.ţ i r e a m in te s c că .a în treb a t d e s p r e tin e şi i-arn ex p lica t c ă a i un n o u a n g a ja m en t. Iţi tr im ite c e le m a i b u n e sa lu tă ri. A r e v e ­ nii la v ech ile e i o b işn u in ţe d e s o m n şi e a g ita tă în c e a m a i m a r e p a r t e u n op ţii. D eşi el es te c a m s e v e r cu e a . r ă m â i în F r a n k fu r t d o a r te m p o ra r . d a r a ieşit p e n tr u scu r t tim p a s e a r ă .ţ i re c o n sid e ri d e c iz ia şi. „ D e ce to c m a i la F r a n k fu r t?“ a vru t el s ă ştie. p re su p u n . d r a g a m e a s o r ă . M -a în soţit o b u c a tă d e d r u m şi a m sp o r o v ă it p u ţin d e s p r e ce s . Te rog s ă . Ş tiai ca a r m ă s a r u l lu i p u r s â n g e va a le r g a în v a ra a s ta la D r esd a ? M i-a spu s şi că a b i a s -a în tors d e la F loren ţa.Amanta lui Freud S o p h ie m a i a le s s -a în trista t a u z in d că nu m a i vii a c a s ă . iţi va p a r v e n i cu râ n d . C e a ltc e v a s ă . p o a t e . D a r c e b ă r b a t a tr ă g ă t o r ! C u m a n i e r e e x c e le n t e ! M i. 181 .a c e r u l a d r e s a n o ilo r ta le a n g a ja t o a r e . a m r e p lic a t. d u p ă c u m ştii. rn-arn în tâln it cu E d u a rd . şi m i-a tot p o v e s tit d e n işte fr e s c e s p le n d id e d e la U ffizi. d u p ă cu m s p u n e şi S ig m u n d . şi s ă s p e r cu v ei d e c i d e în f a v o a ­ rea n o a stră . D a r v reau s ă te a s ig u r că. cu noi. S ig iliu n d p a r e a c r e d e că v rei s ă a i un venit a l tău şi a i ţi s-a p ă ru t.a a s t a n u p o t s ă . situ a ţia e s te e x a c t invers. d in p u n c tu l m e u d e v ed e re.a m a i în tâ m p la t. c a r e îşi te r m in a s e v iz itele la spital. c ă eşti o p o v a r ă p e n tr u noi. A p ro p o . m i s -a p ă r u t p u ţin su rprin s. D o m n u l s ă -n ti d e a p u te re! S ig m u n d a stat în ch is in b iro u l lu i ca d e o b ic ei. D a c ă a ş a sta u lu c ru rile. c â n d m ă în to rc ea m d e la florar. c a s ă j o a c e cu c o p iii jo c u l lo r f a v o r it d e c ă lă to r ie . e a a c o r d ă p r e a r a r a te n ţie fe r ic ir ii n o a stre. ia r E d n a e b o ln a v ă . f i i n d c ă c h i a r nu p u te a m . tu d im in e a ţa asta. M i-a trecu t p rin m in te că e p o s ib il c a m a m a s ă te f i in flu e n ţa t să a c c e p ţi p o s tu l la s u r o r ile K a s s e l şi c ă la s fa tu l e i a i p r o c e d a t astfel.ţ i răspu n d". d a c ă este c h ia r n ecesa r. L -arn a s ig u ­ rat că vei p r i m i cu p lă c e r e un m e s a j d e la e l ca re. E u nu p o t d e ­ câ t să te ro g m u lt. L o cu l tă u este a ici. C â n d m . eu nu p o t d e c â t s ă . M a rtin şi E rn st a u a m ig d a lită . „ l.

E u îm i p ă s t r e z s p e r a n ţa c ă -ţ i vei r e c o n s id e r a d e c iz ia ţ i te v e i în ­ to a r c e la n o i în cu râ n d . Dar nu. B lu t is t d i c k e r a ls W a s s e r } 1 1Sângele este mai gros ca apa.182 KAR-EN MACK şi JENNIFER KAUFMAN Pun in p lic ţ i s c r is o a r e a lu i S o p h ie . aidoma unui val mareic. Reuşise să reziste săptămâna care trc cuse hotărând ferm să nu-şi repete purtarea păcătoasă şi să se de­ părteze complet de Sigmund. Dar circumstanţele ei cu totul aparte depăşeau cil mult acest fenomen cu caracter naţional. gata! Întrebarea aceea ca un fier roşu îi reapăru din nou în minte. De câte ori nu auzise că „unul" sau „altul" avea o aventură? Era ca un fel de epidemie. însă în adâncul sufletului îşi dorea să-l revadă. E a în tr e a b ă d e tin e în f i e c a r e zi. Cum putuse să-i facă aşa ceva surorii ei? Porunca a şaptea părea o lege încălcată iar şi iar. S o ra ta iu b ito a r e.) .tr. M a r lb a Minna se simţi copleşită de emoţie citind rugăminţile inocenţi* ale Marthei de a reveni acasă. (în limba germană în original) (n.

. fo i ş o a r e şi a ş a m a i d e p a r te . D ra g a m e a M in n a . S o ra la . V ien a. Dar. sosi într-adevăr o scurtă misivă din partea lui Eduard. ţinând seama ile direcţia în care se îndreptau gândurile ei în prezent. îţi a d m ir sp iritu l d e a v e n tu r ă şi a ştep t cu n e r ă b d a r e s ă n e r e v ed em . Sora ei avea dreptate. a fo st d r ă g u ţă şi m i-a d a t a d r e s a ta. u ltim a d a t ă c â n d a m fo s t îm p r e u n ă .23 Câteva zile mai târziu. Eduard Aruncă bileţelul într-un sertar. la n u m a i c â ţiv a k ilo m e t r i s u d d e o ra ş. 2 6 fe b r u a r i e 1896 D rag a M in n a. T ra se u l este c o p ia t d u p ă c el d in P aris. p o a t e c ă n u a m a c o r d a t s u fic ie n tă a te n ţie p lă c e r ii ta le d e a c ă lă to r i. cu tu rn u leţe. C u sin cerita te . ia r in a p r o p i e r e s e a f l ă un m in u n a t r e sta u ra n t. în niciun caz nu-i putea răspunde. M ă g â n d e s c c â a i v rea s ă m ă în soţeşti. în vreme ce Minna se străduia să-i răs­ pundă M arthei. C e n o r o c că eşti în F r a n k fu r t! în t â m p la r e a fa c e că lu n a v iito a r e v o i v en i a c o lo p en tru lic ita ţia a n u a lă d e c a i p u r sâ n g e d e la F r a n k fu r te r R e n n k lu b d in N ie d e r r a d . M a rth a . Eduard era o partidă strălucită. unde dispăru intr-o grămadă de uite hârtii. şi reflectă la părerea excelentă a Marthei despre el.

fructe confiate. în seara următoare. Petrecerea improvizată se dovedi o mică reuniune cu doispre­ zece invitaţi.iar Minna fu trimisă să cumpere lumânări. „â huit heures sonnantes" Bucătăreasa. citind nil mesaj abia sosit din partea prietenului lor apropiat. Da.cuptoare şi şemineuri frecate.184 KAREN MACK şi JENN1FERKAUFMAN Când coborî intr-un târziu. casa voastră este încântătoare. bastonul cu vâri de argint şi pelerina din stofă de lână şi îndreptând o privire apatică spre Minna. Minna îl studie pe nou-venitul înalt şi slab. le ridică mâinile şi îşi lipi gura de ele. oaspetele de onoare sosi la ora opt fix şi inlrft într-o casă caldă. replică el pe un ton moale şi subţire. mobila ştearsă de praf şi lustruită . Surorile îi spuseseră Minnei (de mai multe ori) că Iulian avea o privire căreia nu-i scăpa nimic. şi instruiseră personalul să ascundă şalurile şi cuverturile roase de vreme care zăceau mereu pe canapele ca nişte căţei neglijaţi.. Omul fusese plecat în străinătate o vreme şi urma să revină acasă în după-amiaza aceea.un amestec de . dacă eşti pasionat de morgă. nuci murate. comentă Minna în sinea ci. Cel puţin avea să fie cald în casă. . Avea o paloare fan tomatică. care aştepta în hol.. consultant în arte decorative.Cher Julian! Ce mult ne-ai lipsit! .Ca de obicei. personalul de la bucătărie şi cameristele îşi prl miră instrucţiunile . sigur. ca de femeie. pomeţi înalţi şi pârul perfect pieptănat pe spate. iar pe degetul mic de la mâna stângă trona un inel cu safir. şi nişte alcool. cele două surori hotărâră să organizeze la re pezeală o petrecere în seara următoare. . surorile erau în salon. Le zâmbi apoi larg celor două su rori şi. Amândouă aveţi gusturi impecabile. bine luminată şi decorată cu o mulţime de tranda firi albi . Julian Barnetl. spuse Julian pri vind în jurul lui. Mâinile îi erau moi şi durdulii. Pentru u I sărbători întoarcerea.o veritabilă întruchipare a abundenţei. întinzându-i valetului jobenul de mătase.Doamnele mele cele mai scumpe. cei mai mulţi părând să se cunoască . cu un gest elaborat. sticle de şampanie şi mezeluri delicioase. înconjuraţi de talmeş-balmeşul de nimicuri şi de boluri cu petale şi flori uscate prăfuite. Intrară toţi în salon şi se aşezară. flori.

. Eu îmi trec pe electricitate casa întreagă.. adăugă Frâu Wertheim. răspunse Herr Bahr. anume ca întreaga afacere era o gravă eroare judiciară. După toate aparenţele. Nu ţi-e dor să fii în Paris? . Unii dintre prietenii săi cu convingeri progresiste îşi afişau public sprijinul pentru căpitanul de artilerie evreu Alfred Dreyfus. spuse profesorul Wertheim.Cum a fost în vacanţă? . cu toate că acestea povesteau la nesfârşit despre trecutele lor aventuri pe continent şi despre ultimele scandaluri din societate.Eu mă feresc de ei ca de ciumă. degradându-I in public şi smulgându-i medaliile.. . care fusese condamnat de autorităţile fran­ ceze pentru trădare şi spionaj în favoarea Germaniei. un văr îndepărtat al surorilor Kassel. veştile de la Paris sunt mai rele pe zi ce trece. Bietul de el. legat cu lanţuri de pat în Insula Diavolului! Se pare că reuşeşte să-şi păstreze sănătatea mintală ci­ tind Tolstoi şi Shakespeare. dar care sunt utile la o petrecere. două mondene tinere şi drăguţe şi doi universilnri cu figuri intimidante.Splendid.Fiindcă tot vorbeam de cium ă. Pe Muma o mira abilitatea celor două surori de a atrage atât de mulţi oameni. spuse Wertheim. Erau genul de persoane pe care cu greu le Urseşti agreabile. profesorul deţinea „informaţii confidenţi­ ale" despre afacerea Dreyfus . şi iată cum se comportă.O naţiune civilizată..Am citit că preşedintele Cleveland a apăsat un buton şi mii de lumini s-au aprins în cadrul expoziţiei. Minna îşi înăbuşi impulsul de a-şi spune şi ea părerea. un fost membru al parlamentului care venise Însoţit de o tânără brunetă descrisă mai târziu de Bella ca o „jeune femme fatale". . Dovezile fuseseră .Am auzit că oraşul e plin de americani. aţi auzit cumva de tipul ăsta.Este adevărat. Dreyfus? Bietul om .. .Araanla lui Frt-ud 185 funcţionari publici. privindu-şi soţul cum înghiţea câteva bucăţi de brânză Gruyere cu şuncă de pe o tavă din argint.o ştire scandaloasă care se răspândise ca fulgerul în Europa întreagă.Asta îmi aminteşte de Expoziţia Universală de la Chicago. . . .

După petrecere. Cochetă cu ideea de a se furişa pe scări. Gândul că iar va auzi un ciocănit în uşa ei la ora două a dimi­ neţii era pur şi simplu insuportabil. încât renunţă.. Din lumânare nil mai rămăsese decât un boţ de ceară când Minna îşi puse şalul pe umeri şi mantoul pe deasupra. dar era atât de frig acolo (focul se stinsese de mult). o pătură sau o pernă în plus. cerându-i să iasă din casă şi să oprească lătrăturile câinelui „infernal" al vecinii lui. îi scrise că avea o responsabilitate şi nu le putea părăsi cu con­ ştiinţa curată (ce ironic!) pe bătrânele ei angajatoare... Ai putea să treci de câteva ori pe noapte să vezi ce face. căutând cuvintele potrivite. să ia un pahar cu vin. Orele treceau. Rânduri tăiate. să te asiguri că nu e prea frig. certurile lor şi cât de tare se ataşase de ei. învârtindu-se cu un animal în cuşcă... ba pentru o ceaşcă de ceai. scoase o coală de hârtie din valiză şi începu să scrie ezitant. ra­ reori dormind noaptea întreagă. aşa c ă . Constatase că erau ca nişte sugari agitaţi. m ărtu­ risind cât de singură se simţea. deranjând-o ba pentru o sticlă cu apă caldă. mai rău. neînţelegerile. Cum să-i răspundă Martini? Nu mai era cazul să amâne. pe care era nevoită să le aducă din pod .. în cele din urmă renunţă şi-i scrise surorii ei un bileţel scurt. Aprinse lumânarea de pe micul pupitru de scris. La urm a urmei. ." Şi tot încercă o bună parte din noapte. în salo­ nul acum pustiu. Minna se retrase în camera ei. cât de confuză era. cât se poate de obişnuit.. Spera că surorile vor dormi bine. în jurul scaunului. pe un ton de­ gajat. pasaje ne­ sincere. cât îi lipseau copiii. subiecte lipsite de interes.186 KARF..sau. . Sări de la un subiect la altul. Cum se mai simt băieţii?. Te rog să verifici camera lui Martin. până a doua zi dimineaţa. Oliver a dat testul pentru gimnaziu?.. încropind prima dintr-o lungă serie de ciorne.. Cât despre . Dreyfus era singurul evreu din personalul generalului. dar nesincer. asta era.N MACK şi JENN1FER KAUFMAN în mod evident falsificate. „Trebuie s-o convingi pe doică să nu-i dea din nou laudanum Iui Sophie. privind hârtiile mototo­ lite şi aruncate pe jos. Acum trebuia să se con centreze pe problema momentului.

că-i era într-adevar dor de copii şi aştepta cu nerăbdare sărbătorile. în al doilea rând. De ce? Era perfect capabil să scrie.Amanta lai Freud 187 rugăminţile cu titlu personal ale Marthei. ipocrizia era atât de mare. Prin urmare. Incluse in plic şi ||n bileţel pentru Sophie. Ce-ar fi dacă ar putea da timpul înapoi? Ar reuşi să se străduiască puţin mai mult să reziste tentaţiei? Poate că da.de pildă că trebuie să răspunzi la scrisorile primite în cel mult douăzeci şi patru de ore. se uită la scrisoare întrebându-se cum de ajunsese în situaţia asta. încât părea aproape criminală. asta ştia sigur. o 1Ai ticică a reverendului Charles Kingsley despre care credea că îi va bucura pe toţi cei mici. Fiindcă ştia bine: acum nu se mai putea împiedica să nu-1 dorească. Dar acum nu mai avea nicio importanţă. Adăugă şi că. hotărî să nu pomenească nimic despre Sigmund.„ce-ar fi dacă“. el nu-i scrisese niciodată. Un lucru era sigur însă: trebuia să se distanţeze de legătura asta. Nu izbuti să se hotărască dacă era cazul să-i trimită şi ea salutări lui Sigmund. recunoscu . Numai că motivele şi dorinţele ei erau atât de complicate şi de confuze la ora actuală. nici măcar o carte poştală. când familia se putea reuni. în primul rând. Era obsedată de întrebarea aceea umană firească . nu credea că exista un viitor comun pentru ei. era un corespondent compulsiv. încât nici chiar ea nu ştia ce vrea. . făgăduind că-i va trimite Copiii apei. cu tot felul de re­ guli . care deveniseră greu de suportat. deşi era flatată de interesul pe care i-1 arăta Eduard. Când în sfârşit termină. fără Hmenţiona circumstanţele reale. De fapt. îi dădu Marthei câteva detalii disparate. fiindcă pur şi sim ­ plu ea nu simţea „ce trebuie'* pentru el.aşa cum ar 0 fost de aşteptat . Cu privire la slujba ei.

M a m b u c u r a t m u lt s ă p r im e s c in s fâ r ş it veşti d e ia tin e. s o r a m e a in d e p e n d e n t ă şi c ă p le c a r e a ta n u a r e n ic io le g ă tu r ă cu n oi. Intr-un târziu . s o r a m e a iu b ită . e x c e p tâ n d p o a l e p r o b le m e le in im ii . ta r eu l-a m u rm a t la bar. m e a t a p r o a p e că se u rc a s e p e el şi a p o i p riv in d u -l cu un z â m b e t p rostesc. D a c ă ă sta a r f i un m otiv in p lu s s ă le în to rci a c a s ă . M ă tem că în tr-u n fe l s a u a ltu l eu su n t v in o v a tă sa u că e x is tă un a lt m o tiv p e c a r e nu m t-l m ă r tu riseş ti. u n d e a m p o m e n it n u m e le tău şi i-a m m o n o p o liz a ! a te n ţia in m o d d e ­ lib era t p a n ă c â n d a m fost c h e m a ţi la m a s ă . . a tu n c i treb u ie s-o fa c eu.a i scr is d e lo c c â n d şi d a c ă te m a i în to rci a c a s ă . d o r n ic s ă a fl e veşti d esp re tine. r â z â n d p r e a so n o r la g lu m e le lui. Ş ed e a ch ia r lâ n g ă el p e c a n a p e a . G reşesc p r e s u p u n â n d a s t a ? S a u p o a t e c ă eşti în că s u p ă r a tă p e m in e fiin d c ă te a m c o n tr a z is in fa ta c o p iilo r ? P r i­ v in d a c u m in u rm ă . insipid. D a c ă s o a r ta nu m işcă un deget. Tu ştii ce e m a i b in e p en tru tine.c e e a c e m ă d u c e cu g â n d u l la Ik lu a rd . El nu vvj m a i fi d is p o n ib il m u lt tim p. 10 m a r t ie 1H9(\ Dragă Albina. E ra m a s e a r ă la fa m ilia Stern şi fi ic a lo r (o s ten ta tiv ă c re a tu ră ) s -a a r u n c a t p r a c tic a su p r a lui.24 Vieţui. s ă ştii că m i a părut. la f e l e a în t o td e a u n a . a p te c ă n d u -s e spre e l a tâ t d e tare. nu te m a i p lictisesc cu in sisten tele m elc. în c erc s ă m ă a lin c u g â n d u l c ă eşti. In a n c e caz. el s -a rid ic a t s ă -şi ia cev a d e bău t. d a t n ic icu m nu p o t s ă în ţeleg d e ce eşti în că a c o lo şi d e ce nu m i. im i d a u s e a m a că nu a r f i treb u it s ă in terv in in tr-o ch e s tiu n e a tâ t d e lip sită d e im p o r ta n tă .

nu ştiu cu m s u p o r tă .e im a g in e a în s ă ş i a s ă n ă t ă ţii. cel pu ţin . tot ca d e o b ic ei. Sincer. S p e r c ă p o ţ i c iti scr isu l m e u ch in u it. A sta .a sp u s c ă e m a i p a li d şi m a i s la b d ecâ t în m o d o b işn u it. d â n d d e în ţe­ les câ eu era m vin ovată. Şi p e u rm ă a fă c u t o rem a rcă g ro s o la n ă desp re g reu ta tea m ea. o r i p e n tr u c e a lt e id e i iţi m a i trec fie p rm m inte. „ M ăn ân că b in e ?" a în trebat e a şi s-a întors spre m ine. fiin d c ă a b i a n e a m în to rs d e la c in a la s o a c r a m ea.c e e a ce se în tâ m p lă rar. M a r th a . deşi a m e lio r a t ă . sla v ă D om n u lu i! Sunt is to v ită . S ora ta iu b ito a r e. m â n c â n d la p te in teg ra l ( . d ra g a m ea .a r p u te a r id ic a v r e o ­ d a t ă la î n ă l ţ i m e a a ş t e p t ă r i lo r ci. p o a t e c â e ş ti p r e a m aturei p en tru un flirt sau p en tru o d r a g o s te r o m a n tic ă . C a d e o b ic e i.o în c a m e r a e i şi p â n ă a c u m n iciu n u l d in tr e c e ila lţi c o p ii nu s-a m o lip sit. F e r e a s c ă D o m n u l s ă o b s e r v e i u m v a c ă a m p r o b le m e cu b ra ţu l sau c ă unu d in tr e c o p ii sunt a c a s ă . în c ea rc ă să f i i p ra c tic ă d e d a t a a s ta şi te g â n d e ş ti ia vii­ toru l tău. tăcu t. Nu tr eb u ie să a ştep ţi p â n ă c â n d ro z a se o file ş te d e . In o r ic e ca z . M im ul. Ia r c â n d „ p r e ­ ţio su l e i S igi" a a ju n s. M ic u ţa A rm a cr e ş te fo a r t e fr u m o s . N ic io f e m e i e m ă r it a t ă cu S ig m u n d nu s . A m a lia îşi ieşise d in m in ţi c â n d a a ju n s el. Ş tie c ă în to td e a u n a în tâ r z ie . a b ia d ă n d u -le a te n ţie cop iilor.a m citit şi lui u ltim a ta s c r is o a r e şt e m u lţu m it că lu c ru rile m e rg bin e. nu e p r o p ic e c o r e s p o n d e n te i. b o ln a v i! l .a m sp u s c ă S ig m u n d a r c tot m a i m u lţi clien ţi. a b u c u r a t -o . A m a lia i. A m iz o la t. A p ro p o . i. C o p iii im i o c u p ă tot tim pu l.Amanta lui Freud 1S9 L a vârsta tu. M a lliild e a fă c u t in s ă o la r m ă u ş o a r ă d c sc a r la tin ă . S ig m u n d a în tâ r z ia t şi. o r tn e r . fiin d c ă p a r a l iz i a b ra ţu lu i.n a p o î Iar ta tă l lu i S ig m u n d nu fa c e d e c â t să stea in fo to liu l lui. T im pu l nu este d e p a r t e a ta. şi totuşi îşi p e t r e c e fie c e m in u t p â n ă la s o s ir e a lu i în c r u n ta tă şi în c o r ­ d a tă . a ic i to tu l c m o n o to n fă r ă tine. fă ţâ in d u -s e m e r e u d e la u şă la trep tele d e la in tra re ş i. S ă n e tr i­ m iţi m a i m u lte in fo r m a ţ ii in s c r is o a r e a u r m ă to a r e .a b in elea. e a s ă m ă m a i ini p a c cu a b s e n ţa ta.

S o ra ta. în să ci nu p a r c s ă -i p es e. Minna îşi reluă corvezile zilnice la ora zece. M in n a După ce expedie scrisoarea. fa b r ic a i d e c o m p a n ia B a y e r d e aici. iar îndatoririle ei se . a ş a cu m a m a v u t în ­ to td e a u n a . a ş te p tâ n d u r m ă t o a ­ rea lov itu ră. Surorile îi cereau acum să stea în fiecare dimineaţa în faţa dormitorului lor şi să aştepte să fie chemată. 15 m a r tie 18% D ra g ă M a r th a . E ste d o a r o fe m e ie b ă tr â n ă şi n ă tâ n g ă . n u m it a sp irin ă . . L -a i p u te a ru g a p e S ig m u n d s ă -ţi f a c ă rost d e c â te v a p a s t ile . A m im p r e s ia că m e s e le d e d u m in ic a nu s -a u s c h im b a i d e lo c . A n u d ia a r treb u i să -ş i d e a scam a că r e m a r c ile ei lipsite d e d e lic a te ţe îi s tâ n jen e sc p e toţi ceila lţi. Af(j în tristea z ă să a flu că b ra ţu l co n tin u ă să -ţi f a c ă p r o b le m e . (ii cu m r ă m â n e cu b ie tu l J a k o b ? T atăl Iui S ig m u n d m i s a p ă r u t în to t­ d e a u n a a tâ t d e în colţit. Eu in să a m n ev o ie. ia r tu ştii la f e l d e b in e c a m in e că n ici m ă c a r S ig m u n d n -o su p o rtă in p r e a jm ă . d in G e r m a n ia . N -aş fi p leca t n ic io d a tă din c a ­ u za u n u i lu cru a tâ t d e n e în s e m n a t D a r a m sim ţit p u r şi sim p lu a) treb u ie s ă . M ă în d e m n i s ă .m i ig n o r s e n tim e n te le d c d ra g u l u n ei p a r t id e bu n e. c a un ş o a r e c e in cu rsă. A n ­ g a ja t o a r e le m e le v orbesc d es p re un m e d ic a m e n t n ou . T ra n sm ite d r a g o s te a m e a cop iilor. d e a n u m ite s e n tim e n te cu c a r a c te r ro m a n tic. şi a r trebu i s â nu te d e r a n je z e n ici p e tine.190 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN F r a n k fu r t. . A p reciez g r ija ta cu p riv ire la E d u a r d şi la p e r s p e c tiv e le m e le d e v iitor (d e s p r e c a r e p a r i a c re d e c ă s e tot d im in u e a z ă ). eu nu p o t in e e p e o re la ţie sa u o c ă s ă t o r ie d o a r p e n ­ tru c ă e m o m e n tu l s-o f a c .m i clă d esc sin gu ră v ia ţa şi s ă nu m a i a b u z e z d e fa m ilia ta. A bia a m term in a t d e a t u sc r iso a r ea ta şi trebu ie să-ţt spu n că m ă m n te le n o a stre n eîn ţeleg eri in p riv in ţa c o p iilo r nu au n icio legătu ră cu h o tă r â rea m ea d e a a cce p ta a cest post. Ceea ce începuse în urmă cu câteva săptămâni ca o acti­ vitate de rutină se transformase într-o slujbă abrutizantă şi degra dantă. S e p re su p u n e că a r f i m a i bu n d e c â t la u d a n u m u l p e n tr u tr a ta r e a du rerii. In c iu d a re c o ­ m a n d ă r ilo r talc.

cu care unele dintre semenele ei îşi spălau ochii în speranţa că . Bella petrecuse o vreme în Franţa. alegându-se cu n serioasă durere de spate şi cu o privelişte deloc dorită şi agreabilă a trupului gol al femeii. tuş de ochi pe bază de plumb şi îşi albea obrazul cu oxid de zinc. Susţinând-o de braţ. se îndreptară amândouă încet spre clo­ ne! şi rămase lângă ea. o ajută să ocolească bălticelele de pe po­ dea (de care servitoarea de la etaj se plângea mereu) şi o spălă până la brâu în vana albă din fontă emailată. extracte şi diverse ames­ tecuri pe bază de opiu. iar cosmeticele erau frecvent utilizate şi uşor disponibile. Dar refuza să aibă de-a face cu beladona. sucul letalei mătrâgune. deschise un dulap din lemn ca o veritabilă farmacie. unguente. Trase draperiile. aprinse lămpile cu gaz. care era la o înăl­ ţime potrivită.o însărcinare de care ocupa in mod obişnuit camerista. t. însă aceasta îşi dăduse demisia |*r neaşteptate cu o săptămână în urmă. plasturi şi săpunuri. sirop de sarsaparilla pentru purificarea pielii şi a sângelui. Apoi o luă de mână.Amanta lui Frcud 191 înmulţiseră. ascu!tându-i căinările privind dificultăţile de urinare. dar femeia insista să se cufunde în vană. unde saloanele de înfrumuseţare începuseră să apară. incluzând îmbăierea celor două . tincturi. drept care Minna era nevoită s-o ridice ca s-o scoată de acolo. dădu pledurile deoparte şi o ajută să se ridice din pat. răsuflând greu. care con­ ţinea o cantitate alarmantă de mercur şi de plumb. îmbrăcată în lemn de mahon. sedative. Claris’ intr-o sticluţă de culoarea ametistului şi pilulele pentru rinichi ale doctorului Jessup. Bella Înghiţi tratamentul ei preferat pentru letargie şi migrene. Minna intră în încăperea întunecată şi neaerisită în care sora Hclla zăcea aidoma leviatanului.i un sicriu de mari dimensiuni. După baie. plin de pastile. şi folosea ruj de buze cu sulfură de mercur. în tinereţe. alifie Dr. Minna îi sugerase Bellei să folosească duşul. îşi asumase vechiul adagiu roman conform căruia o femeie neiârdată c ca mâncarea fără sare. Veneau apoi la rând cosmeticele. Aş­ teptă până ce Bella alese medicaţia zilei: balsam de tuse White Pine cu adaos de morfină. alifii. purgative. Pe lângă ele.

