You are on page 1of 123

Iulia Jicu (coordonator

)

Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău 50 de ani de excelență

Editura „Ateneul scriitorilor”
Bacău, 2014

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Coordonator: Iulia Jicu
Colaboratori: Luiza David, Ionel-Cătălin Diaconu, Ana Filioreanu,
Ionela Manolachi
Tehnoredactare computerizată: Ionel-Cătălin Diaconu
Coperta: Ionel-Cătălin Diaconu
© Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău
Nicio parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al
autorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
JICU, IULIA
Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelență/
Iulia Jicu. - Bacău: Ateneul scriitorilor, 2014
Bibliogr.
ISBN 978-606-8380-57-5
373.3(498 Bacău)

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Recent construita Şcoală de 8 ani Nr. 10 Bacău - 1964

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Prima zi de şcoală – 15 septembrie 1964

În presă: 15 septembrie 1964

În presă: 15 septembrie 1965

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău
– 50 de ani de excelenţă

Începuturile Şcolii Gimnaziale Nr. 10 Bacău se leagă de
anii '60 ai secolului trecut, în contextul unor importante
prefaceri economice, sociale şi politice legate de intenţia
Partidului Comunist de a construi, aşa cum glăsui limbajul de
lemn al vremii, „o societate multilateral dezvoltată”, în care
şcoala avea să ocupe un loc de frunte. Aşa se face că, într-un
interval relativ scurt, se ridică, în întreaga ţară, câteva sute de
şcoli şi grădiniţe, realizări din care partidul face instrumente
propagandistice, presa abundând în articole encomiastice
despre realizările constructorilor de pe şantierele patriei.
Apariţia Şcolii de 8 ani Nr. 10 Bacău (aceasta era
denumirea oficială la acel moment) se înscrie în intenţia mai
largă de extindere şi modernizare a municipiului Bacău,
începută cu câţiva ani înainte, prin dărâmarea caselor vechi,
lărgirea drumurilor, construirea de locuinţe etc. Şcoala a fost
înălţată în partea de sud a oraşului, în cel mai nou cartier al său,
Cornişa Bistriţei (1). Inaugurarea s-a produs, cu fastul cuvenit,
la 15 septembrie 1964. Acest moment de sărbătoare avea să fie
imortalizat de M. Mardare, în ziarul „Steagul roşu” (organul de
presă al raionului Bacău), în data de 16 septembrie 1964,
într-un articol sugestiv intitulat „Mulţumim din inimă
partidului”. Îl reproducem aici, integral, pentru că el constituie
prima ieşire mediatică în lume a recent înfiinţatei şcoli:
„Glasurile cristaline au prins a se uni în acelaşi cântec
drag. Adunaţi în faţa Şcolii de 8 ani nr. 10 din oraşul Bacău,
elevii înălţau în cea dintâi zi de şcoală imn de slavă şi
5

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
recunoştinţă. «Mulţumim din inimă partidului că-ntr-o zi de
sărbătoare...» Coriştilor li se adăugaseră ceilalţi şcolari
dornici să exprime şi ei prin vers şi melodie bucuria
reîntâlnirii cu şcoala, cu învăţătorii şi profesorii lor iubiţi.
În timp ce ei erau în vacanţă, constructorii înălţaseră pe
locul viran de altădată o clădire impunătoare ce strălucea ieri
în lumina blândă a soarelui de septembrie. Numai cei din clasa
I-a priveau în jurul lor cu ochi măriţi de uimire. Tot ceea ce
vedeau era surprinzător pentru ei. Şi erau copleşiţi de atâtea
atenţii. Învăţătorii le urau «bun venit», elevii dintr-a cincea –
gazde ospitaliere – le ofereau buchete de flori...
– Aveţi acum buchete de flori – spunea tovarăşa Lambru
Grecu Ioana, vicepreşedinta Comitetului executiv al Sfatului
popular orăşenesc Bacău în cuvântul său. Vă doresc ca la
sfârşitul anului şcolar toţi să vă mândriţi cu buchetul bogat al
notelor bune.
Cuvinte calde adresate elevilor, cadrelor didactice şi
părinţilor au mai rostit tovarăşii Nicolae Mocanu, directorul
şcolii, Ion Andrei, din partea comitetului de părinţi şi alţii.
Festivitatea începerii cursurilor şi a dării în folosinţă a
unei noi şcoli cu 16 săli de clasă în oraşul Bacău a adunat
laolaltă sute de elevi şi părinţi ai acestora, învăţători şi
profesori. Cu toţii şi-au exprmat mulţumirea faţă de partid şi
guvern pentru minunatele condiţii de învăţătură create tinerei
generaţii. Aproximativ 600 de copii – fii de muncitori,
tehnicieni, funcţionari şi intelectuali vor învăţa în această
şcoală nouă. Le stau la dispoziţie săli spaţioase, laboratoare
bine înzestrate, o bibliotecă etc. La intrarea în şcoală,
împodobită cu cetină de brad, o lozincă: «Bine aţi venit, dragi
elevi!» În clase, altă supriză: la fiecare capăt de bancă îi
aşteptau prietenii manualele frumos rânduite. Prima oară de
curs putea începe.”
De-a lungul celor 50 de ani de existenţă, conducerea
Şcolii Nr. 10 din Bacău a fost asigurată de 10 directori şi de 15
6

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
directori-adjuncţi şi comandanţi de pionieri, în funcţie de
evoluţia umărului de elevi. De la an la an, ei au contribuit la
creşterea prestigiului instituţiei, care devine rapid unul dintre
cele mai apreciate gimnazii din Bacău, oferind, prin calitatea
învăţătorilor şi a profesorilor premisele succesului pentru elevi.
Numele lor (şi al întregului personal didactic şi nedidactic)
rămân mărturie pentru eforturile de a face din Şcoala Nr. 10
Bacău o şcoală de nota 10:
1964-1965: Neculai Mocanu – director şi Viorica
Teofănescu – director-adjunct
1965-1967: Ioan Porubiu – director şi Viorica
Teofănescu – director-adjunct
1967-1969: Ioan Porubiu – director, Viorica Teofănescu
– director-adjunct şi Mihai Butnaru – comandant pionieri
1969-1970: Ioan Porubiu – director, Viorica Teofănescu
– director-adjunct, Aurora Ciucescu – director-adjunct şi Mihai
Butnaru – comandant pionieri
1970-1972: Aurora Ciucescu – director, Ana Filioreanu –
director-adjunct şi Mihai Butnaru – comandant pionieri
1972-1975: Aurora Ciucescu – director, Ana Filioreanu –
director-adjunct şi Angela Bulai – comandant pionieri
1975-1979: Ana Filioreanu – director, Mihai Butnaru –
director-adjunct, Doina-Elena Vascan – director-adjunct şi
Angela Bulai – comandant pionieri
1979-1980: Ana Filioreanu – director, Doina-Elena
Vascan – director-adjunct şi Maria Munteanu – comandant
pionieri
1980-1982: Ana Filioreanu – director, Doina-Elena
Vascan – director-adjunct şi Silvia Chesaru – comandant
pionieri
1982-1983: Ana Filioreanu – director, Doina-Elena
Vascan – director-adjunct şi Gabriela Petre-Căşeriu – directoradjunct
7

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
1983-1989: Ana Filioreanu – director, Doina-Elena
Vascan – director-adjunct şi Gabriela Petre-Căşeriu –
comandant pionieri
1989-1990: Dan Marin – director, Maria Brişan –
director-adjunct
1990-1998: Mariana Muşat – director, Cornelia Ciocoiu
– director-adjunct
1998-2002: Elena Rotariu – director, Nicoleta Neagu –
director-adjunct
2002-2007: Nicoleta Neagu – director, Elena Cosma –
director-adjunct
2007-2010: Elena Rotariu – director, Elena Cosma –
director-adjunct
2010-2013: Nicoleta Neagu – director, Elena Rotariu –
director-adjunct
2013-2014: Luminiţa Boca – director, Elena Rotariu –
director-adjunct
2014: Iulia Jicu – director, Elena Amarinoaie – directoradjunct
Unitatea a funcţionat cu 1300-1400 de elevi, având ca
extreme 532 elevi (în anul înfiinţării) şi 1538 elevi (în anul
1981-1982), un an al exploziei demografice nu doar la ţară, ci
şi în Bacău şi, implicit, în cartierul nostru. Elevii noştri provin
din familii bine situate din punct de vedere intelectual, părinţii
având pregătire socio-profesională serioasă, cu circa 40%
persoane cu studii superioare, 50% persoane cu studii medii şi
cu venituri corespunzătoare unei bune creşteri a copiilor, doar
10% dintre locuitorii cartierului nostru având venituri modeste.
Evoluţia populaţiei şcolare în anii 1964-2014 se poate observa
în lista de mai jos:

8

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Şcoala Nr. 10 Bacău
Evoluţia populaţiei şcolare 1964-2014

Anul
şcolar
19641965
19651966
19661967
19671968
19681969
19691970
19701971
19711972
19721973
19731974
19741975
19751976
19761977
19771978
1978-

Elevi
clasele
I-IV
267

Învăţători

10

Elevi
clasele
V-VIII
264

Profesori

Total
elevi

20

531

330

8

298

12

628

472

8

410

12

882

600

17

522

27

1122

682

19

570

38

1252

524

17

507

43

1031

525

16

438

23

996

575

18

479

36

1080

628

21

510

34

1155

916

22

548

27

1364

1047

24

614

32

1661

927

25

561

23

1488

788

25

593

23

1381

785

21

534

28

1379

788

16

593

31

1381

9

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
1979
19791980
19801981
19811982
19821983
19831984
19841985
19851986
19861987
19871988
19881989
19891990
19901991
19911992
19921993
19931994
19941995
19951996
19961997
19971998
19981999

468

16

891

44

1359

475

15

968

36

1443

584

18

954

38

1538

608

19

793

40

1401

699

22

619

35

1348

740

20

607

35

1347

750

27

628

32

1378

784

24

621

38

1408

691

23

748

32

1439

728

24

759

38

1487

627

21

773

30

1400

631

24

778

41

1409

625

23

703

32

1328

592

20

721

49

1313

624

23

708

49

1332

578

23

385

43

963

738

25

613

46

1351

779

25

561

42

1340

801

25

573

46

1371

714

23

644

59

1358

10

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
19992000
20002001
20012002
20022003
20032004
20042005
20052006
20062007
20072008
20082009
20092010
20102011
20112012
20122013
20132014

582

20

555

50

1237

496

18

647

49

1143

420

16

630

45

1050

429

16

578

37

986

413

16

504

40

917

380

15

431

36

813

362

15

383

36

745

345

13

375

38

720

348

13

377

37

717

376

14

357

39

733

393

15

344

40

737

392

16

328

41

720

394

15

315

40

709

502

18

322

43

824

516

18

319

47

835

11

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
De la an de an şcoala se dezvoltă prin construirea unei
săli de sport moderne (dată în folosinţă în 1978), a unui atelier
şcolar, prin asfaltarea în întregime a curţii, prin ridicarea unui
gard împrejmuitor (în două etape), prin amplasarea
monumentului „Vulturul” (adus de Biserica „Sf. Gheorghe”),
prin dezvelirea unei plăci comemorative de marmură, dedicată
eroilor neamului (sfinţită în 1990). Simultan, baza materială a
şcolii se dezvoltă, prin modernizarea sălilor de clasă, a
laboratoarelor şi a bibliotecii. Managerii şcolii, alături de
consiliile de conducere şi de administraţie, în colaborare cu
comitetul asociaţiei de părinţi pe şcoală şi comitetele pe clase,
au avut în centrul atenţiei sporirea bazei materiale a unităţii. În
ultimii ani şcoala a dobândit o faţă nouă, modernă, căutând să
răspundă exigenţelor părinţilor şi copiilor, oferindu-le condiţii
optime pentru învăţare. Clasele s-au autodotat şi arată
strălucitor, iar laboratoarele au chip nou.
Dacă la început dispunea de un local cu 16 săli de clasă
(merită amintit că ea a găzduit, în primii ani, până la
construirea unor spaţii potrivite, clase ale Liceului Economic şi
clase ale Liceului Pedagogic), astăzi baza didactico-materială a
şcolii cuprinde 22 săli de clasă: 8 sunt amenajate sub forma
cabinetelor de consiliere, limbi străine, biologie, istorie, desen,
religie, matematică şi informatică, 2 săli fiind amenajate cu
mobilier special pentru clasa pregătitoare în incinta Gradiniţei
Nr. 21, 2 laboratoare cu anexe de specialitate (fizică şi chimie),
de un atelier de tehnologie, o sală de sport modernă (1978), cu
bază sportivă complexă, de un minicabinet de informatică cu
12 calculatoare, de o bibliotecă cu un număr de peste 15000
volume. Toate acestea oferă condiţii optime de studiu celor 836
elevi, ce învaţă în prezent în clasele 0-VIII ale şcolii noastre. În
afară calculatoarelor, elevii şi cadrele didactice dispun de cele
4 televizoare, retroproiectoare, videoproiectoare, un
epidiascop, de magnetofon, imprimante, staţie, combine
muzicale.
12

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Baza materială a şcolii în perioada 1964-1986
Anul
şcolar

Săli
clasă

Fizică

Laborator
chimie

19641965
19651966
19661967
19671968
19681969
19691970
19701971
19721972
19721973
19811982
19821983
19831984
19841985
19851986
20032004
20132014

16

1

1

Atelier
băieţi
1

16

1

1

1

16

1

1

1

1

1

2772

16

1

1

1

1

1

5366

16

1

1

1

1

5813

16

1

1

1

1

1

6394

16

1

1

1

1

1

6763

16

1

1

1

1

1

7346

16

1

1

2

1

1

1+1

1

10494

Laborator
biologie

Atelier
fete

Cabinet
medical

Biblioteca

Volume

1

16+2

1

1

2

1

18

1

1

2

1

1

11181

18

1

1

2

1

1

11510

18

1

1

2

1

18

1

1

2

1

1+1

18

1

1

1

14366

1

15000

21

1

1

13

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Şcoala Nr. 10 s-a adaptat din mers la cerinţele naţionale
şi a respectat noutăţile survenite în diverse momente: 1976,
1989 (s-au separat limbile română şi latină, predându-se latina
de cadre specializate; s-a separat în 1976 geografia de istorie,
s-au introdus desenul, gimnastica şi caligrafia. În anul 1971 s-a
predat în şcoală (şi la noi) limba engleză, începând cu clasa I,
cu un număr de 3 ore pe săptămână şi clasele erau grupate, spre
a se intensifica ritmul învăţării. Apoi s-au introdus două limbi
străine, una din clasa a V-a, alta din clasa a VI-a (engleză şi
franceză). Cursurile şcolare se desfăşurau în două schimburi:
dimineaţa (800 -1200) clasele I-IV şi după-amiaza (1300-1800)
clasele V-VIII.
În toţi aceşti ani, şcoala a funcţionat în două schimburi
(în perioadele de vârf chiar trei). De fiecare dată s-au folosit
eficiet spaţiile şi mari şi mici, unde au studiat elevii pe grupe,
atunci când limbile engleză şi franceză dispuneau de un număr
mare de ore şi se lucra pe grupe în fiecare colectiv de elevi.
Spre exemplu, în anul şcolar 1999-2000 şcoala a funcţionat cu
44 clase, din care: 20 de clase la ciclul primar şi 24 clase la
ciclul gimnazial. Numărul mediu de elevi pe un an de studiu
fiind de circa 150, în general clasele fiind echilibrate numeric,
cu un număr de elevi între 30 şi 31. Raportul de număr de
elevi, număr de cadre didactice în 1999-2000, era de 18,5.
Structura încadrării cu personal didactic a fost, încă de la
începutul existenţei şcolii, bună şi foarte bună, căci încă din
1964 şcoala a fost încadrată cu titulari, 8 învăţători, 20
profesori şi majoritatea aveau definitivatul în învăţământ.
În anul şcolar 2014-2015, şcoala funcţionează cu 31 de
clase, la care se adaugă şi 7 clase de grădiniţă (care este
structura a Şcolii Gimnaziale nr. 10 din anul 2012) după cum
urmează:
- 7 clase la ciclul preşcolar;
-19 clase la ciclul primar;
-12 clase la ciclul gimnazial
14

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Încadrarea personalului didactic în acest an şcolar este
foarte bună, având 18 cadre didactice pentru ciclul primar, 2
învăţători şi 16 profesori pentru învăţământul primar, toţi fiind
titulari ai şcolii, iar dintre aceştia 15 cadre didactice au gradul I
şi 3 au gradul 2. La ciclul gimnazial sunt încadraţi 29 de
profesori din care un profesor cu doctorat, 21 de profesori cu
gradul 1, 6 profesori cu gradul 2 şi 1 profesor cu grad definitiv.
Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău împlineşte acum 50 de
ani de existenţă. Este una dintre şcolile gimnaziale cele mai
bune din judeţ şi se remarcă prin rezultatele obţinute, an de an,
de elevi, la examenul de Evaluare Naţională, la olimpiade sau
concursuri şcolare. Ei ne reprezintă, cu cinste, în colegiile şi,
mai apoi, în universităţile din ţară şi din străinătate pe care le
frecventează. Ne mândrim cu ei şi cu absolvenţii de peste ani,
care sunt dovada actului educaţional de calitate pe care
instituţia îl oferă, iată, de 50 de ani.
Sărbătoarea din acest an, Şcoala Gimnazială Nr. 10
Bacău – 50 de ani de excelenţă, stă sub semnul
responsabilităţii, întrucât tradiţia ne obligă să ducem mai
departe realizările generaţiilor anterioare. Ea nu e doar prilej
pentru manifestări festive, ci şi îndemn pentru a promova cele
10 valori fundamentale care ne-au definit de-a lungul unei
jumătăţi de veac şi pe care ni le asumăm acum, într-o ştafetă
simbolică: ambiţie, cunoaştere, curaj, devotament,
generozitate,
optimism,
pasiune,
perseverenţă,
profesionalism şi voinţă. Dacă privim cu admiraţie şi
recunoştinţă către cei care s-au dedicat şcolii din 1964 şi până
astăzi, o facem pentru a găsi motivaţia de a continua pe acest
drum dificil al performanţei şi al succesului. Reuşitele
precursorilor au făcut posibilă bucuria prezentului şi ne obligă
pe noi, cei de astăzi (profesori, elevi, părinţi, autorităţi locale)
să confirmăm că idealul nostru este atingerea excelenţei şi că
Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău a fost, este şi va rămâne o
şcoală de nota 10!
15

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

16

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Amintiri

17

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

18

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

La aniversară...
Director, Prof. Iulia JICU

Şcoala 10 este, pentru mine, mai mult decât o şcoală.
Este locul în care am ajuns când încă nu împlinisem 19 ani,
după un concurs greu, în urma căruia am câştigat privilegiul de
a alege unde aveam să fiu învăţătoare. Şi am ales Şcoala 10
Bacău. Nu a fost tocmai o alegere uşoară pentru că, la vremea
aceea, nu ştiam prea multe lucruri despre ea. Am pornit apoi la
drum cu toată hotărârea, cu toată râvna, dar şi cu emoţiile
vârstei. Am pornit pe noul drum având alături o mână de copii
sfioşi şi frumoşi, de clasa a II-a. În 1997 (primul meu an de
Şcoala 10) se învăţa aici în trei schimburi...
Vremea a trecut, iar copiii cei sfioşi s-au făcut tot mai
curajoşi şi mai încrezători. Au crescut şi ei, şi eu. Au plecat
apoi şi au venit alţii. Alte lacrimi, alte temeri, de data asta ale
unor pitici de clasa I. Când stau acum şi mă gândesc îmi dau
seama că frumos mai era... Am trecut şi eu prin toate emoţiile
odată cu ei: Oare o să reuşesc să-i învăţ să scrie? Dar să
citească? Dar să facă operaţii matematice complicate? Or să
înceteze vreodată cu plânsul sau cu joaca şi să înţeleagă că
şcoala înseamnă treabă serioasă... Fireşte că, şi de data asta,
timpul a rezolvat totul, iar copiii le-au învăţat pe toate... Uff!
Am învăţat şi eu multe lucruri odată cu ei, am crescut
împreună, ne-am întărit aripile în zboruri tot mai semeţe.
Dacă dimineţile anilor 1997-2000 erau dedicate întru
totul micilor şcolari, după-amiezile aveau un cu totul alt ritm
19

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
pentru că eram şi studentă a Facultăţii de Litere din Bacău
(limba română a fost prima mea iubire şi pentru acest lucru îi
voi fi mereu recunoscătoare profesorului meu din gimnaziu,
dintr-un sat uitat de lume, domnul Ioan Dobrin).
Când am terminat facultatea, soarta (probabil...) a făcut
ca în şcoala devenită a mea să se elibereze un post de profesor
de limba română. Am dat încă un concurs şi, de atunci, am
rămas fidelă primei mele iubiri. Nu mă văd făcând altceva...
Nu-mi pot imagina o altfel de viaţă. Nu ştiu cum ar fi viaţa mea
fără copii mulţi şi gălăgioşi în preajmă, fără teme, teste, teze,
concursuri, olimpiade, planificări, condici de prezenţă,
cataloage, termene de respectat, inspecţii, cercuri pedagogice,
şedinţe cu părinţii, pixuri roşii prin toate buzunarele genţilor,
cerneală pe degete mai mereu...
Am tot fost întrebată, de-a lungul timpului, de elevii mei
mai mari (preocupaţi deja de propriul viitor) de ce am ales
această meserie. Le-am răspuns mereu cam la fel: pentru că îmi
place (fireşte, au răspuns cu priviri pline de neîncredere şi
indignare, în care se citea un Cum să vă placă?...). Îmi place şi
atâta tot. E bucuria de a fi mereu înconjurat de oameni tineri şi
fără prejudecăţi, de fiinţe pe care le poţi modela şi cărora le
poţi dărui din preaplinul sufletului tău. Nimic nu poate egala
bucuria de a-i vedea pe cei pe care tu îi ştiuseşi mici şi
neajutoraţi ajungând oameni grozavi, cu mintea îndrăzneaţă,
înfruntând greutăţile cu demnitate.
Între timp, şcoala mea a devenit şi şcoala copilului meu
cel mare, va fi (din toamna viitoare) şi şcoala copilului meu cel
mic şi, printr-o potrivire năstruşnică a destinului, a fost şi
şcoala soţului meu. Aşa se face că destinele întregii noastre
familii se leagă, în mod fericit, de Şcoala Nr. 10 Bacău. Aşa se
face că istoria personală se întrepătrunde cu istoria mare, cu
istoria impresionantă a acestei şcoli (de) 10, pe care au
absolvit-o, cu cinste, mii de elevi...
La mulţi ani, şcoala noastră dragă!
20

