TEXTE ALESE

Am cerut.... Am cerut putere Si Dumnezeu mi-a oferit dificultati pentru a ma face puternic Am cerut intelepciune Si Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat Am cerut prosperitate Si Dumnezeu mi-a oferit brate si minte sa muncesc Am cerut curaj Si Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depasit Am cerut rabdare Dumnezeu m-a pus in situatii unde eram fortat sa astept Am cerut dragoste Si Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburati pe care sa-i ajut Am cerut favoruri Si Dumnezeu mi-a oferit oportunitati Nu am primit nimic din ceea ce am cerut Am primit tot ceea ce-mi era necesar RUGACIUNILE MELE AU FOST ASCULTATE

Este greu sa pierzi,dar mult mai rau sa nu fi incercat niciodata sa reusesti. Theodore Roosevelt

În orice moment se găseşte cineva în preajmă care are nevoie de bunătatea şi ajutorul tău. Necunoscut

Cind ajungem la capatul puterilor şi acceptăm că avem slăbiciuni şi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu atunci ne descoperim adevăratul potenţial. Necunoscut

Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o persoană eşti întreaga lume. Gabriel Garcia Marquez Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima. Gabriel Garcia Marquez Poate că Dumnezeu va dori să cunoşti multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaşte persoana potrivită, pentru ca atunci când o vei cunoaşte în sfârşit să ştii să fii recunoscător. Gabriel Garcia Marquez Puţine lucruri sînt mai frumoase decît o floare în deşert. Aceeaşi floare ar trece neobservată într-o pajişte plină cu flori. Necunoscut

Cu ajutorul lui Dumnezeu ceea ce este dificil poate fi realizat imediat, ceea ce este imposibil s-ar putea să-ţi ia un pic mai mult. Necunoscut Tata uita Asculta-ma, fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profound sentiment al vinei. Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale. Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt.Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: �Pa,

tati�, iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: �Indreapta-ti umerii!� Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani � si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuieste-ti, fiule, asa se poarta un tata! Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri? Cind mi-am ridicat ochii din hirtie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii. �Ce vrei?� m-am rastit. N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gataului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, topaind usor pe scari. Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa � asta era rasplata pe care o primeai findca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta. Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo, rusinat! E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: �Nu e decat un pusti � un baietel si nimic mai mult.� Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult. In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica: ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. � A sti totul inseamna a ierta totul.� Asa cum a spus si Dr Johnson: :Nici macar Dumnezeu nu are de gand sajudece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare.� De ce am cere mai mult decat Dumnezeu? PRINCIPIUL 1 Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti. de W.Livingston Larned

Invingatorul spune*poate fi dificil dar este posibil* Cel care pierde spune* poate sa fie posibil dar este mult prea dificil* Fii un Invingator