Se înregistraseră însă cAtov't* cazuri de orbire temporară.ouisa.ouisa şi luă de la capăt tot procesul. dacă ar fi putut. care impunea purtam* unui corset greu cu balene şi cu sârme flexibile din oţel în faţă In plus. în dimineaţa aceasta. rupându-şi mai toate unghiile Odată ce o aşeză pe Bella la masă pentru micul dejun. ca să ia bomboane. Minna? se interesă Bella. La unsprezece jinduia t n disperare să se odihnească puţin.Imitaţiile sunt atât de vulgare! adăugă I. i se cerea să stea în salon şi să se arate veselă şi interesată de toate aiurelile despre care discutau cele două în după-amiaza aceasta vorbeau despre intenţia lor de a cumpăra nul piese de mobilier şi decoraţiuni de la o bcitaţie din suburbii Iulian le sugerase două măsuţe şi o lampă decorată în stil chinezesc. Minna pieptănă părul cărunt şi încâlcit al Bdlri. strângând şi aplatizând toţi colăceii de carne. ilar i-ar fi fost imposibil. Ce părere avea ea despre cristalul de Boemia? Cum să le spună fără a le jigni că aveau deja în casă destule gunoaie cât pentru zece vile? Cum să le spună că locuinţa lor era oricum vulgară şi că nu cnt cazul să-şi facă griji pentru imitaţii? Cum să le spună că o dur ea capul şi că. femeia alcM.192 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN vor avea priviri tinereşti. Minna trebuia să-i înfăşoare corpul cu u bandă din piele. desigur. prevr neau îmbătrânirea. strălucitoare. la băcănie. După mai bine de o jumătate de oră izbuti să lege strâns corsetul şi să lei mine de înfăşurat banda din piele. undele vor mai in ghesui şi pe ele în salonul de primire deja ticsit şi de prost gust. cu va/c asortate.Ce părere ai. la măcelărie şi la brutărie. Numai Dumnezeu ştie. flori şi preferatul surorilor. Iar când se întorcea acasă. aşa cum se întâmpla în cazul siluetelor problematice. Blutwurst. pentru ca talia să încapă în rochie. . zice-se. în continuare. după care începu s-o îmbrace. fie şi numai pentru o clipă.M > o rochie de zi cu dungi albastre şi galbene. . Bella prefera să doarmă uneori cu itiţrt acoperită cu fâşii subţiri de carne crudă de vită care. o tiv/l pe I. îşi spuse Minna. ar fi renunţat pe loc la postul ăsta mizerabil? . Să adăugăm şi ceva cris tal de Boemia? Eu ador cristalul de Boemia! Cel adevărat. După masa de dimineaţă trebuia să meargă la farmacie.

tară a ajunge însă nicăieri. întări Louisa... Dumnezeule mare. .îmi închipui că familia Olbrich va fi şi ea acolo. Ultima fusese cu el.. invitând plină şi personalul. luna viitoare! . Julian e întotdeauna foarte politicos. Ne invită la o petrecere la vila lui.Şi Bahr. De fapt. .. ce drăguţ. te a inclus chiar şi pe tine.Ce drăguţ! replică Bella. Da. care îi aduse Louisei im plic |n' o tavă din argint.Amanta 1ui Freud 193 O clipă mai târziu intră servitoarea. Adevărul era că Minna ar fi preferat să stea acasă decât să petintcă un weekend întreg ascultând glasurile piţigăiate ale surorilor. când avusese ultima oară o conversa­ ţie mulţumitoare? Şi apoi îşi aminti. Femeia citi scrisul de mână şi zâmbi. 11 de la Iulian. ture ii aminteau de doi colibri bătând nebuneşte din aripi. fireşte. Minna! . privind fix spre Minna.

d a . E tâ r z ia in n o a p te şi nu p o t s ă d o r m .. observă o scrisoare pe măsuţa ei de toaletă. d u r mă voi m u lţu m i şi cu o n o a p te in F ran kfu rt.p o a te ţigări şi o sticlă cu gin. e s te c e a c a r e Uni u m p le s e r ile şi îm i d ă d u r e r i d e c a p a tr o c e . p u r t a r e a ta. a lă tu r i d e p a li d e l e s a t is fa c ţii a le c e r c e tă r ilo r m ele. n u -m i m a i d o m o le ş t e su ferin ţa .. A m co leg i a c o lo ş i p o t in ven ta un m otiv c a să vin a c o lo o r ic â n d iţi p o ţi lu a Iu lib e r In ciu d a p u r tă r ii tale. N ici c h ia r c o c a . De data asta scrisul era al lui. surorile continuară să se agite. spre seară. d a c ă a r f i a tâ t d e u şor. a fu r is ită s ă f i i tu. N u a m m a i d o r m it b in e d e c â n d a i p le c a t tu d in c a m e r a a c e e a d e h o te l d m H a m b u rg . T reb u ie să ştii că n -a m d e g â n d s ă te la s s ă r ă m â i o v eşn icie în F r a n k fu r t şi c ă a m n e v o ie s ă te v ă d d in n ou . ştiu că te v ei în tâln i cu m in e şi că p r o te s te le ta le d e tip „ n ic io d a tă " şi „im p osibil" nu treb u ie lu ate in serios.25 în următoarele săptămâni. . A h. Jin d u iesc la c â te v a z ile n eîn treru p te îm p reu n ă cu tine. Viena. prcgâ tindu-se pentru călătoria de sfârşit de săptămână. iar Minna lucra do uăzeei şi patru de ore pe zi. d e p a r c ă a i f i v ă z u l o s ta fie . p r a d ă a c e s ­ te i in fe r n a le s t ă r i d e s in g u r ă ta te şi p r iv a ţiu n e Şi. într-o după-amiază. M a i cu s e a m ă d a c ă vin a d u c â n d d a r u r i . în ţeleg d in s c r is o a r e a ta c ă tr e M a r t h a c ă p e n tr u m o m e n t a i a c ­ c ep ta t p o s tu l şi c ă ţi-a i a tin s sc o p u l d e a m ă lă s a singur. 25 martie 1896 D ra g a m e a M in n a.

d a r iţi sp u n eu . C â n d le p o t v ed e a din n o u ? Al tău. c a un c â in e . Eu a r tr e b u i să m ă a lă t u r lo r d o u ă s ă p t ă m â n i . Cum să-i răspundă? Hotărî să nu-i scrie nimic.m i un b ile t ! O ri e ş ti fo a r t e o c u p a t ă . era mai bine să spere că tăcerea ei îl va dezarma şi-l va depărta de ea. La urma urmei. S ig m u n d Minna împături scrisoarea şi in zilele următoare o purtă in bufunar. E şti c u r i o a s ă c u m m ă s im t ? Nu tn . în c ep s ă in feleg d e c e v ech ii g r e c i o b iş n u ia u să -ş i leg e s ta tu ile in lan ţu ri. Vremi 1 aprilie 1896 D ra g ă M in tia. să-i spună că nu-şi putea lua liber sau să pretindă că nu voia să-l vadă. t r im it e . fr u m o a s ă şi p a r c ă vie. i n c a p a ­ b il să lu crez . c a s ă le îm p ie d ic e s ă p le ce. citind-o şi recitind-o. Nu avea să continue cu clipele rticlea de nebunie. Kelaţia ei cu I-reud era încheiată. D e p r im a t. o r i te a m ă g e ş t i c r e z â n d c ă p o ţ i fu g i d e t o a t ă s i t u a ţ i a a s t a . Ar (iuţea ti atrasă încă o dată în ceva atât de distructiv? Nu. D a r te im p lo r s ă n -o fa c i in a c e s t fe l. Ş a d e p e m a s ă lâ n g ă fe r e a s tr ă . L a f e l ca v ech ii g r e a . Lipsa de loialitate faţă de sora ei o măcina chiar Iu vreme ce-i era dor de atingerea lui.a d re p tu l. P en tru n u m e le D o m n u lu i. limite exis­ tau in lumea ei. P res u p u n c ă v re i s ă a s c u n d e m a d e v ă r a t a le g ă tu r ă d in tr e n oi. o b o s it. M iz e r a b il d e . p e n tr u scu r t tim p. Nu. E ste o d o r in ţă n o b ilă . n ici eu nu vreau s ă te las să p leci. Dar nu avea nevoie de hârtia aceea ca el tâ i lie permanent prezent în minte. la altceva nici nu se putea gândi. M a r th a a r e d c g â n d să p le c e în c u r â n d îm p r e u n ă cu c o p iii la R e ic h e n a u . întrebarea era cât de departe ar fi fost dispusă să meargă.Amanta lui Frcud 195 S tau a c u m la b ir o u l m e u fi m ă uit la A ten a. Niciodată. Ce rost ar fi avut? N-ar fi tăcut decât sâ-1 mintă. dacă nu şi într-a lui.a i în tr e b a t. c a r e a d e v e n it f i g u ­ rin a m e a p r e fe r a tă .

călătoria era prea mult pentru ele două. A l tă u . d a c a a ş a sta u lu cru rile.m i tr im iţi sticla d e gin . Nu n e vom m a i r e v e d e a n ic io d a tă ! S u n t m u lţu m ită . M in tia RS. după atâtea blănuri fanate. personalul casei Kassel îşi petrecu cea mul mare parte a timpului pregătind vizita la vila lui Iulian. A ta. într-o gară ori cafenea. iar peroraţiile el agitate îi stârneau Louisei crize de furie. După cină surorile ii ceruseră sâ verifice necesităţile medicale pentru că lătorle. cu doze şi ore de administrare. bluze îngăllu* nite şi taioare din lână împachetate (toate cu miros de camfor). iar Minna nu putea să nu se întrebe dacă nu cumva. scriind pentru fiecare schema de tratament. Scrisoarea ta ttt-a s p e r ia t d e m o a r te ! Al în n e b u n it? S'u p o ţ i să vii a ic i n e a n u n ţa t şi s â strici totu l.4REN MACK ţi JENKIPF.R KAUFMAN m a i tâ rz iu . S ig rm m d F ra n k fu rt. vin şi m> in vitat. Minna nu izbuti să se re tragă în camera ei decât cu puţin înainte de miezul nopţii. In tru d ir ec t in su b iect. R egret c ă ţie n u -fi e bine. poate. 15 a p r ilie lH9a D ra g ă S ign iu n d. în vreme ie surorile vegheau totul ca două găini cârâitoare. Ai p u t e a totu şi s ă . Cu o seară înainte de data plecării. D a u ) nu p r im e s c veşti d e Iu tin e p u n ă a tu n c i. să controleze în dulăpioarele lor cu medicamente şi să im pacheteze cu grijă toate doctoriile. su roi ile ar putea renunţa la călătorie în ultima clipă. b a c h ia r fe r ic ită cu n o u l m e u p o s t şi nu a m d e g â n d să m i p e r ic lite z n o u a v ia ţă p e c a r e m i-a m co n stru it-o . Minna se conformase . Femeile se distingeau prin dubioasa particularitate că de ani întregi nu mai câlcaseră intr-oca meră de hotel. în zilele următoare. Bella repeta întruna că.1% K. d a r c r e d a i iţi ex a g e rez i s im p to n w le p e n ­ tru a m ă con v in g e.

M i-a m în c e p u t c a r i e r a cu c e le m a i b u n e in te n ţii . A m în cu iat u şa b iro u lu i şi a m în chis to a t e fe r e s tr e le . m i-a întors s p a ­ tele. D a r sunt 'înconjurat d e n ea n d erth a iien ii m ă r g in iţi a i a u to r ită ţilo r m e d ic a le . 3 0 a p r ilie IS9(> D ra g a m e a M in tia. S u n tem m a i p u ţin în ţele g ă ­ tori u n u l cu cela la lt in a p r o a p e to a te p riv in ţele. e a le co n s id e r ă s tâ n je n i­ to a r e şi resp in g ă to a re. Nu m a n ife s tă n ici c e a m a i vagă u r m ă d e p a s iu n e fa ţă d e c e e a ce f a c . cu to a te c ă M a r t h a îm i r e p e tă în tru n a c ă a sta e c e e a ce m ă îm p ie d ic ă s ă u rc in ie r a r h ia u n iv ersita ră .a i în ţe­ les în to td e a u n a . ştii bin e. N en o ro cu l m e u este c ă nu p o t s ă f a c c o m p r o m is u r i şi s ă m ă d e d a u la linguşeli. c a r e su fe r ă in to a te a sp e c tele v ieţii sa le. Ş tii c ă itic iu n u l d in t r e c o le g ii m e i n u . e a s ă p o t sta liniştit să re fle c tez a s u p r a re fu z u lu i tău în c ă p ă ţâ n a t d e a n e m a i v e ­ d ea . A şa c ă m ă în torc sp re tin e.Amanta hii 1-reiu! 197 141. Tu m . o aştepta o noua scrisoare. c â n d a n i în cercat s ă . „E şecu l m e u s o c ia l" d u p ă p ă r e r e a e i e a g ra v a t d e o p in iile p e c a re le a m d esp re se x u a lita te şi p e ca re. dar activitatea atât de plictisitoare o îndemna arunce toate medicamentele la coşul de gunoi.m i r e c u n o a ş t e m u n c a . D u p ă m in tea ei.cu d r a g o s t e a p en tru cer ceta r e şi p en tru m e d icin ă . '/i-a m spu s lim p e d e c e sim t p e n tr u tin e. d a c ă a d m in is tr e a z ă c a s a b in e în ­ s e a m n ă că s-a a ch ita t d e u n ica o b lig a ţie p e care o are. in c i u d a s u g e s tie i t a le c o n ­ d e s c e n d e n t e c ă a ş s u fe r i d e ip o h o n d r ie . în trecut. p e n tr u a lin a re.1 tragere de inimă. Riscul unei anchete oficiale futot' singurul lucru care o reţinuse. h o tă r â ţi să m ă d istru gă. a ş v r e a să s u b lin ie z c ă . m e d ic u l t o c m a i a p le c a t . M in n a . A p r o p o .i ex p lic c ă un b ă r b a t a r e şi a lte n evoi. N a este d elo c in teresa tă să d is cu te cu m in e d e s ­ p r e m u n c a m e a . Pe la unsprezece ţi |iimălate îi trecuse prin minte că le-ar putea ucide pe amândouă ni o simplă modificare a dozelor. V icna. ia r a c u m nu m a i p o t d e c â t s ă te im p lo r ca un o m sin g u r ş i n e fe r ic it. ( land ajunse în sfârşit în camera ei. Ia r a c u m trag em in d irecţii d iferite.

NN1FER KAUFMAN d u p ă ce <1 c o n s t a t a t c ă s u fă r d e o f o r m ă d e a r i t m i e f o a r t e provii ţ i d e d is p n ee.dacă asta mai era posibil. Al tă u iu bitor. de pildă. Fereşte-te de turcii de 1a uşă. C e m a r c ă d e g in p r e fe r i? Minna împături scrisoarea şi o puse în sertar. S igm u n d P. peste celelalte Chiar aşa?! Oare stimatul doctor nu putea găsi ceva mai bun dccJI „soţia nu mă înţelege"? Minna fusese deseori acuzată de obstina ţie şi independenţă exagerată . Un gând fugar îi trecu prin minte.198 KAREN MACK şi JF. o veche lecţie de istorie din copilărie. Acum. care ameninţă creştinătatea! La fel ca în asediul Vienei din secolul al XVI-lea. se va baza pe ele pentru a-şi salva sufle tul . una din părţi avea să câştige în cele din urmă.trăsături care nu erau întotdeauna nocive. .S. dar cu pierderi numeroase in ambele tabere.

Conveniseră deja că vor călători toţi în trăsura foarte încăpă­ toare a surorilor. Fiind unic moştenitor. construită de tatăl lui prin anii IK60.Profund. Vila de familie a lui Julian. răspunse Julian. tre­ când prin sate. pălării şi mănuşi negre din piele . îngrămadmdu-le în holul din faţă. se afla la cincizeci de kilometri de I rankfurt.o reuşită dificilă pentru Bella. Fa se aşeză. . după Marele Tur al Italiei. . urmate de Minna. . ca un ecou. pe lângă biserici şi ruine străvechi sau pe străduţele . repetă Bella. dragul meu Julian. julian intrase in posesia casei cu pesle zece ani in urmă.26 în dimineaţa plecării. luându-i mâna cu un gest graţios şi atingându-i fugar mănuşa cu buzele. pen­ ii u că ne-ai invitat. surorile perorau entuziasmate în vreme ce uimerista şi valetul aduceau bagajele şi o sumedenie de şaiuri. Frâu îmbrăcate la fel. după decesul prematur al părinţilor săi. pentru a încăpea pe de­ getele ei groase şi cărnoase. Pusta lungă a Minnei foşni agitată de vânt când )ulian o ajută să urce. emanând şarm şi zâmbind vesel când cele două femei ieşiră din casă. a cărei peredie fusese pusă mai întâi pe un întinzâtor.Plăcerea mea. cu mantouri din serj cenuşiu. Drumul de mai multe ore străbatea peisajul de ţară nins. punându-şi pe genunchi geanta şi o carte.îţi suntem profund recunoscătoare. spuse Louisa. Iulian sosi la timp.

geamurile flitul bătute în scânduri. ridicându-şi in fugă bretelele. şi că Julian muşi anunţase personalul de sosirea oaspeţiloi Majordomul aşeză o scăriţă din lemn la portiera trăsurii şi le ajută pe cele două surori să coboare. până când un majui dom. cerându-le vizitiilor să descarce baga jele. Iar lângă bu­ cătărie văzu câteva pisici în aparenţă sălbatice. Trăsni# trecu pe lângă adăpostul pentru câinii de vânătoare la vulpi şi pir peliţe. apoi aşteptă câteva minute şi sună din nou. în plus. uşile aveau nevoie de un strat nou de vopsea. Minna presupuse că vizitele stă panului ta vilă erau sporadice. Bellu se sprijini de umărul Mintiei şi. mai cu seamă in această perioadă o anului. Când ajun seră pe palier. ei i se păruse că ambele surori erau în­ drăgostite de Julian. Când ajunseră în faţa casei. Câteva ore mai târziu coborî şi Ie ajută să se retragă în camerele lor pentru a se odihni înainte de festivităţile dc seara. vila era într-o stare precară . Cu toată preţiozitatea sa. aplecându-se spre ea. scoase capul pe uşă şi se uită U Julian. Trecând de intrarea maiestuoasă.200 (CAREN MACK şi ) IN MI IER KAU EMAN înguste ale oraşelor medievale. spuse cu un glas dulceag. Minna o privi uimită. încât blocau nu doar lumina.Cine ar fi crezut că locuinţa lui Julian c aşa o ruină?! Nu înţe­ leg ce vede sora mea Ia e). ci şi priveliştea. Minna observă că. înconjurată il# un desiş de pomi fructiferi şi brazi dintr-un soi neobişnuit. iar obloanele erau crăpate. brazii din faţa camerelor de zi erau a tăi de deşi. sullând greu şi plângându-se că o durea braţul. după care o deschise încet. . Impunătoarea viIIa rustica se inAlţ» la poalele unui deal împădurit. mirosind a cocktail: . dar construcţia din lemn era goală şi năpădită de buruieni. julian coborî şi sună clopoţelul. deşi vastă. în vreme ce restul grupului se aşeză în salon pentru un ceai de după-amiază. strânse lângă o uşă laterală. la marginea oraşului. acolo unde nu lipseau. Julian părea să aibă nevoie de mal mult decât de simplul „bun gust" al surorilor.zugrăveala era scorojită şi umflată pe zidurile exterioare. Minna urcă la etaj pentru a supraveghea despache tarea bagajelor.

cu părul moale acoperindu-i faţa.i şi puse ceasul pe pervaz. se retrase şi ea în camera ei. deschise uşa de o palmă şi privi înăuntru. traversă holul şi bătu uşor in uşa Bcllei. fiindcă nu se auzea nici măcar sforăitul care răzbatea uneori până in camera ei. în capot şi papuci de casă.Poţi s-o trezeşti şi pe Bella? întrebă ea. dând din mâini in vreme ce mâţa o zbughi pe lângă ea.Amanta lui Frcud 201 . îşi aprinse o ţigară turcească pe care o ascunsese In bagaj şi continuă să privească o vreme peisajul cenuşiu de ţară. 1 se păru că aude un zgomot.Zât! rosti Minna in şoaptă. Minna se simţi ruşinată. Iikercă să aţipească. Era Louisa. lângă capul Bcllei. afară. dar orologiul mare din malahit de pe comodă Ui ăia prea tare şi n-o lăsa să doarmă. ca două santinele. . Era un lucru obişnuit ca antreprenorii de pompe funebre să trimită doi muţi care să stea. Bătrâna era mai profundă de •uni bănuise. . chiar crezi că avem nevoie de toate acele vaze n ă i­ mii.poate absenţa oricărui sunet. Minna se aplecă şi înde­ părtă cu un gest uşor o şuviţă căruntă. Fiindcă. ii ajunse o singură privire ca să-şi dea seama. Niciun răspuns. . Femeia şedea cu capul întors într-o parte pe pernă. în faţa casei unde avusese loc un deces. Minna îşi puse o rochie de casă.Nu face o figură atât de surprinsă. Am ciocănit de câteva ori la uşa ei. Una dintre pisicile murdare de jos Izbutise să intre în cameră şi acum îşi ascuţea ghearele pe cuver­ tură. ieşind în hol. îi răspunsese Emmeline.din Aix-en-Provence? Uitându-se mai bine la pielea palidă şi la cearcănele de sub ni Im Bcllei. sperând că n-o să cadă printre t tcngile copacilor. Eu îl suport de dragul I imisei. Sincer. De ce doi muţi? Minna o întrebase cu ani în urmă pe mama ei acelaşi lucru. deschise fereasli. Ceva o făcu să se întoarcă şi să se uite spre Bella . spunându-i că trebuie să se îmbrace pentru cină. Trase perdelele. O trezi o bătaie în uşă. După ce le culcă pe cele două surori. Bella era moartă. dar doarme dusă.

Şedea singură în salon. la marginea canapelei. astfel că nimeni nu le mai trecea pragul. pentru a încetini descompu nerea.R KAUFMAN erau tăcuţi şi aveau solemnitatea necesară şi. în plus. Nu era o casă in care cineva să dorească să petreacă mai mult decât er . Locuinţa celor două surori fusese intr-o continuă agitaţie încă de la tragica lor revenire acasă. După înmormântare şi perioada obligatorie de vizite. Numai In vitaţii erau primiţi in casa familiei îndurerate. In ziua înm orm ântării Bel lei. nu mânca şi nu se mişca decât pentru a se duce din când in când în camera ei. Louisa era de neconsolat. Prima ri prcsupusese drumuri la antreprenori. cu lucrul de mână neatins in poală şi cu gândurile duse. fluxul de vizitatori se subţie drastic. lângă trupul Bellei.dacă putea exista ceva mai rău . nu izbuteau să as cundă mirosul de putrefacţie. Florile special alese. Nedespărţită de sora ei de când venise pe lume. Vizitatorii. care căpătase o nedorită culoare vineţie. era organizarea complexei ceremonii funerare. mătuşi şi verişoarc de departe. Louisa ii spuse Minnei că vor trebui să rămână în casa cufundată în întune­ ric timp de încă şase luni.202 RAREN MACK ţi JKNNIFF. în scurt timp. furnizori şi croitori pentru ţl mitele de doliu. Unica preocupare. pe cure Louisa le comandă pentru tot personalul. Trecătorii care observau cununi neagră atârnată la uşă şi dădeau să intre de curiozitate erau itnr diat trimişi la plimbare. in ciuda holurilor cu sare aşezate strategic pe cadavru. Gustările şi băutu rile erau doar pentru cei îndoliaţi. îi prezentau grăbiţi condoleanţe Louisei. în majoritate văduve. aruncau o privire spre tru pul Rellei („Nu-i aşa că arată minunat?") şi se retrăgeau repede.1 strict necesar. Dar mai rău .era faptul că Louisa părea . îmbrăcaţi în paltoane de doliu ponosit»». dusă până in pragul obsesiei. îndatoririle Minnei in perioada de doliu erau simple: în cea mai mare parte a timpului trebuia să stea în salon. ca să mai înghită nişte medicamente. bieţii de ei. cine ştie unde. posturile peu tru handicapaţi erau puţine. cu parfum puternic. aceşti doi bărbaţi cu chipuri sumbre stăteau de gardă. Nu vorbea. cu eşarfe din crep murdar şi pălării-cilindru prea mari.

Intr-o după amiază. însă chiar nu mai putea suporta situaţia. Ce ii cauţi aici? . comentă Sigmund. îşi netezi pârul şi se apropie de uşă. Şi cu cât se gândea mai mult la această soluţie. Minna ştia că ar trebui să se arate înţelegătoare şi compătimi­ toare. în vreme ce erau de aşteptat anumite schimbări de comportament la o persoană in doliu» ni­ meni nu putea aborda problema continuelor conversaţii ale Louisei t u sora ei moartă.. in care şi-ar fi putut câştiga existenţa Iară a mai fi nevoită nâ locuiască in casa cuiva. După câteva săptă­ mâni îşi înainta demisia şi luă legătura cu o agenţie de profil. Ulterior însă. . spuse el jovial. simţind cum inima i se opreşte în piept.Văd asta. oficial. Din stradă răzbateau tropot de copite.Dezamăgită? Sunt stupefiată. Minna auzi birjă oprind în faţa casei. aplecându-se şi sârutând-o pe obraz. deschise uşa. încât cocheta cu Ideca de a citi unul dintre romanele siropoase ale Bellei.Amanta lui Freud 203 «A şl piardă treptat simţul realităţii. . Cu un amestec de teamă şi încântare. constată ea cu uimire . pentru a şi găsi o slujbă. Mirosul acru de covoare vechi şi flori ofilite era pătrunzător. incluzând şi posturi ca funcţionară. cu atât i se părea mai atrăgătoare.Vesel lo c.Nu te arăta atât de dezamăgită. replică ea.noi domenii de activitate pen­ ii u ternei. pantofii . Ezită o clipă. Era neschim­ bat. pradă emoţiei. îşi lărgi aria căutărilor. ca guvernantă sau doamnă de companie. Bclla. Ar fi vrut să dea fuga sus. zornăit de frâieşi voci joase. să se liniştească puţin. cu o valiză in mână. ignorându-i stânjeneala şi pri­ vind in jur. când era atât de plictisită. Privi pe fereastră şi I văzu pe Sigmund coborând din birjă. O rază de soare îi lumină profilul când îşi scoase pă­ lăria. secretară sau contabilă . . refuzând să păstreze distanţa.acelaşi aspect îngrijit. în salonul bătrânicios.. Minna îl privi. Se apropie de ea. .Suntem încă în doliu. cât verifică numărul casei. dar era prea târziu.

.N ar fi trebuit să vii aici.Dar nu te bucuri că am facut-o? replică el cu un zâmbet hi crezător. . ce sugerezi? Am străbătut jumătate de ţară ca să te văd.Doar un pahar. iar ea urcă rapid scările spre camera ei..Şi atunci. Minna se lipi de perete.. îşi dădu cu apă pe faţă şi îşi trecu un pieptene prin păr. .N MACK şi [ENNIFER KAUFMAN lustruiţi. Urmă o conversaţie politicoasă. cu mantoul şi pălăria pe cap. Apoi. Ţi-am spus clar că voi veni. deloc tulburat de primirea ei rece. o înghesui intr-im colţ şi o sărută pe gât.204 KARF. îi luă mâna într-a lui şi. Ea îi susţinu privirea. . răspunse ea. sau vino acum cu mine să bei o cafea. ieşi împreună cu el în aerul proaspăt şi rece. iar Sigmund comandă o sticlă de vin şi apoi un pla tou cu fructe..Hai să facem o plimbare. Şi convingerea că era bine-venil înainte ca ea să-şi poată da seama ce se întâmplă.Nu e un moment potrivit. pâine şi brânzeturi. Să mergem la o cafea şi sA vorbim. Se aşezară. îl lăsă să aştepte în hol. un schimb de veşti de o parte şi de cealaltă.. El înclină din cap . niciunul din ei nu rosti niciun cuvânt. Se îndreptară spre râu şi la un moment dat el îşi puse palma pe spatele ei. . să mâ informezi c ă . trăgându-şi mâna şi strâduin du-se să-şi recapete echilibrul. Ne-am putea întâlni mai târziu dacă vrei. . Minna povesti în fraze întretăiate despre moartea Bellei. Dacă nu cumva vrei să mă primeşti aici. Minna trase adânc aer in piept când intrară într-o tavernă şi îl urmă până la o masă cu vedere spre apă. tară a mai sta să se uite dacă o vede cineva. . Minna.Ţi-am scris. ghidând-o pe lângă un grup de vânzători ambulanţi. pentru o clipă binecuvântată. . enervată de ceea ce simţea încă pentru el Ar fi vrut să rămână şi ar fi vrut să plece. cămaşa apretatâ din in. spuse ea cu o şoaptă chinuită.Ai fi putut să-ini scrii. despre lunga şi dificila perioadă de doliu şi despre devierea Louisei de la realitate.

la o şcoală sau. .Pentru ce? . N-am văzut niciodată o femeie nefericită ieşind dintr-un magazin de pălării. după care vorbi despre continuele obstacole ridicate in calea lui de Comisia Psihiatrică de la Viena şi despre cât de frustrant era refuzul acesteia de a i valida cercetările. . .. Am mai multe opţiuni. .Deci. Te-ai săturat de f'rankfurt? . Se întrerupse o clipă şi cobori privirea. Avea privirea aceea.Amanta lui Preud 205 ni înţelegere. umplându-i paharul de mai multe ori. neştiind dacă vorbise serios sau nu. dacă la asta te-ai referit. Freud se lăsă pe spate în scaun. Mi-aş putea găsi un post de salariată într-un dome­ niu nou de activitate. acelea cu panglici. Insă işi simţea buzele scorojite şi gura uscată din cauza efortului pe iare trebuia să-l facă stând in faţa lui.? . Ceea ce tu nu poţi spune despre pacienţii tăi. de la Pa­ ris.Nu cred că eşti în măsură să vorbeşti despre ce e sau nu e adecvat. dar ea continuă. Ştii. Ultima modă. cu toate că localul era încă pe jumătate gol. lângă cadavru. Continua să bea.Modistă? râse el.. Sau să vând pălării.. Gândul i se păru amuzant într-un mod sumbru şi o clipă mai târziu se întrebă câte pahare de vin băuse deja. reluă ea.De pildă. pene şi fluturi morţi. Şi surâse în sinea ei. îşi aprinse un trabuc şi evalua situaţia. . cred că şederea în camera aceea.Pălăriile sunt un motiv de bucurie pentru femei.Să lucrez într-un birou.Draga mea.. . draga m ea.. De ce să nu vând pălării de damă? Unele elegante. simţindu-se de parcă s-ar fi aliat intr-un vârtej de sunete care la un moment dat risca să se des­ trame.Nu rămân la familia Kassel. Ridicol! Complet inadecvat! .Depinde.. Privirea cuiva care vrea să pună o . Uneori Minna privea dincolo de el. ţi-a afectat judecata. surprinsă de o idee nouă. PI o privi sceptic. aşleptându-i reacţia.

Nu-ţi cer prea mult. şi privirea i se îmblânzi. Doamne. .Numai câteva zile.Ai fost vreodată la Maloja în perioada asta a anului? o întrebi el pe neaşteptate. Ăsta e adevărul. privind retrospectiv. apoi întinse mâna după geantă cu un gest stângaci Propunerea lui îi dăduse o senzaţie de ameţeală şi de vulnerată litate.Dacă aşa vrei să priveşti lucrurile.Nevoile sexuale sunt drepturi fireşti şi nimeni n -ar trebui obligat să trăiască fără a şi le împlini. îi întâlni privi rea şi întoarse capul.Ha da. iar dealurile sunt pline de ele. Ar fi trebuit să ştie de la bun început că asta urmărea.Maloja? . Vinovă­ ţia este un sentiment impus de societate pentru a ne împiedica să îndrăgim ceea ce vrem să îndrăgim.. . îl întrerupse ea. . Ea scotoci cu nervozitate în geantă. Lasă-I să-şi arate toate cărţile. replică ea. .Deci. .Aprinde-mi-o. cu glas înciu ­ dat. . te rog. Vinovăţia..Cum aş mai putea trăi cu mine însămi? întrebă.Nu p ot. răspunse el lăsând trabucul din mână.. Sigmund! .Am mai auzit predica asta.Vino cu mine! Ştii cum miros florile de Kahlroscr! când sunt complet înflorite? Dulce şi ameţitor. Părea cât se poate de limpede acum. Nu asin spuneai tu? Găseşti o justificare pentru orice. .Asta n-are nicio legătură. îmi ceri. dragul meu.Morala şi Dumnezeu nu-şi au locul aici. . .206 KAREN MACK ţi II NNIFER KAUFMAN întrebare pe care a tot amânat-o. . întinzându-i o ţigară. ii ceru. Tu nu vrei să fii împreună cu mine? o întrebă el. Numai nuanţe aprinse de violet şi roşu. Vino cu mine acolo! . . . Iţi spuse Minna.. totul e o chestiune de ordin filozofic şi academic.. dictată de civilizaţie. trăgând de timp. Vinovăţia nu I altceva decât o pedeapsă autoimpusâ.E o staţiune în Elveţia.. privindu-l peste marjţl nea paharului. aşa-i? . în Alpi.

îi simţi degetele pe piele şi i îm­ pinse mana. constatând un lucru evident.Nu ai de gând sâ renunţi. apropiindu-se mai mult.Nu. întări el. replică el. . 1 acu un semn chelnerului să-i aducă nota. iar ea ii simţi răsu­ flarea caldă pe faţă.Nu fi sentimental.Nu ştiu. . îl întrerupse ea.. uşor. schimbându-şi poziţia în scaun. observând că mâinile H tremurau. din ca­ mera de zi. mângâitulu-i obrazul. Nu mai am energie pentru persiflări. răspunse ea.N-o să te persiflez. . Minna îşi dădu capul pe spate şi suflă fumul in aer. . Nu mai vorbesc. adăugă Minna.Stoicismul are avantajele iui. .Nici măcar dacă aş pleca acum. Ultimul ei gând când se întâlni cu el în gară fu un citat din Seneca: „Lasă ticăloşia să fugă.Iar eu nu voi putea rezista. îşi strânse lucrurile. . la felul in care am .Amanta lui Frcutl 207 11 luă un chibrit din buzunar şi îl scăpară. căci fiecare vinovat îşi este si­ eşi călău". spuse ea. o asigură el. Nu ţi se potriveşte. HI ii luă mâna şi i-o strânse.Mă tot gândesc la tine. câtuşi de puţin descurajat. Pur şi simplu nu ştiu. cu inima bubuin­ dii i in piept.Tcrminâ-ţi băutura.. astfel că nu mai putea lua altă decizie decât cea pe care o luase deja. . Nu mai vorbi! Bine. . Vii cu mine. ca un om de afaceri ilurnic să încheie o tranzacţie. reluă el.. . . ca de ceară.Nici măcar dacă ai pleca acum..Nu e cazul să faci glume acum. I'icttd intinse braţul peste masă şi. Avea să plece cu el. . îşi dădea seama că ezită. . îşi îndesă scrisorile şi cărţile in valiză şi îşi alungă din minte chipurile ridate. Senzaţia aceea imperioasă care o cu­ prindea de fiecare dată când era aproape de el o copleşise şi acum. Când ajunse acasă. . Şi nu vreau să aud despre dealuri şi Hori.Biata Minna! Ştia ea ce însemna asta. dar nu e niciodată amuzant. . îi îndepărtă o şuviţă de păr i(e pe frunte.

îşi alungă din minte gândul oarecum tulbu rător că Sigmund presupusese de la bun început că va merge cu eL Sosi şi hamalul cu bagajele lor. Minna îşi strânse fusta şi urcă în tren. geamuri încadrate de rame aurii. Com partim entul era spaţios grandios chiar . îndrep tându-se spre vagonul de clasa întâi. din timp. dar câteva echipe de luci A tori trebăluiau încă pe şine. în ciuda îndoielilor sale.27 înaintau pe unul dintre peroanele de la Zentral Ban hof. oficialii de stat şi membrii familiilor bogale Lumini electrice străluceau ca nişte faruri prin ferestrele mari. Mulţimea pasagerilor de la clasa a doua rămăsese în urmă. cameristele şi stewarzii treceau de la un vagon la altul. evident. dat ea şi Freud continuau să meargă. accesorii din alamă lustruită şi o fereastră mare. Trenul spre Elveţia urma nţ plece în mai puţin de treizeci de minute.cu lambriuri din lemn de nuc negru. până ce ajunseră la locul în care se îmbarcau demnitarii. iar Minnei i se opri o clipă ră suflarea când omul descuie uşa. acoperite de perdele. iar chelnerii. cu cuşete şi de dormit. la fel ca scaunul . cu perdele în falduri elegante. Minna se simţct» cuprinsă de energie şi entuziasm. trecând pe lângă vagoanele-rcv taurant. spălând vagoanele. verificând roţile yi turnând ulei pe pinioane. Bancheta care se putea trans forma în pat era îmbrăcată în brocart roşu aprins. strecurându-se apoi pe culoarul îngust până la compartimentul privat pe care Freud îl rezer vase.

O pală de vânt a Venit deodată. . spuse el aplecânilu se. Şi pentru ce? Ca să se salveze? Era prea târziu.. Asta era partea Inimoasă a dragostei. să vezi carnavalul. Ai ştiut asta. false. Ca pentru a-i răspunde.Sigm und. .N-am ştiut. umerii şi spatele. Pătrunttrseră pe tărâmul fanteziei. Când a fost asta? Acum opt sau m c ani? Când ai venit în vizită la noi? Eu lucram târziu. râileani amândoi când ţi-am pus-o la loc pe cap.Erai naivă. (tiiiiindu-se în mişcare şi lăsând peronul în urmă.. . Am fugit după pălărie. cuprinzându-i talia cu braţul şi sărutând-o pe gură.. aşa că te-ani însoţit. adaugă apoi. şi îşi scoase fusta simplă de vară.. Trebuie să fi ştiut. .? întrebă el. Martira era sus cu copiii.îţi am inteşti. iar tu voiai să mergi la Prater. îl dorea şi nimic altceva nu mai conta. dar atunci presupuM'..se că nu însemnase nimic pentru el. . încât ţi-ai încolăcit braţele în jurul gâtului meu şl pentru prima dată ţi-am simţit trupul lângă al meu. Minna se în­ toarse spre fereastră şi privi afara. părul ţi s-a desfăcut din ace şi s-a revărsat. Ea îşi amintea carnavalul şi îmbrăţişarea.Acum nu mai suni.. înăbuşindu-şi impulsul de a anula totul. din mătase. lumea lor transformată graţie unei lumini sli. Ea zâmbi. trăgând jalu­ zeaua şi încuind uşa compartimentului. . Niciodată nu bănuise că existau trenuri atât tir luxoase. impresionant! Mă simt ca şi i And am fi doi îndrăgostiţi care fug împreună.Amanta lui Freud 209 ilr lângă baia privată. îşi descheie nasturii bluzei albe cu guler înalt. mângâindu-i pârul... îl împinse deoparte şi se ridică încet.l lucitoare. pălăria ţi-a zburat. trenul zvâcni în spate cu un scrâşnet. pe care o lăsă să-i cadă la picioare. totul e atât d e .Am făcut tot ce-am putut ca să nu te sărut. al dulcilor începuturi. îmi amintesc că erai mâl de bucuroasă. Credeam că mintea mea te interesa.. . am prins-o într-un târziu.. I'u aveam nevoie de aer curat.

