You are on page 1of 82

Ministerul Educației și Cerctării Științifice

Școala Sanitară Postliceală Carol Davila din Pitești

Calificarea profesională: Asistent Medical Generalist
Forma de învățământ: cursuri de zi

PROIECT DE ABSOLVIRE
NURSINGUL PACIENŢILOR CU DIABET ZAHARAT DE TIP 1

ÎNDRUMĂTOR

ABSOLVENT

ȘERBAN LUMINIȚA

NIȚU IONELA - GEORGIANA

Pitești

2015

Cuprins
Argument....2
Cap. I Noţiuni de anatomie şi fiziologie a pancreasului...3
Cap. II Noţiuni teoretice despre: Diabetul zaharat de tip 1...6
 2.1. Definiţie...6
 2.2. Clasificare...6
 2.3Etiologie...8
 2.4Tablou clinic...8
 2.5Prognostic diabetului...10
 2.6Diagnostic...10
 2.7Diagnostic diferenţiat...11
 2.8Evoluţia...11
 2.9Complicaţii...13
 2.10Tratamentul diabetului...17
Cap. III Rolul asistenţei medicale în îngrijirea pacientului cu diabet zaharat de tip 1 şi picior
diabetic...20
 3.1 Rolul asistenţei medicale în internarea pacientului cu diabet zaharat...20

3.2 Rolul asistenţei medicale în pregătirea pacientului pentru intervenţie
chirurgicală...20

3.3 Rolul asistenţei medicale în îngrijirile postoperatorii...22

3.4 Rolul asistenţei medicale în efectuarea pansamentelor...23

3.5 Rolul asistenţei medicale în administrarea insulinei la pacientului cu diabet
zaharat şi picior diabetic...24

3.5.1 Recoltarea sângelui în vederea efectuări glicemiei...25
3.5.2 Testarea glicemiei cu glucometru...26

3.6 Rolul asistenţei medicale în conduita de urgenţă în caz de hipoglicemie sau
hiperglicemie la pacientul cu diabet zaharat de tip 1...27

3.7 Rolul asistenţei medicale în educaţia sanitară a pacientului cu diabet zaharat tip 1
şi picior diabetic...28
3.7.1 Abordarea pacienţilor în funcţie de categoria de risc...30
3.7.2 Evaluarea şi managementul ulceraţiilor picioarelor la pacienţii cu diabet zaharat
de tip 1... 31
3.7.3 Tratamentul local al ulceraţiilor...31
3.7.4 Tratamentul infecţiei...32

3.8 Rolul asistenţei medicale în externarea pacientului cu diabet zaharat de tip 1... 32

Cap. IV Studii de caz... 33
Concluzii...100
Anexe...104
Bibliografie...105

2

Argument

Diabetul zaharat este din ce în ce mai răspândit devenind o problemă mondială. Incidenţa
diabetului a început să ”explodeze“, de câţiva ani. Acest număr se va dubla în următorii 25 de
ani după cum explică OMS. Ce este cel mai îngrijorător este faptul că riscul de deces este de
circa 5 ori mai mare în prezenţa diabetului insulinodependent. Din acestă cauză am decis să
studiez mai în amănunt această boală. Iar cel de al doilea motiv este că o rudă, bunicul meu,
are această boală şi sper să pot să îi ofer cât mai multe informaţii despre transformările care au
loc în organismul lui şi care să îi mai favorizeze evoluţia boli.
Motivul nu a fost nu numai expunerea corectă a cunoștințelor despre această boală, ci
și modul cum trebuie să scriu pentru a fi înțeles de către bolnav. Pentru că insist, și practica
mi-a dovedit-o, suferindul de diabet zaharat nu trebuie privit ca un bolnav cum, ar fi bolnavul
de inimă, tuberculoză, ulcer ciroză hepatică etc. Diabeticul este cel puțin la început un om
sănătos cu toate funcțiile psihice și somatice normale și cu aceași capacitate de muncă ca a
nedibeticului cu o singură țară, absența cantitativ și calitativ a insulinei. Dacă am ptea să-i
înlocuim această calitate, în raport cu nevoile organismului la un anumit moment atunci
suferința sa metabolică nu ar mai exista și viața individului respectiv ar fi la fel cu a oricăruia
dintre noi.
Pentru că insulina are rolul să metabolizeze glucidele, proteinele și lipidele ingerate
din afară și păstrând un echilibru metabolic, să asigure, astfel pe de o parte energia iar pe de
altă parte factorii plastici necesari ființei vii. Între 1921-1923 faptul că toți bolnavii
insulinodependenți mureau în coma diabetică a devenit un accident datorită fie neglijen ței
bolnavului, fie necunoașterii existenței acestei boli. Diabeticul spre deosebire de toți ceilalți
bolnavi, trebuie să cunoască cât mai multe despre tratamentul bolii sale, astfel încât să devină
propriul medic.

3

Capitolul I
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a pancreasului
Pancreasul reprezintă cea de a doua glandă digestivă mare, după ficat şi este situat în
cavitatea abdominală. Pancreasul este de 12-15 centimetri lungime, are formă de “J”, este
moale. Acesta se află transversal, deşi puţin înclinat pe peretele abdominal posterior în spatele
stomacului, peste L1-L2 ale coloanei vertebrale. Termenii: pancreas endocrin şi pancreas
exocrin desemnează cele două funcţii importante ale pancreasului şi diferenţele în calea de
evacuare a secreţiilor.
Ţesutul exocrin secretă sucuri digestive, iar cel endocrin secretă hormoni. Ţesutul
exocrin produce o substanţă numită pancreatină şi este necesară digestiei. Pancreatina conţine
enzime indispensabile descompunerii proteinelor, grăsimilor dar şi a carbohidraţilor.
Ţesutul endocrin (insulele Langerhans) produce hormonii care reglează secreţiile de:
insulină şi glucagonul. Numele insulelor Langerhans vine de la patologul german Paul
Langerhans (1847-1888). În cursul vieţii intrauterine insulele reprezintă circa 30 % din
pancreas, după naştere rămân circa 15 %, iar la vârstă adultă numai 2 %.
În pancreas se găsesc circa 1-2 milioane de insule Langerhans. Acestea conţin mai multe
tipuri de celule secretorii: celulele alfa (A), care secretă glucagon şi reprezintă 20%; celulele
beta (B), care secretă insulină şi reprezintă 60-70%; celulele delta (D), care secretă
somatostatin reprezintă 10% (acest hormon inhibă secreţia de insulină şi glucagon, asigurând
un echilibru al producerii de hormoni) dar şi celulele F, care secretă polipeptidul pancreatic.
Un litru de sânge conţine circa 0,75-1,2 g de glucoză dizolvată. Necesarul de energie al
celulelor este asigurat de glucidele din sânge. În mod normal nivelul glicemiei este în general
constant, cu mici fluctuaţii. Dacă nivelul de glucide din sânge este ridicat avem hiperglicemie
şi dacă este scăzut avem hipoglicemie, cauzând grave tulburări metabolice.
Insulina este primul hormon descoperit de un cercetător român, Nicolae C. Păulescu, în
1921, pentru care i-a fost acordat premiul Nobel. Insulina este un hormon proteic, care conţine
51 de aminoacizi, fiind secretată sub formă de precursori care mai apoi, prin transformări
succesive rezultă insulina ce este depozitată în celulele beta (B). Efectele insulinei sunt
iniţiate prin legarea de o proteină membranară receptoare care este activată.
Efectele principale care apar în urma stimulării cu insulină sunt:

Membranele celulelor musculare şi membranele altor celule devin permeabile pentru
glucoză, din care rezultă o pătrundere mai rapidă a glucozei în celule;

Modificare la nivelul de activitate al multor enzime metabolice intracelulare, acest
efect apare la circa 10-15 minute de la stimularea cu insulină;

Se formează proteine noi, acest lucru se întâmplă la ore sau zile de la stimulare;

Insulina mai are următoarele efecte şi asupra metabolismului electroliţilor:

Concentraţia plasmatică de K+ scade prin stimularea transportului său în celulele
hepatice şi intracelulare;

Facilitează transportul intracelular al fosfaţilor şi al magneziului;

În concluzie, insulina este singurul hormon hipoglicemiant şi singurul hormon care are
efect anabolizant pentru metabolismele intermediare.
4

Reglarea secreţiei de insulină. Principalul reglator al secreţiei de insulină este nivelul
glicemiei.La valoare normală a glicemiei a jeun (dimineaţa, înainte de servirea micului dejun),
secreţia de insulină este minimă. Dacă glicemia creşte brusc la 200-300mg% şi rămâne la
acest nivel, secreţia de insulină se va modifica şi ea în sens crescător în două etape:
În primele 3-5 minute valoare insulinei plasmatice va creşte de circa 10 ori mai mult
datorită eliberării preformate din insulele Langerhans a insulinei; această insulinemie nu se
poate menţine şi va ajunge să scadă în 5-10 minute;
După aproximativ 15 minute, secreţia de insulină va creşte din nou, la o valoare mult mai
mare decât cea avută anterior; de acest efect se ocupă atât insulina nou secretată cât şi cea
preformată.
Răspunsul insulinei la administrarea glucozei pe cale orală este mult mai mare faţă de
administrarea glucozei pe cale intravenoasă. Acest lucru de întâmplă din cauza faptului că în
perioadele digestive se secretă hormoni gastro-intestinali care determină creşterea secreţiei de
insulină.
Alţi factori care influenţează în mică măsură secreţia de insulină:

Aminoacizii, cum ar fi: lizina, arginina, fenilalamina;

Hormonii gastro-intestinali: secretina, gastrina;

Hormonii insulari: somatostatină inhibă secreţia de insulină, în timp ce glucagonul
stimulează secreţia de insulină;

Alţi hormoni: progesteronul şi estrogenii cresc secreţia de insulină, cortizonul,
adrenalina creşte glicemia ca răspuns la stres;

Ionii: potasiul şi calciul sunt necesari în răspunsul normal al insulinei şi al
glucagonului;

Obezitatea se caracterizează prin rezistenţă la insulină dar şi prin hiperinsulinemie, dar
glicemia şi glucagonul sunt în limite normale.
Glucagonul, hormon proteic, alcătuit din 29 de aminoacizi. Efectele sale se exercită

asupra:

Metabolismului glucidic: creşterea extragerii aminoacizilor din sânge de către
hepatocite, făcându-i astfel disponibili pentru transformarea în glucoză.

Metabolismului lipidic: esenţial în cetogeneză datorită oxidării acizilor graşi.

Metabolismului proteic: provoacă efect antianabolic prin inhibarea sintezei proteice.
În cantitate foarte mare, glucagonul determină:

Creşterea secreţiei biliare;

Creşterea forţei de contracţie a cordului;

Inhibarea secreţiei gastrice.

Reglarea secreţiei de glucagon. Cel mai important factor de control al secreţiei de
glucagon este glicemia, astfel că în hipoglicemie, glucagonul este secretat în cantităţi maie şi
determină eliberarea de glucoză hepatică în cantităţi mari, corectând astfel nivelul glicemie.
Aminoacizii în concentraţii crescute stimulează secreţia de glucagon. Anumiţi hormoni
intestinali, cât şi efortul fizic intens cresc secreţia de glucagon. Insulina cât şi acizii graşi
circulanţi inhibă eliberarea de glucagon.
5

Capitolul II
Noţiuni teoretice despre: Diabetul zaharat de tip 1
2.1 Definiţie
Diabetul zaharat este o boală caracterizată prin concentraţia valorii glucozei în sânge din
cauza producţiei insuficiente de insulină.
Insulina, este un hormon eliminat de pancreas, care controlează cantitatea de glucoză din
sânge. Băuturile şi alimentele consumate sunt separate în elemente componente (cum ar fi
glucoză), de care organismul uman are nevoie pentru a funcţiona normal. Zahărurile sunt
absornite în sânge și stimulează producţia de insulină. Insulina permite zaharurilor să treacă
din fluxul sanguin în celule. Zaharurile, odată pătrunse în celule, sunt transformate în energie,
care este stocată până când devine necesară sau este utilizată imediat.
În mod normal, pe parcursul zilei, concentraţia sanguină a glucozei variază. Creşte după
servirea mesei şi revine la normal în următoarele două ore. Când glicemia ajunge în limite
normal, producţia de insulină scade. Glicemia variază deobicei între 70-110 miligrame per
decilitru (mg⁄dL) de sânge. Persoanele în vârstă de peste 65 de ani au glicemia uşor crescută,
în special după servirea mesei.
Dacă nu se produce suficientă insulină pentru a transporta glucoza în celule, creşterea
glicemiei din sânge şi scăderea cantităţii de glucoză din celule determină simptomele, dar şi
complicaţiile caracteristice diabetului zaharat.

2.2 Clasificare
Clasificarea diabetului zaharat cuprinde patru tipurile ideologice ca:

Diabetul de tip 1, insulinodependent, numit şi” diabet slab “în care celulele beta din
pancreas sunt distruse complet şi nu mai secretă insulină. În absenţa insulinei şi dacă
nu se adoptă un tratament, glicemia rămâne permanent ridicată. Prin urmare este
obligatoriu să se dea corpului insulină prin injecţii.
Acest diabet se declanşează cel mai frecvent în copilărie, înaintea vârstei de 25 de ani.
Din motive încă necunoscute, organismul începe să secrete anticorpi împotriva propriilor
celule Beta pacreatice şi astfel ajunge să le distrugă. Deci, diabetul de tip 1 este o boală
autoimună.
Studiile au arătat că alăptarea artificială, precum şi unele virusiri ar fi factorii ce
determină această boală, care are şi o componentă ereditară dovedită. Mai exact, boala apare
doar la subiecţii predispuşi genetic. Atunci când mecanismul de apariţie a diabetului de tip 1
nu este cunoscut spunem că diabetul este idiopatic.

Diabetul de tip 2, insulinoindependent, numit şi “diabet gras”, apare la persoanele de
peste 40 de ani și este asociat aproape întotdeauna cu excesul în greutate.
Acest tip apare ca urmare a secreţiei de insulină la început normală, dar nu foarte activă.
Insulina este ineficientă şi în acest fel glicemia rămâne crescută.
6

Din cauza hiperglicemiei, organismul secretă mai multă insulină şi aşa apare
hiperinsulinismul. Cum receptorii insulinei scad ca număr, hiperinsulinismul persistă şi aşa
nici hiperglicemia nu reuşeşte să scadă; de aici a apărut termenul de insulinorezistenţă.
Uneori, peste ani, la persoanele care au depăşit 70 de ani, pancreasul se epuizează, iar
secreţia de insulină scade atât de mult încât se ajunge la insulina injectabilă. În acest caz, s-a
ajuns la diabetul de tip 1.

Diabetul gestaţional. Aproximativ 1-3% din femeile însărcinate fac diabet în timpul
sarcinii. Dacă nu este descoperit şi tratat, diabetul gestaţional măreşte riscul de
complicaţii medicale atât pentru mamă, cât şi pentru făt, mergând până la decesul
fătului. Această afecţiune este prezentă cel mai frecvent la femei cu obezitate.
Majoritatea viitoarelor mame fac diabet gestaţional pentru că nu mai pot produce
suficientă insulină deoarece în ultima parte a sarcinii necesarul de insulină este crescut. Însă,
de cele mai multe ori, femeile care fac diabet gestaţional dezvoltă pe parcurs, diabet de tip 2.

Diabetul insipid central este absenţa hormonului diuretic care duce la producţia unei
cantităţi mari de urină (poliurie).
Diabetul insipid central este cauzat de obicei de scăderea în cantitate a producţiei de
hormon antidiuretic, acesta fiind hormonul care reglează cantitatea de apă din organism.
Uneori singurele simptome sunt senzaţia de sete intensă şi producţia de urină crescută.
Persoanele care suferă de această boală pot consuma cantităţi foarte mari de lichide între 4 şi
40 de litri pe zi.
În practica medicală se foloseşte de multe ori denumirea completă de diabet zaharat, nu
doar diabet, pentru a-l deosebi de această boală, numită diabet insipid. Aceasta din urmă este
o afecţiune destul de rară iar glicemia este normală.
Feluri de diabet de tip 1:

Prin mecanism autoimun;

Prin mecanism necunoscut sau idiopatic.

Atunci când diabetul este de tip autoimun înseamnă că în sângele persoanelor afectate
vor apărea o serie de anticorpi speciali. Aceştia pot apărea înaintea debutului clinic al
diabetului cu luni sau ani înainte. Principalii anticorpi care pot apărea în sânge sunt următorii:

Anti transport de zinc (ZnT8Ab). Aceştia sunt prezenţi la 60-80% din persoanele cu
diabet de tip 1 la debut. Sunt prezenţi la 2% din populaţia generală fără diabet.

Anti insulina (IAA). Sunt prezenţi în special la vârste mai mici. Pot apărea la orice
persoană care a primit insulină din exterior.

Anti IA-2⁄IA-2beta (IA-2Ab). Sunt prezenţi la ‹1% din populaţia generală fără diabet.
Aproape 60-70% din copiii cu diabet de tip 1 la debut îi au.

Anti GAD65 (GAD65Ab). Aproape 70-80% din copii cu diabet de tip 1 la debut au
prezenţi aceşti anticorpi, ei persistând apoi pentru mulţi ani.
Riscul ca diabetul de tip 1 să apară este reprezentat de creşterea numărului de anticorpi în
sângele persoanei aparent normală. Dacă toţi cei patru anticorpi sunt prezenţi, riscul ca în
următorii opt ani să facă boala este de aproximativ 90%.
Atunci când mecanismul de apariţie a diabetului nu este cunoscut se spune că diabetul
este idiopatic. Există posibilitatea să fi fost un mecanism autoimun care nu a fost pus în
7

evidență la momentul testării. Cercetătorii continuă să caute răspunsuri în acest domeniu, iar
în anii ce vor urma vor descoperii cu siguranţă noi infomaţii.

2.3 Etiologie
Există numeroşi factori cunoscuţi printre care:
1. Factori genetici:

Alte gene de la cromozomii 1, 2, 10, 11, 12, 16, 18;

Cel mai frecvent genele HLA (Human Leucocyte Antigen) DR3, DR4 de pe braţul
scurt al cromozomului 6;
2. Factori de mediu:

Factori virali: virusul rubeolic, retrovirusuri, enterovirusuri, rotavirusuri,virusul
variceo-zosterian;

Factori materni: vârst înaintată a mamei la momentul naşterii, infecţii în timpul
sarcinii, numărul de naşteri anterioare şi incompatibilitatea de grup sangvin dintre
mamă şi tată;

Factori care pot modifica sensibilitatea la insulină: luarea în greutate, pubertatea,
alimente cu multe calorii;

Factori nutriţionali: deficit de vitamina D, laptele de vacă introdus prea devreme
(alăptarea la sân apară de diabetul de tip 1 prin evitarea proteinelor din laptele de vacă
ce favorizează apariţia anticorpilor, dând în cele din urmă o boală autoimună), carenţă
de fibre, carenţă de vitamina E;

Substanţe toxice: streptozocin (este un citostatic utilizat în cancer, în special cel de
pancreas), vacor (este utilizat ca şi otravă pentru şoareci);

Stresul psihic;

Obezitatea;

Unele boli endocrine cum ar fi: sindromul Cushing (este creşterea nivelului de
corticosteroizi, determinată de producţia exagerată la nivelul glandelor suprarenale),
acromegalia (este hiperproducţia de hormon de creştere care conduce la o creştere
excesivă), hipertiroidism (este hiperreactivitatea tiroidei, care creşte concentraţiile
hormonilor tiroidieni şi accelerează funcţiile vitale ale organismului).

2.4 Tablou clinic
Primele semne sunt determinate de efectele hiperglicemiei. Când glicemia este crescută
peste 160-180mg⁄dL, începe eliminarea de glucoză în urină. Dacă cantitatea de glucoză din
sânge creşte şi mai mult, rinichii vor excreta cantităţi suplimentare de apă pentru a dilua
glucoză. Din cauza eliminării unui volum urinar mare, persoanele care suferă de diabet
urinează frecvent (poliurie). Prin faptul că persoana elimină foarte mult, acest lucru conduce
la sete intensă (polidipsie). Din cauza pierderilor calorice pe cale urinară, persoanele afectate
suferă de o scădere ponderală semnificativă. Pentru a compensa această pierdere, apetitul
indivizilor creşte. Alte simptome: tulburări de vedere, somnolenţă, greaţă şi reducerea
rezistenţei la efort.
8

Simptomele debutează adeseori brusc, cu intensitate mare. Se poate instala foarte rapid o
stare numită cetoacidoză diabetică. Din cauza lipsei de insulină, majoritatea celulelor din
organism nu pot folosi glucoza din sânge. Pentru a supravieţui, celulele încep să folosească un
mecanism secundar pentru a produce energie. Celulele adipoase încep să metabolizeze
grăsimile, ceea ce duce la producţia unor compuşi denumiţi cetone. Cetonele sunt o sursă de
energie celulară care determină acidifierea sângelui (cetoacidoză). Semnele şi simptomele
iniţiale ale cetoacidozei diabetice includ senzaţia de sete intensă şi eliminarea unui volum
urinar mare, scădere ponderală, greaţă, vomă, oboseală şi la copii: dureri abdominale.
Respiraţia devine rapidă şi profundă pentru că organismul încearcă să corecteze acidoza
sanguină.
Acidoza este creşterea în surplus a acidităţii sângelui, determinată de acumularea
substanţelor acide în sânge sau pierderi sanguine de bicarbonat (acidoză metabolică) sau de
acumulare a dioxidului de carbon în sânge, cauzată de afectare funcţiei pulmonare sau
diminuarea mişcărilor respiratorii. Cantitatea de acizi din organism creşte în urma ingerării
unei substanţe acide. Semnele unei persoane cu acidoză metabolică sunt: greaţă, vomă,
oboseală.
Aerul expirat are miros de acetonă. În lipsa tratamentului, cetoacidoza diabetică poate
evolua de la comă până la deces.
În cazuri netratate sau tratate necorespunzător pot apărea tulburări metabolice importante
manifestate prin:

Tegumente uscate;

Hiperpnee;

Dureri abdominale;

Greţuri şi vărsături:
În stări comatoase apar următoarele:

Ochi înfundaţi în orbite;

Respiraţie amplă de tip Kussmaul;

Puls rapid;

Abdomen rigid;

TA prăbuşită.

Tablou paraclinic:

Glicozurie;

Hiperglicemie;

Insulină serică la început normală, apoi creşte ca în final să scadă;

Test de toleranţă la glucoză normal.