Dorinta Treci calm peste zgomote si graba si aminteste-ti cata pace poate fi atunci cand este liniste Fii in bune raporturi cu toti oamenii fara sa te umilesti. Spune adevarul cu calm si claritate; si asculta-i pe ceilalti, chiar si pe cei galagiosi si ignoranti; chiar si ei au o poveste de spus. Evita persoanele vulgare si agresive; acestea oprima spiritul. Daca te compari cu ceilalti risti sa devii orgolios si sever, fiindca exista intotdeauna persoane mai bune sau mai rele decat tine. Bucura-te de rezultate la fel ca si de proiectele tale. Conserva-ti interesul pentru munca ta oricat de umila ar fi; este tot ceea ce posezi in mod real pentru a schimba soarta timpului. Fii prudent in afacerile tale fiindca lumea e plina de curse. Cu toate acestea nu-ti pierde capacitatea de a distinge virtutea; multe persoane lupta pentru idealuri mari; si oriunde viata este plina de eroi. Fii tu insuti. Mai ales sa nu exagerezi dar nici sa nu fi cinic in ceea ce priveste dragostea; deoarece in ciuda tuturor ariditatilor si deziluziilor vietii aceasta este perena ca si iarba. Accepta cu bunavointa toate invataturile care deriva din experienta, lasand cu un suras senin lucrurile tineretii. Cultiva forta spiritului pentru a te apara impotriva ghinioanelor neprevazute.Dar nu te chinui cu imaginatia. Multe temeri izvorasc din oboseala si din singuratate. Chiar si intr-o disciplina morala fii calm cu tine insuti. Tu esti un fiu al universului nu mai putin decat arborii si stelele deci tu ai dreptul sa fii aici. Si daca ti-e clar sau nu, sa nu ai dubii ca universul ti se explica asa cum trebuie. Deci sa fii impacat cu Dumnezeu, oricum tu esti cel care il concepe, si oricare ar fi luptele si aspiratiile tale, conserva pacea cu sufletul tau chiar si in confuzia zgomotoasa a vietii. Cu toate amagirile sale, treburile ingrate si visele infranate, este inca un lucru nemaipomenit. Fii atent. Incearca sa fii fericit. Gasita in antica biserica din Sao Paolo - Baltimora; datata 1692 Texte Traieste cu entuziasm Tineretea nu este o perioada a vietii, este o forma a gandirii, este o conditie a vointei, este o capacitate a imaginatiei, o forta pura de sentimente, o preponderenta a curajului asupra timiditatii si a aspiratiei de aventura asupra iubirii. Nimeni nu devine batran pur si simplu pentru ca traieste un anumit numar de ani, indivizii imbatranesc doar fiindca renunta la idealurile lor. Anii rideaza pielea, dar renuntarea la entuziasm rideaza inima(sufletul). Preocuparea, dubiul, neincrederea,

teama si disperarea te fac sa-ti pleci capul si sa respingi spiritul ce vrea sa se inalte. Chiar si la 60 de ani ca si la 16 exista acolo in inima fiecarei fiinte umane dragostea pentru minunatie, surpriza placuta a stelelor si a lucrurilor si a gandurilor ce se aseamana stelelor, neimblanzita provocare a evenimentelor, nesecatul apetit tineresc pentru acel dupa si bucuria jocului vietii. Suntem tineri asemeni credintei noastre, batrani asemeni indoielii noastre, tineri asemeni increderii in noi insine, batrani asemeni temerilor noastre, tineri asemeni sperantei noastre, batrani asemeni deziluziei noastre. Ramaneti tineri pana cand sufletul vostru va fi receptiv la mesajele frumusetii, bucuriei, maretimii si fortei naturii, a omului si a infinitului. Cand totul va fi la pamant, cand cel mai ascuns unghi al sufletului vostru va fi acoperit de zapada pesimismului si de gheata cinismului, doar atunci veti fi intradevar batrani. Si Dumnezeu sa aiba rabdare cu sufletul vostru. Samuel Ullman Masura unui OM( omului) Nu e criticul cel care conteaza, nu e omul care arata de ce cel puternic cade sau unde creatorul putea sa faca mai bine. Meritul apartine omului care se afla in arena; al carui chip este insemnat de praf si de sudoare; care lupta curajos; care greseste si care poate cadea inca, deoarece nu exista cucerire fara erori sau slabiciuni, dar care lupta intr-adevar pentru a se realiza, care cunoaste marele entuziasm si marea credinta, care actioneaza pentru o cauza nobila, care mai presus de toate cunoaste intr-un final triumful inaltelor tinte, si care in cel mai rau caz, daca greseste, cade cel putin glorios, astfel incat locul sau nu va mai fi alaturi de sufletele timide si tematoare care nu cunosc nici victoria si nici infrangerea. Theodore Roosevelt

Omul de astazi si copilul de ieri Lasul de astazi este copilul care batjocorea ieri Zbirul de stazi este copilul frustrat ieri Impostorul de astazi este copilul pe care nu-l credeau ieri. Cuceritorul de astazi este copilul care era asuprit ieri. Indragostitul de astazi este copilul care era incurajat ieri Justitiarul de astazi este omul care nu era calomniat ieri Comunicativul de astazi