. adresându-i-se lui Herr Doktor Freud pe nume. roşu-rubiniu. iar ea ştia că se apropia ora cinei. Urma o scai A lungă.Nu. dar plăcerea de a sta acolo alături de el. întinsă lângă el. răspunse şoptindu-i la ureche. Vagonul-restaurant era o întruchipare a opulenţei. il roti între de­ gete şi luă meniul de pe masă. Apoi bărbatul îşi aprinse un trabuc. în lumini» ştearsă a după-amiezii. Soţia lui era înfăşurată în blănuri şl păru să nu observe când soţul ei îi întinse şefului de sală un teanc de bancnote. lasă-1 pe tine. cu caviar. Luă meniul şi îl citi tăcută in vreme ce trenul traversă un pod. nu era de dorit să-şl arate mâna fără verighetă. Totul era atât de rafinat şi de elegant. era acoperită cu pânză fină. Şeful de sală îşi îndreptă apoi atenţia spre un cuplu de vârstnici care tocmai intra. Bărbatul purta o capă Inverness cenuşie şi o pă­ lărie neagră. cu vc selă din porţelan bun şi tacâmuri din argint. la ce s-ar fi tu tâmplat dacă te-aş fi întâlnit pe tine prima.Mă gândesc. iar vesela zornăi pe masă. strategic aşezată lângă o fereastră largă. Şeful de sală îi salută. Lipind-o de trupul lui.La ce te gândeşti? îl întrebă. ascultând sunetele linişti toare ale trenului şi suspinele lui de dorinţă.210 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN Apoi se scutură şi de jupon şi începu sâ tragă încet de şireturile coi' setului gri-deschis. Minna se întoarse spre el. albă şi apretată. Plafonul cri» acoperit cu fresce. . iar în mână avea un baston în care se sprijinea pentru a contracara balansul trenului. Chelnerul îi aşeză la una dintre mesele din faţă şi le aduse imediat şampanie într-o frapieră din argint şi gustări în forme neobişnuite. spuse el. înainte de a ieşi din compartiment. sprijinindu-şi bărbia In mâini. era eliberatoare. . . iar formalismul situaţiei îi oferi Minnei un moment de calm. Fiecare masă. cu trupul cuibărit în braţele lui. se simţea copleşită di> un amestec de extremă uşurare şi delicioasă langoare. Minna îşi pusese mănuşile. iar Minna îşi simţea picioarele afundându-sc In covorul gros. şi îi studie profilul cu linii puternice. Mai târziu. bine trasate.

ştiţi. roşind stânjenită. pune jos urâciunea aceea. după care strivi trabucul pe farfuria de pâine din porţelan cu margini aurite. Scuzaţi-mă. Medicul i-a spus că li nr trebui să fumeze. Eu am de gând să fumez tot timpul. doamnă.Sunteţi din Frankfurt? întrebă femeia. Urât obicei! Soţul citea acum meniul. evident deloc dornic să poarte o con­ versaţie cu soţia lui sau cu necunoscuţii de la masa alăturată. Ajunge.Ne ducem la munte. Pentru sănătatea lui. privind spre soţul ei. dar el nu ascultă. Dar nu putea fi sigură. răspunse Freud. îşi plecă privirea la şervetul din faţa ei. .Familia Gunther? repetă femeia. dar el nu dădea semne că l-ar recunoaşte şi părea cât se poate de relaxat. .Nu-i cunoaştem . întotdeauna îi recunoşti pe pasagerii din Viena.Din Viena. nu m -am referit la dumneavoastră. Simţi o mâncărime în gât şi ne­ voia să bea ceva. Privi rapid spre Sigmund ca să vadă dacă numele îi spune ceva. după care se întoarse spre Minna şi Sigmund: Ale probleme cu greutatea. I. Ştii că nu-ţi face bine Iii Inimă. după care se întrerupse. privind spre Minna şi re­ luând conversaţia de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat intre timp. Ce ciudat. Soţul îşi şterse gura cu şervetul. în vreme ce Freud şi Minna se ridicară şi se duseră în celălalt capăt al vagonului. . Sunteţi prieteni cu fa­ milia Gunther? Wilber şi Elise? întrebă ea. il mustră soţia. îşi spuse Minna. replică femeia.l o privi tăcut.Amanta lui Freud 211 •• Dragul meu.Oh. Dumneavoastră îmi păreţi cunoscuţi. fără a face prezentările.Mă duc la WC. care înghiţise deja patru feliuţe de pâine cu icre negre.. . îi i unoaşteţi? Minna încremeni.Aşa mă gândeam eu. Va Irebui să schimbăm masa. nu-i trecuse nicio clipă prin minte că s-ar putea întâlni cu vreun cunoscut. . . . răsucindu-1 de mai multe ori. . probabil că nu. îl aruncă apoi pe masă şi se ridică. Să fie oare prirteni ai Marthei? Nu.. Auzise undeva numele acela. îl adinonestă. . dragul meu. răspunse Freud.

Am auzit că situaţia s-a inrăutâţit la asociaţie. . Şi. pe un ton mult măi energic ii descrise ultima sa achiziţie . discuţia ajunse la copii şi la diversele lut boli şi activităţi.Deci.. El îi pom ii despre câteva dintre cazurile sale (un bărbat afectat de crize epilep tice. nu s-a schimbat nim ic.. . Minna m ânca puţin şi bău vinul care-i tuse*r recomandat. îşi spuse Minna în sinea ei. dacă vrei să ştii. îmi distruge în mod voit întreaga credibilitate.un platou precolumbian caro. spre deosebire de Breuer. .212 KAREN MACK şi fîNNIKER KAUFMAN Comandară trei feluri de m âncare. spuse Minna.Nimic.Sigur că vreau să ştiu. ţâră a preciza că de la Martha ştia acest lucru.Am fost la Berlin şi m -am întâlnit cu Fliess. ar putea ajunge să fie folosit în cele din urmă ca scrumieră. . iar ea nu era Încă div pusă să vorbească despre sora ei sau despre propriile păcate. Mai cu seamă pe ale Iul Breuer.Pari obosit.. Minna simţi brusc un val de căldură in piept şi i>l înfrână potopul de întrebări pe care ar fi vrut sâ i le pună.Lucrez pe rupte. Ţi-ani vorbit despre el. nu are nici cea mai vagă îndoială când vine vorba despre teoriile mele. îl aprinse. spuse ea. .Fu nu fac decât să le ignor criticile. se rezemă de spătarul scaunului şi îşi fricţionâ tâmplele. fiindcă asta ar fi dus inevitabil la întrebări despre Martha. o femeie cu tendinţe suicidare) şi apoi.. . începând cu o Rindsuf'pt limpede şi trecând apoi la un platou cu vânat şi crepes umplute ut spanac şi brânză. el se scotoci prin buzunare după un alt trabuc. La un anumit punct. Pur şi simplu nu vrea să creadă că anxietatea pacienţilor mei nevrotici are legătură cu sexualitatea. iar Freud preferă berea. Sophlr dormea bine? Cum învăţa Matliilde? Iar Martin reuşea să se ţină do parte de necazuri? Dar nu spuse nimic despre copii. . După ce terminară de mâncat. un Riesling alb. Un tip strălucit. . Fi are păreri diferite de ale mele in aproape toate privinţele. .

iar In vagon se făcuse cald. trebuia să recunoască: asta îşi dorise întotdeauna. cu excepţia doctoru­ lui Miess.. Aşa cum se zice. . luă sticla de şampanie şi o însoţi pe Minna înapoi. Şi tu eşti singura căreia i-am spus.Dragul meu.. f. Bancheta devenise un pat . Minna simţea legănarea ritmică a trenului şi studia expresia din ochii lui.prea mult vin şi prea puţin somn.Da. iar Sigmund întinse mâna s-o susţină. cu atât constat că descopăr rădăcinile temerilor şi dorinţelor mele.. Mintia se lăsă pe spate în scaun şi-l privi. des.ra obosită . Indispensabilă. Monotonia şi cenuşiul existenţei ei anterioare dispăruseră...inform aţii extrem de utile pentru a afla de ce gândim aşa cum gândim. constatară că în lipsa lor acesta suferise o transformare. Acum îmi analizez visele şi constat că ele dezvă­ luie foarte multe despre copilărie . ea se văzu nevoită sâ se prindă de o balustradă din alamă când trenul zvâcni intr-o parte la o curbă. invidioşi sau competitivi. dar gândul că erau împreună după atât timp o alina.Amanta lui Freud 213 . îmi distrugi simţul critic. elucidările şi indi­ ciile curg rău. lu/ind o sticlă de şampanie şi umplând ambele pahare.îţi analizezi propriile vise? .Trebuie să găsesc remedii. în drum. de ce ne simţim vino­ vaţi. am înregistrat un progres esenţial cu cartea mea despre vise. în compartimentul lor.Şi cc poţi face? . Dar ca să trec la ceva pozitiv.Cu cât sap mai mult. Asta trebuie să fac. întinse braţul peste masă şi-i luă mâna cu un gest uşor. . Dacă era sinceră cu sine în­ săşi. după atâta vrem e. Nu pot gândi când tu eşti atât de aproape. El îi făcu semn chelnerului pentru nota de plată.. care a devenit pentru viaţa mea emoţională la fel de indis­ pensabil cum eşti tu. . Când deschiseră uşa compartimentului. Iar frumuseţea intelectuală a acestui studiu este. declară el... Un zâmbet vag îi flutură pe buze când genunchii li sc atinseră. mişcarea mâinilor şi a buzelor atunci când vorbea. Mintea îi fremăta.

nu-i aşa? întreba el tampo­ nând mai multă coca în fiecare nară. .. îţi aminteşti de Eduard. . ci doar o euforic atotcuprinzătoare. . Şi un mincinos. .E o haimana. asta nu e demn de tine. .Da? .Drăguţ! . Hai. în vreme ce drogul i se răspândea în corp. Siginund îşi agăţă metodic sacoul in cui. El îşi puse mâna sub bluza ei şi îi mângâie sânii.Dar de ce-1 aduci pe el în discuţie acum? Şi răspunsul e da. Apoi îşi deschise valiza şi scoase micul flacon albastru cu coca lichidă. Ţi-am spus care e părerea mea despre el. încearcă! Minna îşi puse puţină coca în interiorul nasului. El îi oferi im zâmbet îngăduitor. pe urmă în cealaltă. replică ea. Hai să vorbim despre altceva.. Alături de el se alia o mică vază dlli argint cu un singur trandafir roşu. apoi îşi miji ochii. Şi apoi o copleşi .Nu.De pildă? Ea se uită la el şi privirea i se îmblânzi. rezemându-şi capiul de perna banchetei. Spre deosebire tic alcool şi morfină.Nu te deranjează? . fără a încerca măcar să-şi ascundă amuzamentul.Am hotărât că nu mai fac asta . tamponându şi interiorul nasului cu o picătură de cum. întâi într-o nară. selt zaţia aceea de plutire.Poftim? .Mai ai veşti de la Eduard? .O să-ţi vină ţie în minte ceva. Se aplecă şi îi şopti ta ureche: .Eduard. . încuie uşa şi trase pol deaua. Nu mai simţea oboseala. Apoi îi întinse şi ei sticluţa.Divin. îi făcu semn Minnei să se apropie şi repetă ritualul deja ştiut. spuse ea.214 KAREN MACK şi JENNIFERKAUFMAN cu aşternuturi albe şi curate. .O să-ţi fie bine...brusca. . strania exaltare. se aşeză po scaun şi aşteptă. Nu dă deloc dependenţă. . . dragul meu.Sigmund.

. şi faptul că liu ştii să brodezi. Abia dacă îi mai auzea glasul. La mii şi mii de kilometri. . îmi place pielea ta. şi îmi place gus­ tul ele gin când ţie ţi se pare că n-am observat. . dar el tot se desprinde. Apoi îşi strecură palmele sub fusta ei şi începu să-i dezmierde Interiorul coapselor.îmi place părul tău des şi arămiu şi felul în care încerci să-l cuminţeşti cu pieptenii. râsul tău şi pumnii cu care mă loveşti în spate. Şi exact asta era frumuseţea.Amanta lui Freud 215 . lini place cum se simte când o ating. uitase cine era el. Şi punctul acela mic din colţul gurii pe care îl umezeşti cu limba.Să începem cu gura ta: e moale şi expresivă. şi felul în care clipeşti când te înfurii. Uitase cine era ea. Ea plutea deja. îmi place că ai m in­ im unui bărbat. Ochii tăi frumoşi şi sprânce­ nele groase. îmi place când eşti goală. îmi place cum stai cu spatele drept şi cum te fâ|iîi când te plictiseşti. îmi place cum arăţi în rochie şi felul în care ţi ne reliefează claviculele.. îmi plac mirosul şi gustul tău. îmi place cum strigi când facem dragoste. undeva departe.

28

Trenul işi continua drumul in noapte, coborând de pe câmpiile
înalte ale Germaniei spre văile adânci şi pădurile intunecate. Se opri
în dreptul câtorva sate când trecură graniţa în Elveţia şi puţin înainte
de miezul nopţii încremeni pe şine, fără un motiv aparent. Minim
deschise fereastra şi privi afară, in întuneric. Aerul era mai rece, mai
rarefiat şi mai străin, aproape ameninţător intr-un mod pe care ea
nu şi-l putea explica. închise fereastra la loc şi se cuibări lângă el.
Dimineaţa, la ora cinci, schimbară trenul şi se îmbarcară într o
garnitură locală, in direcţia Văii F.ngadme. Aici nu exista vagon-restaurant, nici de clasa întâi şi, din păcate, nici şampanie sau apă
caldă. Era un tren mic şi obosit, un model rămas din anii 1830,
care pufăia şi gâfâia cu greu prin ţinutul stâncos, şuierând prelung
şi aproape dureros la fiecare curbă şi la intrarea în fiece tunel.
M inna şi Ereud stăteau faţă-n faţă intr-un com partim ent cu
banchete din lemn. Mantourile li se legănau în cuiere, iar bagajele
alunecau când intr-o parte, când in alta, pe suportul de deasupra
ferestrei. El privi pe geam o vreme, după care işi luă servieta, căută
prin ea şi scoase un teanc de hârtii. în vreme ce treceau prin ob
scure oraşe medievale, el lucră, iar ea citi Hamlet, o traducere în
germană semnată de Schlegel şi Tieck, pe care Sigmund o luase cu
el pentru studiul său asupra viselor.
Când îi întinse volumul subţire, el îi mărturisi convingerea pe
care o nutrea, anume că Shakespeare fusese un escroc şi că Edward

Amanta lui Frcud 1 17

tic Vere, conte de Oxford, era adevăratul autor al pieselor semnate
tic YVill. Apoi începu să-i înşire o sumedenie de motive, începând
i u faptul că numai un nobil ar fi putut să scrie cu atâta familiari laie despre subtilităţile curţii regale şi încheind cu argumentul că
Sliakespeare nu a lăsat in urmă nicio scrisoare, niciun manuscris
lilerar original sau vreo altă dovadă că el era autorul pieselor.
- Toate astea sunt foarte interesante, Sigmund, remarcă ea
amuzată, dar tot pare foarte improbabil.
- Sunt sigur câ am dreptate. Chiar şi Mark Twain este de acord
cu mine.
- Hi, atunci chiar trebuie să fie adevărat, dacă aşa crede Mark
iwain, replică ea râzând.
Tn compartiment se aşternu tăcerea o vreme, în timp ce trenul
începea urcuşul abrupt pe coastele stâncoase ale regiunii Bergell.
|.a un moment dat, el îşi ridică privirea din hârtii şi se frecă la ochi.
- Dificil? întrebă Minna.
- Hxtrem.
- Povesteşte-mi!
h’reud îi explică metodic, şi calm , iar ea nu-şi desprinse nicio
clipă privirea de la el. ii vorbi despre noile teorii pe care le conturase
in timp ce se autoanalizase pentru cartea despre vise.
începu subliniind că omul nu este o fiinţă raţională, aşa cum se
crede, că „suntem cu toţii cazane clocotinde, pline de dorinţe confhctualc pe care abia dacă le putem ţine sub control".
- Dar cum rămâne cu Kant şi Spinoza şi cu teoriile lor despre
omul raţional? întrebă ea.
- Asta a fost cu sute de ani în urmă, replică el in treacăt. Şi era
un concept filozofic, nu ştiinţific.
- Bine, dar dacă ai de gând să-i ignori pe marii gânditori ai lu­
mii occidentale, trebuie să-ţi dezvolţi ideile.
- Bucuros, replică el lâsându-se pe spate şi încrucişându-şi
braţele la piept cu un aer important.
îi explică apoi că există trei instanţe ale psihicului unui om - sine,
eu şi supraeu, aflate într-un continuu conflict intre ele. în sine se

218

KARF.N MACK ţi JENNIFER KAUFMAN

regăsesc instinctele animalice, în eu - raţiunea. Gândeşte-te la imii|ţ|
nea unui cal cu călăreţul său, o îndemnă Freud. Eul este călăreţul,
şinele este calul. Cei dintâi are misiunea de a înfrâna forţa superiouiă
a animalului şi de a-1 împiedica să cedeze în faţa tentaţiilor societăţii
ti descrise apoi cea de-a treia parte a psihicului uman, supracul,
care - după părerea lui, constituia cea mai surprinzătoare dinţi*
descoperirile ştiinţifice pe care le tăcuse el. Conform teoriei lui, sn
praeul putea ti comparat cu conştiinţa, dar - se grăbi să sublinieze
era mai complicat decât atât. Supraeul era un judecător inconştient,
extrem de critic, care condamna, răsplătea sau pedepsea impulsurile
inacceptabile venite de la sine,
- Nu sunt sigură că înţeleg, Sigmund, il întrerupse ea. Cum
funcţionează toate astea? Cine se luptă cu cine?
El făcu o scurtă pauză, cu privirile strălucitoare aţintite asupra d,
- Uite, de exemplu, dacă un bărbat simte o atracţie sălbatică
pentru o femeie, pasiunile sinelui său sunt cele care îşi caută expr! ■
marc. Dar dacă în conformitate cu regulile sociale pasiunea sa este
considerată un păcat, eul ripostează, reprimând şinele. Numai că
şi supraeul poate intra în luptă, cu o autocritică aspră - mergând
chiar până la încercarea de a înăbuşi această atracţie copleşitoare,
încercând să ţină însă toate aceste elemente sub control, individul
şi-ar face mai mult rău decât bine; nu ar mai avea pace interioară.
- Deci, vrei să spui, replică ea cu un anume umor sec, că, pen
tru a fi fericit, trebuie să-ţi laşi aceste porniri să se manifeste.
- Exact, draga mea.
Ca de obicei, îşi zise Minna. Pentru Freud, fericirea nu în­
semna altceva decât sex.
Orele treceau. După ce dormirâ şi mai citiră ceva, îşi îmbrăcară
mantourile, se plânseră hamalilor de frigul din vagon şi sc aşezară mai
bine pe banchetă, în vreme ce trenul urca versantul abrupt al văii,
ajungând în cele din urmă pe un platou in munţii Wetterhorn. Prive­
liştile erau superbe oriunde te uitai, iar Minna şi Freud începură să
vorbească despre destinaţia lor, Maloja, despre lacurile, cascadele,
păşunile alpine şi aerul ameţitor al înălţimilor.

A m a n ta lui Freud

219

Mai târziu ea îşi rezemă capul de umărul lui şi îşi puse mâna înInâiuişată peste a lui. Nu-şi amintea să mai fi fost vreodată atât de
fericită. Şi cu cât trenul înainta în acest ţinut rece şi nepărnântean,
iu atât mai euforică devenea. Era liberă, aşa cum sunt prizonierii
(Aiul evadează. Şi cu toate că ştia că acest interludiu divin avea să
treacă repede, spectrul sorţii care o aştepta nu-i înnegura buna dis­
poziţie. în lumina vie a dupâ-amiezii, îşi acoperi ochii şi încercă să
Ignore faptul că făcea un lucru cât se poate de greşit.

29

După-amiaza târziu, când Minna şi Freud coborâm , peronul
din gara Maloja era pustiu. Nu se vedea nimeni în jur, cu excepţia
unei fetişcane într-o versiune teatrală a rochiţei bavareze tracii
ţionale, stând în faţa căruciorului ei cu suvenire, cu un câine cin
bănesc sur moţăind lângă ea.
Freud străbătu nerăbdător peronul în căutarea unei birje, iar
Minna se apropie de fata în costum popular şi se uită la cărţile
poştale cu gheţari înalţi, păstrăvi şi flori-de-colţ.
După cum se părea, puţin înaintea lor sosise un grup de ofiţeri
de la garnizoana locală, care închiriaseră toate birjele arătoase pcn
tru un membru al familiei imperiale ce urma să .sosească împreună
cu suita lui. Şeful de gară îi spuse că personalităţile în cauză erau
cazate la acelaşi hotel, Schweizerhaus, iar când ea îl privi mirată,
omul o informă că înalţii oaspeţi veneau întotdeauna în acest mo
ment al anului pentru „aerul nostru curat şi pentru apele binefikâ
toare ale izvoarelor de munte" Alte mijloace de transport, adăugă
el, vor fi disponibile peste câteva minute.
Minna se aşeză pe o bancă de lemn rudimentară şi trase în piept
aerul rece şi proaspăt care cobora din munţi şi mirosul aspru de pin
şi flori sălbatice. înainte să urce în următoarea birjă, îl văzu pe Freud
traversând peronul spre căruciorul cu suvenire, cumpărând o ve
dere şi strecurând-o în buzunar.

Amanta lui Freud 221

Puţin după ora şapte ajunseră la destinaţie - o staţiune alpină
elegantă, mult deasupra marginii pădurii, înconjurată de grădini şi
ulei îngrijite. Soarele, care uneori rămânea pe cer până la zece seara,
n a ascuns de norii care coborau din zonele glaciare. Temperatura
era în scădere şi o pudră de zăpadă acoperise ferestrele, dar impu­
nătorul foaier art nouveau al hotelului era încălzit şi scăldat în lu­
mina superbelor candelabre, care învăluia canapelele ademenitoare.
( .aleva femei în rochii de seară, cu bijuterii scumpe, se relaxau în
lololiile din piele, vorbind în franceză şi germană. Din salon se au­
zeau acorduri de vioară. O frumuseţe roşcată, cu o pelerină aurie şi
o mică tiară aşezată discret în masa de bucle, îi întinse o cupă goală
chelnerului în trecere, facându-i semn să i-o umple din nou.
Minna râse uşor, încântată. Zâmbi apoi către Freud, iar el îi
răspunse strângându-i mâna.
- E totul pe gustul tău? întrebă el.
- E ruşinos că n-ai puiuţ găsi un hotel drăguţ, îl tachină ea pri­
vind în jur.
Băiatul de serviciu le aduse bagajele, iar un majordom le oferi
câteva răcoritoare şi îi îndrumă spre recepţie. Acolo, Minna stătu
lângă Freud, brusc conştientă de sine, încordată până în vârful de­
getelor şi privind în jos, la parchetul din lemn de fag. îl auzi rostindu-i numele în faţa recepţionerului cu faţa ca de gheaţă, subliniind
ca rezervase o cameră de lux, cu vedere spre munţi.
Apoi, ridicând privirea pentru o clipă, îl văzu semnând în re­
gistrul vechi, cu coperte din piele.
Dr. Sigm Freud u Frâu.
Ţinând-o de braţ, o conduse spre lift şi apoi pe culoar. Fusta ei
atingea lin parchetul bine lustruit, care mirosea vag a ceară. Freud
răsuci cheia in broască şi deschise uşa. Camera era încântătoare.
Avea un balcon larg, cu vedere spre munţi, plafonul Înalt şi boltit,
tapet cu model, un şemineu, două fotolii generoase şi un candelabru cu becuri electrice. Şi apoi era patul. Din lemn sculptat, lăcuit
în alb, cu un baldachin dintr-o dantelă elaborat drapată, ca un voal

Deznădejdea. După aceea o privi cum se ridică.i fie soţ niciodată. O urmă. El îşi bău paharul de parcă ar fi fost bere. Minna simţi acea primă undă de şoc. Apoi stinse luminile şi aprinse lumânarea de lângă pat. işi fricţionă tâmplele şi strănută de câteva ori. şi o cuprinse cu braţele. declarau triumfătoare: „Şi apoi.E frig. Dis­ perarea de atu n ci. Nu trebuia să se gândească acum la realitate. dragă cititorului. iar ea îşi tampona încă o dată nările. deschide uşa şi păşeşte afară. deja familiară. Mintea ii zbură la situaţia ei din urmă cu nici o săptămână. strânse pleoapele din cauza bulelor. devenise alUI neva. Din clipa în care Freud semnase Itl registrul de la recepţie. . simţea doar că jubilează. Să mergem înăuntru. Minna nu mai era ea însăşi.E ca un afrodiziac. Trase adânc în piept. De o parte şi de alta se aflau două noptiere identice.. după care îşi deschise valiza.Şi toate astea nu sunt?! exclamă ea privind in jur.. Se înflora gândindu-se că era în luna de miere pe care n-aveu s-o aibă niciodată. masându-i umerii. Nu ştia sigur dacă . ne am căsătorit". o sticlă de şampanie. Ea îl urmă şi zăbovi o clipă în faţa focului. şi-şi administră şi lui o doză. . lui în colţul camerei. Acordurile slabe ale unul vals vienez râzbăteau de jos... bomboane de ciocolată şi. Freud desfăcu sticla de şampanie şi turnă pen­ tru amândoi. tremurând in aerul rece de munte. scoase flaconul cu coca lichidă şi-i făcu semn să se apropie. El ii întinse iar sticluţa de coca.222 KAREN MACK şi JI-NNIFER KAUFMAN de mireasă. pentru Fiecare. pe o măsuţă de scris. din salon. la sfârşitul cărţii. tamponându-i interiorul nări­ lor cu câte un strop de coca. se apropie de balcon. cu un bărbat care nu avea să . spuse el. .Din nou? întrebă Minna. . Dar îşi aminti în treacăt de romanele de dragoste pe care Ic citise în adolescenţă şi de eroinele care. Iar acum . erau aşezate tăvi din arglnl cu brânzeturi. Apoi încă una. cu valul de coca revărsându-i-se în corp. intr-o frapieră din argint cu gheaţă. fiindcă risca să stric») totul. Dar locul acesta făcea ca duplicitatea să fie mai uşor de uitai. El îi oferi un zâmbet îngăduitor. înainte de toate.

Ce era asta? Nofoi cumva? Simţi cum o podideşte transpiraţia. pudră şi prosoape turceşti. mai romantic şi mai palpitant decât tot ce trăise ea vreotliilâ O pensiune ieftină are farmecele ei. Deasupra căzii era o poliţă plină cu săruri de baie scumpe.Minna? Minna.ue şi incomode. cum îşi scoate hainele şi intră în cadă.Vrei adevărul? . cu ­ răţă-mă de păcatele mele. . pe tivul fustei. Sfinte Doamne.Vrei să luăm cina? Mie nu mi-e deloc foame. I I auzi apa curgând.. ..Fra intitulat Morala sexuală „civilizata"etc. săpu­ nuri.Nu te aud. dar. cu bu­ clele grele ale părului revărsându-i-se pe spatele ud. privind-o cum toarnă in apă săruri şi uleiuri. brodate cu un S auriu.Ani scris la un moment dat un eseu pe tema asta. etc. cu accent pe „civilizată". Trase in piept mirosul dulce de lavandă şi trandafir. liătu pernele de pe pat. maronie.Amanta lui Freud 223 tir vină era doar coca sau camera asta scumpă.Mă întreb cum ar ti fost viaţa dacă noi doi ne-am fi căsătorit.Ştiu eu cum ar fi fost viaţa.. Nu-1 observă stând în cadrul uşii. Hainele ei erau gre­ ii. aşteptând să se umple cada..îţi faci baie? .încă n u . . dar totul era. Se simţea ea însăşi ca o grămadă de rufe murdare. . . . .. Cum poţi să întrebi aşa ceva? re­ plică ea intrând în baie. cu apa care. groase. pline de funingine de la tren. t Atici observă o pată mare. fără îndoială. umllându-le şi se pregătea să se Întindă.Nu-mi amintesc. în vreme ce şedeau îmbrăţişaţi. . Mai târziu. . işi spuse ea cufundându-se în apa caldă.Cum? . etc. ce faci acolo? .Fireşte.. ea şopti: .

El surâse privind-o cum stă întinsă lângă el.. cu pielea caldă >1 împurpurată de la baie.. ceva plăcut.. . După aceea..Bine. rezemându-se de pernele de pe pat.Că. Minna ridică sprâncenele. M-aş căţăra. iritată. iar pasiuiU1» dispare.Opreşte-te.Te-aş fi venerat. . în căsnicie. de copii. Aş trece prin foc pentru tine. auzi trilul su nor şi fantomatic al unei cinteze de zăpadă răsunând iar şi iar. Nu acum.Dar ce-ai fi vrut să-li spun? . ţi pot cauza chiar îm bolnăviri. Ajunge! Nu contează. de gospodărie şi aşa mai departe. în plus. .... o relaţie sexuală satisfăcătoare durează mm Ml câţiva ani.Altceva. Spune-mi că nt-ai fi venerat. După un timp. . şi că soţul rămâne doar »u palide amintiri despre ceea ce a fost odinioară.. . Era evident că Sigmund folii sea căsnicia lui cu Martha ca pe un exemplu cu titlu universal. râse ea. glumi el. metodele contraceptive schilodesc dorinţa.Concluzia mea era că deziluziile spirituale şi privarea tiu peascâ afectează majoritatea căsniciilor.Şi care erau concluziile? .224 KAREN MACK şi (ENNIFER KAUFMAN .. Im ea nu mai avea chef să asculte aşa ceva.. plimbându-şi palma pe spatele el. în plus. soţia devine împovărată de îndatoririi» domestice. Sigmund! Destul! Nu era o întrebare academii ăl .

îşi lăsa capul pe umărul lui. Freud îi povestea din copilăria lui. mare şi lumi­ noasă. plimluliidu-se în jurul lacului şi zăbovind în tihnă la masă în hanuri pito­ reşti. cu toată energia şi concentrarea ilirecţionate asupra ei. în vreme ce îi mângâia delicat obrazul. despre diverse epi­ soade. el începea să vorbească pe un ton seducător. pasional şi erotic. Muma încerca să-şi imagineze cum ar fi să trăiască într-un loc ca mela. de la Martha. Apoi. printre flori parfumate vara şi brazi ninşi iama. Mai întâi. în loc de lumânări. iar focul ardea mocnit în şemineu. dar el i le relata din nou acum. în vreme ce Sigmund avusese camera lui. Tot ce spunea avea strălucire şi intensitate. in fiecare seara urmau aceeaşi rutină.părinţii şi cele cinci surori ale lui împărţiseră trei dormitoare. în care luminile palide se răsfrângeau asupra zăpezii văratice. şi lămpi cu gaz. Minna atlase în decursul anilor. de parcă i-ar fi oferit un extravagant colier de pietre preţioase. Inlelectul lui era ca un drog. înfăşurată în pătură. Un loc în care ar putea fi împreună cu el. şi se gândea cu o anume nostalgie că el era singura persoană pe care o iubise in viaţa ei. îi povestea că el fusese copilul preferat . Ea îşi scotea hainele şi se întindea în pat lângă ei. după ce făceau dragoste. iar ea nu-şi putea ţine mâinile departe de trupul lui.30 Zilele următoare şi le petrec ură făcând excursii în zonă. îi povestea despre fratele . Un loc în care v ar putea izola de lume. Ore şi ore în care vorbea. impletindu-şi picioarele cu ale lui.