2.5 Prognostic
Incidenţa diabetului a început să” explodeze “, de câţiva ani. În 2011, în lume, mai mult
de 120 de milioane de persoane suferă de diabet, iar acest număr se va dubla în următorii 25
de ani după cum explică OMS. Acest număr va creşte datorită:

Obiceiuri alimentare nesănătoase;
9

Îmbătrânirea populaţiei;

Sedentarism.

Anual în România, 4-6 copii din 100000 fac diabet de tip 1. În Franţa 0,5 milioane de
persoane (0,8% din populaţie) sunt afectate de diabetul insulinodependent. În Finlanda, anual
60 de copii din 100000 fac diabet de tip 1, în timp ce în China doar 1 copil la 100000.
Riscul de a face diabet zaharat de tip 1 pe tot parcursul vieţii este de 1%. Din 100 de
nou-născuţi, unul va face diabet zaharat pe parcursul vieţii, inclusiv la vârsta de peste 80 de
ani.
În cazurile de diabet de tip 1 nou descoperite, 80% din acestea sunt fără nicio rudă de
gradul 1 cunoscută cu diabet. Riscul de deces este de circa 5 ori mai mare în prezenţa
diabetului insuluinodependent.

2.6 Diagnostic
Diagnosticul de diabet se stabileşte prin depistarea concentraşiei crescute din sânge a
glucozei. Verificarea anuală este foarte importantă la persoanele care suferă de acestă boală, în
special la persoanele în vârstă.
Pentru a măsura glicemia, se va recolta o monstră de sânge după ce persoană a întrerupt
alimentaţia timp de 12 ore. Este posibilă şi recoltarea de sânge după ce a mâncat. După masă,
este normal ca glicemia să fie crescută, însă valoarea acesteia nu trebuie să fie prea mare.
Dacă persoana a întrerupt alimentaţia timp de 12 ore, i s-a recoltat sânge, glicemia nu trebuie
să fie mai mare de 126 mg⁄dl. Chiar şi după masă, glicemia nu trebuie să depăşească 200
mg⁄dl.
Pe lângă concentraţia de glucoză din sânge, medicii măsoară şi nivelul proteinei
sanguine, numită şi hemoglobina A1c sau hemoglobina glicozilată. Analiza aceasta este utilă
pentru a putea pune diagnosticul la adulţii la care glucoza sanguină este uşor crescută.
Deseori, la femeile însărcinate, care prezintă manifestări de diabet gestaţional se poate
efectua un alt test, numit testul de toleranţă la glucoză. Acesta se mai efectuează şi la
persoanele în vârstă care au semn de diabet, dar la care glicemia după repaus alimentar este
normală. Acest test se foloseşte la identificarea diabetului. Procedura constă în repaus
alimentar, apoi este urmat de recoltarea unei monstre de sânge pentru a se determina glicemia.
Persoana vă trebuii sa ingere o substanţă specială care conţine o cantitate de glucoză. Ulterior
se recoltează iar sânge de mai multe ori în 2-3 ore pentru a se determina glicemia şi pentru a
se observa dacă aceasta creşte anormal de mult.

2.7 Diagnostic diferenţial
În diabetul de tip 1, celulele pacreatice care secretă insulina sunt distruse de propriul
organism, astfel pancreasul produce prea puţină insulină sau nu secretă deloc. În acest caz
celulele nu pot absorbi glucoza din sânge, iar nivelul glicemiei va creşte.
Simptomatologia diabetului de tip 1:

Sete intensă (polidipsie);

Eliminare în cantităţi mari de urină (poliurie);

Creşterea senzaţiei de foame (polifagie);

Pierdere în greutate;
10

Oboseală.

Diabetul de tip 2 în care pancreasul secretă o cantitate scăzută de insulină, aici existând
şi un defect de utilizare a insulinei care este numit şi insulino-rezistenţă din cauza căreia
nivelul glucozei în sânge este mereu ridicat.
Simptomatologia diabetului de tip 2:

Sete exagerată (polidipsie);

Cantitate de urină eliminată mare (poliurie);

Infecţii frecvente;

Înţepături sau furnicături ale membrelor;

Întârzieri în vindecarea rănilor;

Tulburări de vedere.

Diabetul gestaţional apare atunci când organismul femeilor nu mai poate produce
suficientă insulină pentru că în ultima perioadă a naşterii necesarul de insulină este crescut.
Însă multe femei care fac diabet gestaţional, pe măsură ce avansează în vârstă dezvoltă diabet
de tip 2.
Diagnosticul se face pe baza analizelor din plasma venoasă:

Glicemia a jeun, adică pe nemâncate care este ≥126 mg⁄dl;

Glicemia în timpul zilei care este ≥200 mg⁄dl.

Analizele trebuie să fie repetate în zile diferite pentru a confirma rezultatele.

2.8 Evoluţia
Evoluţia până la diagnosticarea cu diabet zaharat de tip 1 este întinsă pe parcursul mai
multor ani. Viitorul pacient cu diabet se naşte de cele mai multe ori sănătos, dar moşteneşte de
la părinţi, bunici şi străbunici genele care duc la dezvoltarea diabetului.
De-a lungul vieţii intervin factorii de mediu (virusurile), factorii de alimentaţie, factorii
care modifică sensibilitatea la insulină (pubertatea, câştigul în greutate), substanţele toxice,
stresul psihic. Aceşti factori de mediu sunt cei care declanşeză la nivelul organismului un
proces prin care propriu sistem imunitar distruge celulele beta producătoare de insulină din
pancreas.
Sistemul de apărare al omului împotriva substanţelor străine (virusuri, paraziţi, bacterii)
pe care, în mod normal, îi îndepărtează se numeşte sistem imunitar. În plus, sistemul imunitar,
mai distruge şi structuri proprii care prezintă modificări anormale cum ar fi: celule rumonale,
celule moarte, celule cu defecte. Pătrunderea în organism a substanţei străine declanşează
producerea unor anticorpi, care neutalizează sau distruge antigenele (substanţele străine).
Anticorpii sunt produşi de globulele albe (leucocitele), acestea sunt principalele celule
care participă la apărarea organismului. Din aceste celule fac parte: neutrofilele, macrofagele
care înglobează purtătorii de antigene şi limfocitele care sunt de două feluri: T şi B, cele din
urmă sunt cele care produc anticorpii.
În diabetul zaharat de tip 1, sistemul imunitar confundă celulele beta care produc insulină
si în pancreas, cu ceva străin organismului şi declanşează un proces de distrugere a lor numit
şi proces autoimun, adică împotriva unor structuri din propriul organism.
11

Predispoziţia genetică s-ar materializa prin eliminarea în sânge a unor limfocite T
autoreactive, care nu sunt capabile să recunoască elementele celulelor beta pancreatice ca
fiind din organism, astfel devenind antigene. Odată început procesul distructiv autoimun,
macrofagele vor elibera substanţe care distrug celulele beta pancreatice şi aşa limfocitele B
vor elibera autoanticorpii. La 70-80% din persoanele care vor suferii de diabet sau la cei care
sunt la începutul bolii, pot exista în sânge autoanticorpii: ICA (Islet Cell Antibodies), GAD
65, IA-2, ZnT8.
Celulele beta pancreatice sunt distruse de celulele numite limfocite T citotoxice. Aceste
limfocite T citotoxice fac parte din sistemul nostru imunitar. Ceva se întâmplă şi brusc
limfocitele T citotoxice uită că celulele beta pancreatice fac parte din organism, astfel că ajung
să creadă că defapt celulele beta pancreatice sunt un invadator al organismului, o bacterie
ucigaşă. Există şi nişte anticorpi îndreptaţi împotriva celulelor beta (anticorpi antiinsulari,
anti-GAD), dar s-a dovedit clar că aceştia nu le fac absolut nimic celulelor beta, ci sunt doar
nişte martori a-l luptei duse între celulele T citotoxice şi noul inamic, celulele beta
pancreatice.
Riscul de a face diabet de tip 1 în toată viaţa este de 0,4% în populaţia generală, însă
creşte la 6% dacă există în familie o rudă de gradul 1 care are diabet de tip 1. Cel mai mare
risc de a suferi de diabet îl are sora⁄fratele geamăn (a) al unui pacient cu diabet de tip 1, asta
dacă au fost gemeni de tip monozigot (s-au format din aceaşi celulă ou), riscul este de 5070%.
Pe măsură ce celulele beta pancreatice sunt distruse, în organism apar multe modificări
datorate lipsei de insulină, aceasta având rol de a introduce glucoza în celule pentru a produce
energie. În lipsa insulinei, glucoza nu poate pătrunde în celule şi se va acumula în sânge, aşa
apare hiperglicemia.
Excesul de glucoză se va elimina pe la nivelul rinichilor, cauzând eliminarea apei din
organism; astfel că elimină o cantitate mare de apă prin urină (3-15 L⁄zi) şi aşa apare şi
senuaţia permanentă de sete. Alte semne care apar datorită pierderii în cantitate crescută de
lichide şi electroliţi sunt: crampele care afecteză membrele inferioare; astenia fizică şi psihică;
dar şi scăderea ponderală relativ rapidă în ciuda consumului crescut de alimente tot din cauza
lipsei insulinei din organism.
Organismul pentru a produce energie, nemaiputând utiliza glucoză, va folosi grăsimile
din depozitele adipoase. Prin utilizarea acestor depozite pentru a fabrica energie, se produc
substanţe numite cetone, care se acumuleză şi acidifică sângele (cetoacidoză) în organism.
Cetoacidoza se manifestă pe respiraţie profundă, cu un miros specific, de mere fermentate
cauzată prin acumularea acetonei; scăderea poftei de mâncare; vărsături; greţuri; dureri
abdominale ajungându-se până la pierderea cunoştinţei, adică comă diabetică.
În concluzie, este de preferat ca această descoperire a bolii să se facă cât mai din timp
pentru că modificările suferite de organism să fie minime şi cu cât mai puţine complicaţii.
Boala începe să se facă simţită atunci când celulele secretoare de insulină de la nivelurile
pancreasului încep să fie distruse. Acest proces de distrucţie are o evoluţie fie lentă fie rapidă
astfel că până în momentul creşterii glucozei în sânge peste limitele normale poate să treacă
de la luni până la ani de zile.
Atunci când din totalul de celule beta pancreatice care secretă insulina au mai rămas doar
10-20%, se instalează simptomele. Intervalul între alterarea glicemiei a jeun şi apariţia
simptomelor este de regulă de 1-2 ani.
12

Perioada de la începutul semnelor până la momentul în care este diagnosticată boala este
foarte scurtă, de aproximativ 3 săptămâni, însă boala începe cu mult timp în urmă (luni-ani).

2.9 Complicaţii
Persoanele cu diabet pot prezenta, pe termen lung, numeroase complicaţii severe. Unele
complicaţii pot debuta în primele luni de la instalarea diabetului, însă majoritatea apar numai
după câţiva ani. Cu cât este mai controlată valoarea glicemiei în sânge, cu atât riscul apariţiei
complicaţiilor se reduce.
Aceste complicaţii pot fi de două feluri: acute şi cronice.
Complicaţiile acute:

Hipoglicemia şi coma hipoglicemică;

Coma diabetică cetoacidozică;

Coma diabetică hiperosmolară.

Hipoglicemia este determinată de un nivel scăzut al glicemiei în sânge (sub 50 mg⁄dl).
Pot fi hipoglicemii uşoare sau medii şi severe. Hipoglicemia uşoară sau medie se
caracterizează prin păstrarea stării de conştienţă, iar cea severă, numită şi comă
hipoglicemică, definită prin pierderea stării de conştienţă şi incapacitatea pacientului de a
acţiona coerent pentru a ieşi din hipoglicemie, pentru care este necesară intervenţia unei alte
persoane.
Cauzele comei hipoglicemice:

Aport glucidic scăzut;

Supradozarea de insulină;

Efort muscular crescut;

Consum de alcool.

Simptomatologia hipoglicemiei: tulburări de memorie; scăderea capacităţii de
concentrare; scăderea vitezei de gândire; modificări ale dispoziţiei generale (tristeţe,
melancolie, agitaţie). Care pot evolua până la alterarea stării de conştienţă, convulsii şi comă.
Alte simptome: palpitaţii, tremurături ale mâinii, anxietate, transpiraţii reci, foame şi
furnicături.
Semnele hipoglicemiei: paloarea pielii, diaforeza, puls rapid şi puternic, creşterea
tensiunii arteriale, pupile mărite.
Un mod caracteristic este că simptomele dispar rapid la administrarea zahărului.
Tratamentul hipoglicemiei uşoare şi medii se face prin ridicarea nivelului glicemie prin a
mânca ceva dulce, iar în hipoglicemiile severe şi profunde, medicii administreză glucoză pe
cale intravenoasă pentru a prevenii leziunile cerebrale. Persoanele predispuse la hipoglicemie
severă trebuie să aibe în permanenţă glucagon, care se administrează injectabil şi aduce
glicemia valori suficient de mari în decurs de 5-15 minute.
Coma diabetică cetoacidozică este o stare foarte gravă, ce poate pune în pericol viaţa
bolnavului. Tulburările metabolice sunt atât de afectate, încât această comă poate fi
considerată o “furtună metabolică “. De aceea, ea reprezintă o urgenţă medicală majoră, iar
tratamentul trebuie început numai decât.
13

Simptomatologie şi semne: aspect general modificat cu facies palid sau chiar vultuos;
semne de deshidratare: limbă uscată, tegumente uscate; dispnee Kussmaul impresionantă prin
frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor; semne digestive severe: greţuri, vărsături, dureri
abdominale intense; semne neurologice: astenie accentuată, dezorientare şi somnolenţă.
Bolnavul este inert şi flasc, cu sau fără pierderea conştienţei.
Tratamentul este alcătuit de insulină; soluţii perfuzabile; soluţii electrolitice; bicarbonat
de Na (soluşie 14‰ sau 8,4%); dietă anticetogenă.
Coma diabetică hiperosmolară apare la pacienţi în vârstă, de cele mai multe ori cu diabet
zaharat de tip 2 necunoscut până atunci, cu factori ca infecţii diverse sau chiar infarct
miocardic acut.
Pacienţii au tabloul unei deshidratări foarte importante fără acidoză (respiraţia Kussmaul
lipseşte) dar şi fără corpii cetonici în urină.
Prognosticul este foarte grav, de cele mai multe ori decesul se produce în peste 50%
dintre cazuri.
Tratamentul este acelaşi ca şi la coma diabetică cetoacidozică: insulină; soluţii
perfuzabile (NaCl 9‰, glucoză 5-10%); soluţii electrolitice; bicarbonat de Na.
Complicaţii cronice:

Afectarea vaselor mari (complicaţii macrovasculare)

Artere coronare: angină pectorală, atac de cord, insuficienţă cardiacă;

Artere carotide şi cerebrale: AVC, tulburări de vedere;

Artere periferice mari: durere la mers, ulceraţii şi cangrene ale membrelor inferioare.

Afectarea vaselor mici (complicaţii microvasculare)

Afectarea rinichiului (nefropatie): sindrom nefrotic, pierderea de albumină prin urină,
insuficienţă renală acută⁄cronică;

Afectarea ochiului: retinopatie, cataractă, glaucom;

Afectarea nervilor (neuropatie): afectarea nervilor periferici, pierderea masei
musculare, neuropatia autoimună, paralizia nervilor cranieni;

Afectarea pielii: pioderma gangrenosum, necrobioza, infecţii fungice;

Afectarea articulaţiilor: picior Charcot;

Afectarea gingiilor şi a danturii;

Afectarea funcţiei sexuale;

Afectarea sistemului digestiv: neuropatia autonomă.

Neuropatia diabetică
Persoanele care suferă de hiperglicemie pentru o perioadă lungă de timp, apoi dezolta
neuropatie diabetică. Aceasta este o leziune la nivelul nervilor cauzată de diabet. Persoanele
care pot dezvolta această boală sunt persoanele cu hiperglicemie pentru o perioadă
îndelungată, persoanele cu hipertensiune, persoanele supraponderale şi cele cu dislipidemie
(trigliceride mari).

14

Iniţial bolnavul poate să fie asimptomatic, dar în timp semnele şi simptomele apar:
durere, amorţeală sau furnicături ale membrelor inferioare. Afectarea nervilor are loc la toate
nivelurile: sistemul digestiv, sistemul cardiovascular, sistemul vizual, organele sexuale etc.
Riscul mare de a face neuropatie diabetică apare la persoanele în vârstă, care au diabet de
mulţi ani (peste 10 ani).
Alţi factori care duc la neuropatie diabetică sunt: stilul de viaţă (consumul de alcool,
fumatul, activitatea fizică), factorii metabolici (dislipidemie, hipertensiune), factori genetici,
factori vasculari (lezarea vaselor sanguine), factori inflamatori.
Simptomele diferă în funcţie de nervul afectat. La început simptomele pot lipsii sau pot
trece neobservate, dar cu trecerea anilor, nervul afectat se poate agrava, iar simptomele se
accentuează. Cele mai frecvente semne şi simptome ale neuropatiei diabetice sunt:

Sistemul digestiv: greaţă, vărsături, diaree, balonare, constipaţie;

La nivelul membrelor: amorţeală, arsură, înţepături, durere, scăderea sensibilităţii,
contracţii musculare;

Sistemul cardio-vascular: hipotensiune ortostatică;

Probleme sexuale: uscăciunea vaginului, disfuncţie erectilă;

Sistemul renal: probleme la urinat.
Clasificarea neuropatiei diabetice:

Neuropatie diabetică periferică: afectarea extremităţilor, mebrenele superioare şi în
special cele inferioare (ex: picior, deget, mână);

Neuropatia diabetică autonomică: afectarea organelor interne (inimă, sistem digestiv,
organe sexuale, tract urinar, ochii, plămânii)

Neuropatia diabetică proximală;

Neuropatia focală: afectarea unu nerv sau unui grup de nervi dintr-o zonă (ochii,
urechile, pelvis, muşchii faciali, coapse, torace, abdomene).

Neuropatia diabetică periferică sau neuropatia diabetică senzorio-motorie sau
simetrică. Sunt afectate în special membrele inferioare şi cele superioare.
Persoanele care suferă de acestă boală prezintă: senzaţie de amorţeală, scăderea
sinsibilităţii termice şi dureroase şi mai târziu şi a celei tactile, furnicături, arsură, înţepături,
durere ascuţită, crampe. Toate aceste simptome sunt simetrice, adică afectează ambele
membre drept şi stâng în egală măsură.
Mai pot apărea şi slăbiciunea musculară dar şi diminuarea sau chiar pierderea reflexelor
osteotendinoase, în special la călcâi ducând astfel la deformarea degetelor piciorului denumite
şi "degete ciocan"sau chiar "picior Charcot".
Neuropatia autonomică reprezintă afectarea nevilor care se ocupă cu organele interne,
tensiunea arterială dar şi chiar la nivelul glicemie. În mod normal, atunci când glicemia
ajunge sub nivelul normal, organismul nostru ar trebui să ne avertizeze prin nişte semnale
cum are fi: tremurături, palpitaţii, transpiraţie. Însă la persoanele care suferă de neuropatie
autonomică, aceste semne dispar, iar persoana nu mai este avertizată.

15

Neuropatia proximală mai este numită şi neuropatia lombo-sacrată sau femurală sau
amiotrofie. Acesta debutează foarte frecvent cu durere ale coapselor, şoldurilor, feselor şi
debutează pe o singură parte a corpului.
Neuropatia focală reprezintă afectarea unui nerv sau a unui grup de nervi cu debut brusc,
apare cu o durere atroce şi se manifestă cel mai frecvent la persoanele în vârstă ce au diabet
zaharat de mult timp.
Pacienţii pot prezenta: incapacitatea de a focusa ochii, durere retrooculară, vedere dublă,
paralizia periferică a unei părţi din faţă (paralizia Bell), derere retrosternală.
Tratamentul cel mai bun în cazul acestei boli este prevenirea progresivă a leziunii
nervoase din momentul în care acesta a fost diagnosticat. Tratamentul care se poate administra
este contra durerii apărute: anticonvulsivele, antidepresivele, antiinflamatoarele.
Picior diabetic este termenul care cuprinde un spectru larg de afecţiuni ale piciorului la
bolnavii cu diabet zaharat.
Persoanele cu diabet zaharat care au pentru o perioadă lungă hiperglicemie, sunt
predispuse a face complicaţii. La membrele inferioare se produc leziuni ale nervilor şi ale
vaselor deoarece valorile glicemice sunt mari. Acestea duc într-un final la pierderea
sensibilităţii la început doar termice şi dureroase iar apoi şi pierderea de echilibru. Astfel,
persoana afectată îşi pierde un mecanism de apărare împotriva traumelor, iar un traumatism
minor trece neobservat şi aşa se poate infecta. Dacă infecţia ajunge la os, atunci este necesară
amputaţia.
Indiferent de tipul de diabet de care o persoană suferă, este necesar ca examinarea
piciorului diabetic să fie inclus în examenul clinic general.
În ceea ce priveşte persoanele cu diabet zaharat, recomandările clinice actuale includ şi
examinarea completă a piciorului, de cel puţin o dată pe an, pentru a identifica persoanele cu
acest risc. Persoanele care au unul sau mai mulţi factori de risc (cu istoric de complicaţii atât
macro cât şi microvasculare sau chiar de amputaţie), trebuie să fie examinate mult mai des
pentru a identifica factorii suplimentari de risc.
Vor fi urmărite: analiza pielii, a unghiilor, a părului, structura musculo-scheletică,
statusul muscular şi sensibilitatea. De asemenea se va examina şi încălţămintea pentru a
depista eventualele urme de sânge, unele obiecte străine dar şi cât de comodă și potrivită este
acesta.
Atunci când se examinează piciorul se începe cu examinarea spaţiului dintre degete, pe
urmă urmează degetele până la nivelul călcâiului. Se vă urmări prezenţa leziunilor, a fisurilor,
a calusului, a ulcerelor, a zonelor iritate, a zonelor roşii, mai calde decât alte zone vecine,
pielea uscată sau chiar pielea excesiv de umedă.
Deformările musculo-scheletice pot apărea în neuropatia diabetică motorie. Muşchiul
slăbeşte, îşi pierde funcţia, deformarea degetelor piciorului (degete gheară, halux valgus,
degete ciocan) iar, în cele din urmă apare o deformare a întregului picior, acesta poată numele
de "piciorul Charcot". El prezintă deformări osoase, este umflat, este cald.
Persoanele care au risc de a face complicaţii ale piciorului sunt cele care au sensibilitatea
pierdută, deformări, absenţa pulsului la pedioasă, istoric de amputaţii sau ulceraţii.