este copilul care nu era luat in seama ieri. Inteleptul de astazi este copilul care era invatat ieri. Indulgentul de astazi este copilul pe care-l iertau ieri. Omul care respira dragoste si frumusete este copilul care traia si ieri in bucurie. Invingatorul vs. Celui care pierde Invingatorul este intotdeauna parte a raspunsului Cel care pierde este intotdeauna parte a problemei; Invingatorul are intotdeauna un program, Cel care pierde are intotdeauna o scuza; Invingatorul zice lasa-ma pe mine sa o fac Cel care pierde spune nu este treaba mea; Invingatorul gaseste un raspuns oricarei probleme, Cel care pierde gaseste o problema fiecarui raspuns; Invingatorul vede un Green linga fiecare groapa de nisip Cel care pierde vede 2 sau 3 gropi linga orice Green

Cea mai mare teama a noastra Teama noastra cea mai profunda nu este aceea de a fi neadaptati. Tema noastra cea mai mare este ca noi suntem capabili peste masura. Ceea ce ne sperie este lumina noastra, nu intunericul nostru. Ne intrebam:*Cine sunt eu pentru a fi genial, magnific, plin de talent, fabulos?* In realitate, cine esti tu pentru a nu putea fi asta? Tu esti un fiu al Universului. Jocul tau de-a micsoratul nu serveste lumii. Nu este nimic de lamurit in a te subestima astfel incit ceilalti sa se simta nesiguri linga noi. Noi suntem facuti pentru a straluci asa cum fac copii. Noi suntem facuti pentru a permite manifestarea gloriei universului care este in noi. Nu doar in citiva dintre noi, ci in fiecare dintre noi. Si cind permitem luminii noastre sa straluceasca, noi, inconstient, permitem altor persoane sa faca acelasi lucru. Cind ne eliberam de temerile noastre, prezenta noastra ii elibereaza automat si pe ceilalti. Nelson Mandela

Pietrele Odata un profesor al Scolii Nationale pentru Administratie Publica a fost contactat pentru a tine un curs de formare a " Planificarii eficace a timpului" unui grup de 15 directori ai unor importante companii americane. Cursul facea parte din una din cele cinci sectiuni ale zilei lor de formare , si profesorul avea la dispozitie doar o ora "pentru a face lectia". In picioare, in fata acestui grup de elita ( pregatit pentru a nota tot ceea ce expertul avea sa-i invete), batrinul profesor ii privi cu atentie pe fiecare in parte, apoi spuse: " acum vom face un experiment". Dedesubtul mesei ce-l separa de elevi, batrinul scoase un recipient mare din sticla, de peste 4 litri si-l aseza usor in fata lui. Apoi scoase o duzina de pietre de marimea unor mingi de tenis si pe rind le puse usor in vas.Cind acesta a fost umplut pina la virf astfel incit era imposibil sa mai adaugi o singura piatra, ridica usor ochii spre elevii sai si-i intreba: "Este plin acest vas?" Surizind toti au raspuns "Da". Astepta citeva secunde si adauga: "Intr-adevar?" Atunci se apleca din nou si scoase de sub masa un alt vas, de aceasta data plin de pietris. Atent varsa acele pietricele peste pietrele din primul vas si apoi misca usor vasul. Pietricelele se infiltrara printre pietre pina la fundul vasului. Batrinul profesor ridica din nou privirile spre auditoriul sau si intreba: "Acest vas este plin?" De aceasta data minunatii sai elevi incepura sa inteleaga rationamentele sale. Unul dintre ei raspunse: "Probabil ca nu". "Bine" raspunse batrinul profesor. Atunci se apleca din nou si de aceasta data scoase de sub masa un sac cu nisip. Cu atentie varsa nisipul in vas. Nisipul umplu spatiile dintre pietre si pietricele. Inca o data profesorul intreba: "Acest vas este plin?". De data aceasta, toti laolalta, elevii sai raspunsera fara a ezita: "Nu!". "Bine" adauga batrinul profesor. Si cum elevii sai prestigiosi deja se asteptau, lua cana de apa care se afla pe masa si umplu vasul. Batrinul profesor ridica atunci privirile spre grup si intreba: " Ce adevar mare ne demonstreaza acest experiment?" Cel mai viclean, cel mai istet dintre elevii sai, gindindu-se la tematica cursului, spuse: "Demonstreaza ca si atunci cind credem ca agenda noastra este plina, se pot adauga alte intilniri sau alte lucruri noi de facut.""Nu" raspunse profesorul. "Nu este aceasta. Marele adevar care este demonstrat prin acest experiment este urmatorul: daca nu sunt asezate mai intii pietrele mari in vas nu poate fi pus restul" . Se facu o liniste profunda, timp in care fiecare isi dadea seama de adevarul acestei afirmatii. Batrinul profesor spuse atunci: "Care sunt pietrele cele mai rosii din viata voastra? Sanatatea voastra? Familia voastra? Prietenii vostrii sau prietenele voastre? Sa va realizati visele? Sa faceti ceea ce va place? Sa invatati? Sa aparati o cauza? Sa fiti relaxati? Sa va permiteti mai mult timp? Sau lucruri cit mai diverse? Ceea ce trebuie sa ne amintim este importanta punerii mai intii a pietrelor mai mari, alfel se poate sa nu reusim sa ne facem prpria viata.Daca se da prioritate nimicurilor(pietris, nisip) ni se va umple viata cu fleacuri si nu von avea timp suficient pentru a permite lucrurilor importante. Deci sa nu uitati sa va puneti intrebarea: "Care sunt pietrele cele mai mari in viata mea?" Si apoi sa le asezati primele in vasul vostru." Cu un salut prietesc batrinul profesor isi saluta auditoriul si iesi din sala. Necunoscut