Sigmund aştepta cu nerăbdare plimbările de duminică împreună cu tatăl Iul. Cum relaţia cu tatăl Iul. fusese una tensionată ca urmare * anilor de dezamăgiri cauzate de lipsa lui de verticalitate. îşi amintea cum dorise ca fratele lui să moară. spusese Sigmund. Când era mic. copil fiind. dar el i-o repetă pe un ton atât de emoţionat.226 KARF. )akob. tatăl lui îi spunea poveşti de viaţă. se simţea fascinat de eroismul războinicilor celebri. Purtarea lui nu-i păruse câtuşi de puţin eroică băieţelului vrăjit de poveştile cu Hannibal şi mai ales de povestea lui Hannibal spusă de tatăl lui. Pe drum. exact în perioadă in care moda feminină se schimbase şi cererea de pene dispăruse. cu pălăria de blană şi mantoul din lână .N MACK şi fENNII'HR KAUFMAN lui mai mic.Jakob. in Moravia. Şi apoi mai era povestea aceea. de ambiţii şi de succes. un golan venise prin spatele lor. dă-te jos de pc trotuar!" Sigmund se simţise umilit când tatăl lui se aplecase calm. care obişnuia să repete: „Ceva o h4 apară". luase pălăria de jos şi îşi continuase drumul. Din cauza defectelor tatălui său. care murise în urma unei infecţii intestinal» la vârsta de opt luni. devenise obse­ dat de Alexandru cel Mare. îi povesti că una dintre gafele mai exotice ale tatălui său fusese investiţia în pene de struţ sud-african. fără u riposta. de Hannibal şi de Garibaldi. . Julian. Dar n-am reuşit. care îşi pusese Piui să jurr in faţa unui altar că se va răzbuna pe romani. cu un tremur în glas Am încercat. într o duminică. Toţi cei din familie ştiau poves­ tea. II compara apoi pe Jakob cu Micawber. Apoi se învitnr văţise când dorinţa i se împlinise. eternul optimist din romanul David Copperfield al lui Dickens. pe când se plimbau. Şi cum . ca să se poată bucura din nou de atenţia neştirbită a mamei lui. Deşi Sigmund avea doar doi ani pe atunci. de parcă s-ar fl întâmplat cu doar o zi în urmă. Se imbrăcau amândoi cu cele mai frumoase haine . trân tise pălăria lui Jakob în noroi şi strigase: „Evreule. ca un câine bătut. îi povestea apoi despre tatăl lui.şi porneau amândoi pe strada prind pală a oraşului.Nu l-am putut ierta. Se simţise „detronai || dezrăsfaţat" şi chiar îi trecuse prin minte să-l ucidă. fără a rosti niciun cuvânt. îi spunea el. . comis-voiajor de textile.

îşi spunea că ei doi nit erau la fel ca toţi ceilalţi oameni. nu la Viena. plă­ cută şi necomplicată. Poate noaptea trecută. Timpul. . despre care ţlia că nu este adevărată. pidacându-se astfel că este a lui. ta o aruncătură de băţ de graniţa italiană. . . Aerul era tot mai rece. Cea cu păr blond şi cu rochie de seară albastră. Ar fi vrut ca zilele acelea să nu se sfârşească. Mai trase un fum din ţigară şi încercă să-şi aducă aminte când fusese ultima dată când nu se simţise neliniştită cu privire la propria existenţă. Dacă ar fi avut puterea asta. se aşezară la o masă lângă o fereastră largă ce dădea spre superba vale Fngadine.Amanta lui Freud 227 în timpul acestor confesiuni.Ce s-a întâmplat? întrebă Freud. ieşi în balcon şi urmări norii ( uni se adună în munţi. însoţite fiecare de un aii fel de vin.Cred că o cunosc pe femeia aceea.. Câteva ziie încă şi apoi. Şi nici la fiamburg. Nu oriunde. ce? Unde avea să se ducă? în mod cert.Care femeie? . în seara aceea la cină. iar dincolo de pajiş­ ti-a înverzită. Nu pot sâ ţi-o arăt. Simţi deodată un gol în stomac şi icni uşor. iar siluetele întu­ necate ale pinilor se conturau oriunde ar fi privit. Peticele tle zăpadă de pe versanţii stâncoşi scânteiau. Schimbă locul cu mine. dar nu-şi putea alunga senzaţia că timpul curgea din ce in ce mai repede.. savurând un calcan în sos devin şi o galant ine de veau.Cea de acolo. O afirmaţie ironică. că îi aparţine. ar fi luat o de la început. în braţele lui. când Mintia ridică privirea şi tresări când tn salon intră un cuplu care i se păru cunoscut. ca un personaj de Mary Shelley. îi ceru ea încolţită. ea încerca să m em oreze totul. Freud era într-o dispoziţie excelenta. numai că ea n-ar fi un monstru hidos şi desfigurat. t impul nu era de partea ei. învăluit în ceaţă. . ci o tânără frumoasă. lacul abia se mai zărea. cu o viaţă plăcută şi necomplicată. Oare nu asta ti spusese sora ei? Sau poate mama? într-o seară îşi aprinse o ţigară. Aproape terminaseră.

Nu e deloc neobişnuit ca rudele să călătorească împreună . . Freud îi scriu vesel surorii ei în vreme ce ea se uita. Câteva rânduri şi gata.. spuse el zâmbindu-i. asta nu 1 n problemă. îi fu suficient să citească primele două rânduri: Dragă Martha.Mută-te! şuieră ea. M-am cazat la o pensiune modestă. . Poate că totuşi nu era ea.Ce anume? . şi urcară apoi scările spre camera lor. Iar cea pe care o ştia ea n-ar fi purtat cercei lungi. în faţă avea cartea poştalii pe care o cumpărase din gară. în faţa ei.Vrei să ne întoarcem în cam eră.Absolut deloc.. Exact acolo. . i n piraţii. . perfect calm. draga mea? întrebă Freud. Minna se apropie şi privi peste urnă rul lui. .E ridicol ce-mi ceri! Linişteşte-te! Chiar dacă e ea.. Deci asta era. Sper că tu şi copiii sunteţi bine. . se pieptănă şi îşi unse buzele cu puţină glicerina. Simţi un val de uşurare când ieşiră şi traversară neobservaţi Ion ierul cu canapele din brocart şi acuarele înfăţişând apusuri de soaie în munţi. Suntem în sigu ranţă. îşi înăbuşi pornirea de a o lua la fugă din salon. Cea de aici avni părul mai ondulat şi ridicat mult de pe frunte.Aproape am terminat. îşi dădu cu apă pe faţă. Se ridică să schimbe locul cu Freud şi aruncă o privire scurţi spre femeia cu pricina. Şi nu. pregâtindu-se de culcare. Intră în baie. nasul mai lat şi oriill prea apropiaţi. Ea încuviinţă.Chestia asta nu te deranjează? îl întrebă.228 KAREN MACK şi [EKNIFER KAUFMAN . Sigmuml şedea la masa de scris. negru pe alb. Când ieşi. îşi spuse ea. nu se amăgise niciodată cu gândul că asemenea momente nu vor exista.Să-i scrii Marthei în timp ce eu stau aici. fumând un trabuc. .

Un concept cât se poate de simplu. pe ea n-o inlerexrază cariera mea şi nici plăcerile mele personale. era acolo. draga mea. Ideile lui despre vinovă­ ţie o lăsau rece. „Autoimpusă“ sau n u . Toţi cei de aici aveau să plece în cele din urmă acasă. . îşi zise ea. Poate că el reu­ şea să scape de ea.Minna. Cameristele îşi încheiau tura de seară.. dar fiinţelor umane cu sânge cald le era mult mai greu.ir expresia calmă de pe faţa ei părea falsă. vinovat nu mă simt Iii niciun caz. Ascultă zgomotele venite de pe culoar. perechile de oaspeţi se întorceau de la cină. pe care ea însă îl ignorase până acum. şi nici tu n-ar trebui s-o faci. . începu el pe un ton răbdător. ca o reptilă ce-şi leapădă pielea..Amanta lui Freud 229 Ea îl privi sceptică. ţi-am mai explicat asta. îl ascultă fără să mai spună nimic. Logica diavolului. şi cu toate că Uneori îmi pare rău pentru toate problemele ei. Singura cu care putea fi de acord era teoria lui. Eu şi Martha trăim în abstinenţă. că sentimentul de vinovăţie creează un veri­ tabil vârtej de simptome isterice şi îi face pe oameni nefericiţi. Auzi râsul ca de clopot al unei femei şi glasul prietenei ei care vorbea despre casa ei din Praga şi despre o apropiată petrecere. tl.

Freud purta o cămaşă cu mânecile suflecate.31 în ultima dimineaţă. Era plin de turişti gălăgioşi şi agi taţi. brânză al cărei miros se amesteca cu cele­ lalte care pluteau deja in jurul lor. pentru ea. cârnaţi. despre care Minna era de pâ rere că nu i se potrivea deloc. toţi gheţa rii erau la fel. Freud insistase să re zerve bilete în ciuda răspunsului ei ambiguu. o bluză cu mâneci lungi şi cu un guler rigid. caldă şi fără gust. Mulţi dintre ei purtau costume bavareze tradiţionale şi. pantaloni trei sferturi şi o pălărie din lână verde. zăboveau să se pozeze în grupuri mici. era tras de un cablu de la poalele muntelui până la 3 200 de metri înălţime pe peretele abrupt de granit. ţinând in mână o berc neagră. o fustă până la glezne. Un băieţel cu ghete. care veniseră în Elveţia din toate regiunile de şes ale Germa­ niei. încercă să ignore picăturile de transpiraţie care i se prelingeau pe spate. ciorapi lungi şi . în funicular era foarte cald. oprindu-se în dreptul unei platforme şu­ brede pe vârf. Minna acceptă să urce cu funicularul până aproape de un gheţar numit Eiskapelle. Minna im brăcase o jachetă. care ii acoperea gâtul. şi avea prea multe straturi pe dedesubt. înainte de a se îmbarca. în spate ducea un rucsac plin până la refuz cu pâine. Ea se aşeză cu spatele lipit de peretele funicularului. Vehiculul. Geamurile erau pe jumătate deschise. dar nicio adiere nu pătrundea înăuntru. simţită se tăcea doar căldura din vale. care amintea de un tramvai.

Femeile care plângeau păreau întotdeauna atât d e . Da. Se săturase de peisajul ăsta arid şi rece. Se simţea tulburată văzând cum buza de jos le tremură. îşi spuse. ei bine. în mod normal îşi stăpânea acest impuls şi considera neplăcut când alte fe­ mei plângeau in public. Nu. iar turiştii. Un ghid local. in­ stabile. Freud păşea pe solul pietros intr-o dispoziţie excelentă. iritată. mânjindu-i fusta cu plăcinta pe care o ţinea în mână. temperatura scă­ zuse drastic.. într-o clipă erau bine mersi. părând să ignore faptul că era ultima lor zi de vacanţă. Minna se strădui să nu izbucnească în lacrimi. care nu părea decât să i sporească temerile privind viitorul. Acum insă. de pildă la poeziile lui Baudelaire sau la succesiunea monarhilor din dinastia Habsburg. . rezistenţa i se ducea pe apa sâmbetei. începu un scurt istoric al regiunii. Nonşalanţa lui in această privinţă era incredibilă. se prefăcu alcctată de altitudine şi-i spuse lui Freud că vrea să ia următorul lunicular spre vale. Piz Heroina. Când ajunseră la platformă. de la poale.. trecând de la calendarul iudaic la cel creştin. asta ar fi bine. pe care Minna 11 văzuse lucrând şi ca hamal. Sau ar putea incerca să schimbe numerele. Ochii ii erau uscaţi iască. Pe drum. Minna însă nu se putea gândi la nimic altceva şi îi era greu să asculte atentă numele diverselor for­ maţiuni stâncoase preistorice pe care i le înşira el: „Piz. Avea să se gândească la altceva. întotdeauna se mândrise cu abilitatea ei de a se arăta stoică in ţaţa problemelor. Nu avea să sară în golul acela.“ închise ochii. se revărsară pe poteca şerpuită care ducea spre culmea gheţarului. ca să pară puţin mai tânără. Palu. din ce în ce mai rari spre vârf. dar nimeni nu-l asculta. întaşurându-se bine în haine.Amanta lui Freud 231 groşi şi pantaloni clin piele se rezemă de ea când funicularul îşi în­ cepu urcuşul. Cabina se legăna şi se zgâlţâia trecând peste pâlcuri de copaci înalţi. în clipa următoare dădeau apă la şoareci. privind în gol.. Conveniră sa se întâlnească peste două ore la cafeneaua turiştilor. Cine se putea concentra pe amănunte geo­ logice intr-un asemenea moment? După alţi câţiva paşi. PizTrovat. cum li se încleştează maxilarul şi lacrimile li se adună în ochi..

.. Ea ştia ce urmează: avea să înceapă din nou . Nu păcă­ tuim împotriva legii lui Dumnezeu. Situ­ aţia asta depăşeşte mult limitele unui comportament decent. draga mea. pârând sincer surprins.Nu m -ar mai vrea dacă ar şti despre n oi.Sigmund. Minna era gata să abordeze ine­ vitabilul. N-avea rost să mai „bată mărăcinişurile“. replică el. a m . .cu alte detalii despre gheţar.Minna. . l-ai fost de un uriaş ajutor. . care loveau în tufişuri pentru n evita contactul direct cu fiarele sălbatice. Nu mai puteau amâna discuţia. Oiiver ar fi fost fermecat.232 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN Când apăru şi Freud la cafenea. comandă o bere. ... dacă asta crezi! . îşi slăbi şireturile la ghete şi zâmbi antici pativ. . trebuie să fac aranjamentele pcn tru a mă întoarce la Hamburg. vorbim aici despre o moralitate elementară. Cum putea Sigmund să fie atât de nepăsător? .Ba sigur că putem. ..Vad că începi să te superi.Domnul s-o ajute . dar cit nu era.înainte a fost totul perfect..Ah. nu despre gospodărirea casei! . Dacă mi-aş permite.Nu putem face una ca asta. . ţi-aş lua utl apartam ent. O guvernantă îi spu sese la un moment dat că expresia deriva de la gonacii angajaţi pentru vânătoarea de mistreţi. Or ea tăcuse asta destul. încearcă să fii raţională. fâcându-i semn să plece chelnerului care aducea berea. El se aşeza alături de ea Iii separeu. Sau nişte tineri îndrăgostiţi întâlnindu-se pe sub vreun pod.Nu poţi să pretinzi pur şi simplu că suntem o familie normală. . .Imposibil.Cum adică pentru Hamburg? Vii cu mine. aşa-i? replică el pe un ton iritat. . poate ceva cu vedere spre Prater. ideea că mă vei părăsi din nou mi se pare imposibilă. din nou moralitatea. Ea îl privi. Te vrea acasă cu disperare.După ce ai plecat. îl întrerupse ea.Nu te purta de parcă aş avea o atitudine puritană şi atât. Cum aş putea trăi sub acelaşi acoperiş cu sora mea? .. nevenindu-i să creadă. Nu pot trăi tară tine. Pentru numele Domnului..

Amanta lui Freud 233

- Sigur că nu, fiindcă nu există Dumnezeu. Dar pentru aceia
dintre noi care sunt credincioşi, caracterul moral al acţiunilor
noastre contează.
- Asta-i doar o altă formă de autoflagelare. Isterie şi pedeapsă
mitocreate. Eu nu înghit aşa ceva.
- Nu. Tu nu. Ţie regulile nu ţi se aplică niciodată.
- Ştiu că eşti supărată. Că te frămânţi, că încerci să faci ceea ce
trebuie. Mulţi oameni simt aşa. în fiecare dintre noi clocotesc do­
rinţe sexuale primitive pe care cu greu le putem con tro la...
Minna îşi dădu ochii peste cap. Uite că începe din nou, îşi spuse în
sinea ei. Când orice altceva dădea greş, îşi îndrepta teoriile asupra ei.
- Dar sentimentele pe care le nutrim unul pentru celălalt sunt
puternice şi inevitabile, continuă el, şi negându-le, ne traumatizezi
pe amândoi. Trebuie să recunoşti că aceste forţe există, să le respecţi
puterea şi autoritatea... Altfel se pot transforma în ceva urât.. .
- Dacă începi să-mi vorbeşti despre impulsuri şi nevoi şi repri­
mare, jur că o să ţip. Nu poţi fabrica argumente ştiinţifice ca să jus­
tifici ceea ce facem, ripostă ea, ridicând glasul, deşi ştia ca era
imposibil să separi omul de teoriile lui.
- Aş vrea să te asigur într-un fel că totul va decurge bine.
- Nu poţi, fiindcă nu e posibil. Nu ai idee cum se va termina totul
- Ba da, am. Vei trăi în casa mea şi vei fi...
- Nu soţia ta.
El râmase tăcut o clipă.
- Nu. Nu soţia mea, spuse apoi încet, aproape ca o scuză.
Câteva minute se scurseră în tăcere. Niciunul din ei nu voia să
facă vreo mişcare. Apoi ea oftă şi ridică ochii spre el.
tuos.
-

Nu ţi-a fost niciodată teamă că mi-aş putea găsi un soţ?
Ai avut mulţi pretendenţi, Minna, răspunse el privind-o afec­
Nu ai vrut să ai un soţ. Sau ai vrut? întrebă după o clipă.
Dacă aş fi vrut, aş fi fost măritată până acum, şopti ea.

Se gândi o vreme la ea însăşi. Nu. Nu-şi dorise niciodată un soţ.
Deseori se întrebase de ce, şi deodată ştiu răspunsul. întotdeauna îl
dorise pe ei.

32

în vreme ce-şi strângeau lucrurile, Minna se întrebă ce ştia Martin»
despre ei. Avusese loc un soi de negociere? Vorbiseră despre situaţia
ei disperată, despre viaţa ei jalnică? Era ea ruda nedorită, demnă de
milă? Ce-i spusese el de fapt Marthei?
- Totul, răspunse Freud.
Martha ştia că soţul ei participa la o conferinţă în Frankfurt şl
că avea să petreacă apoi câteva zile în Elveţia, înainte de a se în­
toarce acasă. Flotărâseră că, dacă o va putea convinge pe Minna să i
însoţească, o va lua cu el în Elveţia (deşi nimeni nu pomenise de
vreun hotel elegant) şi după aceea acasă. Nimeni nu avusese obiec­
ţii faţă de aranjamentul respectiv. Iar Martha nu va afla niciodată
adevărul. Era ironic ca el să spună una ca asta, îşi zise ea, când scri­
sese cu mâna lui într-una dintre lucrări „chiar şi atunci când buzele
tac... trădarea îşi croieşte drum prin fiece por“.
Brusc, o copleşi un alt val de îndoieli. Cum va putea da ochii cu
sora ei, ştiind ce tăcuse? Iar şi iar... Mama ei repeta mereu precep­
tele biblice conform cărora, dacă superi pe cineva, conştiinţa te va
chinui până ce vei căuta iertarea. Dar cum putea ea să caute ierta­
rea trăind in aceeaşi casă cu Martha şi jinduind la soţul ei?
Uneori avea senzaţia că întâmplările trecutului se situau în afara
posibilităţilor ei de control. Pasiunea... emoţia aceea care o împin­
sese în pat, facând-o să se întrebe dacă îşi va mai regăsi vreodată
echilibrul. O emoţie care o făcea să uite de oricine.

Amanta lui Freud

235

Majoritatea oamenilor ar apela la un preot în încercarea de a
lllîni o rezolvare a dilemelor morale. Dar Minna ştia foarte bine care
hm soluţia.

Doar ca nu era în stare s-o pună în aplicare.
Culpa. Termenul latinesc pentru vinovăţie.

Mea culpa. Greşeala mea. O mătuşa şi o soră iubită îi fac loc
tutei femei care păcătuieşte.
i ’asiune. De la cuvântul latinesc patior; care înseamnă a suferi.
Continuă să se lase pradă acestui vârtej haotic, dar la urma ur­
mei totul era foarte simplu: nu se simţea pregătită să renunţe la el.
Mersese prea departe pentru a se opri. Ştia că ajunsese acum într-o
n11îi stare. Era o senzaţie care ii cotropea fiecare celulă a corpului,
o lorţă care o transformase dintr-o fiinţă raţională intr-una catego­
ric iraţională. D orinţa... era un fel de nebunie.
Era deja seară când ajunseră în strada Berggasse, iar vremea se
Înrăutăţise. O furtună de vară se dezlânţuise, ropote de ploaie se re­
vărsau asupra trăsurii trase de doi cai, iar palele de vânt îi izbeau
roţile de bordura plină de noroi. Cu capul neacoperit, vizitiul se
lupta să ţină frâiele ude in vreme ce caii se împleticeau, scăldaţi în
apă şi sudoare. Minna coborî ţinând bine de inutila ei umbrelă din
crep şi păşi printre mormanele de mizerie îngrămădite in faţa casei.
Freud o urmă în grabă, cu capul strâns între umeri.
Martha şi copiii îi aşteptau în prag, înghesuiţi unii în alţii în în­
cercarea de a se feri de o altă rafală de ploaie. Când cei doi ajunseră
la uşă, Martha o trase pe Minna spre ea, de parcă ar fi salvat-o de la
înec, şi o strânse în braţe. Păru uşurată să-şi vadă sora şi, dacă ob­
servă ceva nelalocul lui, nu spuse nimic.
- M-am simţit atât de singură fără tine, sora mea, începu ea, dând
la o parte şuviţele de păr ude care se lipiseră de obrazul Minnei. Aici
e casa ta atât timp cât vrei tu să fie. Te superi dacă îţi descalţi ghetele
înainte de a intra?
Minnei îi trecu prin minte că scena de acum semăna foarte bine
cu cea din ziua în care ajunsese ea prima dată aici. Cu o singură ex­
cepţie. Az.i sosise acasă la braţul cumnatului ei. Studie chipul palid

236

KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN

şi tras al Marthei în căutarea unui semn de îndoială ori ezitare, i|w
nu văzu nimic - doar oboseală în spatele primirii ei calde.
Copiii erau încântaţi să-i întâmpine şi de data asta erau cu toţii
sănătoşi. Sophie o luă posesiv de mână şi o imploră să vină siih «n
să-i vadă noua căsuţă de păpuşi. Băieţii îşi înconjurară tatăl, asalt ăi|
du-1 cu întrebări: „Ai cules ciuperci?" „Ai înotat în lac?" „Ai jw»
cuit?" Şi apoi izbucni tirul de întrebări detaliate ale lui Olivei Mi
privire la înălţimea şi alunecarea gheţarilor.
- Intraţi, dragii mei, spuse M artha, sărutându-şi soţul uşot pi>
obraz.
El îi zâmbi şi îşi alintă copiii, părând cât se poate de mulţumii
de întregul aranjament.
- Sigi, dragul meu, m-am gândit să bem câte o ceaşcă de ceai |l
să ne povesteşti despre călătoria ta.
- îmi pare rău. Acum mi-e imposibil. Am pierdut extraordinar
de mult timp în ultimele săptămâni şi trebuie să lucrez, răspuiw
el, îndreptându-se spre birou.
- Desigur, replică Martha pe un ton plat. Ernst, Oliver, M ar
tin ... unul dintre voi s-o ajute pe Xante Minna să-şi ducă valiza sus.
Băieţii se certară câteva clipe, apoi Oliver înhaţă valiza şi porni pe
scăr i. Minna îşi găsi camera exact aşa cum o lăsase, cu rochiile ei inul
în şifonier. Se aşeză pe pat şi se dezbrăcă, lăsându-şi hainele grămadă
pe podea. Se postă în faţa oglinzii, îşi scoase pieptenii şi îşi perie pâ
rul umed şi ondulat, după care îşi alese o nouă ţinută din valiză.
Edna, menajera, o ajută să despacheteze, sporovăind întrunii
veselă, ca o vrabie.
- E aşa de bine s-o vezi pe Frâu I'reud în picioare şi îmbrăcată,
în ultima vreme s-a simţit tare rău. Nervii şi toate celelalte. Sincer,
abia dacă a putut să se îngrijească de copii în ultimele luni. Iar doc­
torul nu iese niciodată din biroul dumnealui. Mă bucur mult că aţi
venit acasă. Sophie a plâns după ce aţi plecat. Le-a fost tare dor de
dumneavoastră, vă zic e u ,..
Se auzi un ciocănit uşor în uşă şi Martha intră. Minna îi observă
cearcănele negre şi remarcă un ton vag încordat în vocea ei.

Amanta Iui Freud 237

Te simţi rău? o întrebă, trecându-i prin minte posibilitatea ca
«iim ei să suspecteze ceva.
N-am dormit deloc noaptea trecută, şi, când în sfârşit eram
|tr punctul să aţipesc, a venit Sophie şi a izbucnit în lacrimi. Jur că
leliţa asta plânge la cea mai mică provocare.
- Coşmarurile sunt de vină. Am constatat că, dacă îi citesc, nu
#e mai gândeşte 1a ele.
- Nu-i de mirare că te adoră. Eu n-am avut puterea să-i citesc o
t urle la ora trei dimineaţa, spuse Martha, strângând mâna surorii ei.
tn orice caz, cred că eşti obosită după vacanţă. Povesteşte-mi tot!
Minna studie faţa surorii ei. Nimic nu lăsa să se întrevadă alt»cva decât un interes cuviincios. Dar Martha vorbea pe un ton pe
tare ea îl cunoştea foarte bine. Tonul pe care-1 folosea când spunea
lin lucru, dar lăsa să se înţeleagă altceva. Uneori ar fi vrut ca sora ei
»ă vorbească pe şleau. Să facă o criză de nervi, să strige, să se înfu­
rie. Uneori i-ar fi plăcut să ştie ce se petrecea cu adevărat în m in­
tea ei. Dar nu şi acum.
- Păi, în Elveţia e splendid. Am avut mult timp liber... am disuitat despre cercetările lui... şi recunosc că unele lucruri sunt atât
de complicate, încât abia dacă a avut răbdare să mi le explice.
- Dar în cele din urmă ai înţeles?
- Oh, da. A descoperit că atitudinile şi comportamentele ne­
vrotice pot fi direct atribuite...
- Aş vrea mai degrabă să-mi spui ce altceva aţi mai făcut. Aţi
mers în drumeţii? Aţi înotat? Aţi căutat ciuperci?
- Ei, am mers puţin... şi am urcat cu un funicular...
- Teribilă maşinărie! Fiece clipă mi s-a părut oribilă când am ur­
cat cu el o dată. Dar dacă n-o să mai merg în Elveţia niciodată, atâta
pagubă! Şi seara ce făceaţi? întrebă ea, aranjând hainele împrăştiate
ale surorii ci.
- Seara? Chiar nu ai ce face acolo, sus, răspunse Minna, încleştându-şi mâinile una pe alta.
- Din câte îmi amintesc, salonul e drăguţ.
- Da. Dar eu nu eram în dispoziţia potrivită pentru muzică.

238

KARF.N MACK şi IEKNIFER KAUFMAN

- Muzică? Acolo? Nu aveau m uzică...
- Cred că era doar un muzician aflat în treacăt acolo. Nimic de
osebit, replică Minna, zdruncinată. în orice caz, eu eram obosită
după călătorie şi voiam doar să mă odihnesc.
- Exact aşa simţeam şi eu. Călătoriile sunt dificile şi incomodei
Dacă ar fi după mine, eu n-aş călători deloc. Cu excepţia unei vl»
zite când şi când la mama şi a vacanţei anuale cu copiii.
- Dar nu cred că vrei să-ţi petreci toată viaţa în Viena! Suni
atâtea locuri de văzut.
- îl lasă pe Sigmund să facă turul lumii - Roma, Paris, New
York, Atena. îl las să se ducă unde vrea şi cu cine vrea. Dumnezeu
ştie, cu mine nu vrea să meargă.
- Sunt sigură că nu-i adevărat...
- Ai primit vreo scrisoare de la Eduard? o întrerupse Martha,
schimbând brusc subiectul.
- Da, am primit.
- Şi cum i-ai răspuns?
- N-am răspuns.
- Mi se pare nepoliticos. Şi nu-ţi sta în fire.
- Nu am vrut sâ-1 încurajez.
Martha făcu o pauză, de parcă ar fi încercat să hotărască dacă
să continue sau nu. Apoi oftă din greu.
- Oh, Minna, cine altcineva îţi închipui că va mai apărea acum?
Bărbia ei luase poziţia aceea obstinată despre care Minna ştia.
după ani de experienţă, ce înţeles avea: Martha începea să se în­
fierbânte. Şi odată ce-şi înfigea dinţii în ceva, nu şi-i mai descleşta.
Acesta era doar preludiul obişnuitei ei predici cu „tu îţi eşti ţie cel
mai rău duşman"
- Dumnezeu ştie că am spus asta suficient de des, şi nu vreau
să te cicălesc, dar uneori tu îţi eşti ţie cel mai rău...
Un ţipăt în salon îi întrerupse fraza, urmat de o bufnitură.
- Mamă! Martin ţi-a spart vaza cea bună şi sângerează! strigă
Mathilde pe obişnuitul ei ton enervat.

Amanta lui Frcud 239

- Vin acum! Ia o cârpă din bucătărie! Jur, Minna, sunt Ia capă­
tul răbdărilor.
Traversară amândouă în fugă holul, trecând pe lângă Sigmund,
care mergea în direcţie opusă.
- Ce coincidenţă! exclamă Martha. în clipa în care copiilor li se
Întâmplă ceva, el nu mai e de găsit sau pleacă în grabă.
- Poate că e ocupat cu altceva, spuse sora ei.
- întotdeauna e ocupat cu altceva.
Pentru Minna era evident că în ultimele zile el chiar fusese „ocu­
pat cu altceva". Cu ea. Dar pe moment, în mod ciudat, nu se simţi
câtuşi de puţin vinovată, rămânând aşa cât timp o ajută pe Martha
sâ strângă cioburile şi să-i panseze mâna lui Martin. Gândul că ar
putea accepta o palidă imitaţie a lui Freud i se părea imposibil acum.
Şi va tace orice-i va sta în puteri pentru a fi aproape de el.

aproape de lac. Dar acest lucru nu-i împiedica să se întâlnească in câte o după-amiază la pensiunea din apropierea gării sau să-şi continue discuţiile târziu .în America au ventilatoare electrice. familia Freud nu se refugiase din calea căldurii în răcoarea montană din Aitaussee. ii înştiinţa Oliver. Când se întorseseră din Elveţia. tatăl lor luase legătura cu proprietarul caba nei pe care o închiriau de obicei în Obertressen. pe care tot el o publicase. Franz Deuticke. pentru prima dată după mulţi ani. în Rerggasse nr. dar nu mai mult decât in cazul Studiilor d a pre isterie. iar editorul lui.Asta ar li singurul motiv pentru a merge acolo. adesea închisă în casă în zilele calde de vară. relaţia lor nu se putea manifesta.33 Atmosfera in Viena era sufocantă. în plus. De cele mai multe ori era prea cald pentru plimbări şi toate cumpărăturile se făceau înainte de amiază. >1 anulase rezervarea. molipsind-o şi pe Martha. Aşa că familia rămase în oraş. 19. Freud incă nul scria la ultimele capitole ale cărţii sale despre vise. Luna august venise cu arşiţă şi. . Martin. . ripostă tatăl lui. Deuticke avea o mică editură cu profil ştiinţific în Viena şi iniţial se arătase surprins aflând subiectul cărţii. Minna şi Freud conveniseră că acasă. Toată luna. iar seara aerul era neclintit. Oliver şi Sophie avuseseră o boală după alta. Spre marea dezamăgire a copiilor. greu de atâta umiditate. Furtuni iscate din senin mai răcoreau uneori atmosfera. era nerăbdător s-o vadă încheiată.

in vreme ce vorbeau încet. doctorul considera că marea majoritate a simptomelor şi bolilor grave care afectau organismul erau cauzate de nas Toate afecţiunile fizice. nu. Sau vrei să-ţi masez gâtul? . Atunci. . ridicându-se şi stingându-şi trabucul. E ca într-un cuptor aici. fumând atât de mult. . după părerea lui. noapte bună.Amanta lui Freud 24! In noapte în biroul lui. cercetările îi ocupau tot timpul şi îi absor­ beau toată energia. ♦punea el. pentru o conferinţă la care participase împreună cu doc­ torul Eliess. îşi aducea evantaiul de mătase în buzunaliil fustei şi uneori punea pe ceafa lui o compresă umedă şi rece.Nu. Şi mă dor umerii. în cele din urmă se înfierbântau amândoi. Dar Eliess mergea chiar mai departe. . Minna se schimba într-o rollile de vară din muselină. încât ea abia dacă mai putea respira.despre teo­ riile cu privire la vise. de la migrene la maladii cardiace şi de la dureri de stomac la probleme articulare.î cină. După ruptura de doctorul Bauer. aveau ca origine. despre ale cărui teorii vorbea aproape cu veneraţie. umplea o cană mare cu limonadă sau l'nc rece ţi cobora la el. Am terminat pe seara asta. . răspundea el. sugerând că tot nasul era răspunzător şi pentru tulburările sexuale. cu ferestrele deschise şi cu o cană mare de bere rece la îndemână. pacienţii lui. Ori de câte ori Sigmund suna după ea. . ci­ tind studii de caz şi făcând note detaliate pe margini. draga mea. seara ilnp. te rog. el devenind tot mai obsedat pe măsură ce săptă­ mânile treceau. se apropiase tot mai mult de Eliess. la ore târzii.Sigur. Noapte după noapte stătea în biroul lui încins. in primul rând. autoanaliza lui şi întotdeauna despre baza sexuală a comportamentului nevrotic.Nu mai pot continua. membranele mucoase ale sistemului olfactiv. adăuga ea după o pauză.Pa. !' sufocant aici. în perioada aceea. Unica lui evadare se concretizase intr-o scurtă călătorie la Miinchen. închide tu fereastra. despre munca lui . când copiii erau deja in pat. noapte bună. deşi Minnei i se păreau mult prea exagerate.Nu vrei un vas cu gheaţă? Pot să fug până sus.