2.10 Tratamentul diabetului
16

Tratamentul constă în regim alimentar, activitate fizică, educaţie, dar şi medicamente.
Scopul tratamentului diabetic este de a menţine glicemia în valori normale cât mai mult timp.
Tratamentul hipertensiunii arteriale cât şi a hipercolesterolemiei poate preveni unele
complicaţii ale bolii, se face prin administrarea zilnică de aspirină în cantităţi mici.
Persoanele cu diabet ar trebui să poarte cu ei o braţară medicală care să atragă atenţia
asupra prezenţei acestei boli. Cu ajutorul acestor informaţii, iniţierea tratamentului ar fi mai
rapidă în special în traumatisme sau alterarea stării mentale.
Persoanele cu diabet de tip 1 care reuşesc să îşi menţină greutatea corporală normală pot
necesita numai doze foarte mici de insulină.
Pentru a menţine glicemia în valori scăzute este destul de complicat. Încercarea de a
reduce concentraţia sanguină a glucozei poate produce scăderea accentuată a glicemie.
Hipoglicemia trebuie tratată de urgentă prin administrarea de glucoză pentru a preveni
leziunile permanente şi pentru a ameliora simptomele. Cu toate că orice fel de glucide este
potrivit, de preferat este glucoza pentru că acţionează mai rapid decât zahărul de masă. Multe
dintre persoanele cu diabet au la ele tablete cu glucoză, ori recipiente cu glucoză dizolvată.
Alte opţiuni: apă cu zahăr, suc de fructe, fructe, sau prăjituri, dar în situaţiile mai grave
glucoza trebuie administrată intravenos.
Alt tratament împotriva hipoglicemiei se face prin administrarea de glucagon, acesta se
poate administra intramuscular şi în numai câteva minute induce eliberarea unei cantităţi de
glucoză.
Cetoacidoza diabetică este şi ea tot o urgenţă medicală, pentru că poate cauza comă şi chiar şi
deces. Este necesară spitalizarea şi se administrează intravenos cantităţi mari de lichide şi
electroliţi (sodiu, potasiu, clor şi fosfat), pentru a înlocui pierderile mari prin urină. De obicei
insulina se administrează intravenos pentru a avea efecte rapide iar doza va fi reglată mai
uşor. La fiecare 2 ore se măsoară glucoză, cetonele dar şi electroliţii, precum şi aciditatea
sanguină.
Tratamentul comei hiperosmolare hiperglicemiene non-acetotice este foarte asemănător
cu cel al cetoacidozei diabetice. Pierderile lichediene trebuiesc înlocuite iar glicemia trebuie
redusă treptat. Concentraţia sanguină a glucozei este mai uşor de controlat, iar aciditatea
sanguină nu creşte aşa de mult.
Tratamentul de substituţie cu insulină.
Persoanele cu diabet de tip 1 sunt dependente de tratamentul cu insulină, iar persoanele
cu diabet de tip 2 beneficiază în urma administrării acestui hormon. În mod normal, insulina
se administrează pe cale injectabilă; în prezent pe cale orală nu se poate administra deoarece
este distrusă în stomac.
Insulina se injectează subcutanat în ţesutul adipos de la nivelul braţului, coapsei sau
peretelui abdominal. Injecţiilr nu produc durere deoarece se folosesc ace foarte scurte şi
subţiri. Persoanele care nu preferă acele se pot utiliza dispozitive cu ajutorul unei pompe cu
aer care introduce insulina sub piele. O altă modalitate mult mai uşoară de a transporta
insulina este cu ajutorul creionului insulinic, acesta este util pentru persoanele care trebuie să
îşi facă mai multe doze pe zi. Un alt dipozitiv este chiar pompa de insulină care introduce
încontinuu insulină în organism dintr-un rezervor special printr-un ac.
Există trei forme de insulină, fiecare având o viteză de începere a efectului, dar şi o
durată de acţiune. Insulina rapidă, este insulina obişnuită, acţionează cel mai rapid şi în cel
17

mai scurt timp. Insulina lispro, este o insulină obişnuită şi este deobicei folosită la persoanele
care îşi administrează mai multe doze pe zi, fiind injectată cu 15- 20 de minute înainte de
masă sau după masă. Activitatea maximă este în 2-4 ore, iar efectul durează 6-8 ore.
Insulina cu acţiune intermediară (cum ar fi suspensia de insulină-zinc) începe să
acţioneze în 1-3 ore, atinge activitatea maximă la 6-10 ore, iar acţiunea ei durează 18-26 de
ore. Insulina cu durată lungă are efect foarte redus de circa 6 ore, însă are timp de acoperire de
28-36 de ore. Preparate cu insulină trebuie ţinute la loc răcoros.
Alegerea tipului de insulină trebuie făcut în funcţie de:

Cât de variate sunt activităţiile fizice ale persoanei;

Cât este de dispus să îşi monitorizeze glicemie şi să regleze insulina;

Cât este de stabilă glicemia în timpul zilei.;

Cât este de capabilă persoana de a învăţa şi înţelege boala.

Cel mai simplu regim este prin administrarea de insulină cu acţiune intermediară, zilnic:
o administrare dimineaţa şi una înainte de culcare.
Unele persoane, în special cele în vârstă îşi administrează aceaşi doză zilnic; altele îşi
regleză în funcţie de dietă, gradul de activitate dar şi de modul cum ştie că variază glicemia.
Cu trecerea timpului, unele persoane dobândesc rezistenţă la insulină, doarece insulina
introdusă în organism nu este că cea pusă de organism, şi aşa că vor apărea anticorpi
împotriva ei. Persoana respectivă va fi nevoită să ia doze foarte mari de insulină.
Uneori injecţiile cu insulină afectează tegumentele şi ţesuturile subiacente, prin
producerea de reacţii alergice care determină durere, roşeaţă, prurit în jurul locului de elecţie.
Mai frecvent, injecţiile formează depozite de lipide, încât pielea devine proeminentă sau chiar
distrug ţesutul adipos. Pentru a evita este complicaţii majoritatea pesoanelor îşi schimbă des
locurile de elecţie.
Monitorizarea tratamentului
Cel mai important în tratamentul glicemiei este monitorizarea tratamentului. Diabeticii
îşi pot modifica dieta, activitatea fizică şi tratamentul pentru a reuşi să controleze nivelul
glicemiei din sânge. Nu se recomandă să se aştepte până apar simptome ca hipoglicemia sau
hiperglicemia deorece provoacă complicaţii mari.
Factorii care influenţează glicemia: activitatea fizică, dieta, stările de boală, stresul,
medicamentele, dar şi momentul zilei. Consumul mare de carbohidraţi creşte glicemia.
Activitatea fizică scade glicemia, astfel este necesar consumul unor cantităţi mari de zaharuri.
Stresul emoţional, medicamentele, dar şi infecţiile cresc nivelul sanguin al glicemiei.
Glicemia crescută dimineaţa este datorată eliberării normale de hormon (hormoni de creştere
şi corticosteroizi), numit şi "fenomenul zorilor".
Nivelul sanguin al glucozei poate fi măsurat foarte uşor oriunde. Dispozitivele pentru
monitorizarea glicemiei necesită o picătură de sânge obişnuit prin înţeparea vârfului degetului
cu un ac. Acul poate fi introdus manual, ori cu ajutorul unui dispozitiv cu arc, cu ajutorul
căruia pielea este perforată repede şi uşor. Apoi, picătura este pusă pe o bandă cu reactiv.
Aparatul citeşte şi prezintă rezultatul pe un ecran digital.
Există aparate noi care pot citi glicemia fără a perfora piele, pentru că nu este necesară o
monstră de sânge. Aceste dispozitive pot măsura nivelul sanguin al glucozei la fiecare 15
18

minute. Însă acest aparat are nişte dezavantaje cum ar fi: calibrarea periodică cu ajutorul unei
analize sanguine, dimensiuni mari, dar şi iritarea pielii.
Examinarea urinii nu este o modalitate tocmai adecvată pentru a monitoriza tratamentul
deoarece analizele de urină pot fi înşelătoare pentru că glucoza din urină nu poate să arate
glicemia curentă.
Medicii monitorizează tratamentul cu ajutorul hemoglobinei A1c. Când glicemia este
crescută, la nivelul hemoglobinei se produc alterări. Aceste modificări sunt direct
proporţionate cu glicemia pe perioade lungi de timp.
Valoare normală pentru hemoglobina A1c este sub 7%. Concentraţia de 9% indică un
control inadecvat al bolii, iar concentraţia de peste 12% înseamnă că tratamentul este
ineficace. Majoritatea medicilor specialişti recomandă verificarea hemoglobinei A1c la fiecare
3-6 luni.
Tratamente experimentale:
Există tratamente experimentale foarte promiţătoare cum ar fi transplantul unor celule
care produc insulină. Procedura aceasta nu se face de rutină pentru că este necesar să se
administreze medicamente inunosupresoare care previn rejecţia transplantului.

Capitolul III
Rolul asistenţei medicale în îngrijirea pacientului cu diabet
zaharat de tip 1 şi picior diabetic
3.1 Rolul asistenţei medicale în internarea pacientului cu diabet zaharat
Internarea în spital este un eveniment important în viaţa pacientului pentru că se desparte
de mediul său obişnuit şi, în stare de infirmitate sau semiinfirmitate, este nevoit să recurgă la
ajutorul unor oameni străini.
Internarea în spital se face pe baza biletelor de internare emise de policlinică cabinete
medicale particulare sau dispensare medicale. Pacienții internaţi sunt înscrişi în biroul
serviciului de primire în registru de internări, aici se completează foaia de observaţie clinică şi
datele de identificare.
Asistenta medicală va ajuta întotdeauna pacientul să se dezbrace, indiferent de boala lui.
Păstrarea hainelor se face indiferent de starea lor, iar după spălarea lor se vor duce în magazie.
Asistenta medicală va ajuta pacientul să se îmbrace cu pijama şi să se încalţe cu ciorapi şi
papuci. Pacientul va fi dirijat spre secţia indicată de serviciu de primire, după caracterul bolii.
Asistenta medicală duce pacientul în salon, unde va primi şi patul lui.

3.2 Rolul asistenţei medicale în pregătirea pacientului pentru intervenţie
chirurgicală
Asistenta medicală trebuie să îngrijijească pacientul înainte de intervenţia chirurgicală în
funcţie de starea generală dar şi de timpul avut la dispoziţie până la momentul operaţiei.
O bună pregătirea a pacientului îmbunătăţeşte prognosticul intevenţiei şi reduce şi
mortalitatea intra- şi postoperatorie.
19

În pregătirea generală, rolul asistenţei medicale este de a menaja pacientul de
traumatisme psihice, dar şi de lămurire asupra felului cum va decurge operaţia; asistenta
medicală îi explorează capacităţiile de apărare a organismului, dar şi a gradului de reactivitate
şi de rezistenţă faţă de şocul operator; asistenta medicală îi întăreşte rezistenţa organismului
prin echilibrarea hidroelectrolitică, normalizarea proteinemiei, dar şi vitaminizarea; asistenta
medicală pregăteşte pacientul în vederea introducerii lui în sala de operaţie.
Înaintea intervenţiei chirurgicale, pacientul trebuie ferit de traumatisme psihice. Asistenta
medicală îi va înlătura frica de intervenţie, deoarece aceasta scade rezistenţa organismului faţă
de şocul operator. Pentru a corecta acest neajuns, asistenta medicală va recurge la regimul de
protecţie prin înlăturarea factorilor care au o influenţă negativă asupra analizorilor prin
înlăturarea neliniştii, suferinţei psihice, senzaţiei de durere, dar şi prin prelungirea somnului,
alimentarea corespunzătoare, asigurarea repausului pasiv şi activ.
Asistenta trebuie să plaseze pacientul într-un salon unde sunt internaţi bolnavi cu aceeaşi
afecţiune, pentru a se putea consulta cu ei în legătură cu operaţia. Asistenta medicală va
trebuie să convingă pacientul că este bine îngrijit şi că este în siguranţă, acest lucru îl linişteşte
pe pacient şi îl face să accepte cu mare încredere intervenţia.
Asistenta are sarcina de a recolta sânge pentru a efectua examenul complet de urină,
timpul de sângerare şi coagulare, grupa sanguină, hemograma completă, dar şi de a măsura
tensiunea arterială şi de a asigura trimiterea pacientului la radiografie. Asistenta va recolta
sânge pentru determinarea glicemiei, ureei şi creatininei sanguine şi va efectua şi
electrocardiograma. Rezultatele analizelor se vor nota în foaia de observaţie pentru a putea fi
urmărite de medicul operator.
Asistenta medicală asigură alimentaţie adecvată pacientului prin respectarea regimului
adecvat pentru diabet zaharat de tip 1, asigurând însă cheltuielile energetice necerare.
În cazul eventualelor tulburări de echilibru hidro-electrolitic sau ale proteinemiei,
asistenta medicală le va corecta. Hidratarea şi mineralizarea organismului se vor face în
funcţie de starea organismului. Pentru a restabili echilibrul hidroelectrolitic, asistenta
medicală trebuie să urmărească pierderile şi aportul de lichide, cunoscând că acest
dezechilibru fie prin deshidratare fie prin hiperhidratare şi edeme, scade rezistenţa
organismului. Asistenta medicală va vitaminiza masiv pacientul.
Dacă în ziua fixată pentru intervenţie, pacientul devine subfebril, palid, tuşeşte sau
prezintă alte semne ale unei boli acute contactate în spital, asistenta medicală trebuie să
raporteze acest lucru imediat medicului.
Asistenta medicală explică pacientului că începând din seara dinaintea zilei de operaţie,
nu mai are voie să mănânce nimic decât să bea lichide, iar în ziua intervenţiei rămâne
nemâncat pentru a preveni vărsăturile.
Pacientul va trebui îmbăiat înaintea intervenţiei. Dacă starea pacientului contraindică
baia, asistenta medicală va efectua toaleta regiunii supuse intervenţiei.
Asistenta medicală va administra medicamente hipnotice, la indicaţia medicului, pentru a
asigura un somn cât mai liniştit şi odihnitor în noaptea dinaintea intervenţiei.
Înainte de a-l duce în sala de operaţie, i se face anestezia de bază, după indicaţia
medicului.
Asistenta medicală se va asigura că protezele dentare ale pacientului sunt îndepărtate şi
păstrate în bune condiţii.
20

Asistenta medicală îmbracă bolnavul în lenjerie curată, dacă acesta are păr lung i se leagă
cu un batic alb de tifon sau pânză.
Dacă pacientul prezintă pe suprafaţa pielii piodermite sau leziuni cutanate, iar intervenţia
nu poate fi amânată, asistenta medicală le vă acoperi cu ajutorul pansamentelor lipite cu
leucoplast.
Pacientul va fi încurajat şi calmat de către asistentă medicală prin cuvinte de
îmbărbătare, deoarece teama lui creşte până la maxim în ziua intervenţiei.
Asistenta medicală însoţeşte pacientul până în sala de operaţie şi rămâne lângă el până
când va fi narcotizat şi preluat de personalul care îl îngrijeşte în timpul inervenţiei.

21

3.3 Rolul asistenţei medicale în îngrijirile postoperatorii
Perioada postoperatorie este perioada dintre sfârşitul operaţiei şi vindecarea completă a
pacientului. Acestă perioadă poate dura de la zile până la luni.
Pregătirea salonului şi a patului. Încă din timpul operaţiei, asistenta medicală pregăteşte
patul pentru primirea bolnavului. Temperatura din salon nu trebuie să depăşească 20 de grade
C. Patul va avea lenjerie curată, perfect întinsă; muşama. Lângă patul pacientului, asistenta
medicală pregăteşte pansamente; seringă şi substanţă medicamentoasă calmantă; garou; vată
îmbibată cu alcool; ploscă; urinar.
Transportul pacientului de la sala de operaţie în salon se va face pe targă, de către
asistentă medicală. Asistenta medicală se va asigura că pacientul va fi învelit cu grijă.
Îngrijirea bolnavului în perioada postnarcotică. Pacientul va fi aşezat de către aistenta
medicală într-o poziţie favorabilă.
Supravegherea pacientului în primele zile de după intervenţie. În perioada
postoperatorie, asistenta medicală va supraveghea starea şi modificările survenite în starea lui.
Asistenta medicală va urmări aspectul general al pacientului: aspectul şi culoarea
tegumentelor şi mucoaselor (indică de cele mai multe ori apariţia complicaţiei postoperatorii).
Asistenta medicală va mai supraveghea şi menţinerea în stare de curăţenie a tegumentelor şi
va lua şi măsuri de protecţie împotriva apariţiei escarelor. În primele zile de la intervenţie se
întâlnesc des stări subfebrile, de aceea asistenta medicală va măsura temperatura de cel puţin
două ori pe zi. Apariţia febrei şi ridicarea ei treptată poate indica o complicaţie postoperatorie.
Supravegherea pansamentului. După ce pacientul a fost adus de la sală, asistenta
medicală examinează pansamentul acestuia. Dacă s-a lărgit sau s-a deplasat, acesta va fi
întărit cu o faţă nouă suprapusă. Asistenta medicală controlează de mai multe ori pe zi dacă
plaga nu sângerează, sau este murdară cu puroi. Dacă bandajul este strâns prea rău pot apărea
edeme şi cianoză, atunci asistenta medicală va lărgi imediat pansamentul. Dacă pacientul
prezintă febră şi se plânge de durerile locale, are hemoragii sau supurează plaga, asistenta
medicală trebuie să desfacă pansamentul pentru a controla plaga, La intervalele fixate de
medic, asistenta medicală va schimba bandajul. La schimbarea pansamentului, asistenta
medicală va lucra cu grijă şi blândeţe pentru a evita provocarea durerilor inutile, tot atunci ea
va mai examina şi aspectul plăgii, a tegumentelor din jur, dar şi secreţiile prezente. Evoluţia
vindecării se notează în foaia de observaţie.
Combaterea durerilor postoperatorii şi ridicarea moralului pacientului. Durerile cele mai
intense apar în primele 24 de ore de la operaţie, ajungând la intensitatea maximă noaptea,
după care se atenuează treptat până la dipariţia lor, asfel că asistenta medicală va lua câteva
măsuri: de liniştire a pacientului; de aşezare a pacientului într-o poziţie care să menajeze
partea dureroasă; de administrare a tratamentului medicamentos.
Asistenta medicală trebuie să liniştească pacientul deoarece acesta de obicei suportă mai
greu durerile şi suferă din cauza fricii de durere şi neliniştii.
Asistenta medicală trebuie să îi acorde o îngrijire atentă, serioasă, supraveghere
permanentă dar şi să îl lămurească pe pacient în legătură cu evoluţia stării sale, toate acestea o
să influenţeze în pozitiv starea psihică a pacientului.
În cazul în care pacientul este agitat, neliniştit se va ţine sub supraveghere atentă dar şi
sub inhibiţie curativă de protecţie.
22

Rehidratarea şi alimentarea pacientului. Pentru a restabili echilibrul hidric asistenta
medicală va administra pe cale parenterală cantităţi mari de lichide. Dacă pacientul nu varsă, i
se pot administra apă, apă minerală, ceai, apoi i se va da supe strecurate.
Mobilizarea pacientului. Asistenta medicală poate ajuta pacientul la mobilizare imediat
după intervenţie prin susţinerea lui. Însă dacă pacientului îi este frică sau are tulburări de
echilibru, nu va insista.

3.4 Rolul asistenţei medicale în efectuarea pansamentelor
Pentru a îngriji o plagă chirurgică se cere:
o Îngrijirea plăgii să se facă în condiţii aseptice perfecte;
o Prin pansament să se asigure o absorţie bună a secreţiilor;
o Plaga să fie protejată de factorii nocivi mecanici, fizici dar şi infecţioşi;
o Să se asigure repaus fizic, prin aşezarea cât mai comodă sau chiar şi prin imobilizare.
Asistenta medicală va transporta pacientul cu un cărucior din salon în sala de tratamente
unde i se va efectua pansamentul.
Pentru a efectua cât mai corect pansamentul, asistenta medicală are nevoie de
următoarele: 2-3 pense anatomice; 2-3 pense hemostatice; 1-2 foarfeci; sondă canelată; tăviţă
renală; casoletă cu pansamente sterile; feşi de diferite mărimi; apă oxigenată; benzină sau
benzină iodată; alcool; tinctură de iod; ser fiziologic; soluţie rivanol 1/1000; leucoplast.
Asistenta medicală se va spăla pe mâini cu apă şi săpun, îmbraca mănuşile sterile de
cauciuc apoi trece la pregătirea pacientului. Aşează pacientul într-o poziţie cât mai comodă şi
relaxantă pentru el şi potrivită pentru ea.
Asistenta medicală începe desfacerea prin ridicarea feţei pansamentului vechi cu
blândeţe şi precauţie pentru a nu produce dureri prin dezlipirea bruscă a acestuia. Asistenta
medical examinează plaga şi tegumentele din jur, iar apoi trece la curăţire şi dezinfectare.
Curăţirea rănii se face cu ajutorul compreselor uscate, tot ce se îndepărtează de pe rană atât
pansamentul cât şi tampoanele, crustele şi altele se vor arunca.
După efectuarea curăţirii plăgii, asistenta medicală face toaleta şi degresarea
tegumentelor din jur cu benzină sau benzină iodată întotdeauna dinspre rană spre exterior, fără
să atingă suprafaţa rănii. Dezinfectarea tegumentelor se face cu alcool iodat 1% sau tinctură
de iod. Rana se spală cu apă oxigenată sau ser fiziologic steril, pentru îndepărtatrea resturilor
de ţesut, sânge sau puroi.
După ce plaga a fost spălată şi aseptizată, asistenta medicală protejează rana cu
pansament. Apoi aplică pe rană 2-3 comprese sterile uscate sau umezite cu o soluţie
antiseptică indicată de medic. Compresele trebuie să depăşescă cu 1-2 cm marginile plăgile.
Peste comprese aşează un strat de vată sterilă, hidrofilă. Vata hidrofilă dă pensamentului
elasticitate, fereşte rana de traumatisme externe, menţine căldura constant, absoarbe secreţiile
dar şi împiedica pătrunderea microbilor din mediul extern.
La final, asistenta medicală fixează ca el să nu alunece de pe rană, să nu se desprindă de
pe suprafaţa tegumentelor şi să nu pătrundă agenţii patogeni. Fixarea pansamentului se face
prin înfăşare, cu ajutorul leucoplastului.
După efectuarea pansamentului, asistenta medicală transport pacientul la loc în salon,
unde regiunea lezată se pune în repaus pentru a reduce durerea şi a favoriza vindecarea.
23

3.5 Rolul asistenţei medicale în administrarea insulinei la pacientului cu
diab0et zaharat şi picior diabetic
Pacientul cu diabet zaharat de tip 1 necesită întotdeauna tratament cu insulină, iar
insulina se administrează pe cale injectabilă.
Asistenta medicală poate administra injecţiile subcutanate pe toată suprafaţa
tegumentelor cu excepţia regiunilor pe unde trec superficial trunchiurile mari vasculare şi
nervoase cum ar fi: capul, gâtul, plica cotului, mâna, faţa internă a braţelor, faţa antero-internă
a coapsei, perineul şi regiunea organelor genitale. De asemenea, va evita şi suprafeţele
tegumentare care vin în contact direct cu oasele, dar şi regiunile care sunt supuse la presiuni
prin îmbrăcăminte sau diferite poziţii fiziologice.
Când asistenta medicală va alege locul de elecţie, va evita injectarea substanţelor
medicamentoase în zona de infiltraţie a unei injecţii anterioare. Având în vedere multitudinea
de posibilităţi, locurile de elecţie pentru injectare vor alterna (vezi figura 1), pentru a asigura
reabsorţia substanţelor şi refacerea regiunilor în care s-a introdus substanţa medicamentoasă.
Nu va face injecţii în regiunile infectate cu foliculite, furuncule etc. Sau unde sunt prezente
orice alt fel de modificări dermatologice.
Asistenta medicală va dezinfecta şi degresa cu un tampon de vată înmuiat în alcool, locul
ales pentru a face injecţia. Dacă suprafaţa este acoperită cu păr, o va râde.
Asistenta medicală va încărca şi înarma cu ac seringa şi o va ţine în mâna dreaptă sub
formă de condei. Cu ajutorul policelui şi indexului mâinii stângi va cuta o porţiune mai mare
de piele, care va fi fixată şi ridicată faţă de planurile profunde. Se va pătrude bine şi cu forţă
prin tegumentul pe care este fixat de degete, de-a lungul axului longitudinal al cutei, în
profunzimea stratului subcutanat, până la 2-3-4 cm, paralel cu regiunea. Senzaţia de învingere
a unei rezistenţe este semnul care advertizează că s-a trecut de stratul dermic şi s-a pătruns în
ţesutul celular, vârful putând fi mişcat acum liber. Asistenta medicală va retrage uşoar pistonul
şi va verifica dacă acul a pătruns sau nu într-un vas sanguin. Va injecta soluţia din seringă
lent, sub presiune uşoară, pentru a nu destinde brusc ţesutul subcutanat.
După terminarea injectării, asistenta medicală va retrage brusc acul şi la locul înţepăturii
şi va tampona cu un tampon îmbibat cu alcool, va masa, pentru a favoriza şi închide circulaţia
locală, acest lucru va accelera reabsorţia.
Asistenta medicală trebuie să fie atentă să nu provoace următoarele incidente şi
accidente. Dacă în cursul injecţiei apare o durere violentă, acesta denotă din lezarea unei
terminaţii nervoase. În acest caz, asistenta medicală, trebuie să scoată acul puţin la suprafaţă,
pentru a fi îndepărtat de locul dureros.
În cazul ruperii acului la suprafaţă poate fi extras uşor, însă dacă ruperea se petrece în
profunzime şi acul se pierde în ţesutul subcutanat, asistenta medicală trebuie să raporteze
cazul imediat medicului.
Injectarea medicamentului destinat pentru calea subcutanată într-un vas sanguin poate
produce embolii sau şocuri cu efecte fatale. Asistenta medicală previne aceste incidente prin
verificarea situaţiei acului. Perforarea unui vas sanguin mai mare crează hemoragii
subcutanate dând naştere la hematoame. Abcesele, flegmoanele, erizipelul se datorează
deficienţelor grave de sterilitate.
24

3.5.1 Recoltarea sângelui în vederea efectuări glicemiei
Obiectivul persoanelor care suferă de diabet zaharat de tip 1 este de a-şi menţine cât mai
aproape de normal cu putinţă glicemia, pentru a evita şi prevenii apariţia complicaţiilor la
ochi, rinichi, vase de sânge, nervi.
Glicemia trebuie verificată înaintea fiecărei mese şi înainte de culcare, de minim 4 ori pe
zi. Măsurarea glicemiei se face prin două metode:
 din sânge venis;
 din sânge capilar;
Scopul acestei puncţii este unul explorator pentru că asistenta medicală recoltează
sânge pentru determinarea valorii glicemice.
Asistenta medicală poate să aleagă unul din următoarele locuri de elecţie:
 venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică);
 venele antebraţului;
 venele de pe faţa dorsală a mâinii;
 venele subclaviculare;
 venele femurale;
 venele maleolare interne;
Pentru a efectua tehnică, asistenta medicală trebuie să îşi pregătească materialele
necesare cum sunt: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză; pentru
dezinfecţia tegumentului are nevoie de vată îmbibata cu alcool sanitar. Instrumentarul şi
materialele sterile necesare sunt: ace de 25-30 mm, diametru de 6/10, 7/10, 10/10 (în funcţie
de scop), seringi, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane. Alte materiale necesare: garou,
eprubete uscate şi etichetate.
Cea mai importantă parte din testarea glicemiei prin puncţie venoasă este pregătirea
psihică a pacientului în care asistenta medicală informează pacientul asupra scopului puncţiei;
Pentru pregătirea fizică a pacientului pentru puncţia la nivelului braţului, antebraţului
asistenta medicală trebuie să
o Aşeze într-o poziţie cât mai comodă pacientul atât pentru confortul lui cât şi pentru
efectuareapuncţiei cât mai uşor.
o Examineze calitatea şi starea venelor.
o Aşeze braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă.
o Dezinfecteze tegumentul.
o Aplice garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului de elecţie, strângându-l astfel
încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera.
o Recomande pacientului să strângă pumnul, astfel venele devin foarte vizibile.
În executarea puncţiei asistenta medicală trebuie să îmbrace mănuşile sterile şi să se
aşeaze vizavi de bolnav. Ea fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul
puncţiei, executând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine. În mâna
dreaptă, între police şi restul degetelor, aistenta medicală fixează seringă cu gradaţiile în sus,
acul ataşat cu bizoul în sus. Astfel pătrunde cu acul treversând, în ordine- tegumentul (la un
unghi de 30 de grade), apoi peretele venos- învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul
înaintează în gol. Asistenta medicală schimbă direcţia acului cu 1-2 cm în lumenul venei, va
25

controla pătrunderea acului în venă prin aspirarea cu seringa. Se recoltează sânge. Asistenta
va îndepărta staza venoasă după efectuarea puncţiei prin desfacerea garoului şi a pumnului. În
final, asistenta aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectată la locul de pătrundere a acului
şi îl retrage brusc. Comprimă locul puncţiei timp de 1-3 minute, braţul fiind în poziţie
verticală.
În cazul îngrijirii ulterioare a pacientului, asistenta medicală va efectua toaleta locală a
tegumentului, va schimba lenjeria dacă este murdară, va asigura o poziţie comodă a
pacinetului în pat, va supraveghea pacientul.
Asistenta medicală pregăteşte sângele pentru trimiterea la laborator imediat prin
etichetarea eprubetelor şi prin completarea formularelor de trimitere; puncţia o notează în
foaia de observaţie.
Reorganizarea locului de muncă: materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se
pregătesc pentru o nouă sterilizare; deşeurile se îndepărtează.
3.5.2 Testarea glicemiei cu glucometru
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească următoarele instrucţiuni pentru obţinerea cât
mai corectă a glicemiei:
1. Asistenta medicală se va spăla pe mâini bine cu apă şi săpun. Dacă mâinile sunt reci,
se vor ţine sub apă călduţă masându-le, până se încălzesc. După care se vor şterge
foarte bine mâinile.
2. Asistenta medicală are nevoie de materialele următoare: aparatul de testat glicemia,
înţepător, ace, teste de glicemie (bandelete).
3. Asistenta medicală va masa uşor pulpa degetului şi va înţepa pe lateral, la jumătatea
distanţei dintre vârful degetului şi încheietură (vezi figura 2). Asistenta poate înţepa
orice deget al pacientului, este recomandat să fie înţepat alt deget de fiecare dată. Dacă
după înţeparea pulpei degetului, sângele nu curge, asistenta medicală va aştepta câteva
secunde să se relaxeze vasele de sânge sau masează degetul pacientului de la bază la
vârf, nu doar pulpa degetului.
4. Asistenta va şterge prima picătură şi va folosi a doua picătură, conform indicaţiilor de
pe glucometru (vezi fig 3). Se aşteptă afişarea rezultatului. Rezultatul obţinut, asistenta
îl va nota în foaia de observaţie.

3.6 Rolul asistenţei medicale în conduita de urgenţă în caz de hipoglicemie
sau hiperglicemie la pacientul cu diabet zaharat de tip 1
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, în cazul nerespectării regimului igieno-dietetic sau
lipsă de cunoştinţe în ceea ce priveşte monitorizarea valorilor glicemice şi administrarea
insulinei pot surveni incidente majore cum ar fi: coma hipoglicemică şi coma hiperglicemică.
Asistenta medicală trebuie să cunoască simptomele celor două come şi să le poată
diferenţia.
Diferanţa dintre coma hipoglicemică şi coma hiperglicemică:
Coma hipoglicemică

Coma hiperglicemică
26

Asistenta medicală trebuie să ştie că
primul răspuns al organismului constă în
eliberarea de epinefrină (adrenalină).
Epinefrina stimulează eliberarea de
glucoză din depozite dar şi produce
simptome similare ca cele ale unui atac de
anxietate: transpitaţie, nervozitate, leşin,
palpitaţii, tremurături dar şi senzaţie de
foame.
Asistenta medicală trebuie să
cunoască că hipoglicemia severă scade
aportul de glucoză de la nivelul cerebral
astfel încât apar: oboseala, ameţeala,
starea de slăbiciune, durerile de cap,
incapacitatea de a se concentra, confuzie,
comportament inadecvat care poate fi
confundat cu cel al unei persoane în
ebrietate, tulburări de vorbire, tulburări de
vedere, crize convulsive şi comă.

Asistenta medicală trebuie să ştie că
starea precomatoasă se manifestă prin:
deshidratare masivă, oboseală, slăbiciune,
somnolenţă sau agitaţie, inapetenţă, greţuri,
vărsături, diaree, însoţite uneori de dureri
abdominale. Pulsul devine frecvent.
Respiraţia primeşte un miros de acetonă.
Asistenta medicală trebuie să
recunoască starea precomatoasă dacă nu
este recunoscută din timp, ea trece la comă.
Pacientul devine inconştient, respiraţia de
tip Kussmaul, aerul respirat are miros
puternic de acetonă, pielea devine uscată,
globii oculari îşi pierd tonicitatea,
extremităţile devin reci.

Tratamentul
Coma hipoglicemică
Asistenta medicală trebuie să
cunoască simptomele şi să ştie că se
ameliorează în decurg de câteva minute
de la consumul de zahăr sub orice formă.
Însă când hipolicemia este severă,
administrarea pe cale orală nu mai este
eficientă şi se va recurge la administrarea
rapidă pe cale intravenoasă a glucozei
pentru a preveni apariţia de leziuni
cerebrale, însă acest lucru poate să facă
medicinal.
Asistenta medicală trebuie să
informeze pacientul care se ştie că fac
crize severe de hipoglicemie severă, să
poate întotdeauna cu el glucagon.
Glucagonul stimulează eliberarea hepatică
de glucoză în cantităţi mari. Se
administrează prin injectare şi readuce
glicemia la valori suficient de mari în
circa 5-15 minute.

Coma hiperglicemică
Persoană trebuie să fie bine încălzită. I
se va face clismă evacuatoare şi spălătură
gastrică pentru a elimina substanţele toxice
din organism.
Asistenta medicală trebuie să
recunoască semnele pentru a preveni
colapsul vascular, şi să înceapă imediat
rehidratarea şi remineralizarea. Concomitent
va administra pe cale intravenoasă 40U
insulină cristalină dar şi aceeaşi cantitate pe
cale subcutanată. Apoi, din două în două ore
se continuă cu câte 20U până când respiraţia
se normalizează.

27

3.7 Rolul asistenţei medicale în educaţia sanitară a pacientului cu diabet
zaharat tip 1 şi picior diabetic
Asistenta medicală trebuie să educe pacientul cu privire la educaţia sanitară. Cele mai
importante aspecte ale pacientului cu diabet de tip 1 este alimentaţia şi îngrijirea piciorului
diabetic.
Alimentaţia corectă (vezi fig 4). Persoanele cu diabet de tip 1 trebuie să respecte un
regim alimentar. Regimul alimentar influenţează glicemia sanguină. Asistenta are rolul de a-i
explica importanţa regimului şi mai ales importanţa respectării lui.
Asistenta medicală îi explică pacientului că glucidele trebuie să asigure jumătate (5060%), lipidele o treime (30%), proteinele o şesime (15%) şi că este absolut necesar reducerea
aportului de colesterol până la 300 mg/zi. Asistenta medicală îl educă cu privire la alimentaţia
din cursul unei zile se va face: 3 mese şi 2 gustări, la intervale egale.
Asistenta medicală îl educă pe pacient în legătură cu alimentele permise fără restricţii:
legume şi zarzavaturi frunzoase bogate în fibre care conţin sub 5 g% glucide: salată verde,
varză, spanac, ştevie, urzici, dovlecei, conopidă, fasole verde, castraveţi, ridichi, roşii, vinete,
ardei gras, ciuperci. Carne slabă de pui, găină, curcan, miel, vită, viţel, şuncă slabă, crenvurşti,
parizer, peşte slab: şalău, cod, crab, păstrăv, ştiucă, biban. Uleiuri vegetale: de porumb, de
măsline, de floarea-soarelui. Brânză: telemea, caşcaval, brânzeturi topite. Lichide: ceai, apă
minerală, cafea.
Asistenta medicală îi explică pacientului care sunt alimentele permise prin cântărire:
fructe care conţin 10 g% glucide: caise, mere, portocale, piersici, mure, căpşuni, fragi, vişine,
pepene verde, alune, nuci. Legume care conţin 10-20 g% glucide: sfeclă, cartofi, morcovi.
Leguminoase uscate gătite care conţin 20 g% glucide: mazăre uscată, fasole uscată. Pâine care
conţine 50 g% glucide; produse cântărite fierte din orez, griş şi paşte făinoase (20 g%
glucide); mămăligă tare (25 g% glucide); mămăligă moale (12 g% glucide). Ouă de 3 ori pe
săptămână. Produse lactate care conţin 4-5 g% glucide: lapte de vacă, brânză de vacă, iaurt,
urdă, caş.
Asistenta medicală îi spune pacientului care sunt alimentele interzise: zahăr, miere, gem,
dulceaţă, şerbet, prăjituri, frişcă îndulcită, îngheţată, halva, rahat, ciocolată, bomboane,
biscuiţi cu zahăr, compoturi, pere dulci, struguri, curmale, stafide, banane, smochine, fructe
uscate. Făinuri albe, foarte rafinate şi derivatele lor; cozonaci; sosuri preparate cu făinuri
rafinate. Carnea grasă de porc, raţă, gâscă, untură, slănină, mezeluri grase. Sirop; sucuri de
fructe; vin dulce; bere; must.
Asistenta medicală trebuie să educe pacientul asupra problemelor piciorului diabetic. Din
cauza pierderii sensibilităţii termice, dar şi algice, pacientul cu diabet zaharat de tip 1 este în
pericol să facă leziuni ale piciorului. Asistenta medicală trebuie să ajute pacientul să
dobândească cunoştinţe prin discutarea riscului de infecţie, dar şi prin punerea în aplicare a
educaţiei astfel se reduce la jumătate riscul de amputaţie.
Cele 10 reguli pentru piciorul diabetic (vezi fig 5)
1. Asistenta medicală trebuie să îi explice pacientului cum să folosească o oglindă sau să
roage pe cineva să îl ajute să inspecteze zilnic picioarele.
2. Asistenta medicală îi arată pacientului cu să se spele zilnic şi cu mare grijă picioarele.
3. Asistenta medicală îi explică cum să şteargă cu atenţie picioarele, să nu lase umed
între spaţiul dintre degete pentru că umezeala favorizează apariţia micozelor şi deci
prin urmare a complicaţiilor.

28

4. Asistenta medicală îi explică pacientului cum să aplice pe picioare creme hidratante
pentru îngrijirea pielii, pentru a preveni fisurile cauzate de pielea uscată şi, în felul
acesta, pentru a preveni infecţiile.
5. Asistenta medicală îi explică pacientului cum să taie unghiile drept, nu prea scurt şi
fără colţuri ascuţite.
6. Asistenta medicală îi va explica pacientului să folosească numai încălţăminte
adecvată.
7. Asistenta medicală îi explică pacientului că îi este interzis mersul desculţ sau în
ciorapi.
8. Asistenta medicală îi explică pacientului să folosească ciorapi care absorb transpiraţia,
care permit picioarelor să respire şi să le menţină şi uscate.
9. În cazul senzaţiei de picioare reci, este necesar un tratament adecvat recomandat de
către medic, asistenta medicală îi explică pacientului că în niciun caz nu va folosi
pentru încălzirea lor sticle, cărămizi sau prin apropierea de foc. Acestea pot provoca
arsuri grave.
10. În cazul apariţiei durerii în picioare sau din contră pierderea sensibilităţii, sau dacă
apar vezicule, fisuri, deformări, ulceraţii hemoragii, roşeaţa la nivelul picioarelor,
asistenta medicală îi explică pacientului că este necesar să se prezinte cât mai repede
cu putinţă la medic.
Alte îngrijiri ale piciorului diabetic.
Asistenta medicală informează pacientul ca piciorul trebuie protejat de leziuni, pielea
trebuie menţinută hidratată cu ajutorul unor creme de calitate.
Asistenta medicală îi explică pacientului că încălţămintea trebuie să fie potrivită şi să nu
producă iritaţii, trebuie să mai aibă şi talpă construită în aşa fel încât să distribuie greutatea
corpului uniform.
Asistenta medicală îi explică pacientului importanţa efectuării toaletei zilnice a
picioarelor cu apă călduţă şi cu săpun cu acţiune moderată, după care trebuie uscat foarte bine
şi cu blândețe.
Asistenta medicală îi explică pacientului că în cazul în care pielea piciorului este uscată
se va administra un lubrifiant.
Asistenta medicală trebuie să îi explice pacientului că pentru a evita transpiraţia, va
trebui ca pe pielea piciorului să dea cu pudră pentru a-l menţine uscat.
Asistenta medicală îl informează pe pacient că trebuie să poarte ciorapi largi de lână care
să menţină piciorul cald şi aceştia trebuie să fie schimbaţi zilnic.
Asistenta medicală îl învaţă pe pacient că pentru ca circulaţia sanguină să fie crescută în
piciorul afectat, el trebuie ţinut întotdeauna mai jos decât capul cu 15-20 cm.
Asistenta medicală îl învaţa pe pacient că pantofi purtaţi trebuie să fie fabricaţi dintr-o
spumă specială pentru a previni escarele.
Asistenta medicală trebuie să îi explice pacientului că în cazul apariţiei unei ulceraţii la
nivelul piciorului şi acesta nu se vindecă în curs de 7 zile, pacientul trebuie să se prezinte la
un control. De regulă, medicul prescrie în acest caz un antibiotic care se administrează sub
formă de unguent.

29

Asistenta medicală trebuie să încadreze pacientul într-o categorie de risc şi aceasta
trebuie consemnată în documentele medicale şi cel mai important, trebuie explicată
pacientului odată cu stabilirea controalelor.
3.7.1 Abordarea pacienţilor în funcţie de categoria de risc
Categoria 0
Asistenta medicală trebuie să ofere pacientului cu diabet zaharat încadrat la acestă
categorie educaţia sanitară, informaţiile despre igiena picioarelor şi nu trebuie ratată nicio
ocazie de a reaminti pacientului că tratamentul corect al hiperglicemiei este cea mai bună
metodă de a preveni complicaţiile.
Categoria 1
Diminuarea sau pierderea sensibilităţii protective constituie factorul de risc cel mai
frecvent pentru ulceraţii ale picioarelor.
Asistenta medicală trebuie să reia periodic educaţia, aceasta fiind individualizată în
funcţie de nivelul de cunoştinţe.
Asistenta medicală trebuie să verifice că fiecare mesaj a fost pe deplin înţeles.
Categoria 2
Deformările picioarelor pot exista dinaintea existenţei diabetului zaharat şi deci şi a
neuropatiei diabetice. Semnificaţie clinică au următoarele deformări: degetele “în ciocan”,
degetele “în ghiară”, picior plat. Fiecare din cele menţionate anterior se pot diagnostica printro simplă inspecţie. Cauza acestor deformări este crearea unor zone de presiune anormale care
generează kiperkeratoza şi calusuri.
Măsuri terapeutice:
I.
Asistenta medicală îi explică pacientului că trebuie să vină la controlul piciorului cel
puţin o dată la 3 luni, însă pacientul trebuie să îşi inspecteze zilnic picioarele. Apariţia
unei zone de roşeaţă care persistă trebuie să îl trimită direct la un control de
specialitate.
II.
Asistenta medicală îi explică pacientului că încălţămintea protectivă trebuie să fie mai
adâncă decât cei obişnuiţi (pentru cei cu degete “în ciocan”), mai largi, iar interiorul
lor să fie moale.
III.
Asistenta medicală îi explică pacientului că zonele cu hiperkeratoză şi calusurile
trebuie îndepărtate periodic.
Categoria 3
Asistenta medicală îi explică pacientului de la această categorie că trebuie să participe
lunar la controale ale picioarelor, dar şi a echilibrului metabolic.
3.7.2 Evaluarea şi managementul ulceraţiilor picioarelor la pacienţii cu diabet zaharat
de tip 1
Asistenta medicală trebuie să cunoască că în ultimele decenii s-au propus 5 clasificări
însă cea mai utilizată este cea care îi aparţine lui Wagner F.W.:
§ Gradul 0- piele intactă,
§

Gradul 1- ulcere superficiale,

§

Gradul 2- ulceraţii profunde care pătrund până la nivelul tendoanelor, articulaţiilor,
30

§

Gradul 3- ulcere profunde cu abcese plantare, osteomielite,

§

Gradul 4- gangrena degetelor şi⁄ sau a plantei,

§

Gradul 5- gangrena piciorului.

3.7.3 Tratamentul local al ulceraţiilor
Asistenta medicală trebuie să ştie şi să efectueze debridarea-adică îndepărtarea
sistematică a ţesuturilor necrozate. Debridarea trebuie să fie făcută până la ţesuturile viabile.
O manoperă foarte eficientă este spălarea repetată a ulceraţiior cu ser fiziologic în jet.
Asistenta medicală trebuie să ştie că aseptizarea, cât şi antiseptizarea chimică a ulceraţiei
cu soluţii de betadină sau acid boric sunt cele mai accesibile.
Asistenta medicală trebuie să cunoască importanţa efectuării cu regularitate a debridării
şi aplicarea pansamentelor.
Asistenta medicală trebuie să cunoască că cel mai important lucru este punerea în repaus
a ulceraţiei prin contenţia rifidă a piciorului care deplasează zonele de presiune şi care permite
menţinerea mobilităţii.
3.7.4 Tratamentul infecţiei
În cazul infecţiei, asistenta medicală trebuie să prevină infecţia necontrolată deoarece
este cauza celor mai frecvente amputaţii. Germenii gram-pozitivi şi gram-negativi, aerobi sau
anaerobi sunt cei care agravează evoluţia ulceraţiilor picioarelor la pacienţii cu diabet zaharat
de tip 1.
Asistenta medicală trebuie să cunoască clasificarea infecţiilor: superficiale sau uşoare
care nu pun în pericol membrele inferioare şi profunde sau severe care sunt un pericol pentru
membrele inferioare.
Asistenta medicală trebuie să cunoască că la 50% din pacienţii cu infecţie severă se pot
constata următoarele: febră, leucocitoză, creşterea concentraţiei proteinei C şi creşterea vitezei
de sedimentare a eritrocitelor, însă absenţa lor nu reprezintă neapărat excluderea infecţiei.

3.8 Rolul asistenţei medicale în externarea pacientului cu diabet zaharat de
tip 1
Data plecării pacientului este stabilită de către medical primar şef de secţie. În legătură
cu aceasta, asistenta medicală are o serie de sarcini. Ea va aduna toate documentele relative la
pacient şi le pune la dispoziţia medicului de salon pentru a efectua epicriza.
Asistenta medicală va fixa împreună cu pacientul ora la care poate pleca, pentru a-i putea
asigura alimentaţia până în ultimul moment al şederii sale. Asistenta se va asigura dacă
hainele cu care pacientul a sosit sunt corespunzătoare anotimpului. Dacă acestea nu sunt
corespunzătoare, asistenta medicală va lua legătura cu familia, cerând să fie aduse haine
potrivite.
Asistenta medicală va anunţa familia pacientului cu 2-3 zile înainte data ieşirii din spital.
Asistenta medicală aprofundează împreună cu pacientul indicaţiile primite de la medic şi
cuprinse în biletul de ieşire. Vă lămuri pacientul în special despre regimul dietetic, insistând
31

asupra variabilităţii alimentaţiei în cadrul regimului. Asistenta medicală va verifica mai
departe dacă pacientul şi-a însuşit cunoştinţe despre tehnicile necesare continuării
tratamentului la domiciliu şi vă mai insista ca la data indicată să se prezinte la control
neapărat.
Asistenta medicală va însoţi pacientul până la magazia de efecte, unde îl va ajuta să-şi
primească hainele. Ea va prelua apoi hainele de la pacient.
Înainte de a-şi lua rămas bun, asistenta verifică dacă pacientul are biletul de ieşire, dar şi
reţeta prescrisă pentru tratamentul post-spitalicesc. Asistenta medicală vă însoţi pacientul până
la ieşirea din spital.

Capitolul IV
Studii de caz
Primul studiu de caz
Culegerea de date:
Nume: G
Prenume: A
Vârsta: 65
Sex: M
Religie: Ortodoxă
Naţionalitate: Român
Stare civilă: văduv
Domiciliu: Piteşti
Ocupaţie: Pensionar
Motivul internării: stare generală alterată, durere intensă la nivelul halucelui piciorului stâng,
necroza halucelui piciorului stâng, poliurie, polidipsie, polifagie, dificultatea de a adormi.
Diagnostic la intrare: Gangrenă Dg I picior stâng.
Antecedente heredo-colaterale: -fără semnificaţie patologică;
- Neagă TBC-ul, infecţia HIV şi luesul în familie;
Antecedente personale:
- Fiziologice: mama degedată- infarct miocardic
- Patologice: -boli ale copilăriei: rujeolă, varicelă
- Nu prezintă alegii.
Condiţii de viaţă şi muncă:
- Situaţie financiară: bună;
- Domiciliu: rural;
- Locuieşte într-o casă cu 3 camere, confortabilă;
- Preferinţe alimentare: legume, peşte, curcan.
Comportament individual:
32

- Nu fumează;
- Consumă cafea 1 ceaşcă⁄zi;
- Consumă alcool ocazional.
Înălţime: 1,73 cm
Greutate: 70 kg
Istoricul bolii: Pacientul în vârstă de 66 de ani, cunoscut cu diabet zaharat în urmă cu 5 ani,
observă că halucele piciorului stâng îşi modifică culoarea, încep să apară dureri din ce în ce
mai intense. Se prezintă în serviciul UPU de unde se face internarea pe secţia chirurgie
plastică pentru tratament chirurgical de specialitate.
Culegerea datelor pe nevoi:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
Pacientul respiră cu dificultate, pe nas, respiraţie este tahipneică cu o frecvenţă de 28
r⁄min. Respiraţia este de tip costal inferior. Zgomotele cardiace sunt normale, pulsul este
ritmic având o frecvenţă de 88 pulsaţii⁄minut. TA=140⁄80 mmHg.
2. Nevoia de a bea şi a mânca.
Pacientul are dentiţie bună adecvată vârstei, masticaţia este lentă, se face cu gura
închisă, reflexul de deglutiţie este prezent. Deşi pacientul obişnuieşte să aibă un orar de masă
regulat, 3 mese⁄zi şi 2 gustări, aportul glucidic corespunzător fiecărei mese este prea ridicat
ceea ce reprezintă nerespectarea dietei diabetice. Pacientul relatează că bea o cantitate mare
de lichide 4l, că are poftă exagerată de mâncare. Tegumente normal colorate şi elastice.
3. Nevoia de a elimina.
Pacientul prezintă o excreţie de urină crescută, peste 3500 ml/24h. Acesta spune că
urinează de 6ori⁄zi şi că urina are culoare deschisă şi densitatea este mare. Scaunul este
normal, 1-2/zi, circa 200g. Pacientul acuză o senzaţie de sete.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
Pacientul prezintă articulaţii adecvate vârstei, nu poate realiza mişcări active sau
pasive ale membrelor inferioare. Coloana vertebrală nu prezintă deformări. Pacientul se
deplasează în baston cu dificultate din cauza durerilor intense de la nivelul halicelui piciorului
stâng, are un mers greoi. Nu îşi desfăşoară singur activităţile zilnice.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
Pacientul spune că nu se poate odihni, adoarme foarte greu din cauza durerilor, se
trezeşte 1-2 ori în timpul nopţi, are somn superficial. Doarme în jur de 5h/noapte. După o zi
de muncă gospodărească, se odihneşte în pat uitându-se la tv, citind romane poliţiste.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
Pacientul este o persoană ordonată, îi place să poate haine curate, poată veşminte
adecvate statutului socio-cultural, adecvate climatului, se îmbracă şi dezbracă singur.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.
Temperatura corpului se menţine în limite normale T=36,7 grade Celsius, transpiraţie
minimă. Tegumentele au o culoare normală în conformitate cu temperature.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.
Pacientul are un aspect neîngrijit cu păr păr tuns scurt şi în dezordine, nu poate să îşi
desfăşoare activităţile cu privire la igienă, nu se poate spăla singur. Pacientul prezintă halucele
de la piciorul stâng necrozat.
9. Nevoia de a evita pericolele.
Pacientul acuză dureri ale halucelui de la piciorul stâng. Pacientul prezintă facies
crispat, ce exprimă suferinţă, văicăreli, gemete. Pacientul relatează că îi este mai greu să aibă
grijă de sănătatea sa de când soţia lui a decedat dar cei 2 copiii ai lui au timp suficient să îl
viziteze şi să îl ajute.
33

10. Nevoia de a comunica.
Pacientul este o persoană comunicativă, îşi exrimă gândurile şi ideile cu uşurinţă,
foloseşte un limbaj clar. Are o atitudine receptivă faţă de alţii, stabileşte relaţii cu familia şi
prietenii. Comunică cu personalul medical şi răspunde la întrebările că i se pun.

34

11. Nevoia de a acţiona propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.
Pacientul este creştin-otodox, asistă la slujbele religioase din duminici dar şi din
sărbători. Ţine posturile mari dar şi cele de miercuri şi vineri. Poartă în permanenţă o iconiţă
cu Maica Domnului.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.
Pacientul este o persoană care i-a hotărâri pe baza chibzuinţei proprii, este receptiv
faţă de persoanele din jur, este o persoană ambiţioasă. Se consideră realizat deoarece are 2
copiii frumoşi şi 4 nepoţei.
13. Nevoia de a se recrea.
Pacientul obişnuieşte să desfăşoare activităţi particulare sau în grup, îi place să se uite
la tv, îi place să citească romane poliţiste, îi place să sculpteze linguri din lemn.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.
Este foarte interesat să afle cât mai multe informaţii despre boală, pune întrebări
despre evoluţia şi tratamentul efectuat, este foarte curajos. Pacientul relatează că nu prea ştie
multe depre diabetul zaharat pentru că soţia sa avea grijă de el.
Analiza şi interpretarea datelor:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
Manifestări de independentă
Manifestări de dependenţă
- căi respiratorii libere
-respiratie de tip costal-inferior
TA=140⁄80mm HG
P=88 pulsaţii/minut

Manifestări de independenta

-respiratie tahipneică.
-R=28 r⁄min.
-respiraţie dificilă.

2. Nevoia de a bea şi a mânca.
Manifestări de dependenţă

-dentiţie
bună
adecvată -polidipsie;
vârstei,
-polifagie;
-masticaţie uşoară, lentă cu
gura închisă,
-reflex de deglutiţie present,
-tegumente normal colorate.

Manifestări de independentă
-mictiuni
spontane,nedureroase,
-frecvenţă urinară: 6 ori/zi;
-scaun normal;1-2/zi;
-tegumente normale;

Sursa de dificultate
Durerea

Sursa de dificultate

Dezechilibre
endocrine

3. Nevoia de a elimina.
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
-senzatie de sete;
-poliurie;
Dezechilibre
hidroelectrolitice
- urina are culoare deschisă şi densitatea
este mare;

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă

35

Sursa de dificultate

-articulaţii mobile adecvate
vârstei;
-coloana
vertebrală
nu
prezintă deformări.

-se deplasează cu dificultate, în baston;
-mers greoi ;
-necesită ajutor în deplasări
-nu îşi poate desfăşura singur activităţile Durerea
zilnice;
- nu realizează cu uşurinţă mişcările
active şi pasive ale membrelor

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
Manifestări de independenţă

Manifestări de dependenţă

-adoarme greu;
-se odihneşte după o zi grea -se trezeşte de 1-2 ori în timpul nopţii;
de muncă;
-somn superficial;
-doarme în jur 5h/noapte
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă
-este ordonat;
-îi place să poarte haine
curate tot timpul;
-poartă veşminte adecvate climatului şi statutului sociocultural;
-se îmbracă şi se dezbracă
singur;

Sursa de dificultate

Durere,
anxietate

Sursa de dificultate

-

36

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
-T=36,7 grade Celsius
-transpiraţie minimă;
-tegumente
de
culoare
normală conform temperaturii

-

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.
Manifestări de independenţă
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
-păr tuns scurt;

-aspect neîngrijit;
-păr în dezordine;
Durerea
-nu poate să-şi desfășoare
activităţile ce ţin de igienă;
-nu se poate spăla singur;
-necroză la nivelul halucelui Neuropatiei
piciorului stâng;
diabetice

Manifestări de independenţă

9. Nevoia de a evita pericole
Manifestări de dependenţă

-primeşte afecţiune din partea -facies crispat
copiilor;
suferinţă;
-gemete;
-văicăreli;

ce

exprimă

Sursa de dificultate
Afectarea fizică a
halucelui

-risc de accident prin rănire, Mobilitate scăzută
cădere;
-risc de complicaţii prin glicemie:
360mg⁄dl.

Manifestări de independenţă

10. Nevoia de a comunica
Manifestări de dependenţă

-limbaj clar;
-îşi exprimă cu uşurinţa
gândurile, ideile;
-atitudine receptivă şi de
încredere în alţii
37

Sursa de dificultate

-răspunde la întrebările ce i se pun de către personalul medical;
-stabileşte relaţii armonioase cu
familia, prietenii;

-

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.
Manifestări de independenţă
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate

-creştin-ortodox;
-ţine posturile mari şi pe cele de
miercuri şi vineri;
-participă la slujbele religioase
din duminici şi sărbători;
-poartă în permanenţă o iconiţă
cu Maica Domnului

-

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
Manifestări de independeţă
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
-ia hotărâri pe baza chibzuinţei
proprii;
-este o persoană ambiţioasă;
-se consideră realizat deoarece
are doi copiii şi patru nepoţi;
-este receptiv faţă de persoanele
din jur

-

13. Nevoia de a se recreea
Manifestări de independenţă
Manifestări de dependenţă
-obişnuieşte

desfăşoare
activităţi recreative individuale
sau în grup
-îi place să se uite la tv;
- îi place să citească romane
poliţiste;
- îi place să sculpteze linguri din
lemn.

-

Sursa de dificultate

-

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea
Manifestări de independenţă
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
- este foarte interesat să afle cât -cunoştinţe insuficiente asupra
mai multe informaţii despre bolii, asupra dietei, asupra
boală;
tratamentului.
Decesul soţiei
38

- pune multe întrebări legate de
evoluţia şi tratamentul efectuat;
-este foarte curajos;
Diagnostice de nursing:
1. Dispnee cauzată de durere manifestată prin: respiraţie tahipneică cu R= 28 r⁄min, respiraţie
dificilă.
2. Alimentaţie şi hidratare exagerată cauzată de dezechilibre endocrine manifestată prin:
polidipsie; polifagie;
3. Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ cauzată de dezechilibre hidroelectrolitice
manifestată prin: senzaţie de sete, poliurie, urina are culoare deschisă;
4. Diminuarea mobilităţii cauzată de durere manifestată prin: deplasare cu dificultate, în
baston, mers greoi, necesită ajutor în deplasări, nu îşi poate desfăşura singur activităţile
zilnice, nu realizează cu uşurinţă mişcările active şi pasive ale membrelor.
5. Insomnie cauzată de durere, anxietate manifestată prin: adoarmire grea, se trezeşte de 1-2
ori în timpul nopţii, somn superficial, doarme în jur 5h/noapte.
6. Deficit de auto îngrijire cauzată de durere manifestată prin: aspect neîngrijit, păr în
dezordine, nu poate să-şi desfășoare activităţile ce ţin de igienă, nu se poate spăla singur.
7. Alterarea tegumentelor şi mucoaselor cauzată de neuropatia diabetică manifestată prin:
necroză la nivelul halucelui piciorului stâng.
8. Durere cauzată de afectarea fizică a halucelui manifestată prin: facies crispat ce exprimă
suferinţă, gemete, văicăreli.
9. Probabilitatea atingerii integrităţii fizice cauzată de mobilitate scăzută manifestată prin: risc
de accident prin rănire, cădere, risc de complicaţii prin glicemie: 360mg⁄dl.
10. Cunoştinţe insuficente cauzate de decesul soţiei manifestată prin: cunoştinţe insuficiente
asupra bolii, asupra tratamentului, asupra dietei.

Ziua 1
Nevoia

Diagnostic de nursing

39

Obiectiv

Intervenţii autonom

1. 1. Nevoia de a fi Alterarea tegumentelor şi
curat, îngrijit şi a mucoaselor cauzată de
proteja
neuropatia
diabetică
tegumentele
şi manifestată prin: necroză
mucoasele.
la
nivelul
halucelui
piciorului stâng.

-Pacientul să prezinte o
piele intactă.
-Pacientul să fie pregătit
fizic şi psihic înaintea
intervenţiei chirurgicale.

-ia măsuri de prev
infecţiilor nosocom
-îi protejează le
care i să infec
ajutorul
pansam
efectuat în cond

perfectă asepsie.
-examinează plag
tegumentele din j
apoi trece la cură
dezinfectare;
-face toaleta şi deg
tegumentelor din
benzină
sau
b
iodată întotdeauna
rană spre exterior,
atingă suprafaţa răn
-dezinfectarea
tegumentelor se f
alcool iodat 1%
tinctură de iod. R
spală cu apă oxigen
ser fiziologic steril;
-pentru ca în fi
protejeaze
rana
pansament.
-pregateşte
operator cât mai a
de momentul inter
chirurgicale;

-îi recoltează sânge
determinarea
hemoleucogramei,
ului,
ionog
proteinelor
sa
glicemiei, grupei ş
ului;
-îl pregăteşte fi
psihic
în
v
eventualelor inve
paraclinice: Rg
drept, EKG;
-îl
încurajează
exprime,
gân
teama, grijile cu pr
intervenţia chirurgi
care va fi supus;
-îi insuflă încred
echipa operatorie.
40

2. 2. Nevoia de a bea Alimentaţie şi hidratare
şi a mânca.
exagerată cauzată de
dezechilibre
endocrine
manifestată
prin:
polidipsie; polifagie;

41

-Pacientul să mănânce
aportul
glucidic
corespunzător
fiecărei
mese.
-Pacientul să diminueze
cantitatea de lichide.
-Pacientul

îşi
administreze
unităţiile
corecte de insulină.

-îi explorează gu
pacientului la
categorii de alimen
-îl învaţă pe
valorile
glu
energetice ale alime
-îi
explică
r
diabetic pe care tre
îl respecte;
-îl urmăreşte să co
numai alimentele c
în regim;
-urmăreşte
oraru
distribuţia meselor;
-îi explică pacient
înainte cu 30 de
de a mânca trebuie
măsoare glicemia
administreze unită
insulină;
-îi explică paci
unităţiile de i
pentru fiecare ma
micul dejun de
7:00, pacientul
administra 18 u; la
la ora 13:00, pacie
va administra 22u;
la 19:00, pacientul
administra 19u;
- îi va explica că
tot
parcursul
pacientul îşi va adm
la ora 22:00 2
insulină;
-îl cântăreşte ziln
pacient;
- face bilanţul lic
ingerate şi eliminat
-îi explică pacient
alimente are voie:
-necântărite: carn
derivatele
din
peştele,
brânzeturile,
legumele cu 5% g
varza, conopida,
castraveţi, fasole
ciuperci, ardei graşi
-cântărite: pâine,

3. 3. Nevoia de a Eliminare
urinară -Pacientul să aibă o
elimina.
inadecvată cantitativ şi eliminare urinară adecvată
calitativ
cauzată
de calitativ şi cantitativ
dezechilibre
hidroelectrolitice
manifestată prin: senzaţie
de sete; poliurie; urină are
culoare deschisă;

4. 4. Nevoia de a Durere
cauzată
de -Pacientul să prezinte
evita pericolele.
afectarea
fizică
a durere
diminuată
în
halucelui maifestată prin: termen de 2 h.
facies crispat ce exprimă
suferinţă;
gemete;
văicăreli.

5. 5. Nevoia de a Dispnee cauzată de durere
respira şi a avea o manifestată
prin:
bună circulaţie.
respiraţie tahipneică cu
R= 28 r⁄min, respiraţie
dificilă.

42

-Pacientul

îşi
stabilizeze
funcţia
respiratorie pentru a se
punea
interveni
chirurgical.

paste făinoase,
legume- cu pest
glucide- ceapă, m
praz, ţelină, mămăl
-interzise: zahăr,
zaharoase, fructe
prăjituri, siropuri,
curmale,
b
leguminoase
fasole boabe, mazăr
-recoltează urină
examene
chimic
bacteriologice;
-măsoară
diurez
urmăreşte aspectul
notează în F.O;
-reduce aportul de
şi electroliţi în fun
ionograma serică
urină;
-asigură
o
corporală riguroasă
-schimbă lenjeria d
de corp ori de câte
nevoie;
-încurajează pacien
îşi exprime gându
sentimentele.
-evaluează caracter
durerii: localizar
nivelul
ha
piciorului
intensitatea pe o sc
la 1-10, durerea ha
este de 8; durat
continuă;
- îi asigură repaus l
o poziţie care
diminueze durerea;
-încearcă
să-i
atenţia pe alte pr
decât
ale
respective;
-masoară, monito
atent şi apoi note
F.O funcţiile vita
pacientului;
-pentru
a
f
expansiunea pulm
asistenta

6. 6. Nevoia de a se
mişca şi de a avea
o bună postură.

7. 7. Nevoia de a fi
curat, îngrijit şi a
proteja
tegumentele
şi
mucoasele.

8. 8. Nevoia de a
dormi şi a se
odihni.

pacientului
ortopneică;
-umezeşte
aerul
încăpere cu apă alco
-îl învaţă pe paci
facă exerciţii respir
-îl învaţă pe
tehnici de relaxare
Diminuarea
mobilităţii -Pacientul

se -suplineşte pacien
cauzată
de
durere mobilizeze corespunzător satisfacerea nevoilo
manifestată
prin: stării sale.
-îl serveşte la pat
deplasare cu dificultate, în
necesare;
baston; mers greoi ;
-îl ajută şi sprij
necesită
ajutor
în
timpul deplasării;
deplasări; nu îşi poate
-îi pune la dis
desfăşura
singur
utilaje
auxiliare
activităţile zilnice; nu
deplasare
realizează cu uşurinţă
menţinerea unei
mişcările active şi pasive
anatomice:cadru, că
ale membrelor.
Deficit de autoîngrijire -Pacientul să prezinte -îi face toaleta
cauzată
de
durere tegumente şi mucoase dentară şi nazală;
manifestată prin: aspect curate pentru a putea fi -asigură
temp
neîngrijit;
păr
în supus
intervenţiei camerei 20-22 grad
dezordine; nu poate să-şi chirurgicale.
a apei 37-38 grade
desfăţoare activităţile ce
-îi face baie ge
ţin de igienă; nu se poate
verificând
re
spăla singur.
inghinală,
om
axilele,
interdigitale de la m
de la picioare,
unghiile;
-pansează şi pro
eventualele plăgi
existente;
Insomnie cauzată de -Pacientul să beneficieze -îi asigură în sal
durere,
anxietate de un somn corespunzător climat
plăcut,
manifestată
prin: cantitativ şi calitativ, să zgomot;
adoarmire
grea;
se fie
odihnit
înaintea -îi aeriseşte salonul
trezeşte de 1-2 ori în intervenţiei chirurgicale.
-îi asigură lenjerie
timpul
nopţii;
somn
şi de corp curată;
superficial; doarme în jur
-portă
discuţii
5h/noapte.
pacientul pentru a î
anxietatea şi pen
mari încrederea în
de îngrijire;
-îl învaţă să p
tehnici
de
re
exerciţii
resp
câteva minute înai
43

9. 9. Nevoia de a Probabilitatea
atingerii -Pacientul să nu prezinte
evita pericolele.
integrităţii fizice cauzată risc de complicaţii şi risc
de mobilitate scăzută de accident.
manifestată prin: risc de
accident
prin
rănire,
cădere; risc de complicaţii
prin glicemie: 360mg⁄dl.