Marioneta Daca pentru o clipa Dumnezeu ar fi uitat ca eu sunt o marioneta din cirpe si daca mi-ar fi dat un pic de viata, probabil ca nu as spune tot ceea ce gindesc dar as gindi tot ceea ce spun. As da valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce valoreaza dar pentru ceea ce inseamna. As dormi un pic, as visa mai mult, intelegind ca pentru fiecare clipa in care tinem ochii inchisi pierdem 60 de secunde de lumina. As pleca cind toti se distreaza, as sta treaz cind cei mai multi dorm. As asculta cind cei mai multi vorbesc, si cum as gusta o inghetata de ciocolata buna. Daca Dumnezeu mi-ar fi dat cadou un pic de viata, m-as imbraca subtire, m-as intinde la soare lasindu-mi neacoperit nu numai corpul dar si sufletul. Dumnezeul meu, daca as avea o inima, mi-as insemna ura in ghiata si as astepta venirea soarelui. As picta un poem de Benedetti pe stele cu un vis de-al lui Van Gogh, si un cintec de-l lui Serrat ar fi serenada pe care as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor lor. Dumnezeul meu, daca as avea un pic de viata....N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa spun oamenilor ca iubesc, ca ii iubesc. As convinge orice femeie si barbat ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cit de mult gresesc ca nu te mai indragostesti cind imbatrinesti, fara sa stie ca de fapt imbatrinesti cind nu mai iubesti. Unui copil i-as da aripi dar l-as lasa sa invete singur sa zboare. Pe cei in virsta i-as invata ca moartea nu vine odata cu imbatrinirea, ci odata cu uitarea. Atitea lucruri am invatat de la voi oamenii... am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi de munte, fara a sti ca adevarata fericire consta in felul in care urci povirnisul,. Am invatat ca atunci cind un nou nascut apuca pentru prima data cu pumnul sau mic degetul tatalui sau il va tine penrtu totdeauna. Am invasat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus doar cind trebuie sa-l ajute sa se ridice. Sunt atit de multe lucruri pe care le-am putut invata de la voi, dar intr-un final numi vor servi prea mult pentru ca atunci cind ma vor repune in aceasta valiza, eu voi muri. Gabriel Garcia Marquez