fiecare dintre ei fi­ ind ba neastâmpărat. bosum flându-se dacă nu exista egalitate. ba chiar vrăjit. Minna decise că era cazul să nu mai ţină copiii in casă niciun minut în plus.Aşa e drept. Fiind redeschise pe inserat. de asemp< nea absurdităţi. după cum se vedea. Martha ţinuse să existe o divizare strictă 11 muncii şi a recompenselor. ceea ce îi ocupa ziua de dimineaţa până seara in încercarea de a-i ţine sub control. Minna sperase că sora ei depă­ şise această formă copilărească de rivalitate fraternă. însă Freud părea fascinat. Când auzise prima dată despre preocupările na­ zale ale lui Fliess. Martha „nu mai putea tolera un foc in bucătărie". insista ca una din ele s-o taie şi cealaltă să aleagă. trebuia să fie perfect egal.242 KAREN MACK şi li NNIH R KAUEMAN Minnei nu-i era foarte clar modul în care bunul doctor din Berlin făcuse trecerea de la o infecţie a sinusurilor la frigiditate sa» bisexualitate. ea făcuse câteva comentarii acide. . Totul. Dacă împărţeau o prăjitură. dar acum Martha lăsase mai multe în seama ei. ii spunea apoi Minnei: „Data viitoare e rândul tău". comparându I cu Cyrano de Bergerac. Fe­ restrele şi draperiile erau de obicei închise pentru a opri lumina şi căldura soarelui. nu se mai ser­ veau mese calde. când vântul începuse să adie şi temperatura mai scăzuse puţin. cu cine ce anume făcuse şi când. întotdeauna ţinea o evidenţă clară şi exactă. iar in­ strucţiunile Martirei nu făceau decât să înrăutăţească lucrurile. încă din copilărie. într-o dimineaţă. dar. Când cumpăra ceva pentru mama lor. înăuntru atmosfera era sufocantă. Freud nu se arătase amuzat. Martha încă percepea lumea in termeni de chit pe chit. repetase ea de câteva ori. Eu am muncit din greu cât aţi fost voi în Frankfurt. Minna preluase aproape în întregime sat cina de a supraveghea copiii. De când se întorsese. ba plictisit şi blazat. în plus. . Ea şi sora ei îşi împărţi seră întotdeauna in mod egal activităţile din gospodărie. de parcă Minna şi-ar Fi luat o vacanţă dc patru luni. quid pro quo. după părerea ei. aşa că Minim se abţinuse de la alte glume cu Pinocchio.

de parcă in încăpere ar fi fost ceva care se strica şi duhnea. Urmă o pauză în timpul căreia cele două surori se priviră în ochi Apoi Minna se întoarse cu mişcări lente şi plecă spre bucătărie. deşi c bine că Sigi are cu cine vorbi.Amanta lui Freud 243 in ciuda rugăminţilor ei. fluturând o mână in aer de parcă ar fi gonit un roi de ţânţari. . nu e c h i a r a t â t de greu! De ce eşti aşa de obosită? Sigur le-ai odihnit destul. Trebuie să fi auzit şi tu. Eşti bolnavă? . „Poluanţi semitici".. -• Beau o ceaşcă de cafea şi pe urmă îi duc. Minna. prea mult praf şi am aflat că ar fi fost jafuri şi fur­ turi in centru. A fost o zi agitată şi nu mai am energia necesară. . Ajunsese să fie nevoită să-şi mintă sora in cele mai elementare privinţe şi apoi să se întrebe tară încetare dacă spusele ei erau sau nu plauzibile. Intră cu paşi grei în bucătărie. Florence Skekel mi-a spus că vizate au fost prăvăliile evreilor. chiar deplorabilă. Martha cedase în sfârşit. . adăugă auzind o bufnitură puternică..Du-i la Prater. permiţându-le copiilor să iasă la aer. Iţi vine să crezi? .Nu. Şi.Martha. iar . spuse ea. Avea un gust rău în gură. Se simţea perversă în preajma Marthei. Dumnezeu ştie că m-am ocupat de casa asta singură în toate lunile acelea cât ai fost plecată. aşa ne numesc.Serios. hai s-o lăsăm pe mâine. . . când jucam cărţi. gre­ ţos.F prea cald. Martha subliniase in mod repetat că mt vrea să-i ştie pe copii bătând străzile.De la cine ai auzit? . după ce Minna alergase în­ colo şi-ncoace toată ziua. Mai târziu in după-amiaza aceea. Dar sunt extenuată şi e prea târziu ca să ne mai ducem acum. Nu sunt bolnavă.De la soţul ei. cât mai repede! Dar Minna era deja istovită.El n-o înţelege. .Am auzit că Florence e o alarmistă. .Poate eşti obosită fiindcă ai tot stat în biroul lui Sigmund până Ia ore târzii.

de indl ferentă. ca să scape de chinul purtării ei neruşinate.. Iar după aceea se mira ea însăşi de faptul că putea fi atât de nonşalantă.R KAUFMAN ea era nevoită să-i ignore prezenţa. existau momente in care simţea că i se iii1 toarce stom acal pe dos când vorbea cu Martha despre cumpără turi.. iar soţiile trec de obicei peste aventuri. d pentru toţi. fără niciun amestec din partea ei. de parcă această încălcare revoltătoare a bunei-cuviinţe nici nu ar fi existat. se convinsese sin gură că atracţia pe care o simţea pentru Sigmund era ceva ce i mi întâmplase pur şi simplu. Une ori aproape că îşi dorea să se întâmple asta. frustrantă. despre copii şi despre Întâmplările de zi cu zi. Măcar mai avea de cenţa de a se simţi dezgustată de propriul comportament. Zâmbi. Minna îşi bău cafeaua în bucătărie rezemându-se de bufet. amuzată de ridicolul acestui raţionament. toni pită de căldură. Ar fi o aventură. dar situaţia asta era diferită. înainte de a pleca la Hamburg. mai uşor. dorinţa ii dăduse o star e conflictuală. Ihn acum. işl spuse. Nu numai pentru ea. îi era frică. De parcă ar fi aşteptat clipa în care Martha avea să se întoarcă brusc spre ea şi s-o acuze. de când revenise. Dar clipa aceea nu venise. Dar pe lângă toate celelalte. mult mai imorală.244 KAREN MACK şi JENNIFF. Dacă ar fi o prietena de familie sau o vecină şi s ar fi îndrăgostit de Sigmund? Ar fi mai uşor aşa? Da. .

ea nici măcar nu s-ar fi aflat aici. Tapetul de pe pereţi se cojise pe alocuri. Apoi se scuză pentru întârziere aşa cum ar face-o cineva care nu regretă deloc. Devenea din ce în ce mai dificil să aranjeze aceste întâlniri. explică el. Apoi o uşă trântită. Nu îl ură mult. De la prima atingere a degetelor lui. Minna începu să bâjbâie în încercarea de a-şi descheia şirul de nasturi mici ai bluzei. Oare nu fusese un covor aici? Auzi o pereche certându-se în camera alăturată. Cu câteva luni în urmă. se vedea o pată. Apoi o sărută în treacăt pe abdomen. De data asta. lângă ea.34 în ultima vreme. la capul patului. . el ar fi ajuns mai devreme. simţi fiorul. . I)e data asta întârziase mai bine de o oră. Se aplecă pe fereastră şi îi văzu intrând în hotel. din cauza programului lui încărcat. totul se petrecu iutr-o clipă. pensiunea părea şi mai jalnică.N-am putut prinde o birjă. îşi aminti apoi. Freud păşi în cameră şi se aşeza pe pat. De ce întârzie atât de mult? se întrebă păşind încolo şi-ncoace. El îi atinse obrazul şi-i ridică bluza peste umeri. A trebuit să merg pe jos până când am găsit una. îi scoase hainele şi o trase spre el. La lumina zilei. desfăcându-şi şireturile de la pantofi. Pe cuvertură. iar duşumeaua era umflată şi zgâriată. totdeauna avea de aşteptat. Cu câteva luni în urmă.

toată lumea era de acord că sala avea o acustică excelentă. spuse ea. Uneori Martha o privea ciudat şi o întreba: „Te simţi bine?" Cuvintele declanşau de fiecare dată un val de disperare în sufletul ei şi dorinţa de a urla: „Nu! Nu mă simt bine!" O săptămână mai târziu sosi un plic cu aer oficial. . el mai rămânea puţin după.Trebuie să plec. cu litere au­ rii. cu coloane dorice şi plafonul în cupolă. Clădirea operei fusese finalizată de curând. decorat cu fresce. replică el pe acelaşi ton cu care îi vorbea Marthei când voia să iasă din încăpere.mai important încă . se simţi cuprinsă de apatie.Atât de repede? Abia ai ajuns! .246 KARF. Şi .Am un pacient care mă aşteaptă. in grandiosul stil Imperial. îşi mai turnă un pahar şi îl strigă când văzu că se pregăteşte să iasă pe uşa. LI se întoarse şi se uită la ea cu o expresie indiferentă. Gustav Mahler fusese numit recent director al Hofoper. fiind cea mai apreciată personalitate vienezâ a momentului. . Cei doi erau invitaţi de Herr Zelinsky şi de soţia Iui Ia spectacolul inaugural al operei şi la un dineu organ! zat după aceea in splendidul lor apartament din districtul elitiM Reichsratsstrasse. Minna privi invitaţia cu un interes mai mult decât trecător in vreme ce şedea alături de sora ei în salon..Nu contează.Oh. Şi o dată in cadă. . adresat soţilor Freud.N MACK şt (ENNIFER KAUFMAN O dată o tăcuseră pe podea.. sortând corespondenţa. Mai târziu. când se întoarse acasă reluându-şi viaţa de zi cu zi. Minna îl privi cum se îmbracă. pe un ton fremătând de entuziasm. teama de a nu fi prinşi începuse să mai estompeze magia. dar astăzi sc trase înlr-o parte şi începu să-şi caute pantalonii. . . Minnei ii plăcea să aducă o sticlă in geantă şi să bea câteva înghiţituri înainte de so­ sirea lui. e Don Giovanni! exclamă Minna. De obicei. De vină nu era doar faptul că simţea cum afecţiunea lui Sigrnund pentru ea păleşte.

Reacţia Marthei fusese de­ concertantă. ca şi când ideea tocmai îi trecuse prin minte.A fost nevoit să se convertească.Ce plăcut trebuie să fie să-l vezi pe Mahler! . mama lui probabil că se răsuceşte în mormânt. Martha îşi strecură capul pe uşă şi se oferi să-i cedeze biletul ei la operă data viitoare. .Hi. .Adică să-l însoţeşti tu pe Sigmund? .Numai dacă tu nu vrei să te duci. . poate că o să cumpăr un bilet. Oare sora ei ştia? Oare mocnea o furtună dincolo de atitudinea ei iritată? Poate că nu. . dând înapoi. Mi s-a părut atât de dezamăgitor! • Dezamăgitor? . n-o să-i fie de niciun folos. ştii asta.. spuse Minna. Mai ales că. Tot nu va fi invitat la palat. Minna îşi puse această întrebare. continuă Minna cu o por­ nire perversă. înainte să spună ceva ce ar fi regretat mai târziu.Dar ce te-a făcut să crezi asta? Sigur că vreau să mă duc.Cel puţin Sigmund nu se va plictisi. F. Să fi fost doar o simplă lipsă de sensibilitate.Pentru seara inaugurală? Ar costa o avere. Ini el a adormit.Pentru mine. m-aş bucura să merg eu în locul tău.Martha. răspunse ea. nu. replică sora ei fluturând din mână. dacă spectacolul nu te încântă. Anul trecut a fost Norma..în orice caz. Este evenimentul sezonului! . Minna ştia bine că sora ei nu era amatoare de operă. puţin mai târziu. . . altfel nu ar fi pri­ mit postul.vreu eşti. o crasă desconsiderare a sentimentelor ei? Sau Martha avea unele bănuieli? Pentru a suta oară de când se în­ torsese acasă.Amani a Iui Frcud 2-17 . Adică acum e catolic?! Dacă mă întrebi pe mine. Şi. cine ar rămâne acasă cu copiii? Minna se uită ia ea fără un cuvânt şi ieşi din salon. oricum. iar sora ei ştia la fel de bine că ea o adora.Toată afacerea aceea de prost gust cu convertirea. . . evreu rămâi.

punându-şi tară grabă puţin roşu in obraji şi aruncându-şi ca ultimă privire in oglindă. după care aruncă spre Minna o privire neajutorată. Slavă Domnului. îşi scotea întruna ceasul din buzunar. la fel ca întotdeauna. cravată neagră şi pantofi din piele. Sophie sărea de colo-colo.Martha. insista ea.Putem merge cu rândul. joben. care locuiesc în direcţie opusă. Minna? . bombănind despre trăsura închiriată. cu jiletcă albă. capa nu se potriveşte. în plus. cu epoleţi de catifea şi fusta foarte largă. spuse el ener­ vat. Şi n-ar trebui să porţi brăţară din aur cu cercei de argint. Sigmund fuma şi se plimba de colo-colo in salon. . spuse sora ei cu diplomaţie. ci dineul.Doamne! Ai putea spune ceva drăguţ despre felul în care arăt.N MACK şi JENNtFER KAUFMAN . împrumutată de la mama lor. . Nu pricep de ce te-ai oferit să le facem serviciul ăsta! . răsuflă Minna uşurată. Nu com bina metalele. nu trebuie să prindem (re nul. Sigmund! Am îmbrăcat rochia ta preferată.asă-1 să aştepte. . mai bine. Martha alese să poarte o rochie de seară din mătase stacojie. ca o um­ brelă pe jumătate deschisă. care aştepta afară. spune-i M arthei că arată minunat. plină de resemnare.l.Mama. Era elegant îmbrăcat. botine din satin negru şi o brăţară franţu­ zească. . Mergem la operă.248 KARf. iar Mathilde era critică. replică sora ei. Minna intră in cameră in clipa in care sora ei se pregătea să-şi ia capa din lână şi evantaiul F.rnpire. Sigmund te aşteaptă. O femeie are nevoie de câte un compliment din când in când. . spunându-i mamei ei că arată ca o prin ţesă. Dar ştii cât îmi place mie spectacolul inaugural. Sigmund.E timpul! Am întârziat deja o jumătate de oră. Freud îşi masă ceafa exasperat şi îşi stinse trabucul. nu-i aşa. nu Sigmund era pro­ blema.Absolut! replică ea. în seara premierei. la-ţi blana. trebuie să-i luăm în drum şi pe soţii Bernheim. interveni Minna.

O schimbă pe Sophie în cămaşa de noapte albă şi apretată.Deci. s-a făcut târziu. vrei sâ fac ceva pentru tine cat eşti plecat de acasă? şopti ea. draga mea. plângându şi de milă. Minna. N-o asculta pe Sophie când îţi icre să-i spui poveşti la culcare. Era ciudat. . Mathilde începuse un joc de cărţi cu băieţii în salonul de la etaj. Dar adevărul e că ea nu era vreo Cenuşăreasă. fiindcă nu fusese şi ea luată la bal. Sigmund. Hotărî să ignore haraba­ bura din încăpere..Termină! Nu-i deloc amuzant. Dar pentru soţia lui se dovedi suficient. poate? .! Oh. Minna simţi primele semne ale unei dureri de cap. iar din camera în care bona îi dădea sâ mănânce micuţei Anna se auzea un plânset uşor.Arăţi minunat.Amanta lui Freud 249 . . Apoi stinse lumânarea de . Uneori nu se mai putea suporta nici pe sine însăşi. binoclul meu de teatru! exclamă ea ieşind în fugă din salon.Ai şi tu o cerinţă anume. o spălă pe mâini şi pe faţă şi o culcă în pal. era doar sora cea rea. genul acela care pulsează în spatele urechilor şi face să-ţi dea lacrimile.. De parcă tot incidentul ista dureros ar fi fost din vina Marthei. Să-ţi lustruiesc pantofii. Doamne. Acum insă. Minna o luă de mână pe Sophie şi urcară scările împreună. Minna se apropie de Sigmund şi-i scutură o scamă imaginară de pe umăr.Nici nu încercam să fiu amuzantă. Trebuie sâ adoarmă (ară toate aiurelile acelea. La ce se aşteptase oare când se întorsese în casa asta? Că el nu va ieşi în oraş cu soţia lui? Şi uite-o acum. iar toate piesele de mobilier din casa păpuşilor erau Împrăştiate pe covor. Dormitorul lui Sophie era plin de coşuri cu jucării şi diverse nimicuri. Şi spune-i bonei sâ schimbe scutecele bebeluşului înainte să-l culce. ca un talcioc în miniatură. Martira zise: . dacă se gândea că în alte circumstanţe ar fi fost feri­ cită pentru sora ei. se execută el pe un ton care Mumei nu-i păru câtuşi de puţin convingător. Data trecută n-a făcut-o şi am găsit o m ize­ rie. o detesta. întorcându-se spre »orn ei.

samur.Ei. Tont Viena era acolo. Dar când se aplecă s-o sărute de noapte bună. .. şi nici nu-ţi poţi închipui ce blănuri am văzut . cu tot cu picioare. Tante Mintia? Mi-e frică. iar anturajul ei s-a aşezat chiar în faţa noastră. mai cu seamă despre zâna Să-nu-faci-nimic. A doua zi dimineaţă.. . fiindcă băiatul e creştin. îi şopti. locurile noastre au fost chiar în spatele lojelor regale. Sigmund s-a enervat alât de tare! A trebuit să-l împiedic eu să spună ceva. îţi aminteşti de familia Rosenthal.Nu pleca. ştii tu. Coborî în salon îmbrăcată în capot. zâne şi spiriduşi. tatăl ei a făcut greva foamei . cu dinţii de aur şi cu părul roşu strălucitor. . drăguţa mea.Cum a fost la operă? întreba ea cu jumătate de glas. Am auzit că s-a îndrăgostit de un italian.Nu pleca. Martha dormi până târziu.Ce drăguţ! Apoi familia regală şi-a făcut intrarea. Aprinse din nou lumânarea şi se aşeză pe marginea patului. De multe ori îi citise poveşti până când adormise. in căutarea Minnei.O să-ţi spun o poveste despre o zână minunată. Preferatele ei erau basmele lui Catherinc Sinclair despre uriaşi. replică Martha. biata de ea tot arăta exact ca tatăl ei.250 KAREN MACK şi JENN1FER KAUI'MAN pe comodă şi îi trase pătura până sub bărbie. cu o cană de cafea în mână. începu ea. . capete şi cozi. nerăbdătoare să povestească despre seara trecută. Aprinse şi lumânarea de lângă pat. şinşila. cu obrajii rumeni. dar sora ei nu deschise ochii decât după ora unsprezece. De fapt. Trebuie să mîl întorc in camera mea. . Minna îi simţea răsuflarea caldă şi dulce pe obraz. Nicio clipă n-au încetat să vorbească. sunt foarte obosită. nu-i aşa? Şi-au adus şi fiica. cu o cută de teamă între sprâncene. dar nu s-a putut mărita cu el. . pe toată durata spectacolului. Minna îl auzi pe Sigmund plecând spre universitate la obişnuita lui oră matinală. şi chiar în rochia aceea cu decolteu din dantelă.Dar Sophie. insistă copila. fetiţa îşi puse braţele în jurul ei şi o trase cit putere spre ea. hermină. Apropo. Nu poţi tă ttai cu mine. .

blănurile opulente şi cât de bine se simţise Sigmund. desigur. mândria. . Ea una sc simţea complet decepţionată. eu sunt pur şi simplu extenuată. Şi.Amanta lui Freud 251 până când fata a semnat un document prin care se angaja să nu-l mai vadă niciodată. iar la familia Zelinsky am ajuns abia la ora unu. Se întoarce Ia Metropolitan Opera. Dar pe de altă parte. Şi că stratagema ei dă roade. şi să accepte faptul că Martha era şi avea să tîe întotdeauna soţia lui. . aşa am auzit. Minna încerca să-şi stăpânească mimica dezamăgită în vreme ce sora ei continua să turuie descriind rochiile. încât a mâncat pe rupte. Lui Sigi i se făcuse atât de foame. Lilli hehmann a fost perfectă. Tenorul acela nou din Frankfurt a făcut senzaţie u primit ovaţii la scenă deschisă după fiecare arie.Iar muzica? . Spectacolul a durat până după miezul nopţii. Toată lumea şi-a zis că n-a mai înghiţit nimic de zile întregi. Oricum. trebuia să-şi înghită resentimentele. dacă avea de gând să continue cu situaţia asta duplicitară.Minunată. O clipă ii trecu prin minte ideea că Martha vorbea aşa dinadins.

când îl aştepta. cu toate că Martha şi cei şase copii erau în casă. îşi spuse ea. Dar nimic nu ajuta. Auzise că unele dintre hotelurile mal scumpe aveau ventilatoare electrice prinse în plafon şi aparate care suflau aer peste un vas plin cu gheaţă. trăgând în piept aerul fierbinte. Luna septembrie adusese o slabă răcorite a vremii. în camera dc la pensiune.35 Dar unde era el? Minna stătea in faţa ferestrei deschise. locul părea pustiu şi gol. Minna rămânea nopţile in camera ei. în ultimele săp­ tămâni. însă şi mai rău era faptul că. Dar in luna care trecuse el o che­ mase în biroul lui o singură dată. îşi simţea tran­ spiraţia evaporându-i-se pe piele. dar în acea zi arşiţa era cumplită. nu­ mai să-i reamintească de senzaţia atingerii lui. Dar el era ciudat de absent şi uneori. o privire. De parcă inten­ ţionat refuza să se uite la ea. orice. în speranţa unui curent de aer mai rece. Bogaţii reuşeau întotdeauna să se răcorească. să-i dea un semn. . ori de câte ori treceau unul pe lângă altul pe hol. După ce se întorseseră din Elveţia. încă mai spera s-o cheme după orele lungi pe care le petrecea în birou. Poate că era doar precaut sau distras de munca lui. iar ea se simţise singură. aşteptând ca o curtezană chemarea lui Freud. jinduind la una dintre discuţiile lor nocturne. Lăsase uşa puţin deschisă. la fel ca acum. iar palmele ii erau umede şi lipi­ cioase. pe chipul lui abia dacă se zărea o vagă schimbare de expresie.

simţind pietrele din pavaj fierbinţi şi lipicioase sub tălpi. ripostă Minna. Minna se apropie do tânăra aşezată în spatele biroului.Amanta lui Preud 253 Nu putea să înţeleagă de ce-i trebuia atât de mult timp ca să ajungă aici. . Cămăruţa proprietarului era chiar la intrare.Nu mai am nevoie de cameră. iar ea traversă pe celălalt trotuar. în duda căldurii de afară. cu faţa ascunsă între paginile unei reviste. slavă Domnului.Am stat numai două ore. îşi spuse în sinea ei. strecurându-se printre trecători. spuse ea. aşezând câteva co ­ roane pe birou şi ieşind imediat din încăpere. . Minna merse mai departe. S-o văd eu că se ridică şi vine după mine. Nu-i erau deloc cunoscute străzile încâlcite din jurul gării. Dar când s-o fi făcut? Cu Martha în ace­ eaşi încăpere. Era înfăşurată într-un şal. tară a ridica privirea. verificând dacă luase totul . Rămase încă o vreme cu privirea aţintită spre uşă.. Apoi se ridică încet. Un furnicar de lucrători îndreptându-se spre casele lor. O golăncuţă bună de nimic! Se opri o clipă în stradă.geanta. Era aproape ora ele vârf. Bluza îi era udă de transpiraţie.Plata se face Ia plecare. îşi strânse lucrurile şi coborî scara înăbuşitoare până în hol. Oh. . iar fusta şi juponul îi atârnau greu. jacheta şi pălăria. şi ele umede. Da. nedezlipindu-se de el? De la o vreme îi era tot mai greu să-l prindă câteva clipe singur. Pot să vă trimit banii mâine-dimineaţă? Fata îi răspunse printr-un oftat exasperat.. Oare când avuseseră ultima dată o conversaţie adevărată? . Cum era posibil ca el să fi uitat?! Nu aranjaseră ieşirea încă de săptămâna trecută? Sau fusese acum două săptămâni? Nu-şi mai amintea. Era evident că rostise de multe ori înainte exact aceleaşi cuvinte. pline de muncitori cu sufertaşe şi oameni de afaceri în costume închise la culoare. Scotoci în geantă după câteva coroane. nu! N-avea bani Hilîcienţi pentru a plăti camera. Poate că ar fi trebuit să-î aducă aminte în dimineaţa asta. fiindcă în niciun caz n-avea chef să se mai întoarcă acolo. Pensiunea se afla la numai câteva minute distanţă de uni­ versitate. nu uitase nimic. începu Minna. cu glasul tre­ murând.

lăsându-i mărul lui Adam „plin de ţepi şi m-a tăiat sub nas" Fără un cu­ vânt de afecţiune pentru ea. putea vedea bine înăuntru. El răspunsese. La un moment dat îi spusese că. aşteptând un zâmbet. urmat de scrâşnetul unor roţi din lemn pe pietrele din pavaj. Minna rămase tăcută in dreptul uşii deschise. că frizerul lui era bolnav şi-l trimisese un înlocuitor nepriceput. la fel ca el. furioasă pe Freud fiindcă fusese cât pe ce să moară din cauza lui. Un strigăt se auzi. pentru el. stătea tânărul doctor din Berlin. . în faţa lui. Ajunse chiar înainte de cină. ti mai rămăseseră bani doar cât să ajungă acasă. cu ochi căprui. înguşti. Fliess era un pionier în ale ştiinţei. Apoi clătină din cap. Se apropie de colţul străzii şi. Uşa era deschisă. îi spuse ea unei femei din apropiere. . Ticălosul! Pe canapea.254 KARI. iar faptul că Freud îi trimitea acum scrisori aproape zilnic nu ajuta câtuşi de puţin. ceva care sa aducă .N MACK şi (EMNUTR KAUFMAN Ieri-dimineaţă îl întâlnise întâmplător in hol şi-i urase veselă o zi bună. Minna sări înapoi pe trotuar exact în clipa în care atelajul trecu pe lângă ea atât de aproape. strâduindu-se să privească prin norul întunecat de fum. cobori de pe trotuar. încă de departe auzi răzbătând din birou voci masculine. Wiihetm F'Iiess. un semn din mână din partea lui Freud. Sigmund ţinea un pahar de vin intr-o mână şi un trabuc in cealaltă. continuând să strige şi să înjure. astfel că din hol. Minna decisese de la bun început că omul şi teoriile lui bizare îi displăceau. Dar când eşti îndrăgostit. Oaspetele era un bărbat brunet. Un fior o străbătu şi i se făcu pielea ca de găină pe braţe şi pe ceafa. o persoană dispusă să rişte totul de dragul cercetărilor. încât simţi sudoarea şiro ind pe trupul animalelor. femeie! Uită-te pe unde mergi! Birjarul trase de frâu îndepărtându-şi caii de ea. Se grăbi spre staţia de omnibuz şi aşteptă. ab­ sentă.Dumnezeule. de unde se afla ea. pe un ton iritat. Minna clocotea amintindu-şi.Nici nu l-am văzut. care il bărbierise oribil. şi o mustaţă meticulos pieptănată. te arăţi gata să crezi orice.

Cum putea face una ca asta? Poate că erau in toiul unei serioase dis­ cuţii ştiinţifice.impresionant! exclamă ea. iar Sigmund nu mai prididea să-l laude. voilâ. sărutându-i mâna.Minna. Minna işi zise că numerologia asta idîoată făcea ca astrologia să pară o ştiinţă în adevăratul sens al cuvântului. o înmulţim cu un factor cinci.Amanta lui Freud 255 n scuză. . adunăm zilele ciclului menstrual şi.. interveni Fliess. îşi tamponă nara stângă cu puţină cocaină. In mână ţinea acum familiarul flacon albastru. .. iar apoi luăm data naşterii. îi văzu pe cei doi bărbaţi privindu-se cu afecţiune şi simţi împunsătura rece a dezamăgirii. unde se închiseră amândoi până dimineaţa. cât şi bărbaţii au cicluri lunare şi că acestea suni intim legate de mişcările plane­ tare.Frăulein. Fliess rămase la cină şi apoi la o gustare seara târziu. Dar. . La miezul nopţii îl urmă pe Freud înapoi in birou. Ştiu că Sigmund vă apreci­ ază opiniile. Dar înclină din cap ca şi când totul ar li fost perfect logic. stai puţin. iar el nu se putea întrerupe.. impre­ sionant pentru un zevzec!“ Un nimeni înţepat. . Era descurajam sâ-1 vadă oferindu-i lui Fliess aceeaşi atenţie concentrată pe care înainte i-o acordase ei. adăugând în sinea ei: „Da. . . îi întinse flaconul lui Fliess şi ridică privirea.Mi-aş dori să aflu mai multe. Iară a remarca furia care mocnea pe chipul ei. replică ea cu un zâmbet ţeapăn. Freud puse pe birou paharul de vin şi trabucul.. intorcându-se spre ea. Dacă pornim de la teoria că atât femeile. avem un diagnostic şi un prognostic privind viitoarele dumneavoastră probleme de sănătate. -. Avea o expresie ener­ vant de indiferentă. spuse el.Iar eu mi-aş dori să vă povestesc.Observ. Apoi pe cea dreaptă. replică Minna şi se aşeză fără să aştepte o invitaţie. dragul meu prieten Wilhelm a venit în vizită. Ce plăcere să vă revăd! Tocmai îi povesteam lui Sigmund despre ultimele mele descoperiri.

numărul patru. răsfoind ziarele şi servindu se cu fursecuri şi cu fructe confiate din căinară. cartea întâi a Odelor. despre ideile lui Stendhal re feritoare la pasiuni (amintind chiar de faptul. Devenise un obişnuit al casei. lângă pat. că seri itorul căzuse m ort pe străzile Parisului. uite-I. „Scurtimea vieţii ne interzice să trăim prea mult fără spe­ ranţă**. dacă voia. . şi în zi lele următoare. ii dădu de înţeles că vrea sâ-i fie umplută. Ar putea şi ea să arunce cu citate. traduse el apoi. Horaţiu.256 KARF. sublimi feriam si dera vertice. Oh. Dar nu crezi că şi capitolele anterioare merită o adoraţie egală? Quodsi me iyricis vatibus interes. Câteva zile mai târziu o trezi răpăitul unei averse de ploaie. răpus de sifilis). deloc delicat. Discutau despre Platon şi Dante. sunetul lui . Azvârli volumul pe podea. oferind la schimb mici complimente. Un fir de apă neîntrerupt se scurgea pe podea. Mintia se pomenea stând pe la colţuri şl pe după uşi in incercarea de a auzi ce-şi spuneau şi primind câte o privire rece când se Întâmpla sâ-i întâlnească. Nu era vina lui Homer! Iar lucrurile nu se schimbară nici în perioada care urmă. în vreme ce copiii şedeau ia masă neluaţi în seamă şi plictisiţi de moarte. iar cei doi bărbaţi se acluii ciră din nou într-o discuţie aprinsă. da. recită Freud intr-o zi la cină. Gata! Aruncase citatele. Urcă la etaj şi se apropie de com oda pe care cărţile ei erau aşezate grămadă.N MACK şi JENN IFER KAU1MAN A doua zi. mâncând tort Sacher şi ridicând cana de cafea spre ea. Reveni şi a treia zi. Minna auzise destul. Fliess sosi înainte de prânz. Freud escortându-1 în birou de parcă ar fi fost cine ştie ce şef de stat. dimineaţa devreme. într-o zi îl găsi pe Fliess in salon. să arunce în stânga şi-n dreapta cu citate în latină. Ah.Vitae summa brevis spent nos vetat inehoare lungani. exemplarul din Homer pe carc-l împrumutase de la Sigmund luna trecută. O joacă de copii. Doamne! Luă cartea şi o puse la loc pe com odă. zăbovind în salon şi lăsând In aer damful trabucurilor Maria Mancini şi al loţiunii de ras cu par fum de liliac.