10. 10. Nevoia de a Cunoştinţe
insuficente
învăţa cum să-şi cauzată de decesul soţiei
păstreze sănătatea. manifestată
prin:
cunoştinţe
insuficiente
asupra
bolii,
asupra
tratamentului,
asupra
dietei.

-Pacientul să dobândească
cunoştinţe despre boală,
tratament, regim, îngrijiri
igieno-dietetice.

culcare;
-observă şi notează
calitatea somnului;
-supraveghează pa
permanent şi urm
modificările ce pot
în evoluţia stăr
aspectul general, st
conştienţă,
d
agitaţia,
pulsul,
diureza;
-îl amplasează
salon curat, bine
alege şi ajută pacie
satisfacerea
ce
nevoi ale organi
aplicându-i măsur
prevenire
complicaţiilor septi
-ia măsuri de prev
infecţiilor;
-îi explorează nive
cunoştinţe privind b
-îi stimulează dori
cunoaştere;
-conştientizează pa
asupra
p
responsabilităţi
sănătatea;
-îi ţine lecţii depre
tratament,
îng
igieno-dietetice;
-încurajează pacien
-îl verifică dacă a
mesajul corect tran
dacă şi-a însuşit
cunoştinţe.

Evaluare 1 zi:
Pacientul este pregătit psihic şi fizic pentru intervenţia chirurgicală. Are încredere în echipa
operatorie.
În urma intervenţiilor acordate, pacientul începe să urmeze regimul diabetic şi să îşi
administreze corect unităţiile de insulină.
Pacientul prezintă cantitate urinară eliminată uşor redusă.
În urma tratamentul administrat pacientul prezintă durere redusă.
În urma tratamentului şi a intervenţiilor acordate, pacientul îşi restabileşte funcţia respiratorie.
Pacientul încă este ajutat, nu se poate mobiliza pasiv.
44

Pacientul prezintă tegumente şi mucoase curate, este pregătit pentru intervenţie chirurgicală
În urma tratamentului dar şi a intervenţiilor acordate, pacientul are un somn uşor.
Pacientul nu are niciun risc de complicaţii.
Pacientul şi-a dobândit cunoştinţe despre boala pe care o are.
Se continuă îngrijirile.

Ziua 2
Nevoia
Diagnosticul de nursing
1. 1. Nevoia de a Risc
de
complicaţii
datorat
intervenţiei
evita pericolele.
chirurgicale
manifestat
prin: risc de infecţie la
nivelul plăgii operatiii,
risc
de
complicaţii
tromboembolice.

45

Obiectiv
-Pacientul să nu prezinte
risc de complicaţii la
nivelul plăgii operatorii.

Intervenţii proprii
-monitorizează p
din sfert în sfert de
-măsoară, obser
notează funcţiile v
F.O.;
-asigură un mediu
pentru a evita in
plăgii dar şi perico
a se accidenta;
-urmăreşte mod
care pot apărea la
plăgii operatorii;
-urmăreşte

operatorie să nu
sursă de infecţie;
-efectuează toaleta
operatorii în p
asepsie;
-schimbă pansame
perfectă asepsie;

-monitorizează, m
şi notează funcţiil
în special pul
tensiunea arterială;
-Pacientul să nu prezinte -mobilitează
p
risc
de
complicaţii pasiv şi activ de m
tromboembolice.
urărindu-i faciesul
starea generală;
-supraveghează p
în timpul mo
active;
-se hidratează paci
funcţie
de
ingestie excreţie;

Durere cauzată de plaga -Pacientul să prezinte o
post-operatorie
durerea ameliorată.
manifestată prin: gemete,
facies crispat, văicăreli.
2. 2. Nevoia de a Hipertermie cauzată de -Pacientul să îşi menţină
plaga
operatorie temperature corpului în
menţine
temperature
în manifestată prin: T=38 limite normale.
grade Celsius, tegumente
limite normale.
şi mucoase puţin roşii şi
calde.
3. 3. Nevoia de a bea Dificultatea de a urma -Pacientul să îşi urmeze
şi de a mânca.
regimul cauzată de lipsa regimul în fiecare zi.
de
cunoaştere
a
alimentelor premise sau
interzise maifestată prin:
polifagie.

46

-măsoară funcţiile
şi apoi le notează î
-asigură o poziţie
favorizeze
c
durerii;
-verifică
pansa
dacă este prea stâ
dacă este, i se va lă
-măsoară
temp
zilnic de două ori
dimineaza şi seară
o notează în F.O.
-aeriseşte încăperea
-aplică
pac
comprese reci pe fr
-îl învaţă pe
valorile
gl
energetice ale alim
-îi
explică
diabetic pe care tre
îl respecte;
-îl urmăreşte să c
numai alimentele c
în regim;
-urmăreşte
orar
distribuţia meselor
-îi explică pacient
înainte cu 30 de
de a mânca trebui

4. 4. Nevoia de a Eliminare
urinară -Pacientul să aibă
elimina.
cantitativ
şi
calitativ eliminare calitativă
cauzată de dezechilibre cantitativă normal.
hidroelectrolitice
manifestate prin: poliurie,
senzaţie
de
sete
polidipsie.

o
şi

5. 5. Nevoia de a se Imobilitate cauzată de -Pacientul să îşi menţină
mişca şi de a avea plaga
operatorie tonusul şi forţa muscular.
o bună postură.
manifestată
prin:
imposibilitatea de a se
deplasa.

6. 6. Nevoia de a fi
curat, îngrijit de a
proteja
tegumentele
şi

Deficit de autoîngrijire -Pacientul să îşi poată
cauzat de intervenţia menţine tegumentele şi
chirurgicală
manifestat mucoasele curate.
prin: dificultatea de a
47

măsoare glicemia
administreze unită
insulină;
-îi explică care
alimentele
p
legume şi zarz
frunzoase;brânză:
telemea, caşcaval,
peşte slab: şalău
crab, păstrăv;carn
de pui, găină,
miel, vită, viţel,
slabă.
-îi explică pac
care sunt alimente
îi sunt interzise:
grasă de porc, raţă
untură, slănină, m
grase;zahăr, miere
dulceaţă,
prăjituri ,frişcă în
îngheţată, halva,
ciocolată,
bom
biscuiţi
cu
compoturi, pere
struguri,
c
stafide,banane.
-măsoară diureza ş
notează în F.O;
-reduce aportul de
şi de electroliţi;
-asigură
o
corporală riguroasă
-schimbă lenjeria
şi de pat ori de c
este necesar;
-încurajează pacien
-planifică împreu
pacientul un prog
exerciţii pasive în
de capacitatea lui;
-îi sugerează că
stâng să îl ţină m
decât corpul;
-îi masează re
predispuse la escar
-îl ajută să ef
toaleta pe regiuni;
-îl
ajută
în
importanţa igien

mucoasele.

satisface nevoia.

prevenirea îmbolnă
-îi acordă o î
atentă,
s
supraveghere perm
dar şi îl lămurea
pacient în legăt
evoluţia stării sale;
-examinează pla
tegumentele din
apoi trece la cur
dezinfectare;
-face toaleta şi deg
tegumentelor din
benzină
sau
iodată întotdeauna
rană spre exterior,
atingă suprafaţa răn
-face
dezin
tegumentelor cu
iodat 1% sau tinc
iod;
-apoi rana o spală
oxigenată
sau
fiziologic steril,
îndepărtatrea restu
ţesut, sânge sau pu
-la sfârşit protejea
cu un pansament.
7. 7. Nevoia de a Insomnie cauzată de -Pacientul să prezinte un -creează
un
dormi şi a se durere manifestată prin: somn liniştit.
semiobscur, liniştit
odihni.
oboseală,
adormire
-aeriseşte încăperea
dificilă, iritabilitate.
-asigură
pac
lenjerie de corp
curată şi lenjerie
curată.

Evaluare a 2a zi:

Pacientul prezintă durere diminuată. Plagă operatorie este curată, nu există infecţie. Se
continuă monitorizarea şi observarea atentă a plăgii.
În urma tratamentului dar şi al investihaţiilor efectuate, pacientul prezintă temperatura de 36,
8 grade Celsius.
Pacientul urmează zilnic dieta diabetică.
Pacientul prezintă o diminuare a diurezei.

48

Pacientul realizează împreună cu asistenţa medicală, exerciţii pasive. Pacientul este cooperant.
Pacientul se simte bine psihic şi fizic. Plagă prezintă semne de vindecare.
În urma tratamentului, pacientul are un somn liniştit. Se continuă intervențiile.

Ziua 3
Nevoia
Diagnosticul de nursing
1. 1. Nevoia de a Risc
de
complicaţii
datorat
intervenţiei
evita pericolele.
chirurgicale
manifestat
prin: risc de infecţie la
nivelul plăgii operatorii,
risc
de
complicaţii
tromboembolice.

49

Obiectiv
-Pacientul să nu prezinte
risc de complicaţii la
nivelul plăgii operatorii.

Intervenţii autonom
-monitorizează p
din sfert în sfert de
-măsoară, obser
notează funcţiile v
F.O.;
-urmăreşte mod
care apar la nivelu
operatorii;
-urmăreşte

operatorie să nu
sursă de infecţie;
-efectuează toaleta
operatorii în p
asepsie;
-schimbă pansame

perfectă asepsie;
-Pacientul să nu prezinte
risc
de
complicaţii
tromboembolice.

-monitorizează, m
şi notează funcţiil
în special pul
tensiunea arterială;
-mobilitează
p
pasiv şi active.

-Pacientul să prezinte o
stare de bine.

Durere cauzată de plaga
post-operatorie
manifestată prin: gemete,
facies crispat.

2. 2. Nevoia de a bea Dificultatea de a urma
şi de a mânca.
regimul cauzată de lipsa
de
cunoaştere
a
alimentelor premise sau
interzise maifestată prin:
polifagie.

50

-măsoară funcţiile
şi apoi le notază în
-asigură o poziţie
favorizeze
c
durerii;
-asigură
pac
odihnă suficientă;
-încearcă să fixeze
pacientului
pe
probleme decât ale
despective;
-Pacientul să îşi urmeze -îl învaţă pe
regimul în fiecare zi.
valorile
gl
energetice ale alim
-îi
explică
diabetic pe care tre
îl respecte;
-îl urmăreşte să c
numai alimentele c
în regim;
-urmăreşte
orar
distribuţia meselor
-îi explică pacient
înainte cu 30 de
de a mânca trebui
măsoare glicemia
administreze unită
insulină;
-îi explică care
alimentele
p
legume şi zarz
frunzoase;brânză:

3. 3. Nevoia de a Eliminare
urinară -Pacientul să aibă
elimina.
cantitativ
şi
calitativ eliminare calitativă
cauzată de dezechilibre cantitativă normal.
hidroelectrolitice
manifestate prin: poliurie,
senzaţie
de
sete
polidipsie.

4. 4. Nevoia de a fi
curat, îngrijit de a
proteja tegumetele
şi mucoasele.

o
şi

Deficit de autoîngrijire -Pacientul să îşi menţină
cauzat de intervenţia tegumentele şi mucoasele
chirurgicală
manifestat curate.
prin: dificultate în a
satisface nevoia.

51

telemea, caşcaval,
peşte slab: şalău
crab, păstrăv;carn
de pui, găină,
miel, vită, viţel,
slabă.
-îi explică pac
care sunt alimente
îi sunt interzise:
grasă de porc, raţă
untură, slănină, m
grase;zahăr, miere
dulceaţă,
prăjituri ,frişcă în
îngheţată, halva,
ciocolată,
bom
biscuiţi
cu
compoturi, pere
struguri,
c
stafide,banane.
-măsoară diureza ş
notează în F.O;
-reduce aportul de
şi de electroliţi;
-asigură
o
corporală riguroasă
-schimbă lenjeria
şi de pat ori de c
este necesar;
-încurajează pacien
-îl ajută să ef
toaleta pe regiuni;
-îl ajtă să în
importanţa igien
prevenirea îmbolnă
-discută cu p
pentru
a-i
încerederea în sine
-monitorizeză
pansamentul de la
plăgii pentru a ved
este curat, uscat s
prezintă sângerări;
-examinează pla
tegumentele din
apoi trece la cur
dezinfectare;
-face toaleta şi deg
tegumentelor din
benzină
sau

5. 5. Nevoia de a se Imobilitate cauzată de
mişca şi de a avea plaga
operatorie
o bună postură.
manifestată
prin:
imposibilitatea de a se
deplasa.

6. 6. Nevoia de a Insomnie cauzată durerii
dormi şi a se manifestată prin: adormire
odihni.
dificilă, oboseală, stare de
iritabilitate.

iodată întotdeauna
rană spre exterior,
atingă suprafaţa răn
-face
dezin
tegumentelor cu
iodat 1% sau tinc
iod;
-apoi rana o spală
oxigenată
sau
fiziologic steril,
îndepărtatrea restu
ţesut, sânge sau pu
-la sfârşit protejea
cu un pansament.
-Pacientul să îşi menţină -planifică împreu
tonusul şi forţa musculară. pacientul un p
exerciţiilor
activ
început prin salo
din ce în ce mai mu
-îl susţine psih
pacient;
-monitorizează f
vitale, apoi le not
F.O.;
-Pacientul trebuie să aibă -creează un mediu
un somn liniştit.
adecvat,
semiobscuritate;
-aeriseşte salonul;
-asigură
pac
lenjerie de corp şi
curată;

Evaluare a 3a zi:
Pacientul prezintă durere diminuată. Plagă operatorie este curată, nu există infecţie. Se
continuă monitorizarea şi observarea atentă a plăgii.
Pacientul urmează zilnic dieta diabetică.
Pacientul prezintă o diminuare a diurezei.
Plaga prezintă semne de vindecare.
Pacientul realizează împreună cu asistenţa medicală, exerciţii pasive şi active prin salon.
Pacientul este cooperant. Se continuă intervenţiile.
Pacientul prezintă un somn liniştit.

52

Al doilea studiu de caz
Culegerea de date:
Nume: M
Prenume: A
Vârsta: 58
Sex: M
Religie: Ortodoxă
Naţionalitate: Român
Stare civilă: căsătorit
Domiciliu: Piteşti
Ocupaţie: Pensionar
Motivul internării: stare generală alterată, durere intensă la nivelul halucelui piciorului drept,
necroza halucelui piciorului drept, poliurie, polifagie, polidipsie, dificultatea de a adormi,
anxietate.
Diagnostic la intrare: Gangrenă Dg I picior drept.
Antecedente heredo-colaterale: -fără semnificaţie patologică;
- Neagă TBC-ul, infecţia HIV şi luesul în familie;
Antecedente personale:
53

- Fiziologice: mama decedată- tatăl decedat;
- Patologice: -boli ale copilăriei: rujeolă, varicelă
- Nu prezintă alegii.
Condiţii de viaţă şi muncă:
- Situaţie financiară: bună;
- Domiciliu: rural;
- Locuieşte cu soţia într-o casă cu 2 camere, confortabilă;
- Preferinţe alimentare: carnea de porc, laptele, ouăle, brânza.
Comportament individual:
- Nu fumează;
- Consumă cafea 1ceaşcă⁄zi;
- Consumă alcool ocazional.
Înălţime: 1,68 cm
Greutate: 60 kg
Istoricul bolii: Pacientul în vârstă de 68 de ani, cunoscut cu diabet zaharat în urmă cu 8 ani,
observă că halucele piciorului drept îşi modifică culoarea, încep să apară dureri din ce în ce
mai intense. Se prezintă în serviciul UPU de unde se face internarea pe secţia de chirurgie
plastică pentru tratament chirurgical de specialitate.
Culegerea datelor pe nevoi:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
Pacientul respiră cu dificultate,pe nas, respiraţie este tahipneică cu o
frecvenţă de 28 r⁄min. Respiraţia este de tip costal inferior. Zgomotele
cardiace sunt normale, pulsul este ritmic având o frecvenţă de 86
pulsaţii⁄minut.TA=145⁄90 mmHg.
2. Nevoia de a bea şi a mânca.
Pacientul are dentiţie bună adecvată vârstei, masticaţia este lentă, se
face cu gura închisă, reflexul de deglutiţie este prezent. Pacientul nu
obişnuieşte să aibă un orar de masă regulat, aportul glucidic
corespunzător fiecărei mese este prea ridicat ceea ce reprezintă
nerespectarea dietei diabetice. Pacientul relatează că bea o cantitate mare
de lichide 5l, că are poftă exagerată de mâncare.Tegumente normal
colorate şi elastice.
3. Nevoia de a elimina.
Pacientul prezintă o extreţie de urină crescută, peste 4500 ml/24h.
Acesta spune că urinează de 6ori⁄zi şi că urina are culoare deschisă şi
densitatea este mare. Scaunul este normal, 1-2/zi, circa 200g. Pacientul
acuză o senzaţie de sete.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
54

Pacientul prezintă articulaţii adecvate vârstei, nu poate realiza mişcări
active sau pasive ale membrelor inferioare. Coloana vertebrală nu prezintă
deformări. Pacientul se deplasează în baston cu dificultate din cauza
durerilor intense de la nivelul halicelui piciorului drept, are un mers greoi.
Nu îşi desfăşoară singur activităţile zilnice.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
Pacientul spune că nu se poate odihnii, adoarme foarte greu din
cauza durerilor, se trezeste 2ori în timpul nopţii, are somn superficial.
Doarme în jur de 6h/noapte. După o zi de muncă gospodărească, se
odihneşte în pat uitându-se la tv.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
Pacientul este o persoană ordonată, îi place să poate haine curate, poată
veşminte adecvate statutului socio-cultural, adecvate climatului, se
îmbracă şi dezbracă singur.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.
Temperatura corpului se menţine în limite normale T=36,6 grade
Celsius, transpiraţie minimă. Tegumentele au o culoare normală în
conformitate cu temperature.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi
mucoasele.
Pacientul are un aspect îngrijit cu par par tuns scurt, nu poate să îşi
desfăşoare activităţile cu privire la igienă, nu se poate spăla singur.
Pacientul prezintă halucele de la piciorul drept necrozat.
9. Nevoia de a evita pericolele.
Pacientul acuză dureri ale halucelui de la piciorul drept. Pacientul
prezintă facies crispat, ce exprimă suferinţă, văicăreli. Pacientul relatează
că îi este mai greu să aibă grijă de sănătatea sa şi că soţia lui are cea mai
mare grijă de el. Singurul copil al lor nu are timp suficient să îi viziteze şi
să îi ajute.
10.

Nevoia de a comunica.

Pacientul este o persoană anxioasă, nu îşi exrimă gândurile şi
ideile cu uşurinţă. Stabileşte relaţii cu familia. Comunică cu greu cu
personalul medical şi răspunde la întrebările ca i se pun cu greu.
55

56

11.
Nevoia de a actiona propriilor convingeri si valori, de a
practica religia.
Pacientul este creştin-otodox, asistă la slujbele religioase din
duminici dar şi din sărbători. Ţine posturile mari dar şi cele de miercuri şi
vineri. Poartă în permanenţă o iconiţă cu Maica Domnului.
12.

Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.

Pacientul este o persoană care ia hotărâri pe baza chibzuinţei
proprii, este o persoană ambiţioasă. Se consideră realizat deoarece are 2
nepoţei.
13.

Nevoia de a se recrea.

Pacientul obişnuieşte să desfăşoare activităţi particulare sau în
grup, îi place să se uite la tv, îi place să îşi îngrijească grădina cu legume.
14.

Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.

Este foarte interesat să afle cât mai multe informaţii despre
boală, pune întrebări despre evoluţia şi tratamentul efectuat, este foarte
curajos. Pacientul relatează că nu prea ştie multe depre diabetul zaharat
pentru că soţia sa are grijă de el.

Analiza şi interpretarea datelor.
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
Manifestări de independentă
Manifestări de dependenţă
-cai respiratorii libere
-respiratie de tip costal-inferior
TA=145⁄90mm HG
P=86 pulsaţii/minut

Manifestări de independenta

-respiratie tahipneică
-R=28 r⁄min
-respiraţie dificilă

2. Nevoia de a bea şi a mânca.
Manifestări de dependenţă

-dentiţie
bună
adecvată -polidipsie;
vârstei,
-polifagie;
-masticaţie uşoară, lentă cu -nerespectarea dietei diabetice;
gura închisă,
-reflex de deglutiţie present,
-tegumente normal colorate.
3. Nevoia de a elimina.
57

Sursa de dificultate
Durerea

Sursa de dificultate

Dezechilibre
endocrine

Manifestări de independentă
-micţiuni
spontane,nedureroase,
-frecvenţă urinară: 6 ori/zi;
-scaun normal;1-2/zi;
-tegumente normale;

Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
-senzatie de sete;
-poliurie;
Dezechilibre
-urina are culoare deschisă şi densitatea hidroelectrolitice
este mare;

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă
-articulaţii mobile adecvate
vârstei;
-coloana
vertebrală
nu
prezintă deformări.

Sursa de dificultate

-se deplasează cu dificultate, în baston;
-mers greoi ;
-nu îşi poate desfăşura singur activităţile Durerea
zilnice;
-nu realizează cu uşurinţă mişcările
active şi pasive ale membrelor

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
Manifestări de independenţă

Manifestări de dependenţă

-adoarme greu;
-se odihneşte după o zi grea -se trezeşte de 2 ori în timpul nopţii;
de muncă;
-somn superficial;
-doarme în jur 6h/noapte
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbracă.
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă
-este ordonat;
-îi place să poarte haine
curate tot timpul;
-poartă veşminte adecvate climatului şi statutului sociocultural;
-se îmbracă şi se dezbracă
singur;

Sursa de dificultate

Durere.

Sursa de dificultate

-

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate

58

-T=36,6 grade Celsius
-transpiraţie minimă;
-tegumente
de
culoare
normală conform temperaturii

-

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.
Manifestări de independenţă
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
-păr tuns scurt;

-nu poate să-şi desfășoare
activităţile ce ţin de igienă;
Durerea
-nu se poate spăla singur;

-necroză la nivelul halucelui
piciorului drept;
diabetică

Manifestări de independenţă

9. Nevoia de a evita pericole
Manifestări de dependenţă

-primeşte afecţiune din parte -facies crispat
soţiei;
suferinţă;
-văicăreli;

ce

Neuropatia

Sursa de dificultate

exprimă Afectarea
halucelui

fizică

a

-risc de complicaţii prin glicemie: Fluctuaţii glicemice
380mg⁄dl.

Manifestări de independenţă

10. Nevoia de a comunica
Manifestări de dependenţă

Sursa de dificultate

-limbaj clar;
-nu îşi exprimă cu uşurinţa
-stabileşte relaţii armonioase cu gândurile, ideile;
Situaţie
familia;
-răspunde cu greu la întrebările spitalizarea.
ce i se pun de către personalul
medical;
-anxietate.

stresantă:

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.
Manifestări de independenţă
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate

59

-creştin-ortodox;
-ţine posturile mari şi pe cele de
miercuri şi viner;
-participă la slujbele religioase
din duminici şi sărbători;
-poartă în permanenţă o iconiţă
cu Maica Domnului

-

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.
Manifestări de independeţă
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
-ia hotărâri pe baza chibzuinţei
proprii;
-este o persoană ambiţioasă;
-se consideră realizat deoarece
are 2 nepoţi;

-

-

13. Nevoia de a se recreea
Manifestări de independenţă
Manifestări de dependenţă
-obişnuieşte

desfăşoare
activităţi recreative individuale
sau în grup
-îi place să se uite la tv;
-îi place să îngrijească grădina cu
legume.

Sursa de dificultate

-

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.
Manifestări de independenţă
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
-este foarte interesat să afle cât -cunoştinţe insuficiente asupra
mai multe informaţii despre bolii, asupra dietei, asupra
boală;
tratamentului.
Anxietate.
-pune multe întrebări legate de
evoluţia şi tratamentul efectuat;
-este foarte curajos;
Diagnostice de nursing:
1. Dispnee cauzată de durere manifestată prin respiraţie tahipneică R=28 r/min, respiraţie
dificilă.
2. Alimentaţie inadecvată prin surplus şi hidratare excesivă calitativ şi cantitativ cauzată de
dezechilibre endocrine manifestată prin: nerespectarea dietei diabetice, polifagie şi polidipsie.
3. Eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ cauzată de dezechilibre hidroelectrolitice
maifestată prin: poliurie, senzaţie de sete, urină de culoare deschisă.
60

4. Diminuarea mobilităţii cauzată de durere maifestată prin: deplasare cu dificultate, în
baston; mers greoi; nu îşi poate desfăşura singur activităţile zilnice; nu realizează cu uşurinţă
mişcările active şi pasive ale membrelor.
5. Insomnie cauzată de durere manifestată prin: adoarme greu; se trezeşte de 2 ori în timpul
nopţii; somn superficial; doarme în jur 6h/noapte.
6. Alterarea tegumentelor şi mucoaselor cauzată de neuropatia diabetică manifestată prin:
necroză la nivelul halucelui piciorului drept.
Pes2. Deficit de autoîngrijire cauzată de durere manifestată prin: neputinţa în desfăşurarea
activităţilor 7. Durere cauzată de afectarea fizică a halucelui manifestată prin: facies crispat ce
exprimă suferinţă; văicăreli.
8. Probabilitatea atingerii integrităţii fizice cauzată de fluctuaţiile glicemice manifestată prin
risc de complicaţii.
9. Comunicare ineficace la nivel afectiv cauzată de spitalizare manifestată prin: nu îşi exprimă
cu uşurinţa gândurile, ideile; răspunde cu greu la întrebările ce i se pun de către personalul
medical; anxietate.
10. Cunoştinţe insuficiente cauzate de anxietate manifestată prin: cunoştinţe insuficiente
asupra bolii, aupra tratamentului, asupra dietei.

Ziua 1
Nevoia
Diagnostic de nursing
1. 1. Nevoia de a fi Alterarea tegumentelor şi
curat, îngrijit şi a mucoaselor cauzată de
proteja
neuropatia
diabetică
tegumentele
şi manifestată prin: necroză
mucoasele.
la
nivelul
halucelui
piciorului drept.

Obiectiv
-Pacientul să prezinte o
piele intactă.
-Pacientul să fie pregătit
fizic şi psihic înaintea
intervenţiei chirurgicale.

Intervenţii autonom
-ia măsuri de prev
infecţiilor nosocom
-îi protejează l
care i să infec
ajutorul
pansam
efectuat în cond

perfectă asepsie.
-examinează pla
tegumentele din
apoi trece la cur
dezinfectare;
-face toaleta şi deg
tegumentelor din
benzină
sau
iodată întotdeauna
rană spre exterior,
atingă suprafaţa răn
-dezinfectarea
tegumentelor se f
alcool iodat 1%
tinctură de iod. R
spală cu apă oxigen
ser fiziologic steril
-pentru ca în f
protejeaze
rana
pansament.
61

-pregateşte
operator cât mai
de momentul inte
chirurgicale;

2. 2. Nevoia de a bea Alimentaţie
inadecvată
şi de a mânca.
prin surplus şi hidratare
excesivă
calitativ
şi
cantitativ cauzată de
dezechilibre
endocrine
manifestată
prin:
nerespectarea
dietei
diabetice, polifagie şi
polidipsie.

62

-Pacientul să mănânce
aportul
glucidic
corespunzător
fiecărei
mese.
-Pacientul să diminueze
cantitatea de lichide.
-Pacientul

îşi
administreze
unităţiile
corecte de insulină.

-îi recoltează sânge
determinarea
hemoleucogramei,
ului,
iono
proteinelor
sa
glicemiei, grupei
ului;
-îl pregăteşte fi
psihic
în
eventualelor inv
paraclinice: Rg
drept, EKG;
-îl
încurajează
exprime,

teama, grijile cu pr
intervenţia chirurg
care va fi supus;
-îi insuflă încred
echipa operatorie.
-îi explorează g
pacientului la
categorii de alimen
-îl învaţă pe
valorile
gl
energetice ale alim
-îi
explică
diabetic pe care tre
îl respecte;
-îl urmăreşte să c
numai alimentele c
în regim;
-urmăreşte
orar
distribuţia meselor
-îi explică pacient
înainte cu 30 de
de a mânca trebui
măsoare glicemia
administreze unită
insulină;
-îi explică pac
unităţiile de
pentru fiecare m
micul dejun de
7:00, pacientul
administra 16 u; la

3. 3. Nevoia de a Eliminare
inadecvată
elimina.
cantitativ
şi
calitativ
cauzată de dezechilibre
hidroelectrolitice
maifestată prin: poliurie,
senzaţie de sete, urină de
culoare deschisă.

63

-Pacientul
eliminare
adecavată
calitativ.

la ora 13:00, pacie
va administra 20u;
la 19:00, pacientu
administra 17u;
-îi va explica că pe
parcursul nopţii, p
îşi va administra
22:00 23u de insuli
-îl cântăreşte zil
pacient;
-face bilanţul lic
ingerate şi eliminat
-îi explică pacient
alimente are voie:
-necântărite: car
derivatele din
peştele,
brânzeturile,
legumele cu 5% g
varza, conopida,
castraveţi, fasole
ciuperci, ardei graş
-cântărite: pâine,
paste făinoase,
legume- cu pes
glucide- ceapă, m
praz, ţelină, mămăl
-interzise: zahăr,
zaharoase, fructe
prăjituri, siropuri,
curmale,
leguminoase
fasole boabe, mază
să aibă o -monitorizeză ca
urinară de lichide inger
cantitativ şi eliminate;
-asigură aport li
adecvat în func
bilanţul hidric;
-captează cantita
urină eliminată de
şi o notez în F.O.
-asigură repaus la
un mediu liniştit în
-schimbă lenjeria d
de corp ori de câte
nevoie;
-asigură igiena
riguroasă;
-evită
supraîn

4. 4. Nevoia de a Durere
cauzată
de -Pacientul să prezinte
evita pericolele.
afectarea
fizică
a durerea diminuată în
halucelui
manifestată termen de 2 h.
prin: facies crispat ce
exprimă
suferinţă;
văicăreli.

5. 5. Nevoia de a Dispnee cauzată de durere
respira şi a avea o manifestată
prin:
bună circulaţie.
respiraţie tahipneică cu
R= 28 r⁄min, respiraţie
dificilă.

64

-Pacientul

îşi
stabilizeze
funcţia
respiratorie pentru a se
punea
interveni
chirurgical.

încăperii.
-evaluează caracte
durerii: localizar
nivelul
h
piciorului
intensitatea pe o s
la 1-10, durerea h
este de 7; dura
continuă;
-îi asigură repaus l
o poziţie care
diminueze durerea;
-încearcă
să-i
atenţia pe alte pr
decât
ale
respective;
-masoară, monito
atent şi apoi not
F.O funcţiile vit
pacientului;
-pentru
a
f
expansiunea pulm
asistenta
pacientului
ortopneică;
-umezeşte
aerul
încăpere cu apă alc
-îl învaţă pe pac
facă exerciţii respir
-îl învaţă pe
tehnici de relaxare.

6. 6. Nevoia de a se Diminuarea
mobilităţii -Pacientul

se -suplineşte pacien
mişca şi de a avea cauzată
de
durere mobilizeze corespunzător satisfacerea nevoilo
o bună postură.
maifestată prin: deplasare stării sale.
-îl serveşte la pat
cu dificultate, în baston;
necesare;
mers greoi; nu îşi poate
-îl ajută şi spri
desfăşura
singur
timpul deplasării;
activităţile zilnice; nu
-îi pune la di
realizează cu uşurinţă
utilaje
auxiliare
mişcările active şi pasive
deplasare
ale membrelor.
menţinerea unei
anatomice:cadru, c
7. 7. Nevoia de a fi Deficit de autoîngrijire -Pacientul să prezinte -îi face toaleta
curat, îngrijit şi a cauzată
de
durere tegumente şi mucoase dentară şi nazală;
proteja
manifestată prin: aspect curate pentru a putea fi -asigură
temp
tegumentele
şi neîngrijit;
păr
în supus
intervenţiei camerei 20-22 gra
mucoasele.
dezordine; nu poate să-şi chirurgicale.
a apei 37-38 grade
desfăţoare activităţile ce
-îi face baie g
ţin de igienă; nu se poate
verificând
r
spăla singur.
inghinală,
om
axilele,
interdigitale de la m
de la picioare,
unghiile;
-pansează şi pro
eventualele plăg
existente;
8. 8. Nevoia de a Insomnie cauzată de -Pacientul să beneficieze -îi asigură în sa
dormi şi a se durere manifestată prin: de un somn corespunzător climat
plăcut,
odihni.
adoarme greu; se trezeşte cantitativ şi calitativ, să fie zgomot;
de 2 ori în timpul nopţii; odihnit
înaintea -îi aeriseşte salonu
somn superficial; doarme intervenţiei chirurgicale.
-îi asigură lenjerie
în jur 6h/noapte.
şi de corp curată;
-portă
discuţii
pacientul pentru a
anxietatea şi pen
mari încrederea în
de îngrijire;
-îl învaţă să
tehnici
de
r
exerciţii
resp
câteva minute îna
culcare;
-observă şi notează
calitatea somnului;
9. 9. Nevoia de a Probabilitatea
atingerii -Pacientul să nu prezinte -supraveghează p
evita pericolele.
integrităţii fizice cauzată risc de complicaţii.
permanent şi ur
de fluctuaţiile glicemice
modificările ce pot
manifestată prin risc de
în evoluţia stăr
complicaţii:
glicemie
aspectul general, s
380mg/dl.
conştienţă,
d
65

10. 10. Nevoia de a Comunicare ineficace la
comunica.
nivel afectiv cauzată de
spitalizare
manifestată
prin: nu îşi exprimă cu
uşurinţa gândurile, ideile;
răspunde cu greu la
întrebările ce i se pun de
către personalul medical;
anxietate.

-Pacientul să prezinte o
atitudine de receptivitate
şi de încredere în alte
persoane.

11. 11. Nevoia de a Cunoştinţe
insuficiente
învăţa cum să-şi cauzate
de
anxietate
păstreze sănătatea. manifestată
prin:
cunoştinţe
insuficiente
asupra
bolii,
aupra
tratamentului,
asupra
dietei.

-Pacientul să dobândească
cunoştinţe despre boală,
tratament, regim, îngrijiri
igieno-dietetice

agitaţia, TA.
-îl amplasează
salon curat, bine
alege şi ajută paci
satisfacerea
ce
nevoi ale organi
aplicându-i măsu
prevenire
complicaţiilor sept
-ia măsuri de prev
infecţiilor;
-pune
în
capacităţile, talen
realizările anterio
pacientului;
-dă
pos
pacientului să-şi e
semtimentele,
n
ideile, dorinţele;
-ajută pacientul să
legături semnifica
alţii;
-antrenează pacie
diferite activităţi,
îi dea sentimen
utilitate.
-îi explorează niv
cunoştinţe privind
-îi stimulează dor
cunoaştere;
-conştientizează p
asupra
responsabilităţi
sănătatea;
-îi ţine lecţii depre
tratament,
în
igieno-dietetice;
-încurajează pacien
-îl verifică dacă a
mesajul corect tran
dacă şi-a însuşit
cunoştinţe.

Evaluarea 1 zi:
Pacientul este pregătit psihic şi fizic pentru intervenţia chirurgicală. Are încredere în echipa
operatorie.
66

În urma intervenţiilor acordate, pacientul începe să urmeze regimul diabetic şi să îşi
administreze corect unităţiile de insulină.
Pacientul prezintă cantitate urinară eliminată uşor redusă.
În urma tratamentul administrat pacientul prezintă durere redusă.
Pacientul nu are niciun risc de complicaţii.
Pacientul încă este ajutat, nu se poate mobiliza pasiv.
În urma tratamentului şi a intervenţiilor acordate, pacientul îşi restabileşte funcţia respiratorie.
În urma tratamentului dar şi a intervenţiilor acordate, pacientul are un somn uşor.
Pacientul prezintă tegumente şi mucoase curate, este pregătit pentru intervenţie chirurgicală.
Pacientul prezintă o atitudine pozitivă. Comunică cu familia şi prietenii.
Pacientul şi-a dobândit cunoştinţe despre boala pe care o are. Se continuă investigațiile.

Ziua 2
Nevoia
Diagnosticul de nursing
1. 1. Nevoia de a Risc de complicaţii cauzat
evita pericolele.
de intervenţia chirurgicală
manifestat prin risc de
infecţie la nivelul plăgii
operatorie,
risc
de
complicaţii
tromboembolice.

67

Obiectiv
-Pacientul să nu prezinte
risc de complicaţii la
nivelul plăgii operatorii.

Intervenţii autonom
-monitozizează p
din sfert în sfert de
-măsoară,
funcţiile vitale iar
notează în F.O
-asigură un mediu
pentru a evita in
plăgii dar şi pentru
accidenta;
-urmăreşte
mod

care apar la nivelu
operatorii;
-urmăreşte

operatories ă nu
sursă de infecţie;
-efectuează toaleta
operatorii în p
asepsie;
-schimbă pansame
perfectă asepsie.

-monitorizează şi m
-Pacientul să nu prezinte funcţiile vitale în
risc
de
complicaţii pulsul
şi
te
tromboembolice.
arterial;
-mobilizează
p
pasiv urmărindu-i
dar şi starea genera
-se hidratează paci
funcţie
de
ingestie excreţie.

Durere cauzată de plaga -Pacientul să prezinte stare
de bine.
post-operatorie
manifestată prin: facies
crispat, văicereli.

2. 2. Nevoia de a Hipertemie cauzată de -Pacientul să îşi menţină
menţine
plaga
operatorie temperatura corpului în
temperatura
în manifestată prin: T=38,2 limite normale.
limite normale.
grade Celsius, mucoase
calde şi roşii.

3. 3. Nevoia de a bea Dificultatea de a urma -Pacientul să îşi urmeze
şi de a mânca.
regimul cauzată de lipsa regimul în fiecare zi.
de
cunoaştere
a
alimentelor premise sau
interzise maifestată prin:
68

-măsoară funcţiile
iar apoi le notează
-asigură poziţie c
favorizeze
c
durerii;
-verifică
pansamentul este
strâns, dacă este, e
lărgi.
-măsoară tempera
două ori pe zi, di
şi seară şi ori de
este necesar şi
notează în F.O.
-aplică comprese
fruntea pacientului
-aeriseşte încăperea
-îl învaţă pe
valorile
gl
energetice ale alim
-îi
explică
diabetic pe care tre

polifagie.

4. 4. Nevoia de a Eliminare
urinară -Pacientul să aibă
elimina.
cantitativ
şi
calitativ eliminare calitativă
cauzată de dezechilibre cantitativă normal.
hidroelectrolitice
manifestate prin: poliurie,
senzaţie
de
sete
polidipsie.

o
şi

5. 5. Nevoia de a se Imobilitate cauzată de -Pacientul să îşi menţină
mişca şi de a avea plaga
operatorie tonusul dar şi forţa
o bună postură.
manifestată
prin: musculară.
imposibilitatea de a se
69

îl respecte;
-îl urmăreşte să c
numai alimentele c
în regim;
-urmăreşte
orar
distribuţia meselor
-îi explică pacient
înainte cu 30 de
de a mânca trebui
măsoare glicemia
administreze unită
insulină;
-îi explică care
alimentele
p
legume şi zarz
frunzoase;brânză:
telemea, caşcaval,
peşte slab: şalău
crab, păstrăv;carn
de pui, găină,
miel, vită, viţel,
slabă.
-îi explică pac
care sunt alimente
îi sunt interzise:
grasă de porc, raţă
untură, slănină, m
grase;zahăr, miere
dulceaţă,
prăjituri ,frişcă în
îngheţată, halva,
ciocolată,
bom
biscuiţi
cu
compoturi, pere
struguri,
c
stafide,banane.
-măsoară diureza ş
notează în F.O;
-reduce aportul de
şi de electroliţi;
-asigură
o
corporală riguroasă
-schimbă lenjeria
şi de pat ori de c
este necesar;
-încurajează pacien
-îl susţine psih
pacient;
-monitorizează f
vitale, apoi le not

deplasa.

F.O.
-planifică împreu
pacientul un p
activităţiilor pasive
-Pacientul să fie bine din -îi sugerază să
piciorul drept m
punct de vedere psihic.
decât corpul.

6. 6. Nevoia de a Insomnie cauzată de -Pacientul trebuie să aibă
dormi şi de a se dureri maifestată prin: un somn liniştit.
odihni.
adormire dificilă, stare de
iritabilitate, oboseală.

7. 7. Nevoia de a fi
curat, îngrijit de
aproteja
tegumentele
şi
mucoasele.

Deficit de autoîngrijire
cauzat de intervenţia
chirurgicală
manifestat
prin: dificulatatea în a
satisface nevoia.

70

-Pacientul să îşi poată
menţine tegumentele şi
mucoasele
curate
şi
îngrijite.

-îl ajută în satis
celorlalte nevoi;
-îl serveşte la pat
ce este nevoie;
-încurajează
p
spunându-i că aces
este una trecătoare
curând se va
deplasa.
-observă calitatea,
somnului şi ap
notează în F.O;
-crează un mediu
adecvat
semiobscuritate;
-aeriseşte salonul;
-asigură
pac
lenjerie curată de c
şi de pat.
-asigură
în
pacientului o temp
optimă de 18-25 d
Celsius.
-îl ajută să în
importanţa igien
prevenirea îmboln
şi complicaţiilor;
-transportă pacien
baie
cu
căruciorului;
-îl ajută la efe
toaletei pe regiuni.
-examinează pla
tegumentele din
apoi trece la cur
dezinfectare;
-face toaleta şi deg
tegumentelor din
benzină
sau
iodată întotdeauna
rană spre exterior,

atingă suprafaţa răn
-face
dezin
tegumentelor cu
iodat 1% sau tinc
iod;
-apoi rana o spală
oxigenată
sau
fiziologic steril,
îndepărtatrea restu
ţesut, sânge sau pu
-la sfârşit protejea
cu un pansament.

Evaluare a 2a zi:
Pacientul prezintă durere diminuată. Plagă operatorie este curată, nu există infecţie. Se
continuă monitorizarea şi observarea atentă a plăgii.
În urma tratamentului dar şi al investihaţiilor efectuate, pacientul prezintă temperatura de 36,
8 grade Celsius.
Pacientul realizează împreună cu asistenţa medicală, exerciţii pasive. Pacientul este cooperant
Pacientul urmează zilnic dieta diabetică.
Pacientul prezintă o diminuare a diurezei.
În urma tratamentului, pacientul are un somn liniştit.
Pacientul se simte bine psihic şi fizic. Plagă prezintă semne de vindecare.

71

Ziua 3
Nevoia
Diagnostic de nursing
1. 1. Nevoia de a Risc de complicaţii cauzat
evita pericolele.
de intervenţia chirurgicală
mainifestat prin: ric de
infecţie la nivelul plăgii
operatorii,
risc
de
complicaţii
tromboembolice.

Obiectiv
-Pacientul să nu prezinte
risc de complicaţii la
nivelul plăgii operatorii.

Intervenţii autonom
-măsoară din sfert
de oră pacientul;
-măsoară, obesr
notează funcţiile v
F.O;
-urmăreşte

operatorie să nu
sursă de infecţie;
-urmăreşte mod
care apar la nivelu
operatorii;
-efectuează toaleta
-Pacientul să nu prezinte
operatorie în p
complicaţii
asepsie;
tromboembolice.
-schimbă pansame
perfectă asepsie.

Durere cauzată de plaga
-Pacientul să prezinte o -monitorizează şi m
post-operatorie
manifestată prin: facies stare de bine atât psihic funcţiile vitale în
cât şi psihic.
tensiunea arteria
crispat, văicăreli.
pulsul şi apoi le
în F.O;
-mobilizează
p
pasiv dar şi activ.