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Mulţumesc …
Prof. înv. primar
Maricica BĂDĂRĂU

Înainte de a pleca la o şcoală, departe de ţară, un fost
elev mi-a trimis aceste gânduri. Le-am simţit ca pe o
încununare a muncii mele:
„Mulţumesc pentru că aţi făcut din serviciu o sărbătoare.
Mulţumesc pentru că m-aţi făcut să mă simt important. Pentru
că m-aţi ajutat să descopăr ce ştiu să fac - şi să fac asta din ce
în ce mai bine.
Mulţumesc pentru iţele descâlcite. Mulţumesc pentru că
nu-mi mai este teamă de tot ceea ce nu înţeleg şi că aţi avut
răbdare până când am reuşit să înţeleg totul în cele din urmă.
Mulţumesc pentru omul de încredere care sunteţi şi la
care pot apela de câte ori viaţa mă încearcă. Vă mulţumesc
pentru revelaţia de a fi descoperit că sunt mai bun decât
credeam. Vă mulţumesc pentru că n-aţi confundat greşelile
mele cu eşecurile, ci le-aţi considerat căi pentru a învăţa.
Când ne vorbeaţi despre cei înţelepţi, cei buni, cei
inteligenţi, gânditorii, artiştii şi visătorii – oamenii care au
schimbat lumea – ne aminteaţi mereu că toţi au fost nişte copii
cândva şi că au ajuns aici prin muncă. Asta ne-a dat forţă să
încercăm la rându-ne.
21

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Mi-amintesc cum ne îndemnaţi: „Şi-acum să vă aud
liniştea!” sau „Nu vreau să mai aud decât zborul stilourilor pe
hârtie!”
Mulţumesc pentru că înţelegeaţi când eu n-am înţeles
ceva. Şi-mi explicaţi totul foarte clar de fiecare dată. Şi aţi ştiut
să ascultaţi problemele mele… şi aţi zâmbit atunci când m-am
străduit…şi v-aţi bucurat şi aţi aplaudat cu noi la sfârşitul
jocului.
Pentru toate acestea şi pentru încă multe altele, vă iubesc,
vă respect şi vă mulţumesc!” (E.T)

Şcoala noastră, astăzi

22

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

O picǎturǎ într-un ocean
Prof. Corina-Mihaela BÎRA

Şcoala mea împlineşte 50 de ani! E mult, e puţin pentru o
şcoalǎ, nu ştiu sǎ mǎ pronunţ, dar, cu siguranţǎ, ştiu cǎ am
fǎcut parte şi sunt, şi în prezent, parte a acestei şcoli. Atâtea
generaţii au promovat aici, atâţia copii au trecut pe bǎncile
şcolii în acest timp, aşa cum sunt picǎturile de apǎ dintr-un
ocean. Eu sunt o picǎturǎ din acest imens ocean!
Deşi mi-a venit greu sǎ cred atunci când am fǎcut
calculele, eu am participat la aproape jumǎtate din acest timp: 8
ani ca elevǎ şi 16 ani ca profesor. Ca elevǎ, prin anii 80. Deşi
ca domiciliu nu aparţineam de Şcoala 10 (deoarece am copilǎrit
pe strada Letea), pǎrinţii mei (în special, tata) s-au zbǎtut sǎ mǎ
aducǎ la cea mai bunǎ şcoalǎ din zonǎ, pentru cǎ şi atunci avea
prestigiul de a fi de elitǎ. Clasele primare le-am petrecut sub
îndrumarea doamnei învǎţǎtoare Tǎşalǎ Elena. Amintiri foarte
multe nu am, dar în mod surprinzǎtor, ţin minte numele de
familie al profesorilor mei (la unele prenume am cerut ajutor)
şi se cuvine sǎ-i enumer, cu respect, pe cei care au contribuit la
formarea mea: Marin Dan (diriginte şi profesor de matematicǎ
şi fizicǎ), Sandu (Limba românǎ), Brişan (Limba englezǎ),
Danciu (Limba francezǎ), Gondor (Chimie), Niculescu Janeta
(Biologie), Dascǎlu (Istorie), Cozma Georgeta (Muzicǎ),
Florescu Ana (Ed. fizicǎ), Butnaru (Desen). Aveam şi ore de
23

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Atelier, în care fetele învǎţau (în sala care acum se numeşte
Laboratorul AeL) treburi casnice: sǎ coasǎ de mânǎ şi la
maşina de cusut, sǎ împleteascǎ, sǎ prǎjeascǎ un ou, sǎ facǎ
clǎtite, iar bǎieţii, în spaţiul în care este acum Sala de lecturǎ,
învǎţau sǎ mânuiascǎ ciocanul, patentul, cleştele etc. Astǎzi,
aceastǎ disciplinǎ nu mai existǎ deoarece a fost înlocuitǎ cu
Educaţia tehnologicǎ.
Uniforma şcolarǎ era obligatorie şi era unicǎ în toatǎ ţara.
Pe uniformǎ trebuia sǎ avem cusutǎ o matricolǎ (o bucatǎ de
pânzǎ pe care se aflau menţionate denumirea şcolii şi numǎrul
de înregistrare al elevului la secretariat). Fetele trebuiau sǎ aibǎ
pǎrul strâns la spate şi sǎ poarte o panglicǎ albǎ pe cap.
Copiii de atunci alocau mult timp pentru învǎţat şi o
fǎceau cu seriozitate, pe de o parte pentru cǎ exista o teamǎ
amestecatǎ cu ruşinea de a nu-ţi face treaba (teme, învǎţat), iar
pe de altǎ parte pentru cǎ nu existau atâtea tentaţii cronofage ca
în prezent: nu existau calculatoare, deci nici Internet, era un
singur program la televizor, câteva ore pe sǎptǎmânǎ şi care
conţinea doar emisiuni culturale, ştiri, desene animate şi filme,
care erau liniştite, fǎrǎ scene indecente sau de cruzime mare
(cum sunt astǎzi filmele care apar sub recomandarea de
vizionare cu acordul pǎrinţilor sau de audienţǎ generalǎ). De
asemenea, nu existau telefoane mobile, ci doar fixe, la care
copiii nu puteau sta prea mult de vorbǎ deoarece se puteau
verifica uşor convorbirile de cǎtre pǎrinţi.
Copiii din ziua de azi nici nu şi-ar putea imagina viaţa lor
fǎrǎ telefonie, televiziune cu multe programe sau fǎrǎ Internet
şi poate vor avea impresia cǎ acele vremuri erau foarte
plictisitoare. Dar nu era deloc aşa! Zilele treceau tot repede ca
şi acum deoarece joaca era la loc de cinste în petrecerea
timpului liber. Erau mulţi copii de vârste apropiate în acelaşi
bloc, pe aceeaşi stradǎ şi aceştia se întâlneau mereu la joacǎ.
În şcoalǎ era mai multǎ linişte decât acum deoarece nu
îndrǎzneam sǎ ţipǎm în pauze, sǎ ne batem sau sǎ alergǎm pe
24

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
holuri sau pe scǎri. Pe acele timpuri nu se puneau uşor note
mari. Nota 10 lua elevul care ştia sǎ rǎspundǎ la orice întrebare
din materie, indiferent dacǎ era predatǎ la începutul anului
şcolar. Se dǎdeau doar 3 premii şi 5 menţiuni la fiecare clasǎ,
deci erau premiaţi doar primii 8 elevi din clasǎ. Cel care avea
premiul I primea o coroniţǎ din flori.
Cu drag îmi aduc aminte de drumeţiile şi excursiile pe
care le organiza domnul diriginte. Am mers mai ales la munte
şi de fiecare datǎ mǎ întorceam cu febrǎ muscularǎ. Fiecare
clasǎ îşi alegea modalitatea de a face banchetul la sfârşitul
clasei a VIII-a, iar clasa a VIII-a C (din care am fǎcut parte) a
ales sǎ petreacǎ într-o excursie de douǎ zile la Potoci.
Chiar dacǎ nu am amintiri foarte multe, am rǎmas cu o
impresie de cǎldurǎ sufleteascǎ, de loc prietenos. Acesta a fost
unul din motivele care m-au determinat, în anul 1998, sǎ aleg,
ca loc de muncǎ Şcoala 10 dintr-o listǎ din care fǎcea parte şi
liceul pe care l-am absolvit. Şi de acolo am amintiri frumoase
şi poate chiar mai multe, dar, având o afinitate pentru copiii de
vârsta gimnaziului şi ţinând cont de apropierea de locuinţǎ, am
ales şcoala mea ca loc de muncǎ. Mi s-a pǎrut puţin ciudat sǎ
fiu colegǎ cu cei care mi-au fost profesori şi mult timp m-am
adresat domnului Marin cu apelativul de „domnul diriginte”.
Mǎ bucur sǎ fac parte din colectivul actual, care continuǎ
tradiţia de a menţine şcoala în top. Rezultatele deosebite pe
care le au elevii noştri dovedesc cǎ seriozitate existǎ şi astǎzi şi
cǎ, într-o lume atât de activǎ, existǎ timp şi pentru studiu. Cu
siguranţǎ, viitorul şcolii va fi pe mǎsura modului în care şi l-a
croit în cei 50 de ani de existenţǎ.

25

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Clasa a I-a C (toamna anului 1977), învǎţǎtor Tǎşalǎ Elena în spatele clasei
şi director, profesor Filioreanu Ana, pe lateral

Corul ș colii la „Cântarea României”, Casa de Culturǎ din Bacǎu

26

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Excursie în Munţii Ceahlǎu, 1982

Festivitate de premiere, iunie 1984

27

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Fotografie de final de clasa a VII-a (1984)

Fotografie de final de clasa a VIII-a (iunie 1985)

28

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Întâlniri providenţiale
Prof. Luminiţa BOCA

Şcoala Nr. 10 a însemnat întâlniri providenţiale cu
oameni simpli şi, într-un fel, povestea acestei şcoli este suma
poveştilor acestora.
Şcoala Nr. 10 înseamnă, de fapt, sângele proaspăt care
pulsează prin bătrânele sale artere carotide: copiii. Şcoala Nr.
10 înseamnă pentru mine fata delicată din banca a doua, căreia
îi dau lacrimile când o laud, şi eu mă încăpăţânez să o laud
mereu, pentru că se pricepe să ţeasă din cuvinte straie colorate
şi să ridice turle înalte, de biserici maramureşene, peste
blocurile cenuşii printre care vine la şcoală. Sau puştiul care a
intrat în septembrie cu pletele în vânt în clădirea şcolii şi acum
stă trist, bosumflat şi tuns pe rândul de la fereastră şi, de câte
ori vrea să răspundă la oră, se încruntă puţin, foarte puţin, abia
perceptibil, ca şi cum în răspunsul acesta al lui se ascund toate
tâlcurile lumii. Sau băiatul din prima bancă, mereu tăcut, mereu
îngândurat, căruia ceilalţi nu îi vad expresia şi nu îşi dau seama
că uneori zâmbeşte, pentru că el poate să vadă dincolo de coaja
scorojită a lucrurilor. Sau ochelarista creaţă din ultima bancă,
despre care ştiu, deşi ea încă nu are habar, că îşi va trăi viaţa
simplu şi frumos, va desena şi se va îndrăgosti, va vedea lumea
şi va învăţa pas cu pas să fie fericită. Pentru mine, Şcoala Nr.
10 înseamnă acele clase din care am ieşit întotdeauna zâmbind,
29

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
în care nu sunt elevi, ci numai priviri şi în care nu este
niciodată frig, pentru că acolo există un fel mai special de
încălzire (ce trebuie neapărat brevetată): se amestecă în porţii
egale emoţii, hohote de râs, ironie şi iubire.
Sunt mândră de şcoala mea de pe strada Pictor Andreescu
nr. 1, dar, mai ales, sunt mândră de elevii frumoşi care îi scriu
istoria. Îi privesc uneori umplând holurile cu siluetele lor
aproape transparente, cu micile lor fericiri, cu marile lor
melancolii, cu tenişii lor coloraţi. Îi admir pentru că sunt
diferiţi şi sunt mândri că sunt diferiţi, fără complexe, fără
timidităţi inutile, fără ezitări. Mai sunt şi incredibil de frumoşi
şi simt că, dacă ne-am opri o secundă şi i-am privi foarte, foarte
atent am observa o fluturare de aripi în dreptul umerilor.
Avem nevoie de simboluri? În mod sigur da, aşa cum e
nevoie şi de valori şi de elite. În Dicţionarul explicativ al limbii
române, noţiunea de simbol este definită ca fiind o imagine ce
reprezintă indirect o idee, o însuşire sau un sentiment. Scriu
aceste rânduri la aniversarea a 50 de ani de la înfiinţare, nu din
postura de fost elev, ci din cea de profesor la catedra de
educaţie tehnologică. Şi nu mi-e teamă să spun deschis că
Şcoala Gimnazială Nr. 10 din Bacău este un simbol. Un
simbol al succesului şcolar, al succesului în formarea
personalităţilor, al succesului în educaţie, al succesului în viaţă.
Nu, nu cred că mă poate acuza cineva că exagerez! În favoarea
mea vorbesc miile de absolvenţi, care au trecut pragul în cei 50
de ani de existenţă şcolară, oamenii care s-au format şi care fac
cinste şcolii, oraşului, ţării, familiilor lor.
Şi povestea continuă!

30

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Gânduri despre școala mea
Prof. Luiza DAVID

Foarte greu este de a evalua munca noastră pe o
perioada de 50 de ani. Cum să măsurăm şi să contabilizăm
dăruirea, pasiunea, sufletul şi sănătatea, toate puse în slujba
copiilor acestei şcoli? Putem spune că satisfacţiile le-am trăit
treptat, pe parcursul vieţii, prin aprecierile şi mulţumirile pe
care le-am primit de la cei care care au fost elevii şcolii
noastre. Cum să nu te simţi împlinit şi mândru totodată când
foştii elevi vin şi ne multumesc că aici au învăţat carte, aici
s-au format ca oameni, aici li s-au modelat sufletele şi li s-a
înzestrat mintea?! Ce satisfacţie poate fi mai mare decât dorinţa
foştilor elevi, acum părinţi, ca şi urmaşii lor să înveţe în aceeaşi
şcoală unde au învăţat ei carte şi unde au primit o educaţie
sănătoasă având ca model multe cadre didactice ale şcolii?
Eu personal am venit în Şcoala Gimnazială Nr. 10 acum
10 ani. Au fost ani de referinţă, ani de bilanţ, scurşi ca o
răsuflare grăbită, comprimând parcă timpul într-o încercare
nefirească de a persifla legile fizicii. Concursuri, examene, ore
de curs... Întâlniri colegial-profesionale, lansări de carte, ore de
concentrare în faţa virtualei foi albe a monitorului, invitândumă s-o umplu...
31

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
O conlucrare armonioasă, plină de satisfacţii, în preajma
colegilor de catedră, profesionişti desăvârşiţi, cu un număr
remarcabil de elevi calificaţi la concursurile naţionale şi la
olimpiadele de specialitate... Colegi noi, bătând la porţile
afirmării, ajutaţi de echipă să depăşească momentele mai
dificile ale debutului... Camarazi care, împlinindu-şi rostul şi
sorocul, au plecat să se odihnească, însoţiţi de căldura grijii
noastre de a-i şti sănatoşişi optimişti... Copii minunaţi, zece
generaţii zburând spre înălţimea idealurilor visate, unii deja
împlinindu-le, alţii clădindu-le viguros, treaptă cu treaptă...
O şcoală vrăjita de zâne bune să-şi împlinească menirea
prin oamenii săi nu mai puţin minunaţi, care îşi exprimă astfel,
într-o perpetuă ştafetă, NEVOIA DE NEODIHNĂ!

http://www.scoalazece.ro

32

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Poveste cu tâlc
Prof. înv. primar
Ionel-Cătălin DIACONU

Scriam, în vremurile când timpul era mai îndurător cu
noi şi când scrisul îşi mai exercita efectul cathartic asupra mea,
următoarea poveste cu tâlc:
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi
povestit. Au fost odată, demult, când Dumnezeu încă mai
umbla în chip de om pe pământ cercând să dea pilde de bine
copiilor Săi, au fost trei meşteri olari care se întorceau de la
un târg.
Şi cum mergeau ei aşa pe drumul de întoarcere, prin
mijlocul unei păduri, numai ce le-a ieşit în faţă un moşneguţ
îmbrăcat în strai alb.
– Bună să vă fie inima, dragii mei! le-a zis el.
– Să ai sănătate, moşule! Dar ce vânt te ţine prin aste
pustietăţi?
– Iaca aici îmi trăiesc bătrâneţile. Dar văd că sunteţi
meşteri olari, n-aţi vrea să mă ajutaţi într-o treabă? Mi-e tare
urât singur pe aici şi-aş vrea să-mi plămădiţi din lut nişte
copilaşi.
– Doar atât? Ţi-i facem cât ai bate din palme, au
răspuns olarii, bucuroşi că îşi pot arăta măiestria de creatori.
33

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Şi moşul, care, aţi înţeles pesemne că era Dumnezeu,
i-a adus în curtea casei sale unde le-a dat lutul necesar şi
olarii au purces la treabă. Între timp, Dumnezeu, ca să-i
încerce, le pregătea alături o masă încărcată cu bunătăţi, de se
minunau meşterii de unde le mai scoate.
Unul dintre olari, care, se vede treaba, era mai leneş şi
mai lacom, mai-mai îi venea să lase treaba şi să se ospăteze.
Neîndrăznind, cu o mână lucra iar cu cealaltă se înfrupta din
cele ce Dumnezeu i le lăsase la îndemână.
– Când credeţi că aţi terminat, treceţi de vă bucuraţi de
aste bucate, le-a spus moşnegelul şi s-a făcut nevăzut.
Olarul cel leneş îndată a lăsat treaba. Copilaşul său de
lut abia de prinsese formă de om. Al doilea olar, văzând pe
fratele său ospătându-se, mai lucră şi el o vreme apoi veni să-i
ţină companie. Numai al treilea munci cu hărnicie şi nu se lăsă
până când şi ultimul fir de păr făcut din lut fu pus la locul lui
pe capul copilaşului său.
Atunci s-a arătat Dumnezeu în toată slava Sa şi aprig
i-a certat pe cei doi olari leneşi, iar celui harnic i-a spus:
– Când zilele vieţii tale vor fi sfârşite, lua-te-voi în
împărăţia mea, căci drag eşti ochilor mei.
Şi a fost de atunci pildă pentru toţi părinţii să-şi
crească copilaşii asemeni olarului cel harnic.
Domniile voastre ce fel de olari sunteţi?
Cugetam zilele acestea la ce se cade a spune peste
veacuri în filele cărţii de faţă şi am constatat că suntem nişte
norocoşi, fiindcă ne aflăm într-o „grădină a lui Dumnezeu” – o
şcoală de renume într-o ţară minunată, iar El ne-a dăruit „lutul”
pe care să-l modelăm cu minţile noastre – copiii, viitorul
României. Nu ne mai rămâne decât să ne arătăm, zi de zi,
măiestria de modelatori de gânduri şi simţiri.
La mulţi ani, Şcoala noastră dragă!
34

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Dascălul de ieri şi de astăzi
Prof. Iuliana GHINEA

Vocaţia de dascăl este una de excepţie. A împărtăşi din
conştinţele tale, a împărtăşi din entuziasmul tău, a transmite
realităţi trăite şi verificate, a modela vise, doruri, a deschide
orizonturi şi a insufla unor învăţăcei un vânt de emulaţie nu
poate fi decât ceva excepţional.
În acest moment al dezvoltării societăţii, trebuie
reconsiderate competenţele unui dascăl bun, el trebuie să fie
eficient când păşeşte pe poarta şcolii şi pe uşa sălii de clasă.
Dacă elevii s-au schimbat şi dascălii trebuie să se schimbe, să
se adapteze noilor necesităţi ale acestora, să rezolve problemele
de indisciplină, lipsa de interes pentru învăţătură, lipsa de
încredere în forţele lor, teama de a veni la şcoală, să impună
elevilor, părinţilor şi comunităţii întregi respectul faţă de
dascăli şi faţă de activitatea didactică, care în ultimul timp şi-a
estompat culorile, fiind zugrăvită mai mult în culori cenuşii.
În ziua de astăzi, dascălul trebuie să-şi joace foarte bine
rolul pe scena şcolii deoarece rolurile sale sunt multiple: expert
al actului de predare-învăţare-evaluare, agent motivator, lider,
consilier, model, profesionist reflexiv, manager. Misiunea
dascălului din prezent este una nu tocmai uşoară, deşi este

35

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
tratată cu superficialitate şi cu prejudecăţi de societatea noastră
românească.
Cred că un dascăl bun este acea persoană care dovedeşte,
în egală măsură, umanism (în general) şi dragoste de copii (în
special), spirit de obiectivitate, dreptate, principialitate, cinste,
curaj, corectitudine, răbdare, optimism, modestie, fermitate,
stăpânire de sine. La acestea se adaugă toate calităţile
aptitudinale(empatică, organizatorică, tact pedagogic, măiestrie
pedagogică).
Dascălul de astăzi trebuie să caute armonia, încrederea,
echilibrul. Tot ce face şi transmite ca informaţie să fie ceea ce
are nevoie copilul din faţa lui, respectând programa impusă.
Elevului să-i fie drag să vină la şcoală deoarece are ore
cu Doamna sau Domnul, abia aşteaptă să înveţe şi capitolele
următoare cu mine, dascălul. Şi mai ales aşteaptă să-l surprind
cu felul meu de a fi sau de a gestiona o problemă. Modul în
care dascălul priveşte, gestionează şi rezolvă o problemă sau o
stare creată îşi va pune amprenta ulterior în dezvoltarea lui. La
fel de important pentru elev este şi cum arată şi felul în care se
îmbracă dascălul. Ca dascăl eşti model de viaţă pentru copii. Ei
te analizează ca om, în primul rând. Trebuie să fii impecabil
îmbrăcat, să miroşi frumos, să ai manichiura îngrijită, să fii
atent cum vorbeşti.
Aşa cum a spus academicianul Mircea Maliţa, „Dacă nu
ai la vederea unui copil sau a unui tânăr, o tresărire emotivă şi
o înclinare de a-i îndruma şi de a-i veghea destinul, dacă nu
poţi să îmbraci într-o căldură emotivă, generoasă relaţiile şi
dialogul cu un tânăr, nu ai de ce să te faci dascăl.”