În aceste vremuri marcate de un pregnant caracter materialist, preocuparea faţă de înţelegerea, dezvoltarea şi evoluţia spirituală pare ca şi inexistentă. Tot mai puţini oameni consideră că filosofia, sau �iubirea de înţelepciune� mai poate să le confere soluţii la problemele cu care se confruntă. Aceasta în mare parte pentru faptul că majoritatea �problemelor� omului contemporan sunt legate de sfera preocupărilor sale materiale şi nici pe departe aceste �probleme� nu se mai

suprapun cu problematicile fundamentale din punct de vedere filosofic sau spiritual. Nu ne mai întrebăm �ce este OMUL?�, ci �cine este acest om?� sau �ce este cu acest om?�. Nu numai filosofia sau iubirea de înţelepciune a devenit desuetă ci şi cultura, în general, a devenit doar un simplu factor de divertisment. Educaţia sau învăţămîntul este incapabil de a forma cu adevărat oameni de caracter şi de o înaltă ţinută spirituală. În sfîrşit, religia este vlăguită şi subordonată economicului, politicului şi materialismului. Ne confruntăm cu o profundă alienare spirituală a întregii omeniri. Prizonieri ai propriilor noastre convingeri, extrem de condiţionaţi de spaţiu şi timp, de trupul material, aşa ne arătăm a fi la două mii de ani după naşterea celui ce şi-a propus mîntuirea lumii. Treziţi-vă! Pămîntul se scufundă! Nu vă simţiţi deja cuprinşi de apele tulburi ale neomeniei? Treziţi-vă sau veţi adormi cu totul! Deveniţi conştienţi de ceea ce sînteţi! Treziţi Omul din voi şi însănătoşiţi-vă sufletele! În ceruri îngerii plîng. În locul cîntecelor minunate ale corurilor celeste se aude doar plînset. Fie-vă milă de sufletele voastre! Aveţi grijă de voi înşivă! Supuneţi animalul din voi pentru că altfel vom ajunge să trăim la Grădina Zoologică. Deja Noua Ordine Mondială ne construieşte cuştile. Şi pe bună dreptate ne vom merita soarta şi vom trăi în �cuşti� sau legaţi cu tot felul de �lanţuri� dacă vom rămîne doar nişte animale vorbitoare bune de corvoadă. Nu renunţaţi atît de uşor la ceea ce oricum nu poate fi distrus, la comoara cea mai de preţ, la sufletul cu care sînteţi înzestraţi. Soluţia trezirii şi mîntuirii noastre se află în Iubire pentru că Iubirea uneşte ceea ce este dezbinat. Dumnezeu nu aşteapta să cunoaştem cu mintea noastră toate misterele lumii, adică toate ştiinţele ştiute şi chiar infinit mai mult de atît. Ştie că e prea greu şi e prea scurtă viaţa unui om pentru aşa ceva. Dar numai un dram de iubire poate să înfăptuiască miracolul desăvîrşirii. Pare greu de conceput astăzi, dar cu toate acestea, cîndva a există o unitate deplină între oameni. Provenim cu toţii din aceeaşi familie. Toate religiile lumii care s-au dezvoltat, ca să spunem aşa regional, păstrează memoria unităţii şi a rădăcinilor comune. Este clar că toate popoarele care sînt astăzi pe pămînt au aceleaşi rădăcini. Sîntem împreună, dar nu putem trăi împreună decît iubindu-ne unii pe alţii. Din punctul meu de vedere este foarte important să conştientizăm că toţi oamenii care există pe pămînt provin dintr-o aceeaşi �familie� care, dezvoltîndu-se în mod continuu a condus la separarea geografică a unora de alţii. Treptat, obiceiurile grupurilor s-au dezvoltat în mod autonom în funcţie de factorii de mediu şi, mai ales, de factorii economici. Un popor s-a diferenţiat din ce în ce mai mult de un altul pînă cînd am ajuns să ne considerăm a fi cu totul străini unii de alţii. Omenirea a supravieţuit astfel mii de ani, pentru că fiecare avea propriul său mediu de dezvoltare, iar relaţiile dintre popoare erau insignifiante. Imaginaţi-vă o populaţie planetară de numai cîteva milioane de oameni răspîndiţi în grupuri mai mari sau