. Nemaiputându-se stăpâni. spuse el repezit. ca să-şi revină. unul pe care ni­ meni nu-l folosea. Ochii lui mici ca nişte mărgele. fluviul şi totul în jur învăluite într-o pâclă deasă şi cenuşie. Spre uimirea ei. Deschise obloanele din lemn gândindu se că atmosfera era apăsâloare . Se pregătea să-i răspundă. aşa câ trânti ceaşca pe farfurioara udă şi ieşi din salon tară un cuvânt.. zise ea pe un ton încordat. o podidiră lacrimile. însă expresia lui deveni dură. îl găsi acolo pe lliess. năvălindu-i în cap. îşi îmbrăcă rochia cu gesturi m ecanice şi coborî să suprave­ gheze masa de dimineaţă a copiilor. cât de de­ ranjant şi de ironic nazal! Doctore. Ce ciudat să fie geloasă pe un bărbat! Chiar şi simpla vedere a lui Fliess îi întorcea stom acul pe dos. dar o senzaţie sumbră începu să-i urce din stomac. .. tară a-i rosti măcar numele. care şedea ca Frumoasa adormită în scaunul lui Freud.din serviciul „de porţelan bun“ al Marthei. Apoi auzi un zgomot în spatele ei şi-l văzu pe Freud stând în prag. copacii. fruntea de neanderthalian şi barba deasă. Şi glasul lui. citindu-i ziarul şi bând cafea dintr-o delicată ceşcuţă cu farfuri­ oară .Poţi să ştergi mai târziu.. vindecă-te pe tine însuţi! îl privi luând o gură de cafea. nepieptănată! Sprâncenele unite la rădăcina nasului.Amanta lui Freud 257 amplificându-se când ea puse dedesubt o farfurioară de plumb.cerul. împrăştiind lichidul cald in farlurioarâ şi punând apoi absent ceaşca direct pe măsuţa stil. Ajungând în salon. cu privirea întunecată şi rece. Cum îndrăznea s-o trateze ca pe o menajeră arţăgoasă?! Urca in camera ei. înşfăca ceaşca şi şterse masa cu poalele fustei. . .O să lăsaţi urme.

iar călătoria cu omnibuzul devenise mult mai plăcută. înainte de stabilirea unor tarife fixe.Nu. după care se ridică şi deschise fereastra. Dar în cele din urmă consiliul orăşenesc impusese sume bine precizate. . storcând de la pasageri cât mai mulţi bani po­ sibil.36 Duminica următoare. la fel ca Ln fiecare duminică.Mă sufoc aici! exclamă Martin. Mi-e frig! . la amiază. Era o dimineaţă ploioasă. închide-o. spuse Sophie. familia Iul Freud se reunise pentru cina obligatorie în apartamentul părinţi­ lor lui. sudând fu­ ioare de abur. La ora stabilită. cu umerii ridicaţi până la urechi. Minna ţi copiii urcară in omnibuzul aglomerat. de la umezeala grea din interior. conductorii de omnibuz erau fruntea în ale hoţiei. vremea schimbându-se dras­ tic peste noapte. Copiii erau îmbrăcaţi în hainele bune de duminică. iar caii tropoteau pe străzile pietruite. După umila părere a Minnei. . izbucneau numeroase ciorovăieli la colţul străzilor când venea vorba despre preţul unei călătorii din punctul A în punctul B. Ferestrele în­ cepeau să se aburească. Martha. Minna işi îndreptă şalul şi îşi netezi fusta în faţă. frecându-se la ochi şi privind morocănoşi prin gea mul murdar. inghesuindu-se pe ultimele două rânduri de scaune.

veţi zări fleşele de la Sfântul Ştefan.Dar de ce trebuie să mergem? se plânse Mathilde. Galopul brusc al cailor îi aşeză pe copii mai bine în scaunele lor şi puse capăt disputei care stătea să izbucnească. devenise un cartier relativ modest. . îl certă Martha.Ba nu. Conductorul coti brusc. . . . tamponându-şi faţa cu batista. Nici lui lata nu-i place. Acum gata cu discuţiile. I-o luaseră copiii înainte. . . cu toate că nimeni nu asculta. replică Oliver. zona locuită in mod tradiţional de evrei. O dinioară un ghetou su­ praaglomerat.Dacă vă uitaţi cu toţii în partea dreaptă.Stai locului şi fii liniştit. Când se apropiară . dar fusese nevoită să meargă cu ei astăzi.Fiindcă se întâlneşte cu doctorul Fliess. in care părinţii lui Sigmund aveau un apartam ent uşor fanat. Chinuită de o durere de cap. .De ce sunt eu vinovat mereu? .Ba da. .Nu e vina mea! se răsti Martin. părăsind vasta întindere a Ringului şi trecând graniţa invizibilă a Districtului 6 spre Leopolstadt.Fiindcă faci lucruri prosteşti. . nu avusese suficientă energie pentru a încerca s-o con ­ vingă pe Martha să rămână acasă.Ba sigur că îi place.Uite ce-ai făcut! explodă Martha. . încă era furioasă pentru modul in care o tratase Sigmund în după-amiaza trecută. . în orice caz. dar de bonton.Amanta lut l-'rcud 259 Oliver se apleca să închidă fereastra chiar în clipa în care o pală de apă plină de noroi azvârlită de căruţa unui berar lovi omnibuzul p i umplu de stropi maronii imaculatul costum de marinar.Nu putem ajunge şi noi măcar o dată la bunici fără să ne cer­ tăm? oftă Martha.Atunci. el de ce nu-i aici? . Minna încercă să schimbe subiec­ tul. răspunse Martha. spuse ea.

E la o conferinţă şi nu va putea să ni se alăture. Minna îi făcu semn conductorului să oprească. deşi aceasta abia daci le dădu atenţie. ridicată de o pală de vânt. îşi spuse Martha. şedea intr-un foto­ liu citind ziarul şi pufăind din pipă. Era un bărbat înalt şi arătos. mamă.260 KARKN MACK ţi JENNIFF. se ridică şi îşi trecu un braţ pe după umerii fiecărui copil. coama lui albă şi pielea rozalie fâcându-1 să semene cu o îngheţată de căpşuni cu un moţ de frişca. fără a-i da atenţie Amalici. prinzându-şi poalele rochiei şi rtdicându-le peste carâmbii botinelor negre. Minna coborî. îşi muşcă buza de jos şi urcă treptele spre casă cu pas hotărât. iritată de absenţa lui Sigmund. în căutarea ţiului ei. avea cărţi poştale pe care împăratul era reprezentat zbu­ rând pe deasupra norilor ca o divinitate înaripată. Şuviţe de păr i se desprinseseră de sub pălărie. dragii mei. . spuse Jakob. ca de obicei.Să ne aşezăm cu toţii. spiriduşi jucând inelul rozelor. Martha îşi sărută soacra pe obraz. ridicând nerăbdătoare bărbia ascuţită şi privind în jur. AmalU stătea în prag. ştiuse de mic că este privilc giat şi că întreaga casă fusese organizată astfel încât să reflecte accsl lucru. . Amalia îl trata ca pe un prinţ şi nimeni din familie nu se a* volta împotriva tratamentului preferenţial de care se bucura. Când intrară în salon. Dintre cei şapte copii.R KAUFMAN de clădire. Unde e Sigi? . tatăl lui Freud. Copiii o ur mară tăcuţi şi îşi salutară cuviincioşi bunica. E imposibilă. Copiii însă il adorau. . Jakob. în plus. iar fusta i se umflă. Martha îi aruncă Minnei o privire elocventă când Amalia se în­ toarse cu spatele spre ei. deşi ştia că Sigmund il considera penibil.Bun venit. iar Minna ţinea la el. prinţese pisici Ia bal.jochei broscoi călare pc şobolani uriaşi. Zâmbi.îmi pare rău. Freud era in mod evident favoritul e i Aşa cum ti povestise e! Mintiei în Elveţia. Scoase o cutie de trabucuri plină de car­ tonaşe cumpărate de la vânzătorii ambulanţi şi ii lăsă pe cei mici să aleagă dintr-o largă varietate de imagini . spuse Amalia. aşteptându-l pe Sigmund.

Nu ţi mănânci dulcele? o întrebă Martha. groaznică. atât de important pentru el! Se întinse pe pat. pregătită pentru zece persoane. Când se servi desertul.Păi.Am angajat o tată nouă. ea dădu deoparte porţia de tort cu frişca.Amanta lui Freud 261 Masa. o întrerupse Martha. . istovită şi consternată. Minna şi Martha îşi plecară ochii. îndesându-şi în gură bucăţi de prăjitură. . împingând farfuria spre sora ei. c păcat să-l irosim. . spuse Amalia şezând dreaptă ca un stâlp şi mâncându-şi supa cu înghiţituri mici. . . dar acum nu face decât să stea şi să împrumute bani.Da? Când? Mie de ce nu mi-a spus? .. draga mea. Rămasă fără cuvinte. Deşi numai cerul ştie că nu avem bani să angajăm pe cineva mai bun. spuse ea. Cum era posibil să nu-i spună şi ei? Ceva atât de sem­ nificativ. stânjenite de faptul că Ama­ lia îşi insulta soţul in faţa copiilor.la-l tu.A presupus. Mirosul de Sauerbraten.Sigmund a fost nominalizat pentru postul de ausserorcientlicher Professor! Minna işi puse furculiţa pe farfurie. Minna urcă direct în camera ei. o traversă pe mijloc şi câteva straturi de dantelă..aveam cel puţin suficient pentru nişte ajutoare cum se cuvine în casă. . Nu ştie să gătească sau să deretice.O veste? se miră Amalia. Când se întoarseră acasă. replică Martha intorcându-se spre sora ei cu o sugestie de zâmbet.. .. . Minna işi umplu din nou paharul cu vin şi continuă să guste câte puţin din farfurie. Mă gândesc s-o dau afară în seara asta. . cu o faţă albă. sunt sigură. Zwicbelkuchen şi Blatten mit Kraut îi aduse pe copii la masă. că-ţi voi spune eu. Dar combinaţia de arome ii făcu greaţă Minnei. decise Martha. apăsându-şi .să facem provizii dintr-una sau dintr-alta .Am o veste excelentă. ş i. era aranjată ca jupoaneie unei teniei.Chiar şi cu toate schemele astea nebuneşti ale lui .

(1amânzi ca nişte purceluşi. deschise ferestrele şi trase în piept aerul proaspăt. Nici lectura nu-i mai oferea un moment de respiro. Nu avea de gând să iasă din cameră. Pesemne se simţea presat fiindcă se apropia termenul de predare a cărţii sale despre vise. Erau obosiţi şi iri­ taţi. dar el se arătase rece şi se închisese zile întregi în birou.ciorovăindu-sc. Scoase sticla de gin de sub pat şi îşi umplu un pahar mare. Sigmund fusese chinuitor de distant şi de indiferent în ultimele săptămâni. având nevoie de ajutor la lecţii. suferinţa faţă de purtarea lui rece era constantă. eu şi supraeu. Uneori o simţea bubuindu-i în ceafa şi coborându-i pe braţ. încât o apucau migrenele. Singura uşurare era să-şi amorţească mintea cu gin. Ce ciudat i se părea să primească tratamentul tăcerii dill partea autoprodam atului rege al terapiei prin discuţii! De mnl multe ori îşi călcase pe orgoliu şi încercase să-l abordeze. la baie şi la cină . singur sau împreună cu Fliess. pentru a deveni în cele din urmă negru. Ce naiba. de nicotină şl cocaină. Se tre­ zea cu ea şi n-o părăsea nici chiar când era ocupată cu copiii. gândindu-se că ăsta era cel mai dificil mo­ ment al zilei. concurând pentru atenţia ei şi apoi îngramădindu-se la masă. Martha era dependentă de laudanum. îşi puse cămaşa de noapte. când copiii o solicitau la maximum. umplu cada şl se cufundă în apa caldă. Poale că era doar imaginaţia ei. iar Minna îşi amintea vag că l spusese: „Du-te de aici! Mi-e rău!“ După aceea o lăsaseră în pace. Alteori îşi încleşta dinţii atât de tare. La un moment dat. apoi iucâ .262 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN capul în pernă. Când izbuti în cele din urmă să se ridice din pat. dar deseori se întreba dacă nu cumva se plictisise de ea. Cerul îşi schimbase culoarea din liliachiu argintat intr-un violet întunecat. Şi totuşi. era deja întu> neric şi îşi dădu seama că dormise câteva ore. Când se trezi. de complexul lui Oedip şi de teoriile sale despre sine. Avea nevoie de odihnă. îi alun gase pofta de mâncare şi capacitatea de a se mai bucura de ceva. Acum lucra zi-lumină şi era com ­ plet absorbit de autoanaliza sa. iar Sigmund. camerista îşi strecurase capul pe uşă. Se usca fără grabă in faţa focului şi apoi m> întinse la loc în pat.

Chiar şi numai gândul la confruntarea cu el îi dădea o stare de exal­ tare.Amanta Iui Freud 263 unul. Freud îi povesti că tânăra apelase iniţial la el. transpirată şi cearcăne adânci.Minna? Freud avea faţa roşie. . Ea ezită o clipă.. îl găsi aşezat. Ei bine. Minna ştia că e Fiica unor membri importanţi ai societăţii vieneze. îşi trase rochia pe ea.. Numele pacientei era Emma Eckstein. iar scrumierele erau pline de trabucuri fumate. F. . va vorbi ea cu el. El o diagnosticase cu simptome caracteristice unei forme uşoare de isterie şi apoi se consultase cu Fliess. iar ea intră fără să mai bată. privind-o. prin care îi îndepărtase o bucată de nas. şi încă unul.Ce s-a întâmplat? Nu era deloc surprinsă că smintitul acela de Fliess comisese o greşeală gravă. uimit.I ridică privirea. să stea aşa şi să aştepte s o cheme el? Ce se întâmplase cu fermitatea ei. spuse el şi se între­ rupse apoi. Apoi îşi clăti bine gura. cu coloana ei vertehrală? Oare el îşi închipuia că va suporta atitudinea asta a lui la infi­ nit? Nicio persoană cu mintea întreagă n-ar accepta un asemenea comportament. . .. pentru o depresie moderată şi pentru nişte tul­ burări stomacale.Nu te simţi bine? . cu cotul sprijinit pe un teanc de hârtii. Ieşi pe uşă şi coborî la parter. Compli­ caţiile apăruseră când acesta din urmă decisese că toate suferinţele tinerei aveau legătură cu nasul şi o supusese unei operaţii îndelun­ gate şi desfigurante. îmbrăcă o fustă şi o bluză şi se pieptănă. Obişnu­ itul nor de fum înceţoşa încăperea.Mă tem că am o problemă cu o pacien.. dacă el n-avea de gând să vorbească cu ea. Uşa biroului lui Freud era întredeschisă. se răzgândi. Cred că Wilhelm i-a (acut mult rău. respiraţia îi duhnea a băutură. Dar ce însemna asta. până când simţi născându-se în ea ceva ca o mică furtună de foc. Reflectă o clipă.

vreau să as­ culţi asta. Emnra. Fu o iau deo­ parte şi o cert fiindcă nu mi-a urmat recomandările medicale. îi ceru el. Iniţial. O singură privire i-a fost suficientă şi imediat a redeschis incizia. iar Sigmund nu putea să nu recunoască. sânge şi puroi se scurgeau prin pansament şi un miros fetid emana din plaga infectată.Ce? întrebă Minna. încântată de săpuneala pe care o primea Fliess. Şovăise atât timp la periferia vieţii lui şi.îi făcuse tinerei o injecţie cu trimetilamină. inclusiv Breuer şi pediatr ul co­ piilor. şi mă asigură că nu e vina mea. Oskar Rie.. ar fi putut chiar s-o ucidă. Când am examinat-o eu. ci la stupiditatea lui Fliess. intr-o sală vastă. Chirurgul mi-a spus câ a fost foarte dificil să cureţe toată nenorocirea aceea şi că Wilhelm nu respectase niciunul dintre principiile profesiei. am trecut ceva cu vederea. . în vis. Printre in­ vitaţi este şi o femeie pe nume Irma . sunt la o petrecere. aplecându-se spre el. uitând de atitudinea impersonală de până atunci. Ea spune că arc încă dureri. . Mi-a fost teamă că ţesutul se cangrenase deja. încep să-i examinez gâtul şi constat că e acoperit cu cruste cenuşii. singurul care mă ajută este doc­ torul Fliess. .îmi pare rău. iată. Ea se supuse. . iar eu mă tem câ. Individul era un idiot. Şi ştii ce a găsit? . Minna rămase tăcută.Am chemat imediat un specialist.Fire lungi în cavitatea nazală.după cum se dovedeşte . . îngrijoraţi fiindcă liica lor se simţea tot foarte râu.în visul meu.Mă învinovăţesc fiindcă i-am permis s-o opereze. spuse Minna. resimţind un fel de plăcere per­ versă nu la gândul suferinţelor tinerei. poate. Stai jos. aşezându-se la capătul canapelei fără a-şi des­ prinde privirea de pe chipul lui. de la un tampon de tifon lăsal în rană. Era evident că Sigmund încerca să-l dezvinovăţească pe dragul său Wilhelm şi să se convingă singur . Mulţi dintre colegii mei sunt de asemenea Ia petrecere.Dumnezeule! exclamă Minna. . care . acum ii era din nou confidentă. părinţii fetei m-au contactat..264 KAREN MACK >i JENMIFER KAUIM AN .evident. După ce Wilhelm s a întors la Berlin.Ce dezastru! Am coşmaruri cu biata fată. mai severe decât oricând înainte.

Omul a uitat nişte tifon in incizie şi pe urmă a inchis-o. nu înţeleg cum tu nu-ţi dai seama. la urma urmei. replică Sigmund. iată că îi făcea din nou confidenţe. nemulţumirile ei păreau prea puţin importante pentru moment.Ce spui tu nu e chiar corect.Amanta lui Freud 265 că nici el şi nici Fliess nu făcuseră nimic rău.Eu cred câ vina ii aparţine numai lui Wilhelm. . Şi. Era limpede câ experienţa îl şo­ case. chiar şi în vis. în orice caz. Dar insistenţa că Miess iui greşise. Mai devreme sau mai târziu. i se părea uluitoare. unde nu putea să-i ur­ mărească evoluţia. Iar in aceste circumstanţe. începu ea. în Viena. sincer. . ei va realiza că Fliess era un incompetent. N-ar fi trebuit să 1 indemn să facă operaţia aici. Continuă să-l privească plimbându-se de colo-colo prin încăpere şi sâ-l as­ culte in vreme ce-şi analiza visul. şi. nu asta-şi dorise ea? . Minna nu avea chef de discuţii în contradictoriu.

iubită. Cred că o să mă duc Ia Tandelinarkt şi apoi o să mă opresc la florar. . amintindu-i deloc sub til de părerea lui Sigmund cu privire la banii irosiţi pe flori. Martha era tot mai veselă. facându-şi de lucru prin încăpere. Sau aşa credea ea. Cumva în toată această situaţie. iar Minna constată pe neaşteptate că ea era acum cea care trebuia să se descurce intr-un tel. Martha se preschimbase în soţia „fericită".Minna dragă. Dar cel mai rău era faptul că. In realitate. nu crezi? o întrebă Martha la un moment dat. entuziastă şi. e o zi splendidă. in mod straniu. optimistă. că reputaţia îi era pătată. Crizantemele sunt minunate în perioada asta a anului. încetase s-o mai privească. replică Minna. ba chiar muză. exceptând unde priviri descurajante. Freud reveni la atitudinea sa rece şi la programul de lu­ cru draconic. sora ei îşi vedea de îndatoririle casnice şi de angajamentele sociale cu o energie nouă.37 Minna dormi bine în noaptea aceea. De fapt. pe măsură ce ca devenea tot mai nefericită din cauza răcelii lui Sigmund. Trecea tăcut pe lângă ea în hol şi nu tăcea niciun efort să vină acasă la masă sau să participe la conversaţii. putea presupune că îşi va relua locul principal ca prie­ tenă a lui Sigmund. independentă. Acum.Dar sunt cam scumpe. . Gafa lui Fliess se dovedise o binecuvântare mascată. Minna începu sâ realizeze trep­ tat că.. . lucrurile se întâmplară exact pe dos. în următoarele săptămâni..

Se ducea doar la piaţă. iar la un moment dat ea îi scutură uşor o frunză de pe umăr. Văd că ai fost la cumpărături. Minna se opri locului. şi. Femeia chicoti şi rosti ceva nedesluşit. drăguţa mea? o întrebă ea. replică Minna netezindu-şi şalul din lână şi aşteptând ca Sigmund să facă prezentările. în stil grecesc. cu bucle largi care îi încadrau faţa. Apoi îşi aşeză mai bine pachetele in braţe şi aruncă o privire înapoi. aşa că rămase încremenită pe alee. deşi cumpărăturile erau grele. întorcându-se spre casă. . privind fascinată. Minna. starea de spirit i se schimbă radical. . iar ea se strădui să-şi păstreze controlul. Părul îi era meticulos aranjat. el aşteptând un răspuns. aşa că ea . dar e! nu zise nimic. şi o luă pe o alee din Prater. care ajun­ gea iri cartierul lor.Lucrezi în casa Freud.Ei. Atunci il zări pe Sigmund mergând alături de o femeie elegant îmbrăcată. Trecu pe la diverşii negustori. şi Minna observă că în depărtare ileşele bisericii scânteiau în lumina strălucitoare. insă de o frumuseţe aparte. Fe­ meia de lângă el zâmbi larg şi Mina remarcă dezamăgită că avea obrajii rozalii. observând-o. Cei doi erau adânciţi într-o conversaţie. le-ar deranja dacă ai trece pe la măcelar pentru mine? L-am rugat să-nu pună deoparte o bucată bună de pulpă pentru Rindfleisch. Nu era tânără. însă îi cam lipsea energia. Hotărî să se mai plimbe puţin.Cerule! Nu -ţi mai face griji! Situaţia nu e chiar atât de disperată. silueta voluptuoasă şi dinţi albi. pe un ton rece şi totuşi cordial în glas. Minna îşi puse in grabă pe umeri un şal pe care-1 găsi în dulap şi plecă. spunându-şi că era plăcut să iasă la aer. Deşi nu-i ardea deloc de alte drumuri.A m a n t a lu i F r e u d 267 . Mergeau încet. cu frun­ ţile plecate. ia în drum brânzeturile şi pâinea. Nu se mai sinchisi să-şi aranjeze părul sau să se fardeze puţin. fruntea înaltă. înseninându-se. per­ fecţi. şi-l auzi râzând încet la o replică a însoţitoarei lui. lăsându-şi mâna să zăbovească o clipă pe paltonul lui. . exclamă el. dacă tot ieşi. Urmă o pauză stânjenitoare. însă ei nu-i venea nimic în minte. cu o capă de hermină şi o umbrelă de soare din mătase. ca să vadă dacă se putea strecura pe undeva nevăzută.Da.

ţinându-şi capul sus. Coborând în hol. atunci ne vedem acasă.268 KAREN MACK şi JENNII-ER KAUFMAN continuă să stea acolo stângace. . pentru ca femeia să poată vedea razele soarelui refiectându-se in luciul ei de bronz. tremura deja de indignare. . unde rămase în prag. Minna încuviinţă. încă o dată o tratase ca pe o simplă servitoare. aşa că Minna decise să lase cumpărătu­ rile in bucătărie şi să iasă din nou repede. spuse Sigmund. Dar când ajunse acasă.E o zi minunată. nu-i aşa? continuă femeia. Cine să fi fost femeia? se întrebă Minna în vreme ce se străduia să păşească mai departe. simţi izul inconfundabil de par­ fum scump amestecat cu fum de trabuc. Exact acelaşi lucru i-1 spusese ei.E amuleta mea magică. Vechii egipteni credeau că posesorul ei dobândeşte puteri supranaturale. pieptănându-şi pârul şi punându-şi puţină pudră pe faţă. Femeia şedea cu capul lăsat pe spate. Nu se putu stăpâni şi urmă efluviile până în birou. De parcă n-ar fi fost necesar să facă prezentările. după care luă bra­ ţul femeii şi porni in direcţie opusă. ca o fată fără niciun nume in car­ neţelul de bal.Ei. iar menajera îi servea ceaiul în ceşcuţelc din argint bine lustruit ale Marthei. ţinându-şi în mâini pălăria şi mantoul. Sigmund stătea în faţa ei. ridicând figurina in lumină. Copiii erau cu guvernanta. căutând o ieşire care să nu semene a comedie ieftină. privind în sus spre el şi du­ când ceaşca Ia gură cu un gest delicat. Când îl mai vizitase cineva în birou la ora asta? Şi niciodată nu-1 văzuse până acum bând ceai. Urcă în camera ei să se aranjeze in fugă. îi explică el. Dar ce face ei acolo. repetiţie?! se întrebă Minna. Dar fără ceai şi fursecuri. ţinând în mână cea mai recentă achiziţie a sa din domeniul antichităţilor. De un lucru era sigură: nu voia să fie aici când Sigmund şi fem eia aceea aveau să se întoarcă. . Cine naiba era femeia?! în casă domnea liniştea. Dar nu reuşi. Femeia şedea pe canapea. iar Martin nu se întorsese de la şcoală. strângând pachetele în mâini cu nervozitate. evident captivată de cuvintele .

. replică ea rece. . vă mulţumesc.Splendidă. Avea o ne­ voie disperată să doarmă. Oricum. dar mă pregăteam să plec. nu-i aşa? Agentul meu a răscolit pământul in sus şi-n jos ca s-o obţină. Ceea ce categoric nu-i stătea în caracter. cu toate că-i era foame. Frâu Andreas-Salome o privi cu ochi mari.Amanta lui Frcud 269 lui. Minna aşteptând ca Sigmund să spună ceva. Ieşi din birou. iar acum simţea şi ea o neplăcere în stomac. cu volane şi împletituri. în plus. Minna nu remarcase înainte aceste detalii. Nu vreţi să staţi jos? Sigmund tocmai îmi arăta colecţia lui. Sau poate a mâniei. dar el rămase mut. se prezentă ea. Fu sunt Minna Bernays.Ne întâlnim din nou.Iertaţi-mă. simţindu-şi inima bâtându-i frenetic.Fu am mai văzut-o. Stătuse toată noaptea trecută cu Sophie. şi aceea nu era sora ei. . Poate că luase microbul de la Sophie. Urmă un moment de stânjeneală. . mişcându-se abia vizibil pe canapea.fiu sunt Lou Andreas-Salome. Minna simţi că nu mai suportă. cu ochii aţintiţi asupra ei. plini de simpatie. . iar m ă­ nuşile ii erau brodate cu perle. cu un aer câtuşi de puţin amabil. în vreme ce păşea pe Ringstrasse în lumina vie a soarelui. spuse ea. ii venea să plângă. vizibil surprinsă. . îşi şterse frun­ tea. ignorându-i reacţia. Fa ce se aşteptase? La cel puţin o aparenţă de cordialitate din partea lui? Fireşte că da. Sigmund se întoarse spre ea cu o expresie care n-ar fi putut fi numită decât chinuită. sora Marthei. păşi în birou cu un pretext pe care Lncă nu-1 inventase. care tăcuse o formă uşoară de gastroenterită. care desăvârşeau aerul aristocratic al femeii. pe lângă reşedinţe impunătoare cu curţi împrejmuite. apăsată de greutatea revelaţiei: exista o altă fe­ meie în viaţa lui. Adoptând un aer inocent. Ori a umilinţei. Nu mi-am dat seama că faceţi parte din familie. Fusta avea un model complicat. Poate că-i era puţin rău din cauza căldurii. iar ochii o usturau. Femeia sparse tăcerea.

lăsându-şi pe spate scaunele din lemn de fag. Trebuia să dis­ cute cu Siginund. apoi îşi lărgi fusta în talie. numai că se simţea neajutorată. destăcând câţiva dintre nasturii de sus. Fata.N MACK şi JENNIFER KALTMAN Se refugie în cea mai apropiată cafenea. Cafeneaua era plină de clienţi ieşiţi la cumpărături. îşi scoase jacheta din lână şi o puse pe spătarul scaunului. bând. străduindu-se să nu vo­ mite. unde se aşeză la o masă din marmură şi începu să-şi facă vânt cu pălăria. îşi petreceau astfel ziua. îmbujorată şi cu ochii strâlucindu-i. după care se ridică încet. . care îi ascul­ tase pe ceilalţi. ofiţeri în uni­ forme viu colorate şi studenţi adânciţi în lectura ziarelor.alături de puţină pâine cu brânză.turcească aromată. izbucni în râs. agresivul miros de cafea vieneză tare şi dulce amestecat cu fum de ţigară o umplu de dezgust. izolată. cu zahăr şi frişcă . într-un colţ. Rămase aşa o clipă. îşi tampona ceafa umedă cu şerve­ tul şi încercă să se gândească. Se prinse cu mâinile de marginea mesei şi închise ochii. trei bărbaţi tineri şi o fată drăguţă vorbeau între ei. Pe neaşteptate. Comandă cafeaua ei prefe­ rată . Minna se aşeză mai bine la masă. fu­ mând şi aparent neafectaţi de complicaţiile vieţii.270 KARF. Laringele şi traheea i se strânseră ca un laţ şi un val de greaţă o podidi. în încercarea de a-şi potoli turbulenţa din stomac.

într-adevar. A asistat la câteva dintre prelegerile lui. E bogată şi are rela­ ţii.Ce noroc pe ea! . . ca un copil gata să izbuc­ nească în plâns.. din câte am înţeles.A ieşit cu Frâu Andreas-Salome. Se zice că patru bărbaţi au fost îndrăgostiţi de ea în acelaşi timp..Să se întâlnească? Ce mod ciudat de a te exprima! De unde să ştiu eu? Serios. Minna se simţea extenuată. pe hol. . E foarte intere­ sată de activitatea lui Sigmund.Frumoasă femeie. Poetă. ..Sunt sigură ca va veni. Ai cunoscut-o? . Minna! Pe mine nu mă preocupă lucrurile astea. Rilke.38 Când se întoarse acasă. . Freud nu mai era în birou! lui. fiindcă mâine pleacă la o conferinţă în C ottingen . Nietzsche şi încă cineva.Unde e Sigmund? .. Frâu Andreas-Salome a aranjat aşa. sfârşită. Ar putea t'i un lucru foarte bun pentru noi. .Klimt. iar Martha aranja crizantemele într-o vază. .Da. fără a sesiza sarcasmul.De cât timp se întâlneşte cu ea? întrebă cu o voce moale. răspunse Martha. Si nu orice bărbaţi . . care s-a şi sinucis când ea l-a părăsit.Va veni acasă la cină? . Să fii atât de iubită. Crezi că ar fi trebuit să le iau pe cele roz? Azi aveau crizanteme roz.

Şi că acest ataşament va dispărea în cele din urmă. Nu-mi fac chiar nicio grijă cu privire la femeia asta. Nu mi mai fac. Femei.Ei. . . şi nici tu n-ar trebui să-ţi taci. sincer. încât îşi auzea propria respiraţie. I-a idolatrizat pe toţi oamenii aceştia. dar se opri. . Eu nu-mi fac griji din cauza asta. la fel ca toate celelalte. Poale că Martha nu-şi dăduse seama că ea şi Sigmund fuseseră amanţi. îl adoră pe ăsta şi apoi pe celălalt. Ii place o persoană care îl stimulează intelectual. Apoi la Herr Doktor Fliess şi la alţi câţiva între ei..Minna. . nu ţi se pare? Te face să te întrebi ia cine ţine cu adevărat şi.Dar.Cum reuşesc ce. Minna nu tu in stare să răspundă nimic.272 KAREN MACK *i fENNIEKR KAUEMAN .. E ca un copil capricios în privinţa asta. . Ce ironie! îşi spuse ea... Tu nu vezi? îl detestă pe unul sau pe altul.Flirturi? . Un fir tir sudoare i se prelinse după urechi. . Am suficient tic lucru cu copiii. . Arăţi ca m oartea.Oh! . nu chiar aşa. Il las să aibă mici flirturi. nu-i adevărat. Eu nici nu le mai ţin socoteala.Cum rezişti când el trece de la o persoană la alta. draga mea? încet.Nu. Cerule mare! exclamă Martha.Tu cum reuşeşti? intrebă ea stând cu spatele spre Martira.. cil mâna încleştată pe balustrada scării. acordăm du-le toată atenţia lui şi ignorându-i pe toţi ceilalţi? E înnebunitor. Bărbaţi. Minna dădu să urce la etaj. Dar niciodată nu durează. Singura persoană care îi putea confirma cele mai rele temeri privitoare la Sigmund era Martha.Du-te şi odihneşte-te puţin. . M artha. se forţă să se întoarcă spre sora ei. Important e că niciodată nu-i ceva serios. iar acum nici măcar nu le mai pomeneşte numele. draga mea. gândeşte-te la H err D oktor Breuer. cu un râs dulce. Războinici din antichitate. dar în niciun caz nu ignora faptul că Minna era încă o persoană care „îl stimulase in telectual". Era atât de linişte..

dar când se ridică din pat. apare greaţa.la două luni de sarcină este resimţită o neplăcută senzaţie de pulsare . stomacul este adesea afectat de aşa-numitele „greţuri de dimineaţă". femeia se simte ca de obicei. apoi se duse direct la raf­ tul pe care sora ei işi ţinea cărţile pe care le considera indispensa­ bile. Ezită. Se îndrepta spre camera ei. poate in vreme ce se îmbracă. Găsi ceea ce căuta lângă o traducere in germană a Manualului doamnei Beeton de administrare a gospodăriei.la scurt timp după concepţie. Imediat la trezire. este numită „încetarea indispoziţiei". şi despre care majoritatea femei­ lor. şi. încetarea indispoziţiei . abia izbutind să-şi as­ cundă umilinţa. începe să vomite. SARCINII Şl LA NAŞTERE (1877) de Thomas Bull şi Roberl IV' Parker Exista anumite semne pe care o femeie trebuie să ştie să le ob­ serve ca dovezi critice ale sarcinii. măriri şi alte modificări ale sânilor . dar se opri în faţa uşii deschise de la dormitorul Marthei. Greaţa de dimineaţă . 2. dacă nu toate. clocotind în sinea ei.39 M im a urcă scările. 1. STATURI ADRESATE MAMELOR PENTRU PĂSTRAREA SĂNĂTĂŢII ÎN I IMPUI. Dureri ascuţite. crede că prezenţa lor este absolut necesară pentru a confirma graviditatea. în jargon feminin.primul simptom al sarcinii este lipsa ciclului lunar care. 3.

E posibil să fi fost cu femeia aceea atât timp? îl auzi punând piciorul pe scară. Un lucru era sigur. aşteptând şi ascul­ tând încordată. Niciunul. Minna citise destul. Deschise uşa dulapului. în casă era linişte. Ră­ mase câteva clipe cu privirea aţintită în gol. era deja mai mult de ora zece. se rezemă de perne şi işi şterse palmele umede şi înfierbântate pe aşternuturile reci. trebuia s-o facă acum. .274 KAREN MACK şi (KNNIFER KAU l\1 AN şi de umflare. însoţită de furnicături in zona centrală a sânului. Aţipise. Dacă avea de gând să-i vorbească. spuse aplecându-se peste balustradă şi privind in jos. îi va spune in seara asta..Sigmund. insă pe ea n-o putea ajuta mai mult de atât. Închise ochii şi se cufundă intr-un somn agitat.. işi puse capotul şi înşfacă lumânarea aprinsă de pe comodă. cu excepţia paşilor lui în salon şi apoi din nou pe palier. întinse mâna până in colţul cel mai indepărtat şi scoase sticla de gin. Toate semnele erau acolo. Puse cartea la loc pe noptieră. încă nu te-ai culcat? . în sfârc.. încât acceptarea lui ar fi distrus-o. . era o veritabilă biblie a tuturor „tinerelor măritate". Sări din pat. apoi se ridică in capul oaselor şi se înfăşură în şal. dar zgomotul o trezise brusc. iar când Minna se trezi.. Caracterul urgent al situaţiei nu putea fi negat. Sfaturi adresate mamelor. Freud urcă o treapta şi o văzu.M inna. Acesta devine mai proeminent. Ora cinei veni şl trecu. Nu avea niciun rost să aştepte. Sigmund trebuia să afle ime­ diat.. Nu mai avea nevoie să consulte un medic.. cu chipul scăldat în lumina lumânării. Era trecut de miezul nopţii când Minna auzi uşa din faţă deschizându-se şi apoi paşii grei ai lui Sigmund. spre el. Cum putuse lăsa să se întâmple aşa ceva? îşi alungă un val de tristeţe atât de copleşitor. Rămase locului. îşi turnă un pahar mare şi înghiţi alcoolul arzător ca pe un medicament.

Pentru cât timp? . Despre asta voiai să discutăm? . tară grabă.Ai dreptate. replică ea.Acum? E târziu şi eşti in capot. dar nu găsi. ca de obicei. zece zile sau cam aşa. ripostă ea. Uneori e necesar să mă izolez de toată lumea. cu obrajii roşii de furie. . . Minna repetase ce avea să-i spună. jalnicele lui încercări de a-şi justifica purtarea o adu­ seseră în stare să înceapă să ţipe. spunându-şi că-i ajunsese. nu chiar de tocită lumea.Ascult.Ei. privirea aceea pătrunzătoare care ii intimidase întotdeauna pe studenţii lui îi alungă toate cuvintele din minte. Se frecă la ochi cu gesturi iritate.Atunci. .Da. . .sau poate era doar încolţit. Asta-i culmea! . In ultimele ore. nu poate. cum urma să şi reverse asupra lui durerea şi mânia. îşi luă haina şi pălăria.Nu.îmi pare râu că te simţi neglijată. .Amanta lui Freud 275 .Ba sigur că am vorbit. străduindu-se să-şi stăpânească nervii întinşi. .Deci îmi imaginez eu lucruri? .Nu ştiam că trebuie să-ţi comunic programul meu. să mergem în cabinetul meu de consultaţii. . De cât timp o cunoşti pe Frâu Andreas-Salome? Te însoţeşte în călătorie? Am remarcat că n-ai ca­ tadicsit să mă prezinţi. Dar când se aşezară în sfârşit faţă în faţă. dar tu mai mult decât ori­ cine altcineva ar trebui să înţelegi cum lucrez. El o privi nedumerit. Nu poate aştepta până mă în­ torc clin călătorie? .Şi când aveai de gând să-mi spui? îl presă ea. S-a întâmplat ceva? Duse mâna la buzunar după un trabuc. căscă şi. De ce ar trebui să-ini comunici mie ceva? Abia dacă am schimbat două vorbe în toată luna asta care a trecut! . Părea resemnat .Trebuie să-ţi vorbesc.Nu sunt sigur. .înţeleg că pleci la Gottingen. .

Să mă întind pe canapea? .276 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN .Multe s-au întâmplat. .Minna. De ce in-ai convins să mă întorc la Viena cu tine? .Am presupus că este o decizie comună. Hai să fim sinceri.Asta-i ridicol! Am nevoie să dorm puţin. scrutându-i fala palidă şi obosită. ..Ei. cât e de confortabil! exclamă apoi sarcastic.Hi bine. străngându-şi capotul in jurul picioarelor. N-ai nici cea mai vagă idee ce vreau.Te rog să vorbeşti mai încet.. Sau asta-i partea ta? Nu contează. afundându-se între pernele mari din catifea. Sunt . . te porţi prosteşte. . replică el. sunt o fată proastă. El oftă exasperat..Nu înţeleg. vorbitul.Nu voi încerca să explic.Dar este locul potrivit. .Atât de comună cât poate să fie „nu pot să trăiesc fără tine". spuse el.. Cu ce să încep? Poate cu o întrebare. Şi la ce bun? . Urmă un moment de tăcere în vreme ce ea se întinse pe cana­ pea. . Tu eşti cel mai bun exemplu în sensul ăsta.. . Minna.Nu poţi? Doar tu le analizezi pe femeile necăjite! Vrei să ştii de ce sunt necăjite? O să te scutesc eu de ani de cercetări.Oh.Excelent diagnostic! Tratamentul tău. . îmi pare rău pentru tine. aşa-i? .Nu pot să-nţeleg de ce faci asta. chiar func­ ţionează! . izbucnind intr-un râs sec.Ce vreau? Dar nu asta-i specialitatea ta? ripostă ea. . . Dar să lăsăm jocurile de cuvinte. fiindcă eu am nevoie de o mică doză din tratamentul tău vorbit. Ce vrei de la mine? .. . .Ce s-a întâmplat cu tine? .Aşa e mai bine? şopti ea.. Mi-arn schimbat întreaga viaţă pentru tine.Mă îndoiesc că ai putea.Eşti necăjită. De ce n-ai venit la pensiune? . .Nu-i acum momentul potrivit să .

Şi de a-i smulge cărţile de pe raf­ turi. Cunoşti biologia elementară. N-ai scris tu .. Ei bine.Dumnezeule. M inna. că provoacă anxietate şi depresie. . replică Minna sfidătoare. da.. se uită la el plină de furie şi simţi cum i se încordează umerii. .Ei bine. facându-le zob pe podea.Antanta lui Preţul 277 necăjite fiindcă bărbaţi ca tine le spun minciuni femeilor ca mine care sunt suficient de proaste pentru a-i crede.Suni sigura că nu vrei.N-ai scris tu asta? insistă ea. şi calm. cred că tu eşti. îşi stăpâni impulsul pervers de a-i azvârli de pe masă toate figu­ rinele. dar. .Da.. ricana ea. Să vorbim des­ pre munca ta.. Unde era asta? Ah.. N-ai scris tu că pentru a creşte libidoul e necesară prezenţa unui obstacol? Că pasiunea şi căsnicia nu pot coexista? .Nu sunt isterică. orice femeie care are o problemă e isterică. Ceva ştiinţific. . .. . . .. Ce se întâmplase cu ea?! Fără a lăsa să se întrevadă nimic din . ridtcându-se la rândul ei şi indreptându-şi capotul. Pentru tine. când în realitateJcmcia e cea care se alege cu anxietatea . .Deci asta am fost eu? „Obstacolul" necesar pentru a-ţi creşte libidoul? .. sunt sigură. te rog? o întrerupse el. Nu sunt isterică.cu o anxi­ etate severă . privindu-1 în ochi.Eşti isterică.Ba da.. Tu eşti cel care e de părere că prezervativele sunt dău­ nătoare din punct de vedere psihologic. Nu vreau să mai vorbesc despre asta. ridicându-se. doctore Freud. şocat..Nu vrei să te calmezi. în Psihologia iubirii.. . să schimbăm subiectul.. furibundă. Numai că tu vorbeai despre efectele lor asupra bărbaţilor. El făcu un pas în spate şi incluse ochii. Sunt însărcinată.când constată că a rămas însărcinată.Eşti sigură? intrebâ apoi.Greşeşti. nu-i aşa? Sigur c-o cunoşti.

Şi înţelese ce anume voia. Expresia iritată ii dispăru de pe chip când o trase spre el. nici măcar unui singur suflet.Draga mea. îmi pare atât de rău. Desigur. Voia să trăiască din nou pasiunea. la un ceai de după-amiază. in care pacienţii tuberculoşi veneau şi.Vreau ce am vrut întotdeauna. se spunea că femeile „bine" din Viena care erau „în necaz" apelau . nu mai plecau. îşi aminti că auzise odată. aşezându-se şi cuprinzând-o in braţe. . un ceai preparat din maghiran. Im­ plicaţiile teribile ale purtării lor păreau sâ-i scape cu desăvârşire. sulfat de fier. De data asta el nu făcu mciun efort sâ-i răspundă. substanţe emenagoge. Se pomenea în ele de purgative. . acea căldură care o cuprindea încet de fiecare dată când el era aproape. clorură de fier. şoptim du-se despre sarcina nedorită a unei femei şi despre numeroasele mijloace deloc scumpe de a induce avortul . uterotonice. incât ea n-ar li putut s-o împărtăşească nimănui.multe prezentate în ziare ca metode do „reglare a menstruaţiei" pentru „salvarea femei­ lor". spuse Minna. Era degradantă chiar şi ideea că acum se va simţi obligat faţă de ea. Situaţia era atât de oribilă. în multe cazuri. Iară a clipi măcar. pătrunjel şi Icvănţică. rădăcina de ferigă cunoscută ca „rădăcina prostituatelor" şi un vechi remediu popular german.Nu ştiu ce mai doreşti de la mine. desprin* zânduse de el. cu atmosferă de spital. Ascultă în vreme ce el vorbi despre viitor cu o răceală pragmatică.278 KAREN M ACK şi JENNIFER KAU FM AN zbuciumul ei interior. cimbru. După aceea va putea să stea la un spa privat în apropiere. dându i impresia că vedea apa transformându-se în gheaţă. Iar gândul o înfurie şi mai rău. Iar asta era uluitor. . continuă să-l privească fix. Sentimentele mele pentru tine nu s-au schimbat. Nu voia mila lui. Iară mari dificultăţi. îi spuse că are un coleg care „se ocupă discret de genul ăsta de lucruri in Meran" Procedura putea fi aranjată in termen de câteva zile. spuse el blând. Ea îl simţi atingerea pentru prima dală după multe săptămâni şi totul II reveni in minte. un loc unde se ducea lumea când se impunea o „schimbare de aer" cu totul altceva decât sanatoriile mai izolate.

în cele din urmă. Avea să decidă când va fi vremea s-o facă. Era conştientă că majoritatea femeilor in „starea“ ei nu ar gândi aşa.Mă tem că va trebui să rămâi acolo o vreme. chinu­ ită de indecizie. Deocamdată era nehotărâtă." . simţi că intre ei ceva se distru­ sese. lumea Vienei dispăru. Ceea ce nu-i spusese însă era faptul că nu se hotărâse încă dacă va merge până la capăt cu procedura sau dacă va rămâne ia sanatoriu mai mult de două săptămâni.Amanta lui Freud 279 de obicei la operaţii (acute la spitale private. Avea nevoie de un timp singură. însă chiar şi în clipele in care călătoria era lină. aşa cum rugina mănâncă fie­ rul. după aceea. dar privindu-1. Nici măcar atunci când nu convenea aşteptărilor celorlalţi. nici pe departe. Ezita de fapt. De câteva ori trenul opri in sate pentru a-şi reface provizia de apă şi combustibil. distrugând însăşi inima şi substanţa metalului. îi spusese. la peisajul care se derula rapid şi la cerul cenuşiu. roţile alunecând ritmic pe şine. Sigmund plătise pentru un compartiment de clasa întâi cu pat. Ca un mare inchizitor. povara trădării. cu un tren de noapte. . dar ea nu-şi putea schimba firea. se supuse singură unui interogatoriu. Sfârşise de vorbit. Ea încuviinţă. Nu mai putea spune nimic. cu privirea pierdută in noaptea întunecată. dar ea decise că va tl mai uşor pentru toţi dacă va pleca singură. De ce nu l-ai părăsit când ai avut ocaz. şi pentru o vreme Minna privi pe geam.. ale căror costuri depă­ şeau chiar cinci mii de guldeni. scrisese la un moment dat episcopul Robert South. Sigmund se oferise iniţial s-o însoţească până la Meran. Dar apoi îşi dădu seama că asta era problema lui.. „Vinovăţia apasă conştiinţa. ea continua să stea ţeapănă. Un lucru era sigur însă: nu-i va permite lui să-i hotărască soarta. „Cum şi-ar putea permite el?“ se întrebă Mintia. Eforturile lui de a aranja lucrurile nu-i domoliseră ei temerile.ia? Unde ţi-a fost loialitatea? Se gândi Ia sora ei şi simţi din nou durerea. Sigmund ar fi trebuit să ştie că nu-i stătea ei în fire să se furişeze tăcută şi să rezolve lucrurile după placul Iui.

Martha venise imediat în camera surorii ei. care se prezentă ca fiind de la sanatoriul Neue Meran. Dar ei nu-i su­ gera altceva decât o iz.olare îngheţată. vorbind cu un accent gutural. Mai văzuse construcţii de acest tip. . Satul rămase rapid în urmă în vreme ce ei urcau pe un drum îngust de munte. . .40 Minna ajunse în gara din Meran într-o dimineaţă înnorată dc marţi. .Nu sunt sigură. Modernişti degeneraţi! îşi aminti discuţia cu M artha. în ciuda puterilor lui terapeutice atât de lăudate. avangardistă.Cât timp rămâneţi? o întrebă el. îi luă valiza şi o conduse la trăsură. când opriră în faţa intrării. . Sigmund îi spusese soţiei lui că Minna tăcuse o boală pulmonară şi trebuia să stea la sanatoriu câteva săptămâni. aerul zonei era umed şi rece. mărginit într-o parte de stânci negre şi înalte. cu o expresie îngrijorată. în realitate. sau poate chiar câ­ teva luni.Câteva săptămâni.se voia sofisticată. îi displăcu de la prima vedere.o combinaţie de că­ rămidă şi beton . Clădirea modernă. cu puţin înainte de a pleca.De unde ai luat tu aşa ceva? N-ai mai avut niciodată probleme pulmonare. aparţineau şcolii vieneze conduse de arhitecţii rebeli cunoscuţi ca Die lungert. Un bărbat în livrea. simplă şi tară decoraţiuni . îi ceru tichetul de bagaje. iar clădirea. habar nu avea.

O femeie cânta în camera de alături. conducând-o spre camera care îi fusese atribuită. Minna aruncă o privire spre micul ei sac de călătorie plin de cărţi. iar Minna comandă o supă limpede şi pui fript. dar doctorul Schumann vă va vedea mâine. soţ şi copii. .Procedura a fost programată abia pentru vineri. cu balconul orientat spre curtea interioară. ii spuse tânăra. Iar puţin mai departe tuşea cineva. pusă pe spătar. prietena mea s-a dus la Meran pentru boala ei de plămâni şi s-a întors de acolo perfect sănătoasă. care cunoştea suficient de bine obiceiurile locului pentru a nu-i pune întrebări cu caracter personal. cămăşi de noapte şi câteva fuste şi bluze simple.Amanta lui Freud 281 . Se gândi să despacheteze.un pat metalic sim­ plu. Nu e o pedeapsă. Trecu prin foaier în ele­ ganta sală de mese şi i se oferi un loc între două femei aproape de capătul unei mese lungi. apoi se trânti pe pat şi adormi îmbrăcată. la etajul trei.Draga mea. atunci trebuie să ne împrietenim fără întârziere. în apropiere se alia o asistentă. îşi spuse Minna. urmat de un platou cu brânzeturi. Suflă un fuior de fum şi îşi lăsă privirea să rătăcească pe terenul vast al sanatoriului. Se gândi Ia procedura care avea să-t pună capăt sarcinii peste numai câteva zile. încăperea avea pe­ reţi de un alb strălucitor şi mobilier practic . E prima ta vizită aici? o întrebă tânăra elegant îmbrăcată de alături. douăzeci şi şapte. nici pe departe. . sunaţi clopoţelul de lângă pat. despre familie. pe balcon. articole de toaletă. O vacanţă. Un Ioc perfect pentru a dispărea. Mai degrabă e ca o vacanţă. Ei. o masă din fier. După ce se caz. Ieşi din cameră abia peste câteva ore. tânăra asistentă ii privi faţa palidă şi o susţinu de braţ. acoperite cu o faţă de masă din damasc alb apretat. dar îşi aprinse o ţigară şi ieşi pe balcon. Eşti singura per­ soană de vârstă cât de cât apropiată de a mea. Dacă aveţi nevoie de ceva. care râse şi luă o înghiţi­ tură de vin de parcă s-ar fi întreţinut cu ceilalţi oaspeţi la un dineu. un dulap din lemn şi. Câţi ani ai. Ar li vrut ea să fie adevărat. douăzeci şi opt? . un şezlong cu o pătură strânsă. îmi pare bine să te cunosc.â.în orice caz.

dar nu mai aşteptă răspunsul Minnei. Deşi acum sunt teribil de supărată pe el.Se poartă de parcă abia s-a întors de la Mayerling după înche­ ierea sezonului monden. care veneau încet de pe verandă şi vorbeau între ei cu glasuri scăzute despre simptomele lor.282 KAREN MACK şi JENNIFER KAUFMAN Părul ei blond şi ondulat era pieptănat într-un coc complicat. lăsând să se întrezărească o umbră de gropiţă in obra­ zul stâng.un detaliu pe care tânăra i-1 mărturisi Minnei de parcă ar ti fost deja prietene bune. O doamnă mai in vârstă. Felix al meu mi le cumpără în toate culorile posibile. Se prezentă ca Lady Iustine Brenner. Simplul fapt că erau cam de aceeaşi vârstă nu însemna că aveau ceva în comun. A plecat împreună cu soţia lui in America şi pe mine m -a lăsat aici. cu toate că nu prea ştia ce să răspundă. ar fi vrut ca femeia să tacă. care se zărea de sub juponul din mătase liliachie. Frâu Bergen. despre felul în care vre­ mea le afecta simptomele şi despre diversele tratamente care le fu­ seseră prescrise pentru respectivele simptome. La Paris? Greşit! Sunt de la New York. iar rochia de organdi avea gulerul din „capră de Tibet" . nu de la şedinţele de electroterapie la care merge de o lună. Minna dădu din cap compătimitoare. spuse ea din vârful buzelor. dar Minna avea anumite îndoieli referitor la acel „lady". singură. Astea sunt căptuşite cu puf de lebădă. Dar mi-a trimis un parfum din Berlin. Minna îşi lăsă lingura pe farfurie şi o privi nedumerită.Trebuie să-mi scot pantofii. Şi zâmbi. aşezată în cealaltă parte a Minnei. . . Cele mai bune botine vin de la New York. schiţă un semn din cap spre Justine. Atitudinea ei exuberantă contrasta puternic cu a celorlalţi oameni fragili. de parcă ar fi aruncat seminţe la păsărele. preciză ea. Ăsta-i în parte şarmul lui. Şi unde crezi că au fost făcuţi? întrebă Justine pe un ton şuierat. Un drac de bărbat. Sincer. luând încă o înghiţitură de vin. . M-au ros groaznic. ridicând un pi­ cior încălţat într-o botină cu toc înalt.

Luă bucuroasă braţul întins al celeilalte şi se lăsă condusă afară din sala de mese. pe uşile de sticlă din spate. Mai multe asistente care şedeau rezemate de perete şoptiră între ele când Minna trecu prin faţa lor. Probabil că aşa e când îţi pierzi minţile. „accidental". Simţi sudoarea inundându-i subsuorile şi pieptul. ţine-te de braţul meu. . în jurul ei parcă se tăcu deodată întuneric. Auzi cuvântul „însărcinata* plutind în aer în vreme ce împreună cu Just ine urcă treptele albe din piatră. cufundată intr-o pâclă roşie-verzuie. îşi spuse ea. stânjenită de faptul că toţi ceilalţi se uitau la ea. dar era şi mai rău. Pot să te însoţesc în camera ta? Uite. Minna se ridică. fata a băut o sticlă întreagă de laudanum. şi orice urmă de cu­ loare îi dispăru din obraji.Toată lumea ştie.Biata mea dragă. Cine erau oamenii ăştia? încăperea începu să se învârtă. ţi-e râu? Eşti foarte palidă. trecură pe lângă sala de jocuri şi cabinetele de consultaţii scăldate în lumina violacee a asfinţitului. şopti femeia. se oferi Iustine. închise ochii. . Iubitul ei însurat a adus-o aici după ce.Amanta lui Freud 283 . Străbătură cu paşi lenţi foaierul.

unde le imortaliza pe pânză în vreme ce ele făceau plajă sau se distrau la picnicuri. Nu mai auzea decât vălurelcle lovind marginea bazinului şi vuietul sângelui ei prin vine.41 . pe nume Kirchner. Se spunea că artistul se refugia împreună cu amantele lui in aceste locuri izolate. Era atât uşor. Minna privi in jur. spuse Iustine ieşind din bazin. eu am încercat. ca şi cum ar fi fost purtată pe aripile unui vis plăcut. iar apa îi aco­ peri urechile. Cezanne şi Matisse. Se cufundă îri apa caldă. Ca printr-o minune. nu-i aşa că e înviorător? Mînna şi Justine îşi „luau baia" la Meran. care scandalizase opinia publică pictând nuduri pe o plajă de la Marea Baltică. iar Minna se străduia să uite de procedura care o aştepta. îi aminteau de oda­ liscele îndrăgite de pictorii contemporani. nu-i aşa? murmură Justine pe un ton încântat. Crede-mă. închise ochii pe jumătate şi îşi lăsă tru­ pul să plutească deasupra băncii de m arm ură de pe fundul bazi­ nului.Paradiziac. îi veni în minte o lucrare a unui tânăr german. în timp ce o asistentă îi înfăşură trupul voluptuos într-un prosop turcesc. la celelalte femei care şedeau întinse alene pe bănci.E imposibil să păstrezi nuanţa asta rozalie a pielii. tensiunea care ii cuprinsese tâmplele cedă . . fşi lăsă capul pe spate.o îndurare a zeilor apei. învăluite în lumina cu tonalităţi lichide. Dar pe moment. . ca Gauguin. Tânăra ii explicase tentativa ei de sinucidere ca pe o „uşoară greşeală de dozaj". înăbuşind vocea lui Iustine.

. Şi la urma urmei. Dumnezeu ştie că niciuna dintre ele n-a (acut în viaţa ei nimic câl de cât aventuros.Poate a şaptea. Una dintre ele icni. Şi nu. care aşteptau să se usuce în ce­ lălalt capăt al sălii. Au o culoare verzuie înfioră­ toare. Vaci bătrâne! .. Trebuie să încerci băile cu ace de pin din oraş. adăugă apoi. . ce altceva ai de făcut aici? Nu-i de mirare că se dă stingerea la o oră atât de absurdă ca nouă seara! Pentru o clipă. Nu-mi fac iluzii cu privire la părerea lor despre mine. căscară ochii mari când Iustine îşi azvârli proso­ pul de pe ea şi se întinse pe un şezlong. îşi „savura" traiul independent. ca toate celelalte femei de vârsta ei. .Amanta Iul Frcud 285 I-ar fi plăcut să convingă lumea intreagă că era cât se poate de fericită fiind doar o metresă. Minna îşi dori să fie şi ea ca Iustine sau cel puţin ca acea latură a ei pe care o vedea acum . Cred că porunca a şasea e ceva cu „să nu ucizi". nu era obsedată de măritiş.Draga mea.Deci. însărcinată fiind şi cu .Probabil sunt invidioase.. . Va fi mica noastră escapadă. nu suntem captive aici! Doar în dizgraţie. Locul asta e un munte de bârfe. lângă Iustine. spuse ea zâmbind larg.. şopti tânăra.Lasâ-le să se holbeze.. de parcă ar fi fost martoră la o decapitare. Mai ales acum. dar un miros delicios.. replică Minna roşind. Una dintre ele a încercat chiar să-mi ţină o predică despre a şasea poruncă.Nu contează. Minna ieşi din bazin şi se aşeză pe o bancă din marmură. Ar trebui să ne ducem şi noi. vârsta la care unii ar spune că e prea bătrână. . locuind într-un elegant apartament închiriat nu departe de Ringstrasse şi având la dispoziţie toate ro ­ chiile şi botinele fine la care visa. răsucindu-se cu faţa în ios şi proptindu-şi bărbia în mâini.Ni se permite să părăsim sanatoriul? .un spirit liber căruia nu-i păsa de ceea ce credea societatea despre el. Toţi oamenii din zonă merg acolo. . . Ea însăşi abia trecuse de treizeci de ani. Câteva femei mai vârstnice.Probabil că nu. iar alţii ar zice ca e cea mai frumoasă.. ai aflat despre mine.Fireşte. spuse ea.

Iustine izbucni in râs.înseamnă că ai citit cartea. Vino cu m ine. comentă Iustine cu vocea distorsionată de vânt. Sau poate faptul că erau strânse una lângă cealaltă. . Era o zi nehotărâtă . în lumina tulbure. cu fuste negre. după tot ce i se întâmplase dar ceva o determină pe Minna să i se confeseze..Nu Fi aşa surprinsă. .Că ii căutăm pe Heathcliff. jusîine şi Minna hotărâră să iasă la o plimbare. . deduse Minna. Vai mie. dezvăluind chiar că „împricina­ tul" era cumnatul ei.NN1IHR KAUFMAN pielea aburind de umezeală. Dar pe urmă mi-am dat seam a. Plictisindu-se pe ve­ randa pustie. nu poate rămâne la acelaşi nivel al pa­ siunii. mărginită de pini.La început am încercat să mă conving singură că o poveste de dragoste. o tristeţe continuă creştea in ea odată cu copilul. Şi totuşi. la fel ca o căsnicie.. mânate din spate de vânt. Minna se simţi uşurată văzând cu cât calm primeşte Justlne mărturisirea ei electrizantă. Şi poate pentru prima dată se întrebă cum ar fi să-şi ţină bebeluşul în braţe. Ori demnitatea şi stăpânirea de sine perfectă a Justinei. repede! Poate că la mijloc era râsul ei neaşteptat. ele două împotriva lumii. . povestindu-i mai întâi despre relaţia ei clandestină. izbutind să-şi mai domolească astfel sentimentele de ruşine şi autocompătimire.Ţi-ai dat seama că-i erai de prisos. El şi-a văzut mai departe de viaţă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. pelerine şi bonete cenuşii. . îm ­ brăcate aproape identic. Trebuie să ne umplem cu ceva toate zilele acelea goale. . iar tu ai rămas cu o fantomă. urm ată de o după-amiază cenuşie. porniră pe o potecă nepietruită.. cu o vreme câinoasă.Vesel loc.286 KAREN MACK ţi IF. . Oare ce să-i spun? . iat-o şi pe femeia aceea oribilă.o dimineaţă splendidă. Şi metresele citesc. păreau două vrăjitoare zburând prin aer. Frâu Bergen. şi apoi despre răceala lui după ce se întorse­ seră din Elveţia.

Ar putea să locuiască împreună cu . declară Iustine. a reacţionat la fel ca orice bărbat însurat. continuă noua ei prietenă. Este neconvenabil. . stânjeni­ tor. N-am crezut că o va face. nu te-ai întoarce la familia ta. Dar teoriile lui despre femei şi despre emoţiile lor sunt complet eronate. . mărturisi Minna şi. . ce nevoi au ele. o clipă mai târziu. N-aş putea. .Da. e riscul meseriei. auzindu-şi propriile cuvinte. Undeva unde oamenii să nu ne judece.Nu ştiu. Dar dacă se întâmplă să-l gă­ seşti. . Apoi.. apropiindu-se mai mult de ea şi trecându-şi braţul pe după al ei..Amanta lui Freud 287 . Hotărî să mai rămână câteva zile la sanatoriu şi pe urmă să facă aranja­ mentele ca să plece în America. Credeam că ştie ce vor femeile. crescându-mi copilul în linişte.Vreau să spun că există şi femei necăsătorite care au copii. . dar mi-a plăcut să-l aud spunând asta.Şi ce vei face? Unde te vei duce? .Deci. Dar un cop il.Ei. . .Eu am constatat că obsesia pentru sex a marii majorităţi a bărbaţilor se datorează faptului că nu primesc suficient acasă. mi-a promis că se căsătoreşte cu mine. o întrerupse Minna. se întoarse spre Minna cu o privire serioasă: Ştii. înţelegi. draga mea. .Iar când a aflat că eşti însărcinată. Mi-aş găsi ceva în altă parte. vin şi eu cu tine.Nu există un asemenea loc. însă eu nu ţi-aş recomanda. . scum p.. Unde aş putea trăi în pace. Iustine o privi înţelegătoare. Minna îşi cântări opţiunile.Dar nu imposibil.Credeam ca el e altfel..Vreau să păstrez copilul ăsta. E om de ştiinţă. Cum de te-ai putut aştepta la altceva? . Asta schimbă totul. în seara aceea după cină.Nu. asta depinde de modul în care defineşti tu imposibilul... înţelese mai bine că exact asta simţea.

întotdeauna voi avea grijă de tine. să te vizitez. dar recepţionera o strigă şi i înmâna o scrisoare care venise cu poşta ceva mai devreme. Niciodată n-am fost atât de preocu­ pat ca acum. Te rog să mă înţelegi. Ce altceva mai pot spune? Am vorbit cu Mart ha ca să-ţi aranjeze întoarcerea şi pro­ babil că vei primi in scurt timp veşti de la ea. în orice caz. draga mea Mintia. când va fi stabilit . cât de greu trebuie să-ţi fie! hui parc rău că nu am fost atât de grijuliu cât ar fi trebuit. când tatăl mea s-a îmbolnăvit foarte grav şi desigur că n-am mai putut pleca. îmi pierd ta­ tăl şi nu vreau să te pierd şi pe tine. Dădu să se îndepărteze. muncind până la epuizare şi trecând prin momente incredibil de deprimante. cu noi. se opri la recepţie ca să lase un mesaj pentru medic. iar eu nu pot face altceva decât să stau lângă el şi să mă uit cum moare. sper că eşti de acord că nu te poţi duce nicăieri in altă parte . Aş veni la tine şi le-aş aduce acasă.viitorul tău este aici. d a rea continui să lucrez. in ultimele luni am fost foarte prins cu cerce­ tările mele. aş face o. Nu. Astfel. desigur. Mă pregăteam să vin spre tine. Aşa cum ştii. Dar ea nu-1 va asculta. Asta era cea mai bună soluţie. nimeni nu va avea de suferit. intrebăndu-mâ constant dacă toate astea vor duce la ceva. Cartea mea na este însă intr-uri stadiu suficient de avansat pentru a fi publicată. noiembrie 1896 Draga mea Mintia. Viena. Boala tatălui meu a survenit pe neaşteptate . Draga mea Mintia. hiperestczic şi spasme.288 KARUN MACK ţi II NNIH. anume că renunţă la procedura de vineri. somnolenţă eu febră inexplicabilă. în drum spre camera ei.R KAUFMAN fratele ei şi cu soţia lui până la naşterea copilului şi mai târziu avea să găsească ea altceva. dar acum tni-e im­ posibil. Sigimind se va opune. Toate gân­ durile mele sunt acum încărcate de culpabilitate. dacă aş putea să mă desprind de aici.hem ora­ gie tneningeală. Suferă cumplit.

Dar răspunsul il cunoştea deja. Stgm. Se întrebă dacă el ar mai li scris toate astea ştiind că ea anulase procedura. în ea erau cuvinte pe care jinduise să le audă încă de când se întorseseră din Elveţia. într-o stare de slăbiciune. la fel ca întotdeauna. după toate probabilităţile. scumpa mea dragă. . Rămâi cu bine.Amanta luiFreud 289 toate detaliile. Acum o voia înapoi. şi aştept cu nerăbdare să te văd. mâhnit din cauza tatălui său şi dornic de compătimire. Al tău. Te sărut. Sigmund era. Şi se chinuia cu munca lui. Scrisoarea îi stârni o stare de confuzie. Este la fel de îngrijorată ca mine şi e dornică să vii acasă.

42

Minna şedea dezbrăcată pe masa de consultaţie, acoperita doar
cu un cearşaf alb. în dimineaţa aceea primise un mesaj de la medic,
prin care acesta îi sugera un examen prenatal înainte de a părăsi sa­
natoriul, dat fiind că serviciile medicale fuseseră achitate în între­
gime. Se simţea mai obosită ca niciodată, fără viagă şi cu capul
strâns parcă într-o menghină. Dormise doar jumătate din noapte,
visând şi iar trezindu-se, ascultând şuierul vântului dincolo de fe­
restre. îi era dor de Sigmund şi de sunetul vocii lui, dar poate era
mai bine că el nu se afla aici, acum, pentru a-i contesta decizia.
Privi cum asistenta umple o sticluţă cu cloroform şi o aşază pe
măsuţa metalică, lângă o cutie din lemn.
- Ştim in ce lună suntem, draga mea?
- Mult înainte de a începe să mişte, cam în două luni.
- Eşti norocoasă, intr-adevăr, că se ocupă de tine doctorul
Gerringer. E. un om foarte selectiv, acceptă numai femei cu stare. Şl
e extrem de discret.
- O h ...
- Unele doamne încearcă mai întâi cu ulei de ienupăr... foarte
periculos, preciza ea, trăgând perdeaua în jurul mesei de examinare.
Am văzut reacţii violente şi chiar decese. Şi dă-mi voie să spun, după
aceea, la autopsie, corpul emană miros de ienupăr, ca după o otravă.
- Trebuie să tie o neînţelegere, spuse Minna, încercând să nu
pară îngrozită. Eu am anulat procedura. Mu v-a anunţat medicul?

Amanta lui Freud 291

- Ei, ei, draga mea, e normal sâ fii neliniştită, replică asistenta,
începând să scoată o serie de instrumente dintr-o casetă de lemn
căptuşită cu catifea, care ii amintea Minnei de un sicriu în minia­
tură. Instrumentele din oţel cu mânere de ebonită erau uşor de re­
cunoscut: un scalpel, un cârlig, un forceps şi ace de diverse mărimi.
Plus o bobină de mătase chirurgicală pentru suturarea leziunilor şi
un alt instrument care semăna cu o croşetă lungă din oţel.
- Stai liniştită. Când te vei trezi, micuţa ta problemă va fi ca
şi uitată.
Minna se ridică brusc în capul oaselor.
- Scuzaţi-mâ! E nu am o „problemă micuţă". Mă aflu aici doar
pentru un examen prenatal.
- Calmaţi-vă, Frăulein.
- Vreau să vină doctorul!
- Cum doriţi, replică asistenta şi ieşi, trântind uşa în urma ei.
Câteva minute mai târziu intră medicul, intr-un halat alb care-i
venea ca un smoching. Avea o expresie liniştitoare, cu ochi adânciţi in
orbite, şi un aer rezervat. Cu un gest blând, îi luă mâna in palma lui.
- îmi pare foarte rău, Frăulein Hernays. Am neglijat s-o informez
pe asistentă despre hotărârea dumneavoastră. începem consultaţia?
Minna întoarse capul spre perete şi îşi fixă privirea spre textura
rugoasă a zugrăvelii, simţind degetele medicului palpându-i ab­
domenul şi apoi marginile reci ale dilatatorului metalic intre pi­
cioare. Se stăpâni să nu ţipe când un junghi ascuţit păru sâ-i
străpungă pântecele.
- Totul e bine, draga mea. Se pare că eşti în opt săptămâni, ceea ce
înseamnă că procedura poate 11 încă realizată, dacă te răzgândeşti.
Dar sâ nu aştepţi prea mult, fiindcă nu voi mai putea face nimic.
- Nu mă răzgândesc. M-am hotărât, răspunse ea, încercând
să-şi adune in glas toată delicateţea de care era în stare,
Minna petrecu următoarele zile planificându-şî călătoria spre
America. îi scrise fratelui ei, rugându-1 sâ-i trimită un bilet de vapor,
tară a-i explica de ce. în ultimii ani o tot îndemnase să vină să-l viziteze

292

K A R EN

M A C K

şi J F N N I F E R

K AU

FM A N

şi ştia că nu va pune prea multe întrebări. îşi alcătui o listă cu ce mai
avea de tăcut înainte de a pleca, l-ar fi plăcut să dispar ă pur şi simplu,
dar erau prea multe detalii de care era nevoie să se ocupe mai întâi.
Trebuia să obţină actele necesare. Cu ajutorul lui Dumnezeu, asta
nu-i va lua mult timp. Fratele ei menţionase ceva despre o procedură
de urgenţă. Se gândi la valiza ei, aliată încă într-un dulap la familia
Freud. Şi la camera ei in care-şi avea toate lucrurile. La un moment
dat va trebui să se ducă să şi le ia; poate îşi va programa drumul când
Sigmund va fi la universitate. In orice caz, nu s-ar putea ierta nicio­
dată dacă nu şi-ar lua rămas-bun de la copii.
în seara aceea adormi cu presimţirea că ceva riu era in regulă.
Poate că de vână erau doar planurile încropite pe fugă ale unei fe­
mei în necaz. Oare luase în calcul toate complicaţiile care ar putea
apărea? în niciun caz n-avea cum să le anticipeze pe toate.
Se trezi înfrigurată, cu inima batându-i repede - efectele rezidu­
ale ale unui vis urât, îşi spuse ea. Abia dacă mai putea respira şi sim­
ţea o durere surdă in şale şi în abdomen, coborându-i pe coapse şi
cuprinzându-i picioarele.
Trase de cordonul de lângă pat, sunând să vină asistenta, care ii
sugeră un ceai şi comprese calde.
- Probabil sunt doar false dureri, spuse ca. Se întâmplă tot tim­
pul. Durează câteva ore. îngrijorătoare, dar nepericuloase.
îi puse apoi o pemuţâ din pâr de cal sub genunchi, trase perdelele
şi deschise ferestrele. Apoi continuă să vorbească, punând disconfor­
tul Minnei pe seama oboselii, a emoţiei sau poate a unor tulburări
intestinale, pentru care îi recomandă o lingură cu ulei de ricin şi o
cană cu zeamă de orz încălzită.
- Puţin aer curat, puţin somn şi, treptat, vă veţi simţi mai bine.
Câteva ore mai târziu, Minna se trezi pradă unor frisoane atât
de violente, încât se zgâlţâia patul cu ea. Avea crampe puternice şi o
senzaţie intensă de greaţă. îşi apăsă palma pe spate, în încercarea de
a potoli durerile ascuţite, şi se apropie de com odă. Ultimul lucru
care ii trecu prin minte în timp ce se prăbuşea la podea inconşti­
entă era speranţa că bebeluşul nu va păţi nimic.

43

- De cât timp eşti aici? întrebă Minna.
- Nu ştiu. De câteva ore, spuse Iustine, ridicându-se de pe scaun.
îşi puse deoparte lucrul de mână, îşi îndesă picioarele în papu­
cii din satin şi se apropie de noptieră, ignorând penumbra care se
aşternuse deja în încăpere. Părul ei blond şi des era strâns in ace,
iar atitudinea de obicei uşuratică lăsase loc uneia mai disciplinate,
in încercarea de a se concentra asupra a ceea ce avea de făcut. Găsi
lumânarea şi o aprinse, apoi trase pătura până sub bărbia Minnei,
acoperindu-i braţele goale. Minna aflase că cinci zile se scurseseră,
timp în care ea dormise, pradă unei dezgustătoare combinaţii de
medicamente şi suferinţă.
- Arăţi mai bine. Ţi-a revenit culoarea în obraji.
Minna se uită la ea şi apoi, prin ceaţa narcoticelor, realiză că era
culcată în pat. Se ridică sprijinindu-se în coate şi încercă să se ori­
enteze. Durerea pierderii copilului o izbi de parcă s-ar fi petrecut cu
câteva minute în urma.
Iustine începu să-şi facă de lucru cu încălzitorul de pat, punându l sub pătură şi aşezând aşternuturile în jurul lui. Apoi dădu şuvi­
ţele de păr la o parte de pe faţa Minnei. Se pregătea să-i spună că
venise vremea să coboare din pat, insă văzând cât de fragilă pare aşa,
intinsă în pat şi cu cearcănele negre de la ochi, decise să mai aştepte.
- Tocmai am terminat de citit Jane Eyre, spuse ea, încercând să
mai destindă atmosfera. Nu credeam că e la fel de bună c a ...

294

KARFN MACK şi IBNNIFER KAUEMAN

- Nu vreau să vorbim despre cărţi, o întrerupse Minna, cu glas
tremurat.
Câteva minute niciuna din ele nu mai rosti un cuvânt.
- Minna, trebuie să ieşi din starea asta...
- Nu trebuie să fac nimic.
- Dar nu poţi să stai aici ia nesfârşit.
- De parcă aş vrea aşa cev a... Plec in Am erica, ştii asta. Am
pus deja totul la punct.
- Ştiu. Mi-ai spus.
- Da?
- De două ori.
- Probabil că medicamentele sunt de vină. Dă-mi o ţigară, te rog.
- Nu e permis, replică Justine cu un zâmbet abia schiţat, sco­
ţând din buzunar o cutie cu ţigarete egiptene subţiri.
îi dădu Minnei una, i-o aprinse şi o privi cum trage adânc in piept.
- N -ar fi mers, spuse apoi.
- Ce anume?
- America. Nu c aşa cum îţi închipui tu. New Yorkul şi Bosto­
nul sunt sălbatice. Nu le plac străinii, divorţaţii, boemii. O femeie
în situaţia ta ajunge să aibă o viaţă mizerabilă... suferind perma­
nent pentru copil,
- Nu le cred.
- Ba este adevărat. Ştiu eu. Am auzit poveşti. Mizerie, locuinţe
ieftine, oameni cu accent bizar şi diete cumplite, comitete ale vigilen­
ţei publice şi cadavre azvârlite in râul Hudson ca nişte peşti morţi.
- Atunci o să mă duc spre vest.
- Şi ce crezi că o să găseşti acolo, in afară de sălbatici şi fermi­
eri? O să trăieşti de azi pe mâine, pe o palmă de pământ scorojit, in
mijlocul preriei...
- Ai terminat?
- Nu chiar... răspunse ea pe un ton vesel, încântată de imagi­
nea pe care o zugrăvea. Mă întrebam dacă tu şi copilul aţi fi trecut
de prima iarnă fără să fiţi răpuşi de tifos, de tuberculoză ori de varicelă... oasele voastre ajungând mâncare pentru vulturi.

Amanta lui F r e u d

295

- Ei, acum rn-ai liniştit, spuse Minna amuzată, în ciuda stării

în care se afla.
Descrierile lui Justine erau atât de detaliate, încât aveau ceva
comic în ele.
- Am încercat şi eu, replică ea, aranjându-şi mai bine acele în păr.
- Puţin cam teatral.
- Ştii, am vorbit cu doctorul tău în dimineaţa asta. l-am suge­
rat că, avortul fiind declanşat de brutala lui examinare prenatală,
in niciun caz n-ar trebui să fii taxată pentru şederea aici.
- N-ai făcut una ca asta!
- Ba da, am făcut. El a negat, fireşte. Dar am întrebat pe urină
la recepţie şi mi au spus că doctorul Freud îşi va primi toţi banii
înapoi.
- Sigmund va fi mulţumit.
- Sunt sigură. Experienţa m-a convins că majoritatea medicilor
sunt... Ezită o clipă şi ridică din sprâncene. Cum să spun asta mai
politicos...? Nişte javre ieftine.
Replica ei fu întreruptă de o tuse grea, hârâită, când un pacient
trecu prin faţa uşii întredeschise de Ia camera Minnei.
- Isuse! Ce oameni! Nu au măcar bunul-simţ să pună mâna la
gură! exclamă Justine, închizând uşa cu un bufnet.
- Ştiu eu ce vrei să faci, declară Minna după o îndelungă tăcere.
- Dacă ar fi după mine, m-aş duce acasă.
Acasă, îşi spuse Minna. Oare unde era asta? în casa mamei ei?
Ferească Dumnezeu! Fa sora ei? Cum s-ar mai putea întoarce acolo
după tot ce se întâmplase?
- Deşi, adăugă Justine aprinzându-şi o ţigară, nu sunt eu per­
soana cea mai potrivită pentru a da sfaturi.
Minna se ridică in capul oaselor, îşi coborî încet picioarele peste
marginea patului şi îşi puse capotul. Ignoră uşoara ameţeală care o
cuprinse când ieşi pe balcon şi se aşeză cu grijă intr-un scaun, pri­
vind lumina purpurie a asfinţitului cuprinzând orizontul. Iustine îi
puse un şal pe umeri şi îşi găsi un loc lângă ea.

Nu.Vrei să comand să ne aducă cina? . dar am vrut să mă asigur că eşti bine. Şi eu vreau.Nu. învăluite în lumina palidă a înserării.Asta mi-ar plăcea. . Vocea prietenei ei era joasă şi mângâietoare. . continuă Ius­ tine pe acelaşi ton blând. Trebuia să fiu la Viena de acum câteva zile.Vrei să chem asistenta? întrebă Justine. . Justine se rezemă de spătarul scaunului şi suflă inele de fum in aer.Nu mă amăgesc cu ideea că ne vom revedea.296 KAREN MACK şi JENNIFIvR KAUFMAN . . Şi statură aşa amândouă. în tăcere. Simţi un val de emoţie..Bine..Eu plec dimineaţă.Dar să ne îmbătăm turtă diseară? . . Minna îi luă mâna şi pentru o clipă o apăsă pe obrazul ei. spuse ea. . dar nu voia să fie pusă în situaţia stânjenitoare de a plânge. Minna îşi lăsă ca­ pul pe spate şi închise ochii. . fără a-i da drumul apoi.

Ieri l-am găsit în salon privind în gol. Mi se pare ai nu mai face altceva decât să citească despre Bistnark care. . Deşi ştia că sfârşitul este inevitabil. Stă singur in biroul lui. nu mai este el însuşi. Ei.44 Viena. uitându-se la pe­ reţi. dar ieri l-am înmormân­ tat pe Jakob. zice el. Nu-mi place să-(i dau veşti triste. noiembrie 1896 Dragă Mintia. după un alt edem pulmonar sever. O altă lovitură dură pentru el. motivând că Sigmund nu poate fi luat in serios. Mama e bolnavă şi mi-a scris o sumedenie de scrisori in care mă imploră să am grijă de ea. Dar acum s-a uitat doar la mine şi a ridicat din umeri. şi atunci. tu ştii ce crize face de obicei când se întâmplă aşa ceva. Draga mea Minna. şi rătăceşte de colo-colo prin apartament. Draga mea Mintia. i-am spus că voi veni. mi se pare cinstit să te întorci aici şi să te ocupi de copii. Ieri a aflat cu un coleg de la universitate a refuzat când i s-a propus să-i fie consultant. trebuie să-ţi mai spun că trebuie să mă despart de copii şi să plec la Hamburg. Şi pare că nu mai este intere­ sat de consultaţii şi nici de cercetările lui. Sigmund e distrus. debusolat. dacă nu cumva preferi s-o îngrijeşti tu (şi cred că ştiu deja răspunsul la întrebarea asta). cum Sigmund zice că starea ta s a îmbunătăţit mult. s-a născut in aceeaşi zi cu Jakob. Deci.

te aştept la gară. Dacă pot. De data asta nu va mai face aceleaşi greşeli . s-ar achita de o obligaţie.. dar asta e situa­ ţia. dar s-ar întoarce totodată la Freud. . Da. Tonul Marthei era afectuos. iar ea îl distrusese.298 KAREN MACK ţi JENNIFER KAUFMAN Am verificat programul curselor pe linia Brenner a compa­ niei de căi ferate Murano şi am rezervat un tichet pentru tine joi. Sora ta iubitoare. Prezentată frumos. Martha Minna nu putea să nu remarce previzibila diviziune a muncii imaginată de sora ei. dar cuvintele lă­ sau să se înţeleagă clar că. Aş vrea să fi avut veşti mai bune să-ţi dau. Aşa că iată soluţia. dacă ar refuza. Sora ei îi oferise odată un cămin. Minna s-ar sustrage de la o datorie imperativă faţă de familie. la cursa de ora patru. pe o tavă din argint. Dacă lucrurile ar fi fost însă atât de simple. Mă voi simţi fericită când viaţa va reveni la normal şi vom fi din nou cu toţii împreună.

îi dădu câţiva bănuţi hamalului care mergea alături de ea şi-i luă din mână valiza mică şi veche. Martha.Martha. aşa că nu avem prea mult timp. . şi se lumină la faţă când o zări prin norul alburiu de abur al locomotivei. sărutând-o pe ambii obraji şi luându-i valiza din mână. cu părul strâns ca de obicei într-un coc mic şi sever. iar Minna începu să tremure în jacheta ei subţire din serj şi fusta de călătorie. adăugă ea.îmi dau seama. . nu-i aşa? Eu am bilet la tre­ nul de cinci spre Hamburg. ce grea e! N -ar trebui să duci greutăţi. . .45 Era trecut de amiază când Minna coborî din tren la Wien Westbanhof şi o văzu pe Martha aşteptând-o pe peronul aglomerat. Sunt bine. O pală de vânt le izbi. Doamne.Nu trebuia să vii. Ne ajunge timpul să bem o cafea. Cum te simţi. răspunse Martha.Am vrut să te văd înainte să plec la mama. să te deranjezi atât de mult. Pu­ team să iau omnibuzul. aducând cu ea mirosul iute de fum. Sora ei era înfăşurată într-o pelerină de un roşu-închis. . draga mea? Ţi s-au curăţat plămânii? .Nu-ţi face griji. ce neaşteptat! exclamă ea şi vocea abia dacă i se auzi în agitaţia călătorilor care se grăbeau şi a hamalilor încărcaţi cu va­ lize şi cufere.

să schimbe câteva amabilităţi.Pentru mine. draga mea. nu.Eşti dură. totul e aranjat. spuse Minna. apoi să se declare extenuată şi să se culce imediat. Drumul de la Meran fusese lung şi greu. Apoi Martha chemă din nou chelnerul şi ceru două porţii de ştrudeL . chiar trebuie să pleci azi? De ce nu aştepţi m ăcar până când mă acomodez şi eu? Mama a aşteptat atât de mult deja. Crezuse că Martha va mai rămâne în Viena câteva zile înainte ca ea să fie nevoită să dea ochii cu el singură. decât cel mult dacă moartea-i batea cuiva la uşă. şi comandară Kaffee mit Schlag. iar ea nu reuşise să doarmă deloc. şi era ne­ răbdătoare sa-i vadă pe copii. Urcase în primul tren la o oră teribilă. Ani mâncat în tren. Şi totuşi.300 KAREN MACK şi [ENNIFER KAUFMAN Martha luă braţul surorii ei şi o conduse spre o cafenea aproape de intrarea irt gară. lansându-se apoi într-o descriere deta­ liată a programului de acasă pentru următoarele săptămâni. Dar Martha era atât de grijuJ ie. cu pălării mari.Martha. Gândul la ştrudelul încălzit şi plin de grăsime îi întoarse sto­ macul pe dos. Simţise toate zguduiturile vagoanelor care se cuplau şi se decuplau în diverse gări şi abia dacă aruncase o privire spre peisajul care se derula afară. Dumnezeule mare! Va trebui să vorbească cu el în seara asta! C e-ar putea să-i spună? Că decisese să păstreze copilul. Mi-am luat bilet şi plec. şase dimineaţa. In orice caz. avea sentimentul că e încolţită în vreme ce sora ei turuia despre starea lui Emmeline (înfiorătoare). ce mai contează câteva zile în plus? . Şi că plănuise să-l părăsească. Se aşezaseră la o masă alături de un grup de fe­ mei elegante. în niciun caz. Mai cu seamă ţinând cont de starea ei. Martha nu-şi schimba niciodată planurile. . Probabil că îşi lăsase pă­ lăria în tren. . Razele soarelui de după-amiază târzie scăldau culoarul boltit. N-avea rost să încerce s-o convingă să se răzgândească. iar Minna îşi umbri ochii. Nu la asta se aşteptase ea. încât nu putea să se arate reticentă faţă de ea. Dar ca avortul schimbase lucrurile în totalitate.

. dar dacă te simţi slăbită. şi nu spun asta în sensul clinic al termenului. abordând pe un ton precaut subiectul pe care îl tot ocoliseră de o jumătate de oră.Oh. nu? o întrebă apoi.Sunt sigură.Nu. împingându-1 de colo-colo cu furculiţa în farfurie.Amanta lui Freud 301 . N-o vreau pe sora Ednei. Nu e chiar atât de complicat. spuse Martha în cele din urmă.. Adu-ne două ştrudele. nu-i aşa? Exact părerea mea.Nu m-ai întrebat nimic despre Sigmund. . Minna îl studie pe al ei. îi repetă Martha chelne­ rului. Nu-ţi mai face atâtea griji. . Sigi nu a fost de găsit.Ce face? întrebă Minna încet. arăţi obosită. . . în loc de joi.într-un mod foarte politicos.Nu te prosti. Preparatoarea lui Mathilde vine în fiecare după-amiază la patru. Martin te va implora să-l laşi să meargă la patinaj. . fără să ridice privirea din farfurie.Şi i-ai arătat uşa. .Da. Ai slăbit.. dacă poţi să crezi. Şi. . în timp ce chelnerul aşeza pe masă cafelele şi ştrudelele. Sophie merge acum la logoped m arţi.. pot s-o rog pe Edna s-o aducă pe sora ei. desi­ gur. Poţi să te ocupi de toate astea. Chiar plângea. Poţi să te ocupi de toate lucrurile până când mă întorc? .Sigur că pot. studiindu-i chipul. iar despărţirea nu a fost deloc amicală. păcat! . . . dar să nu-i dai voie.Am notat tot ce e de făcut şi am lăsat lista în camera ta. . Şi nimic nu-l poate înve­ seli.Sunt sigură. replică Martha cu un zâmbet subţire. . aşa că a trebuit să mă descurc eu cu ea.Păi. .E încă debusolat.O să mă descurc. Ce părere ai despre ideea asta? Nu vreau să fie un efort pentru tine. Femeia a venit la un moment dat într-o stare de isterie. spuse Martha.. Erau Andreas-Salome şi-a luat tălpăşiţa săptămâna trecută. Păstrară tăcerea câteva clipe.

şi fireşte că o va face. de a afişa o perfectă stăpânire de sine . ii înţelegea sentimentele. o mi­ siune dificilă chiar şi atunci când eşti sănătos şi odihnit. Bucură-te de el când se poartă civilizat.La ce te referi? .302 KAREN MACK şi [ENN1FER KAUFMAN Privirile li se întâlniră pentru un moment. Mă înţelegi? Cine ar fi putut să n-o înţeleagă? Gravitatea din glasul ei era palpabilă. Ce altă alegere avem? Minna rămăsese fără glas. . Şi habar nu avea ce şi cât anume ştia Martha. dar chi­ pul Marthei era impenetrabil.Martha. îşi putea menţine echilibrul emoţional cu mare uşurinţă. în ciuda evenimentelor dure­ roase şi. mai precis. pentru binele tău. Sper că-ţi vei limita timpul petrecut cu el. iar culoarea din obraji nu i se schimbă. întotdeauna avusese talentul ăsta. F.Sigur că nu. fără a o spune in cuvinte. mă îngrijorează faptul că este atât de deprimat acum. nu există niciun motiv ca să renunţi la tot pentru ceva atât de trecător. dar oare ca iubită a lui Sigmund? Sau doar ca o altă victimă dintr-un lung şir de confidenţi şi confidente care fuseseră daţi la o parte în cele din urmă? Minna îşi cercetă sora. Nu eşti tu însăţi zilele as­ tea. nu mă întorc cu intenţia de a . Şase copii. . .. o invita pe sora ei să facă la fel .. Dar trebuie să spun că. spuse apoi sora ei pe un ton serios. dar dificil de emulat.Nu vom discuta acum despre asta. in general.o trăsătură de invidiat. evident tară a dori să audă şi restul frazei. aşa că Minna încuviinţă. în cel mai bun caz. dar mai stau aici doar câteva săptămâni... nu-i da atenţie când e bădă­ ran...Ţi-am văzut dezamăgirea când el le ignoră.Minna. Şi. . Trebuie să încerci să adopţi măcar în parte filozofia mea când vine vorba despre Sigmund. . Te va ademeni iar în biroul lui. mă voi ocupa de tot cât vei fi tu plecată. dar când îşi va reveni. iar tu pur şi simplu nu eşti pregătită pentru asta. nu e bine sa nc lăsăm domi­ naţi de emoţii. sperând să înţeleagă ceva mai mult. probabil că se va comporta la fel ca întotdeauna.Dar. Martha. . o întrerupse sora ei.

Trase adânc aer în piept şi ascultă frunzele copacilor foşnind în vânt. înainte de a pleca spre peron se îmbră­ ţişară. Simţi apăsarea singurătăţii. Am avut fiecare partea noastră. îşi puse mantoul şi ieşi să caute o birjă.A m a n ta lui F r e u d 303 . Plăti pentru cafea. Eu am terminat de vorbit. . iar apoi Minna mai rămase puţin in cafenea. Dar numai pentru o vreme. va rămâne aici.Ssst! Nu plânge. şi se gândi la sora ei. toamna venise la Viena în lipsa ei. .La simplul fapt că toată lumea din casă ştie că Sigmund ţi-a rănit sentimentele. spre mâna surorii ei. alunecând în jos. Poate. pe gât.. Pomii care mărgineau strada începuseră să-şi piardă frunzele. După toate aparenţele. încă ii putea auzi glasul plin de curaj. încercând să dea tot ce pot şi având grijă unii de ceilalţi. Trebuie să treci peste asta. Atât de multe se întâmplaseră de când plecase! Avea impresia câ lipsise ani întregi. Martha întinse mâna peste masă. de acceptare şi de făgăduiala că totul va fi bine dacă toţi vor continua să meargă mai departe. în curând aveau să le rămână crengile goale. Nu-ţi stă bine. un sentiment pe care nu-l avusese înainte. Minna scrută din nou chipul impasibil al surorii ei. Casa o aştepta.. privind pe fe­ reastră. şi printre ele nu se vor mai vedea decât clădirile cenuşii de vizavi. Lacrimi în­ cepură să-i curgă pe obraji. la cerul acoperit de nori. Aşa tace el. intr-un gest de alinare reciprocă. işi spuse ea. Şi tu la fel.

pre­ feră să „moară în hainele de lucru". din faţa ferestrei. lira o dimineaţă mohorâtă când Martha urcă la etaj să vadă ce face sora ei. lucrând şi citind in scaunul său favo­ rit. Minna ieşise rareori din camera ci după moartea lui Sigmund. îl comparase cu „un vatican pe jumătate stins". Acum era pe moarte. ştiu. Nu avea să mai dureze mult. îşi petrecuse ultimele zile din viaţă în birou. Martha şi Minna fuse­ seră la căpătâiul lui. Unde altundeva ar fi putut să fie? Martha puse încă o pătură peste trupul surorii ei şi dădu radia­ torul pe o treaptă mai ridicată. ignorându-i şuieratul de protest. care îl vizitase cu puţin timp înainte de moartea lui. . Şi în orele de pe urmă. pe lângă încercarea de a-i uşura suferinţa. la fel ca Macbeth. Dar el spusese întotdeauna că. Medicul spusese că boala ei de inimă se agravase in ultimele zile şi că nu mai era nimic de tăcut. iar respiraţia ii era grea şi hârâitâ. Freud dusese o lungă şi dificilă luptă cu cancerul laringian. în clipa in care intră in camera Minnei. Mâi­ nile surorii ei erau încrucişate pe piept. februarie 1941 Minna venise în apartamentul din Berggasse numărul 19 in tinereţe şi rămăsese acolo mai bine de patruzeci de ani. Şi exact asta tăcuse. iar Virginia Woolf. intr-un gest de rugăciune. Grădina era acoperită cu un strat subţire de zăpadă proaspătă şi o pâclâ cenuşie coborâse asupra oraşului. de la care trecuse puţin mai mult de un an.Epilog Londra.

vrei puţin ceai cald? întrebă ea. Amânase deja m o­ mentul prea mult. nimeni nu-i mai putea contesta reputaţia cu greu câştigată. iar astăzi poate că va fi într-o dispoziţie potrivită pentru a vorbi. însă niciodată nu şi-ar fi putut închipui că se va ajunge la aşa ceva. temându-se de gloatele care dă­ deau buzna în locuinţele şi magazinele evreilor. Servitoarea se pregă­ teşte să urce aici cu o tavă. de fiecare dată când auzea o bu­ buitură. Era imposibil să dormi şi. Ei dăduseră de înţeles răspicat autorităţilor germane că orice rău tra­ tament aplicat acestui savant deja de renume mondial ar duce la apariţia unui incident internaţional. încuiase uşa. . . situaţia în Viena se înrăutăţise considerabil. Gestapoul intrase în apartamentul lor şi le confiscase paşapoartele.Minna. ambasadorii americani din Paris şi Berlin. Doar cu ajutorul unor prieteni şi oficiali sus-puşi printre ei. în acest moment al vieţii lui. Raidurile aeriene erau continue acum şi in fiecare seară luminile se stingeau. Sigmund acceptase în cele din urmă ideea că venise momentul să-şi părăsească locuinţa. preşedintele Roosevelt şi Departamentul de Stat al SUA . Sigmund fusese declarat inamic al statului.li se permisese sâ plece. După Anschluss. Martha privise pe fereastra salonului cum mărşăluiau naziştii pe stradă. Martha auzi o explozie în depărtare şi geamurile zăngăniră. dădea fuga sus să vadă ce face Minna. în unele zile era mai bine de­ cât în altele. Anna fusese arestată pentru scurt timp. Cancelarul dem i­ sionase şi trupele lui Hitler intraseră în Austria. dar ea întoarse capul uşor şi surâse. Cele patru su­ rori mai mici ale lui Sigmund fuseseră trimise în lagăre de concen­ trare. iar prietenii lor începuseră să dispară pe rând. Cu o zi in urmă chiar se ridicase în capul oaselor şi citise puţin. aclamaţi de mulţimea jubilând. Veştile de pe continent erau tot mai îngrozitoare. înainte ca familia Freud să se fi mutat în noua casă din Londra. Trebuia să ai nervi de oţel ca să rămâi în oraş.Epilog 305 Crezuse la început că Minna nici m ăcar mi-i simţise prezenţa. iar Martha se temea de ce era mai râu.

încerc să păstrez tot ce are o valoare istorică. iar ea ar avea şansa să mai trăiască o dată.. draga mea. Trăiseră împreună atât timp şi trecuseră prin multe.306 Epilog Sora ei încuviinţă. insistă ea. vădit nein­ teresată. Iarăşi ne-au vizitat bombele. . Apoi îi întinse Mintiei o ceaşcă plină. aşa-i? replică Minna. . Părea atât de fragilă. iar acum slăbise şi mai mult. tristeţe. întotdeauna fusese prea subţire. după care se întrerupse pentru o clipă şi reluă: Ştii. spuse ea. Una dintre ferestrele casei de alături s-a lâcut ţăndări.Nu se opresc nicio clipă. . Slavă Domnului. Mie nu mi-e foame. îi las aici. mă mir cum de casa asta mai stă încă in picioare. trebuie să ai ceva în stomac.Vrei să vorbim puţin. E foarte multă muncă. punând un şal pe umerii surorii ei.Minna. poate ii vrei mai târziu. singura persoană cu care împărtă­ şise totul. . Dar dacă cerurile ar fi să se întoarcă invers. palidă ca hârtia. încerca în tăcere să facă faţă noia­ nului de emoţii contradictorii . la noi n-au fost probleme. . am tot făcut ordine in biroul iui Sigmund. Câteo­ dată. . invidie şi dragoste . cred. Cine era femeia asta bă­ trână? Martha îşi pierdea sora. Şi mereu fuseseră toţi trei alături. aşa că Martha o ridică cu grijă in şezut şi-i propti câteva perne la spate. îşi trase un scaun şi se aşeză lângă ea.mai multe decât putea suporta. clasând documentele importante. Era o întrebare venită din partea unei persoane care părăsea lumea aceasta. de parcă s-ar ti făcut una cu patul de sub ea. Servitoarea ciocăni discret la uşă şi intră aducând o lavă cu ceai şi biscuiţi.Ra chiar se îndesesc. draga mea? Eu n-am dormit foarte bine noaptea trecută.Mănâncă-ţi biscuiţii.Mănâncă-i tu. o îndemnă ea pe un ton preocupat. trecând în alta.recunoştinţă. Martha i-o luă din mână şi o puse pe noptieră. ştia că ar lua aceleaşi decizii. . catalogându-i toate cărţile şi antichităţile. Martha aruncă o privire spre claviculele ieşite in relief şi spre silueta scheletică a surorii ei.. dimineaţa.

Ţi-I aminteşti pe americanul acela tânăr care a venit la Viena şi i-a oferit lui Sigmund un contract pentru a şi scrie autobiografia? Minna încuviinţă din cap. . Mi-a spus că a ars tot ce avea caracter personal. A păstrat-o în tot timpul ăsta. nici m ăcar nu ştiu de ce a acceptat să-l primească. îmbrăcat in cos­ tumul lui din lână. . . .E corespondenţa ta cu Sigmund. De aceea a avut mereu grijă să distrugă scrisorile. Martha duse mâna la buzunar şi scoase un teanc gros de plicuri Îngălbenite. după cum se vede. Sigmund s-a arătat incredibil de nepoliticos.îmi pare rău că nu pot să te ajut. Credeam că au fost distruse in Viena. Era evident că niciunul nu mai fusese atins de ani buni. apoi Ie dădu drumul pe masă. chiar înainte să plecăm in vacanţă.Ce ciudat. legate strâns cu sfoară. . Arşiţă înăbuşitoare. Vorbea despre scrisori ca şi când ar fi fost un nimic.familie.Nu chiar tot. încercă sâ schiţeze un zâmbet în timp ce aşeză mai bine pernele surorii ei şi-i trase pă­ tura până sub bărbie. După toţi anii aceştia. . duşmani .a tuturor. păliseră mult acum. De fapt. .Nu e uşor. Mintia luă scrisorile cu un gest delicat.Epilog 307 .Nu erau de acord să-l plătească suficient. Nu avea nicio intenţie să scrie cartea aceea. de parcă ar fi fost un fier înroşit in foc. . Ştii cum erau toate împrăştiate. dacă mai existau in sufle­ tul ei sentimente de reproş. poate că vei vrea să te uiţi prin ele. în orice caz. Spunea că autobiografiile . Sigmund mi-a spus că ar fi fost o nepermisă trădare a tuturor . spuse ea apoi cu un tremur în glas. Scrută faţa Marthei încercând să desluşească un semn de mânie.Nu. Când te vei simţi în stare. Apoi Martha trase aer adânc in piept şi răsuflă încet. Asta a fost. ca un oftat. ceva mărunt de rezolvat dimineaţa. prieteni. am ceva pentru tine. dar nici un chin. Trebuie să-ţi fie greu să intri acolo. n-a fost asta. Minna îşi privi sora tară să clipească. Mi-a părut rău pentru bietul băiat. dar nu văzu nimic.Cred că era vară.

. doar pentru pacienţii lui. Şi nici că ea nu ştiuse despre ele. Şi ştia că sora ei ar fi procedat la fel. . vrei să le arunci tu în locul meu? .Doar pentru pacienţii lui. Ei. Dar cu toate că niciodată nu fuse­ seră menţionate sau acceptate şi chiar dacă timpul le diminuase im­ pactul. Apoi adună cu solemnitate scrisorile de pe noptieră şi o chemă pe sora ei .Da.308 Epilog sunt toate nişte minciuni tară valoare şi că ar implica din partea tui atâta indiscreţie. Şi nu au va­ loare istorică. şi acum ce-ar fi să te odih­ neşti puţin? Minna întoarse ochii spre fereastră. . . spuse pe un ton lipsit de inflexiuni. Martha puse plicurile în buzunar şi părăsi dormitorul surorii ei Avea convingerea fermă că există în viaţă unele lucruri care trebuie să rămână ascunse.Nu. Ar fi făcut orice pentru a păstra neatinsă repu­ taţia soţului ei.Nu vrei să le citeşti? întrebă ea cu o notă prevenitoare în glas. abia auzit. răspunse Minna şi se lăsă la loc pe pernă. încât consecinţele ar fi inimaginabile. cu privirea pierdută. draga mea. asta nu însemna că nu se petrecuseră niciodată. replică Minna.Martha. Nenumărate compromisuri fuseseră făcute.