36

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

50 de ani de emoţii
Prof. Anişoara IVU

Emoţia începutului... Neştiută decât de ea, de şcoala mea.
Acum 50 de ani îşi deschidea porţile pentru prima dată. Prilej
de mare sărbătoare. Elevii, profesorii, părinţii au trecut pragul
ei şi ea s-a simţit emoţionată.
A trăit în fiecare an emoţii. De fiecare dată altele. Unele
mai puternice, altele mai altfel. Dar, de fiecare dată, a fost
emoţionată. A trăit emoţiile tuturor. A simţit bucuria bobocilor
de clasa I şi entuziasmul celor din clasele a VIII-a, pregătiţi de
zborul în viaţă. A simţit emoţia cadrelor didactice la început de
an şcolar şi la finalul acestora, la ora bilanţului. A simţit
bucuria unei note mari, tristeţea unei note mici, nostalgia
vacanţelor, gălăgia recreaţiilor, tăcerea din timpul examenelor,
strigătele de bucurie intensă la vederea rezultatelor, lacrimile
de bucurie sau de tristeţe, muzica, tonurile de culoare, energia,
realizările noastre, eşecurile noastre, totul... Ca într-o mare
familie!
Ea ştie că va dăinui. Simte energia oamenilor care
creează în ea. Simte cum cresc, se dezvoltă, prind aripi, îşi iau
zborul, evoluează, se descoperă, se identifică, se sting,
expandează... Viaţa ei poate părea anostă. Dar nu e. Se simte ca
un copac falnic ce nu a fost decât o sămânţă. A prins rădăcini,
i-a crescut tulpina, apoi, încet, i-au crescut ramuri, frunze, flori.
37

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Rădăcinile au fost de fiecare dată mai puternice, mai înfipte şi
i-au creat stabilitate şi forţă. Tulpina a crescut dreaptă şi
nestingherită. Spre lumină. Frunzele au mai căzut, dar au
apărut altele. La fel şi florile. Alte culori, alte energii.
Să spunem că au trecut 50 de ani de la deschiderea
primelor cursuri în acest locaş este ca şi cum am contabiliza
numai anii, când, de fapt, este mult mai mult. Pereţii nu au
glas, dar au ochi şi urechi. Şi simt emoţiile. La fel ca noi toţi.
Vor mai trece ani. Emoţia va fi mereu alta. Acum sunt doar 50
de ani şi va fi mare sărbătoare!

Şcoala noastră, astăzi

38

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

La ceas aniversar
Prof. Ionela MANOLACHI
,,Un profesor îşi pune amprenta asupra eternităţii;
el nu poate şti niciodată până unde ajunge influenţa lui”.
(Henry Brooks Adams)

Încă din Antichitate visul omului a fost de a atinge
nemurirea şi eu cred că dascălii îşi împlinesc acest vis prin
elevii lor şi prin bucuriile pe care le trăiesc alături de aceştia.
La fel şi eu sper, la acest ceas aniversar, că am depăşit
vremelnicia vieţii omeneşti prin elevii care mi-au fost atât de
dragi în decursul celor 9 ani care au trecut din momentul în
care am păşit pragul Şcolii Nr. 10, ca profesor de limba
română.
Îmi amintesc cu plăcere de fiecare clasă la care am fost
profesor şi de comportamentul diferit al fiecărui colectiv:
năstruşnici şi zvăpăiaţi sau timizi şi serioşi, sociabili sau
retraşi, cu înclinaţii spre ştiinţele exacte sau spre ştiinţele
umane, dar toţi cu idealuri măreţe şi cu bucuria de a trăi,
specifică vârstei. Cred că orice dascăl, dar şi orice elev ar putea
povesti neîntrerupt ore întregi despre năzbâtiile elevilor, despre
scuzele inventate pentru caietele uitate acasă, despre farsele

39

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
dintre elevi, dar şi despre bucuria activităţilor extraşcolare cu
ocazia sărbătorilor de iarnă, primăvară sau de Halloween.
Şi acum, unii dintre ei îmi reamintesc de momentele
dificile, acum amuzante, pe care le-am depăşit împreună în a
descifra tainele limbii române şi, recunosc, este plăcut când
sunt oprită şi salutată pe stradă de foştii mei elevi sau de
părinţii acestora şi întrebată despre şcoală în care copiii lor au
învăţat.
Atunci începi să înţelegi că anii de viaţă ai unui dascăl nu
se măsoară în ani calendaristici, ci în ani şcolari, în promoţiile
pe care le-ai îndrumat şi cu care desfăşori o muncă dificilă, dar
plină de satisfacţii. Nu voi putea uita niciodată emoţiile pe care
le-am avut cu fiecare generaţie, la început de an şcolar, la toate
testările naţionale din aceste vremuri schimbătoare, la
concursurile şi olimpiadele de specialitate şi la fiecare sfârşit
de an şcolar, anii terminali, mă refer la clasa a VIII-a, aducând
reuşite care ne fac să fim mândri de profesia noastră şi de
dorinţa de a insufla elevilor interesul pentru învăţătură.
Nu pot uita şi ar fi nedrept să nu recunosc că admir
capacitatea unor elevi de a învăţa şi de a obţine rezultate
remarcabile la concursurile naţionale şi olimpiadele de limba
română: Costea Teodora (Premiul I - Olimpiada Naţională de
Limba şi Literatura Română şi la Concursul interdisciplinar „+
Poezie”, 2007; Andronic Iustina (Premiul al III-lea- Concursul
epistolar „Cum mă ajută serviciile poştale să intru în contact cu
lumea”, 2006), Dumitru Alexandru (Menţiune şi Premiul
Special- Olimpiada Naţională de Limbă, Comunicare şi
Literatură Română, 2011 şi 2012), Bîra Iulia (Menţiune Concursul Naţional de Lectură şi Interpretare Transcurriculară
„Ionel Teodoreanu”, 2012 şi Concursul Naţional „Cultură şi
spiritualitate românească”, 2014), Popa Matei (Premiul al IIIlea - ,,Poveştile cangurului”, 2014) şi mulţi, mulţi alţii
împreună cu care am împărtăşit emoţiile plăcute ce însoţesc
aceste concursuri. Aceleaşi emoţii le-am trăit alături de colegi
40

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
şi elevi la toate concursurile la care şcoala a avut reprezentanţi:
matematică, chimie, biologie, educaţie tehnologică, limba
engleză, religie, franceză, desen, muzică, geografie etc.,
premiile obţinute fiind dovada pasiunii învăţătorilor şi
profesorilor pentru arta de a educa.
Printre dascălii Şcolii Gimnaziale Nr. 10 Bacău mă
număr şi eu şi mă mândresc cu acest lucru, iar la ceas aniversar
le mulţumesc cu recunoştinţă tuturor: colegi, elevi şi părinţi
pentru faptul că m-au sprijinit şi pentru efortul depus, astfel
încât relaţia elev-profesor-părinte să devină o unitate perfectă.
Şcolii îi urez să rămână templul în care, cu adevărat
prin învăţătură, copiii descoperă universul, iar elevilor să
păşească în viaţă şi în lume sub semnul iubirii pentru
cunoaştere şi educaţie.

Şefă de promoţie 2014
41

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Şcoala Nr. 10,
liant între generații
Prof. înv. primar
Alina MAREŞ

Este toamnă!
Clopoţelul sună din nou. În fiecare an clinchetul lui are
ceva special pentru mine: îmi aminteşte de una dintre cele mai
frumoase zile de toamnă din viaţa mea: prima mea zi de
şcolăriţă la Şcoala Nr. 10, ce îşi deschidea porţile. Cu
ghiozdanul în spate, cu
fundiţe la codiţe şi cu
flori în mână, stăpânită
de mari emoţii m-am
aşezat în careu. Doamna
director, Ana Filioreanu,
a prezentat clasele.
Îmi răsună şi acum
în minte: clasa I B,
doamna
învăţătoare
Lămăşanu Valeria, 45 elevi: Agache Daniel, Artenie Liliana,
Burghelea Adrian,……., Grădinaru Alina, …..Eu eram! Câte
emoţii, câte temeri, câte speranţe! Am păşit alături de doamna
mea dragă pe un tărâm de basm. Şcoala era ca un palat, noi
copiii eram prinţii şi prinţesele iar doamna mea învăţătoare era
42

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
zâna cea bună. Îmi amintesc şi acum primul buchet de
crizanteme dăruit din tot sufletul Doamnei mele, primul pas
alături de ea în şcoală, pe hol, în clasă. Pe acest tărâm am
crescut, am învăţat, am descoperit cât este de important să fii
un om bun, să îi ajuţi pe ceilalţi, am învăţat cum să vorbesc ca
să mă pot face înţeleasă, cum să am încredere în oameni şi cum
să am grijă să nu rănesc pe cei din jurul meu.
Anii au trecut, am lăsat în urmă clasele primare şi am
păşit în ciclul gimnazial. Am descoperit că palatul meu avea
multe zâne bune şi mai ales un om deosebit: dirigintele meu,
dl profesor Grigoriu Mihai. El m-a făcut să iubesc istoria, sămi iubesc şi să-mi respect părinţii, să apreciez tot ceea ce îmi
oferă viaţa. El m-a ajutat să am încredere în mine, să învăţ, să
mă descurc, să-mi descopăr drumul meu în viaţă. Opt ani de
zile paşii mei au răsunat pe holurile acestei şcoli. Apoi, paşii
mei mici s-au transformat în paşii unei adolescente, ai unei
tinere iar acum ai unei persoane adulte. Străbat şi acum holurile
şcolii, dar nu mai sunt eleva timidă şi fragilă.
Acum eu sunt învăţătoare în palatul meu de altădată.
Îmi place să cred că acum eu sunt zâna cea bună care îi ajută pe
cei mici să înveţe, să fie buni, să fie corecţi, să ştie să
comunice, să empatizeze cu cei de lângă ei; zâna care ajută pe
toţi prinţii şi pe toate prinţesele să înţeleagă cât de importanţi
sunt şi câte pot face ei singuri, pentru alţi semeni ai lor. Îmi
place să le ofer copiilor mei şansa de a fi creativi, să le ofer
libertate în gânduri care să-i ajute să zboare frumos şi să-i
determine să se canalizeze spre propriile lor talente. Mă
străduiesc să le ofer libertatea de a deveni inteligenţi în mod
creativ, unic, deoarece fiecare este unic în felul lui. Îmi doresc
să le pot dărui aripi, speranţe, vise în care să creadă şi scopuri
pe care să le atingă. Din acest motiv încerc, ca pe lângă
cunoştinţe, să le dezvălui copiilor mei şi un alt univers, mai
variat din care să-şi aleagă visurile.
43

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Am fost împreună la Observatorul Astronomic, am
admirat constelaţiile şi Universul; la Baza 95 Aeriană „Erou
căpitan aviator Alexandru Şerbănescu” am descoperit pagini
din istoria armatei şi aviaţiei militare în România, am zburat cu
ochii minţii pe cerul senin şi am visat că suntem piloţi de elită.

Învăţătorii şcolii, după o activitate a cercului pedagogic

44

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Elev – profesor – diriginte
Prof. Dan MARIN

În mijlocul lui septembrie 1964, într-un cadru specific de
toamnă bacoviană, păşeam timid şi cuprins de emoţii în noua
şcoală cu numărul 10 din Bacău, ca elev în clasa a V-a B.
Începutul gimnaziului, într-o şcoală nouă, cu profesori selectaţi
pentru ,,nota 10” a lăsat amintiri care nu se pot uita şi care fac
ca în fiecare nou an şcolar care începe elevul-profesorul Marin
Dan să se mobilizeze pentru a obţine rezultate foarte bune în
calitate de profesor-diriginte! „Adevăraţii profesori te învaţă
din inimă şi nu din carte!”
Din cei 50 de ani de funcţionare a şcolii, 37 de ani
(începând cu anul 1977) am fost şi sunt profesor şi diriginte, iar
în calitatea de diriginte am efectuat 8 expediţii tematice, tabere
de recreere şi matematică şi multe excursii şi drumeţii
îmbinând realitatea matematicii cu realitatea vieţii trăită zi cu
zi. O viaţă dăruită şcolii mi-a adus nenumărate satisfacţii.
Dincolo de conştiinţa datoriei bine făcute, au fost mulţumirile
părinţilor, privirile încrezătoare ale elevilor din preajma mea,
salutul pe stradă a unui tânăr sau al unei tinere care, cu ani în
urmă , stătea în banca întâi sau a doua...
„Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi
stat!” – spunea marele Eminescu. În ultimele decenii, rolul
şcolii s-a îndepărtat mult de cel tradiţional, devenind mai
45

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
complex. În acest context, e nevoie ca şcoala să se
restructureze, să-şi modernizeze structurile, mecanismele şi
serviciile pe care le oferă, pentru a face faţă noilor roluri şi
responsabilităţi care i se atribuie. Orice schimbare în educaţie
pune în discuţie implicarea părinţilor în activitatea şcolii. Este
dovedit faptul că succesul copiilor depinde în mare măsură de
armonizarea demersurilor şcolii cu cele ale familiei şi de buna
colaborare dintre profesori şi părinţi în vederea unei
continuităţi educative.
În cei 37 de ani petrecuţi la catedră în Şcoala Nr. 10
Bacău, am reuşit să fiu în situaţia profesorul profesorilor
elevilor mei adică în şcoală au revenit în calitate de profesori
foştii mei elevi: Harasemciuc Daniela, Leonte Irina, Bîra
Corina... Un bun profesor are această grijă statornică: îi învaţă
pe discipoli să se lipsească de el!
Acum la ceas aniversar, doresc profesorilor, elevilor şi
părinţilor să poată preda ştafeta şi mai ridicată celor ce vor
urma: „Trăim în amintire şi prin amintire şi viaţa noastră
spirituală nu este, în fond, decât strădania amintirii noastre de a
persevera, de a deveni speranţă, efortul făcut faţă de trecutul
nostru pentru a ajunge viitor.” (Miquel de Unamuno)

46

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Trecut-au anii, oare când s-au dus?
Prof. Lăcrămioara MUSCALU

Oare ce aş putea să aştern mai repede pe hârtie, când
atâtea lucruri îmi năvălesc în minte? Prima întâlnire cu doamna
învăţătoare, primii mei colegi, primele cărţi, prima notă, prima
serbare, sunt atât de multe de zis. Şcoala mi-a deschis porţile
cu dragoste, zi de zi, mulţi ani; ea mi-a vegheat copilăria şi mia călăuzit paşii spre tainele învăţăturii unde s-au legat cele mai
frumoase prietenii şi alături de colegii mei am petrecut clipe de
neuitat. Am purtat în suflet amintirea profesorilor care m-au
îndrumat, m-au ajutat să descopăr şi să înţeleg necunoscutul ce
mă înconjoara încât mi-am dorit să slujesc nobila profesiune
didactică.
Anul 2000 a fost anul care a facut ca destinele mele să se
împletească cu cele ale unei şcoli. Îmi amintesc şi acum cu
profundă emoţie, ziua când am păşit pentru prima oară pragul
Şcolii Nr. 10. Am fost impresionată de ambianţa frumoasă şi,
în acel momen,t nu realizam, desigur, că îmi voi petrece în
acest loc atâţia ani din viaţa mea de cadru didactic.
Cam aşa încep „Amintirile”… Cum a zburat timpul atât
de repede? Parcă a fost ieri… De 50 de ani clopoţelul cheamă
într-un mereu început sutele de elevi, deschizându-le porţile
acestui lăcaş spre cunoaştere şi ştiinţă, spre viaţă. O scânteie
izvorâtă din sacrificiu şi dăruire a luminat mintea a 50 de
47

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
generaţii de elevi. Recunoştinta lor, acum oameni de afaceri,
doctori, profesori, studenţi, liceeni ne dă acel sentiment de
împlinire şi de mândrie.
Şcoala Gimnazială Nr. 10, oameni şi fapte la nivelul
exigenţelor unei etape aflate într-un profund proces de
transformare a învăţământului, un colectiv de cadre didactice
pentru care meseria de dascăl reprezintă o credinţă făcută cu
har pedagogic, pasiune şi devotament. În dorinţa de
autodepăşire sunt în permanenţă căutare, răspunzând cu
profesionalism la cerinţele sistemului, menţinându-şi tinereţea,
chiar dacă pentru unii începuturile au devenit amintiri.
Elevii, receptivi şi foarte bine pregătiţi, confirmă prin
rezultatele obţinute calitatea muncii depuse de toţi cei implicaţi
în proiectarea şi desfăşurarea activităţii din această unitate
şcolară reprezentativă pentru sistemul de învăţământ băcăuan.
Ştim cu toţii că într-o zi, noi, cadrele didactice, vom
deveni o amintire, dar va supravieţui ceva, acel ceva pe care lam dăruit din toata inima generaţiilor de copii. Alcătuită cu
iubire şi pasiune, profesiunea de dascăl se dovedeș te un dar
îndreptat spre orice vârstă ce-şi făureşte destinul, cu trudă şi cu
speranţă. Valoarea unei şcoli rămâne în valoarea elevilor pe
care i-a instruit şi educat de-a lungul existenţei ei ca instituţie
de formare şi educare. Şcoala noastră a creat mai multe valori
culturale, aceasta datorită valorii învăţătorilor şi profesorilor
care prin lumina transmisă generaţiilor au creat valoarea în care
cred.
Fie ca de-a lungul scurgerii ireversibile a timpului, elevii
Şcolii Gimnaziale Nr. 10 să aibă parte numai de dascali
minunaţi!

48

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Viaţa în ritm de clopoţel
Prof. Mariana MUȘAT

Noapte de august 2014. De o vreme mă bântuie o
insomnie şi ghici la ce mă gândesc? La locul unde mi-am
petrecut ultimii 27 de ani ai vieţii: Şcoala Nr. 10 Bacău. Sunt
aproape de finalul activităţii didactice şi aştept „cea mai mare
vacanţă” cu sentimente amestecate: nostalgie, regrete, bucurie.
Acest eveniment din viaţa mea coincide cu unul extrem de
important pentru şcoală: 50 de ani de activitate. Deci am
motive să fiu emoţionată, să am insomnii, căci viaţa mea s-a
desfăşurat în ritm de clopoţel. Anotimpurile ei s-au numit
trimestre şi mai apoi semestre.
E frumoasă viaţa la şcoală, în mijlocul copiilor. Nici nu
ştii când trec lunile, anii, o noua generaţie îşi ia rămas bun. Eşti
în priza permanent. Ai grijă cum vorbeşti, cum te îmbraci, ce
fel de relaţii ai cu prietenii tăi mai tineri: elevii. Trebuie să fii
bine informat atât în specialitate, în pedagogie, dar şi în ceea ce
îi preocupă pe tineri: muzică, dans, actorie, sport, modă etc.
Altfel eşti taxat de ei ca fiind „expirat”, îşi pierd încrederea în
tine, pur şi simplu nu au ce discuta cu tine.
Trebuie avute în vedere şi familiile elevilor: părinţii
aparţin unor generaţii noi, comportamentul, relaţia lor cu
copilul este mai lejeră, uneori în sens pozitiv, alteori negativ. În
49

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
orice situaţie trebuie să ştii cum să abordezi o problemă,
trebuie să porneşti de la faptul că el, „măria sa copilul”, este în
centrul actului educaţional, că în interesul lui trebuie să
acţionezi, că trebuie să corectezi carenţele din educaţia de
acasă, să-i educi la nevoie şi părinţii, să gândeşti pozitiv
indiferent ce probleme ai tu acasă, dacă eşti nervos sau bolnav.
Totdeauna trebuie să gândeşti că fiecare om are ceva bun în el,
calităţi care trebuie cultivate cu grijă iar defectele atenuate.
Sunt în vacanţă, dar aştept cu emoţie ca şi în ultimii 36 de
ani sunetul de clopoţel. Mă gândesc la elevii mei, la colegi, la
cerinţele din noul an şcolar: proiectarea materiei, mijloace de
învăţământ, dar şi la modul în care mă voi prezenta la
festivitatea de deschidere: ţinuta, întâlnirea cu elevii, părinţii,
noile colective de la clasele a V-a. În asta constă frumuseţea
vieţii de cadru didactic, veşnica tinereţe care ţi-o dă spiritul
tânăr al elevilor. Deşi uneori când îmi este greu mai fac
afirmaţii superficiale privind munca de dascăl, dacă ar fi să
întorc timpul înapoi cred că tot profesor aş deveni. Iubesc
şcoala, elevii, părinţii, tot ceea ce este legat de munca
didactică. Ea mi-a oferit unele din cele mai mari satisfacţii ale
vieţii.
De multe ori, când ajung din întâmplare într-o instituţie
publică din oraş, cunoscuţi şi necunoscuţi mă întâmpină cu
zâmbetul pe buze, amabili, doresc să-mi fie de folos, îmi
mulţumesc pentru activitatea mea de la catedră şi îmi spun că
sunt elevi sau părinţi ai foştilor mei elevi. Întâlnirile sunt
întotdeauna emoţionante şi îmi spun că aceasta este cea mai
mare răsplată pentru un dascăl: să fie întâmpinat oriunde cu
bucurie şi să i se mulţumească din suflet.
Anul acesta şcoala mea dragă împlineşte 50 de ani. Am
slujit-o cu dragoste şi credinţă în ultimii 27 de ani ca profesor
de istorie, dar şi ca director în perioada ianuarie 1990decembrie 1998. A fost o perioada dificilă din viaţa mea, căci
democraţia era înţeleasă cu greu (cum se mai întâmplă şi azi).
50

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Orice măsură mai energică era etichetata drept „comunistă”,
sau „lipsă de transparenţă”. Alături de colega mea, directoradjunct Cornelia Ciocoiu, de multe ori din zi în noapte
rezolvam problemele şcolii. Prestigiul şcolii a fost dus mai
departe, cu respect şi dragoste faţă de colegi, elevi şi părinţi,
stând mai mult la şcoală decât acasă, au trecut şi aceşti ani. În
1998 am revenit la catedra şi viaţa a decurs mai departe în ritm
de clopoţel: lecţii, activităţi extracurriculare, cursuri de
perfecţionare, şedinţe cu părinţii etc.
Acum, în prag de mare sărbătoare nu pot decât să-i spun
şcolii mele „La mulţi ani!” şi să fiu mândră ca am pus şi eu o
cărămidă la acest edificiu, că au trecut şi paşii mei pe aici.