mai mici pe toate continentele locuibile! Astăzi, se dezvoltă vertiginos o conştiinţă planetară. Dezvoltarea tehnologică, creşterea numărului de oameni, rezolvarea problemelor stringente legate de hrană şi spaţiu ne-au adus din nou împreună, dar iată că nu ne putem înţelege datorită diferenţelor de mentalităţi, obiceiuri şi mai ales interese. Nu mai sîntem în perioada imperiilor bazate pe cucerirea de teritorii. Astăzi trebuie să trăim împreună, însă ceea ce ne-a adus aici este din păcate legat de supravieţuirea noastră ca trupuri materiale şi nu căutarea comună a desăvîrşirii spirituale. Toate religiile lumii vorbesc despre existenţa unicului Dumnezeu. Cu toate acestea, creştinii îi consideră păgîni pe toţi cei care nu sînt creştini, musulmanii îi consideră păgîni pe toţi cei care nu sînt musulmani, hinduşii îi consideră păgîni pe toţi cei care nu sînt hinduşi ş.a.m.d. Ori în spatele acestei acoperiri religioase nu se ascund decît dorinţele şi fricile noastre materiale. Fiecare vrea un loc mai bun şi mai sigur pe pămînt şi în loc să ne concentrăm atenţia pe ceea ce ne uneşte ne legăm de tot ceea ce ne face să fim diferiţi şi ne oprimăm unii pe alţii. Şi aceasta numai pentru că dacă eu ma simt neputincios şi murdar trebuie să-i prezint pe ceilalţi ca fiind mai neputincioşi şi mai murdari decît mine. Vă spun însă că omenirea va ajunge din nou la o stare de unitate, chiar dacă asta presupune ca la un moment dat să nu mai rămînă decît o mînă de oameni pe planetă, după cum precizează mai multe profeţii sau apocalipse. Depinde de noi dacă ne vom da seama la timp de necesitatea de a convieţui împreună şi de a ne ajuta reciproc, din toate punctele de vedere, dar mai ales din punct de vedere spiritual. Debarasîndu-ne de tot balastul unei religii sau alteia vom constata că se ajunge la aceleaşi adevăruri. De altfel, nici n-ar avea cum să fie altfel pentru că Dumnezeu este Unul şi chiar şi întreaga omenire a fost cîndva unită şi animată de aceeaşi cunoaştere şi simţire a Realităţii. Cristian Constantin Ţurcanu În timpuri străvechi, un rege a dat poruncă să fie amplasat pe mijlocul unui drum o piatră de mari dimensiuni. Apoi s-a ascuns, aşteptînd să vadă dacă cineva o va muta din drum. Au venit unii din cei mai mari dregători şi curteni de-ai regelui şi au trecut pur şi simplu pe lîngă bolovan, ocolindu-l. Mulţi au fost cei care l-au învinovăţit pe rege asupra faptului că nu are grijă să menţină deschise drumurile pentru trecere, dar nimeni nu a făcut nimic pentru a muta piatra din drum. Într-o zi a venit un om simplu, cărînd un sac cu legume. Vazînd obstacolul care bara drumul, săteanul a lăsat jos povara şi a încercat să mute piatra din loc. După mult efort depus, după multe împingeri şi opintiri, el a reuşit în sfîrşit să o urnească din loc şi să o mute la marginea drumului. Avînd intenţia să-şi continue drumul, luă la loc în spinare sacul cu legume pe care îl căra şi numai ce iată că văzu un sac plin cu bani în locul unde înainte stătea bolovanul. Sacul conţinea foarte mulţi bani şi un bileţel din partea regelui care indica faptul că aurul era pentru acela care se învrednicise să mute piatra din

mijlocul drumului. Astfel omul a învăţat ceva ce mulţi dintre noi nu înţelegem niciodată - Fiecare obstacol constituie totodată şi o oportunitate de a ne îmbunătăţi. Simona Balan Repetabila povara Cine are parinti, pe pamânt nu în gând Mai aude si-n somn ochii lumii plângând Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti, Astazi îmbatrânind ne e dor de parinti. Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc De atâtia copii si de-atât nenoroc Niste cruci, înca vii, respirând tot mai greu, Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu. Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei, Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, dupa actele lor, Nu conteaza deloc, ei albira de dor Sa le fie copilul c-o treapta mai domn, Câta munca în plus, si ce chin, cât nesomn! Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla, Eu îi stiu si îi simt, patimind undeva. Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamâni Fii batrâni ce suntem, cu parintii batrâni Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor, Daca nu au murit tristi în casele lor... Între ei si copii e-o prasila de câini, Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini. Cine are parinti, pe pamânt nu în gând, Mai aude si-n somn ochii lumii plângând. Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii Nu copil de parinti, ci parinte de fii. Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns Însa pentru potop, înca nu-i de ajuns. Mai avem noi parinti? Mai au dânsii copii? Pe pamântul de cruci, numai om sa nu fii, Umiliti de nevoi si cu capul plecat,