2. 2. Nevoia de a bea Dificultatea de a urma
şi de a mânca.
regimul cauzată de lipsa
de
cunoaştere
a
alimentelor premise sau
72

-măsoară şi apoi
în F.O funcţiile vita
-asigură
pac
odihnă suficientă;
-asigură pacientu
poziţie care să fav
calmarea durerii;
-încurajează pacien
-fixează
pacientului asupr
probleme.
-Pacientul să urmeze un -îl învaţă pe
regim diabetic.
valorile
gl
energetice ale alim
-îi
explică

interzise maifestată prin:
polifagie.

3. 3. Nevoia de a Eliminare
urinară -Pacientul să prezinte o
elimina.
cantitativ
şi
calitativ eliminare urinară adecvată
cauzată de dezechilibre cantitativ şi calitativ.
hidroelectrolitice
manifestate prin: poliurie,
senzaţie
de
sete
polidipsie.

4. 4. Nevoia de a fi Deficit de autoîngrijire -Pacientul să prezinte
curat, îngrijit de a cauzat de intervenţia
tegumente şi mucoase
păstra tegumentele chirurgicală
manifestat
curate şi îngrijite.
73

diabetic pe care tre
îl respecte;
-îl urmăreşte să c
numai alimentele c
în regim;
-urmăreşte
orar
distribuţia meselor
-îi explică pacient
înainte cu 30 de
de a mânca trebui
măsoare glicemia
administreze unită
insulină;
-îi explică care
alimentele
p
legume şi zarz
frunzoase;brânză:
telemea, caşcaval,
peşte slab: şalău
crab, păstrăv;carn
de pui, găină,
miel, vită, viţel,
slabă.
-îi explică pac
care sunt alimente
îi sunt interzise:
grasă de porc, raţă
untură, slănină, m
grase;zahăr, miere
dulceaţă,
prăjituri ,frişcă în
îngheţată, halva,
ciocolată,
bom
biscuiţi
cu
compoturi, pere
struguri,
c
stafide,banane.
-măsoară diureza ş
notează în F.O;
-reduce aportul de
şi de electroliţi;
-asigură
o
corporală riguroasă
-schimbă lenjeria
şi de pat ori de c
este necesar;
-încurajează pacien
-îl ajută să în
importanţa igienei;
-îl ajută să ef

şi mucoasele.

prin: dificultatea de a
satisface această nevoie.

5. 5. Nevoia de a se Imobilitate cauzată de
mişca şi de a avea plaga
operatorie
o bună postură.
manifestată
prin:
imposibilitatea de a se
deplasa.

6. 6. Nevoia de a Insomnie cauzată de
dormi şi a se durere manifestată prin:
odihni.
oboseală,
stare
de
iritabilitate,
adormire
dificilă.
74

toaleta pe regiuni;
-monitorizează
pansamentul de la
plăgii operatorii p
vedea dacă este
dacă prezintă sânge
-încurajează pacien
-dicută
cu
p
pentru
a-i
încrederea în sine.
-examinează pla
tegumentele din
apoi trece la cur
dezinfectare;
-face toaleta şi deg
tegumentelor din
benzină
sau
iodată întotdeauna
rană spre exterior,
atingă suprafaţa răn
-face
dezin
tegumentelor cu
iodat 1% sau tinc
iod;
-apoi rana o spală
oxigenată
sau
fiziologic steril,
îndepărtatrea restu
ţesut, sânge sau pu
-la sfârşit protejea
cu un pansament.
-Pacientul să îşi recapete -monitorizează f
mobilitatea.
vitale şi apoi le no
F.O;
-încurajează pacien
-îl susţine psih
pacient;
-planifică împreu
pacientul un pl
exerciţii pasiv
active prin salon;
-supraveghează p
în timpul mo
active.
-Pacientul să aibă un somn -aeriseşte salonul;
liniştit.
-creează un me
semiobscuritate,
liniştit, adecvat;
-asigură pacientu
temperatură în sa

18-25 grade Celsiu
-asigură
pac
lenjerie de cor şi
de pat curată.

Evaluare a 3a zi:
Pacientul prezintă durere diminuată. Plagă operatorie este curată, nu există infecţie. Se
continuă monitorizarea şi observarea atentă a plăgii.
Pacientul urmează zilnic dieta diabetică.
Pacientul prezintă o diminuare a diurezei
Plaga prezintă semne de vindecare.
Pacientul realizează împreună cu asistenţa medicală, exerciţii pasive şi active prin salon.
Pacientul este cooperant.
Pacientul prezintă un somn liniştit.

75

Concluzii
În acest proiect veţi găsi informaţii la ceea ce înseamnă diabetul zaharat. Diabetul
zaharat este de două feluri: diabet zaharat de tip 1 şi diabet zaharat de tip 2. Diabetul zaharat
de tipul 1 este o afecţiune endocrină prin anomalii ale metabolismului glucidic. Diabetul
zaharat apare când pancreasul secretă contităţi insuficinte de insulină. Insulina este hormonul
care asigură necesarul energetic celular, adică prin utilizarea zahărului de către celule.
În capitolul 1 veţi găsi infromaţii depre anatomia şi fiziologia pancreasului, informaţii
depre localizarea, forma şi funcţionarea acestuia.
Capitolul 2 se referă la noţiuni teoretice despre diabetul zaharat de tip 1, adică tot ceea ce
se poate cunoaşte despre acestă boală. Începând cu definiţia, clasificarea, etiologia, tabloul
clinic, prognosticul diabetului, diagnosticul, evoluţia, complicaţiile până la tratamentul
diabetului.
Capitolul 3 se referă la intervenţiile asistenţei medicale acordate pacientului cu diabet
zaharat de tip 1, pentru că pacientul să aibă o evoluţie favorabilă a sănătăţii.
În capitolul 4 prezint două cazuri de diabet zaharat de tip 1 cu complicaţii neuropatice:
picior diabetic.
Diabetul zaharat este o afecţiune endocrină caracterizată prin concentraţia crecută a
valorii glucozei în sânge din cauza producţiei insuficiente de insulină.
Insulina, este un hormon eliminat de prancreas, care controlează cantitate de glucoză din
sânge.
Riscul de a face diabet zaharat de tip 1 pe tot parcursul vieţii este de 1%. Din 100 de
nou-născuţi, unul va face diabet zaharat pe parcursul vieţii, inclusiv la vârsta de peste 80 de
ani. Riscul de deces este de circa 5 ori mai mare în prezenţa diabetului insuluinodependent.
Rolul asistenţei medicale în îngrijirea pacienţilor cu diabet zaharat de tip 1 cu picior
diabetic este foarte important începând de la îngrijirea psihică până la îngrijirea fizică.
În cele două cazuri prezentate, pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 au avut complicaţii
neuropatice de tip picior diabetic.
În primul caz: pacientul prezenta gangrenă degetul I piciorul stâng cu stare generală
alterată, durere intensă şi necroză la nivelul halucelui piciorului stâng, poliurie, polidipsie,
polifagie şi dificultatea de a adormi. Pacientul era văduv, cu dimiciliu în mediul rural, nu
fumează, consuma 1 ceaşcă de cafea/zi, consuma alcool ocazional.
Pacientul prezenta următoarele diagnostice de nursing:
 Alterarea tegumentelor şi mucoaselor cauzată de neuropatia diabetică manifestată prin:
necroză la nivelul halucelui piciorului stâng.
 Alimentaţie şi hidratare exagerată cauzată de dezechilibre endocrine manifestată prin:
polidipsie; polifagie.
 Eliminare urinară inadecvată cantitativ şi calitativ cauzată de dezechilibre
hidroelectrolitice manifestată prin: senzaţie de sete; poliurie; urină are culoare
deschisă.
 Durere cauzată de afectarea fizică a halucelui maifestată prin: facies crispat ce
exprimă suferinţă; gemete; văicăreli.
 Diminuarea mobilităţii cauzată de durere manifestată prin: deplasare cu dificultate, în
baston; mers greoi; necesită ajutor în deplasări; nu îşi poate desfăşura singur
activităţile zilnice; nu realizează cu uşurinţă mişcările active şi pasive ale membrelor.
76

Insomnie cauzată de durere, anxietate manifestată prin: adoarmire grea; se trezeşte de
1-2 ori în timpul nopţii; somn superficial; doarme în jur 5h/noapte.
 Dispnee cauzată de durere manifestată prin: respiraţie tahipneică cu R= 28 r⁄min,
respiraţie dificilă.
 Deficit de autoîngrijire cauzată de durere manifestată prin: aspect neîngrijit; păr în
dezordine; nu poate să-şi desfăsoare activităţile ce ţin de igienă; nu se poate spăla
singur.
 Probabilitatea atingerii integrităţii fizice cauzată de mobilitate scăzută manifestată
prin: risc de accident prin rănire, cădere; risc de complicaţii prin glicemie: 360mg⁄dl
 Cunoştinţe insuficiente cauzată de decesul soţiei manifestată prin: cunoştinţe
insuficiente asupra bolii, asupra tratamentului, asupra dietei.
Intervenţiile asistenţei medicale au fost:
 Examinarea plăgii şi tegumentelor din jur, iar apoi trece la curăţire şi dezinfectare;
face toaleta şi degresarea tegumentelor din jur cu benzină sau benzină iodată
întotdeauna dinspre rană spre exterior, fără să atingă suprafaţa rănii; dezinfectarea
tegumentelor se face cu alcool iodat 1% sau tinctură de iod. Rana se spală cu apă
oxigenată sau ser fiziologic steril; pentru ca în final să protejeaze rana cu pansament.
 Explicarea regimului diabetic pe care trebuie să îl respecte pacientul; urmărirea
pacientului să consume numai alimentele cuprinse în regim; urmărirea orarului şi
distribuţia meselor; îi explică pacientului care alimente sunt premise, care sunt
permise prin cântărire, care sunt interzise.
 Recoltarea urinii pentru examene chimice şi bacteriologice; măsurarea diurezei şi
urmărirea aspectului apoi notarea lor în F.O; reducerea aportului de lichide şi
electroliţi în funcţie de ionograma serică şi de urină; asigurarea igienei corporale
riguroase; schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
 Evaluarea caracteristicilor durerii: localizarea la nivelul halucelui piciorului stâng;
intensitatea pe o scară de la 1-10, durerea halucelui este de 8; durata este continuă; îi
asigură repaus la pat şi o poziţie care să-i diminueze durerea;
 Suplinirea pacientul în satisfacerea nevoilor sale; servirea la pat cu cele necesare; îi
pune la dispoziţie utilaje auxiliare de deplasare pentru menţinerea unei posturi
anatomice: cadru, cărucior.
 Asigurarea în salon a unui climat plăcut, fără zgomot; aerisirea salonului; asigurarea
lenjeriei de pat şi de corp curată; îl învaţă să practice tehnici de relaxare, exerciţii
respiratorii, câteva minute înainte de culcare;
 Măsoară, monitorizează atent şi apoi notează în F.O funcţiile vitale ale pacientului;
pentru a favoriza expansiunea pulmonară, asistenta asigură pacientului poziţie
ortopneică; umezeşte aerul din încăpere cu apă alcolizată;
 Asigură temperatura camerei 20-22 grade C şi a apei 37-38 grade C; îi face baie
generală, verificând regiunea inghinală, ombilicul, axilele, spaţiile interdigitale de la
mâini şi de la picioare, îi taie unghiile;
 Pansează şi protejează eventualele plăgi deja existente; supraveghează pacientul
permanent şi urmăreşte modificările ce pot apărea în evoluţia stării lui, aspectul
general, starea de conştienţă, durerea, agitaţia, pulsul, TA, diureza;
 Îl amplasează într-un salon curat, bine aerisit, alege şi ajută pacientul în satisfacerea
celorlalte nevoi ale organismului, aplicându-i măsurile de prevenire a
complicaţiilor septice; ia măsuri de prevenire a infecţiilor; îi explorează nivelul de
cunoştinţe privind boala;
77

 Îi stimulează dorinţa de cunoaştere; conştientizează pacientul asupra propriei
responsabilităţi privind sănătatea; îi ţine lecţii depre boală, tratament, îngrijirile igienodietetice; încurajează pacientul; îl verifică dacă a înţeles mesajul corect transmis şi
dacă şi-a însuşit noile cunoştinţe.
În cel de-al doilea caz: pacientul prezenta gangrenă degetul I piciorul drept cu stare
generală alterată, durere intensă şi necroză la nivelul halucelui piciorului sdrept, poliurie,
polidipsie, polifagie, dificultatea de a adormi, anxietate. Pacientul era căsătorit, locuia în
mediul rural, nu fuma, consuma 1 ceaşcă de cafea pe zi, ocazional consuma şi alcool.
Pacientul prezenta următoarele diagnostice de nursing:
 Alterarea tegumentelor şi mucoaselor cauzată de neuropatia diabetică manifestată prin:
necroză la nivelul halucelui piciorului drept.
 Alimentaţie inadecvată prin surplus şi hidratare excesivă calitativ şi cantitativ cauzată
de dezechilibre endocrine manifestată prin: nerespectarea dietei diabetice, polifagie şi
polidipsie.
 Eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ cauzată de dezechilibre hidroelectrolitice
manifestată prin: poliurie, senzaţie de sete, urină de culoare deschisă.
 Durere cauzată de afectarea fizică a halucelui manifestată prin: facies crispat ce
exprimă suferinţă; văicăreli.
 Comunicare ineficace la nivel afectiv cauzată de spitalizare manifestată prin: nu îşi
exprimă cu uşurinţa gândurile, ideile; răspunde cu greu la întrebările ce i se pun de
către personalul medical; anxietate.
 Dispnee cauzată de durere manifestată prin: respiraţie tahipneică cu R=28 r⁄min,
respiraţie dificilă.
 Diminuarea mobilităţii cauzată de durere maifestată prin: deplasare cu dificultate, în
baston; mers greoi; nu îşi poate desfăşura singur activităţile zilnice; nu realizează cu
uşurinţă mişcările active şi pasive ale membrelor.
 Deficit de autoîngrijire cauzată de durere manifestată prin: aspect neîngrijit; păr în
dezordine; nu poate să-şi desfăţoare activităţile ce ţin de igienă; nu se poate spăla
singur.
 Insomnie cauzată de durere manifestată prin: adoarme greu; se trezeşte de 2 ori în
timpul nopţii; somn superficial; doarme în jur 6h/noapte.
 Probabilitatea atingerii integrităţii fizice cauzată de fluctuaţiile glicemice manifestată
prin risc de complicaţii: glicemie 380mg/dl.
 Cunoştinţe insuficiente cauzate de anxietate manifestată prin: cunoştinţe insuficiente
asupra bolii, aupra tratamentului, asupra dietei.
Intervenţiile asistenţei medicale au fost:
 Examinează plaga şi tegumentele din jur, iar apoi trece la curăţire şi dezinfectare; face
toaleta şi degresarea tegumentelor din jur cu benzină sau benzină iodată întotdeauna
dinspre rană spre exterior, fără să atingă suprafaţa rănii; dezinfectarea tegumentelor se
face cu alcool iodat 1% sau tinctură de iod. Rana se spală cu apă oxigenată sau ser
fiziologic steril; pentru ca în final să protejeaze rana cu pansament, iar în cazul în care
leziunea care s-a infectat, o va proteja cu ajutorul pansamentului efectuat în condiţii de
perfectă asepsie.
 Îl învaţă pe pacient valorile glucidice, energetice ale alimentelor; îi explică regimul
diabetic pe care trebuie să îl respecte; îl urmăreşte să consume numai alimentele
cuprinse în regim; îl cântăreşte zilnic pe pacient; face bilanţul lichidelor ingerate şi
eliminate; îi explică pacientului ce alimente are voie.
78

 Schimbă lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie; monitorizeză cantitatea
de lichide ingerate şi eliminate; asigură aport lichidian adecvat în funcţie de bilanţul
hidric; captează cantitatea de urină eliminată de pacient şi o notez în F.O.
 Evaluează caracteristicile durerii: localizarea la nivelul halucelui piciorului drept;
intensitatea; îi asigură repaus la pat şi o poziţie care să-i diminueze durerea; încearcă
să-i fixeze atenţia pe alte probleme decât ale durerii respective.
 Dă posibilitate pacientului să-şi exprime semtimentele, nevoile, ideile, dorinţele; ajută
pacientul să creeze legături semnificante cu alţii; antrenează pacientul în diferite
activităţi, care să îi dea sentimentul de utilitate.
 Măsoară, monitorizează atent şi apoi notează în F.O funcţiile vitale ale pacientului;
umezeşte aerul din încăpere cu apă alcolizată; îl învaţă pe pacient să facă exerciţii
respiratorii; îl învaţă pe pacient tehnici de relaxare.
 Suplineşte pacientul în satisfacerea nevoilor sale; îl serveşte la pat cu cele necesare; îl
ajută şi sprijină în timpul deplasării; îi pune la dispoziţie utilaje auxiliare de deplasare
pentru menţinerea unei posturi anatomice: cadru, cărucior.
 Asigură temperatura camerei 20-22 grade C şi a apei 37-38 grade C; îi face baie
generală, verificând regiunea inghinală, ombilicul, axilele, spaţiile interdigitale de la
mâini şi de la picioare, îi taie unghiile; pansează şi protejează eventualele plăgi deja
existente;
 Îi asigură în salon un climat plăcut, fără zgomot; îi aeriseşte salonul; îi asigură lenjerie
de pat şi de corp curată; portă discuţii cu pacientul pentru a înlătura anxietatea şi
pentru a-i mari încrederea în echipa de îngrijire; îl învaţă să practice tehnici de
relaxare, exerciţii respiratorii, câteva minute înainte de culcare; observă şi notează în
F.O calitatea somnului;
 Supraveghează pacientul permanent şi urmăreşte modificările ce pot apărea în evoluţia
stării lui, aspectul general, starea de conştienţă, durerea, agitaţia, TA; îl amplasează
într-un salon curat, bine aerisit, alege şi ajută pacientul în satisfacerea celorlalte nevoi
ale organismului, aplicându-i măsurile de prevenire a complicaţiilor septice;
 Îi explorează nivelul de cunoştinţe privind boala; îi stimulează dorinţa de cunoaştere;
conştientizează pacientul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea; îi ţine lecţii
depre boală, tratament, îngrijirile igieno-dietetice; încurajează pacientul; îl verifică
dacă a înţeles mesajul corect transmis şi dacă şi-a însuşit noile cunoştinţe.
Scopul îngrijirilor acordate de către personalul medical, este acela de a ajuta pacientul să-şi
recupereze starea de bine fizic şi psihic pentru a se putea reintegra ulterior în viaţa socială.
Înainte de a se externa, cei doi pacienţi au primit ultimele indicaţii şi informaţii în ceea
ce priveşte: educaţia sanitară atât a piciorului operat chirurgical cât şi o educaţie a alimentaţiei
corecte şi a respectării dietei diabetice; tratamentul cu insulină; apariţia complicaţiilor şi nu în
ultimul rând indicaţii şi informaţii depre controlul periodic pe care pacienţii trebuie să îl facă.

79

Anexe
Figura 1, locurile de elecție pentru administrarea insulinei.
Figura 2, locul de elecție pentru recoltarea
glicemiei

Figura 3, aparat de masurare a glicemiei

Figura 4, alimente ce contin glucide

80

Bibliografie
1. “Programul de educaţie Accu-Chek. Pentru persoane cu diabet zaharat tip 2 sub
tratament convenţional cu insulină.” Roche. Copyright Deutscher Arzte-Verlag,
Cologne, Germany 2005.
2. Carol Mozes, “Tehnica îngrijirii bolnavului”, ediţia a VII-a, Editura Medicală,
Bucureşti 2009.
3. Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu şi colaboratorii, “Anatomia şi fiziologia omului.
Compendiu”. Editura Corint, Bucureşti, 2009.
4. Dr. Corneliu Borundel şi colaboratorii, “Manual de medicină internă pentru cadre
medii”, Editura Bic All, Bucureşti, 2000.
5. Dr. Mihaela Vasile, “Puericultură şi pediatrie pentru asistenţi medicali”, Editura All,
Bucureşti 2012.
6. Dr. Rodica Perciun, “Tratamentul diabetului zaharat. Ghid practice”, Editura
Saeculum Vizual, Bucureşti, 2005.
7. Mark H. Beers şi colaboratorii, “Manual Medical”, Editura All, Bucureşti, 2011.
8. Michel Montignac, “Prevenirea bolilor cardiovasculare”, Editura Literă, Bucureşti,
2011.
9. Lucreția titircă, “Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale”, Editura Viața medicală româneasc, București, 2008.
***https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:
UqTjzasMajEJ:
www.cardiologie.asm.md/uploades/File/2011/Ghiduri_practice/Diabet,%2520prediabet
%2520si
%2520bolicardiovasculare.pdf+&hl=en&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESgVGeuoTCnHOu8D
-To2hlbjRGpgXCw9oSYc3fqKIHDArWGMrFZoMGX_yd98Z2aRnoit6HH0x4ROjOYchb0O0wrPfnIXkg
81

SRrz90n5Sd0ek3oj7nM_n9TsEDeFp8AZc6Kw21Htr&sâg=AHIEtbRlOFrUB-l7auQhnDYAhUXbMNQ5A
***https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:
MRg2UCfwjTwJ:
www.paulescu.ro/download/Materiale%2520curs%2520cadre
%2520universitare/ghid_terapeutic_oferta%2520comisiei
%2520DZ.doc+&hl=en&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEEShSxiR__5ARfkBHMLjGscN656gfMal1shFsqfPxeYax9brKgpWQO41Yd_CmEuh0TtD4pblP_v1E4pIfBTst63ZrjaeIlHEuUv02G9m3Wvvcqoxj6iPpWg19TUIrEkVHQORzg&sâg=AHIEtbTBc_K
OPVMnahG462_ax5ofJZvJsQ
***https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:
yAF5YIyhkGIJ:
www.sweetland.ro/documente/GhidDiabetic.pdf+&hl=en&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESiA
N1cglT17926XZRveh6kRpd_En1n4xg4cgsGfitYiZoIMSSKLMmY0Hmk2okr6ZOOrv3PXo
AppX0CyWr35Ip3tL0600gBd-s7qbWZfhtLzrXB51Xgxl3ZMIvwRkZqwjAZylCp&sâg=AHIEtbTtenfBYfZAfntdZNnBGYDoOhcU4A
***http://diabetta.wordpress.com/diferite-articole/
***http://www.diabetzaharat.ro/wp/introducere/diabet-tip-1

82