Şcoala noastră, astăzi

51

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Jurnalul celor şapte zile
Prof. Ana Maria PAIU

Luni - Părinţii
Părinţii mei nu sunt nişte oameni obişnuiţi. Părinţii altor
copii din copilăria mea aduceau acasă de la serviciu pâine, ori
salam, ori pânzeturi… Părinţii mei aduceau acasă sacoşe pline
cu caiete. Caietele astea erau scrijelite cu semne albastre,
lunguieţe, pe care ai mei se străduiau în fiecare seară să le
îndrepte. Semnele acestea albastre, misterioase, îi faceau uneori
să se înveselească, alteori să fie trişti sau nervoşi.
Marţi - Casa
Îmi plac casele oamenilor. Casele vecinilor sunt grozave.
Într-una sunt o grămadă de statuete de lut: iepuri cu botul ciobit
şi coada stufoasă, din blană adevărată, veveriţe, pisici. În alta
este o lustră verde de care sunt agăţaţi nişte peşti de sticlă.
Mămăica are pe acoperişul casei o pasăre de tablă: alta scoate
din când în când capul dintr-un ceas cu cuc. Casa noastra are
„cărţi”. Adevărul e că seamănă uneori cu un atelier, aşa cum
am văzut când am fost la croitorie. La noi se „fabrică” tot
timpul felurite obiecte ciudate. Mai ales când se apropie
sărbătorile. Apar şi dispar, pe rând, felicitări, cutii cu
marţişoare, coroniţe din flori, măşti de Anul Nou, săbii, crengi
52

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
ornate cu flori de pânză, coşuleţe împletite din nuiele, ouă sau
pietre pictate…
Miercuri - Mama
Oamenii sunt complicaţi. Mama mea e complicată. Mi-a
dat costumul ăsta, să i-l duc la curăţat. Ar cam fi trebuit scos
din uz… oare de cât timp îl poartă? I-am cumpărat nişte nasturi
noi. Mă gândeam că poate îl mai înveseleşte puţin. Iarna
trecută şi-a cumpărat o rochie nouă. „Doamna M., aţi început şi
dumneavoastră să vă mai cumpăraţi câte ceva!...” i-a spus o
colegă. „Îşi trebuie minte ca să ştii ce să vorbeşti!”, s-a ofticat
maică-mea, acasă. Suferinţa nu e pentru urechile oricui. Mama
mea ştie croitorie, ştie să coasă, să împletească, să croşeteze, să
brodeze pe pânză. Goblenează. Mai nou, face „quilling”. Mama
mea se consumă până la epuizare pentru alţii. Dacă nu am avea
aceeaţi meserie, poate aş avea bani să-i cumpăr un costum nou.
Joi - Tata
Dacă îl intrebi ce meserie are răspunde că are 21 de
meserii: scoate cuie, îndreaptă cuie, strâmbă cuie… şi râde. Ar
putea avea 21 de meserii. Altădată facea butoaie. În timpul
liber e morar. Cred că ar putea fi recuziter la teatru. În copilaria
mea îmi făcea cele mai frumoase săbii, arcuri, prăştii.
Vineri - Porunca
Mi-am lipit pe un perete, în bucatarie, hârtia asta, pe care
sunt trecute cele „10 porunci” ale lui N. Steinhardt. Ca să nu
uit. Îmi place mai ales una, care mi se pare că se potriveşte
meseriei mele: „Drumul către iubire se îngustează când ne
uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaşi în zbor.” Un
profesor îmi spunea odată că limita dintre generaţii este de 30
de ani. Deci, îi voi înţelege prea puţin sau deloc pe cei care sau născut când eu am făcut 30 de ani. Trebuie să nu uit asta. Să
nu uit să-i iubesc. Să nu uit că generaţiile noi au alte aspiraţii.
53

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Sâmbătă - George al IV-lea, Prinţ de Wells
Familia regală britanică a expus recent câteva obiecte
care au aparţinut prinţilor şi prinţeselor pe când aceştia erau
copii: scăunele de lemn, păturici cu iniţiale brodate, păpuşi şi
căluţi de lemn. Pe un perete este imaginea mărită a unei coli pe
care George al IV-lea îşi scrisese numele: George the Fourth,
Prince of Wells. Dedesubt, din nou: George The Fourth, Prince
of Wells. Şi tot aşa, până la sfârşitul paginii. Cel mai mult mi-a
plăcut pagina asta. Mai mult decât celelalte obiecte, acum
lipsite de viaţă, pagina asta e vie. Şi e bine de ştiut că nici feţele
regale nu se nasc învăţate…
Duminica - Caietele
Duminica e zi de odihnă, pentru oamenii obişnuiţi.
Duminica, părinţii mei desfac sacoș ele în care se află caietele
şi încep să corecteze cu roşu liniile albastre, tremurate. Părinţii
mei nu sunt nişte oameni obişnuiţi. Părinţii mei sunt învăţători
la ţară. Oare cum ar fi dacă ar număra cineva, odată, câte linii
au corectat mâinile lor?

54

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Amintiri...
Prof. Luminiţa POPOVICI

Amintirile nu sunt veşnice, plăcute sau nu, le păstrăm cu
noi un timp, ne bucură, ne întristează, dar la un moment dat ele
devin neclare, şterse şi apoi dispar. Nu sunt încă în pericol,
după 14 ani de activitate în Şcoala 10, chipurile şi întâmplările
sunt încă prezente şi cum altfel când avem la îndemână
fotografii, filme, diplome ...
Oamenii lui Nichita Stănescu, născuţi cu aripile crescute
înăuntru, sunt copiii, cei ale căror aripi le deschidem noi,
dascălii, în anii de şcoală. Astfel, cu înţelegere, competenţă,
răbdare, stăruinţă şi dragoste, o parte din aripile lor sunt munca
şi sufletul nostru. Le-am deschis aripile, le-am arătat zborul şi
astăzi le răspundem la salutul respectuos părinţilor, elevilor din
colegii, studenţilor, oamenilor mari care s-au realizat fiecare în
domeniul lor, cu atât mai mult cu cât de unii ne leagă prietenii
şi amintiri frumoase.
Georgiana, Alexandra, Florin, Teodora, Delia, Cosmin,
Ştefana, Oana, Bogdan, Mădălina... cum aş putea să enumăr
toate numele elevilor mei de la Şcoala 10 şi să nu supăr pe
nimeni... tuturor le păstrez amintiri frumoase şi mă bucur de
fiecare dată când îi întâlnesc sau aud lucruri bune despre ei.
Şi toate acestea s-au întâmplat aici, în şcoala noastră
semicentenară, „fabrica aripilor deschise”!

55

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Şcoala din sufletul nostru
Prof. Elena PRICOPI

Fac parte din categoria acelor profesori care au păşit
timid în această şcoală, chiar dacă aveam o experienţă bogată
în urmă. Port în suflet amintirea multor şcoli în care am învăţat
sau în care mi-am desfăşurat activitatea de dascăl, lucru
pozitiv, consider eu, pentru că pot să văd plusurile aduse de
provocările din această şcoală.
Cum poţi să nu iubeşti o instituţie în care elevii şi părinţii
răspund, deopotrivă, acelor factori determinanţi ce asigură
progresul?! O şcoală în care implicarea profesorilor este
vizibilă în toate activităţile?! Performanţa este pregatită aici,
neîndoielnic, în mod perseverent, cu tenacitate şi cu dăruire.
Elevi motivaţi, părinţi interesaţi, profesori implicaţi – aceasta
ar putea fi sigla şcolii noastre. Rezultatele însă nu le dă o siglă,
ci munca susţinută în timp... Potenţialul elevilor ne determină
să fim mereu în căutarea celor mai eficiente modalităţi de
educare, dezvoltare şi valorizare a abilităţilor fiecăruia, astfel
încât, adaptarea lor la cerinţele sistemului şi, mai ales ale vieţii,
în genere, să fie firească. Nu suntem atât de ingraţi încât să nu
recunoaştem că încrederea în ce oferă societatea în prezent şi în
viitor e incertă… ştim însă cu siguranţă: „Elevii noştri
reuşesc!”. O dovedesc rezultatele obţinute de aceştia,
recunoaşterea lor în examene, concursuri la diferite discipline
şcolare, competiţii diverse.
56

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău e o oportunitate pe care
o valorizezi deplin, indiferent din ce postură o priveşti, dacă
eşti dispus la eforturi motivate de rezultate ale căror expectanţe
le vizezi. Dumnezeu m-a binecuvântat să predau o disciplină
(educaţie fizică şi sport) pe care elevii o iubesc pentru că-şi
consumă energia într-un mod agreabil, bucurându-se, în acelaşi
timp, de satisfacţia implicării. Mă consider binecuvântată şi
pentru dragostea enormă pe care o am pentru copii şi pentru
această perioadă a inocenţei pe care ei o parcurg, în trecerea
prin şcoală. Un dar divin este şi faptul că pot lua parte la
progresul elevilor pe plan sportiv-educativ. Organizând
competiţii, coordonând proiecte educativ-sportive multiple în
ultimii cinci ani, am realizat că oboseala fizică şi emoţională a
profesorului implicat este irelevantă, în comparaţie cu
satisfacţia reuşitei elevului, a cărui răsplată este scânteia din
ochi, bucuria reuşitei la care te face părtaş…

Minunaţii noştri elevi

57

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

„Puterea de a dăinui......”
Prof. Elena ROTARIU

În universul cunoaşterii eşti un explorator, iar fiecare cale
străbătută în acest univers deschide alte drumuri, iar fiecare
descoperire te obligă sa mergi mai departe cu sufletul şi
mintea. Pentru generaţii multiple Şcoala Gimnazială Nr. 10
Bacău a reprezentat sanctuarul plin de bucurii şi satisfacţii la
învăţătură, izvorul tumultos al acumulărilor de ştiinţă şi cultură.
Anii au venit, anii au trecut, iar noi, dascălii, am întreţinut şi
cultivat ambiţia de a fi cei mai buni, ambiţia de a izbuti, de a fi
modele în trecerea timpului. Am înţeles că minutele
nejustificate, pe lângă zilele care trec fără să lase vreo urmă, nu
vor fi o amintire prinsă în albumul vieţii, ci dimpotrivă...
Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău, şcoala noastră de
suflet, ştia şi acum 50 de ani, ştie şi astăzi că pasiunea şi
răspunderea sunt esenţa comportării noastre, că numai iubind
viaţa, cultura şi adevărul putem dăinui în timp.
Eu n-o să mai fiu niciodată elev, dar dacă în gândurile
elevilor mei voi fi sădit dragostea pentru acest lăcaş de cultură,
dacă între sufletul lor şi al meu s-a ţesut pânza nevăzută a
dorinţelor de viaţă împlinită, înseamnă că spiritul de muncă şi
flacăra pasiunii pentru cunoaştere dăinuie peste timp şi peste
frontispiciul de excelenţă al şcolii.

58

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Strategii didactice de succes

59

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

60

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Asigurarea calităţii –
obiectiv al descentralizării
Director-adjunct,
prof. ing. Elena AMARINOAIE

Educaţie şi formare
Datele şi studiile disponibile indică faptul că educaţia şi
formarea sunt principalii factori care contribuie la dezvoltarea
economică, la progres şi la o rată ridicată de eficienţă a
intervenţiilor realizate. Atingerea obiectivelor este posibilă
doar în condiţiile existenţei unei forţe de muncă înalt calificate
şi adaptabile, capabilă să utilizeze, în mod eficient, cunoştinţele
şi noile tehnologii existente. Acest obiectiv poate fi realizat
prin creşterea participării la învăţarea pe tot parcursul vieţii,
prin creşterea nivelului de educaţie, creşterea capacităţii
sistemului de educaţie şi formare, de a furniza competenţe şi
calificări cerute pe piaţa muncii.
Modernizarea şi restructurarea sistemului de educaţie şi
formare profesională iniţială
Modernizarea şi restructurarea sistemului de educaţie şi
formarea profesională iniţială este prioritatea numărul unu
pentru unu stat de drept european. În ceea ce priveşte
restructurarea sistemului, descentralizarea învăţământului
61

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
preuniversitar constituie una din provocările majore ale primei
părţi a perioadei de programare.
Descentralizarea educaţiei presupune abordarea
aspectelor
legate
de
finanţarea,
descentralizarea
managementului resurselor umane la nivel local, creşterea
relevanţei curriculumului pentru nevoile de dezvoltarea locală.
Descentralizarea va contribui la dezvoltarea unui învăţământ
preuniversitar capabil să furnizeze indivizilor o educaţie
flexibilă, accesibilă şi de calitate.
Progresele obţinute până în prezent pe linia dezvoltării
formării profesionale iniţiale vor fi continuate şi vor fi
susţinute din Fonduri Structurale Europene întrun procent de
0,8%. Sprijinul FSE va fi direcţionat ce sistemul de formare
profesională iniţială (fiind destinat dezvoltării de standarde
profesionale, îmbunătăţirii activităţilor de planificare a formării
profesionale inţiale prin intermediul PRAI şi PLAI, creşterii
activităţii ofertelor, creşterii relevanţei pentru nevoile locale şi
regionale
de
dezvoltare,
precum
şi
îmbunătăţirii
managementului şcolii). Ȋ n aceste condiţii descentralizarea va
determina creşterea responsabilităţii autorităţilor/comunităţilor
locale în administrarea şi dezvoltarea educaţiei de bază şi
formării profesionale iniţiale.
Formarea profesională continuă şi asigurarea calităţii
Capacitatea sistemelor de educaţie şi formare de a
răspunde la schimbările rapide produse în piaţa muncii şi
asigurarea calităţii sunt în mod direct dependente de
dezvoltarea continuă a resurselor umane angajate în educaţie,
de formarea iniţială continuă. Pentru integrarea sustenabilă pe
piaţa muncii, calificările şi cunoştinţele cu care sunt "echipaţi"
absolvenţii prin sistemul de educaţie şi formare profesională
iniţială trebuie dezvoltate şi îmbunătăţite în mod continuu, cu
ajutorul formării profesionale continue. Ȋ n măsura în care atât
sistemul de educaţie şi formare profesională iniţială, cât şi
62

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
sistemul de formare profesională continuă nu asigură, în
totalitate, cunoştinţele şi competenţele cerute pe piaţa muncii
sau eşuează să se completeze reciproc, riscul şomajului pe
termen lung creşte.
Ca o nevoie de a elimina aceste carenţe a apărut în
sistemul de învăţământ un domeniu care se ocupă cu precădere
de asigurarea calităţii.
Asigurarea calităţii în formarea profesională continuă
trebuie să răspundă provocărilor determinate de importanţa în
creştere, a cordată la nivelul UE, pentru validarea achiziţiilor
de învăţare dobândite în contexte formale şi nonformale.
Actualele metodologii şi mecanisme pentru asigurarea calităţii,
autorizează furnizorii de educaţie prin programele de formare
profesională continuă pentru a răspunde provocărilor legate de
învăţarea nonformală şi informală.
Beneficiarii asigurării calităţii sunt Ministerul Educaţiei
Naţionale, agenţiile şi structurile subordonate sau aflate în
coordonarea acestuia, precum şi alte structuri cu
responsabilităţi pe linia adoptării de politici în domeniul
educaţiei şi formării profesionale iniţiale şi continue.
Acţiunile de susţinere a implementării descentralizării,
generalizării practicilor inclusive în educaţie şi formarea
profesională iniţială, dezvoltarea unor noi mecanisme şi
instrumente de asigurare şi management al calităţii vin în
sprijinul realizării de studii, analize, analiză de politici necesare
pentru dezvoltarea şi implementarea de reforme şi politici la
nivel de sistem.
S-a ajuns la necesitatea înfiinţării comisiei de asigurarea
calităţii deoarece datele disponibile pentru România indică un
grad relativ redus de corelare dintre ofertele educaţionale /
calificările furnizate de sistemul de educaţie şi formare
profesională iniţială şi cerinţele pieţei muncii. Astfel s-a ajuns
la concluzia că invenţiile în educaţie şi formare iniţială ar
trebui să pună accentul pe asigurarea de competenţe-cheie
63

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
pentru toţi şi asigurarea unei oferte adecvate, din punct de
vedere cantitativ şi structural, de calificări conform cerinţelor
în continuă schimbare ale pieţei muncii. Intervenţiile FSE vor
sprijini furnizorii de educaţie şi formare profesională iniţială
pentru a consolida/dezvolta capacitatea acestora de a
oferi/furniza cunoştinţe, abilităţi şi calificări relevante pentru
cerinţele în schimbare ale pieţei muncii.
Studiile disponibile indică faptul că absolvenţilor
recenţi, indiferent de nivelul de educaţie absolvit, le este
necesară o perioadă mai mare de timp pentru a se adapta la
cerinţele postului, situaţia fiind diferită în cazul persoanelor
mai în vârstă, cu experienţă mai mare în activitate.
Această situaţie este influenţată şi de insuficienta
corelare a ofertelor de educaţie şi formare iniţială cu cerinţele
pieţei muncii. Cele mai reduse corelaţii sunt specifice nivelelor
intermediare de calificare. Aceasta se poate explica prin faptul
că formarea profesională iniţială a fost concepută pentru
dezvoltarea carierei, din punct de vedere al finalităţilor
educaţionale. Calificările dobândite în sistemul de formare
profesională iniţială permit unui absolvent să practice mai
multe ocupaţii. Acţiunile întreprinse până în prezent pentru
creşterea relevanţei calificărilor furnizate de sistemul de
educaţie şi formarea profesională iniţială nu sunt suficiente şi
trebuie continuate şi extinse. Tocmai pentru aceasta a fost creat
departamentul de asigurare a calităţii. În acest sens, sprijinul
FSE va fi direcţionat către furnizori, în vederea dezvoltării de
oferte şi programe de studii relevante pentru piaţa muncii şi
nevoile individuale de învăţare. În cadrul acestor acţiuni, se va
acorda o atenţie particulară dezvoltării competenţei de
curriculum la dispoziţia şcolii.
Dacă mecanismele de asigurare a calităţii asigură
condiţiile generale pentru ca sistemul de educaţie şi formare
profesională iniţială să furnizeze cunoştinţe, abilităţi şi
competenţe care să sprijine competitivitatea economică, sunt
64

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
necesare şi acţiuni specifice pentru îmbunătăţirea ofertelor şi
programelor de studii, constând în: dezvoltarea şi modernizarea
curriculum-lui, promovarea învăţării centrate pe elev,
identificarea timpurie a nevoilor de educaţie şi formare
profesională la nivel local şi regional pentru ajustarea ofertelor
de educaţie şi formarea profesională iniţială la cerinţele pieţei
muncii, precum şi flexibilizarea furnizării educaţiei şi formării.
Acest tip de intervenţii vizează nu numai activităţile de
dezvoltarea curriculară în învăţământul preuniversitar, ci şi
activităţi de diversificare a ofertelor şi creşterea flexibilizării
modalităţilor de furnizare a educaţiei şi formării profesionale
iniţiale. Sprijinul FSE va viza, în particular, dezvoltarea
capacităţii şcolilor de a furniza programe de educaţie a
adulţilor, dezvoltarea învăţământului la distanţă şi a
programelor de e-learning.
Concluzie
Acest tip de acţiuni este necesar şi din perspectiva
faptului că un management eficient al şcolii asigură o gestiune
eficientă a resurselor acesteia, contribuie la dezvoltarea de
oferte de educaţie şi formarea profesională iniţială de calitate şi
relevante pentru piaţa muncii şi la o mai mare contribuţie a
şcolii la dezvoltarea economică şi socială.

65

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Educație prin activități extrașcolare
Prof. înv. primar
Carmen-Mihaela BARCAN

A mai trecut încă un an şcolar ... Am călătorit împreună
cu elevii mei din clasa I în lumea magică a anotimpurilor, a
alfabetului şi a cifrelor, pe aripile muzicii şi ale jocului, însoţiţi
de personaje din poveşti şi povestiri, captivaţi de curiozităţi din
viaţa plantelor, a animalelor, a Universului.
Activităţile extra-curriculare au fost, cu siguranţă, cele
mai îndrăgite de copii. Au avut un caracter relaxant, au stârnit
interes, au produs satisfacţie, bucurie, au facilitat acumularea şi
transferul
de
cunoştinţe,
realizarea
de
conexiuni
interdisciplinare. Am beneficiat în organizarea şi desfăşurarea
unor astfel de activităţi şi de sprijinul părinţilor, am format cu
toţii o echipă.
Îmi amintesc cu plăcere de serbarea „În aşteptarea lui
Moş Crăciun”, organizată sub forma unei scenete în care
fiecare copil s-a străduit să fie un mic actor. Costumaţi în
ursuleţi, iepuraşi, prinţese, pitici, albinuţă, furnicuţă, greieraş,
vulpe, spiriduş, îngeraş, magi şi Fecioara Maria, au recitat
poezii, au interpretat cântece şi s-au bucurat nespus de mult
aşteptata venire a Moşului. Activitatea mi-a oferit ocazia de a
dezvolta şi valorifica nu doar aptitudinile literar-lingvistice ale

66

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
copiilor, ci şi pe cele muzicale, artistice, sportive, coregrafice,
dar şi descoperirea unor aptitudini pentru arta dramatică.
Am fost aviatori pentru o zi în cadrul vizitei la Baza 95
Aeriană „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu”,
unde am fost familiarizaţi cu principalele aspecte ale istoriei şi
importanţei armatei şi aviaţiei militare în România şi în
comunitatea locală. Am admirat expoziţia fotografică,
armamentul de infanterie şi, mai ales, aeronavele, elicopterele
şi tunurile antiaeriene.
Am considerat, de asemenea, că este necesar ca elevii să
deţină şi cunoştinţe despre felul în care se prepară pâinea,
despre „drumul” pe care îl parcurge bobul de grâu până ajunge
pe masă, sub formă de pâine, motiv pentru care am realizat şi o
vizită la fabrica de pâine Pambac, secţia panificaţie. Am
intenţionat astfel să cultiv în rândul elevilor o atitudine
responsabilă faţă de resursele principale de hrană, să îi
determin să respecte principiile unei alimentaţii sănătoase, să
manifeste o atitudine pozitivă faţă de muncă, faţă de cei ce
muncesc.
Ziua Internaţională a Pământului am marcat-o printr-o
vizită la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion
Borcea”. Am vizionat cu plăcere, interes şi curiozitate
prezentarea PowerPoint a doamnei muzeograf, despre evoluţia
vieţii pe Pământ din cele mai vechi timpuri şi până în zilele
noastre. Activitatea a fost interactivă, s-au purtat discuţii legate
de importanţa ocrotirii plantelor şi animalelor, precum şi
evidenţierea unor modalităţi de protejare a planetei. S-au recitat
poezii cu mesaj ecologic, s-au vizitat expoziţiile muzeului şi sa concluzionat că trebuie să fim cu toţii prietenii naturii, să
ocrotim Pământul, „casa noastră dragă”.
Prin intermediul activităţilor proiectului educaţional
„Copil ca mine eşti şi tu!” mi-am propus să promovez în rândul
copiilor ideea de generozitate, de cooperare, de prietenie, de
speranţă, de ajutor şi solidaritate pentru copii proveniţi din
67

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
medii sociale dezavantajate. Am trăit cu toţii satisfacţia
activităţii de voluntariat la SOS Centrul de Zi Hemeiuş, ce a
presupus oferirea unor daruri (îmbrăcăminte, încălţăminte,
jucării, jocuri, dulciuri) copiilor nevoiaşi din localitate.
Am dezvăluit astfel, câteva „file” din viaţa clasei I, care
vor constitui de acum înainte amintiri materializate în
fotografii, dar de care îmi voi aduce aminte cu un sentiment de
mulţumire.
Chiar dacă nu a fost deloc uşor, a fost frumos şi
constructiv, iar scopul a fost atins: elevii s-au simţit valorizaţi,
au căpătat încredere în forţele proprii, au învăţat să comunice
cu ceilalţi, să socializeze, au participat activ, conştient şi
responsabil la propria formare, iar eu – cadrul didactic –
mulţumită că am contribuit la pregătirea copiilor pentru viaţă,
inserând şi elemente de diversitate în educaţia acestora.

Şcoala, altfel

68

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Grǎdina Şcolii Gimnaziale Nr. 10 Bacǎu
Prof. Corina-Mihaela BÎRA

Ca profesor de biologie, mǎ simt ca un grǎdinar, care
îngrijeşte diferite specii, unele mai rare, altele comune. Scopul
este ca în fiecare an sǎ existe roade, cât mai multe, cât mai
bune. Dar, deşi strǎdania existǎ, nu e fiecare an la fel de
roditor.
Ca model de profesoarǎ, cu toatǎ sinceritatea afirm asta,
am avut-o pe doamna mea profesoarǎ de biologie din gimnaziu,
doamna Niculescu Janeta, care ne vorbea calm, cu blândeţe, şi
era foarte înţelegǎtoare. Ţin minte cǎ insista pe execuţia
desenelor, activitate pe care o adoram. Am încercat sǎ adopt şi
un stil personal, care se modeleazǎ şi în prezent, existând astfel
o evoluţie continuǎ.
Analizând acum, la ceas aniversar, activitatea personalǎ
din Şcoala 10, am constatat cǎ şi acum îmi aduc aminte de
elevii care au fost silitori şi de aceea, se cuvine sǎ-i enumer pe
cei care au adus roade bogate. Am sǎ încep cu Olimpiada de
biologie, faza judeţeanǎ, unde se obţin greu rezultate, ca
dovadǎ fiind şi faptul cǎ au trebuit câţiva ani ca sǎ pun grǎdina
pe roade. Menţionez cǎ olimpiada este doar pentru elevii clasei
a VII-a şi cǎ participarea elevilor de gimnaziu la faza naţionalǎ
s-a introdus abia din anul şcolar 2008-2009.
69

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Elevii care au adus roade bogate sunt:
 premiul I: DǎnceanuMǎdǎlin (2007), Iavorschi Mihai (2010),
Chelaru Vlad (2013);
 premiul al II-lea: Huţu Diana (2007), Costea Teodora (2009);
 premiul al III-lea: Andronache Bianca, Cǎşuneanu Sebastian
(2007); Chirnog Florin (2011); Hrib Luciana şi Mǎgirescu
Valentina (2014);
 menţiune: Giugariu Diana (2005); Botezatu Vanina (2006);
Miclǎuş Bianca (2007); Bǎlan Theodor (2008); Marcoci
Alexandra, Radu Ştefan (2009); Bǎlǎiţǎ Beatrice, Condruc
Beatrice, Donici Delia, Radu Sabina şi Vântu Andreea (2010);
Busuioc Robert, Pavel Cristian (2011); Miron Ştefan, Solomon
Ştefan (2012); Bocăneţ Rareş (2014).
Pe lângǎ olimpiadǎ, m-am ocupat de pregǎtirea
echipajelor pentru concursul „Sanitarii pricepuţi”, alǎturi de
doamna asistentǎ Bucǎ Cristina. Iniţial, acest concurs se
desfǎşura din doi în doi ani, iar din anul şcolar 2008-2009, a
devenit anual. Menţionez mai jos rezultatele de care îmi
amintesc:
 premiul I în 2005 (an şcolar 2004-2005), cu echipajul clasei a
VII-a A, compus din elevii: Nour Marius, Simon Emilia,
Tofǎnescu Oana, UrzicǎIonela, Vîntu Dragoş), cu participare la
faza naţionalǎ, unde am fost pe locul 17 din 45.
 premiul al II-lea în 2010, cu echipajul clasei a VIII-a C,
compus din: Cancel Diana, DrǎganMǎdǎlina, Jigǎu Maria,
Marcoci Alexandra, Melinte Andra, Munteanu Bianca.
 premiul al III-lea în 2014, cu echipajul clasei a VII-a B,
compus din: Bîra Iulia, Creţu Daria, Hrib Luciana, Mǎgirescu
Valentina, Popovici Mǎdǎlina, Sfîcǎ Teodora).
 menţiune:
- în anul 2007, cu echipaj de la clasa a VII-a A, alcǎtuit din:
Andrieş Alexandra, Andronache Bianca, Arsene Oana, Barabaş
Diana, Miclǎuş Bianca, Radu Alexandra;
70

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
- în anul 2009 cu echipajul clasei a VII-a C, compus din Cancel
Diana, Drǎgan Mǎdǎlina, Jigǎu Maria, Marcoci Alexandra,
Melinte Andra, Munteanu Bianca.
- în anul 2012, cu echipaj de la clasa a VII-a C, compus din:
Aldea Bianca, Andrei Ioana, Mogoş Miruna, Popescu George,
Prutianu Simona.
- în anul 2013, cu echipaj de la clasa a VI-a B, compus din:
Bîra Iulia, Creţu Daria, Hrib Luciana, Mǎgirescu Valentina,
Popovici Mǎdǎlina, Ţacu Mateea.
Au mai fost şi alte concursuri unde a trebuit sǎ coordonez
elevi, dar pentru cǎ nu a fost o participare constantǎ, nu sunt
prea multe de spus. Totuşi, doresc sǎ menţionez pe Costea
Teodora, care a obţinut menţiune (în 2010) la Olimpiada
„Ştiinţe pentru juniori”, faza judeţeanǎ, care a constat în
subiecte de chimie, fizicǎ şi biologie.
Elevii buni pe care şcoala îi atrage şi îi formeazǎ
reprezintǎ o oportunitate pentru orice profesor de a evolua, aşa
cum, o grǎdinǎ roditoare depinde de iscusinţa grǎdinarilor sǎi.

Şefi de promoţie şi elevi de nota 10

71

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Şcoala, familia fără vacanțe
Prof. înv. primar
Cristina BOTEZATU

I. SĂRBĂTOAREA LITERELOR
Acord de parteneriat încheiat între:
Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău şi Biblioteca Judeţeană
„C. Sturdza” Bacău, secţia pentru copii.
Prezentul acord are în vedere derularea activităţii
educative extracurriculare, în cadrul vizitei efectuate de elevii
clasei I A la secţia pentru Copii şi Artă, din cadrul Bibliotecii
Judeţene „Costache Sturdza” Bacău, însoţiţi de d-na prof. înv.
primar Cristina BOTEZATU, în data de 16.06.2014.
Obiectivul acordului:
Colaborarea în cadrul parteneriatului este menită să ofere
elevilor susţinerea educaţională şi social şi este realizată de
instituţiile partenere prin organizarea unei activităţicomune, în
cadrul căreia elevii prezenţi descoperă bucuria de a citi, ca
urmare a parcurgerii alfabetului.
Descrierea activităţii:
La Biblioteca Judeţeană, copiii au făcut cunoştinţă cu
sala plină de rafturi, pe care sunt aşezate în ordine
alfabeticătoate cărţile pe care le pot împrumuta spre a fi citite.
Deasemenea, au aflat care sunt condiţiile în care îşi pot face un
permis pentru a împrumuta cărţi de la bibliotecă.
72

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Ulterior, au descoperit cel mai vechi Abecedar, cea mai
veche revista pentru copii. Au ascultat cu mare atenţie toate
informaţiile primite din partea ghidului, după care au prezentat
ei înşişi o scurtă şi frumoasă activitate prin care au sărbătorit
victoria lor asupra tainei literelor, la final de clasa I, activitate
ce a fost televizată pe postul local 1TV Bacău.
Unii copii au citit de pe biletele extrase de ei dintr-un
coşuleţ, ghicitori cu literele alfabetului, iar alţi colegi ai lor au
dat răspunsurile ghicitorilor citite. Astfel, au descoperit toate
literele alfabetului, aşezându-le în ordine alfabetică. Au recitat
şi poezii despre litere şi despre alfabet şi au interpretat cântece
despre mult aşteptată vacanţă mare.
La final, au fost răsplătiţi pentru maniera frumoasă şi
corectă în care şi-au desfăşurat activitatea, cât şi pentru efortul
intelectual depus pe parcursul întregului an şcolar, cu medalii,
având inscripţionarea SUNT CAMPIONUL CLASEI I A, pe
care, cu mândrie le-au purtat pe parcursul întregii săptămâni şi
la şcoală.
Activitatea de la Biblioteca Judeţeană a continuat în
Parcul Cancicov, unde elevii clasei I A au realizat desene pe
asfalt, reprezentând fiecare câte o literă personalizată.
II. UN ALT FEL DE ... ABC - DAR
În urma activităţii desfăşurate la Biblioteca Judeţeană,
am venit în completarea activităţilor de vacanţă, a celor mici şi
a celor mari, cu o propunere care a stârnit interes spre
colaborare şi participare: realizarea unui Abecedar
personalizat, în exclusivitate cu şi pentru copiii clasei I A.
Abecedarul personalizat conţine:
descrierea în versuri a literelor alfabetului, realizată de
învăţător;
prezentarea în versuri a literelor mici şi mari, de mână şi de
tipar, ilustrate in imagini, cuvinte şi propoziţii personalizate,
realizată de învăţător;
73

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
poezii personalizate, aferente literelor alfabetului, create de
copii, cu sprijinul familiei.
Această carte a încununat eforturile unite ale unor echipe:
învăţător – elevi – părinţi, iar rezultatul este pe măsura
efortului fiecărei echipe în parte.

Realizarea acestor creaţii în versuri a format un liant între
generaţii, manifestându-şi creativitatea, originalitatea şi
predilecţia pentru artistic atât copii, cât şi părinţi, bunici şi
străbunici ai protagoniştilor acestei cărţi. Cu toţii am dat frâu
liber imaginaţiei şi ţinând cont de inepuizabila inspiraţie a
copiilor, am păşit la braţ cu propriul copil, cu încredere, în
acest joc constructiv al creaţiei !
Cu siguranţă este o plăcere motivantă pentru fiecare să
deţină în biblioteca personală o carte la realizarea căreia şi-a
adus contribuţia.
74

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Iată două dintre creaţiile ce se regăsesc în Abecedarul
personalizat!

E o mare bucurie!
Ce să fie, ce să fie?
E o mare bucurie!
Merg la şcoala mult iubită
Şi sunt tare fericită!
Căci pe bancă e un dar:
Primul meu Abecedar!
Şcoala multe mă învaţă:
Cum să mă comport în viaţă,
Cum să scriu, să socotesc,
Permanent eu să citesc.
Dar să n-o uităm cumva,
Pe învăţătoarea mea!
Doamne, cu răbdarea ei,
Pentru zeci de prichindei,
Aş dori ca să-i înveţe
...chiar şi pe copiii mei!

versuri create de eleva Maria Antonia COCHIOR, 8 ani,
cu sprijinul părinţilor

75

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Prima poezie-a mea

Pentru ABECEDARUL clasei,
Pentru mine şi copii,
Azi încerc s-aştern în versuri
O „imagine”, să ştii.
Stau pe prispă cu mamaia
Şi tot încerc să creez,
Lăsând joaca cu copiii,
Mici imagini „ilustrez”!
Mie-mi place poezia,
De când eram prichindea;
Iar acum încerc a scrie
Prima poezie-a mea.
Mâine-ncepe iarăşi şcoala,
De la mamaia voi pleca,
Las în urmă prispa, unde,
Am scris prima poezie-a mea!

versuri create de eleva Alessandra Ioana NĂSTASĂ, 8 ani,
cu sprijinul bunicii şi al mamei

76

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Adaptarea dascălului la cerinţele şcolii
Înv. Georgeta CIUREA

Munca de la catedră, peste 40 de ani, este asemuită cu
arta de a modela o materie vie, ea însăşi în transformare, ca şi
modelatorul ei.
Să nu lăsăm viaţa să devină o obişnuiţă, dar, cu sau fără
viaţa noastră, viaţa dascălilor, se confundă prin profesie cu cea
a şcolii, este din obişnuiţă.
Astăzi învăţământul românesc se confruntă cu diferite
transformări, care urmăresc a pune bazele unui sistem
modificat, faţă de cel anterior. Schimbările nu pot să apară
decât prin găsirea altei căi, care ne oferă cheia succesului.
Chiar dacă ne place sau nu, încă ne aflăm pe drumul de găsire
şi aplicare a acelor modalităţi prin care sistemul educaţional,
poate fi eficient.
Activitatea învăţătorului pare a ieşi în evidenţă de fiecare
dată, oricare ar fi natura discuţiei şi tema abordată. Se vorbrşte
de o supraîncărcare a elevilor, dar se scapă din vedere şi o
supraîncărcare a cadrului didactic. Totuşi, pornind de la
calităţile pe care un (cadru didactic) învăţător le are, trebuie să
înţelegem că există diferite modalităţi prin care activităţile
noastre metodice pot fi eficiente. Trebuie să ştim să alegem şi
să fim oportuni. Toate acestea însoţite şi de o dorinţă de
77

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
reuşită, ne poate asigura eficienţa în activitatea noastră, chiar
dacă nu de la început.
De altfel, ceva solid nu se creează peste noapte, ci doar
parcurgând mai mulţi paşi. Fiecare activitate vine s-o
completeze pe cealaltă să adauge la experienţa anterioară noi
tehnici, aplicaţii şi informaţii.
Învăţământul şi calităţile sale stau la baza reuşitei,
eficienţei. Cât am dori, la un moment dat, să căutăm scuze şi să
vedem în elevi de fiecare dată dovada faptului că nu se poate,
trebuie să fim realişti că pentru toate există o cale de rezovare.
Totul însă, de multe opri se opreşte la graniţa dintre „a dori” şi
„a acţiona”. Iniţiativa poate fi a noastră, chiar dacă pentru
început totul e necunoscut, e dificil.
Care sunt acele activităţi, modalităţi de eficentizare? Este
o întrebare la câteva acţiuni metodice. Există o gamă largă de
activităţi pe care le putem desfăşura şi care pot să ofere
rezultatele dorite. Se poate ţine cont pentru a obţine rezultatele
deosebite de resursele materiale şi umane, de rolul pe care-l fac
eu, învăţătoare într-o şcoală, de cât de mult îmi doresc să
evoluez participând mereu la tot ce ajută la formarea mea
continuă, metodele şi mijloacele didactice dar şi utilizarea
acestora adecvată, activitatea extraşcolară şi rolul lor care poate
fi unul de promovare, de motivare, de atragere, de câştigare a
unui elev ce-şi descoperă înclinaţii spre o anumită disciplină.
Vă propun 5 teme şi în acelaşi timp 5 întrebări la care aţi
putea medita în vederea eficientizării activităţii cadrului
didactic din şcoală.
Ce rol joacă învăţătorii şi care trebuie să fie activitatea
lor?
Formarea continuă a învăţătorilor, reprezintă o cale a
eficienţei activităţilor?
Care sunt acele activităţi eficiente?
Pot metodele şi mijloacele didactice să asigure eficienţa
activităţilor susţinute?
78

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Care este eficienţa acestor activităţi?
Oricât am încerca să dovedim că am învăţat teoria aşa
cum trebuie, dacă nu punem accent pe analiza faptelor şi mai
ales pe practică, ţinem să rămânem deţinătorii informaţiei şi nu
moderatori a căror gândire ştie să îmbine teoria cu practica.
De noi şi de imaginaţia noastră depinde selectarea şi
aplicarea diversităţii modalităţilor de eficientizare a activităţilor
metodice.
Pentru a judeca pasiunea unui om, ar trebui să ştim întâi,
ce preţ pune acest om pe tot ce sacrifică în numele acestei
pasiuni.
Putem renunţa la indiferenţă şi aplica spusele lui Jean
Dorst „Nu distruge ceea ce nu ai creat”.
Atunci când simţim că nu ni se recunoaşte efortul şi
munca depusă nu trebuie să ne întristăm deoarece gândul
trebuie să ne poarte spre tot ce am făcut bun şi am lăsat în
urmă. În şcoala de azi, ca şi în şcoala de mâine „Orice educaţie
trebuie să fie autoeducaţie”.
Adultul, educatorul trebuie să se sprijine pe acest proces
de desăvârşire a copilului, prin libera manifestarea a sa.

79

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Şcoala – templul viitorului
Prof. înv. primar
Aurelia DEJU

Şcoala nu este doar o instituţie de învăţătură, ci un
templu ai cărui preoţi sunt profesorii. În formarea unui om, cel
mai important rol îl are educaţia. Educaţia este cea care ne
deosebeşte. Orice om primeşte două tipuri de educaţie: una pe
care şi-o oferă el însuşi şi una mai însemnată, aceea pe care o
primeşte de la alţii. Imediat după familie, şcoala este cea care
se ocupă cel mai mult de educaţia unui individ.
Profesorul are acea putere de a inspira şi influenţa copiii
prin intermediul personalităţii sale. El trebuie să devină un ghid
pentru elevi, să îi conducă spre a-şi dori să cunoască tot mai
multe, să înveţe din propriile greşeli şi astfel să devină cât mai
interesaţi de materia respectivă. Ca orice om, dascălul este o
persoană cu calităţi şi imperfecţiuni, însă prin exemplul
propriu, el reuşeşte să dezvolte voinţa, curajul şi speranţa în
realizarea potenţialului elevului. Această persoană, înzestrată
cu atâtea calităţi, este cea care le deschide elevilor porţile spre
viitor, cea care le călăuzeşte paşii spre o lume nouă.
Şcoala în sine nu înseamnă doar o clădire, ci înseamnă un
loc în care vin zi de zi tinere vlăstare pentru a se pregăti pentru
viitor. Între pereţii acestei clădiri – şcoala – se află ziua de
mâine. Atunci când ne trimitem copiii la şcoală am vrea ca ei
80

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
să fie stăpâniţi de entuziasm şi plini de bucurie. Copiii noştri nu
fac ceea ce le spunem noi, ci ceea ce văd la noi. Ei se inspiră
din energia noastră, din acţiunile noastre, din ceea ce ei simt că
noi simţim. Astfel, ar trebui să ne dăm seama că atunci când ne
trimitem copilul la şcoală, el va avea pentru „serviciul” lui
aceeaşi emoţie –pozitivă sau negativă – pe care a învăţat-o de
la noi.
Totuşi, deşi sunt principalii educatori ai copiilor, părinţii
nu sunt singurii. Copiii întâlnesc la şcoală alţi părinţi –
spirituali, care se ocupă de creşterea lor, iar aceştia
suntprofesorii. Bucuria pe care o manifestă dascălii legat de
slujba şi de datoria lor este şi bucuria pe care o vor avea copiii
în legătură cu materia care li se predă.
E de ajuns să ne amintim de vremurile când eram elevi
şi ne vom da seama că, de multe ori, direcţia pentru care optăm
în dezvoltarea noastră ţine de cât de tare ne place sau ne
displace un anumit îndrumător. Nathaniel Branden, un fel de
guru în ceea ce priveşte respectul de sine, spune că profesorii
cu un respect de sine scăzut sunt, de obicei, nişte profesori
nefericiţi, nişte oameni nefericiţi. Dacăei sunt prost
plătiţi, nerecunoscuţi, neapreciaţi de şefii lor, de sistemul în
care îşi practică meseria, atunci bineînţeles că vor fi nişte
oameni nefericiţi, asemenea oricărui om care nu este apreciat
pentru efortul său şi pentru succesul pe care încearcă să-l
obţină.
Pe de altă parte, dacă profesorul dă dovadă de respect
de sine şi se raportează la el însuşi şi la cei pe care îi învaţă ca
o persoană responsabilă, care se onorează pe sine, atunci elevii
săi vor vedea aceste lucruri. Iar modul în care profesorul se
raportează la sine este, de fapt, unul din primele lucruri pe care
copiii le învaţă la şcoală.
Dacă tu chiuleşti astăzi de la viaţă, de la a-ţi face datoria
cât poţi tu de bine, atunci vei fi un om nefericit. Pe de
altă parte, sentimentul de satisfacţie pe care îl ai la sfârşitul
81

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
unei acţiuni în care ai dat maximum din tine va fi o răsplată în
sine. Dacă eşti o persoană care are încredere în sine, atunci poţi
face ca lucrurile să vină la tine aşa cum îţi doreşti.
Cred că cel mai important lucru pe care îl putem da
unui copil este încrederea în sine. Asta cred că este de fapt
şcoala pentru copiii noştri: un exerciţiu de încredere în sine
care nu poate fi departe de cel pe care îl fac părinţii şi dascălii
lor.

Activităţi extracurriculare

82

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Şcoala vs. Ion Creangă
Prof. Sînziana DUMEA

Ori de câte ori ne vine în minte cuvântul şcoală, suntem
tentaţi să-l asimilăm semantic cu termenii educaţie,
profesionalism, talent, dăruire şi am putea merge chiar până la
sacrificiu în numele idealului numit generic elev. Şcoala,
potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, înseamnă:
instituţie de învăţământ public unde se predau elementele de
bază ale principalelor discipline; ◊ p. ext. activitate legată de
acestăinstituţe; învăţătură, învăţământ. ♦ Localul, clădirea în
care este instalată şi funcţionează instituţia de mai sus. ♦
Totalitatea elevilor şi a cadrelor didactice dintr-o asemenea
instituţie de învăţământ. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoştinţe, de
învăţături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu;
p. ext. învăţătură, experienţă dobândită pe această cale. 3. Fig.
Curent, mişcare ştiinţifică, literară, artistică etc. care grupează
în jurul ei numeroşi adepţi; baza teoretică a acestei mişcări. ◊
Expr. A face şcoală = a avea un număr de adepţi. – Din bg., sb.,
rus. škola, pol. skola.
O scurtă incursiune în istoria şcolii atestă că primele şcoli
au apărut în Mesopotamia şi Sumer pe lângă temple unde se
învăţau: scrisul, cititul, recitarea de legende, operaţiile
aritmetice. S-au găsit urme de săli de clasă, bănci, tăbliţe de lut
pentru scris exerciţii. Existau şcoli speciale pentru scribi,
83

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
institute superioare şi observatoare astronomice (de exemplu,
cele instalate în vârfurile zigguratelor). În Europa, Grecia
Antică a fost cea care a lăsat moştenire primele şcoli, iar pe
teritoriul ţării noastre prima şcoală a fost înfiinţată în Şcheii
Braşovului, în interiorul curţii Bisericii Sfântul Nicolae. Primii
elevi au pătruns în acest loc al luminii în 1583, participând la
lecţii în limba română. De aici taina învăţăturii s-a propăvăduit
pe întreg cuprinsul ţării, iar figura pe care am ales-o pentru
acest articol este cea a dascălului Ion Creangă, un făuritor al
literaturii române, pe de o parte, un deschizător de drumuri, pe
de altă parte, în harul didacticii.
Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi
povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre
clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice, Amintiri din copilărie, uitând însă că este cel
care a iniţiat drumul didacticii predării limbii şi literaturii
române. Întreaga sa viaţă este oglindită de imaginea răsfrântă a
şcolii pe care în Amintiri o descrie cu umor, dar care îl
cizelează ca omul ce va deveni pedagogul neamului său: între
1846 ș i 1853, isteţ şi neastâmpărat, cum se autodescrie, Nică
urmează şcoala de pe lângă biserică, avându-l dascal pe bădiţa
Vasile, (Vasile a Ilioaiei), cel luat cu arcanul la oaste. Şcoala
era într-o chilie făcută de săteni, la îndemnul părintelui paroh,
Ion Humulescu. Apoi, mama Smaranda, îl dă în primire tatălui
ei, David Creangă (bunicul lui Nică). Acesta îl duce, împreună
cu fiul său mai mic, Dumitru, tocmai pe valea Bistriţei, la
Broşteni unde învaţă cu un profesor, vestitul Neculai Nanu,
până la episodul hazliu cu râia şi caprele Irinucăi, a cărei casă o
dărâmă, fugind apoi cu plutele pe Bistriţă, la bunicul Creangă.
În perioada 1853-1854 -e înscris la şcoala domnească de la Tg.
Neamţ, unde-l are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu
(eroul din Popa Duhu ), unde Nică e înscris: Stefănescu Ion,
după cum mărturisesc analele şcolii de pe meleagurile dulci şi
limpezi ale Ozanei.
84

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
În 1853, toamna, mama Smaranda doreşte să-l facă preot,
fiind înscris la fabrica de popi: şcoala catihetică din Fălticeni,
de unde reuşeau să mai fure câte o horă, sau o clacă în sat, ca
apoi să se întoarcă la studiul limbii române, ce le dădea unora
mari bătăi de cap, în învăţarea pronumelui. Aici nu mai este
înregistrat Nică a lui Ştefan a Petrei, ci ca Ion Creangă.
Între anii 1855 şi 1858, desfiinţându-se şcoala din
Fălticeni, pleacă la Iaşi, la insistenţele mamei care-l dorea
preot. Ajunge elev al seminarului, ca mai apoi să finalizeze
cursul inferior, după care se căsătoreşte cu Ileana, fata
preotului Ion Grigoriu de la Biserica 40 de Sfinţi. La 26
decembrie, 1859 e hirotonisit diacon la biserica Sfânta Treime.
În epocă se vehicula ideea unei şcoli pedagogice capabilă
să producă pedagogi cu adevărat, adică oamenii şcolii,
îndeosebi ai celei de masă. Odobescu îşi condiţiona adeziunea
la orice sistem de învăţământ pedagogic, în primul rând la
includerea caracterului practic, eficient în predare. Pentru
asemenea organizare Odobescu avea nevoie de omul protrivit.
Ministrul Odobescu îl aduce pentru aceasta pe tânărul Titu
Liviu Maiorescu, fiul profesorului paşoptist Ioan Maiorescui.
El avea atunci 23 de ani. Îşi luase doctoratul în filozofie în
Germania şi licenţa, în drept, la Paris, fiind un om al şcolii, cu
idei inovatoare şi cu un puternic spirit critic.
O pregătire mai temeinică decât a multor compatrioţi din
aceeaşi generaţie, el opunea construcţiilor speculative ale
acestora, gândul unei munci de propagare a culturii în toate
straturile sociale, în funcţie de fondul lor perceptiv, în
conformitate cu stadiul real al educaţiei. În paralel cu
activitatea la gimnaziu şi la Universitate, Maiorescu îşi reluase,
în perfectă concordanţă cu vederile lui Odobescu, şi vechea lui
iniţiativă a prelegerilor publice cu caracter pedagogic şi
formativ, prin care urmărea formarea unui spirit naţional critic.
Probabil că în jurul organizării şcolii preparandale, care
acum se numea Institutul Vasile Lupu, sau Şcoala Normala de
85

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
La Trei Ierarhi, se va fi făcut oarecare zgomot pentru atragerea
noilor elevi lângă cei ce urmau să fie trimişi de către districte,
ceea ce a atras atenţia tuturor asupra problemei. Noii absolvenţi
ai seminarului de la Socola, hirotonisiţi sau nu, în acest timp
vor şi ei ispitiţi să se pregătească pentru cariera didactică a
viitorului.
Pentru diaconul Creangă, care slujea încă fără salariu, la
Bărboi, şi care de mult visa pregătirea în vederea unei şcoli,
încercarea apare cât se poate de firească, datorită şi pasiunii
sale pentru literatură, prin cunoscuta sa operă, aflată la
momentul acela în punctul izvorului.
Diaconul Creangă, tată de familie şi slujitor al bisericii,
prezenta, probabil, cel mai înalt nivel de pregătire a
cunoştinţelor, de vreme ce avea cursul de jos al seminarului şi
pentru intrarea în şcoală era suficientă Şcoala Primară, nefiind
deci niciun impediment în a-şi dovedi măiestria didactică şi
tactul pedagogic, talente ascunse sub mantia-i neagră şi
camuflate de peniţa harului divin în rândurile scrierilor literare.
Maiorescu hotărâse să predea, ca materie principală,
pedagogia, de trei ori pe săptămână, cu privire deosebită la
metodele generale, cât şi speciale, încercând o reorganizare
sistematică a învăţământului.
Ion Creangă trebuie să se fi arătat de la început deosebit
de interesat şi deosebit de înzestrat pentru a fi atras atenţia
directorului, astfel că la 15 septembrie 1864, îşi începe
cursurile ca suplinitor, apoi prin decretul semnat de CuzaVodă, se numeşte provizoriu institutor la clasa întîi, moment
din care îşi începe cariera didactică, căreia i se dedică cu
fervoare. Anii 1864-1865 îl găsesc ca elev strălucit la şcoala
preparandalăvasiliană de la Trei Ierarhi. Maiorescu îl apreciază
şi îl pune învăţător la Şcoala Primară nr.1 din Iaşi. La 10 iunie
1865 devine institutor cu certificat de absolvire. Are 28 de ani,
e însurat şi are un băiat.
86

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Între 1864 şi 1889, timp de 25 de ani, slujeşte şcoala,
fiind un excelent pedagog, chiar dacă fusese destituit din
învăţământ între 1872-1874. E autorul unui număr de patru
manuale şcolare, scoase în colaborare cu alţi institutori, foarte
apreciate la vremea lor: Metoda nouă de scriere şi cetire şi
Învăţătoriul copiilor, ilustrate cu unele fabule şi istorioare din
care se desprinde un tâlc moral ca: Acul şi barosul, Inul şi
cămeşa, Ursul păcălit de vulpeşi Povestea unui om leneş.
Colaborarea cu alţi institutori a decurs astfel: în august 1868 a
elaborat manualul şcolar Metoda nouă de scriere şi citire
pentru uzul clasei I primare în colaborare cu C. Grigorescu, G.
Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu. În
1871 apare manualul Învăţătorul copiilor – carte de citit în
clasele primare de ambele sexe cu litere, slove şi buchi,
cuprinzând învăţături morale şi instructive în colaborare cu C.
Grigorescu şi V. Răceanu, iar în 1876 apare Povăţuitoriu la
citire prin scriere după sistema fonetică în colaborare cu Gh.
Ienăchescu. În 1879 apare Geografia judeţului Iaşide V.
Răceanu, Gh. Ienăchescu şi Ion Creangă. La catedră a dovedit
calităţi remarcabile: s-a preocupat să dezvolte spiritul de
observaţie al copiilor şi să lege conţinutul lecţiilor de viaţă de
preocupările şcolarilor.
Astfel, gândindu-se că poate exista şi o metodă mai
plăcută de a învăţa, Creangă începe prin a scrie, în 1868, un
Abecedar, primul de acest fel din şcoala românească. Manualul
e împărţit în trei capitole, în care se încerca remodelarea
învăţământului românesc:
- primul capitol cuprinde abecedarul propriu-zis, din
care se pot învăţa literele alfabetului;
- în partea a doua pot fi învăţate împărţirea şi citirea pe
silabe, observându-se abordarea interdisciplinară;
- ultima parte cuprinde mici istorioare, poezii şi
proverbe scrise cu umorul caracteristic scriitorului.
87

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Spiritul patriotic şi identitatea românească nu lipsesc din
mesajul acestei cărţi, textul Patria mea stă mărturie că
scriitorul Creangă a găsit de cuviinţă să explice micilor cititori
ce este România şi limba română. Şi scrie aşa: „Ţara mea se
numeşte România; ea se compune din două ţări mari: una se
cheamă Muntenia şi cealaltă Moldova”. Iată ce scrie în
Abecedar: „Eu sunt de naţiune română, pentru că şi părinţii
mei sunt români; eu am una ţară română mare şi frumoasă,
care este patria mea”. Ce păcat că în primii ani de şcoală nu
am avut şi noi parte de asemenea Abecedar… Concluzia lui
Creangă este una pentru toţi: „Românii sunt datori a se iubi şi
a se ajuta unul pe altul la toate nevoile lor”.
Mai adaug că în timpul apariţiei sale cartea a adunat,
după cum spun specialiştii „ tot ce a fost mai bun în pedagogia
avansată a timpului” şi a fost o mare experienţă a lui Creangă şi
a colegilor săi, alături de învăţătorii care i-au susţinut.
Manualul s-a vândut atât de repede, încât imediat a mai fost
scoasă o ediţie, iar în anul morţii lui Ion Creangă, 1889,
Metoda noua de scriere şi cetire pentru usul clasei I primară
apărea în a XXI-a ediţie, scria Constantin Parascan, în
Învăţământul primar, nr. 4, din 2003.
Ion Creangă lasă astfel posterităţii mărturia unui pedagog
ce a văzut şcoala ca nucleu de propagare a culturii pentru
societatea românească, aruncând punţi între generaţii. Ne
dorim ca imaginea şcolii să fie permanent prezentă în minţile şi
sufletele tuturor.

88

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Meseria de dascăl
Înv. Viorica GROSU

Când priveşti la menirea dascălului (aşa de frumos
surprinsă de Sadoveanu, Creangă, Al. Brătescu-Voineşti etc. în
portrete vechi, dar cu aureolă luminoasă ca domnu Trandafir,
Popa Tanda) nu poţi să nu te întrebi dacă, ce şi cum s-a
schimbat în această vocaţie de-a lungul secolelor, mai ales în
ultimii zeci de ani postdecembrişti româneşti.
S-au schimbat unele metode de învăţare, s-a diversificat
baza de cărţi, manuale, caiete, diverse materiale, s-au
îmbunătăţit condiţiile de şcolarizare, s-au schimbat copiiibeneficiarii acestui proces de învăţare care au trecut de la joaca
în natură, cutreieratul prin păduri, la jocuri virtuale, internet şi
televizor, s-au modificat şi criteriile de evaluare ale dascălilor,
s-a scos bătaia din procesele de educaţie (cât de elocventă este
amintirea lui Creangă cu al său cal bălan!), s-a schimbat clima,
s-a schimbat politica. Deşi s-au schimbat atâtea, consider că în
esenţă nu s-a shimbat nimic important. A rămas aceeaşi
pasiune a dascălului care dăruieşte cunoştinţe, sentimente,
trăsături de caracter şi acelaşi pământ care se cere prelucrat,
semănat, udat şi care este mintea şi inima copilului, însetate de
a fi umplute, împlinite.
Indiferent de schimbările politice, economice, sociale ale
societăţii româneşti în viitor, educaţia va avea acelaşi rol
89

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
important, formator, modelator. În acest proces dascălii
trebuie să continue să muncească, să clădească, să insufle nu
numai informaţii ci şi utilitatea lor, nu numai teorie ci şi
practică, nu numai minte ci şi voinţă şi inimă. Chiar dacă
societatea nu apreciază îndeajuns această transformare, corpul
profesoral trebuie să îşi ducă chemarea până la sfârşit, cu
bucuria împlinirii, cu conştiinţa împăcată şi cu mulţumirea
lucrului bine făcut.
Indiferent din ce generaţie fac parte dascălii au aceeaşi
menire – menirea de a educa şi a deschide ferestrele sufletului
şi minţii învăţăceilor săi. Ca dascăl trebuie să îndrăgeşti
profesia, să o exerciţi cu pasiune, dragoste, blândeţe, toleranţă,
sinceritate, optimism, tact, consecvenţă în cerinţe, creativitate,
înaltă moralitate, modestie, profesionalism, dăruire şi
deschidere către nou. Aş mai adăuga: naturaleţe, diplomaţie,
intuiţie... apoi altruism, bunătate, generozitate faţă de elevi şi
faţă de colegi.
A fi un dascăl bun mai înseamnă să nu uiţi că ai fost
cândva copil, să închizi uneori ochii la micile greşeli, să te
bucuri de succesele elevilor, să trăieşti clipa dezamăgirii – fără
a le tăia din aripi. Să fii mereu tânăr, asemenea lor.
Şi, dacă la sfârşitul fiecărei zile de şcoală te priveşti în
oglindă şi vezi portretul dascălului mai sus prezentat, poţi
spune cu mândrie: Misiune îndeplinită! Continuă!

90

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Despre autoritate
Prof. Tatiana HAMAD

Imaginaţi-vă sau … amintiţi-vă următorul tip de
interacţiune la şcoală. Profesorul (îmbrăcat formal), căruia i se
acordă un statut înalt şi cere consideraţie, intră în clasă, iar
elevii se opresc din discuţii, se ridică în picioare şi răspund la
salut în cor. Urmează un număr de practici ritualiste ce trebuie
respectate cu stricteţe. Elevii sunt chemaţi folosind numele de
familie, însă aceştia se adresează profesorului folosind un titlu
(Dna. A, Dl. B). Un elev şterge tabla. Interacţiunea verbală este
strâns ţinută sub control. Doar profesorul are voie să iniţieze
interacţiunile verbale. Elevii pot participa doar dacă ridică
mâna şi numai dacă li se permite să o facă. Un singur elev
vorbeşte. Profesorul pune doar intrebările la care cunoaşte deja
răspunsul. Drepturile şi obligaţiile asociate cu rolurile de
profesor respectiv, de elev sunt clare, fixe şi ne-negociabile.
Aţi crede că acest tip de interacţiune este bizar sau de modă
veche, ce trebuie respins imediat sau condamnat a fi o practică
nepotrivită, dăunatoare. Dar pe ce bază?
Am putea invoca o ideologie mai iluminată şi să spunem
că educaţia promovată de acest tip de interaciţune este una ce
forţează individul să se conformeze tiparelor de putere
existente, îi invată pe elevi să menţină o structură sociala ce
favorizează o elită auto-numită şi care actionează efectiv ca
91

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
instrument de privare a drepturilor civile. Elevii sunt ţinuti în
această poziţie în clasă pentru ca mai târziu să fie ţinuti efectiv
la locurile lor în viaţa socială. Am putea într-adevăr , după cum
şi alţii au făcut-o până acum, să avansăm ideea că nu e
necesară o definiţie clară a rolurilor şi astfel să scăpam de un
ritual greoi. Fară semne ale unei funcţii, fără costum sau
cravată, doar tricou şi adidaşi. Fără punere sau impunere. „Numi spune Dna Negru, spune-mi Anda.” , „Nu-mi spune Dl
Negru, spune-mi Andi.” Şanse egale, drepturile omului … .
În meseria noastră, încă mai sunt dezbateri în ceea ce
priveşte autoritatea profesorului (=aici, cuvânt pentru meserie)
şi autonomia „celui care învaţă” (nu a „elevului” - cuvânt
pentru ocupaţie) deoarece sunt ignorate folosirile cuvintelor şi
de aici până la încurcăturile conceptuale şi neînţelegeri nu este
decât un pas. Am ales „cel care învaţă” pentru a reda în română
cuvântul learner, din verbul learn (= a învăţa). Nu am putut
folosi „învăţacel” deoarece nu este folosit pentru o activitate
ocazionala ci pentru o ocupaţie, sau în legătură cu un
maestru/maistru. Cuvintele „elev”, „student” denotă roluri
stabilite social pentru diferite etape ale vieţii (perioada
studenţiei, în ţara noastră, coincide aproximativ cu dreptul de
vot) şi sunt instituţionalizate ca parte a identităţii.
Asfel că termenii pot fi folosiţi pentru a marca categorii
sociale sau pentru a specifica ocupaţia. Termenul learner
denotă un rol temporar şi nu un mijloc de identificare. „Cei
care învaţă” nu sunt feluri de oameni. Studenţii şi elevii sunt.
Poţi învăţa singur, din orice şi oricând vrei; nu eşti obligat să-ţi
formalizezi poziţia.
Mai mult, punerea sub semnul întrebării a autorităţii este
o activitate cunoscută la noi şi în alte societaţi unde masele au
libertatea să o facă. În educaţie, profesorul e suspectat de multe
ori a fi un posibil agent al autorităţii care caută să menţină
puterea privilegiului, învăţându-i pe elevi să se conformeze
obedient. Cred totuşi că este vorba iar de o încurcătură din
92

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
cauza neînţelegerii folosirii cuvântului „autoritate”. Exercitarea
autorităţii în interacţiune (ce presupune roluri, atitudine socială
şi ideologie educaţională) este diferită de exercitarea autorităţii
în tranzacţie (ce presupune atingerea unor scopuri educaţionale
explicite, gândirea unor activităţi cu scopul de a atinge
obiectivele lecţiei/unităţii de învăţare).
În interacţiune, profesorul, pretinde o pozitie superioară
şi dominantă în virtutea rolului care i-a fost atribuit: „Eu sunt
profesorul. Autoritatea cu care am fost investit îmi dă dreptul
să vă cer să vă comportaţi într-un anumit fel, chiar dacă vă
place sau nu. Iar voi, în rolul vostru aveţi obligaţia să
ascultaţi.” Astfel, exercitarea autorităţii în interacţiune este mai
mult sau mai puţin autoritară, iar profesorul este „autoritar”,
„sever” (=authoritarian), în sensul că e „o persoană căreia îi
place să comande.”
În tranzacţie însă, profesorul îşi exercită autoritatea în
virtutea rolului său de expert. Autoritatea sa se bazează pe
pregătire profesională. Influenţa derivă din competenţele sale.
În acest caz, nu este o pretenţie ci o afirmare a dreptului dat de
cunoaşterea meseriei sale. „Faceţi aşa deoarece eu sunt
profesorul şi ştiu ce este necesar în acest moment, în această
etapă.” Exercitarea tranzacţională a autorităţii este mai mult
sau mai puţin autoritară, iar profesorul este „competent”,
„influent”(= authoritaritative) adică, „pe care te poţi baza”,
„care se bucură de … autoritate”. De remarcat că în limba
engleză cele două cuvinte au rădăcina comună.
În concluzie, instruirea începuta cu socializarea primară
în familie şi cu prietenii şi continuată cu socializarea secundară
în şcoala este întotdeauna un proces direcţionat şi nu unul
natural. Problema nu este dacă ar trebui să fie direcţionată,
pentru că întotdeauna este, ci felul în care este direcţionata
pentru a fi pedagogic eficace. De aceea ambele tipuri de
exercitare a autorităţii sunt implicate de aceea preocuparea
centrală a metodologiei ar trebui să fie sincronizarea lor
93

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
efectivă. Mai mult, ca în cazul altor domenii ale vieţii sociale,
succesul în tranzacţia şi interacţiunea la clasă depinde de
cunoaşterea de către noi a rolurilor pe care le avem de jucat şi
legătura dintre acestea şi cele ale altora în conflictele în care
uneori, fără să vrem, intrăm sau suntem chemaţi să le
rezolvăm.

Sigla şcolii noastre, subliniindu-ne menirea,
de a oferi învăţătura şi de a îndruma

94

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Diamantul existenței noastre
Înv. Ana HODOROABĂ

În dicţionarul de înţelepciune întâlnim şi aforismul „un
diamant se şlefuieşte la lumina altui diamant.” Şi, dacă ne
gândim bine, diamantul existenţei noastre este copilul care
creşte şi se dezvoltă zi de zi. Noi avem datoria de a-l modela pe
placul nostru şi al societăţii. Finalităţile se concretizează şi
după gradul nostru de strălucire. De aceea, fiecare dintre noi,
după ce analizăm comportamentul copilului, să facem şi o
corespondenţă între calităţile noastre şi ale copilului, între
defectele noastre şi ale lui. Vom descoperi că multe din
manifestările copilului ne „traduc” pe noi, cei care stăm în
preajma lui. Chiar dacă nu se manifestă în faţa noastră, se
desfăşoară în faţa colegilor.
Atitudini surprinzătoare sunt descoperite, în mod special,
în colectivitate: în momentul în care un copil greşeşte, ceilalţi
colegi alarmează profesorul, părinţii pentru că au văzut un act
de indisciplină neconceput de ei. Astfel de inoportunităţi
perturbă procesul de învăţământ şi ceea ce este mai grav se
soldează cu „victime” uneori. Sunt şi manifestări care vin din
construcţia interioară a individului: nu a fost învăţat de nimeni,
n-a văzut la nimeni, dar aşa „i-a venit lui” să glumească puţin
sau să se răzbune sau ...Noi, educatorii, fie că suntem părinţi,
fie că stăm la catedră, trebuie să găsim resursele necesare
pentru a alunga orice fărâmă de rău din noi şi mai cu seamă din
copilul nostru.
95

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Aş nota câteva sugestii la care toţi ne gândim, dar le
punem mai greu în practică:
- dacă observăm la copilul nostru porniri ale răului să
nu ne descurajăm fiind convinşi că nu mai e nimic de făcut;
- să ne controlăm gesturile, tonul, mimica, să ne
acordăm nouă înşine un moment de gândire, înainte de a-i
vorbi celui care a produs răul;
- să nu-l umilim pe copil până la distrugere, să nu-l
prezentăm altora ca pe un rău social, să-i lăsăm şansa salvării
lui, speranţa că sigur se va îndrepta;
- să nu facem o tragedie dacă a rostit expresii supărătoare; din ţinuta noastră să iradieze acea undă transformatoare
care să-l facă pe copil „să-i fie ruşine de ruşinea lui”;
- în tot ceea ce spunem să nu se audă cuvinte de
maidan, vorbirea noastră să fie de o acurateţe creştinească;
- dacă în timp ce copilul vrea să povestească ceva, şi vă
simte cu jumătate de gând la el şi cu jumătate în altă parte, nu
se poate spune că-i acordaţi atenţie, că aveţi o inimă mare;
- să-l convingem pe copil că ştim multe, că are multe de
învăţat de la noi;
- să-l ferim de toate greutăţile care ne macină zilnic,
mai ales dacă el nu are puterea de a ne ajuta cu ceva;
- să nu-i pretindem să fie perfect, să fie cel mai bun, să
nu se lase întrecut de nimeni; se instalează acel egoism care-l
îndepărtează şi progresul se poate transforma în regres;
- să nu-l ţinem printre noi atunci când discutăm cu
persoane în vârstă cu scopul că „mai învaţă şi el ceva”; treptat
se comportă ca un adult, are pretenţiile unui adult şi copilului
nu-i stă bine să se dea prea mare şi atoateştiutor.
Să-l ajutăm pe copil după cum ne învaţă şi preotul
profesor doctor Constantin Galeriu: „să nu se lase contaminat
de negativul întâlnit în societate, ci, el să fie în stare să
contamineze lumea cu binele din el, pentru a face ca binele să
fie răspândit în lume şi nu răul.”
96

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Scrierea olografă
Înv. Ana HODOROABĂ

Curriculumul actual are în vedere reechilibrarea ponderii
exprimării orale faţa de cea scrisă, precum şi a proceselor de
producere a unor mesaje proprii faţa de cele de receptare (a
mesajelor) avându-se în vedere faptul că în curriculumul
anterior se acorda o pondere excesivă citirii şi exprimării
orale.
Simplă remarcă, dar finalităţile sunt contrarii
presupunerilor. Un studiu atent dacă s-ar face, s-ar putea
concluziona: absolvenţii diferitelor trepte de învăţământ scriu
din ce in ce mai rău. Nici nu le place să scrie. Nici n-ar scrie
daca nu li s-ar cere. De aceea, şcoala este factorul-cheie în
formarea priceperilor şi deprinderilor de scriere corectă,
cursivă, lizibilă, caligrafică, ortografică, estetică.
Este adevărat, se scrie din ce în ce mai puţin cu litere de
mână, datorită calculatorului folosit din plin de generaţiile
actuale. E mult mai uşor să apeşi pe o tastă cu vârful degetului
şi să apară o literă perfectă şi mult mai rapid. Calculatorul te
învaţă să scrii corect ortografic, să aranjezi corect în pagină un
paragraf.
Şi totuşi scrisul olograf rămâne elementul fundamental al
instrucţiei şi educaţiei, al comunicării umane. Este oglinda
personalităţii umane, este oglinda temperamentului, este
97

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
oglinda destinului omenesc. Şi la botez, naşa aşază printre
obiecte un creion; de cele mai multe ori, copilul il prinde şi
toata lumea extaziază. Cea mai mare plăcere a copilului de
vârstă anteprescolară este de a lăsa urme cu creionul, cu
carioca pe pereţi, pe parchet, pe canapea. Apoi scrie pe caiet; la
inceput porneşte de la mijlocul caietului, apoi spre stânga, spre
dreapta şi imediat cere alt caiet. La grădiniţa incepe scrierea
dirijată, mai bine spus semidirijată.
Şi urmează şcoala, pentru cei mai mulţi, locul unde nu ai
voie să greşeşti, unde trebuie să ai caiete-oglindă, unde ai mult,
uneori chiar prea mult de scris.
De aceea pentru noi, dascălii, este o misiune sacră aceea
de a-i convinge pe copii că este mult mai uşor să scrii corect,
decât să deviezi, că e mult mai frumoasă viaţa când ai ceva
concret de făcut şi primeşti şi răsplată.
Unii dintre noi am uitat cât de greu am scris, unii nici nu
realizează ce muncă „de Sisif” este aceea de a forma priceperi
şi deprinderi de scriere caligrafică şi ortografică, mai ales dacă
am ţine seama de programă, ar trebui să scrie vreo 20 de
ortograme corect, în rest, munca profesorului.
La clasa I, activităţile de scriere ocupată 50% din muncă.
Pentru unii e simplu, pentru alţii este o corvoadă. Şi corvoadă
va rămâne scrisul până la adânci bătrâneţi.
La clasa a II-a este tot la fel de greu, deoarece scrisul e pe
liniatură nouă. Unii reuşesc din primele zile, alţii niciodată.
Acestia au de suportat critici veşnice.
La clasele III-IV este şi mai greu, deoarece copiii, din
dorinţa de a termina repede temele, sau din teama de a nu
ramâne în urmă, scriu alandala. Cunosc regulile ortografice,
dar le folosesc doar atunci când işi aduc aminte.
Prima grijă a învăţătorului este aceea de a preda corect
litera, de a insista cu răbdare până reuşeşte fiecare elev s-o
scrie corect. Apoi, urmărirea zilnică a respectării elementelor
componente ale literei şi scrierea cursivă.
98

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Pentru formarea priceperilor şi deprinderilor de scriere
cursiva voi prezenta câteva tehnici folosite sub formă de joc:
- încălzirea muşchilor mâinii: o melodie unduioasă, iar
elevii să mimeze tot felul de mişcări sugerate de muzică.
- nisip obişnuit sau din acela colorat din librării: cer
copiilor să presare unele litere mai dificile la scrierea in fir
continu.
- un desen cu urma lasată de un schior şi nişte jaloane
pe care să le ocolească fară să ridice creionul.
- să scrie de trei ori aceeaşi propozitie, apoi să o aleagă
pe cea mai corectă şi să argumenteze.
- lucru pe echipe: scrierea cuvintelor în fir continuu pe
tablă liniată, neliniată....
- se împarte o foaie A4 în lungime în patru părţi egale,
iar pe fiecare parte se scrie cu câte un instrument din ce in ce
mai subţire: pensula, carioca, creion colorat, stiloul. Cu aceste
lucrări se practică jocul „Turul Galeriei”.
- cu hârtie glasată şi scobitori se scrie o propoziţie prin
înţepare. E bine ca hârtia să fie colorată astfel se vor observa
mai bine punctele, iar propoziţia să fie scurtă pentru a nu
plictisi. Pe jumătatea rămasă le cer să scrie aceeaşi propoziţie
prin puncte cu ajutorul unei carioci. Pe o foaie cu liniatură
specială le cer să scrie o propoziţie şi o alta. Le cer să spună
unde au scris mai uşor şi de ce.
Incadrarea corectă în pagină şi respectarea marimii
literelor pe liniatură dictando:
- sus, în dreapta, pe primul spaţiu se scrie data
- se lasă un spaţiu liber
- se scrie titlul lecţiei la mijlocul paginii
- sub titlu, în dreapta scrie numele autorului; dacă nu
este nevoie să se scrie autorul, sub titlu se specifică sarcina de
rezolvat (copiere, dictare, idei principale, autodictare).
- între subtitlu si text se lasă un rând liber.
99

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Textul începe prin respectarea alineatului (la textele în
proză). Elevii vor respecta linia din marginea din stânga
paginii, iar în dreapta vor scrie pană la o distanţa de 0,5 cm de
marginea caietului. Corpul de literă trebuie să aibă înalţimea de
3mm, iar literele mari de 6mm.
Aşezarea în pagină pe caietele de aritmetică:
- data se scrie în dreapta sus, pe primul interval.
- se lasă trei spaţii libere.
- se scrie titlul la mijlocul paginii.
- între titlu si text se lasă doua spaţii libere
- se începe textul problemei respectând alineatul. De
asemenea, întrebarea problemei se va scrie cu alineat.
- între două texte se lasă 4 spaţii libere.
- se respectă marginea din stânga. Literele mari şi
prelungirile în jos ale literelor se fac pe un patrăţel şi un sfert.
Corpul de literă mic va fi de 3 mm.
- cifrele se scriu în cate o căsuţa.
Foarte important pentru formarea scrierii frumoase şi
corecte este scrisul personal al învăţătorului, cât si modelele de
scriere frumoasă ale colegilor.
Rezultatele în scrierea frumoasă sunt atunci când
învăţătorul se plimbă printre bănci. Dacă sta la catedră,
simturile lor sunt pe jumătate.
Spre sfârşitul clasei a IV-a deja elevii au un scris
caracteristic. Având în vedere faptul că scrisul defineşte
personalitatea autorului, este bine să nu constrângem elevul să
scrie numai aşa cum vrem noi. Ideal e să aibă un scris lizibil şi
îngrijit.

100

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Școala altfel
Prof. înv. primar
Anca-Gabriela ISCU

Săptămâna „Şcoala Altfel – Să ştii mai multe, să fii mai
bun!”, privită iniţial cu scepticism, s-a dovedit a fi un pas
important spre întărirea relaţiei profesor-elev în absenţa
presiunii clopoţelului şi a catalogului.
Copii veseli, dornici de a participa la acţiunile propuse,
de a experimenta, dascăli dispuşi să socializeze cu elevii lor,
într-un context non-formal, dar inovator, destins, prielnic
pentru fixarea unor relaţii poate mai umane decât se pot stabili
în cadrul orelor de curs este ceea ce ne oferă experienţa celor
cinci zile „altfel” de şcoală. Iniţial, am simţit apăsarea unei
săptămâni pierdute. Ulterior, pe măsură ce activităţile au
început să se deruleze, am simţit relaxare făcând ceea ce ne
place, formare şi educaţie cu, printre şi alături de elevi.
„Şcoala Altfel” este o combinaţie de şcoală şi timp
petrecut într-un mod plăcut cu elevii, o oportunitate de a-i
cunoaşte mai bine. Săptămâna aceasta oferă cinci zile de
activităţi variate în şcoală (educaţie pentru sănătate, antiviolenţă, vizionare de filme etc.) sau în aer liber (jocuri,
competiţii sportive, drumeţii). Vizitele la muzee, bibliotecă,
101

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
spectacolele urmărite la teatru sau operă au atras atenţia asupra
nevoii de cultură, asupra faptului că există o lume şi dincolo de
Facebook. Elevii au plantat flori şi copaci, au aflat cum sunt
fabricate unele obiecte, au descoperit ce înseamnă să fii medic,
poliţist, jurnalist, au văzut maşinile de intervenţie ale
pompierilor şi ambulanţele, „invadând” timp de o săptămână
instituţiile responsabile cu siguranţa cetăţenilor şi intrând în
contact direct cu specialişti dornici să le împărtăşească din
experienţa proprie.
Toate activităţile derulate au fost momente prielnice
pentru elevi de a se detaşa de rutina zilnică a vieţii de şcolar, de
a-şi exprima spiritul creativ. Micile dezamăgiri legate de
aglomeraţie sau de timpul care s-a scurs parcă prea repede nu
au reuşit să umbrească starea generală de bine ce i-a cuprins
deopotrivă pe dascăli şi elevi de-a lungul acestor zile.
Dincolo de stângăcia inerentă oricărui început, „Şcoala
Altfel” a scos elevii şi cadrele didactice din clase şi poate fi
dovada că suntem cu toţii în căutarea unei relaţii prietenoase,
relaxate, în care chiar şi cele mai grele lecţii pot deveni simple.

Serbare şcolară

102

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Sfânta Scriptură calea revelaţiei divine supranaturale
Prof. Irina LEONTE

Descoperirea supranaturală a voinţei lui Dumnezeu faţă
de oameni s-a făcut pe două căi: Sfânta Scriptură şi Sfânta
Tradiţie.
Sfânta Scriptură sau Biblia este Cartea vieţii, în care
se cuprinde Adevărul (Ioan 17, 17), Cuvântul Adevărului (II
Corinteni 6, 7), Cuvântul mântuirii (Fapte 13, 26), Cuvântul
vieţii veşnice (Ioan 6, 63; I Ioan 1, 1), Cuvântul Evangheliei
(Fapte 15,7), Cuvântul Domnului (Fapte 16, 32; I Petru 1, 25),
Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 3, 2; I Ioan 2, 7).
Mare este puterea „Cuvântului” prin care Dumnezeu a
creat lumea (Psalmul 32, 6) şi tot prin Cuvânt se va judeca
lumea (Ioan 12, 48).
Cuvântul Sfintei Scripturi are duh şi viaţă (Ioan 6, 63),
e viu şi lucrător (Evrei 4, 12), ţine toate (Evrei 1, 3), are putere
de a îndrepta spre credinţă (Fapte 6, 7; 12, 24) şi de a renaşte
(Efeseni 5, 26; Iacob 1, 18; I Petru 1, 23), întăreşte în răbdare şi
mângâie în nădejde (Romani 15, 4), luminează şi învaţă
(Psalmul 118, 130; II Timotei 3, 15), îndrumă spre mântuire (I
Corinteni 15, 1-2; II Timotei 3, 15) şi sfinţire (Ioan 17, 17),
îndrumă spre credinţă (Ioan 17, 20; Fapte 4,4; Romani 10, 17; I
Tesaloniceni 2, 13) naşte speranţă (Romani 15, 4; Coloseni 1,
103

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
4) şi ne pregăteşte pentru viaţa veşnică (Ioan 3, 36; 14, 24; I
Ioan 5, 13).
Toate sunt vremelnice, trecătoare. Cuvântul Scripturii
este veşnic (Ioan 10, 35); cuvintele Domnului vor rămâne în
veac (Matei 24, 35; Marcu 13, 31), au vitalitate veşnică, fiind
insuflate prin Duhul Sfânt. Sfântul Apostol Pavel spune că
„toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre
învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţire întru
dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine
pregătit pentru tot lucrul bun” (II Timotei 3, 15-16).
Despre insuflarea dumnezeiască a Sfintei Scripturi
avem temeiuri în Vechiul Testament (Ieşire 4, 12; II Samuel
23, 2; Isaia 6, 1-9; Ieremia 20) reflectate în expresiile „Aşa zice
Domnul”, „Fost-a cuvântul Domnului către mine”. În Noul
Testament inspiraţia divină este menţionată şi la II Petru 1, 2021: „Aceasta ştiind mai dinainte că nici o prooprocire a
Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; Pentru că
niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii
cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul
Sfânt”
Împlinirea profeţiilor veterotestamentare referitoare la
Mesia este un semn convingător despre dumnezeirea lui
Hristos, aşa cum El însuşi afirmă: „Cercetaţi Scripturile
...acelea sunt care mărturisesc despre Mine”(Ioan 5, 39; Matei
26, 54; Luca 4, 18-21).
Cuvintele Sfintei Scripturi au o putere, o armonie, o
frumuseţe aparte, nemaiîntâlnite la nicio altă carte. Aceste
însuşiri de carte revelată au făcut ca Biblia să fie cea mai citită
şi mai răspândită carte din toată lumea.
Sfânta Scriptură este păstrată cu evlavie în Biserică.
Fiecare creştin are datoria să o citească, pentru a-şi apropia
mesajul divin, dar explicaţia ei o face doar Biserica, ca una ce
deţine adevărul, fiind stâlp şi întărire a adevărului. Sfânta
Scriptură este opera Sfântului Duh, care transmite o învăţătură
104

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
unitară şi care nu se contrazice. „Vă rătăciţi neştiind
Scripturile şi puterea lui Dumnezeu!” (Matei 22, 29)
Despre importanţa sau efectele învăţăturilor biblice ne
vorbeşte Mântuitorul în pilda semănătorului (Matei 13, 1-23).
Ele depind de calitatea pământului inimii în care cad şi de
căldura şi convingerea cu care se predică.
Despre valoarea Sfintei Scripturi vorbeşte Mântuitorul
în parabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr (Luca 16,
19-31). Cei păcătoşi şi nepăsători faţă de cele sfinte doresc să
vadă pe cineva înviat din morţi şi după aceea să creadă în
cuvântul lui Dumnezeu şi să se pocăiască. Cine nu crede ce
scrie în Scriptură, nu va crede nici în morţi înviaţi!
Societatea contemporană trăieşte o perioadă de
contradicţii. Unii se pretind a fi creştini, dar nu merg la
biserică, nu citesc Biblia. Uită că fără Biblie şi Biserică ne
aşteaptă haosul şi dezastrul pe toate planurile.
Pentru iubirea şi preţuirea Sfintei Scripturi, Biserica ne
dă cel mai bun exemplu, având pentru ea un adevărat cult. Din
Biblie se citeşte la cultul divin: Apostolul, Evanghelia,
Paremiile, Psaltirea etc. Prezenţa ei în mijlocul bisericii
simbolizează pe însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, care este
cu noi până la sfârşitul veacurilor.
Concluzia logică este că este foarte important să citim
şi să cunoaştem Sfânta Scriptură. Cel care iubeşte pe Domnul,
acela citeşte şi păzeşte cuvintele Lui (Ioan 14, 23) şi cine
păzeşte cuvintele Sale este fericit (Luca 11, 28), înţelept (Matei
7, 24-25) şi nemuritor (Ioan 8, 51).
O legendă spune că pe când zăcea Adam pe patul de
moarte a trimis pe Set la poarta raiului ca să-i aducă un rod din
pomul vieţii. Heruvimul care era la poarta raiului a spus că nu
are voie să dea nimănui roade din pomul vieţii, dar, sensibilizat
de nevinovata cerere a copilului, i-a dat câteva frunze din
pomul vieţii.
105

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Când i le-au adus lui Adam şi acesta a simţit miros din
rai, i s-a luminat faţa ca de o rază de nădejde şi apoi a murit
mângâiat.
Aşa sunt şi filele Bibliei: frunze din pomul vieţii, care
au miros din rai, din patria vieţii celei adevărate şi veşnice. Să
citim Sfânta Scriptură cu dragoste de Dumnezeu, aducându-ne
aminte mereu de cuvintele Sfântuli Apostol Petru: „Doamne,
la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!”(Ioan 6,
68).

La deschiderea noului an şcolar 2014-2015

106

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Motivaţia şcolară
Prof. înv. primar
Andreea Milena LUPAȘCU

Motivaţia învăţării reprezintă totalitatea scopurilor ce
susţin energetic, activează, direcţionează desfăşurarea
activităţii de învăţare. Se trăieşte subiectiv ca o stare de
tensiune, care rezultă din confruntarea trebuinţelor celui care
învaţă cu modul în care îşi reproduce diferitele cuvinte, situaţii
şi rezultate ale situaţiei de învăţare.
Motivul primar care îl determină pe copil să devină
şcolar îl constituie o sinteză de factori interni şi externi.
Principalul factor intern este reprezentat de curiozitatea
copilului pentru ceea ce se întâmplă în mediul şcolar. Factorii
externi sunt în principal imitaţia şi imperativul social.
După intrarea la şcoală, învăţarea devine o activitate
obligatorie, dar şi foarte dificilă. Ea reclamă operaţii de muncă
foarte migăloase, concentrare îndelungată a atenţiei şi voinţei,
organizarea şi dozarea atenţiei voluntare, iar în ceea ce priveşte
satisfacţia pe care ea o procură elevului, apare pe un drum mai
ocolit şi este destul de îndepărtată în timp. Din acest motiv,
baza motivaţională ce susţine acest nou tip de activitate trebuie
să fie destul de puternică pentru a-l susţine pe elev în
desfăşurarea acestei activităţi şi pentru a preîntâmpina
transformarea ei într-o activitate apatică şi obositoare. Deşi
107

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
pentru toţi elevii există un scop comun al activităţii de învăţare,
constând în dobândirea unui sistem de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi, sensul subiectiv al învăţării poate să fie foarte
diferit în funcţie de natura motivaţiei fiecărui elev. Factorii
componenţi ai motivaţiei pentru activitatea de învăţare pot fi:
aspiraţia spre un nivel de performanţă ridicat, dorinţa de a
obţine note mari, ambiţia de a-i depăşi pe alţii şi de a ocupa un
loc fruntaş în ierarhia clasei, sentimentul datoriei, plăcerea de a
primi laude de la profesori sau părinţi, ataşamentul faţă de un
profesor, aspiraţia spre un anumit statut profesional, dorinţa de
a obţine anumite recompense materiale, teama de eşec,
trebuinţa de cunoaştere, plăcerea de a învăţa etc.
Din punct de vedere psihologic, contează din ce sursă
provine tensiunea motivaţională, şi în funcţie de aceasta se
determină natura, intensitatea, durata şi calitatea condiţiilor de
învăţare. Această sursă poate fi, în funcţie de activitatea de
învăţare, externă (motivaţie extrinsecă) sau internă (motivaţie
intrinsecă). Când tensiunea apare ca urmare a punerii în
funcţiune a diferitelor proceduri stimulative externe,
(competiţie, încurajare, laudă, recompensă, dorinţă pentru note
mari, frica de pedeapsă), motivaţia este externă. Acest tip de
motivaţie se decodifică din punct de vedere subiectiv sub
forma unor trăiri emoţionale negative (teama de eşec,
pedeapsă) sau sub forma unor trăiri pozitive (aşteptarea laudei,
recompensei, notei), dar în acest din urmă caz, învăţarea apare
ca atrăgătoare doar în virtutea a ceea ce urmează după învăţare.
În ambele cazuri, motivaţia poate să fie puternică, dar efectele
sunt de scurtă durată şi întărirea este discontinuă. Acest tip de
învăţare bazată pe motivaţie externă se soldează de regulă cu o
asimilare formală, nesatisfăcătoare a cunoştinţelor. Sunt şi
situaţii în care elevul interiorizează cuvintele, dar înţelege
importanţa faptului de a învăţa bine şi foarte bine; în acest caz
apare sentimentul datoriei, al responsabilităţii. Conduita de
învăţare poate fi alimentată în aceste situaţii şi de trebuinţele de
108

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
statut ridicat, de aspiraţii profesionale ridicate, care sunt
fenomene motivaţionale mult mai puternice decât valoarea
socială.
Şi aceste structuri motivaţionale se raportează la
motivaţia externă a învăţării deoarece acţionează din afara
subsistemului actelor şi proceselor cognitive.
Este indiscutabil, aşadar, rolul pe care îl are şcoala în
devenirea şi formarea fiecărei persoane, iar obiectivul major al
acesteia este să ofere un context adecvat pentru învăţare şi
dezvoltare, în care toţi copiii să se pregătească să înţeleagă
lumea în care trăiesc.

Deschideri europene

109

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Şcoala, promotor al sistemului de valori
Prof. înv. primar
Cristina PAISA

Valoarea este o etichetă pe care o punem lucrurilor,
gesturilor, faptelor, oamenilor pentru a contabiliza greutatea lor
materială sau spirituală. Am stat şi m-am gândit puţin la scopul
acestui eseu, la cadrul didactic şi la valoarea impusă de
sistemul său educaţional, moral şi civic. Da, poate e puţin
întortocheată fraza mea, dar cred că a fi promotor de valori
dragi dascăli este inclusă în fişa postului.
E clar, nu toţi facem educaţie la fel, cum nu toţi avem
aceleaşi valori pe care să le promovăm. Dar când tragem linie
la sfârşit de zi, de an şcolar, de ciclu educaţional observăm că
toţi imprimăm în personalitatea copilului valori preţioase cum
ar fi iubirea, dăruirea, înţelegerea aproapelui, spiritul de echipă,
individualitatea şi multe alte valori educaţionale, spiritual şi
morale.
Închid ochii şi nu mă imaginez pe mine ca promotor în
acest moment, ci pe dascălii mei dragi care şi-au pus amprenta
formării mele socio-educationale. Îmi aduc aminte cu drag de
lecţiile de solidaritate oferite de doamna învăţătoare când
adunăm mâncare şi o dădeam copiilor sărmani, de domnul
profesor de limba română care ne-a învaţat valoarea
inestimabilă a identităţii naţionale şi frumuseţea culturii

110

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
noastre. De dirigintele nostru drag care ne ţinea ore în şir lecţii
de morală.
Când eşti prins în mijlocul vâltorii nici nu îţi dai seama
cât de important este să fii dascăl. Ce povară plăcută porţi pe
umeri, în minte şi în suflet, pe care din altruism o împarţi zi de
zi cu elevii tăi dragi. Suntem responsabilii şi martorii
transformăriilor, din „răţuşca cea urâtă în lebăda cea graţioasă″.
E datoria noastră să fim exemple morale şi educaţionale pentru
că ele vor fi trimise mai departe generaţiilor următoare. Şi dacă
noi nu ne facem datoria cu dăruire şi responsabilitate suntem
vinovaţi de eşecul sufletelor plăpânde ce ne sunt date pe mână.
Din păcate societatea actuală este într-un colaps al
valorilor şi cred că noi avem datoria să îi îndrumăm pe elevi pe
căi bune, sigure şi ortodoxe în obţinerea notelor, a
informaţiilor, a succesului. Privesc cu stupoare cum sistemul
educaţional e bulversat de schimbări frecvente şi inconsistente,
de nevoia de nou, dăruită de elementele de bază: reguli,
continuitate şi valorificarea informaţiilor învăţate. Nu poţi
construi o casă în aer, cu bani puţini, cu schiţe şi ingineri
constructori care se schimbă când bate vântul. Aşa e şi cu
educaţia, ea se construieşte în timp, pe bază solidă şi cu oameni
de valoare care trebuie lăsaţi şi încurajaţi să îşi facă meseria
cum ştiu mai bine pentru că astfel pot fi promotori de valori şi
idealuri educaţionale şi nu numai.

111

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Sportul şi sportivii noştri
Prof. Elena PRICOPI

Şcoala are tradiţie în practicarea celor mai îndrăgite
sporturi. Pedagogi de renume în sportul băcăuan şi nu numai,
au îndrumat paşii elevilor ce şi-au clădit o educaţie solidă în
aceasta şcoală. Părinţii înţeleg rolul enorm al mişcării
organizate, al unui sport de echipă, în formarea caracterului
copilului şi - mai ales - în dezvoltarea sa sănătoasă.

Baschetul a fost întotdeauna la noi o provocare, dar
băieţii din generaţia claselor a VI-a din acest an îl ridică la un
nivel în care bucuria şi fair-playul se împletesc cu motivarea
victoriei. Nici fetele nu sunt mai prejos, ele încântându-ne cu
rezultatele echipei de volei.
112

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
Încurajăm participarea la orice competiţie sportivă,
pentru a valorifica deplin abilităţile fiecărui elev interesat.
Crosul, rolele, pentatlonul, aduc elevilor noştri bucuria
competiţiei, în timp ce şahul, repus în drepturile cuvenite ca
sport al minţii, începând din acest an, şi-a câştigat rapid
numeroşi adepţi.
Nu putem să uităm că băieţii iubesc fotbalul încă din
clasele mici. Aşa se explică locul I pe municipiu şi locul III pe
judeţ, obţinute de echipa de fotbal băieţi din ciclul primar al
Şcolii noastre. Cum şi fetele răspund provocărilor, în acest an
le-am organizat echipa de fotbal fete, care a participat la
competiţii în cadrul unui proiect naţional, eleva Airoaei
Mădălina remarcându-se în joc şi reprezentând şcoala noastră
în tabăra de la Costineşti.

Mereu mai bine

113

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Şcoală,
să-mi dai hrană pentru minte şi inimă!
Prof. Ana Loredana SICINSCHI

Titlul aparţine unui copil, un fost elev, care, cu aceste
cuvinte, a răspuns la întrebarea dintr-o oră de dirigenţie „Ce
aştepţi tu de la şcoală?” L-am luat drept titlu pentru ceea ce
semnifică el pentru elevi şi părinţii lor, dar şi pentru cei
investiţi cu înalta misiune de a şlefui cea mai fină materie
primă, copilul, noi cei care trudim în sălile de clasă şi în afara
lor la zidirea viitorului ţării, căci asta face şcoala, asigură
viitorul unui popor.
Introducerea copiilor în lumea muzicii, face ca ei să îşi
îmbogăţească sfera de cunoştinţe prin intermediul cântecelor şi
al jocurilor muzicale, iar prin intermediul serbărilor să îşi
amplifice trăirile afective.
Şcoala nu trebuie să devină, pentru domeniul muzical o
instituţie „la cererea ascultătorilor”, ci trebuie să-şi păstreze
statutul de instituţie de cultură, de iniţiere în marea cultură a
omenirii. Handel afirma: „Aş regreta mult dacă muzica mea nu
ar face decât să distreze ascultătorii, căci eu am tins să-i fac
mai buni”.
114

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
În dreptul meu ca profesor de muzică, venit anul acesta
într-o şcoală ce-şi serbează jubileul, prin activitatea mea cu
elevii voi face din cântec şi joc, mijloace care să atingă şi
mintea şi inima, iar ele să aşeze solul trainic al iubirii de ţară.
Eu nu consider educaţia patriotică o chestiune depăşită ci
dimpotrivă o datorie de onoare a cadrului didactic. Elevii
trebuie pregătiţi în şcoală şi pentru a deveni oaspeţii sălii de
concert, ai sălii de operă, dar şi ai bisericilor păstrătoare a
valorilor tradiţionale ce sudează elementele religioase şi de
factură populară. Sondarea gândirii lui Eminescu, Eliade,
Cioran etc. ne relevă marea contribuţie a muzicii în formarea
lor.
Intenţia mea este ca prin activităţile cu copiii să contribui
la depistarea şi selectarea talentelor şi îndrumarea celor cu
disponibilităţi marcante, capabili de performanţe, spre şcoli de
muzică sau spre participarea la festivaluri de muzică pentru
copii (organizate la nivel local şi naţional).
Este bine ca această disciplină, muzica, să fie studiată, iar
condiţiile pentru activităţile extracurriculare artistice să fie
reale, desăvârşindu-se prin înfiinţarea de formaţii ca grupuri
vocale sau instrumentale, coruri, în şcoli şi grădiniţe, astfel
încât articularea dintre educaţia formală, informală şi
nonformală să nu fie inegală. Aceste eforturi trebuie să-şi afle o
finalitate prin participarea la activităţi şi competiţii artistice
care să identifice în mod concret talentele adevărate şi să le
promoveze.
Dar toate acestea nu se pot realiza dacă pregătirea
muzicală a educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor nu se face
temeinic şi modern, mai ales prin promovarea
interdisciplinarităţii artistice. Dragostea şi respectul faţă de
muzică şi de frumos se clădeşte în primii ani, de la vârsta
preşcolară, iar copiii trebuie să beneficieze de aceasta.
Este important ca şcoala să nu rămână cu educaţia
muzicală la studiul surprins de marele I.L.Caragiale, cel care îl
115

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
pune pe Marius Chicoş Rostogan să dea muzicii o definiţie
rămasă celebră şi care reflectă concepţia „şcolerului” şi a
„pedagogului de şcoală nouă“:
„…...Spune Popăscule ce-i muzica?
......Muzica este care cântă dom'le!
…..iaşte aceea care ne gâghilă urechile într-un
mod plăcut”.
Se impune o preocupare sporită pentru cunoaşterea
competenţelor educativ - estetice fundamentale ca: formarea
gustului estetic şi a capacităţii de selecţie şi apreciere, a
interesului pentru o calitate estetică a existenţei umane, a
priceperii de includere a frumosului în sensul stimulării creaţiei
artistice a copiilor.

La ora de muzică

116

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Clasa – spațiul cu suflet
Prof. înv. primar
Elena SOLOMON

De multe ori, când privim în oglinda timpului, reînnodăm
firul vieţii şi ne gândim la cele mai importante fiinţe din viaţa
noastră, la cei care ne-au călăuzit paşii şi ne-au dăruit lumii. Cu
siguranţă, fiecare dintre noi şi-a îndreptat gândurile, măcar o
dată, spre cel care a stat la baza formării noastre ca om, spre cel
care ne-a ajutat să pătrundem pentru prima dată taina slovei:
profesorul şi, implicit, spre şcoala în care am învăţat.
Şcoala este o organizaţie socială în care educatorul este,
prin natura funcţiilor sale, managerul celui educat,
„impresarul” desemnat să „administreze” interesele elevului. În
contextul actualei reforme a învăţământului românesc,
modernizarea şcolii privind amenajarea sălilor de clasă vine în
întâmpinarea unei nevoi obiective de perfecţionare şi eficienţă
a activităţii didactice.
În acest sens, profesorul este responsabil de
modernizarea modului în care învaţă elevul, acesta devenind
centrul procesului educaţional.
În şcoala noastră au apărut
modificări din ce în ce mai importante în ceea ce priveşte
amenajarea spaţiului fizic: catedra este aşezată la acelaşi nivel
cu băncile, mobilierul individual şi modern a luat locul băncilor
cu pupitru dublu, fiind mai uşor de mutat şi modelat, facilitând
activitatea în grup, spaţiul fizic este personalizat, prin
117

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă
decorarea cu lucrări executate de elevi, materialul didactic este
modern, atractiv, incluzând calculatoare, videoproiectoare,
televizoare, video, table ecologice pentru ca activitatea să fie
mai atractivă.
Când intră în clasă, copilul trăieşte senzaţia de plăcere,
confort, apropiere, ambianţa fiind una protectoare, securizantă,
relaxantă, stimulativă. Reamenajarea modernă a sălii este
condiţie esentială pentru reuşita procesului de învăţământ în
condiţiile noilor metodelor de predare-învăţare- evaluare.
Ca învăţător, încerc să desfăşor o activitate didactică
bazată mult pe ,,modern”. Activitatea de predare-învăţare prin
utilizarea metodelor moderne, activ-participative, interactive
(brainstormingul, mozaicul, debate-ul, cubul, ciorchinele,
metoda cadranelor, organizatorul grafic etc.), aplicând teoria
inteligenţelor multiple, utilizând metode alternative de evaluare
(testul docimologic, investigaţia, portofoliul, eseul, referatul)
reprezintă cheia succesului şcolar.
Mobilierul modern permite desfăşurarea unor activităţi
mult mai atractive, aranjarea mereu altfel a acestuia sporind
motivaţia pentru învăţare a micilor şcolari.
Elevii învaţă acum împreună, fiind doar îndrumaţi de
învăţător, respectându-se câteva reguli de bază : toţi ascultă
părerea celorlalti, intervenţiile şi comentariile fiind
constructive şi la obiect.
Astfel de activităţi nu ar fi posibile fără o bună
cunoaştere a personalităţii fiecărui copil, fără o tratare
diferenţiată a acestora. Pe cât posibil încerc să înţeleg procesul
de învăţământ ca având doi manageri: eu, învăţătorul - care
conduc activitatea de învăţare şi el, elevul – care îşi conduce
propria fiinţă spre desăvârşire.
Dacă vrem ca elevii noştri să vină la şcoală cu plăcere,
iar activităţile noastre să aibă randament maxim, să încercăm să
fim „icoane cu suflet”, să încercăm să transformăm sala de curs
în „spaţiu cu suflet”!
118

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Bibliografie
Rusu, Pintilie (coord.), Bacău – monografie, Bacău, Sportturism, 1980
*** Colecția „Stegul roșu”, Bacău, 1962-1966
*** Județul Bacău. File de istorie, Bacău, 1974
Budău, Eugen, Bacăul literar, Iași, Editura „Universitas XXI”,
2004
Ichim, Ioan, Municipiul Bacău – schiță monografică, Bacău,
1971
Aur, Nicu; Calapod, Victor; Harja, Eugenia; Ioniță, Ioan,
Județul Bacău, Bacău, 1996
Șendrea, Eugen, Istoria municipiului Bacău, Bacău, Editura
„Vicovia”, 2007
Drehuță, Emilian (coord.), Enciclopedia județului Bacău

119

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Cuprins

Amintiri
La aniversară – Iulia Jicu....................................................................19
Mulțumesc – Maricica Bădărău.......................................................21
O picătură într-un ocean – Corina Bîra........................................23
Întâlniri providențiale - Luminița Boca........................................29
Gânduri despre școala mea – Luiza David………………………..31
Poveste cu tâlc – Ionel-Cătălin Diaconu…………………………..33
Dascălul de ieri și de astăzi – Iuliana Ghinea……………………35
50 de ani de emoții - Anișoara Ivu…………………………………..37
La ceas aniversar – Ionela Manolachi……………………………...39
Școala Nr. 10, liant între generații – Alina Mareș……………..42
Elev – profesor – diriginte – Dan Marin…………………………...45
Trecut-au anii, … – Lăcrămioara Muscalu……………………….47
Viața în ritm de clopoțel – Mariana Mușat……………………….49
Jurnalul celor șapte zile – Ana Maria Paiu……………………….51
Amintiri... - Luminița Popovici……………………………………….55
Școala din sufletul nostru – Elena Pricopi……………………….56
„Puterea de a dăinui” – Elena Rotariu…………………………….58

120

Şcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău – 50 de ani de excelenţă

Strategii didactice de succes
Asigurarea calității – Elena Amarinoaie....................................61
Educația prin activități extrașcolare – Carmen Barcan…….66
Grădina Școlii Gimnaziale Nr. 10 Bacău – Corina Bîra……...69
Școala, familia fără vacanțe – Cristina Botezatu…………..….72
Adaptarea dascălului la cerințele școlii – Georgeta Ciurea..77
Școala, templul viitorului – Aurelia Deju………………………....80
Școala vs. Ion Creangă – Sînziana Dumea…………………….….83
Meseria de dascăl – Viorica Grosu……………………………….….89
Despre autoritate – Tatiana Hamad………………………………..91
Diamantul existenței noastre – Ana Hodoroabă……………….95
Scrierea olografă – Ana Hodoroabă……….……………………….97
Școala altfel – Gabriela Iscu………………………………………….101
Sfânta Scriptură – calea revelației … – Irina Leonte………103
Motivația școlară – Andreea Lupașcu…………………………..107
Școala, promotor al sistemului de valori – Cristina Paisa..110
Sportul și sportivii noștri – Elena Pricopi……………………....112
Școală, să-mi dai hrană pentru minte … – Ana Sicinschi…114
Clasa – spațiul cu suflet – Elena Solomon………………………117

121