Într-un biet orasel, într-o zare de sat, Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi, Si ca niste stafii, ies afara la porti Despre noi povestind, ca de mosii lor morti. Cine are parinti, înca nu e pierdut, Cine are parinti are înca trecut. Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pâna-aci, Unde-avem si noi însine ai nostri copii. Enervanti pot parea, când n-ai ce sa-i mai rogi, Si în genere sunt si nitel pisalogi. Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici, Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici, Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal, Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital. Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot, Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot? Ca povara îi simti si ei stiu ca-i asa Si se uita la tine ca si când te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurta vreme de dus Pe constiinta povara acestui"apus" Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer, Se vor împutina cei ce n-au si ne cer. Iar când vom începe si noi a simti Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii, Si abia într-un trist si departe târziu, Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, Vom pricepe de ce fiii uita curând, Si nu vad nici un ochi de pe lume plângând, Si de ce înca nu e potop pe cuprins, Desi ploua mereu, desi pururi a nins, Desi lumea în care parinti am ajuns De-o vecie-i mereu zguduita de plâns. Adrian Paunescu

DACĂ

De poţi să nu-ţi pierzi capul Cînd cei din preajma ta şi-l pierd, Şi pentru asta ţi-aduc o vină grea; De poţi să crezi în tine cînd se-ndoiesc cei mulţi Şi totuşi, de-ndoiala acestora să-asculţi, De poţi s-aştepţi şi de-aşteptare să nu fii obosit, Iar de te mint vreunii, să nu te simţi minţit; De poţi visa , iar visul stapîn să nu-ţi devie, De poţi gîndi, iar gîndul o ţintă să nu-ţi fie, De poţi să-nfrunţi izbind şi soarta dimpotrivă Şi să te porţi cu-aceste năluci deopotrivă De vezi sfărmate lucruri cu viaţa ta plătite Şi poţi să le-nalţi iarăşi cu scule învechite, De poţi să strîngi grămadă tot ce-ai agonisit Şi să-ţi încerci norocul cu banul azvîrlit Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput Fără să scoţi un murmur de ceea ce-ai pierdut, De rabzi ca adevărul ce-ai spus fără prihană Răstălmăcit să-ajungă pentru nebuni capcană, De poţi puterea, nervii şi inima sili Să-ţi mai slujească mult, încă, după ce-or pieri Şi să ţii piept la toate, deşi n-ai sprijin drept nimic Decît voinţa ce te-ndeamnă ''ţine piept!'', De poţi vorbi cu gloata şi să-ţi păstrezi tăria, Ori de-i umbla cu regii să nu-ţi pierzi omenia, De n-o putea nici unul să-ţi dea vreo lovitură Şi toţi te-or ţine-n seamă, dar nu peste măsură, De poţi să umpli bine momentul trecător Cu şaizeci de secunde cît ţine drumul lor, Al tău va fi pamîntul cu-a' sale bogăţii Şi mai mult decît asta, OM, fiule vei fi! Rudyard Kipling.Traducere de Livia Brem (cca 1960) Furnizata de Dobre Florenta(mama) Aceasta poezie are mai multe traduceri si variante dar aceasta este cea mai profunda.

Persoanele care avanseaza in viata sunt acelea care cauta circumstantele pe care le vor si daca nu le gasesc le creaza. - George Bernard Shaw

Lanturile sclaviei leaga doar miinile: mintea este cea care elibereaza omul. - Franz Grillparzer Oricine renunta sa invete este batran, chiar daca are 20 sau 80 de ani. Oricine continua sa invete ramane tanar. Cel mai important lucru in viata este sa-ti pastrezi propria minte tanara. - Henry Ford Avem 40 de milioane de motive pentru a gresi, dar o singura scuza. - Rudyard Kipling Orice eveniment din viata nu are o semnificatie anume decat aceea pe care o dai tu. Cei care gresesc se impart in doua categorii: Aceia care au actionat fara sa gandeasca si cei care au gandit fara sa actioneze. - John Charles Salak Exista doar 3 culori, 10 cifre si 7 note; ceea ce facem cu ele este important. - Rith Ross Faceti ceea ce puteti, cu ceea ce aveti, acolo unde sunteti. - Theodore Roosevelt Nu spune lumii ceea ce stii sa faci, fa-o si gata. - Riccardo Oda Daca continui sa faci ceea ce faci, vei continua sa primesti ceea ce primesti. - John M. Capozzi Persoanele care asteapta ca toate conditiile sa fie perfecte inainte sa actioneze, nu actioneaza niciodata.

Cuvintele nu au alta semnificatie decit aceea pe care le-o dam noi. Singura limita pentru cat de sus putem tinde este cand credem ca putem urca. Eu iau decizii. Poate nu sunt perfecte, dar este mult mai bine sa iei decizii imperfecte decit sa cauti in permanenta deciziile perfecte pe care nu le vei gasi niciodata. - Charles De Gaulle

Exista doua lucruri care nu se mai intorc niciodata inapoi: o sageata aruncata si o ocazie pierduta. - Jim Rohn

Nu poti descoperi noi oceane pina cind nu ai curajul sa pierzi din vedere plaja.

Anumiti oameni vad lucrurile asa cum sunt si spun:" De ce?". Eu visez lucruri care nu au mai existat si spun: "De ce nu?" - George Bernard Shaw Alternativa la actiune Intrucit nu vei inota niciodata in apa pentru ca nu ai INVATAT SA INOTI Intrucit nu vei merge niciodata pe strada pentru ca nu ai INVATAT SA MERGI Intrucit nu te vei juca niciodata volei pentru ca nu ai INVATAT SA TE JOCI Intrucit nu vei merge niciodata cu bicicleta pentru ca nu ai INVATAT SA PEDALEZI Tot una este ca tatal tau si mama ta au astaptat atit Sa te aduca pe lume; DACA TU NU VEI INVATA SA TRAIESTI Umberto Zamboni

Asa se intampla logic, plecam si sosim undeva. Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata, poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta, ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva, poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim unde-am vrut dar sosim undeva si câta vreme sosim undeva totul e logic chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite, totusi am plecat si am sosit undeva, am gresit drumul, dar am sosit undeva, dar când nu mai sosim nicaieri totul devine ilogic. Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri? Octavian Paler Text trimis de un vizitator al siteului Invata.....

din lirica norvegiana Invata de la ape sa ai statornic drum; Invata de la flacari ca totu-i numai scrum; Invata de la umbra sa taci si sa veghezi; Invata de la stanca cum neclintit sa crezi; -Invata de la soare cum trebuie sa apui; Invata de la piatra cat trebuie sa spui; Invata de la vantul ce-adie pe poteci Cum trebuie prin lume de linistit sa treci; -Invata de la toate, caci toate-ti sunt surori Cum treci frumos prin viata,cum poti frumos sa mori. Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat; Invata de la nufar sa fii mereu curat; -Invata de la flacari ce-avem de ars in noi; Invata de la apa sa nu dai inapoi; Invata de la umbra sa fii smeit ca ea; Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea; -Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti; Invata de la stele c-n cer sunt multe osti. Invata de la greier, cand singur esti, sa canti; Invata de la luna sa nu te inspaimanti; -Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei, Si du-te la furnica si vezi povara ei; Invata de la floare sa fii gingas ca ea Invata de la miel sa ai blandetea sa -Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor; Invata de la toate ca totu-i trecator; Ia seama, fiu al jertfei prin lumea-n care treci Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci... " Trimisa de mama

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful