You are on page 1of 130

I

Coperta colecþiei: DONE STAN
Ilustraþia: Aurelia Cãlinescu,
Glorie efebului de la Marathon,
CEZAR IVÃNESCU
Redactor artistic: VASILE SOCOLIUC

Efebul de la Marathon
Poeme

Cezar Ivãnescu
Efebul de la Marathon
© Cezar Ivãnescu BIBLIOTECA PENTRU TOÞI z 2000
EDITURA MINERVA z BUCUREªTI
POEZIA LUI CEZAR IVÃNESCU

Regim abuziv prin excelenþã, comunismul urmãrea, în
chip aparte, mistificarea originilor. Tot ce þinea de trecut li se
pãrea ideologilor sãi suspect, întrucît risca a-i da în vileag
lipsa de inserþie organicã în evoluþia omenirii, altfel spus
legitimitatea. Cînd nu putea fi falsificat în atelierele propagan-
distice, producãtoare de rudimentare rãstãlmãciri pe bandã
rulantã, trecutul mai apropiat ori mai îndepãrtat era pur ºi
simplu aºezat între parantezele unei tãceri obligatorii. Se
urmãrea astfel nu doar instaurarea unei amnezii colective, ci
ºi tãierea rãdãcinilor vieþii spirituale. Cufundarea într-o beznã
a conºtiinþei din care puteau fi modelaþi cu uºurinþã roboþii
orwellieni, purtînd funesta etichetã a „omului nou“, dezuma-
nizat. Cu mare optimism, Mircea Eliade întrezãrea, totuºi,
zarea unei salvãri: „Dar s-ar putea, totuºi, ca aceastã pri-
mejdie de moarte sã se soldeze cu o extraordinarã reacþie
spiritualã, care sã echivaleze cu instaurarea unui nou mod de
a fi ºi sã provoace în planul creaþiei culturale, ceea ce a însem-
nat pe planul creaþiei statale descãlecarea de acum ºapte
Cartea a apãrut cu sprijinul
veacuri, provocatã de marea nãvãlire a tãtarilor. (...) S-ar
MINISTERULUI CULTURII putea ca ocupaþia sovieticã ºi încercarea de deznaþionalizare
întreprinsã de ruºi cu metode ºi mijloace faraonice, sã însemne,
ISBN 973-21-0661-1 prin contraofensiva spiritualã pe care o provoacã, adevãrata

V
intrare a României în istoria culturalã a Europei.“ În planul împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilã, de un
creaþiei literare, prognoza lui Eliade, din 1953, avea a se con- patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a
firma, pînã la un punct, prin apariþia, într-un val impozant, a asista la unul dintre ele, desfãºurat în incinta catedralei
scriitorilor ce s-au putut manifesta graþie aproximativei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împleteºte
liberalizãri îngãduite de autoritãþile totalitare, în jurul anului cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonorã
1965. Simptomatic, aºa-ziºii poeþi ºaizeciºti se strãduiesc a a unei creaþii indisociabile. Acestui gen de reprezentaþie
da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar mixtã, ce reînvie o veche modalitate pierdutã în Galaxia
de zelatorii utopiei roºii, reînnodînd legãtura cu tradiþia, în Gutenberg, îi corespunde urmãtorul text galant-trubaduresc:
primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul „!Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile
dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentã te mai vãd;// sîngele ca apa/ seacã subt blestem/ îmi îngheaþã
pînã la dezlãnþuirea vizionarã pe care o înfãþiºeazã lirica lui gura/ cum sã te mai chem?// ! Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/
Cezar Ivãnescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd,// Alba mea Soþie/
chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut ºansa Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd!// ! patul
unei rapide instituþionalizãri precum exponenþii primului nunþii noastre/ alb ºi neatins/ ca pãmîntul iarna/ subt zãpezi
val (Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion cuprins// ºapte nopþi într-una/ nu-l cunosc ºi nu/ mã mai vrea
Gheorghe etc.). Poate ºi pentru noutatea izbitoare a producþiei ca pînte- / cu ce mã nãscu,// ºapte nopþi într-una/ nu-l cunosc
d-sale, cu nimic specific îndatoratã poeþilor noºtri dintre cele ºi nu/ mã mai vrea ca pînte-/ cu ce mã nãscu,/ Alba mea
douã rãzboaie, abruptã ca o stîncã spre care nu existã poteci. Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd!“
Împrejurare care-l face, fireºte, mai enigmatic, mai incitant (Treapta a patra, a Rodului [Copilul Bãtrîn]). Aspectul
pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce
într-alta, e nevoitã a-i glosa în primul rînd originalitatea. obsesia afectivã la treapta incantaþiei. Dar poetul descinde
Cezar Ivãnescu porneºte de la o concepþie strãveche, mai adînc în temporalitatea sensibilã, delectîndu-se cu
orficã, a creaþiei, care afirmã împletirea lirismului cu tonalitãþi aspre, arhaice: „! rogu-mã, rãmîi aici,/ Doamne, nu
cîntecul, statuîndu-i un sens oracular. Dacã celebrul bard pleca,// la cer sã nu te ridici/ Doamne, nu pleca// cã stã peste
prehomeric, trac de obîrºie, cãruia însuºi Apolo i-ar fi dãruit noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toatã-i la hota-,/
propria lirã, era atît poet cît ºi cîntãreþ, sã nu uitãm cã Euterpe Doamne, nu pleca...// dacã pleci ne-om dare foc,/ rogu-mã,
inspira deopotrivã poezia liricã ºi muzica. Iniþial, poezia a mã rog!“ (Doina [La margine]). Avem a face aci cu un
fost cîntare nu doar la figurat, ci ºi la propriu. O creaþie fixatã prototip al verbului poetic, cu articularea sa in statu nascendi,
în melos înainte de a fi fixatã în literã (scrierea riscînd a în zorii producþiei artistice pe care o înregistreazã folclorul.
produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui Melancolia þãrãneascã e surprinsã în filonul sãu intrinsec, la
Platon). Nu întîmplãtor, Cezar Ivãnescu dã spectacole de rãscrucea Erosului cu Thanatosul, precum o primã derutã a
poezie cîntatã, cu acompaniament de instrumente muzicale, spiritului, într-o mixturã de prospeþime ºi epuizare, de

VI VII
pãtimire primarã ºi precoce rafinament: „!þi-ai crescut parcã dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de
anume/ pãrul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi sã-þi þii erupþie. Solitudinea sa nu e un scop în sine, ci un mijloc, un
într-însul/ trupul tãu curat ca plînsul/ lin pornit ºi-ncheiat lin/ instrument al sublimei revanºe asupra dezamãgitorului context
ca-ntr-o ºoaptã de amin...// eu de-acuma þi-s strãin...// nu mai universal. Aidoma lui Cioran, Cezar Ivãnescu ar putea scrie
vii ºi nu mai vin/ sã mã-mbãt de sfîntu-þi vin/ unde-i vin astfel: „Singurãtatea va înceta sã fie sterilã cînd prin ea lumea
gãsesc venin/ eu de-acuma nu mai vin// unde vin gãsesc va fi a noastrã, cînd o vom înghiþi în disperatele noastre ela-
venin...// nu-i mai ºti nici cui mã-nchin,/ pe ce perinã mã-alin,// nuri. Ce rost are toatã singurãtatea noastrã dacã ea nu e
nu-i mai ºti cum mã clatin/ ca frunzuca de arin,/ nu-i griji pe suprema cucerire, dacã prin ea nu învingem totul? – Ne
unde-nsãr/ ca o mumã-ntr-adevãr/ nu-i griji pe unde-nsãr...// aºteaptã, fraþilor, cucerirea supremã, ultima verificare a
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr/ Muma celui mai lung pãr,// singurãtãþilor noastre. Lumea aceasta trebuie sã devinã a
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr/ Muma celui mai lung pãr!“ noastrã, a celor mai singuri, a acelora care trebuie sã recîºtige
(Doina [Pãrul cel mai lung din lume]). De la Arghezi n-am viaþa! Pierduþi sîntem dacã nu vom recîºtiga tot ceea ce am
mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar pierdut, dacã nu vom recîºtiga totul.“ Acest „tot“ este dibuit,
ºi complex, dintre simplitate ºi subtilitate, ca o necãutatã
iniþial, în sfera datelor obiective, prin mixarea timpilor ºi a
strigare a sufletului. Numai cã aci simularea oralitãþii cedeazã
culturilor într-un rezervor comun de referinþe. Din mitolo-
pasul unei re-trãiri, unei experienþe emoþionale similare cu
giile elinã, hindusã, biblicã, din antichitãþi, medievalisme ºi
cea care i-a dat naºtere. Dacã autorul Cuvintelor potrivite era
neaoºisme, Cezar Ivãnescu preparã o pastã unicã de care se
cu precãdere scriptic, fãcînd sã þîºneascã izvorul primitivitãþii
slujeºte mereu. Nici o urmã de pedanterie, cu toate acestea în
din literã, Cezar Ivãnescu e un oral care îºi scoate efectul din
cuvîntul pus pe melodie, descãtuºîndu-ºi propria sa muzicã discursul d-sale, ale cãrui elemente sînt în mai micã mãsurã
în atmosfera unei arte sincretice. Contemporanul nostru are conceptuale decît emoþionale ºi plastice. Poetul dã impresia
astfel aerul nu de-a crea dupã calapoade folclorice, ci de-a a-ºi traduce tumultuoasa simþire în mai multe idiomuri:
produce el însuºi folclor. Cezar Ivãnescu reprezintã cazul rar „!Fericit ca yoghinul în milenara pãdure/ în vasul ales al
al unui producãtor de folclor capabil a descinde cu maximã fiinþei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ ºtii Nirvana
naturaleþe de la condiþia de poet cult la cea de poet oral, aºa cãrnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinþei: yoghin
cum o persoanã aflatã în transã, s-ar transpune în îndepãrtata- fericit:/ mai rezistã un perete subþire/ pieliþã feciorelnicã
i copilãrie. amarã ca migdala/ virginitatea singurãtãþii nubilã/ îþi strînge
Aspiraþia spre primordii e o aspiraþie spre totalitate. degetele pe ochi/ risipindu-þi în urechi/ un pumn de melci:
Încercînd o reconstituire, autorul Rodului nãzuieºte la o ghici cine-i?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îþi va ierta
sintezã, la un amestec al temelor lãuntrice ºi al procedeelor cãci mult o ai iubit – /greu atîrnã gurii tale/ Timpul – lacãtul
personalizate, cu altele, de ordin obºtesc, care sã sugereze un impudic/ roºie gura ta îndurã centura/ castitãþii“ (Agamemnon
tablou al lumii, în ameþitoarea-i texturã de contradicþii, în [Rimaya]).

VIII IX
Nu mai puþin compozit în încleºtarea sa de antinomii, în un temei robust, poporan, într-un duh carnavalesc, licenþios.
decurgerea sa frãmîntatã, antrenînd o diversitate de ipostaze Bardul pare a rãspunde propoziþiei marchizului de Sade, dupã
morale care ating Destinul, Nimicul, Nemurirea, ni se înfã- care: „Nu existã mijloc mai bun pentru a ne familiariza cu
þiºeazã universul interior propriu-zis al poetului. E un etalon moartea decît acela de a o asocia cu o idee libertinã: „!ai mei
al vieþii care se îndãrãtniceºte a se perpetua, al cosmosului au fugit de tine/ dar tu ai fugit mai bine/ dar tu ai fugit mai
care, tulburat prin fenomenul individuaþiei, doreºte a se rein- bine/ moartea peste tot,/ moartea peste tot!// !hai, încearcã
tegra în sine: „!cunosc o Þarã-n care pasiunile oamenilor au ºi cu mine/ ca sã vezi dacã fug bine;/ ca sã vezi dacã fug bine/
o violenþã egalã cu ºtrangularea, de multe ori pentru lucruri Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!// !hai, mã fugãre,
ºi fiinþe infinit de nimica de parcã ar vrea sã arate odatã-n curvanã/ cã sînt tot un plîns ºi-o ranã,/ hai, mã fugãre,
plus ingratitudinea unui Destin, infimitatea dimensiunilor curvanã,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!// !hai, mã
unei lumi în dezacord total cu sufletul lor ºi de asemeni fugãre, curviþã/ sã-mi pupi dulcea mea guriþã,/ hai, mã fugãre,
bunãtatea lor infinitã care se dãruie cu bunã ºtiinþã chiar curviþã,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!“ (Doina
nimicurilor decît Nimicului, al cãror aer furibund îþi dã sen- [Moartea peste tot]). Abordarea frivolã a teribilei ameninþãri
zaþia cã nu te afli printre indivizi trãind pe coaja pãmîntului reprezintã o exorcizare temperamentalã, jovialã, care presu-
ci închiºi ermetic în pãmînt trãind o viaþã care e o supra- punem cã i-ar fi plãcut lui Creangã, dar ºi lui Eminescu...
vieþuire a propriei morþi ºi de acolo inimile lor bat cu teamã Aºadar nimic nu e lãsat la o parte. Tentaþia eului însin-
continuã sã nu se spargã“ (Agamemnon [Memorial]). Lasci- gurat de-a „recîºtiga viaþa“, de-a înfãptui „cucerirea supremã“
vitatea se întîlneºte cu extincþia prin intermediul amãrãciunii a lumii, îmbrãþiºeazã toatã gama omenescului, mobilizeazã
(al dezolãrii existenþiale, ca spontanã „filosofie“) care mediazã toate corzile trãirii, într-un nesaþiu al totalitãþii vizionare care
dramatic între extreme. Absolutul nãluceºte în articulaþiile sã reflecte totalitatea cosmicã. Cu cît solitudinea e mai
contingentului, în acelaºi anevoios proces al redobîndirii apãsãtoare („singur lingîndu-mi lacrimile/ mi-au plãcut întru
întregului refuzat: „! ºi senzualitatea cautã eterul purificat ca atît de mult/ cã am ºtiut acolo cum sã fiu singur:/ în aºa fel
un condor moartea senzualitãþii injecþie balsamicã în trun- singur!“), cu atît e mai puternicã dorinþa de-a o dizolva în
chiul unei efuziuni mai generale“ (Agamemnon [Zile]). Însãºi experienþa Întregului, evident impurã în deznãdejdea ei,
moartea se relativizeazã prin ascensiunea eliberatoare a trãirii tragicã pe cît de hilarã, sub steaua inevitabilã a damnãrii:
purificate, „metafizice“ , sub bolþile plenitudinii: „!nu e peren „!darã ºi darã noi sîntem blestemaþi/ cã ori ne vine a plînge
gustul cãrnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasã cît credeam: ori ne vine a rîde/ ºi sfãrîmãm în bucãþi ca tãmîia/ echilibrul
se/ domoleºte fãrã motiv; vorbim/ apoi de o moarte fizicã oh de aur proporþia de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea
ca/ ºi cum ar Exista: prin ganguri/ igrasioase temple aurii surîde – / ºi noi ºi noi Desperados/ numai Moartea plînge – /
lucitori ochii/ defuncþilor rãsar: seminþe/ zadarnice pentru un ºi noi ºi noi Desperados!“ (Agamemon [Sfinþirea de amiazã –
Pãmînt/ Eliberat într-o chietudine/ metafizicã!“ (Agamemnon a unei zile]). Sub unghi religios, Cezar Ivãnescu penduleazã,
[Prefaþã]). În acelaºi timp însã fiorul dispariþiei e abordat pe previzibil între credinþã („!nimeni ca mine, Doamne, nu te

X XI
ºtie, ca mine nimeni, Doamne nu þi-a dat/ spirit ºi suflet, sîntem Acela amîndoi!// – !e genune cruntã între noi/ ºi
trupul carne vie, mai mult ca Fiul Tãu crucificat,/ de-aceea genune cruntã întru sine/ ºi Balauri o mulþime/ care pot sã
laudã-þi aduc eu Þie, în vecii vecilor fii lãudat“) ºi un patetic ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi“. În sfîrºit Ekstaza
scepticism („!la margine de lume unde Tatãl, Pãrintele din notificã drumul de la alienare la regãsire, prin reîntoarcerea
ceriuri ne-a uitat,/ ºi unde Maica noastrã cea Fecioarã, cu eului rãtãcit în mediul dragostei divine: „!mã-aºteptaþi cu
zîmbet de luminã increat,/ nu îmi mai miruieºte trupu-n Suflet tremurînd,/ tremurînd de grija de-a ajunge/ la Voi tot
lacrimi, de douã mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajutã cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul
nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat“), însã pe un fond de dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil
pietate solemnã, ireductibilã, ce ne duce gîndul mai curînd la ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd!“ Datoritã naturii
catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. sale pluricorde, a complexei sale construcþii clãdite pe origi-
Din aparenþele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propen- nar, a tîlcurilor sale depãºind pitorescul, vibrînd spre infinit,
siuni carnale, ale limbajului delirant ori numai preþios, se poezia lui Cezar Ivãnescu se vrea un analogon al Lumii.
încheagã treptat liniile unei pacificãri, rãsar formele unei
armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile GHEORGHE GRIGURCU
se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile
tulburi se conºtientizeazã, întrucît, de bunãseamã, ºi raþiunea
face parte din zestrea universalã, neputînd fi înlãturatã din
perspectiva ansamblului ultim. Astfel un Jeu d’Amour
(Dãenã) ne oferã un tabel sinoptic de alurã dantescã, al
evoluþiei Erosului, o „teorie“ ilustratã a acestuia, în trei faze.
Cea dintîi, staza, consemneazã exclusivitatea amorului, al
cãrui efect e îndepãrtarea de tot ce nu-i aparþine. Amorul ca
obsesie tiranicã, arbitrar-purgatoare: „!ca sã pot sã-þi spun cît
te iubesc,/ m-am îndepãrtat atît de tine,/ toate cele-mi sînt
strãine/ îngerul meu, fãrã tine,/ ca sã pot sã-þi spun cît te
iubesc,/ toate cele-mi sînt strãine/ Îngerul meu, fãrã tine/ ca
sã pot sã-þi spun cît te iubesc!“. Enstaza prezintã decãderea
metafizicã a dragostei, care implicã tranziþia de la unicitate
la dualitate, deci o corupere a unului primordial: „!se fãcu din
sine Unul, doi,/ Domnul Lumii somnolînd în sine,/ noi
de-atunci sîntem doime/ ºi în tine ºi în mine/ ºi sîntem Acela
amîndoi,/ noi de-atunci sîntem doime/ ºi în tine ºi în mine/ ºi

XII
TABEL CRONOLOGIC

1941 Se naºte la 6 august, la Bîrlad, Cezar Ivãnescu, al
doilea fiu al Xantipei ºi al lui Dumitru Ivãnescu.
În afarã de viitorul poet, familia Ivãnescu a mai dat
culturii româneºti strãluciþi cãrturari, dintre care men-
þionez pe cunoscutul lingvist ieºean Gh. Ivãnescu,
istoricul D. Ivãnescu ºi poetul ºi germanistul Aurel
Ivãnescu, mort în condiþii necunoscute pe frontul estic
al celui de al doilea rãzboi mondial.
1942-1949 O bunã parte a copilãriei ºi-o petrece la Curteni,
un sat în apropiere de Huºi, ºi în oraºul Huºi, unde
urmeazã clasa I, la prestigiosul Liceu Teoretic „Cuza
Vodã“. Curtenii este satul de origine al bunicilor. Dupã
propria-i mãrturie, primii opt ani de viaþã au fost sin-
gurii fericiþi, tãrîmul paradisiac care a nutrit din adîncuri
energia de mare poet de mai tîrziu: „Huºul ºi satele din
jurul lui, în care am copilãrit reprezintã un þinut fabulos,
paradisiac ºi aºa va rãmîne pentru totdeauna. N-am fost
fericit decît pînã la opt ani. Atunci s-a produs izgonirea
din paradis pentru mine. Au urmat 44 de ani infernali.
Dar Huºul este un loc binecuvîntat de Dumnezeu, din
punctul meu de vedere, ºi din pricina marilor perso-
nalitãþi pe care le-a dat acest þinut. Consider Huºul

XV
unul din locurile consacrate ale românismului, ca ºi criticul Nicolae Manolescu scria în Luceafãrul
Ipoteºtii sau Lancrãmul, un loc capabil sã producã ºi-n (nr. 51/1968): „Cînd în prozã se va debuta cu cãrþi de
viitor mari personalitãþi harismatice care sã salveze valoarea Rodului lui Cezar Ivãnescu, vom putea vorbi
poporul român.“ (Interviu acordat lui Th. Codreanu ºi nu de o evoluþie, ci de o adevãratã revoluþie“. Volu-
apãrut în Sinteze, Bacãu, nr. 45/1993.) mul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului
naþional de poezie „Mihai Eminescu“, Iaºi, 1968,
1950-1959 Continuã clasele primare, gimnaziale ºi liceul la
Bucureºti, Focºani ºi Bîrlad. Este elev al prestigiosului ediþia întîi.
liceu „Gh. Roºca Codreanu“. Se aratã de pe acum 1969 Debut în teatru, cu piesa Micã dramã, care se joacã la
nonconformist, suferind de un „complex al tatãlui“, Teatrul „Al. Davila“ din Piteºti, fiind montatã „într-un
dat fiind cã Dumitru Ivãnescu era o fire durã, nedispus spectacol coupé“ cu Vin soldaþii de Gh. Astaloº, în
a se apropia ºi a înþelege structura psihicã a copilului ºi regia lui Radu Boroianu. Primeºte premiul pentru
adolescentului Cezar. Cel mai insolit product al acestui dramaturgie al revistei Argeº.
„complex patern“ este Doina (Tatãl meu Rusia), trans- Din 1968, îl gãsim profesor de limba ºi literatura ro-
figurare poeticã puternicã ºi stranie convertitã în destin mânã în Ardeal ºi Moldova, apoi redactor la Alma-
individual ºi naþional deopotrivã. Invocarea ontolo-
nahul literar al Uniunii Scriitorilor ºi la revista Argeº
gicã, pe urmele lui Mircea Eliade, a „terorii istoriei“
din Piteºti.
aici îºi are sorgintea biograficã.
La Bîrlad, leagã prietenii cu afinitãþi literare (poetul 1971 Începe spectacolele de muzicã ºi poezie, cu propria-i
Alexandru Tacu, de exemplu, alt nonconformist, cu orchestrã numitã „Baaad“, preludiu la capodopera sa
care frecventeazã ºedinþele de cenaclu ale oraºului), se poeticã de mai tîrziu intitulatã La Baaad. Insolitul
îndrãgosteºte, îºi creeazã adversitãþi printre colegi, dar personalitãþii sale este izbitor prin aceste manifestãri.
ºi printre profesori, preþuindu-l, în schimb, dupã cum Cezar Ivãnescu reînvia printr-o formulã modernã, sin-
rezultã din mãrturiile din Timpul asasinilor (1997), pe cretismul baladesc medieval al poeziei ºi muzicii.
profesorul de românã Harry Zuppermann, o figurã A creat muzicã ºi a cîntat propriile versuri, dar ºi
celebrã a Bîrladului. poeme de Pindar, Rutebeuf, FranØois Villon, Lorenzo
În 1959, îºi face debutul poetic în revista Luceafãrul. de Medici, Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de
1960-1968 Este student al Facultãþii de filologie a Universitãþii Regnier, Eminescu ºi Bacovia.
„Al. I. Cuza“ din Iaºi, 1960-1966. Obþine licenþa în filo- Dupã vizita în China, Nicolae Ceauºescu se întoarce
logie în 1968 (cf. Biobibliografie, în La Baaad, în þarã hotãrît sã producã „o revoluþie culturalã“ de
Editura Eminescu, 1996, p. 467). Se produce debutul în model asiatic, elaborînd faimoasele „teze din iulie
volum – Rod (Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1971“. În semn de protest, Cezar Ivãnescu îºi dã de-
1968), eveniment editorial de excepþie despre care misia din conducerea revistei Argeº. Rãmâne ºomer

XVI XVII
pînã la sfîrºitul anului 1974, marginalizat ºi cu spec- 1979 Se produce unul din marile evenimente din istoria
tacolele interzise. poeziei româneºti prin apariþia, tot la Cartea Româ-
neascã, a monumentalului volum La Baaad (500 p.,
1974 Spre sfîrºitul anului, este primit în redacþia revistei iar în manuscris 2500 p.) De la Eminescu, Arghezi ºi
Luceafãrul, unde va lucra pînã în 1990. Aron Cotruº nu se mai ivise o carte de o asemenea
1975 Dupã ani de marginalizare, are ºansa de a se apropia forþã vizionarã. Criticii „importanþi“ ai momentului nu
de Marin Preda, care îi citeºte volumul Rod III, pu- au organ de receptare pentru lirica ivãnescianã. Cu
blicîndu-l la Editura Cartea Româneascã. Marele excepþii, desigur. În cronica literarã din revista Con-
prozator, care-l va accepta ca pe unul dintre cei mai vorbiri literare (reluatã în Foiletoane, 3, Editura
apropiaþi prieteni, scria atunci pe coperta ultimã a Junimea, Iaºi, 1984, pp. 28-29), Al. Dobrescu scria:
cãrþii: „Am citit volumul lui Cezar Ivãnescu în redac- „Fruct al unei sensibilitãþi baroce, cristalizate în forme
profund personale, La Baaad, acest discurs liric ce are
þia editurii Cartea Româneascã. Din zecile de volume
forþa copleºitoare a premoniþiilor dãruitului de zei
de poezie care ne vin, deodatã am auzit o voce obse-
Thiresias, consacrã un talent excepþional, probabil cel
datã de un singur sentiment cîntat cu o mare adîncime
mai puternic din cîte s-au ivit în poezia românã din
ºi forþã de expresie... Cititorul poate fi ºocat de unici-
jumãtatea în curs a acestui secol.“
tatea sentimentului, dar în cele din urmã cîºtigat ºi
Apare volumul Muzeon (Editura Eminescu, 1979).
emoþionat. O adevãratã voce de mare poet.“
1980 Traduce din francezã, împreunã cu Maria Ivãnescu,
1977 Apare Rod IV, Editura Cartea Româneascã. Steaua lui lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Gen-
Cezar Ivãnescu urcã tot mai mult, în pofida cenzurãrii ghis-han (Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã).
cãrþilor sale. De la Pãltiniº, Constantin Noica îi împãrtãºeºte gîn-
1978 I se tipãreºte la Editura Minerva antologia de poezie durile despre La Baaad ºi Muzeon, ca ºi despre tra-
româneascã sub titlul Cîntecul amintirii, cuprinzînd ducerea din Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980. În
poeþi de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. vremea cenzurii, poetul avea obiceiul sã transcrie de
Prefaþeazã celebrul roman al lui Céline, Cãlãtorie la mînã, pe volumele dãruite cu dedicaþie, versurile cen-
capãtul nopþii (Editura Cartea Româneascã, 1978), în zurate. Noica îi mulþumeºte pentru urmãtoarele sti-
traducerea soþiei sale Maria Ivãnescu, tãlmãcire cãreia huri din Rosarium (Muzeon):
i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociaþiei ! stau în pãmîntul sterp fãrã noroc,
Scriitorilor din Bucureºti. Controversatul prozator cadavrul mi-l îngrop ºi mi-l dezgrop,
francez, interzis ani buni ºi în Franþa, era deosebit de gropar al vieþii mele fãrã viaþã
preþuit de maestrul sãu Marin Preda. trãitã-n scîrbã, în dezgust ºi greaþã,

XVIII XIX
plãtit cu Timpul care mã omoarã „recurs la splendoare“ mioritic despre care vorbea ºi
dator vîndut celui ce mã plãteºte N. Steinhardt. „Complexul tatãlui“ e sublim contracarat
din groaza mea nu pot ieºi afarã de inefabilul unui „complex matern“ transfigurat în cel
cum Soarele arzînd se osîndeºte ! mai pur lirism „scoþînd din ascundere“ heideggerian
Pe drept cuvînt Noica apreciazã strofa ca fiind extra- fiinþa autohtonã la dimensiuni universale. De aceea,
ordinarã, identificînd în lirica lui Cezar Ivãnescu arhetipul central al creaþiei lui Cezar Ivãnescu este
„o experienþã gravã“, cu o profundã intuire a sacrului. Fecioara Maria, poezia sa devenind profund religioasã
Este zguduit de moartea marelui sãu prieten Marin totodatã, în consonanþã cu lirica de dragoste din
Preda. Numãrul din Luceafãrul care încerca sã spunã Cîntarea Cîntãrilor, cu atît mai mult cu cît obiectul de
mai mult despre adevãrul morþii scriitorului este atacat veneraþie nu pare a fi Tatãl Ceresc, ci Fecioara!
de presa culturnicã, iar redacþia din care fãcea parte ºi Ediþia din Doina consideratã de autor ca necenzuratã
Cezar Ivãnescu, împiedicatã sã continuie dezvãluirile. este cea de la Editura Helicon din Timiºoara (1995),
tipãritã în colecþia „liliput“.
1982 Se tipãreºte volumul antologic Fragmente din Mu- Despre Doina, volum ameninþat cu topirea, dar difu-
zeon, Editura Cartea Româneascã, postfaþã de Costin zat în ultimã instanþã, criticul literar Victor Atanasiu a
Tuchilã. Autorul este adînc nemulþumit de cenzurarea scris: „Una dintre cele mai bune cãrþi apãrute în poezia
drasticã a textelor ºi de „înjumãtãþirea“ postfeþei. româneascã, cea mai bunã carte a lui Cezar Ivãnescu
(nu mã tem de aglomerarea de superlative, fiindcã
1983 Apare Doina (Editura Cartea Româneascã). Nici acest
numai prin ele se poate circumscrie cu exactitate, deci
volum nu scapã de cenzurã, punînd „mari probleme“
cu luciditate criticã, valoarea realã a volumului) este
editorilor prin furia sentimentului anticomunist. „Com- Doina, un imn continuu, înlãcrimat, rãvãºitor ºi rãvãºit...
plexul patern“ relevat deja se manifestã ca virulenþã (Scînteia Tineretului, nr. 10857, 25 aprilie 1984). Car-
liricã împotriva puterii dictatoriale. Marea biruinþã a tea se va bucura, finalmente, de douã premii: Premiul
lui Cezar Ivãnescu este de a-ºi înfrînge „personant“ special al revistei Luceafãrul ºi Premiul de Poezie
(v. L. Blaga) pornirile individuale ºi împlîntarea adîncã „Mihai Eminescu“ al Academiei Române.
a rãdãcinilor creaþiei în matricea spiritualã a româ-
nismului. Atît de modern ºi de personal, el a avut 1985 Vede lumina tiparului la editura Albatros din Bucureºti
curajul de a valorifica specia cea mai reprezentativã a antologia Rod, poeme în vers alb, colecþia „Cele mai
geniului popular românesc – doina, cu rezultate ab- frumoase poezii“, cu o prefaþã de Artur Silvestri, din
solut memorabile. La „teroarea istoriei“ (sintagmã pe care citez: „În fine, e de vãzut în Cezar Ivãnescu ºi un
care ºi-o asumã pe urmele lui Mircea Eliade, un alt siluitor constructiv al limbii române, ceea ce înseam-
maestru al sãu alãturi de Mihai Eminescu) rãspunsul e neazã, în definitiv, cã el e un original inventator de
acela deja surpins de C. Noica, revelaþia sacrului, acel limbaj poetic, unul dintre cei mai proeminenþi pe care

XX XXI
i-a dat lirica naþionalã ºi, alãturi de Nichita Stãnescu, niºti Ion Iliescu, Mircea Dinescu º.a. pot deveni peste
cel mai însemnat al ultimelor decenii“. Aºadar, criticul noapte „revoluþionari“ ºi „democraþi“.
relevã printre primii forþa de înnoire radicalã a limba- În martie 1990 este concediat, fãrã preaviz, de condu-
jului poetic, cum au fãcut-o doar Eminescu ºi Arghezi cerea provizorie a Uniunii Scriitorilor, de la revista
în decurs de un secol. Luceafãrul.
Continuã seria de traduceri, împreunã cu soþia sa Maria
1987 Publicã al doilea volum din seria Doina (Editura Car- Ivãnescu, din Mircea Eliade, apare la Editura ªtiin-
tea Româneascã), considerat de autor „complet desfi- þificã, volumul Eseuri (Mituri, vise ºi mistere ºi Mitul
gurat“ de cenzurã. eternei reîntoarceri )
Trebuie precizat cã în cei mai buni ani ai sãi de la Acest Quijote cu aparenþe de duritate încearcã sã
revista Luceafãrul, Cezar Ivãnescu a fost creatorul ºi reformeze breasla scriitorilor producînd o disidenþã
maestrul cenaclului „Numele Poetului“ (a susþinut ºi o prin reînfiinþarea Societãþii Scriitorilor Români dintre
rubricã cu acest titlu în revistã). El a descoperit ºi cele douã rãzboiae mondiale. I-a lipsit abilitatea poli-
lansat cu mare generozitate (dar ºi exigenþã esteticã) ticã pentru o asemenea reuºitã, care ar fi pus cu ade-
mulþi tineri, unii dintre ei confirmînd intuiþia sa liricã. vãrat viaþa intelighenþiei româneºti în matca naþionalã,
dincolo de bizara luptã caragialescã între diversele
1989 În anul centenarului morþii lui Eminescu are gata grupuri de interese. Societatea Scriitorilor Români
pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui are o existenþã scurtã. Dar proiectele lui Cezar Ivãnescu
sãu Maestru în absolut“, dar cartea este respinsã de nu se opresc aici. Înfiinþeazã revista Euchronia ºi
diriguitorii editurii Cartea Româneascã. editura cu acelaºi nume care va supravieþui cîþiva ani.
La 10 decembrie 1989, forþeazã, de aceea, organizarea Din Euchronia apar douã numere.
unui spectacol de muzicã ºi poezie sub genericul La 14 iunie 1990 este victima mineriadei. În urma
„Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de culturã agresiunilor fizice ºi psihice suferite îºi revine greu
„Mihai Eminescu“ din Bucureºti. dupã o lungã boalã.
În noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea
Americii“ i se recitã premonitor Doina despre Fiara 1992 Apare la Editura Cartea Româneascã volumul Alte
cea Apocalipsã ºi despre marginalizarea poporului fragmente din Muzeon, pentru care primeºte premiul
român. Uniunii Scriitorilor. Deºi nu se ridicã la nivelul capo-
doperelor anterioare, Alte fragmente din Muzeon atestã
1990 Surprinzãtor, „revoluþia“ nu pune capãt marginalizãrii acelaºi poet singular în continuã ascensiune spre
lui Cezar Ivãnescu; Drumul crucii continuã o datã cu sacralitatea fiinþei. Alt poet, Ion Mugeanu, va scrie în
al poporului român, minþit ºi jefuit de speranþe. Nu Curierul Românesc (nr. 5, mai 1993): „Descoperim
aderã la mentalitatea clipei, necrezînd cã foºtii comu- astãzi în Alte fragmente din Muzeon ceea ce mulþi

XXII XXIII
bãnuiam mai demult: pe cel mai mare poet român, ªi îl vom mai numi pe Cezar Ivãnescu, alãturi de puþini
poate, de la Eminescu încoace, în linie pur moldavã ºi alþii dintre noi, om nemaculat de nici o închinare, om
«boiereasc㻓. curat ºi, în curãþenia lui neînfricat ca un gladiator de
neam înalt. Pe Cezar Ivãnescu îl venerez ca poet ºi îl
1993 La începutul anului revine, dupã 44 de ani, în Huºi, onorez ca om, aºa pãtimaº cum este ºi uneori nedrept
oraºul copilãriei ºi al clasei I, cu prilejul lansãrii volu- în numele unei mai înalte dreptãþi, aºa violent cum
mului Alte fragmente din Muzeon. Trãieºte sentimente poate sã parã celor care nu-i cunosc nici generozitatea
puternice, viziteazã liceul ºi sala de clasã în care a de mare senior al inimii nici suava blîndeþe.“
pornit aventura literelor. Acordã lui Theodor Numai þinîndu-se seama de aceste înalte calitãþi, ad-
Codreanu un interviu plin de interes pentru cunoaº- mirabil surprinse de Petru Creþia, vor putea fi înþelese
terea personalitãþii lui Cezar Ivãnescu, interviu preluat încrîncenarea ºi dezlãnþuirea din cãrþile viitoare despre
de mai multe publicaþii (Sinteze, Bacãu; Semnal, Marin Preda ºi Nicolae Labiº.
Vaslui).
1995 Tipãreºte la Editura Helicon din Timiºoara antologiile
1994 Apare volumul de poeme Sutrele muþeniei (Editura Jeu d’Amour ºi Doina, colecþia „liliput“.
Princeps, Iaºi), cu prefaþã de Petru Creþia. Ca ºi maestrul I se decerneazã Premiul Serilor de poezie de la Vînã-
sãu Eminescu, revitalizeazã, la alte dimensiuni lirice, tori-Neamþ pentru Opera Omnia.
sinteza spiritualã Occident-Orient. Peste strigãtul
1996 Apare Pentru Marin Preda (Editura Timpul, Iaºi).
existenþial se suprapune acum o surprinzãtoare înseni- Sub titlul La Baaad se publicã cea mai reprezentativã
nare prin tãcerea fiinþei orientale, grefatã pe geniul selecþie din poezia lui Cezar Ivãnescu, în colecþia
mioritic ºi eminescian. Reþin ºi aceste aprecieri din „Poeþi români contemporani“ a Editurii Eminescu,
prefaþa lui Petru Creþia, Pentru Cezar Ivãnescu: „De avînd ca postfaþã o scrisoare din 20 noiembrie 1989
aceea vom zice, astãzi ºi mereu cã ne aflãm în timpul de la Theodor Codreanu ºi un amplu studiu despre
bun ºi sfînt ºi vechi cît noi al poeziei româneºti. ªi cã personalitatea ºi poezia ivãnescianã, plus o biobi-
ne mai aflãm spre bucuria ºi cinstea noastrã, alãturi de bliografie.
unul dintre cei mai puri ºi mai sfîºietori reprezentanþi Poetul ºi prozatorul sunt pe de o parte elogiaþi, iar
ai poeziei româneºti, Cezar Ivãnescu, poeta magnus. pe de alta cei vizaþi negativ în Pentru Marin Preda
ªi îl vom mai numi biruitor, pentru cã, prin lungul ºir declanºeazã campania de discreditare care va culmina
din veacuri al poeþilor români, cîþiva cu nume sfinte în anii urmãtori. Prefigurarea atmosferei este descrisã
nouã, alþii, mulþi, pe veci fãrã nume, noi, ca neam, am în aceºti termeni de Dumitru Augustin Doman: „Poet
biruit prin vreme ºi obidã, prin însîngerãrile ºi tina total, în sensul cel mai vechi ºi mai nou al expresiei,
istoriei. Am biruit, ca puþini alþii, înfrîngînd tot ceea ce poet-trubadur care-ºi cîntã dumnezeieºte versurile, om
ne tãgãduia. sensibil ºi sentimental, Cezar Ivãnescu pozeazã în

XXIV XXV
aceastã carte (despre Preda – n.n.) ca un tip aricios, 1998 Poeme (Editura Crater, Bucureºti)
derutînd pe cititorii care nu-l cunosc. Eu însumi, Susþine spectacolul de muzicã ºi poezie Rosarium.
riscînd sã fiu ameninþat de douã perechi de palme Semneazã împreunã cu Maria Ivãnescu, traducerea
ivãnesciene, voi spune cã volumul acesta – dincolo de din limba francezã, Pascal, Cugetãri, text integral,
ce am spus/scris pînã aici – pãcãtuieºte prin violenþe Editura Aion.
de limbaj – care par cã vor sã-l impunã pe autor drept 1999 I se conferã titlul de cetãþean de onoare al muni-
cel dintîi înjurãtor din literatura românã...“ (Calende, cipiului Bîrlad.
nr. 4(59), august 1996). 2000 La 15 ianuarie, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu“
Apare la Oradea, Editura Cogito, cea dintîi antologie din Botoºani i se decerneazã Premiul Naþional de
bilingvã de poeme – Rod/Seed Time and Harvest, Poezie „Mihai Eminescu“ pe anul 1999.
traducere în englezã de Maria Sîrbu. I se conferã titlul de cetãþean de onoare al muni-
Premiul „Frontiera Poesis 1996“ pentru Opera Omnia, cipiului Botoºani.
Satu-Mare, 26-28 septembrie 1996. Publicã Doina (Tatãl meu Rusia) la Editura Junimea.
Publicã Rosarium, Editura Helicon, Timiºoara, co- Susþine spectacolul de muzicã ºi poezie Doina, închi-
lecþia „liliput“, pentru care primeºte premiul special al nare lui Eminescu. Gavril Þãrmure din Bistriþa ºi
Salonului de carte din Oradea, 31 octombrie-2 noiem- „Societatea de Concerte“ îi produc primul CD ºi prima
brie 1996. casetã cu fragmente din spectacolul Doina, închinare
Cum se vede, anul se încheie cu un bilanþ de excep- lui Eminescu.
þie, în toate direcþiile, contrastînd cu cercul amenin- Actualmente este director al Editurii Junimea din Iaºi.
þãtor ce se strînge în jurul sãu. Simultan, lucreazã
intens la cartea despre Nicolae Labiº, cu o primã THEODOR CODREANU
versiune mai veche.
1997 Apare la Editura Libra din Bucureºti a doua carte de
prozã a lui Cezar Ivãnescu, Timpul asasinilor, în cola-
borare cu Stela Covaci. Se declanºeazã un veritabil
scandal publicistic. Chiar ºi unii dintre cei care au
publicat capitole din aceastã carte s-au arãtat gata sã
se lepede de incomodul autor. Împotrivã-i s-au coalizat
scriitori ºi publicaþii din diverse tabere.
La Editura Helicon i se tipãreºte o antologie de poeme
în vers alb cu titlul Rod în colecþia „liliput“.

XXVI
EXERGA:
! Eminescu-i Dumnezãu
iar eu mi-s Profetul Sãu !

ROD

De profundis

! acum, fiindcã frigul face bulboane
ºi fiindcã eu sînt bolnav ºi mã tem,
ca sãlbaticul am sã-mi fac leul meu pe peºterã,
iar voi sã spuneþi: îl vîna în fiecare zi !

! acum, fiindcã sînt ºi sincer ºi milos,
vã rog sã nu vã uitaþi în ochii mei
prin care lacrimile gãuresc pupilele
ºi deci nu plîng; nici rîsul meu

care vã chinuie, vã sluþeºte, feriþi-vã de rîsul meu
într-însul mama e tot albã! ºi inima mea,
acest cîntar social, care atunci cînd eu
voi fi pur de tot se va sfãrîma

într-una din pãrþile balanþei ºi va rãmîne numai
un cap uimit, umed, plin de lunã ca o floare
scoasã din lac. O, candoarea
capului din inimã, cu braþe !

XXVIII 1
! lãsaþi-mi numai lapte ºi mîncare sã ne înþepãm cu ghimpi pulpele,
pînã mã scol mîini de dimineaþã iar acolo unde-ºi trag inima de moarte
cãci acum îºi fac turul prin ochi luna ºi zilele, nu, nu, dincolo, abia la o mînã
hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinþei ! de spaima urîtã unde se dizlocã zîmbetele
! ºi socotiþi-mã-un lepros care se vindecã
sã ne agãþãm de pomi ºi
ºi v-ar putea ºi omorî cu-mbrãþiºãrile,
sã mîncãm pe genunchi prune
ºi socotiþi-mã-un lepros care se vindecã
urlînd fãrã voce
ºi v-ar putea ºi omorî cu-mbrãþiºãrile !
sã mîncãm clãnþãnind prune !
! acum, fiindcã am chiar ºaptezeci de ani
cu cei lãsaþi de mama,
îngãduiþi-mi deruta suportabilã Prima fecioarã a omului
ºi bucuraþi-vã de înþelepþii tineri !
! frumoasã ºi perfectã ca Moartea-n care toate
se-adunã cu-nveliº, îþi jinduim toþi clipa
Toamnã cînd goalã-n faþa noastrã vei apãrea lucind :
o, urletul cu care te despicarãm, Moarte,
! de toamnã nimeni n-a murit, sãlbãticiuneo, o, sîngele, pe buze al primului hymen !
ºi crede-mã, vai, vai, numai natura care nu-nþelege ;
nu, n-a murit nici pãianjenul închizîndu-se-n sine,
se gîndeºte doar, cu emoþie. Vai, vai, mã zbat ! Rod

! vai, vai, mama a murit azinoapte ºi eu eram mila ! ! suferinþele mari se fãcurã
! vai, vai, crede-mã, n-am sã te las sã-þi urãºti sexul, de cum am ieºit din tine, ca un ochi din orbitã,
rochia dezvelind-o de pe sînii plîngînd cu faþa, toatã cãldura soarelui
trebuie sã vin la tine sã te rog sã mã ierþi, menitã fu sã mã usuce... !

sãlbãticiuneo, ºi-o sã ne furiºãm greºit ! lumi nevãzute cream
de-a-curmeziºul, ºi-o sã ne înspãimîntãm în tine însãþi nãscîndu-mã,
unul cu altul, ºi ce-o sã vrem, vai, crîncen pîn’ ne-am fi pierdut într-o mãsurã uºoarã
ce-o sã vrem scuturîndu-ne capul, pe care viermii-ar fi vîntuit-o cu umbra,

2 3
fãrîme fãrã deprinderea de-a ne ºti – în aceastã hermafroditã cîmpie :
dar din sex arcuindu-mã sex al melancoliei ºi-al creºtetului vineþiu,
ca pe-un Leviathan dintr-o furnicã suflet ce se va voi nobil
cu capul spumos la-nceput ºi-ºi va ronþãi viermii de pe pîine,
absenþã totalã-a încrederii
convulsii de spaimã în mine-ai stîrnit în ceea ce nu-i carnea mea,
ºi în lume suferinþele mari se fãcurã ; cîntãreþ din buzã roºie ºi vînãtã !
iubirea-n cãlcîi atingîndu-mã
mã umplu doborîndu-mã cu ochii-n þãrînã !
Rod
! mamã, îþi zic, vino acasã
ºi mîngîie-mi, într-o mie de nopþi pline, ! mã voi pierde : ºi port în gurã limba amarã :
fiece deget ºi ochi un infinit de trupuri albe
ºi-adierile viorii ale minþii !
mi-am amintit
pe-al cãror pîntec am sperat sã-mi aºez
tronul unui ideal de perfecþiune !
Rod

! în singurãtatea cîmpiei
nu caut instrumentele muzicale ; Rod
degetele mele
pe chitarã stau þepene ! ºi-aceastã bisericã sub care
ºi bolborosesc cu vocea pãmîntul e roºu ca o þarã de raci
ca o vorbitoare piatrã rarã nimeni n-o poate rupe ca pe
fãcîndu-ºi loc cu geamãt din nãmol : un mãr, deºi-n ea-i
regret veºnic mai multã liniºte ca-n
vor avea oamenii miezul mãrului :
cã s-au nãscut cu faþa cãtre moarte dar numai liniºtea-i oare
iar eu împãrãtiþã în absoluta
cã m-am nãscut rotunjime ?

4 5
Rod ori mie, care odatã am avut
un asemnea ochi, Dumnezeule,
! nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat : cîtã roadã va trebui sã port
veºnice creºtete umede se-ndeasã spre mine, în fiecare toamnã
ca o pasãre deasupra unei oºtiri le vãd foind ºi mã sperii. spre-a o azvîrli iar,
ca-nainte de moarte sã pot
nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat ! cãpãta un asemenea ochi
pentru orbitele goale !
! nici-un rege-al înþelepciunii n-o pipãie
ci mîini brutale ca satîrul. eu
stau la marginea speþei mele Turnul
ºi cu durere-mi privesc
pãrþile ruºinoase-ale trupului ; Tatãl, al meu, tu, care ai ridicat Turnul Babel,
ºi ca un lumînãrar Tatãl, al meu, din sãmînþa ta am crescut
imploraþia mi-o îndrept c-o voce mai bunã pentru cîntare ºi amintire,
spre pîlpîirile capului meu galben : iatã cîntarea ce-þi cînt fãrã-a fi :

o, aminteºte-þi, cît de puþin, vocea mi-am modulat-o continuu,
cum arãta tiparul cu chitara pe genunchi am cîntat
acelui vas uºor cîntece despre mama ºi moartea ei
în care rodul ni-l purtam surîzãtori ! despre seminþele ce-n mine le port

copii ai pãmîntului – carne ce-ºi are un soare
Rod durabil. ºi am rãmas cu Moartea-n faþã !
! o, dacã viaþa-ºi va pierde cîndva
! pentru mîna coborîtã culorile ei, hranã mai dulce oricînd
dinafara pãmîntului cãtre ceaþa
care ne acoperã, va rãmîne ºi noi – nemuritori poeþi,
sub ceaþã, aici, toate roadele-i par cît va rãmîne Moartea ! gîngãnii crude,
gratuite, ºi atunci nu ia decît semenii mei n-aº vrea sã mã simtã cum sînt
ochiul unui copil pe care ºi de-aceea lor le-am cîntat. ºi
îl dezghioacã tiptil din orbitã. m-am trezit cu Moartea-n faþã !

6 7
gîndac mai sensibil nu e ! îþi aminteºti cum capul mi-l culcam
ca inima-aceasta ce-o port, imprecabilã ! lîngã picioarele-i bolnave ºi umflate ?
o aparenþã aºa de hîdã cum a putut
! ºi iatã, Tatãl, al meu, m-am gîndit în mine sã zdrobeascã imaginea
cã dacã mi-a murit mama pe care pentru totdeauna
toþi morþii dinaintea mea vor trebui cu greu i-o construiesc ?
sã se înduplece-n tãcere ºi înapoia mea
! auzi, tu, mamã,
nimic nu-i care sã nu-nvie vocea morþilor,
ce glasuri ºovãielnice avem noi, oamenii,
ºi cum ne ameþesc pe lume
ºi-atunci o-nþepenesc pe mama-n lut cel mai mult ?
ºi-i ard obrazul cu o lumînare
sã arate arãmiu ºi sînii îi boiesc ! ºi am rãmas cu Moartea-n faþã...
ca sã luceascã precum doi ochi toamnã mi-ar fi plãcut sã fiu,
sã nu am nici o bucurie
ºi-i pun în ºold cercul perfecþiunii doar prada altora sã fiu !
ce-i fãcut din cearã
pe care-atît frãþînii morþi ! dar dupã-aceste vorbe pe care-aº vrea
ºi-l dorirã sã le ºi muºc, sã le ºi scuip,
care-i din toþi aceea spurcãciune care
ºi am rãmas cu mama-n faþã ! e rîndul dreptul nu-mi dã
sã-i miºc pãrul în þãrînã, alb, idolului meu sã-i mai mîngîi mãcar un rid ?
ce se va zvîrcoli
ca un mãnunchi de viermiºori þinuþi captivi !
Turn
! Tatãl al meu, tu, care Turnul Babel ai ridicat, ! faþa mea supusã la cîte n-a fost, peste zi,
e demn de tine fiul tãu ? rãspunde-mi ! ca untdelemnul au curs pe ea
! iar dupã ce cu pietre voi lovi vorbe, rîsete ºi plînsete. noapte, te invoc !
în ochii mamei sã-i curgã lacrimile vin acasã ºi cînd toþi adorm
care le aºteaptã fiul, mã trezesc în faþa mesei ºi-a hîrtiei albe :
în dimineaþã voi fi tare bun ! blîndã hîrtie, tu-mi eºti ca o mascã

8 9
pe care o scot de pe faþã Rod
ºi pe spatele cãreia îmi scriu viaþa,
curatã mascã, tu nu spui nimic, ! întins la pãmînt ºi negru de cît sînge e în toamnã
degeaba faþa galbenã de încordare ! ºi tremurînd, mi-am lipit palmele pe ochi ºi mi-am
zic o vorbã : între perfecþiunea vieþii astupat cãldura somnului. ºi orice gînd.
ºi a morþii un vierme cît un cal sãlta, ºi cu picioarele sfiindu-te sã calci mi-ai apãrut
între perfecþiunea vieþii ºi a morþii tu, mamã feciorelnicã, cu sînii puri
un vierme cît un cal miºca, ºi-apoi tac...
ºi tu mi-ai zis : durabil ceas avem, ºi tu
acest cîntec nu e altceva decît
pe pieptul tãu, durabilã fãpturã,
o întrunire de voci care mã apasã !
ºi-i bine cã eºti la un timp de vis !
cum palmele una de alta þi le atingeai
Rod la tîmpla-mi roz cãdeau cu toate poamele
ºi cînd genunchii tãi
! e adevãrat cã femeie roºie ca aceea în pieptu-mi bine s-au înfipt,
nu am mai vãzut. adevãrat cã era ce m-am gîndit ? tãcere ! poate plînge !
peste putinþã carnal zîmbetul ei
de care eu mã feream. adevãrat e ! apoi eu începui sã rog în visul meu :
cã eu voi pleca ºi vã rãmîne în carnea mea apleacã-te, ºi numai la un deget
o amintire cãreia nu-i voi fi rege, de buzele-mi sã pui buzele tale,
ºi cînd voi fi mai liniºtit puþin întredeschise sã le laºi
îmi va astupa urechile ºi rãsuflarea ta sã-mi înroºeascã buza !
ºi sîngele-mi va izbucni pe gurã
roºu cum era carnea acelei femei
! dar tu ai fost mai bunã ca oricînd
ºi înspãimîntat, lîngã patul meu,
(palma care singurã þine fãrã sfialã timpul) ºi buzele-mi cãrnoase mi le-ai supt...
mã întreb : poate cã era mama pãmîntului ? du-te acum, cãci vreau sã mã trezesc
ºi-am fãcut rãu cã i-am trãdat speranþa, ºi bine e sã dormi pe pãmînt singur !
poate cã mi-ar fi stors mãduva oaselor
ºi nu m-aº mai fi gîndit la nimic, ! cum fãrã groazã-mi dezlipesc, cînd mã trezesc,
poate cã era dulce ca viaþa ºi moartea viermele inelar de pe-a mea buzã,
fãrã însemnãtate ! frumosul vierme inelar de pe-a mea buzã !

10 11
Rod mama mea Moartea
surîdea
! a doua oarã te-am visat : cu totul altfel cãci copilul ei mã nãºteam fãrã ca ea sã sufere !
decît altãdatã ;
eu te vedeam ºi-acesta era visul ;
atîþia oameni Rimaya
am vãzut lungiþi pe fratele, pãmîntul gol,
dormind ! în oraºul acela bolnav
ori morþi, am iubit trei femei :
ºi toþi doar calzi ºi buni ; una e de-acum bãtrînã
lungeºte-te fãrã teamã la pãmînt, îmi spun, ºi-i seamãnã din ce în ce mai mult Morþii,
ºi-aºteaptã una e lîngã mine
pînã se va deschide sã te sugã ! amintindu-mi cã ºi ea va muri
ca sã caut oficiazã carnal
cu mîna aceasta pe care mi-o lipesc de gurã ? oculta prezenþã a Morþii,
ce tremurãtor una a rãmas în oraºul acela bolnav
e degetul acesta pe care-l duc la tîmplã ! ºi plînge sîngele meu dupã ea
ce nesigur cãci n-o voi mai atinge
e omul acesta pe care-l plimb cu mine ! cum nu voi mai atinge tronul Morþii :
o voi numi Rimaya
ºi-n numele ei voi pluti
Turn ca un sicriu de nufãr
pînã ce mã va opri cu pieptul o lebãdã !
! cînd m-a nãscut, mama,
pe-o masã, întinsã,
cumplit suferea, Bãtrîna Ezo
mama mea cea bunã
pe-o masã ; ! Bãtrîna Ezo : are optzeci de ani,
dar pe cealaltã ea este maica tatãlui meu – ºi eu
mama mea Moartea de cînd mã ºtiu am þinut-o de fatã mare :
goalã, lungitã, surîdea poþi zice orice dar eu
atît de frumoasã o voi iubi mereu ca pe-o virginã

12 13
cã numai ea ºtia sã-ºi poarte fãrã sã bagi de seamã
în tinereþe carnea ia-mi viaþa
de galbenã albinã ca morþii ºi mi-o poartã
lacrima soarelui : cînd
grîul se cocea ea a rãmas OARBÅ vorbind cu ea de mine
ºi eu o voi iubi mereu ! cu gura ta – fã iar
de frãgezimea gurii tale

Somn sã-atîrne viaþa mea
Maria, –
! trezit din somn cã-s un mort !
cu lacrimile-n ochi
crin alb destul
capul în piept þi-apleci : Gîndul
flagel, dumnezeiesc,
! cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn
pe umilinþa ta de floare !
tu casa ta nu þi-o mai pãrãseºti
cã nu poþi merge printre lume singur
cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn
Copilãria lui Ario Paradis giganþi ciocani în tîmplã îl pocnesc
pe cine mai duci tu de mînã, frate ?
! ca sã-mi descopãr faþa din tristeþea cînd Gîndul Morþii sîngele i-a curs
din groaza de-a o fi pierdut pe-aceea cînd Gîndul Morþii ca un frate geamãn
numitã Nenumita mai mult decît un mort fãrã sicriu în veci
pe care-orice regat al morþii îl respinge
tu, du aceastã cruce cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn
cu trupul tãu cel alb tu casa ta nu þi-o mai pãrãseºti
(ce drag mi-a fost, ce drag mi-e încã, Doamne !) ºi gîndul Morþii-l ungi cu gura
un cal bolnav privindu-se-n oglindã
cum ai lua un lucru de nimica capul culcîndu-þi pe grumazul lui
un vas lipsit de trebuinþã plîngi Gîndul Morþii ca un frate geamãn
ori cum þi-ai strînge pãru-n agrafe cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn

14 15
simþi cã enormã-i locuinþa sã-i dea cîndva sãrutul de graþie
iar tu nu eºti vreun Cavaler de Preþ care dezleagã buza de semeþie ºi
ºi Gîndul Morþii-ncet sãrutul de pãmînt cãci el unde s-ar
va stinge lumînarea putea duce decît pe pãmînt ºi-atunci
ºi-or nãvãli gîndacii impotenþi nu-i pricinã sã fie plãtiþi atîþi bani
ºi-apoi pãianjenii furnicile mãreþe pentru-a întreþine modern o închisoare
ºi cîrtiþe la braþ cînd inima lui palpitã înspãimîntatã
ºi devorîndu-þi Gîndul Morþii cã cheaguri greþoase de sînge cînd
fratele tãu geamãn nu mai pot merge ca el singur pe
sãtulele fiinþe-þi vor dormita alãturi drum nu se gîndesc decît sã facã
singur lãsîndu-þi goalã locuinþa în jurul ei o carcerã : persoana îºi
vei cãlca la drum cojeºte în piaþã o roºie coaptã
surîzãtor în Þara Morminþilor ºi iubeºte muzica fiindcã persoana
ºi fiindcã-n ceruri e scris care vinde ardei are o voce excepþionalã
cã ai avut odatã un mormînt iar cel care lîngã tejghea
în Dumnezeul deseneazã de bunã seamã-i o per-
simplei calitãþi a Morþii soanã care umblã dupã un ban
nimeni nu-þi va mai da o locuinþã ºi cu toate astea nu mã va primi
plîngi Gîndul Morþii ca un frate geamãn sã-mi odihnesc ciolanele cãci ea
pe cine mai duci tu de mînã, frate ? care i-ar încãlzi de minune patul
în toiul nopþii umblã ºi-o dor
picioarele ºi poate va da dumnezeu
Persona ºi ne vom întîlni odatã eu cu pic-
torul exact în colþul strãzii cînd
! o persoanã care merge pe drum va voi s-o ridice pe braþe ºi-l voi
cu amintirea traumaticã a unei mame croi peste faþã s-o lase jos pe
moarte, a unei gropi metafizice care-i trotuar cãci ce-i o persoanã pe
ameninþã mereu cãlcîiul cu rãsuflarea care-o dor picioarele cînd s-au
îmbujoratã asemeni nãrilor unui guzgan fãcut masacre ºi iatã tot naºtem
senzual amintindu-i cã buza pe care cum o persoanã într-o furie dementã
acum ºi-o poartã cu semeþie va pleacã alãturi la vecinul declarîndu-i
implora acea narã care-l goneºte pe neaºteptate cã-l ameninþã moartea

16 17
cã soþia lui se dezbracã întotdeauna ºi nici a perversului ºi nici a mutului
goalã cã soþia lui l-a pãrãsit pentru impotenþã ºi nici a celui care lipsit de gurã
cã asta nu poate fi adevãrat surîde cu anusul
cînd el a necinstit de curînd o fetiþã ºi nici a morþilor
...cãci unei persoane care merge care cîntã de bucurie cã ºi noi
nu-i stã bine sã compunã vom muri cãci o persoanã
în vers clasic cu atît mai puþin nu-i nimic altceva decît o persoanã
liber fiindcã acolo unde plopii ºi atunci de ce se ocupã alþii de
foºnesc ºi-ntr-un pantalon vãrgat aceastã persoanã ? de ce o-ntreabã
ºi destul de bine lipit de pulpe dacã-i o persoanã cînd vãd clar
pe peron se plimbã o femeie eu cã-i o persoanã ? de ce ridicã puþoii
n-am nici o cunoºtinþã – o persoanã degetul autoritar spre aceastã persoanã
-n orice loc nou pãtrunde trebuie zicîndu-i cã-i este interzis sã se aºeze
sã se cunoascã mai întîi pe sine în cutare loc fiindcã alþii... ºi iar
însãºi ºi-n al doilea rînd sã întrebe el e numai o persoanã ºi asta-l
pe vreun localnic unde calmeazã cãci el e numai o persoanã
e W.C.-ul – cãci o persoanã care ºi de ce o persoanã are dreptul sã-l
merge trebuie sã iubeascã muzica întrebe dacã nu a ucis nu a furat
ºi sã cînte pentru cã muzica de-ºi bulbucã ochii ca un dement
e singura cãreia îi e permis sã cãci el e numai o persoanã ºi doar
vorbeascã despre moarte fãrã ca el ºtie perfect definiþia unei persoane
nimic s-o atingã ºi-atunci surîde liniºtit
s-o maculeze – de cãci s-a fãcut noapte ºi o persoanã
aceea oamenii o carã dupã ei la înmormîntãri închide ochii or el trebuie sã iubeascã
precum pãrinþii fleºcãiþi muzica ºi-n vis îi cîntã hipersensibile
îºi þin în pat cu ei copilul în timpul coarde – în carne ºi palmele sale
actului pentru a creºte în el un suflet se unesc în adoraþie ºi ascultã toatã
pe deplin materialist cãci noaptea pierdut în extaz – nu-i exclus
o persoanã trebuie sã iubeascã ca aceastã persoanã sã þinã discursuri
muzica ea care nu dispreþuieºte într-o bunã zi cãci el ºtie perfect
nici gura cancerosului ºi nici a definiþia unei persoane : nimic
ipocritului ºi nici a mincinosului nici moartea nici crematoriul nu

18 19
te pot schimba odatã pentru totdeauna Turn
obligîndu-te sã nu faci
anume fapte, persoana poate sã ! sînt oameni graºi
treacã peste asta, nu existã ºi doar cu degetul dacã-i împungi
experienþe capitale – persoana le plesnesc (oameni graºi care îngraºã ochiul)
înghite pe toate ca funcþionarul ºi curge un lichid
Leviathanul ! ca urina de porc din ei.
s-a convenit cã-s tari
ºi fecioara mai bine-ºi oferã sexul
decît sã-ºi înfigã dinþii
Rod în beregata lor miºcatã rotund
ca un vierme care-ºi pupã coada.
! nu vreau sã-mi creascã ochii de dement un om aºa gras poate acoperi în întregime
ºi mîinile ca de copil slugarnic LUPTA SFÎNTULUI GHEORGHE CU BALAURUL.
sînt oameni graºi cu o grozavã lipsã de tact
dar sînt în ziua mare jefuit care-ºi cîntã cîntecul lor preferat : „Sînt oameni graºi“
de rodul meu chiar de la viersul : „Viaþa e frumoasã“
visat din burta mamei ! cînd un bãrbat ºi-o femeie tînãrã
îl simt cum trece îºi pun în groapã copilul lor mic
ºi-n batjocurã ºi noi cîntãm : sînt oameni graºi, Don Cezar,
îmi strîmbã formele cu greu închipuite ºi fete lubrice sînt
ºi-n armonia purã ce-o presimt care-ºi încoardã pieptul tîmpit cãtre lunã
varsã urina unui urlet, El, ºi cîntã extatic :
„sînt oameni graºi, Don Cezar“ !
Nevãzutul.
nu vreau sã-mi creascã
ochii de dement La Baaad
ºi mîinile ca de copil slugarnic
dar gol strig : sînt furat ! ! iatã, Mil, vino-n cîmpie !
pot fi eu sigur
ºi ochii-ncep sã-mi iasã din orbite cã nu te chem spre-a te ucide ?
cã douã lacrimi mari care-ar pãºi ! sã te duc sã vezi

20 21
altarul lui Raz Or, nimic. Moartea e-n gîndurile dumitale. Cum în gîndurile
e scobit cît o coajã de nucã mele-i zic, priveºte din nou, orbule, ce, eºti hoþ de drumul
e din cearã mare ? nu mã jefui de-aceastã revelaþie ! Priveºte expectativ
totul aidoma s-a pãstrat ºi mã trimite c-un semn din ochi spre sorã sã-mi deie fiþuica :
fii atent ! ºi nu rîde pe ea era scris :
cu rîsul tãu de om liber
printre roze printre crini
aici e mãrturia
cresc îngerii cei senini
priveºte-l ! i-a cãzut
din marmorã dãltuiþi
vorba-n plãmîni
vino la noapte sã ne lovim în dinþi !
ca o piatrã în cap
nici o bîiguialã pe buzele lui Am ieºit cu doctorul pe salã, popor, soldaþi, femei
e straniu de cuminte ºi-un trup înalt (cu pãrul negru) armonios ºi plin
a devenit de fatã, mai înaltã c-un cap ºi decît mine ºi decît
strãveziu tot doctorul se-ncheia la bluza de flanel care-i desco-
ºi pe seama trupului sãu perea în spate în triunghi cîte o margine-a omo-
o lecþie de anatomie plaþilor fascinanþi. I-am lipit doctorului o palmã
e binevenitã : peste gurã ºi i-am þipat pipãind cu mîna tremurînd
spre uºurare pielea finã, dezgolitã : uite, doctore, n-o gãseai, uite
el însuºi a agãþat Moartea ! Am fãcut semnul crucii atent ºi buzele
cîte-o tãbliþã roºii-n atingere dãdurã sãrutul !
de fiecare organ
cu douã oase galbene
ºi-un cap de mort rînjit : La Baaad
„nu atingeþi ! moarte !“
! ...ºi iatã unul dintre poemele lui Raz :
într-o noapte, lucrînd la un poem, extenuat fiind (capul
La Baaad aproape îmi cãdea pe masã), efortul trupului meu era
continuu ºi-al gîndirii mele de asemeni... eram obosit,
! vino, Mil, în cîmpie, sã fii de faþã la conversaþia mea imposibil de excitat, cu orice tentaþie... m-aº fi dus sã mã
cu doctorul radiolog. Intru, îmi ciocãne pieptul cu degetul culc... ºi cum stãteam aºa ca un ghem abrutizat am auzit
ºi-mi zice : scumpe Or, treci în þarc, sã te vãd pe dinãuntru. o voce care rîdea... am crezut cã-i cineva în încãpere ºi-mi
Mã vede ºi-mi zice : nimic, scumpe venea sã scuip deoarece am o mare pudoare a compoziþiei...

22 23
nu era nimeni... ci doar un sîmbure (probabil îngeresc) din ce mie nu-mi mai poate
mine se concentrase c-o stãpînie-a lui nevrînd sã ia parte schimba viaþa or þie-þi poate
nici la revolta, nici la oboseala mea omeneascã, nici la fi încredinþarea
efortul meu spiritual... un sîmbure, atît, c-o inocenþã-a lui, prieteniei.
care rîdea cu gura mea de carne... eram obosit... ºi fiind ce-mi poate mie schimba
un om citit n-am luat-o în tragic ci doar m-am întrebat viaþa, Mil ? aici la Baaad
dacã n-oi fi nebun... aºa, ca de-o chestie, i-am strigat : aºtept sã vinã noaptea
paiaþã !... ºi el mi-a strigat : paiaþã !... am continuat sã mã asemeni sufletului sã coboare
screm sã scriu ceva spre a auzi din nou rîsul acela în trupul meu cel
liniºtitor, dorit, ºi-am urlat ! lasã-mã sã intru în tine, pãcãtos aºtept sã vinã
pentru totdeauna sã intru în tine, ori mãcar atunci cînd noaptea spre-a trimite fumul
nu mai pot ! þigãrii-n petalele de trandafiri
din odaie spre-a-mi fierbe-ncet
cafeaua ºi-a o sorbi lacom
La Baaad spre a-mi da rãgaz meditaþiei
spre-a cugeta la trupul mort
! aºteptînd sã vinã moartea al Mamei ºi la Moarte cele
treaz lucrez pentru gloria ei douã buze date fiecãrui om
or, cel ce nu ºi-a-nflorit carnea spre-a avea o gurã care sã
pentru preþul Timpului ºi-al ei rãmîie mutã !
e nedemn de glorie. aici
la Baaad, Mil, nu te pot
lua pãrtaºul morþii mele La nymphette
poate voi mai umbla cu
faþa de untdelemn pîndind ! presimt cum va
prin deschizãtura ochilor veni moartea... într-o
forme vagi numai carnale dimineaþã ca aceasta
pe care le-am iubit atît, mã voi trezi cu ochii
poate-mi va fi dat sã descopãr nevãzînd nimic mai
cîteva zile din viaþa mea mult decît o camerã,
pudice ºi negrãit de senine tu vei fi plecatã ca
în care sã scriu acea operã acum, îþi voi strînge

24 25
lucrurile (aºternutul) meu ce-l simþeai în preajmã
apoi voi întinde încet ca pe o pasãre
cuvertura... îmi va prii planînd cu
liniºtea ºi voi fuma aripile desfãcute
þigarã dupã þigarã asupra pãmîntului
ºi voi bea cafea, cîte ...într-o dimineaþã
puþin, sã-mi ajungã... ca aceasta, ducîndu-mã la apã, am
voi cînta încet la întîlnit o fetiþã
chitarã o melodie pe care þi-am arãtat-o ºi þie
auzitã la télé – ºi-mi numind-o un pic depravatã
voi ºterge lacrimile cãci se purta cu o rochie albastrã
din colþul genelor ºi cu un umãr gol...
mã voi convinge cã am privit-o mai cu atenþie
am fost bun în toate ºi m-au surprins
pentru a putea muri
ochii ei încercãnaþi enorm
împãcat... aºa mor
ºi buzele palide de femeie
doar atîþia oameni
ºi glasu-i moale ca o deschidere de petale –
nevoiaºi în Baaad...
am întrebat-o : cine eºti ? tu eºti ?
dacã nu voi muri
imediat, voi pleca ºi mi-a rãspuns : eu sînt !
sã tîrguiesc – dar în Cine ? cum aºa, eu sînt, cine ?
grabã, socotind cu eu sînt, mi-a rãspuns din
atenþie banii... nou, cu pudoare, ºi pãrul
îþi voi cumpãra trei ei lung ºi mãtãsos spunea totul –
fire de crin ºi le voi ºi de ce-ai venit tocmai în aceastã dimineaþã ?
pune apã proaspãtã n-ai prins o clipã bunã.
ºi-am sã-þi scriu un bilet ; aminteºte-þi acum mi-a trecut.
mîinile mele strãvezii poate, ceva mai înainte,
care nu-mi mai puteau acoperi ochii încã te-aº fi urmat.
de acele spaime te-am dorit mult
continue, care-i umpleau încã de pe cînd iubirea era pentru mine castitate.
...nu e vorba de viaþa atunci sã fi venit
mea, e vorba de trupul te urmam fãrã pic de durere

26 27
la gîndul cã aceastã însoþire a noastrã trecînd peste carnea goalã
avea sã fie de scurtã duratã, ca un vînt de roºaþã-n
pe-atunci nu concepeam obrazul pal al unei
iubirea fãrã moarte. prezumptive defuncte.
nu mi-ar fi dat o lacrimã întrucît nu era o neguþãtorie
cînd, ajunºi pe cîmpie, la mijloc nici o-ntîmplãtoare
m-ai fi înfãºurat cu trupul tãu potrivire de organe
cãutîndu-mi cu buzele buzele îndrãznesc sã spun cã era
– eram inviolabili, suava pereche o iubire mai purã ca o
a gîndacilor de cearã. suferinþã. trupurile noastre
acum du-te cu precauþie de untdelemn curat
cãci cel mult îþi pot muºca umãrul gol luceau asemeni unor tronuri vecine
dar nu te mai pot iubi : armonizînd absenþa
cine te-a oprit atunci ?... ºi omniprezenþa cea mai sfidãtoare :
ºi totuºi nu-mi pot reþine
numai capul ei palid
un sãrut care þi-a descoperit sînii încã neîmpliniþi
cu pleoapele trase
ºi nici sexu-þi
ca-ntr-un somn letargic,
nu mã pot opri sã nu-l mîngîi pentru cã totuºi tu eºti singura
care mã mai poþi salva fãrã bucurie, cãpãþînã de crin,
dar – atenþie ! – vecinic mã fãcu sã-nþeleg
rolurile sînt inversate, cã ceea ce noi sãvîrºeam
cãzneºte-te sã mã ridici în braþe era dinainte-ndelung pregãtit
ºi ca o libelulã din dormirea adîncã
dã din picioare din care s-a tras la-nceput Moartea !
sã te ridici cu mine deasupra oraºului !

Copilãria lui Ario Paradis
La Baaad
! am fost copil în Baaad ºi-nafarã
! am cunoscut o femeie prin de mine nimeni n-o mai poate spune,
legãtura de sînge : frumoasã or cine poate spune cã-am fost copil
cînd o doream cãci frumuseþea în Baaad cînd toþi de ea amintindu-ºi
nu e o formã ci o stare au ochii în lacrimi ? ºi-adeseori

28 29
cu toate-acestea mã-ntreb : fiindcã dacã-ntr-un fel ei i-au dãruit
am fost copil în Baaad ? viaþa tot ei i-au dãruit ºi moartea
e vreo deosebire-ntre trupul meu fraged ºi egalitatea perfectã
culcat în frunze pîndind apariþia a acestui joc i-a fãcut chit :
unui alt trup, de fatã, sã treacã orice vorbã e de prisos, numai
pe-alãturi sã mã pot hrãni cã în frizerie poþi ºi filosofa
cu iluzia singurãtãþii ei dulci ºi parfumate cu glas tare dacã vrei : domnilor,
ºi trupul meu gol într-o raclã subþire nu gãsiþi un scaun mai mic
hrãnindu-se cu iluzia morþii ? pentru fetiþã ? or nimeni nu rãspunde
ºi acel þipãt ºi sînge care se lasã nimic iar tînãrul
ca douã mîini tãcute pe pieptul meu cu faþa galbenã continuã
ºi-n frunze cu ochii pîndind fata sã priveascã-n tãcere scaunul
care se întoarce palidã cu un copil în braþe, înalt cu speteaza lui în
Dumnezeule ! pe ce ai mai scump, alãmuri galbene lucitoare
poþi oare sã-mi spui ? cu pedalele lui cu rezemãtoarea
am fost copil în Baaad ? care se înalþã ºi se coboarã,
am fost copil în Baaad cu braþele pe care mîinile se
cum mama a fost copil în Baaad ? reazemã într-un repaus sinistru
spune-mi cum am fost eu ºi mai departe capul fetiþei
copil în Baaad cînd cu tenul mãsliniu ºi cu pletele
mama mea a fost copil în Baaad ? lungi cu picioarele atîrnîndu-i
spune-mi atunci de ce nu laºi speriate spre podea fãrã s-o
Dumnezeule-n frunze sã se joace ajungã precum cei care sînt
copiii-n Baaad ? spînzuraþi ºi aºteaptã sã se rãreascã
încet clienþii pentru
a fi luatã în primire, or
La nymphette tînãrul cu faþa galbenã oferã
rîndul cu amabilitate altora
! tînãrul cu faþa galbenã cãci privirea-i s-a fixat asupra
ºi cu gura mutã a înþeles cã acelui scaun, miratã, cum
nu are rost sã mai schimbe vreo scaunul nu-ncepe singur sã
vorbã cu concetãþenii lui prindã ca-ntr-o menghine

30 31
trupul fragil al fetiþei La Baaad
ºi chiar se mirã de aceastã
muþenie a scaunului ºi ! iubirea mea pentru Ilen nu se destainã
pîndeºte cu speranþa în ochi cum ºi sãmînþa care-a zãmislit-o
spre frizeri ºi e aproape sigur semn ponderabil nu a dat decît
cã nimic nu se mai poate cînd prinsã fu în goana morþii,
întîmpla ºi plãmînii i se ºi trebui’ s-o-ndrãgesc pîn’ la demenþã !
contractã dureros cãci ar vrea cu gura mea pe gura Morþii-þi zic
sã mîngîie pentru ultima oarã Ilen, azi sînt al Alteia, ne suge
pletele fetiþei, s-o umple de plãcerea zi de zi, numai la tine
sãrutãri dar mama aºezatã mai pot privi ºi treci zîmbind,
pe scaun cu picioarele desfãcute Ilen, din libertate purã,-a suferinþei
ºi cu rochia umflatã în dreptul sînilor i-am dat chiar Morþii numele ce-l porþi,
dã semne de nerãbdare, m-am jefuit de ultima speranþã,
Ilen, apropie-te, nu vei mai gãsi vreodatã
or lui stomacul i se contractã
bãrbat atît de singur cum sînt,
dureros ºi singura explicaþie
ai trupul înflorit ºi plin, Ilen,
care se poate da în cazul unei
curînd de tine-mi va fi spaimã
cãderi bruºte la pãmînt ºi-al
cãci vei intra în ceata celor graºi
unui urlet isteric e cancerul
ºi ca un tron galben vei moºteni pãmîntul !
ºi el încã nu-l are sau îl are Ilen, eºti încã liberã, apropie-te
ºi nu ºtie ºi amîndoi, el ºi îmbracã trupul Morþii-n cîmpie coborînd
fetiþa pe scaune alãturate ºi nevãzuþi de nimeni ca viermii convorbind !
închid ochii iar pletele lor
ating podeaua tãcute
ºi amîndoi se privesc din Perfectum
cînd în cînd pe sub genele
aplecate asemeni unor crini ! de ce-þi spun, Mil,
care-ºi pierd încet-încet cã a crede-n perfecþie.
parfumul ºi nici un semn nu-i o credinþã fanaticã,
nu-ºi vor mai trimite unul te rog sã mã vizitezi în cîmpie
altuia ! unde sînt foarte necunoscut,

32 33
puþini mai tresar Copilãria lui Ario Paradis
la asemãnarea-ntre
omul mãrunt ! sã se topeascã trupul rîvnit ca untdelemnul
pe-a cãrui faþã se citeºte sã curgã-ncet spre mine sã-mi scalde carnea-n el
un dram de imbecilitate ca sex matern sã mã redea acum ºi-n ceasul morþii mele
ºi de orientalã indolenþã
ºi Raz cel cu dinþii strãlucitori
ca legea Talionului, ºtiu, acest trup schimbat ca untdelemnul
sã te duc s-o vezi e doar sãrutul Morþii ori al lui Dumnezeu
pe Maria Creaþa, cel care zilnic carnea ne-o suge spre-a fi singur
tîrfa oraºului,
de vîrsta bunicii mele ; cãci carne-n carnea noastrã a fost ºi l-am gonit
nicicînd un artist ca pe-un copil din pîntec spre-a fi în lume singur
n-a conjurat acum ºi-n ceasul morþii mele !
în gloria operei sale
atîtea fiinþe-omeneºti
cîte-a supt
trupul acesta sãlbatic Copilul Bãtrîn
ca un munte de cearã :
te-ai aºtepta ! ...sã ne-aducem aminte de acea varã la Stribi ºi de
s-o vezi oarbã de mînie, Verbul ; de calmitatea acelei vremi cînd în cupola
o, nu, nu, roºie uciderea devenea neînsemnatã ; dorinþa de somn
priveºte-o cu atenþie a celui care s-a simþit una cu moartea asemeni
în cel mai neînsemnat amãnunt femelei de cangur cu punga ei ; sã ne amintim Verbul :
ºi nu vei avea iatã, acest animal degenerat
sã-i reproºezi nimic, cu nasu-n excremente dar gata
de la pãrul albit, rar,
oricînd sã ucidã întru gloria speþei sale,
ºi carne
pînã la osul ei, iatã-n aceastã dimineaþã o formã femininã ivitã
totul, din faþã : ovalul ei e exact, or merge împleticit, lent,
absolut totul cu siguranþa lucrurilor moarte – ca un soare placid
a luat forma doritã, închizîndu-se-n boltã, – dezvirginarea ei s-a întîmplat
perfectã, în noaptea care a trecut ºi gura ei întredeschisã
încît nu poþi sã-i reproºezi nimic ! dezvãluie ferocitatea ºi albeaþa dinþilor ;

34 35
carnea ei a simþit cu acuitate în delirul masculului ºi fugeam ca un cangur besmetic prin galerii subte-
exactitatea ºi rãceala unui sicriu ca o compactã formã rane ca-ntr-o minã pãrãsitã sau ca-ntr-un metrou.
în aer ; iatã, la rînd la dentist, masa suferindã ca o Hipnotizaþi de un curent vînãt oameni treceau încolo
ºedinþã de hipopotami mergînd de colo-colo mai puþin ºi încoace ca purtaþi pe fire electrice. Nu-ºi aruncau
conºtienþi o singurã privire unul altuia ca ºi cum ºi-ar fi fost
decît pruncul în pîntec foindu-se de colo-colo ; martori unei fapte peste putinþã de ruºinoasã. Din
tavanul galeriilor curgea continuu þãrîna care ne fãcea
iatã, femei trecînd arãtîndu-ºi trupurile cît mai dezgolite
sã scuipãm. Ajuns în faþa unei uºi de ascensor am
bucurînd ochiul celui cu bani ca ºi pe-al onanistului
apãsat pe un buton ºi m-am trezit urcat într-un tren ale
celui cu muºchii tãiaþi, de atlet, cãrui banchete erau pline. Am stat lîngã fereastrã iar
ca ºi pe-al celui palid îndrãgit ºi iubitor al morþii, la 3 m, de mine stãtea o fatã. Am început sã ne privim.
trupuri, ducînd cu ele amintirile cãzînd ca pãrul, N-a durat mult (zîmbea angelic), cînd cel care mã
regretul de-a nu fi cunoscut totala devorare-ntr-o clipã. cãuta cu pieptul dezgolit ºi pãros ca o gorilã mi-a rînjit
grava lor vinã de-a fi imperfecte resimþitã-n mersul lor; ºi iatã, în nas de dupã geam. Am plonjat într-un comparti-
Copilul Bãtrîn, rotindu-ºi gîtul, nu dupã aºtri ment unde cîþiva oameni m-au privit surprinºi. Para-
impenetrabili ci doar spre-un spaþiu gol pentru a-ºi lizat, muþenia mea era un semn de totalã milã. El a
recîºtiga siguranþa iniþialã, intrat, c-un surîs a spus : Domnilor, cu dumneavoastrã
spre-a pãºi aerian, fãrã scop, fãrã ostentaþie, n-am nimica, ºi ridicînd toporul mi l-a izbit în moalele
sã-ºi bucure dorinþa lui de nimic ; capului. M-am gîndit sã fug, dar n-avea nici un rost.
mersul lui e tãcut, plin de o cumplitã durere, parcã, În urma mea el a lãsat urmãtoarea vorbã : Domnilor,
de-a fi nevoit sã calce pe ceva, neauzit asemeni paºilor este un lucru calculat, nu poate fugi decît maximum
200 de metri ºi l-am prins ! trezindu-mã puþin m-am
de pisicã-n nopþi cu lunã plinã cãlcînd ca-ntr-o inimã finã... !
gîndit cã la 100 de metri s-ar fi putut sã-mi aparã în
faþã 3 oameni în uniforme ce mi-ar fi luat apãrarea.
ªi-am adormit surîzînd de arma ce-o purtam cu mine.
La Baaad Cum am apãrut, omul, o clipã descumpãnit clipi ºiret
din ochi ºi-o luã dupã mine. Eu cãutam sã dau cît mai
! ...iatã ce-am visat într-o noapte : patru bãrbaþi (unul multã eleganþã miºcãrilor mele ºi cei 3 în uniformã
gol), eram oare printre acei bãrbaþi ? eram cred printre mi-au apãrut în faþã. M-am împleticit printre picioarele
acei bãrbaþi ; unul dintre ei a fost rãu batjocorit, îl lor dar ei nu ne luau în seamã ca pe niºte copii care
vedeam cum se ghemuie jos ca un maþ (ºi-o scurtã se hîrjonesc. Resemnat am primit cea de-a doua lovi-
strãlucire ca o decapitare). Urmãrit ca o fiarã printr-un turã în moalele capului. ªi pentru-a mã convinge
oraº ce-n minte-mi era oarecum cunoscut din copilã- cã totul a fost vis am lins cu limba picãturile de sînge
rie, spaima mã fãcea sã nu-mi dau seama cã sînt om de pe pernã ce se lãþeau ca florile cînd se desfac !

36 37
Turn asemeni parfumului tuturor morþilor
dupã ce s-a dus duhoarea cãrnii
! gangul îngheþat în usturimea întunericului se cînd i-am dat sãrutul dintîi care ne-a adormit pe loc
înãlþa cu aerul cã se obstineazã sã aºeze morþilor
pe faþã o mascã mortuarã ca un urangutan de ce nu-i o mînã de înger
disciplinat. sã facã din moarte-un sãrut
Turnul se numea Turnul Prinþului Fericit, ce nu te mai trezeºte ?
Turnul Perfecþiunii Violate, unde-i þinutul în care
Turnul Unghiului, Turnul Cavalerului Plîns, zace îmbrãcatã în cearã
Turnul Copilului mort, Turnul noaptea aceea ?
Blînd, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morþii :
Blum-blum se auzea Viermele cãzînd cu capul de de ce am fost smulºi de acolo
marmora treptelor : fratele meu, nu-þi pot veni în ca doi prunci oribili
ajutor ! Lumineazã-þi faþa ! Priveºte-mã-n faþã ! nevoiþi sã se nascã ?
nu te sfii sã mã ucizi, dar priveºte-mã-n faþã ! ca
un rac de sînge inima porneºte goana ºi n-o poþi ºtii cã în curînd
goni fãrã încetare. Blum-blum, blum-blum, blum-blum, îmi voi aminti
auzi cum bat valurile negre de sînge la Tronul tot mai puþin
Morþii, la Tronul Absolut al Morþii ºi Moartea ºi taci
plînge în perfecþiunea singurãtãþii ! ca un sex veºnic implorat
sã-þi dea o nouã viaþã !
Copilãria lui Ario Paradis
Confiteor
! nu-mi aminti la Baaad de fata cocoºatã
pe care-aº fi vrut s-o am pentru frumuseþea !
inexplicabilã a picioarelor
ºi chipul ei glorios de infantã dispreþuitoare : ! dar dacã însuºi
trupul nostru cel de carne
mi-ai aminti cum în cãmara maichii
cu mîinile ei mi-a fãcut patul (în camera slab luminatã) ivitu-s-a capul în
cu ierburi care miroseau pîntecele din douã pãrþi

38 39
unindu-se ca un cu eleganþa unui cal galopînd
sãrut mustrarea pentru priveliºtea celui pãlmuit
dacã cel care nu pe noi înºine ne-am fi putut ocoli
se iubeºte pe sine nu cu þipetele-acestea de trei ori
se naºte ca pe o duratã de amarant bazilicã :
vom putea sã ne iubim oricum am fi putut ajunge
hypocrite lecteur Fiinþa transparenþei
tu care citeºti mai bine geneza : fãrã lanþul cauzelor acestui strigãt :
în foirea unei pizme : inclemenþa zilei :
dar ah toatã viaþa am fi putut muri poate izbãviþi
mi s-a luat ah toatã ºi nu-i nimc murim astãzi
viaþa toatã mi s-a luat mai tãcuþi ca viermele care se aºeazã pe ranã : pleromã
mînca-v-ar Moartea ! strãini cu mult mai mult de moartea
care subt esenþa
! subt esen-
sufletului nostru gol
! gîtlejul care te usturã în anotimpul echivoc se prãbuºeºte !
ars de crugul unui þipãt revenind spontan
dar atît de adesea cu monotonia unei legi – !
îngrozit de larma posibilã
înghiþi ºi acest þipãt ! totul ne vine din aceea cã vrem
ca pe o cupã de otravã sã fim cu orice preþ fericiþi :
ºtii însã cã mai mult iatã, de pildã, Domnul
þi-ai pierdut ºansa o învesteºte pe Doamna
de aceastã realitate sã te vindeci : cu Ordinul Caracratiþei,
umiliþi nesiguri ea
numai ochii lucind o sãmînþã de speranþã într-o poziþie solemnã
atît de vinovaþi ne vom de vacã care se lasã
prãbuºi subt povara acestor þipete mulsã
avortate (ca un sac de moaºte) – cu dificultate acceptã
am fi putut ocoli ºi un surîs conjugal

40 41
le jupoaie pielea abandonul nostru cel mai senzual
obrazului – pacea noastrã fãrã credinþã
întîi sã fim fericiþi morfina lui domnu’
ºi abia dupã aceea ºi dulceaþa cea de pe urmã
sã vedem dacã se poate : liniºtirea noastrã
empiria de zi cu zi
nu privim la un atent examen
rãul în faþã
nu prezintã nici o siguranþã
îl dãm afarã
ºi moartea noastrã astãzi
ca pe un cîine
care s-a-mpuþit ni se pare o utopie
nu privim Timpul în faþã metodicã – un bovarism –
iarã de moarte ºi-un happy-end
nu ne ocupãm deloc. demn de toate bazmele –
împotriva tuturor numai din slãbiciune
evidenþelor am crezut aºa :
vrem sã fim fericiþi, o credinþã –
pãºim atîta ca o cãpuºã – ;
nenoroc ºi-atîta irevocabil
grea nefericire e numai acest flux inflorescent
care poate acest individ de carne
sînt avuþia noastrã suferitor de carne trãgînd
ºi tot ce ni s-a dat
în toate pãrþile
de dus
ºi îndoiala fizicã mortalã
ratãm ºi ºansa
de a fi ca un ins balonat umflat
martorii acestui timp ! ca un balon ºi de aceastã
balonare o sã crape :
! irevocabilã e numai
aceastã fiinþã a noastrã
! aceea ce numeam irevocabil care nu poate nu mai poate
ºi-ntr-un anume fel – ceva divin, de-acum sã deie înapoi !

42 43
! într-a ciclului
viaþã
! sîngele care în aceastã noapte ne interzice fãrã de moarte !
ca pe niºte crizanteme azvîrlite de-o cãlugãriþã dintr-un chiup
vag in ca vãlul Mayei zephiros blînd mai îndurînd
sã poarte trupul Confiteor
invadat de o transparenþã ca o realitate fermã metafizicã,
sîngele acesta curge pe feþele de foc ale morþilor ! toatã viaþa mea a fost
deosebind mai bine moartea de sterilitate ! un hagialîc
zicîndu-mi cã acela ar fi
! pãmîntul sfînt : iatã urma
tãlpii lui Buddha –
! oh ! imbecilii ºi demenþii ba nu, acela –
pentru care sufletele noastre ºi astfel hãrþuit
atît suferirã întîmpinat
nici o pedeapsã nu-ºi aflã.
de chiar Fraþii ºi Surorile mele
tragic destin
însuºi Tatãl
mai purtãm pe pãmînt,
cu acel incredul rîs al demenþei
Moarte,
atîta de curvã, prigoanã ºi discriminare
feþele noastre doar violenþã ºi toþi mînîndu-ºi gîndurile
ar fi meritat în convoi de represalii mute :
în moarte sã se umbreascã ce ai avut oare
la-ncercarea aceasta ce ochean al fatalitãþii
doar noi de totul vedeai ?
cei curaþi dintr-o osîndã-a vieþii uniformã
ºi cei buni Baaadul e o cetate
trebuiam primiþi, vãditã de transparenþa obrazului
numai noi, rit suprem, nu e tãrîmul Învierii
n-ai fost dreaptã cu noi e desãvîrºita transcendenþã-a Morþii –
ºi iubind Argos al crimei
variatele hoituri Thebã a incestului
ºi pe ei Egipt al robiei
i-ai coborît Canaan al fãgãduinþei

44 45
mizerã drojdie a visului La Mancha Apocalipsis cum figuris
oriunde pe zonele planetei
ca o mascã de fier ! nu pot sã spun cã-am fost
îþi acoperã faþa nemulþumit de legãtura noastrã,
ca un fulger era perfectã în atîtea privinþe
îþi despicã obrazul dar începea cu gustul sfîrºitului.
imaculînd urletul în cel mai memoria o þine ºi o expulzeazã
adînc reazem al tãcerii cu acea spaimã fatalã
alt ritm : orgie verticalã de lucrurile ultime ºi definitive.
apetenþa rãdãcinii limbilor bezmetici ca-ntr-un ciclotron
ºi aceastã undã curgãtoare nu aveam vreme sã numim
fluviul sîngelui la picioarele tale iubirea moartea decît iubi-oarte
te saltã eram întru atît fãrã speranþã
nici o speranþã nu mocneºte fãrã urmare fãrã nici un rost
zariºtea orizontului cã totu-ncremeni-nafara vremii
solomonari de toate într-un adagio fãrã capãt
credinþele faliþi plînsoare zugrumatã lent
dintr-o bucatã care-i zice
dar în ciuda
Apocalipsis cum figuris !
umilinþelor de tot felul
în ciuda conspiraþiei impostorilor
fraþi de-o fiinþã Metanoia
(mamã mamã ºi ce fel de fiinþã)
aceastã Carte ! da au fost ºi zilele egale
se scrie negîndu-mã mîntuindu-mã ca roþile acestui car de luptã
iactanþã apocalipticã : am crezut mult timp
aºa da : cãci numai eu vegetam în credinþa veche
mã voi duce acolo unde ei bré omule :
mã aºteaptã bucuroºi fericiþi (reluãm)
cã or sã mã omoare : da au fost ºi zilele egale
aducem uneori (revenind)
o fericire ca roþile acestui car de luptã
pe care (în carnea macrã roºã de culoarea ei
nu o mai aºteptãm ! fãrã sîngele hemoptizia Morþii)

46 47
am crezut mult timp în aceastã zi am fãcut totul : cãci
vegetam în credinþa veche Timpul noi îl ºtim nu se mãsoarã
–bré omule îl cãutãm prin spini prin iarba verde
dar nu mai tot judeca într-un muºuroi care se miºcã
dupã cum arãþi tu cînd eºti mort îmbandajat cu cîtã grijã
mort de obosealã dacã La-zarul acesta bolnãvior !
nu-þi mai merge mintea unge-o
cu unsoarea ieftinã
a suferinþei : oneros La Baaad
concurs de împrejurãri.
facem greºala asta care o sã ne coste ! mã trezesc adesea visînd
cã zicem iatã s-a nãscut urmãtoarea scenã: Baaadul
la anul a murit la anul e asediat de intruºi: într-o
ºi o punem ºi pe diferite... clãdire sînt ultimul apãrãtor
care mai rezistã atacatorilor :
mã rog – e mai greu de dovedit
într-un hol imens cu pardoseala
dar credeþi-mã pe mine
neagrã gudronatã
indivizii se îmbuibã cu atîta moarte
ca a unui platou de filmare,
cã doar cîteva zile sã zicem
înaintez cu o armã
el cu adevãrat a trãit : automatã în braþe : cîþiva
intruºi trag în mine în
ºi putem ºti plin ; sînt ciuruit,
cînd poartã crucea cu ultimele puteri înaintez
cum putem ºti crucile-n sînge : însã ºi scuip pe faþa primului
evidenþele primeazã. intrus îndreptat spre mine
iatã zic de aceea nu-s chiar cu ultimul efort al
proºti aceºtia cînd se apãrã plãmînilor un val de sînge
– epoché – ºi dau cu mîinile în lãturi care-i acoperã toatã faþã :
de la ei tot ce nu-i priveºte nu m-am întrebat niciodatã
cum ºi-ar netezi pãrul pe trup – dacã este posibil ca un ins
vom numãra orele noastre ciuruit sã mai poatã scuipa
ºi dacã una lîngã alta un val imens de sînge în
vor face o zi : bine faþa cuiva dar imaginea

48 49
în sine mi-a plãcut, s-a decît tãcerii
implantat în mazochismul meu miracolul carnal euthanazic
de zile mari, ºi-mi moartea angelicã ºi giulgiul unei învieri din morþi !
revine cu forþa
reiteratã a unui onanism
juvenil... fireºte La nymphette
aceasta este doar imaginea
centralã, pentru cã visul ! trup alb de fatã care vei muri
în sine are variaþiuni infinite, suflet care n-a gustat ºtiinþa morþii
scena aceasta fiind ca pe o bazilicã
cînd punctul unui fatal viermii teribili te vor ocoli :
deznodãmînt, cînd începutul nu-þi va fi luat decît pãrul
unui calvar care care-þi acoperã capul ºi sexul
se continuã cu... ! spre a rãmîne unicã-n perfecþiune
în pãmînt, sîmbure viu ºi alb
al unui rod întunecat :
Simulacrum
pentru tine nu va fi moartea.
! tu vii ca visul împotriva tuturor evidenþelor or, numai oamenii cu mîna de varice
inexprimabilã inexprimabile plug vor împlînta sã iasã bobul sacru
ca visul cãrnii care inima ne copleºeºte ºi sînii þi-i vor despãrþi unul de altul !
cu urletele sîngelului plîngînd ca o fiinþã
impudicã ºi dezarmantã imemorabilã aproape
Muzã dormind
faþa ta nu se poate þine minte Dupã Claude Monet,
ca plîngerea unui copil Camille Monet sur son lit de mort
are fãptura ta acea delicateþe
blîndeþe-a lucrurilor ultime ! vrem sã uitãm chiar totul, totul
cu umilinþa doar de le pãtrunzi sã ne-mbuibãm, nu de durere,
mysterium tremendum : ens a se ºi ochii ce-au vãzut tortura
îngenunchezi pãrerea noastrã prezumþioasã sã se închidã sã se-nchidã,
mîinile schimnice de lotuºi din truda unor evergeþi dar dacã vrei sã uiþi ºi dacã
muzicã eºti inaudibilã vrei sã te faci cã nici nu vezi

50 51
cum se înfruptã toþi gãmanii de-a mã duce acolo unde nu te-ajutã nimeni
din trupul sfînt al Marii Zile ºi tot ce m-a lovit eu am primit în faþã :
ca la pomana unui mort, dar e celula morþii, sînt acei pumni în inimã,
cum iau mereu nedînd nimica razele reci de sticlã ale lunii
îþi voi aduce iar în faþã cînd cel pribeag în Þara
durerea tinereþii tale, Verii suspinînd se-ntoarce doar
în pîcla somnului ºi-a morþii sã-þi spunã cã nu e Moarte
muza cu faþa muribundã ºi acesta nu e un lucru fericit !
ºi urîþitã ca ºi Moartea

nu uita, dragoste, pe-aceia La Baaad
ce þi-au sfãrmat, fragilã, viaþa,
pe-aceia care ne lãsarã ! La Baaad sã nu mã cauþi
din chipul dragostei doar groaza, printre acei care mãnîncã
nici sãrãcia ta, nici moartea urineazã ºi înºealã
muzei sluþitã-n agonie, printre cei vii sã nu mã cauþi
ºi în aceste vremi în care vreau sã spun adicã
trec indivizii numa-numa de-ar fi aºa mi-ar fi uºor
ºi trec ºi trec numa sã treacã, sã mã gãsesc eu însumi
alinã-þi sufletul cu urã ºi-apoi tentat de împlinirea
alinã-þi viaþa ta cu Moartea ! acestei perfecte socratice-aspiraþii
spre-a n-o lãsa în tihnã
sã degenereze m-aº ºtrangula :
Acolo unde nu te-ajutã nimeni sã nu mã cauþi la Baaad
nici printre cei ce-n tainã
! o nouã ºtiinþã, o nouã gnozã înalþã sufletul, se rãsucesc în groapã
dar eu mã îndrept tot mai des spre a-ºi întoarce bucile
spre locuri cu totul umile spre crucea de deasupra
unde am fost îngenuncheat : unde nimeni îþi zic, sã nu mã cauþi
nu era lîngã mine : unde trebuia sã pompeze inima nici printre morþi
sã pompeze, strãin era totul cã-atunci te-ai dovedi
ca la o benzinãrie... nu mi-a lipsit curajul un putrefact prieten

52 53
ºi trupu-mi sfînt fãrã ranchiunã ori resentiment
e pentru tine doar în deplinã admiraþie
un vas ce-i poþi a operelor celor mai frumoase :
deschide-ncet capacul corpurile frumoase
sã-l vezi de face viermi, urmãrite cu cea mai gravã atenþie
de s-a stricat. or pe strãzi prin locuri dosnice
cînd nici o speranþã ori în plinã strãlucire a soarelui...
nu-þi mai pui în viaþã ca-n urmele tãlpii lui Buddha
ºi nici speranþa morþii am mers dupã frumuseþe ca un halucinat...
pe buzã n-o mai simþi, dacã individul acesta zis Poetul
mã vei gãsi la Baaad, nu ne zice dacã trãim în frumuseþe ºi mãsurã
fãrã speranþã ori în greºalã ºi desfrîu,
zvîrlit precum atunci despre ce naiba sã ne zicã ?
sãmînþa lui Onan ! (i s-a conferit idiotului
aceastã magistraturã supremã
într-o instanþã supremã –)
Împotrivire indivizii dominaþi de
jactanþa unei patrii a inimii
! sînt un poet comun, care mãsoarã totul dintr-o datã
un individ comun ca oriºicare, te întîmpinã fãrã mînie
am exaltat tinereþea ºi moartea ºi cu surîs în colþul gurii
putea-voi avea parte ºi de ca un lãnþug întraurit –
bãtrîneþe oare ?... nu cred... nu sînt rigizi,
s-ajung ferice... nu pot fi înlocuiþi prin mãºti
posed o fabuloasã experienþã trébe cãtaþi în praful strãzii, pe uliþã...
a sãrãciei, o posed ºi n-am o, da, am exaltat tinereþea ºi moartea
ce-i face... ºi n-am crezut
dar la ce foloseºte sãrãcia în bãtrîneþe... putea-voi avea
ºi la ce suferinþa... mai mult decît ascezã ? parte ºi de bãtrîneþe oare ? – sã merg
pot sã-þi lesneascã transparenþa... dupã acest magnific convoi tãcut
dar bineînþeleºi sã fim de frunze moarte de o culoare
amîndouã aceste experieri galben -aurie cîºtigînd ceriurile ?
trebuie fãcute în deplinã bucurie da, neînþelegeri au fost (vor mai fi),

54 55
– unii clinicieni dezafectaþi, dezinfectaþi – bucurii de-a te stinge singur...
în fapt eu ca ºi Domnul Martin Heidegger din cruzime nu permitea pãrinþilor sã pãrãseascã
defineam individul drept acea locuinþa încercînd sã-i contamineze cu siguranþa ei:
fiinþã care luptã împotriva morþii... „ºtiu precis cã acolo sub pernã ascundeþi lumînarea,
ºi împotriva complicilor morþii... mi-e peste putinþã sã nu aud cum vã pupaþi noaptea etc.“
singura mea împotrivire am vãzut acea fetiþã, am fost la înmormîntarea ei.
la arãtarea hîdã a sterilitãþii : Îmi place sã ºtiu cîte ceva despre întîlnirile lor –
suferinþa pentru suferinþã ale fetiþelor ºi ale morþii,
sãrãcia pentru sãrãcie pentru cã sînt sclipitoare de spiritualitate.
tonul diavolului cei ºapte ani de goanã mi-au dat acest tremur
sadismul unor impotenþi ! al mîinilor ºi-acum ºapte ani exact am vãzut prima
oarã acea femeie frumoasã pe care am iubit-o dar
de care n-am fost destul de aproape vreodatã spre-a
Don Cezar putea-ntinde mîna dreaptã sã-i pipãi obrazul sã-l vãd
de nu cade ºi de cumva nu-i o carne de joc acoperind
! e oboseala, Mil, ea e cea care-mi desfigureazã forma uºoarã a unui coºmar tradiþional :
superbul gest al pumnului în atitudinea descompusã þii minte la Stribi cînd ne plimbam povestindu-þi ce des o visam
a unui muribund vrînd sã se ridice din patul morþii, despuiatã de mîndria ei, întîlnindu-ne
e oboseala, Mil, cea care din strania încãpãþînare noaptea convorbind în prezenþa despoticã-a unei
a strigãtului meu alege doar accentele litanice, ea, femele enorme care totuºi surîdea privind gurile
cea pe care-o resimt din ce în ce dupã ºapte ani noastre miºcîndu-se la o palmã una de alta,
de goanã, excitîndu-se în prezenþa
ºi dupã ºapte ani de goanã semãn exact unui cadavru noastrã
ºapte ani perfect conservat ºi-acum lãsat liber ºi imediat goana
sã aleagã viaþa ori moartea. dar treaz
cel mai viclean, cel mai nerãnit am fost purtîndu-mi „nu, nu strigam,
singur preþul morþii mele, cel mai copil, de n-aº fi serviciul meu e de predicator
întîlnit-o la Stribi pe Besne care mã iubi ºi-mi jefui ºi ea se culcã cu alþii !“
tãcut libertatea morþii mele. amarã fãpturã
cît de uºor aº putea muri singur !... ºi nu-mi va trece pragul
la Baaad am întîlnit o fetiþã de unsprezece ani, nu-mi va intra pe uºã
murind de cancer în una din pivniþele Baaadului, cum n-a intrat niciodatã
a cãrei minte m-a supus revelaþiei excepþionalei sexul femeii în cel al bãrbatului !

56 57
Gladiator Or (Oreste)
– fragment –
! îmi pot schimba vestmintele
tonsura pãrului ºi armele ! aºtepþi mai repede sã se sfîrºeascã
pot chiar pãrea un ins ca oriºicare slujba ta umilã
mã ajutã enorm ºi faþa mea, de funcþionar de provincie ;
comunã, poate fi a oricui, grav ºi plin de exultanþã
nici distincþie aristocraticã în acelaºi timp
ºi nici sigiliul acuzat al rasei : ca un preot al lui Apollo
un amestec : un pumn treci pe strãzi : pierdute
nevolnic de þãrînã, în curînd din amintire
îmi pot schimba ºi stilul de luptã ca ºuviþele pãrului.
dar nu pot în nici un fel sã-mi schimb Destinul : închis în camera ta
sã nu mã mint pe mine însumi un balsam vindecãtor
trãim vremuri fãrã ambiguitãþi, la Roma, pentru rana Timpului
(doar în privinþa asta) : bei din cafea
fac parte dintre-acei ce-s însemnaþi ca dintr-o bãuturã sacrã
sã moarã , sã-ºi dea duhul, ºi Moartea aºtepþi, firesc,
moartea mea e programul meu zilnic, cu siguranþa unuia care nu
împãrþitã pe ore, o mãsur ºi-o privesc în faþã... primeºte decît vizite fixe.
de n-ar veni imprevizibilã trudit dupã miezul nopþii adormi.
cum e memoria anilor mei de tinereþe dupã cum mergi
cînd plînsul în ungherul încãperii îngrijorat în plinul miez cãzut al zilei
ca o celulã mã doboarã... minunea
unii, veniþi din Orient verticala iactanþã te urmãreºte :
(aceºtia ºtiu sã facã tot ce-i fatal memorie a feþei – un rictus
comerþ al minþii ºi-o anume senzualitate) primejdios : sar în lãturi
îmi sugereazã sã mã detaºez cei care-i ºtiu înþelesul
acesta-i jocul care-l joacã ºi Divinul, ca de oroarea-ascunsã-a unei arme
iluminarea cugetului care vede totul ucigãtoare.
ºi bunãtatea inimii care acceptã : e adevãrat cã nu te aºteptai de la cele divine :
accept ºi eu : cu mine însumi plin de cruzime ! Moartea iatã manifestîndu-ºi

58 59
graþia : dar e graþie ziua care te apasã lacrimile tale, din nou :
pe gura rîzînd prosteºte, ºi-aceste lacrimi jertfitoare ale tale
equamitatea morþii ºi mereu tot ale tale rãmîn ?
idiotului tãu rîs ? ca un îþi sîntem cu toatã dosada noastrã de sînge
tropãit îngrozitor al unui suferinþa ta de-a voi : Voinþa
feroce animal enigmatic ? de-a nu fi singurã : roditoare
ºi enigma, rodind numai aceste lacrimi ?
recurenþa-n faþa morþii, ºi-atunci bunãtatea þi-i
a Baaadului ºi-a ta, plinã de suferinþã : Moarte :
somnolenþa absolutã, nu-þi poþi
decizia din urmã a sîngelui dezminþi identitatea ºi bunãtatea
gloria lui funestã : ºi rodirea-þi sînt
Dumnezeule : ce este sîngele ? oglinzi ale morþii :
e cumva suflet, îngrozitor de singur
rîul de lacrimi al Morþii : esenþa cancerului interior me ipse
din acea singurãtate a ei rac roºu de sînge mai adînc
o altã fiinþã fãcutã vizibilã ? se prãbuºeºte sufletul
dar el se-mpotriveºte Morþii ! tãu în el însuºi :
ºi în acelaºi timp ºi feþele noastre simt
bieþii oameni agonizînd, morþi, îi pãrãseºte ; consternate paradoxalul
e sufletul vuietul cãzînd al acestui
care astfel îºi vãdeºte eficienþa, Timp !
Doamne, ce e sîngele ?
e Timpul dens ! ºi atunci
ºi neconstrîns ca o fantomã pe strãzi dosnice mã-ntorc ;
care-ºi impune evidenþa ºi dispare ? subt catapulta
e acelaºi gust al eternitãþii, ce, fãrã sã ºtim. necruþãtoare a Soarelui
îl gustãm dosindu-l ca pe o avere, trupul meu pierde sîngele :
e semnul unei avare în batista mototolitã
posibile viitoare imortalitãþi ? îmbibatã toatã de sînge
ori e chipul în care ai sãdit extaziat ºi prostit o priveºti :
în noi sãmînþa morþii irevocabile : spre uºã de asemeni

60 61
asculþi cu teamã ! aveam o speranþã : conºtiinþã a îngerului :
ca unul urmãrit pentru vreo hoþie ºtiu azi cã altei morþi vei
ºi o deschizi ca pe o pungã cu perle lumina gura ca zîmbetul
ºi iar asculþi cãtre uºã unui urangutan mort :
ºi cafeaua fierbe încet ce tristeþe în ganguri : venitic
ºi trandafirii sînt elen sã inaugurezi
negri ca scrumul. Cetatea Soarelui, pereþilor !
dupã miezul nopþii adormi ! ca un individ care ar vrea
sã-ºi opreascã ºuvoiul de sînge
.................................. al inimii apãsîndu-ºi pieptul
dar apãsîndu-ºi-l din ce în ce
mai tare !

Agamemnon ! fluenþa degetelor de mireasã
(Prefaþã) convalescente : o, pentru ce
iubita mea ne însoþim : subt
Domnului Denis de Rougemont vestmintele tale nu se mai
„sunt grec, ... ºi nobil mediteranean“ aflã loc patrie pentru argãþit
Mateiu Caragiale ignoranþa nici în sînul
tãu nu mai e acea dorinþã
! nu e peren gustul cãrnii
nici inima nu e atît de de-a fi O MARE ZEIÞÅ :
glorioasã cît credeam : se (mielcu-
domoleºte fãrã motiv ; vorbim (miercu-
apoi de o moarte fizicã oh ca -rie) : cu Timpul O Logodnã O Inves-
ºi cum ar Exista : prin ganguri -titurã a Cenuºii te opreºte
igrasioase temple aurii lucitori ochii sã gîndeºti cu alþii : numai
defuncþilor rãsar : seminþe în voia celui dormind lîngã
zadarnice pentru un Pãmînt tine subzistã putinþa învierii
Eliberat într-o chietudine tale ca Moarte Purã Graal
metafizicã ! minunat !

62 63
! îmi era dor : ura ura mereu ºterge-mi cu groazã cenuºiul vieþii
pentru apãrãtorii cetãþii blestemate cãci mã vei omorî : atîta
mã covîrºea mereu cu daruri de iubire de neînsemnat am fost ;
iatã ºi aceasta vei da de-o ranã fãrã speranþa
mutã frumoasã ºi profeticã de-a fi vreodatã vindecatã !
numai cine în corturi i-a
gustat carnea ºtie cã profeþia
e-un atribut al muþilor :
Efebul de la Marathon
pipãie cu limba þara
unei tãceri nencepute : Clarei
este ceea ce mi s-a întîmplat.
! frumos am fost precum
puteam eu ºti : cã Limba aceea
efebul de la Marathon
muºcatã senzual de dinþii mei
ºi meºterii Athenei bãturã o medalie
pînã la sînge delirul ºi
de aur, sã rãmînã chipul meu
Arta mea crearã pe Egist
de-a-pururi tînãr ºi strãlucitor!
ºi deasemeni Clitemnestra
soaþa mea dar n-o mai
! acuma sînt bãtrîn ºi
recunosc : ea însãºi spre-a-mi
mi-am pierdut ºi toatã strãlucirea
vorbi acum trebuie sã soarbã
ºi orice beþivan mã-njurã
sînge !
în porturi, prin tavernele Athenei;
ce mai conteazã acest zombi,
! ºterge-mi cu groazã cenuºiul vieþii
Sufletul meu e-nmormîntat acolo
colbul care-mi împãienjeneºte vederea
în Glorie: frumos efeb mort
ºi igrasia zidului : mai amarã
singur înfruntînd întreagã
esenþa unei vieþi þi se va revela.
o oºtire de barbari !
strãlucirea de o clipã-þi va dezice
truda
ºi-n mintea unor idioþi
fericitã se va vãdi ºi plinã de rost
neagra cãdere a cîrtiþei
în mai adîncul þãrînii.

64 65
! numai un zvon feroce-ntoarce Timpul
Primordial, subt ape, Pãmîntul cel Comun
îºi va þipa ca o Virginã nimbul
sorþii trecute de ce-i rãu ºi bun –

cãci Soarele pe munþi luceºte stins,
enigmã spartã, desluºit oracol –
JEU D'AMOUR iniþiat ºi-n ultimul obstacol
(paºi blînzi de plîns obscurul Soare-a strîns!)
o, sufletul meu, crater necuprins! –
Jeu d’Amour
rãmasu-þi-a sã poþi cu sfiiciune
(Cupã)
în lacrima avarã adunatã
sã nu subziste gust de-amãrãciune
! ºi munþii, strînºi subt noi, îºi poartã scut,
cãci stai în mîna Morþii, tu, Cupã minunatã !
dezastrul, triºti în Timpul rezolut,

ºi apele dezvãluie puþin Jeu d’Amour
diluviul, opac ºi senzual Destin, (Mîndrã-Mãrie)

balsamul Paradisului Pierdut ! se reîntoarce ºi dragostea mea,
în pura lui idee de-nceput se reîntoarce la tine,
cum vine Sufletul ca Pasãrea
i-au spart perfecþiunea, vasul sacru, ºi nu ºtiu de unde-mi vine,
involþii ºerpi ce-au fulgurat din ouã se reîntoarce ºi dragostea mea,
geloºi sã smîntîneascã Oceanul – lapte acru – se reîntoarce la tine,
gust degradat, în timp, ne-au dat ºi nouã – ! cum vine sufletul ca Pasãrea
ºi nu ºtiu de unde-mi vine !
! de-aceea foamea nemaiîncãputã, ! Mîndrã-Mãrie ºi Sîntã Fecioa-
(trupul schilav, famelic ºi zeii-nfometaþi, floare de Sîntã Mãrie,
Timpul storcînd de vlagã orice nuntã cum vine Sufletul ca Pasãrea
în intermundii niºte scãpãtaþi) ! pe-o floare doar sã se þie,

66 67
Mîndrã-Mãrie ºi Sîntã Fecioa- ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,
floare de Sîntã Mãrie, toate cele-mi sînt strãine
cum vine Sufletul ca Pasãrea Sufletul meu, fãrã tine,
pe-o floare doar sã se þie ! ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc !

! Pasãre care cu-aripa ai scris ! zilele de tine mã despart,
viersul ce duce la Domnul, zilele mã-apropie de tine,
spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, toate cele-mi sînt strãine
spune-mi-l numai în somnul, Îngerul meu, fãrã tine
Pasãre care cu-aripa ai scris vasul trupului cît nu mi-i spart,
viersul ce duce la Domnul, toate cele-mi sînt strãine
spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, Îngerul meu, fãrã tine
spune-mi-l numai în somnul ! vasul trupului cît nu mi-i spart !

! zilele de tine mã despart,
Jeu d’Amour zilele mã-apropie de tine,
(Dãenã) toate cele-mi sînt strãine
Sufletul meu, fãrã tine,
I. Morþii cu-amîndouã mîni mã-mpart,
Staza toate cele-mi sînt strãine
Sufletul meu, fãrã tine,
! ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc, Morþii cu-amîndouã mîni mã-mpart !
m-am îndepãrtat atît de tine,
toate cele-mi sînt strãine II.
|ngerul meu, fãrã tine, Enstaza
ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,
toate cele-mi sînt strãine ! se fãcu din sine Unul, doi,
Îngerul meu, fãrã tine Domnul Lumii somnolînd în sine,
ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc ! noi de-atunci sîntem doime
ºi în tine ºi în mine
! ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc, ºi sîntem Acela amîndoi,
m-am îndepãrtat atît de tine, noi de-atunci sîntem doime
toate cele-mi sînt strãine ºi în tine ºi în mine
Sufletul meu, fãrã tine, ºi sîntem Acela amîndoi!

68 69
! e genune cruntã între noi rîzi ºi tu cu groazã ºi-amuþeºti,
ºi genune cruntã întru sine rîd îngrozitor de tine
ºi Balauri o mulþime rîd îngrozitor ºi-n tine
care pot sã ne-nvenine rîzi ºi tu cu groazã ºi-amuþeºti !
stînd în Paradisul Lumii goi,
ºi Balauri o mulþime ! nu eºti tu Acesta ºi nu eºti,
care pot sã ne-nvenine Sufletul tãu dornic sã se-nchine
stînd în Paradisul Lumii goi ! se tot nãruie pe sine,
! cît acestea toate încã sînt, în miragii idoline
mã întreb de ce au fost sã fie? spãimîntatã faþa þi-o priveºti,
cînd putea ca sã ne þie se tot nãruie pe sine
Domnu-n Inima Lui Vie în miragii idoline
ºi pre limba Lui ca un Cuvînt, spãimîntatã faþa þi-o priveºti !
cînd putea ca sã ne þie
Domnu-n Inima lui Vie ! mã-aºteptaþi cu Suflet tremurînd,
ºi pre limba Lui ca un Cuvînt ! tremurînd de grija de-a ajunge
la Voi tot cu gene lunge
!cît acestea toate încã sînt,
eu Divin Copil ce-l unge
mã întreb de ce au fost sã fie?
ºi de cîtã fericie Domnu-n irul dragostei plîngînd,
avem parte din vecie la Voi tot cu gene lunge
avem parte-n Ceri ºi pre Pãmînt, eu Divin Copil ce-l unge
ºi de cîtã fericie Domnu-n irul dragostei plîngînd !
avem parte din vecie
avem parte-n Ceri ºi pre Pãmînt ! ! mã-aºteptaþi cu Suflet tremurînd,
Domnii Vieþii stau plecaþi spre mine
III. ºi abia de-ºi mai pot þine
Ekstaza þipãtul vãzînd cum vine
! nu eºti tu Acesta ºi nu eºti, Sufletu-mi ºi ruga-le-nãlþînd,
vorbele-þi ºi faptele-þi strãine ºi abia de-ºi mai pot þine
rîd îngrozitor de tine þipãtul vãzînd cum vine
rîd îngrozitor ºi-n tine Sufletu-mi ºi ruga-le-nãlþînd!

70 71
Jeu d’Amour ! deci voi muri, – ºi alþii au murit,
(Supremum vale) deci nu mi-a fost de-nvãþãturã,
(Poem ergotic)
ca sã-l sãruþi apoi la nesfîrºit
sãrutã-mi sufletul pe gurã,
Pentru Dina deci voi muri, – ºi alþii au murit,
deci nu mi-a fost de-nvãþãturã,
! deci voi muri, – ºi alþii au murit,
ca sã-l sãruþi apoi la nesfîrºit
deci nu mi-a fost de-nvãþãturã,
sãrutã-mi sufletul pe gurã !
o voi sfîrºi ºi eu într-un sfîrºit
deci tot cu sufletul la gurã,
deci voi muri, – ºi alþii au murit,
Jeu d’Amour
deci nu mi-a fost de-nvãþãturã,
(Maithuna)
o voi sfîrºi ºi eu într-un sfîrºit
Melodie-a infinirii
deci tot cu sufletul la gurã !
„Cãci la înviere cei ce înviazã
! de fraþii mei lovit lovit cumplit nici nu se însoarã, nici nu se
ºi-ntîmpinat cu nouã urã, mãritã, ci sînt ca îngerii lui
cu groaza ºi cu foamea prigonit Dumnezeu, în cer“.
te-am purtat, suflete, pe gurã, Matei, 22, 30
de fraþii mei lovit lovit cumplit
ºi-ntîmpinat cu nouã urã, ! Soþia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume,
cu groaza ºi cu foamea prigonit mantra cu care te invoc, Domnul ºi-o ia de nume,
te-am purtat, suflete, pe gurã ! faþa pe care þi-o ador, Domnul ºi-o ia de faþã
ca muritornemuritor frumseþea ºi-o învaþã,
! ca un Copil Bãtrîn ºi fericit mîna mea sclavã harului ca Domnului Eonii,
acuma plec spre altã-nvestiturã, mîna cu care îþi mîngîi Împãrãtiþa loni,
acolo unde sînt þinut uimit mîna cu care îþi tãmîi tremurãtoare glezna
de Domnul tot cu sufletul la gurã, purã ca muzica dintîi ilumineazã bezna,
ca un Copil Bãtrîn ºi fericit cã mi-i destul sã te mîngîi cu mîna ºi cu talpa
acuma plec spre altã-nvestiturã, ca-n rugãciune sã mã þîi cît þîne-aceastã kalpa,
acolo unde sînt þinut uimit cãci cãrnii tale dogorînd ca aurul plecat i-s
de Domnul tot cu sufletul la gurã! cuptor de foc þinînd un paradisum voluptatis,

72 73
Soþia mea, Fecioara mea, cu tine mã-mprejmuie mergîndiubind la Dumnezeu iubindmergînd prin Domnul
împarfumatã cu santal, paciuli ºi tãmîie cît ne viseazã cã venim ºi-l þine dulce Somnul !
odor di femina hrãnind sufletul morþii mele
ca lotus ruºinat plutind însãmînþat cu stele, !
nu stelele care îºi sorb raza lor dintr-o razã
ci ochii Mirumului Sfînt care în noi viseazã ! Soþia mea, Fecioara mea eu te-am ales anume,
ºi se deschid ca unui orb l-atingerea luminii mantra cu care te invoc, Domnul ºi-o ia de nume,
Fecioarã trezitoare a ºarpelui Kundalini, faþa pe care þi-o ador, Domnul ºi-o ia de faþã
tu, trezitoarea mea din somn, în somn tu îmi eºti visul cînd eu te þin pe tine-n bra-, ºi tu mã þii în braþã,
cincizeci de sacre litere cu care îmi scriu scrisul, Solarã Roatã, trupul meu, datã de-a dura în ger
cincizeci de rune-s trupul tãu în cincizeci de poziþii, ºi tras pe roatã ºi pe roza vînturilor sînger,
scarã de îngeri pentru noi liturgic îngeriþii, Aceea care ºtii sã-auzi muzicienii îngeri
Soþia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume în plîngeri plînge-mã ºi-n plîns mã fericeºte-n plîngeri,
mille e tres metrese-aveam, nu le mai ºtiu de nume, Soþia mea, Fecioara mea, preabuna ºi preatandra
urmeazã-mã cum ai pluti, eu, Cerul þi-s hîrtia cu creºtetul încoronat de-orbirea Brahmarandra
pe care Sufletul sã-þi scrii blînd martiamartia, cu Lotusul cel Rãsãrit cu-o mie de petale
Soþia mea, Fecioara mea, de-acum mi-i moartea moartã, ce-au înflorit rostindu-þi numele senioriale!
Pãmînt de miere ºi mieriu ca o stupinã spartã,
sufletu-mi stîlpnic mi-l îngiulgi în carnea-þi fãrã vinã, !
Reginã-a-mperecherii-n Cer ºi Rege ºi Reginã
cãci tu eºti mîntuirea mea, tu îmi eºti mîntuirea ! de ce a fost ca tu sã-mi vii eu n-am ºtiut, Fecioarã,
la rîndul meu Fecioarã-þi sînt ºi-abia-þi îndur privirea îþi vãd doar sînii tãi plîngînd, edenicã povarã,
ºi cînd mã mîngîi nu mai sînt decît doar mîngîierea unul de altu-ndrãgostiþi neºtiind ce-i desparte
Mîngîietoareopurureofericitînvierea ! doi nuferi singuri suferiþi cu lujerele-n moarte,
de ce a fost ca tu sã-mi vii? eu vãd numai cum luneci
!
ca o mandalã tremurînd privirile-mi destuneci
! ce eu nu ºtiu, ce tu nu ºtii, Acela Viersul ºtie, º-a zilei voluptate-atunci îmbrãþiºeazã sara
Soþia mea, Fecioara mea, fecioara mea Soþie ca-n Începutul cel Dintîi tu mie-mi eºti Fecioara,
scriu treaz cum aº vorbi în somn ºi somnul mi-i trezvie, tu eºti Fecioara cu sîni mari pe care a visat-o
nu cu frînturi de limbã vom, vom ºti cum se învie vecinic curatã-n al ei trup, vecinic sine peccato,
ci iubitoare, iubitor noi doi sã fim Iubindul cel imuabil visãtor Atotbrahmavisarea
Sfînt Androgin cãlãtorind la cel Cãlãtorindul pe care vecii-l înconjor ca valurile marea,

74 75
tu eºti Fecioara-al cãrei chip închipuie sfieli a te iubesc
a pielei cerulee cum ºi Kr.s.na are pielea cum niciodatã
ºi ca o Poartã-a Templului exact sub jayna-chakra nimeni nu te-a mai iubit,
stã piul scris cu mîna Lui ca brazda-n via sacra, îngeresc
tu eºti fecioara cu sîni mari, cambraþi, ambraþi, rotunzii, iar tu, bèatã,
în strãvezimea lor sãraþi de lacrimi cum sînt grunzii, tu, de mult ai îngerit,
tu eºti fecioara cu grumaz ce-þi toarce-n aer torsul îngeresc
ce Preusitã mi te-au tors ºi cît va þine torsul?
iar tu, bèatã,
rare pînzeturi de-aur sfînt tot trupul þi se toarce
tu de mult ai îngerit !
ca eu pe-un fir luminiscent sã ºtiu a mã re-ntoarce
în bulbii supraluminaþi, vîrtejele luminii,
Fecioarã sîni înharizmaþi, tu, ºakti-Kundalini ! ! te iubesc
ca sã-mi rãmîie
! pururea icoana ta,
te iubesc
! vino pe Calea cu opt cãi, nici una constrictoare,
ca sã-mi rãmîie
ascultã-þi sabda ínimii, întîie clopotare
pururea icoana ta,
cãci tu de rele m-ai pãzit ca pe sãrmani matruna,
Fecioarã-n inuri preoþeºti liturghisind maithuna, îngeresc
Soþia mea, Fecioara mea, cu ºale tari de mulã ºi-þi ard tãmîie
tu creºti din rãdãcina inimii inconodulã, ºi-aprind noaptea candela,
Doamnã a Norilor-Plutind ce rozã îþi e pulpa, îngeresc
eºti Doamnã-n norii Plutitori ori poate eºti o Tulpa ! ºi-þi ard tãmîie
ºi-aprind noaptea candela !

Jeu d’Amour ! te iubesc
(Colind) ºi-s ca lumina
candelei tremurãtor,
Beatei Podgorska
te iubesc
! te iubesc ºi-s ca lumina
cum niciodatã candelei tremurãtor,
nimeni nu te-a mai iubit, îngeresc

76 77
pentru Regina ! te iubesc
tuturor îngerilor, tu eºti Regina
îngeresc tuturor îngerilor,
pentru Regina te iubesc
tuturor îngerilor ! tu eºti Regina
tuturor îngerilor,
! te iubesc îngeresc
ºi-s ca lumina ºi-aud divina
candelei, tremurãtor, muzicã-a harfistelor,
te iubesc îngeresc
ºi-s ca lumina ºi-aud divina
muzicã-a harfistelor !
candelei tremurãtor,
îngeresc
! te iubesc
pentru Regina
tu eºti Regina
pentru care-nviu ºi mor,
ºi eºti Doamna Norilor,
îngeresc te iubesc
pentru Regina tu eºti Regina
pentru care-nviu ºi mor ! ºi eºti Doamna Norilor,
îngeresc
! te iubesc ºi mor în lina
a cincea oarã, muzicã-a harfistelor,
cina îngerimilor, îngeresc
te iubesc ºi mor în lina
a cincea oarã, muzicã-a harfistelor !
cina îngerimilor,
îngeresc ! ele-abia
ºi-ngenunchearã îºi miºcã mîna
lin genunchii mei pe-un nor, iarã harfele topesc,
îngeresc ele-abia
ºi-ngenunchearã îºi miºcã mîna
lin genunchii mei pe-un nor ! iarã harfele topesc

78 79
inima ! te iubesc
mea ca þãrîna cum niciodatã
primind suprafoc Ceresc, nimeni nu te-a mai iubit,
inima te iubesc
mea ca þãrîna cum niciodatã
primind suprafoc Ceresc ! nimeni nu te-a mai iubit,
îngeresc
iar tu, bèatã,
! ele-abia
tu de mult ai îngerit,
îºi miºcã mîna îngeresc
iarã harfele grãiesc, iar tu, bèatã,
ele-abia tu de mult ai îngerit !
îºi miºcã mîna
iarã harfele grãiesc, ! te iubesc
inima dar nu te-nlãnþui,
ta mi-i Stãpîna, nu te-ating, nu te cuprind,
pentru tine îngeresc, te iubesc
inima dar nu te-nlãnþui,
ta mi-i Stãpîna, nu te-ating, nu te cuprind,
îngeresc
pentru tine îngeresc !
ºi-n ceruri dãnþui
ºi în Lume te colind,
! ºi harfi – îngeresc
stele tot cîntã ºi-n ceruri dãnþui
iar eu-s îngerul bèat, ºi în Lume te colind !
ºi harfi –
stele tot cîntã
iar eu-s îngerul bèat, Jeu d’Amour
har de-ar fi (Colind)
ºi Lume Sfîntã
cît þi-i trupul de curat, ! de-acuma nu te-oi mai uita,
har de-ar fi poþi sã ºi vii, poþi sã nu vii,
ºi Lume Sfîntã cu vii stigmate, sîngerii
cît þi-i trupul de curat ! eºti scrisã toatã-n carnea mea !

80 81
! de-acuma nu te-oi mai uita, Fratele Nostru Soarele
coapsele-þi line, stins oval (cvartet)
pieptul, parfum de portocal, (Procesiunea Rodului)
împarfumeazã pielea mea ! (Dramã Simbolicã)

In memoriam Johannes Climax
! de-acuma nu te-oi mai uita,
tu care zi de zi te uiþi „Laudato sie, mi signore, cum tucte le tue creature
specialmente messor lo frate sole.“
ºi nici nu-þi vezi, nici nu-þi sãruþi
Francesco D’Assisi
umbra plecatã-n faþa ta !

! de-acuma nu te-oi mai uita, Treapta întîi
dar nu te chem, nici nu te cer Logodna
acelor care-aici subt cer ! culcaþi alãturi c-o Chitarã
posedã ºi pãmînt ºi stea ! ne aþintim priviri prin Somn,
prin Visul cãrnii, mîndrã Þarã,
! de-acuma nu te-oi mai uita, în care Viermele e Domn !
cu tine dorm ºi-n braþ te strîng,
! al castitãþii semn de-a pururi
cu tine-n miezul nopþii plîng chitara stã-ntre noi ca o
ca pruncu-n braþ la mumã-sa ! preaauritã navã-n þãrmii
din care te-am rãpit, Iseult,
! de-acuma nu te-oi mai uita,
în noaptea sfîntã, leagãn sfînt, ºi stã ca o amarã Limbã
noi sîntem singuri pe pãmînt între noi doi, recunoºtinþã,
cu Domnul ºi Lumina Sa ! care în miezul nunþii plimbã
a sîngelui curat fiinþã !
! de-acuma nu te-oi mai uita, ! mi-i teamã s-o ating în noapte
în noaptea sfîntã, leagãn sfînt, ca pe-un potir cu Taina Lumii,
Domnul cu-ale Lui mînuri blînd, ascunsã zace-n întuneric
Domnul blînduþ ne-o legãna ! ca Marea subt albeaþa spumii !

82 83
! îmi pierd tot sîngele, o viaþã ! cel care îºi aºteaptã Moartea
farmecul pãsãrilor cînd nu mi-i deloc asemenea,
dorul ºi-l culcã-n dimineaþã sînt ca o curvã lîngã dînsul
în mierea Soarelui cel blînd mi-am spãlat vinele cu plînsul
curat din dulce geana sa !
cãci nu-i ascezã ca iubirea
nici moarte mai adîncã, vai ! cel care îºi aºteaptã Moartea
ºi-ndurã trupul primenirea ºi vecinic o va aºtepta,
Timpului vecinic fãrã strai, ascuns prin colþuri ca o slugã
îºi strînge trupul sã nu-i fugã
dar rostuit îmi stã ca moara ºi sã nu-ºi piardã inima !
Destinul. asta mi-i averea:
mã duce ca-n sicriu Chitara ! cel care îºi aºteaptã Moartea
spre tine, Moarte, ca Tãcerea ! nu mi-i deloc asemenea,
poate cã semãnãm la faþã
Treapta a doua dar asta fie-vã povaþã
Taina nunþii cã Faþa Lumii-i faþã rea !
! cel care îºi aºteaptã Moartea ! Masca Minciunii celui Tare
nu mi-i deloc asemenea, ce vinde Firea pe tejghea,
cel care îºi aºteaptã Moartea celui ce ºi-a-nmulþit talantul
cel care îºi aºteaptã Moartea-ºi tot viclenind pe celãlaltul
aºteaptã numai Moartea Sa ! ºi dîndu-l morþii, slujbã grea !
! preafericit cel care-aºteaptã ! cel care îºi aºteaptã Moartea
atît cît poate aºtepta nu mi-i deloc asemenea,
cel care îºi aºteaptã Moartea el va muri ºi-i va fi bine
cel care îºi aºteaptã Moartea ca-n leagãn Moartea îl va þine
nu mi-i deloc asemenea ! cãci i-a slujit ca mumã-sa !
! el va muri ca o luminã ! iar eu m-am rãtãcit prin lume
a sîngelui ce-l lumina, ºi de pe-acum abia mã port
eu voi culege trup ºi sînge ºi îmi fac murgul numai spume
eu fãrã lacrimã voi plînge ºi prin cetãþi mi-l strig pe nume
þintind Damascu-n calea mea ! pe blîndul meu, frãþînul mort !

84 85
! cã nu mai poate þine Viaþa, ºi roagã. ºi blesteamã. ºi boceºte:
numa-n cîntarul celui Rãu; þine soare ziua mare
în Baaad coboarã ceaþa cã ficiorul meu îmi moare,
ºi urlu: Frate, dimineaþa nu-i vãd trupul sã-l disferic
roua-i de sînge: Trupul tãu ! l-au dosit la întuneric,
cîntãreºte soare bine
Treapta a treia cît mînia grea mã þine
Misterul sã nu-ntuneci mai devreme
ca un foc mãrunt de lemne
! aceea ce mi-i Maicã prin iubire
cã mi-ai supt doar pîntecu,
ca un Pãmînt ales mormînt
Fiul meu, luminã-acù
al transcendenþei, Purã Fire,
merg sã-l cat pe frati-tu !
m-a presimþit lovind plîngînd:

suspinului nu-i aflã rãdãcina ! de-ar lovi în tine moartea
dar bate þãrna-n pumni ºi mult boceºte: tu sã-mi þii fecioare partea
– Spirit al morþilor, unde-i lumina ca o sabie deasuprã
fãpturii lui de Rege-Peºte? umbrã albã, dulce cupã !
cum îºi învîrte trupul ei de sfîntã
secerãtoare ºi se farmã-n plîns, ! merg sã-l cat pe frati-tu
cenuºi ameninþã, iar vacii blîndã: care zace mort acu
– Unde l-aþi dus? Unde-l þineþi? frati cu-ntunericu !
Unde l-aþi strîns?
! rupe-þi de pe ochi albeaþa
! învîrte rîºnitoarea un crunt destin în gol, ºi pogoarã dimineaþa,
Femelã dar virilã Le Grand Tourneur de Meule ! sã mi-l caut prin sudori
de pãduri, de-i zic izvori,
! cum nu apar, dar cum mereu pe faþã la surori fãrã durori
ca plînsul unui spirit mã simþeºte, ºi la fraþi neîntrebaþi
greoi se-nalþã Muica-n dimineaþã l-aþi lãsat ca într-un laþ:

86 87
soare, soare, dã luminã, – Sãi, Muicã – muica mumii!–
poate tu eºti fãrã vinã, sãi Muicã din patul humii!–
dar de-i vina mea ºi-a ta? l-am lãsat dormind – sã-mi spuie, –
Fiule, nu mã lãsa, sub un pom de mãr-gutuie!–
sã pun blestemu-nainte, ce otravã, ce murire
tu, cuminte-adu-mi aminte: mi-a mîncat Frumosul Mire?
îl lãsarãm, Pharaon sãri mãicuþã, sãri ºi vinã,
într-un trai de rai pe tron cã nu-i nimenea-n grãdinã!
cu mult Sfinþii Lucrãtori mor smochinii sterpi, mãslinii
cei vãzînd nevãzãtori, ºi-i grãdina þarinã,
templele cu hierodule grea de-a morþii farinã !
tari în ºalele de mule
aþintind cu inima ! l-am cãtat eu cu bucata
inima þãrînii, grea, ºi l-am strîns de-a adunata
sã n-abatã cãtre urã ca o vrednicã nevastã
viclenita ei mãsurã ! i-am strîns trupul într-o traistã,
da nu-l þine nici o pînzã !
! ºi struniþi, copii-copile
strînºi în jurul Marii Zile ! Maicã, vezi-mi faþa plînsã
prefãcuþi ziceau din luth ºi obrazul plin de sînge,
ca ºi cum n-ar fi ºtiut Doamne, moartea de m-ar strînge !
cã-i de aur tot, subt lut,
(ca pînda balaurului) ! nu mã osîndi-nainte,
sãnãtatea aurului Maicã, rogu-mã ºi rog,
ei i-o descîntau, nu zici, catã-i cele oseminte,
strai regesc cã-i fac din muzici ! mi-i destul atît noroc,
ºi-mpreunã-i iar trupºorul
! ºi regina lui de zIS I-S ºi dã-i inima ta, mamã,
ºoapte laptelui în vis dã-ne patul ºi pridvorul
s-o mîntuie de groazã ºi-apoi de-s greºitã, ia-mã
cã-a venit pînã acasã ºi omoarã-mã la sînul
ca sã-mi spuie: tãu cel copt frumos ca grîul!

88 89
– Soare! þine-acum amiaza, – Soare, Soare, frate Soare,
blestematã ne-a fost casa, Muica poate, Muica-i mare
iart-o tu! s-o iert ºi eu dar de nu-i lumini tu ochii
cã-a intrat în patul meu, nu mã strînge-n poala rochii
nu ºtia,-i fãrã greºalã, dar de nu-i lumini tu calea
cã noi toþi zãcem de-o boalã farmã dealul uscã valea,
a seninãtãþilor ca o neagrã-albã coarbã
hrana sãnãtãþilor ! cã-i frumoasã ºi e oarbã
! înconjoar-o cu vãpaie ºi picioarele ei sfinte
ca Mireasa-ntr-o odaie stau ca-n balsame-n morminte !
vîr-o-n matca sîngiurilor
! dacã þi-am fost frate, frate,
blînda sorã-a îngerilor !
scapã-mã de strîmbãtate
! ºi pe mine plimbã-mã cã mi-s tot – fãrã de vinã,
ca pãmîntul lingã-mã nu mã doare, nu m-alinã
ca un cîine ºi-o cãþea suferinþa nici durerea,
vineþiþi de varga mea ! dacã ai în mîni puterea
scapã-mã tu frãþioare,
! merge-oi mãcinînd ca moara scapã-mã cã nu mai pot,
Vremea, rãii, cei gunoaie,
Soare, Soare, frate Soare
sã-mi gãsesc ficior-ficioara
nu de moartea ursitoarea
cîrtiþoi ºi cîrtiþoaie
scapã-mã de închisoarea
prea v-aþi întrecut mãsura
i-aþi mîncat ochii ºi gura, întunericului tot !
voinicia lui ca leul ! cît am stat adînc pe creste
ºi blîndeþea lui ca mielul ! am vãzut cã moartea este
! þine soare ziua mare nu ca bezna, ca lumina,
cã frãþîne-tu mort moare ca o floare, fãrã veste
pînã-n veacul veacului mîncînd din mormînt þãrîna
de nu-l aflu sã-l adun, frate-tu, – cu soarta plinã,
cã nu-i muritor – ce bun? arã-mi faþa cu luminã
osînda sãracului! cu Plug Roº mã desþelinã !

90 91
! dã-mi oasele sã le... îmi îngheaþã gura
mãmãle – tãtãle... cum sã te mai chem?
oile-mi furatu
pe mini m-o legatu ! ! Alba mea Soþie
Soare tãmîiet
! mãmãle – tãtãle doar din ºapte-n ºapte
or venit strãinii
zile te mai vãd,
mi-or furat ºi cîinii
oile-mi furatu
Alba mea Soþie
pe mine m-or legatu !
Soare tãmîiet
! mãmãle – tãtãle
doar din ºapte-n ºapte
berbecele mare
zile te mai vãd !
parte-i la frigare
parte-i în cãldare !
! patul nunþii noastre
! mãmãle – tãtãle alb ºi neatins
dã-mi oasele sã le ca pãmîntul iarna
mînurile spele... subt zãpezi cuprins
Frãþioare – surioare
Soare, Soare, Soare ºapte nopþi într-una
Soare Soare Soare Soare nu-l cunosc ºi nu
al Nostru ! mã mai vrea ca pînte-
cu ce mã nãscu,
Treapta a patra, a Rodului ºapte nopþi într-una
Copilul Bãtrîn nu-l cunosc ºi nu
mã mai vrea ca pînte-
! Alba mea Soþie
Soare tãmîiet cu ce mã nãscu,
doar din ºapte-n ºapte
zile te mai vãd; Alba mea Soþie
Soare tãmîiet
sîngele ca apa doar din ºapte-n ºapte
seacã subt blestem zile te mai vãd,

92 93
Alba mea Soþie
Soare tãmîiet
doar din ºapte-n ºapte
zile te mai vãd !

! vii mereu Fecioarã
Soarele meu mult
blîndul meu rãzboinic DOINA
sîngerînd te culc

ºi prin întuneric Doina
roºietic, ud, (Din frunzã)
cum îmi mãsuri viaþa
inima-þi aud, ! voi ce mã priviþi la faþã
îndrãgiþi-mi faþa mea,
vii mereu Fecioarã mai îngãduiþi-mi faþa
Soarele meu mult fiindcã mult va sîngera,
blînda mea Walkirie mai îngãduiþi-mi faþa
ornic alb ºi crunt fiindcã mult va sîngera !
tot mereu Fecioarã
Soarele meu mult ! ºi în mînuri ºi-n picioare
doar din ºapte-n ºapte cuie îmi vor împlînta,
zile te aud, mai îngãduiþi-mi mîna
ºi-n þãrînã talpa mea,
Alba mea Soþie mai îngãduiþi-mi mîna
Soare tãmîiet ºi-n þãrînã talpa mea !
doar din ºapte-n ºapte
zile te mai vãd, ! vã iubesc dar lîngã mine
nimãrui n-am spus sã stea,
tot mereu Fecioarã mai îngãduiþi-mi locul
Soarele meu mult cît mãsoarã umbra mea,
doar din ºapte-n ºapte mai îngãduiþi-mi locul
nopþi te mai aud ! cît mãsoarã umbra mea !

94 95
! bate vînt în pomul care spune-þi-oi de astãzi Strãina
lemn de cruce îmi va da, cum strãinã mult mi-i inima,
mai îngãduie-l, sãcure, cum strãin mi-i trupul, cum strãin
cît îi tremurã frunza, gîndul morþii ca un vin-pelin,
mai îngãduie-l, sãcure, strãinã îmi vine lumina
cît îi tremurã frunza ! de sub pleoapa ta, sub pleoapa mea,
strãinã îmi vine lumina
de sub pleoapa ta, sub pleoapa mea !
Doina ! creºte-n cîmpul verde alior,
(La margine) de lumina altui Mai mi-e dor,
de alþi ochi de sfinte lacrimi plini
! rogu-mã, rãmîi aici, cãrora nu le-om mai fi strãini,
Doamne, nu pleca, de alþi ochi de sfinte lacrimi plini
cãrora nu le-om mai fi strãini !
la cer sã nu te ridici
Doamne, nu pleca
cã stã peste noi Moartea, Doina
Doamne, nu pleca, (Pãrul cel mai lung din lume)

Moartea toatã-i la hota–, ! þi-ai crescut parcã anume
Doamne, nu pleca... pãrul cel mai lung din lume
ca-ntr-un giulgi sã-þi þii într-însul
dacã pleci ne-om dare foc, trupul tãu curat ca plînsul
rogu-mã, mã rog ! lin pornit ºi-ncheiat lin
ca-ntr-o ºoaptã de amin...

Doina eu de-acuma þi-s strãin...
(Strãina) nu mai vii ºi nu mai vin
sã mã-mbãt de sfîntu-þi vin
! nu-þi ºtiu numele, eºti strãina, unde-i vin gãsesc venin
limba mea nu-þi ºtie limba ta, eu de-acuma nu mai vin...
spune-þi-oi de astãzi Strãina
cum strãinã mult mi-i inima, unde vin gãsesc venin...

96 97
nu-i mai ºti nici cui mã-nchin, ! mi-am fãcut trupul ca apa
pe ce perinã mã-alin, sã-ºi spele cu mine pleoapa,
nu-i mai ºti cum mã clatin tot pe mine sã mã plîngã,
ca frunzuca de arin, mãcar lacrimã nãtîngã,
nu-i griji pe unde-nsãr mãcar lãcrimarea fi-i-aº
ca o mumã-ntr-adevãr þie-ºi singurã fetia-ºi !
nu-i griji pe unde-nsãr...
! Moarte, faþa mea cea hîdã
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr sã mi-o vadã ºi sã rîdã...
Muma celui mai lung pãr, numa zile mohorîte,
nu mã plînge, nu mã rîde,
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr
Muma celui mai lung pãr ! e a mea ºi a oricãrui,
ca sã vinã tre’ sã stãrui !
! ºi nu vine cînd se cere
Doina moartea asta de muiere !
(Þara de Miraz)
! nu te-ntrebi tu, soro, Moarte,
! numai tu ºtii ce-i cu mine, de ce suflet mai am parte;
ce poþi tu, nu poate nime, beuturã ºi azimã,
trupului, holocaustul, unde mai gãsesc inimã !
tu-i ºtii cãrnii mele gustul, ! numai tu ºtii ce-i cu mine
Moarte, tu, doar tu ºi numa
ce poþi tu, nu poate nime,
tu-mi ºtii inima de-acuma !
trupului, holocaustul,
! mi-am fãcut trupul ca pînza tu-i ºtii cãrnii mele gustul,
poate m-o pune pe dînsa, Moarte, tu, doar tu ºi numa
mîna mea – închinãciune, tu-mi ºtii inima de-acuma !
amîndouã mîni – tãciune,
! tînãr îs, bãtrîn n-oi mai fi
amîndouã mîni – strigarea –
numai tînãr îi plac Maichii...
s-au topit ca lumînarea !
tînãr îs dar îmi ºtiu partea,
! adu noaptea ºi cer noateaº, în puterea mea þin Moartea,
Moarte, rogu-te, ruga-te-aº ! intru-n ea ca în abisul...

98 99
tînãr îs dar îmi ºtiu scrisul, cum sã arzi tu pîn’ la os?
cã mi-i scrisa sã mã mîntui, treacã de la mine dar
nu mi-i viaþa cît pãmîntu-i, trupul tãu ca un pahar !
ci mi-i viaþa numa cîtu-i,
fãrã de frumos, urîtu-i ! ! prostul meu, peanã de struþ,
mîngîie-te-oi mereuþ,
! numai tu ºtii ce-i cu mine, eu-þi pun inima la loc,
ce poþi tu, nu poate nime, cum sã-mi pui tu mie foc?
trupului, holocaustul, ºi-apoi ce te-ai face tu
tu-i ºtii cãrnii mele gustul, sã pui foc la o padu–?
Moarte tu, doar tu ºi numa revii vara-n ea te culci
tu-mi ºtii inima de-acuma, cãpãtîi de þîþe dulci...
trupul meu, numa torturã arz-ar focul gurile
ºi-amuþire a sa gurã, ºi lase padurile... !
cînd cu lacrimi pe obraz
plînge þara de Miraz; ! mã muiere cu pãr lung
ca heruvii mã þinea vãd eu cã nu-þi mai ajung,
cu Moartea mã-mpotrivea ! cauþi Moartea dumneata,
vino-ncoa sã vezi Moartea:
ºtie cînd îmi prisoseºti
Doina lunecã pe la fereºti,
(Jale mi-i cã mereuþ) cu ochi ca jãratecul
ea ºi eu lunatecul
! jale mi-i cã mereuþ ne privim, cum ne privim,
mã sãruþi ºi tot mã uiþi, din noi doi nici unul ºtim
mã alinþi ºi tot mã minþi, de-s eu ori de ea-i Moartea
tu, singura la pãrinþi; fermecaþi toatã noaptea !
cumu-s eu aºa iubeþ
de mai pun pe tine preþ? ! jale mi-i ºi aº jeli
te-aº schimba, cînd sã te schimb dupã pofta inimii,
n-ai decît de mine timp, umblu jalea ca valea
þi-aº da foc, daru-s milos, aº jeli toatã jalea...

100 101
la mijloc de noapte-i zi, Doina
de mijloc Moarte mã þii, (Dor de moarte)
la mijloc de noapte-i zi,
de mijloc Moarte mã þii ! ! mai duceþi-mã-n sicriu de ceaþã,
mai duceþi-mã-n sicriu de fum,
! sufletul meu vecinic nu se-nvaþã
cu-ngreita inimã de-acum,
! de-acuma eu sînt bolnav mai duceþi-mã-n sicrie, îngeri,
ºi-s cãzut ca frunza-n prav, mai duceþi-mã-n sicrii de foc,
de-acuma eu sînt pierdut, m-am hrãnit de scrîºnete ºi plîngeri
ia-mã ca pe-un mãr cãzut, plin mi-s de pustiu ºi nenoroc !
ia-mã ºi mãnîncã-mã
Moarte ºi te saturã, ! rob unei ºtiinþe vechi, maithuna,
cã de-am fost eu bun mascur floarea mea de carne, liturghii
mãcar Moartea s-o satur, luminate Soarele ºi Luna
mîncã, Moarte, mãr creþesc þi-au turnat în floarea cãrnii vii,
eu cu tine mã-nsoþesc Clara mea Luminã, Sunyatha,
ºi în clin ºi în mînec cãtre tine vin, în tine-am fost,
de-acum nu mã mai vindec ! ictus blînd mã vei scãpa de Roata
vieþuirilor fãrã de rost !
! dar n-are Moartea gurã
de-aceea e sîngurã,
gurã are aceea, Doina
arãmitã ca Moartea: (Strãina)
mã, Domniþã, ca ara-
ca arama-i pleata ta, ! inima mea plînge de la sine
goalã toatã-n armurã inima mea bunã ce ºtia,
cu Moartea de-o masurã crinul morþii numa pentru mine
rîzi de ea ºi-mi dai gurã numa floarea de cireº þia,
ºi cuminecãturã, cu ºtiinþã depãrtat de tine
stai cu mine cãt’ zîuã sã nu semãnãm cu-aceºtia
stai cu mine cãt’ zîuã ! care ºtiu numa sã se-nvenine

102 103
unul cu veninul altuia, nouã suferinþã trupu-mi plimbã
cu ºtiinþã depãrtat de tine inima mea suferinþã bea
sã nu semãnãm cu-aceºtia, Roata Vieþii numa trupu-mi schimbã
mîinile-mi þi-or fi de-acum strãine nu de moarte-mi tremurã carnea !
numa floarea de cireº þia
inima mea plînge de la sine ! m-am hrãnit de moarte ºi de boalã
inima mea bunã ce ºtia ! strãin îs cît îi strãinia
Clarã Razã, Tu, Primordialã,
! alba mea ca floarea de narcisã rogu-mã nu mã mai învia
numa faþa ta mã lumina cheamã Viaþa mea numa greºalã
tu de-acum desãvîrºit ucisã cheamã-mã sã-mi dezvelesc Moartea
mai desãvîrºit decît Moartea recunoaºte-te-oi de nu mã-nºalã
stai ca raza nelumitã-nchisã trupul alb ca neaua de Fecioa–
care numa mort o pot vedea, Tu, Fiinþã Purã de Luminã
tu, Nirvanã, pururea promisã adormirea ºi-alinarea mea
te ºtiam numa cu inima, pentru Tine astãzi mi-i strãinã
alba mea ca floarea de narcisã cea care-mi era ca inima
numa faþa ta mã lumina Tu, Fiinþã Purã de Luminã
tu de-acum desãvîrºit ucisã strãin îs cît îi strãinia
mai desãvîrºit decît Moartea mai alintã-mã cu mîna-þi plinã
de ce oare mi-ai mai fost trimisã
de-alintare de alint de a– !
caut fãrã urmã urma ta !

! Roata Vieþii numa trupu-mi schimbã
nu de moarte-mi tremurã carnea Doina
totul mã-otrãveºte ºi mã-nghimpã (Pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt)
toatã hrana mea-i otrãvitoa–
limba ce-o vorbesc ºi-o plîng nu-i limbã !
e numa rugarea mea ruga–
Celui care Tace ºi Se-nnimbã ! pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt,
Din Fiinþa Lui Prealuminoa– pune-i-aº ºi lacãt ºi zãvor
limba ce-o vorbesc ºi-o plîng nu-i limbã ca sã nu mã spuie pîn’ la capãt
e numa rugarea mea ruga– cum atît fãrã de voie mor,

104 105
cum atît de fãrã nici o vinã spune otrãvita mea de gurã
cum atît de fãrã nici un rost; cum doar cu otravã ne hrãnim
pentru ce, Fiinþã de Luminã, fãrã nici o cuminecãturã
bun numa de tras pe Roatã-am fost? sufletul spre moarte ni-l grãbim !
pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt,
pune-i-aº ºi lacãt ºi zãvor ! spune dacã nu poþi tace, – tace-aº,
ca sã nu mã spuie pîn’ la capãt cum prãvale Ziua peste noi,
cum atît fãrã de voie mor;
Ziua-Aceea toatã rãutatea-ºi
gura-mi însã spune de la sine,
scurge-n noi, otravã ºi puroi,
zice, zice gura mea de zor,
nu se teme gura mea de mine cum ne þinem palma peste gurã
nici de-s crunt cu ea, nici blîndior, cînd privim la Soare-n Rãsãrit
gura-mi însã spune de la sine mãsurînd oºtirile de urã
nici cu apã, nici cu vin n-o ud, Soarele de sînge înroºit,
gurii mele Moartea-i face bine înroºit cu tine a mea gurã
ca pe gura altui o aud ! care toþi de-au vrut-o te-au lovit,
spune fãrã mine, tu, sîngurã,
! gura mea, vedea-te-aº sãrutatã scuipã sînge ºi venin coclit:
doar de foc, la foc, numa de foc cîºtigaþi sîntem ca la belciuge
ºi cenuºa-n site strecuratã îndrãgiþi de-o sifiliticã
doar de mînuri fãrã de noroc, Fiarã care peste lume muge
dacã nu poþi tace cu tãcerea-þi Fiara cea Apocalipticã...
dacã tot nu ne mai izbãvim, spune gura mea nesãturatã
buze douã-a gurii mele eraþi
de muieri din tîrg o mie trei
înde voi iubite-atît de lin,
spune celei care-acasã-aºteaptã
azi e între voi venin ºi urã
nu are una de alta loc, ultimele vorbe dacã vrei !
gura mea vedea-te-aº a mea gurã
c h i nar
sãrutatã ºi numa de foc:
spune-atuncea gurã strãinie n

e
cum trãim aici ºi cum murim,

î
spune dacã tot îþi place þie, ! cînd acasã mort þi-oi veni þie
dacã tot nu ne mai izbãvim, tu sã nu te sperii, sã nu plîngi,

106 107
ochii tãi, oglinzi de Veneþie, ºi unime inima,
tot de nevenirea mea adînci, razã sfîntã pentru nime
pleoapa ta cea albã-vineþie cãrei i-a murit Steaua !
s-o cobori ºi sufletul sã-þi strîngi,
cînd acasã mort þi-oi veni þie ! tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
tu sã nu te sperii, sã nu plîngi de tine m-oi depãrta,
pleoapa ta cea albã-vineþie tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
s-o cobori ºi sufletul sã-þi strîngi ! de tine m-oi depãrta !
! tu, cãmaºa lui Hristos, cãmaºã, ! numa, numa eu cu tine
ca-ntr-un leagãn iarã sã mã culci, dacã-am fi ºi tot în Ra-
ca pe pruncii negrãiþi mã-nfaºã
tot în Raiul cel ca neaua
tot în alintare ºi în giulgi,
alb de albã-n pomi floarea
Maica mea de suferinþi frumoasã
numa vecinic nu ne-am þine
toate-a tale-s sfinte ºi sînt dulci,
tu cãmaºa lui Hristos cãmaºã nu ne þine fãptura,
ca-ntr-un leagãn iarã sã mã culci, tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
ca pe pruncii negrãiþi mã-nfaºã de tine m-oi depãrta,
tot în alintare ºi în giulgi ! numa vecinic nu ne-am þine
nu ne þine fãptura,
ranã sfîntã pentru mine
Doina carne tu din carnea mea,
(Strãina) tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
de tine m-oi depãrta,
! tot mai mult de-acum, ºtiu bine, tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
de tine m-oi depãrta de tine m-oi depãrta !
cum se depãrteazã Steaua
moartã de lumina sa, ! cît þi-ar fi de mine pline
am fost unul trup cu tine, braþele ºi inima,
ne-a fost una inima, oricît m-aº umple de tine
tot mai mult de-acum, ºtiu bine, strãinu-s, eºti strãina,
de tine m-oi depãrta, de-aº fi inimar, ce line
am fost unul trup cu tine inimile ne-aº lucra

108 109
puse-n trupuri angeline tu de mine mai aproape
trase bine la rindea, decît însumi mie-mi sînt,
de-aº fi inimar, ce line tu de mine mai aproape
inimile ne-aº lucra: decît însumi mie-mi sînt !
plîngi cu lacrimi ºi suspine
sînge plînge inima,
tot mai mult de-acum, ºtii bine, Doina
de mine te-i depãrta, (Copilul Bãtrîn)
tot mai mult de-acum, ºtii bine
de mine te-i depãrta ! ! un plîns îþi plînge vecinic în ureche,
în Cartea Morþilor un sunet vechi,
! se despart ape de ape bocetul lumii inimii pereche
ºi apele de pãmînt, cum lumile în Brahma sînt perechi !
ziua Soarelui de noapte
Steaua de-ntuneric crunt, ! o, lumineazã-mi Calea prin pustiuri
tu de mine mai aproape, muzicã veche-a primului dezastru,
decît însumi mie-mi sînt, sã fiu senin ca morþii în sicriuri
Moartea vecinic ne desparte bun pe pãmînt ca-n univers un astru !
înºine al nost’ mormînt,
Moartea vecinic ne desparte ! sã nu mã tem de suferinþi ºi pacea
înºine al nost’ mormînt, nascã-se-n mine ca-ntr-un uter sfînt,
noi sîntem Morminþii, pleoape bãrbatul sterp sã poarte-ntr-însul rodul
pentru ochiul Celui Sfînt, misticul rod, pleromã, ca sîngele curgînd !
noi sîntem Morminþii, pleoape
pentru ochiul Celui Sfînt, ! tristeþe mi-i cã-mi moare-ncet tristeþea,
Moartea vecinic ne desparte otravã nouã bucurie beau,
înºine al nost’ mormînt, sã mai fiu tînãr toatã tinereþea
tu de mine mai aproape ca o mireasã blîndei morþi o dau !
decît însumi mie-mi sînt
se despart ape de ape ! o jale cosmicã de-acum de mine
ºi apele de pãmînt deopotriva cãrnii se desface
ziua Soarelui de noapte funebre fluvii spumegã de groazã
Steaua de-ntuneric crunt, ºi-n mãri ca alcyonii cuibaru-ºi fac în pace !

110 111
! tei cu parfum de sfîntã dezbrãcatã Doina
flagel al cãrnii ruguri pentru aºtri! (Uri memento)
o voce-aud ºi-i tot din astã lume
ºi moartea-mi lumineazã Ochi-Albaºtri ! ! opt milioane patru su’ de mii
de lighioane-n foc ºi-n apã linã
! la ce ni-i bun pe totdeauna traiul, s-au încarnat ca mie tu sã-mi vii
la ce mãtasa albei tale rochi? fãpturã-a celor vii în veci Reginã,
nu putem þine noi pe braþe Raiul rege-al fãpturilor, Stãpîn deplin
cum nu-þi poþi þine lacrima în ochi ! pe Cuget ºi pe Vorbã ºi pe Faptã,
azi trupul meu ca pe un vas te þin
! mãcar apari Mireasã nevãzutã plin de venin, cu mîna mea cea dreaptã
ca Sufletul, prunc singur printre morþi,
cu plete sclave încã celor nuferi închinãtoarea, scriitoarea sa –
plîngîndu-te cu pîntece, lungi torþi, ca o Mireasã plinã e de lacrã-
de lacrãmi cã doar nu din vina sa
reginã-a lor, pe sînuri duci tãcutã sufãr cît nici nu spun, Fiinþã Sacrã,
jug de santal ºi ºtiu amarnic suferi sufãr atît cã nu mai am deloc
imaculatã Graþie cumplitã iubire pentru tine carnea-mi tandrã,
tu care Plugul Lumii arînd Oceanul porþi ! fãcut din suferinþã-s cum din foc
începãtoarea Lumii salamandrã !
! fraþi de-o fiinþã ne va-nvinge boala,
trãim în noaptea relelor mãsuri, ! ard de durerea bietului meu trup,
v-aþi pierdut inima fiinþi de groazã faceþi-mi trupul, viermilor, þãrînã,
ºi veþi muri ca fiara prin pãduri ! trei mii de ani de-acum de el mã rup,
fãrã-de-sufletu-mi o sã rãmînã,
! singur acum ºi singur de cînd lumea l-or învîrti vîrtelniþe de foc,
batjocoreºte Templul din Pãmînt, muncit ºi chinuit mereu nestareþ,
voi sta vãzînd Regina Morþii blîndã pînã l-o strînge iarã la un loc
þesînd ca un Paianjen pînzeturi de-aur sfînt ! sufletul meu pios nepizmãtareþ,

112 113
eu cãtre mine trup al meu mã-ntorc Doina
în Kali-Iuga, în Eonii care-þi (Big Bang)
vînturã în vîrtelniþe ºi-þi storc
miezul dezastrului mereu nestareþ, ! o, Doamne-Dumnezeule,
mã-ntorc ºi nu ºtiu dacã sã te iert, care-nmulþit-ai lumile
sau sã te sparg sã nu mai þii în tine numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea,
secretul jertfei ºi-acel plin deºert ºtiu, fãrã de speranþã e
al Gîndului-Sãmînþã-a Lumii-n tine ! sã-mi mai înalþ pîn’ la tine,
sã-mi mai înalþ pînã la tine vocea !
! ajutã-mã, tu, Dumnezeul meu,
sã mã mai pot iubi acum pe mine ! poate cã însuþi ai surzit
în ceasul cãrnii bolnave mereu din somnul tãu adînc trezit,
de trupul meu voind sã mã-nstrãine, numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea,
Doamne, – acest trup de rîsul rîsului, o, Doamne îndumnezeit
e cea mai sfîntã ºi mai sfîntã cupã, de-acuma lumile-ai pornit
mai sfîntã decît Raza Soarelui numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea !
care-a ta mînã o s-o întrerupã,
e sfînt ºi sfînt ºi sfînt e, Doamne, cel ! aºa-mi era, aºa-mi era,
de Tine plin cum Tu eºti plin de Tine, aºa-mi era ºi vocea mea,
împacã-mã ºi-mpacã-mã cu el numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea,
cu trupul meu voind sã mã-nstrãine, înlãnþuite lumi la rînd
se învîrteau Moartea visînd
lotus c-o mie de petale vii numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea !
iluminat petalã cu petalã
ca o Mireasã Albã-n pirostrii, ! dormeam ca alcyonii stînd
Clarã Luminã, Tu, Primordialã într-un mormînt de ape cînd
resoarbe-mã în muzica dintîi numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea,
Sufletul Lumii iarã sã mã þinã din Somnul m-am trezit cãzînd
ºi-n tine cît de mult, de poþi, sã-amîi într-un abis al groazei, cînd
Marele Bang, Fiinþã de Luminã ! sã-mi mai înalþ pînã la tine vocea?

114 115
! aºa-mi era, aºa-mi era Doina
aºa-mi era ºi vocea mea, (Oralitãþi)
numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea,
cu mult mai mult strãlucitor ! merg ºi scriu – ºi scriu!–
decît un milion de sori ºi cã te caut nu-þi promit,
iar compun mintal
numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea !
de cînd hîrtia s-a scumpit,
scriu pe creier
! venirã inºi de-un neam obscur, cu negreala de pe suflet
parcã abia ieºiþi din cur negru negru negru negru –
care-au luat ºi-mi mãsurarã vocea, ºi negreala asta negreºit
ºi-a trebuit sã þip, sã-njur, apele-or s-o spele –
cînd îmi va ploua direct pe creier –
sã-ndrug în graiul lor impur,
asta dupã ce-mi voi fi vîndut calota
sã-mi folosesc precum o vitã vocea ! fiindcã osu-i bun pentru hîrtie –
asta dupã ce mã vor fi otrãvit:
! venirã alþii ºi mai ºi zilnic iau ºi beau otravã,
crescuþi în pustã pe pustii zilnic beau otrava lor,
mã omoarã, ºtiu, dar cu zãbavã,
cãrora iar nu le plãcurã vocea-mi,
doamnelor ºi domnilor !
punîndu-mi degetul în piept,
m-au sfãtuit sã mã îndrept,
sã nu-mi mai nalþ tot cãtre ceruri vocea ! Doina
(Zile)
! o, Doamne-Dumnezeule,
! zile care îmi ucideþi,
care-nmulþit-ai lumile
îmi ucideþi inima,
numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea, ca într-un mormînt mã-nchideþi
ºtiu, fãrã de speranþã e în þãrîna cãrnii, grea,
sã-mi mai înalþ pîn’ la tine, zile care îmi ucideþi,
sã-mi mai înalþ pînã la tine vocea ! îmi ucideþi inima !

116 117
! cu mîni reci ºi ochii vineþi, ! ochiul meu sã plîngã fãrã zor
trup al meu de te-aº vedea, cum plînge-n padure un izvor
suferinþa ta aline-þi singur de cînd lumea s-a-nceput
Moartea Bunã, numai Ea, nici mãcar de Dumnezeu ºtiut,
zile care îmi ucideþi, singur de cînd lumea s-a-nceput
îmi ucideþi inima ! nici mãcar de Dumnezeu ºtiut !

! viersul meu sã-l cînþi numai noaptea,
Doina ºi din ºapte numa-ntr-a ºaptea,
(Strãina) lasã ziua cum e, dacã vrei,
cã-i ajunge rãutatea ei,
! inima mea azi nu te mai vrea, lasã ziua cum e, dacã vrei,
ia-mi cu tine tinereþea mea, cã-i ajunge rãutatea ei !
lasã-mã aice sã rãmîn
ºi fãrã de tine ºi bãtrîn,
lasã-mã aice sã rãmîn Doina
ºi fãrã de tine ºi bãtrîn ! (Passiflora incarnata)

! ca sã-mi iert cã mult mi-ai fost dragã, ! voi ce l-aþi urcat pe cruce pe Hristos,
lasã-mi numa pîne da neagrã, un bãrbat atît de tînãr ºi frumos,
noaptea s-o mãnînc fãrã sã vãd lãudaþi-l mult în muzici ºi-n poeme,
aºteptînd urgie ºi prãpãd, cã Hristos, de dragul vostru, în piroane urcã iar
noaptea s-o mãnînc fãrã sã vãd din vreme-n vreme,
aºteptînd urgie ºi prãpãd ! cã Hristos, de dragul vostru, în piroane urcã iar
din vreme-n vreme !
! singur sã mã bucur cã mã-ntomn,
sã-mi ud buzele numai în somn ! voi, flãmînzii, ºi voi, rãii, ºi voi toþi,
cu sãratã lacrimã, sãra- neam de tîrfe nesãtule ºi de hoþi,
ochiul meu sã plîngã, dacã vrea, bucuros Hristos scuipatul vi-l primeºte
cu sãratã lacrimã, sãra- ºi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneºte
ochiul meu sã plîngã, dacã vrea ! ºi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneºte !

118 119
! numai unul dintre voi a nãscocit Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii te uram ºi Mama,
chinul care pe Hristos l-a omenit cã ni l-ai pus tu pe pereþi pe Stalin ºi-ai dat jos icoana !
ºi pe cruce nu-l mai lasã sã-ºi ia locul,
ºi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul ! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia...
ºi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul ! mai mult pe mine mã bãteai, spre mine-þi abãteai urgia...
pînã spre miezul nopþii mult în casa noastrã luminatã
se auzea cum tu loveºti cu vrednicia ta de Tatã !
Doina
! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia...
(Tatãl meu Rusia)
ne-ai îngrozit cu groaza ta copiilor copilãria...
m-ai prigonit, m-ai alungat din pãrinteasca noastrã casã,
! de cincisprezece ani nu ºtiu, nu ºtiu nimic de tine, Tatã,
de-aceea azi picioarele mi-s tari ca fierul ºi frumoasã !
stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecatã,
stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura? ! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia...
val roº de sînge ºi acum tot îmi mai podideºte gura ! genunchii azi mi-i plec ºi-þi plîng singurãtatea, nebunia...
mã poartã azi picioarele pe Drumul Noilor Imperii,
! sãrutu-þi mîna, Tatã bun, sãrutu-þi mîna ºi-nchinare la Noua Sofie sã-ajung pe crucea Albelor Siberii !
ca Domnul-Dumnezeu tu eºti, ca Dumnezeu ºi Sfîntul Soare,
cîþi pumni în inimã-am primit mi-au fost ca floarea la ureche ! nimic nu poate-a mã-ngrozi, sufletul meu nu se mai teme...
cã nu e pumn sã poatã sta cu pumnul Tatãlui pereche ! de tine doar mi-i dor mereu, nu te-am vãzut de-atîta vreme,
dar nu bãtrîn, dar nu dement, n-aº vrea sã-mi pari
! sãrutu-þi mîna, Tatã bun, sãrutu-þi mîna ºi genunchii, acum un altul,
te-ating cu palma de copil cu-nvineþitele ei unghii, Tu care trupul mi-ai fãcut tare ºi neted ca asfaltul !
mi-s mîinile tot strãvezii, nevinovate, albe prunce,
putea sã mi se-opreascã-n loc cu totul inima atunce ! ! poate de-acum, nu mai e mult ºi în Siberia ni-i drumul,
la tine doar mã mai gîndesc cît þine ºi ne-o þine-acumul,
! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia... fiul vîndut ºi schingiuit ce gînd sã-þi mai trimitã þia?
Tu numãrai ºi-þi întindeam palmele-nsîngerate þia... Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia !
Te-ai fi oprit de-ai fi vãzut cã fiul tãu de-al doilea plînge
þi-aº linge cizmele ºi azi de-ar fi stropite de-acel sînge ! ! de cincisprezece ani nu ºtiu, nu ºtiu nimic de tine, Tatã,
stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecatã...
! Tu erai tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia... stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura...
Tatãl dement cu epoleþi ºi cu centurã ca leºia... val roº de sînge ºi acum tot îmi mai podideºte gura !

120 121
! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia cearcã patru, dacã n-are
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia ºaptele mai mult temei,
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia cearcã nouã ºi-ncercare
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia sfîntã dacã zecele-i,
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia !
pînã-a-ºi pãrãsi mormîntul
cearcã-un alt mormînt de soi
Doina acelaºi destin avîndu-l
(Melodie fãrã sfîrºit) de sobol ºi muºuroi,
(Variantã) dar mai multã prana-ntr-însul,
dar mai fãrã de puroi;
La 100 de ani de la tipãrirea Doinei în „Con-
vorbiri literare“... prilej sã le reamintim ºi de cînd stã sub palmierul
redactorilor de azi ai ilustrei reviste cã „autorul vecinic cãlãtorului:
Doinei“ e numai Mihai Eminescu, noi ceilalþi primul numãr par, Misterul
toþi sîntem doar niºte umbre... Nunþii ºi-Afroditei lui,
„Arithmo de te pant’ epeoiken“ dublu, – ºi-ncheiat în fierul
Hieros Logos coasei Morþii, ºaptelui,
„Numai umbra spinului
cearcã Numãrul de Aur
La uºa creºtinului.“
în plai hiperboreean
Mihai Eminescu, Doina
dupã-acela faurmaur
descinzîndul la Teþcani
ø ºi vãzînd prin nori balaur
! pregãtindu-se sã intre lup flãmînd de mii de ani,
într-al ºaptelea lui trup,
sîngerînd din ochi ºi vintre, ºi visînd cel fir de aur
urlînd þapãn ca un lup legînd vieþile-i colan,
ºi-alegîndu-se doar dintre toatã karma-i aduna-or
moi suspinuri ce se rup, în cel galeº plan nirvan
sufletul meu a mirare cum acelui Minotaur
cearcã unu, doi ºi trei, vergine ºi bãietani;

122 123
mîinile cu-ale lor zece eu-s cu ei, cu sãrãcanii
degete îmi sînt precept, cari tot rãul au fãcut
toate-n mînuri le-oi petrece dînd moºiile lor danii,
spre Eonul înþelept eu-s cu cei purtaþi pe scut
care-o ºti de altã Lege, nescutiþi nici morþi, sãrmanii,
de Frumos, de Bun ºi Drept: de-a fi judecaþi cã-au vrut
preafrumosul Ganymede, sã rãmîie, sã rãmîie
el, Aparul, Monarc Blînd tot în partea cea mai rea
care-n ochi divini se vede unde nu vor sã ne-amîie
soma-n cupe mari turnînd, boala, jalea ºi Moartea
el, pereche albei Lede, care trupul ni-l tãmîie
el, cerescul foc stingînd; ºi ni-l trage la rindea
pînã-atunci nestãpînindu-mi bun sicriu sã ni-l mîngîie
limba ºi nici pîntecul, sîngerînd toatã carnea
(pîntecul mai des fiindu-mi cã-au putut în el sã þîie
de muiere nesãtul) Cerul. Eu-s cu-aceºtia
ºi la inimã viindu-mi care-n þara lor de grîie
din veninuri îndestul, treierã cutreiera,
singur nepãzind metronul eu-s cu toþi aceºtia ºapte
ºi tot rãului dînd zor ºi mai mult cu cel mezin
sã mã umple, – am prins canonul care bea sînge cu lapte
sã-mplinesc de de cu zori ca pe un ichor divin
truditor obscur la zvonul ºi-ale cãrui braþe-s coapte
Marelui Ordonator pîn’ la coate în venin !
zic în loc de ziua-bunã
argumentul lui Picard
ø
celor singuri-împreunã ! ºapte fraþi tãind la piatrã
celor nevegheaþi de Har, al ºaptelea nu mai vrea...
celor care se-mpreunã am fãcut noi, Morþii, vatrã,
spre-a însãmînþa-n zadar, plînge cel de-al ºaptelea,

124 125
am fãcut noi, Morþii, vatrã, oriºiunde prin oraº,
plînge cel de-al ºaptelea, azi se primblã Moartea roatã
oriºiunde prin oraº,
de tine ne-am închis, Soare,
ºapte fraþi ca ºapte fraþi, ºapte ani tãiai la piatrã,
ºi-acum ura ni-i lucrare, ºapte ani tãiai la pia-
se urãºte braþ pe braþ, ºi gãmanii mã tot latrã
ºi-acum ura ni-i lucrare, cã n-am mînuri muncitoa-
se urãºte braþ pe braþ, ºi gãmanii mã tot latrã
cã n-am mînuri muncitoa-
ºapte ani tãiai la piatrã
ºapte ani tãiai la pia–, meºter, sînt þinut tot calfã
sã-i fac drum sã poa’ sã treacã Pod ºi Templu – adînc zidind,
cu trãsura ei Moartea, aurita mea pentalfã
sã-i fac drum sã poa’ sã treacã deasuprã-ne lucind,
cu trãsura ei Moartea, aurita mea pentalfã
deasuprã-ne lucind:
ºapte ani tãiai la piatrã sînul tãu cel acru-toapsã
ºapte ani cu mîna mea, numai pentru mine-i dul-,
fii-mi mînã blestematã Moarte, tu, cu lungã coapsã
de eºti dreapta ori stînga, numai eu te îndestul,
fii-mi mînã blestematã Moarte, tu, cu lungã coapsã
de eºti dreapta ori stînga numai eu te îndestul,
c-ai fãcut tu drum de piatrã
sînul tãu cel acru-toapsã
sã treacã pe el Moartea, numai pentru mine-i du-,
ºi-a venit la noi acasã Moarte, tu cu naltã coapsã,
ºi-a gãsit-o pe Maica, îmi ºtii mînurile tu,
ºi-a venit la noi acasã Moarte, tu, cu naltã coapsã,
ºi-a gãsit-o pe Maica, îmi ºtii mînurile tu,
ºapte ani tãiai la piatrã
ºapte ani ca un ocnaº, þi-au întipãrit fãptura
azi se primblã Moartea roatã truditoare-a mele mîni

126 127
te-au masurat cu masura cît mai þine ca mãtasa
ani ºi luni ºi sãptãmîni, carnea mea, sãrmanul strai,
te-au masurat cu masura îi sînt vieþii tale casa,
ani ºi luni ºi sãptãmîni, Moartea mea frumoasã-mi pai,
îi sînt vieþii tale casa,
sînul tãu cel acru-toapsã Moartea mea frumoasã-mi pai,
numai pentru mine-i du-,
ºi-al meu trup ºi þie pae-þi
Moarte, tu cu nalgã coapsã
ca al Verginei trupºor,
îmi ºtii mînurile tu,
cu evlavia opaeþ,
Moarte, tu, cu nalgã coapsã, sfînt ca sfînta sfintelor,
îmi ºtii mînurile tu, cu evlavia opaeþ,
sfînt ca sfînta sfintelor,
þi-au întipãrit fãptura
truditoare-a mele mîni ºi-al meu trup sã-þi parã þie
te-au masurat cu masura sfînt Eden unde petreci,
ani ºi luni ºi sãptãmîni, pîn’ la dreapta Parusie
te-au masurat cu masura piere fãrã urmã-n veci,
ani ºi luni ºi sãptãmîni, pîn’ la dreapta Parusie
piere fãrã urmã-n veci;
sînul tãu cel acru-toapsã
numai pentru mine-i dul-, faþa mea de nici un rictus
asta-i toatã-a mea pricoapsã neatinsã-i, nici dezgust,
la buna murire-emul, razã-a Morþii, sfinte ictus,
Clara ta Luminã-o gust,
asta-i toatã-a mea pricoapsã
razã-a Morþii, sfinte ictus,
la buna murire-emul: Clara ta Luminã-o gust,
mi-am fãcut trupul ca pînza, tu, aproapea ºi departea,
pînza cea de borangic, tu alean ºi-alin în veci,
poate m-o pune pe dînsa Moartea mea închinu-þi moartea
cãci nu suferã nimic, moartea mea cu mînuri reci,
poate m-o pune pe dînsa Moartea mea închinu-þi moartea
cãci nu suferã nimic, moartea mea cu mînuri reci !

128 129
! îmi vînd sufletul tot þie ! asta-mi este toatã arta
veci de veci nemîntuit, tot cu mine sã o port
de te-aº prinde, Moarte Vie, ca pe un vîrtej – Vivartha –,
sã-þi bag ghearele în gît, Moartea cît sînt viu ºi mort,
de te-aº prinde, Moarte Vie, ca pe un vîrtej – Vivartha –,
sã-þi bag ghearele în gît ! Moartea cît sînt viu ºi mort;
! cã-s din cei ce trec cu talpa ºapte ani tãiai la piatrã,
peste pietre-ncinse-n foc ºapte ani cu mîna mea,
nevrînd în aceastã Kalpa n-am cu ce-þi plãti o natrã
sã stea cu Domnul deloc, sã-þi acopere faþa,
nevrînd în aceastã Kalpa
n-am cu ce-þi plãti o natrã
sã stea cu Domnul deloc !
sã-þi acopere faþa:
! sînt acel ce nu mã satur
tot la Domnul sã mã duc du-te, tu, faþã frumoasã,
împotriva Lui doar, martur du-te, tu, cum ai zbura,
pentru ultimul dibuk, am fãcut noi, Morþii, casã,
împotriva Lui doar martur lunea ºi duminica,
pentru ultimul dibuk ! am fãcut noi, Morþii, casã,
lunea ºi duminica,
! de te-aº prinde eu mi-aº vinde
învierea mea pe-atît, marþi ºi miercuri, joi ºi vineri
Moarte Vie, de te-aº prinde ºi aºijderi sîmbãta,
sã te-ngrop pînã la gît, „ºi din tineri în mai tineri“
Moarte vie, de te-aº prinde am fãcut morþii casa,
sã te-ngrop pînã la gît, „ºi din tineri în mai tineri“
am fãcut morþii casa !
cã-mi dãrîmi zidul ºi Anta
ºi nu-mi amintesc decît ø
din ruinurile-Ananta
al Fecioarei trup zidit, ! sar la dreapta ºi la stînga,
din ruinurile-Ananta înainte ºi-napoi,
al Fecioarei trup zidit ! mã gãsesc mereu la mijloc,

130 131
la mijloc e Moartea-n noi, sã te pãrãsesc în vis,
mã gãsesc mereu la mijloc, sã visez dormind în tine,
la mijloc e Moartea-n noi, sã te pãrãsesc în vis !

mã îmbracu ºi dezbracu, ø
mã înfoi ºi mã desfoi, ! dacã nu te ameninþã
n-are Moartea nici pe dracu, suferinþa ta mereu
primblu Moartea-n haine noi, uiþi, preadulcea mea fiinþã,
n-are Moartea nici pe dracu, trupul meu, odorul meu,
primblu Moartea-n haine noi, uiþi, preadulcea mea fiinþã,
trupul meu, odorul meu:
mînc durere, beau otravã
ºi cu groaza mã rãsfaþ, tot ce altul face-o datã
mã omoarã cu zãbavã, eu de ºapte ori tot fac
Moartea mea fãrã de saþ, ºi-apoi din Facerea toatã
eu numai ponosul trag,
mã omoarã cu zãbavã,
ºi-apoi din Facerea toatã
Moartea mea fãrã de saþ
eu numai ponosul trag,
(parcã n-ai sãri cum tré- toþi ceilalþi iau tot prinosul
mai la stînga-dreapta bré rãmîne-le-ar totu-n gît,
mai mijlocul la mijloc eu cu truda ºi ponosul
ca sã ia mijlocul foc!) ºi netrebnic dovedit
drag mi-a fost de tine tare eu cu truda ºi ponosul
trup al meu de tot sãrac, ºi netrebnic dovedit !
de la creºtet la picioare
în plînsoare te îmbrac, ø
de la creºtet la picioare ! ºapte frînghii de mãtasã
în plînsoare te îmbrac, împletite-toate-n ºa-,
pentru-o treabã serioasã,
jale mi-i de tine, jale, pentru o spînzurãtoa-,
trup al meu cã þi-a fost scris, pentru-o treabã serioasã,
sã visez dormind în tine pentru o spînzurãtoa-,

132 133
se rup una cîte una fãrã saþ sînt toate ºapte,
nu-þi poþi frînge bietul gît, milã de la nici una !
cearcã toatã sãptãluna
n-o sã-þi iasã nici atît ! singur mã am doar pe mine
cearcã toatã sãptãluna doar pe mine ºi Doina,
n-o sã-þi iasã nici atît ! dar de mine nu se þine
cu iubire nici umbra,
! atîtu-l jelesc ºi-atîtu-l
dar de mine nu se þine
sacul meu de piele scump,
cu iubire nici umbra !
da cum cerc sã-mi pãzesc gîtul
deîndatã mi-l ºi rump,
da cum cerc sã-mi pãzesc gîtul ! Doina o îngîn ºi-o uitu
deîndatã mi-l ºi rump ! ºi din nou mi-o amintesc
cînd mã apucã urîtu
! vreau sã fac ºi nu pot face, cã pe-aici mã prãpãdesc,
ce nu vreau sã fac tot fac, cînd mã apucã urîtu
Doamne, -n scrum de s-ar preface cã pe-aici mã prãpãdesc !
rãmãºiþa ast’ de veac,
Doamne, -n scrum de s-ar preface ! cît de mult urãsc oraºul
rãmãºiþa ast’ de veac ! cît urãsc acest oraº,
temniþat ca vieþaºul
! în oraºul ãsta ºapte ies din el numai golaº,
mã iubesc ºapte muieri,
temniþat ca vieþaºul
nu mã uit de-i zi ori noapte,
ies din el numai golaº !
le dau tot ce ele-mi cer,
nu mã uit de-i zi ori noapte,
le dau tot ce ele-mi cer ! ! pentru noi, moldavi, oraºe
ne-ai dat trudã ºi ospici,
! toate ºapte vor de toate, ne-ai sfãrmat la ciolãnaºe
vor ºi toatã inima, sub tramvaiele de-aici,
fãrã saþ sînt toate ºapte, ne-ai sfãrmat la ciolãnaºe
milã de la nici una, sub tramvaiele de-aici !

134 135
! ne-ai stors vlaga fãrã noimã, în jigodii ºi canalii
numa strîmb ne-ai judecat, ºi toþi întru Domnul fraþi !
chinul nostru, orice moimã
l-a hlizit ºi l-a scuipat, ø
chinul nostru, orice moimã
! ºapte drumuri am în faþã
l-a hlizit ºi l-a scuipat !
pe oricare-aº apuca,
mã vîntuie ºi mã-ngheaþã
! fiecãruia un gîde
ºi-i noapte de diminea-,
ºi-o paiaþã, dacã sca-
de satîrul morþii hîde, mã vîntuie ºi mã-ngheaþã
nu scapã batjocura, ºi-i noapte de diminea-, !
de satîrul morþii hîde,
nu scapã batjocura ! ! ºapte drumuri am în faþã
ºapte cupe cu otra-,
! locul rãu, întors cu dosul, mã îmbie ºi rãsfaþã
locul rãu întors pe dos, Moarteamînãstareþa,
unde cei care-au ros osul mã îmbie ºi rãsfaþã
ne-au sfãrmat sãrmanul os, Moarteamînãstareþa !
unde cei care-au ros osul
ne-au sfãrmat sãrmanul os ! ! de te-ai face-o mãnãstire
Moarte, dupã-atîta chin,
! Moartea-ºi primblã iar trãsura „sã-mi dai buze de cetire
prin turcitul Bucureºti ºi la sînu-þi sã mã-nchin“,
care ºi-a-ntrecut mãsura „sã-mi dai buze de cetire
în fasoane harãpeºti ºi la sînu-þi sã mã-nchin“ !
care ºi-a-ntrecut mãsura
în fasoane harãpeºti, ! ºapte drumuri am în faþã,
pe oricare-aº apuca
în zãltaþi la Furinalii la capãt de drum s-aºazã
haraminii plini de lapþi, Dumnezãu în faþa mea,
în jigodii ºi canalii la capãt de drum s-aºazã
ºi toþi întru Domnul fraþi, Dumnezãu în faþa mea !

136 137
! nu mã judecã, nu strînge ca sã pot uºor sã pier
relele din viaþa mea, poate eºti aºa anume
numa singur stã ºi plînge ca sã pot uºor sã pier !
priivindu-mã aºa,
numa singur stã ºi plînge ø
priivindu-mã aºa !
! într-o noapte am murire,
într-o noapte am murit,
! uite, Doamne, drum de sînge
fãrã teamã de orbire
am ales cu voia ta,
pre Domnul l-am întîlnit,
drãguþ-Doamne nu mai plînge,
fãrã teamã de orbire
alina-m-oi cu Doina,
pre Domnul l-am întîlnit !
drãguþ-Doamne nu mai plînge
alina-m-oi cu Doina !
! sufletu-mi vîrtej ca hãul
stãtea gol în faþa lui,
! nu mã judeca, nici plînge,
spune-mi, Doamne, care-i Rãul
cîntãri, nici alina,
tot Rãul Pãmîntului?
numa ia-mã ºi mã strînge
spune-mi, Doamne, care-i Rãul,
cum iei floarea ºi frunza
tot Rãul Pãmîntului?
numa ia-mã ºi mã strînge
cum iei floarea ºi frunza !
! dacã tot murim cu totul,
înviem apoi de tot?
ø spune-mi, Doamne, care-i rodul
! nici o Moarte nu-i ca Moartea încarnãrii noastre-n Tot?
nici ca lumea nu mai faci spune-mi, Doamne, care-i rodul
Lumea care-ºi þine partea încarnãrii noastre-n Tot?
ca frunzele în copaci,
Lumea care-ºi þine partea ! nu sîntem doar un nimica
ca frunzele în copaci ! mai uºor ca negura?
numai groaza-ne ºi frica
! sãrãcuþa mea de lume poartã Sfîntã Vergura?
eu nimica nu-þi mai cer, numai groaza-ne ºi frica
poate eºti aºa anume poartã Sfîntã Vergura?

138 139
! dacã ne-ai zidit, zidire dar aleanul ei nu-ndurã
Doamne, Tu, cu mîna ta ! cît cenuºã ºi otra-
dar aleanul ei nu-ndurã
o iubire doar iubire cît cenuºã ºi otra- !
sufletul mi-l lumina,
o iubire doar iubire ! orice vorbã zice, -i strîmbã,
sufletul mi-l lumina, vrea sã þipe, -i zice lin,
ºi ar vrea sã-i pun pe limbã
o luminã cu aromã un venin numai venin,
ca unul mirabil mac ºi ar vrea sã-i pun pe limbã
pîntece-matern-pleromã, un venin numai venin !
leacul neaflat în veac,
pîntece-matern-pleromã, ! tot ce-ar zice de acuma
leacul neaflat în veac ! gura mea tot nu-i de-ajuns
patru suliþi bune numa
! într-o noapte, poate noaptea dacã trupul mi-au strãpuns,
îmbãtat de afion, patru suliþi bune numa
vrut-ai, Doamne, sã vãd Moartea dacã trupul mi-au strãpuns
Lumii în Armaghedon,
vrut-ai, Doamne, sã vãd Moartea ºi încep vorbirea Limbii
Lumii în Armaghedon ! ce-o-nþelege Dumnezãu,
altfel înmulþesc doar limbii
ø rãului puind la rãu
! astãzi mi se-ntoarce toatã altfel înmulþesc doar limbii
jalea cum e negura, rãului puind la rãu !
mi-au pus la gurã lãcatã,
mi-au împodobit gura, ! este, Doamne, unul mare,
mi-au pus la gurã lãcatã, unul tare, unul cît,
mi-au împodobit gura ! cît un rac roºiu ºi care
ne-a pus cleºtii lui în gît,
! azi zic gurii, Doamnã gurã, cît un rac roºiu ºi care
ia ºi mîncã, ia ºi bea, ne-a pus cleºtii lui în gît !

140 141
! chip sã þipi nu-i ºi nu-i chip sã din aceastã închisoare
te mai rogi, sã bei, sã mînci, din aceastã închisoa- !
Fiara cea Apocalipsã
ne tot tîrîie pe brînci, ! rãmîneþi Lunã ºi Soare
Fiara cea Apocalipsã tot ca la venirea mea !
ne tot tîrîie pe brînci !
ø
! este unul doar smîrdoare ! iar de suferinþi te nãrui
ºi-i cu noi, aici, la slog, trupu-mi suleget de mim,
îl ºtii bine, Doamne Mare, suferi mut ºi mult ºi stãrui
pe acela Gog-Magog, ºi mai mult sã suferim,
îl ºtii bine, Doamne Mare, suferi mut ºi mult ºi stãrui
pe acela Gog-Magog ! ºi mai mult sã suferim !

! nouã borte trupu-mi lasã ! suferi astãzi ca pãmîntul
ºi cu toate astea n-a ca ºi vîntul stare n-ai,
nu are pe un’ sã iasã apa mea de trup ca gîndul
sufletul meu dacã vrea, arzi cum l-a-nceput ardeai,
nu are pe un’ sã iasã apa mea de trup ca gîndul
sufletul meu dacã vrea ! arzi cum la-nceput ardeai !

! ºapte or sã mã omoare, ! ardere-ai, fãpturã tandrã,
ºapte îºi vor împlînta ca în casa ta de foc
cuþitoaiele amare Sorã bunã, salamandrã,
exact unde-i inima, la-nceputul cel de scoc,
cuþitoaiele amare Sorã bunã, salamandrã,
exact unde-i inima ! la-nceputul cel de scoc !

! sufletul meu o sã zboare, ! ardere-ai, fãpturã tandrã,
sufletul, iubirea mea, tu, scãpatul la soroc,
din aceastã închisoare, sã-ajungi drumomanã landrã
din aceastã închisoa-, ºi sperjur ºi prooroc,

142 143
sã-ajungi drumomanã landrã de acuma mai lin
ºi sperjur ºi prooroc ! de acuma nu mai vin:

ø negurã, negurã
cu sîngele pe gurã
! spãimîntat ca Philolaos,
trupul þi l-am privegheat... Precistã, Vergurã
mîndro, sã-þi fie de paos sufletul mi-i negurã !
lacrima ce-am lãcrimat,
mîndro, sã-þi fie de paos !
lacrima ce-am lãcrimat ! ! negurã, negurã
cu sîngele pe gurã
! iarã Sufletul în lacrã-
lacrãmi de îngeri spãlat, Precistã, Vergurã
pura lui esenþã sacrã sufletul mi-i negurã !
ca-ntr-un giulgi înrourat,
pura lui esenþã sacrã,
ca-ntr-un giulgi înrourat, Doina
(Oralitãþi)
ca-ntr-un lotus dintr-o mie
de petale surîzînd ! eu m-am sãturat de voi
în nesaþul de vecie care de vã strîngeþi doi
zeii-n rugãciune stînd, ºi-n braþe vã þineþi
în nesaþul de vecie n-aveþi timp sã vã iubiþi
zeii-n rugãciune stînd ! cã tot timpul vã gîndiþi
pe cît sã vã vindeþi !
Doina ! pînã nici tu, maica mé
(Negurã) tot nu m-ai putut þîné
acolo într-un maþ
! de acum mai uºor ºi m-ai scos spre vînzare
decît ceaþa-s cãlãtor, cu-amîndouã braþele,

144 145
cu dulcele tãu braþ ! ! hai, mã fugãre, curviþã,
! iubeºte-ne ºi pe noi sã-mi pupi dulcea mea guriþã,
cã ne vindem pe gunoi, hai, mã fugãre, curviþã,
o, Doamne-n ceriuri Domn, Moartea peste tot,
cã ni-i foame, – nu mîncãm Moartea peste tot !
cã ni-i sete, – ºi nu bem
! este o cãrare-anume
stãm treji picînd de somn, unde-i capãtul de lume,
iubeºte-ne ºi pe noi este o cãrare-anume
cã ne vindem pe gunoi Moartea peste tot,
o, Doamne-n ceriuri Domn ! Moartea peste tot !
! hai acolo, mîndruleanã,
Doina Moartea morþii curvuleanã,
(Moartea peste tot) hai acolo, mîndruleanã,
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
! ai mei au fugit de tine
dar tu ai fugit mai bine ! hai acolo, mîndruliþã,
dar tu ai fugit mai bine Moartea morþii, curvuliþã,
Moartea peste tot, hai acolo, mîndruliþã,
Moartea peste tot ! Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
! hai, încearcã ºi cu mine
ca sã vezi dacã fug bine, ! faþa de pãmînt mi-a ºtears-o,
ca sã vezi dacã fug bine inima de tot mi-a ars-o
Moartea peste tot, inima de tot mi-a ars-o
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
Moartea peste tot !
! hai, mã fugãre, curvanã ! vino-aici sã-þi rup cu parul
cã sînt tot un plîns ºi-o ranã, ºalele ºi mãdularul,
hai, mã fugãre, curvanã, ºalele ºi mãdularul,
Moartea peste tot, Moartea peste tot,
Moartea peste tot ! Moartea peste tot !

146 147
! te-oi lega cu legãtura, cari din mîni mã scapi de tot
te-oi bãtea cu nemãsura, cãprioarã-soþioarã,
þi-oi umple de sînge gura, numai singurã te culci
Moartea peste tot, priivindu-mã pe mine,
Moartea peste tot ! trupul tãu muiatul giulgi
þine rane ºi suspine !
! te-oi þinea ca sã vezi cum îi,
tocmai la Capãtul Lumii ! mã dor mînile de scris
azvîrlit din maþul mumii, cum pe prunc îl doare tînga
Moartea peste tot, mã-sii-n mumã-sa închis,
Moartea peste tot ! scriu cu dreapta ºi cu stînga,
de la Dracul cãtre Domnul
! te-oi bãtea pînã te-ai stînge, de la Domnul cãtre Dracul
nimeni, nimeni nu te-a plînge pînã mã omoarã somnul
te-oi bãtea pînã te-ai frînge pînã somnu-mi rupe capul,
Moartea peste tot, mã dor mînile mã dor
Moartea peste tot !
nu ating cu ele-o varã
trupul tãu de mac uºor
mirosind ca o mioarã !
Doina
(Mã dor mîinile de scris) ! cu aceste mînuri pot
învîrti ºi eu talantul
„...ca sã scriu iar, sã scriu de meserie,
scrie-mi-ar numele pe mormînt, ºi
Abstractior ºi Savaot
n-aº mai fi ajuns sã trãiesc.“ pot cu ele-ucide-un altul,
Mihai Eminescu
pot cu ele face tot
ce faci tu! ele-mi sînt Christul
! mã dor mînile de scris numa-n cuie mi le port
de la stînga înspre dreapta, mi le vînd cu tot cu scrisul,
chinu-mi-s, alinu-mi-s, milã mi-i de-a mele mîni,
numai scrisu-mi este Fapta, de la stînga înspre dreapta
mã dor mînile cum pot zile-ntregi ºi sãptãmîni
doar pe tine sã te doarã luni ºi ani ele-mi fac Fapta !

148 149
! tu care-mi iubeai, Dora,
mînile lucrate bine,
taie-mi mînile ºi ia-
ºi ia-mi mînile cu tine,
tu care-ai plecat, Dora,
în þinuturi florentine,
taie-mi mînile ºi ia-
ºi ia-mi mînile cu tine; ROSARIUM
mã dor mînile de scris
de la stînga înspre dreapta
chinu-mi-s, alinu-mi-s, Rosarium
numai scrisu-mi este Fapta, (Bocet)
mã dor mînile de scris
de la stînga înspre dreapta ! cînd într-un sicriu
chinu-mi-s, alinu-mi-s m-ai închis de viu,
numai scrisu-mi este Fapta ! Mari, Mario,
Mari, Mario !

! eu n-am vrut sã-nviu
pe lume sã viu,
Mari, Mario,
Mari, Mario !

! în pîntec mã porþi
sã mã-nvii din morþi,
Mari, Mario,
Mari, Mario !

! mamã cu mîni sfinte,
mã rog, nu mã vinde,
Mari, Mario,
Mari, Mario !

150 151
! mamã cu mîni sfinte, Rosarium
mã rog, nu mã vinde, (Mã mir de steauã...)
Mari, Mario,
Mari, Mario ! ! mã mir de steauã, steaua cum strãluce
de unde ia lumina, unde-o duce...?

! mã mir de neauã ºi de trupu-i vergur
Rosarium cînd trupul meu de supãrare-i negru... !
(Evlavie)
! mã mir de tine pururea Fecioarã,
! mai întreabã iarba verde, de unde poþi sã plîngi, a cîta oarã...?
bolta cu albastru mur,
! cu mîna-þi atingîndu-mã mã mîntui,
de ce tot ce-a fost se pierde
mirosul ei de Moarte Bunã sfîntu-i... !
ºi la mijloc ºi-mprejur,
de ce tot ce-a fost se pierde ! mã mir de steauã, mirã-se de mine
ºi la mijloc ºi-mprejur? cã stã fãrã folos sã mã lumine !

! mai întreabã ºi te-ncinge ! mã mir de steauã, mirã-se de mine
cu coroana cea de spini, cã stã fãrã folos sã mã lumine !
tu, soþia mea, bolnavã,
plîngi prin mistice grãdini, Rosarium
tu, soþia mea, bolnavã, (Stella Maris)
plîngi prin mistice grãdini !
! mã rog þie, Sfîntã Fecioarã,
! nu-þi apare Grãdinarul, îmi sînt mie prea grea povarã,
luminat de tine, strãluceo,
mereu tînãrã-l aºtepþi,
poate un an-doi oi mai duce-o,
numai nu mai este verde luminat de tine, luminã,
iarba subt mãslinii drepþi, ca sã pot muri fãrã vinã,
numai nu mai este verde luminat de tine, luminã,
iarba subt mãslinii drepþi ! inima de toþi mi-i strãinã !

152 153
! mã rog þie sfîntã ºi sfîntã luminat de tine, luminã,
trupuºorul mi-l înmormîntã, inima de toþi mi-i strãinã !
cu mînurile-þi de tãmîie
osicioarele-mi le mîngîie,
luminat de tine, luminã, Rosarium
ca sã pot muri fãrã vinã, (Figlia del Tuo Figlio)
luminat de tine, luminã,
inima de toþi mi-i strãinã ! ! oasele-þi le dezgroparã
ºi-mi le arãtarã mie
! numai tu vezi ce nu se vede ca de-acum sã nu-mi mai parã
numai tu crezi ce nu se crede, Maica mea cã eºti tot vie,
numai tu-mi vezi inima moartã, într-un hîrb te adunarã
trupul care-abia o mai poartã, sã mai spele-o datã mortul
luminat de tine, luminã, ca sã nu-mi mai pari Fecioarã
ca sã pot muri fãrã vinã, sã ºtiu cã-ai murit cu totul !
luminat de tine, luminã,
inima de toþi mi-i strãinã ! ! pãrul tãu ca pãrul numa
ºi încolo oseminte,
! luminat de tine strãluceo, sã mã-ngrozeascã de-acuma
poate un an-doi oi mai duce-o, Mamã, mînurile-þi sfinte,
dar mã rog cu toatã fiinþa faþa ta, curatã faþa,
mîntuie-mi de-acum suferinþa, doar o þeastã care rîde,
luminat de tine, luminã, ca sã-mi înspãimînte viaþa
ca sã pot muri fãrã vinã, plãmadã de vise hîde !
luminat de tine, luminã,
inima de toþi mi-i strãinã ! ! vrut-au vrut ca sã mã facã
sã cred cã tu eºti ca Moartea
! lumineazã-mi încã ºi încã Maica mea, la îngeri dragã
tu în ceruri ranã adîncã, vecinic vie ºi departea,
frumuseþe sfîntã ºi ranã, ochii care-þi stau a plînge
tu, Fecioarã fãrã prihanã, cum ar fi putut sã-þi moarã?
luminat de tine, luminã, raza lor nu se va stînge
ca sã pot muri fãrã vinã, Tu, de-a pururea Fecioarã !

154 155
! carnea mea sîngerã iarã cu pietre sã te sfarm cu voluptate,
numai sîngele mã-ngînã ci mîntuie-ne tu precum o Mumã
sufletul mi-l torturarã ºi pãcãtoºi ºi fãrã de pãcat
sã cred cã eºti doar þãrînã, loviþi de groaza morþii fãrã urmã
doar sudori de sînge-asudã ne îmbubãm de urã nencetat !
fruntea-mi, cruntã mi-i privirea,
cum sã cred cã-ntreaga-þi trudã ! Marie-a vieþii mele blîndã foarte
ºi a unei vieþi iubirea fãrã greºalã, fãrã Timp ºi Moarte
cum sã cred cã-s doar þãrînã curãþã-mi gîndul morþii de otravã
ºi un galbãn pumn de oasã, inima lin sãrutã-mi-o cu slavã
cã putrezeºte carnea de pe mine
Maica mea cu albã mînã
ºi viermii trupul mi-l mãnîncã blînd,
ºi cu umere frumoasã?
ridicã-te Reginã-ntre Regine
trupul de abia-mi se þine
de curãþia ta eu sînt flãmînd !
roº de sînge ca un boþ îi
Maicã-a mea eu cred în tine ! stau în pãmîntul sterp fãrã noroc
ºi nu cred cã morþi sînt morþii ! cadavrul mi-l îngrop ºi mi-l dezgrop
gropar al vieþii mele fãrã viaþã
! de aceea mã rog þie, trãitã-n scîrbã în dezgust ºi greaþã
plînsul ochii mei mi-i stricã plãtit cu Timpul care mã omoarã
vino, Fecioarã Marie, dator vîndut celui ce mã plãteºte
vino-n trupul tãu de Fiicã, din groaza mea nu pot ieºi afarã
vino ºi-mi sãrutã gura cum Soarele arzînd se osîndeºte !
trupul meu de ranã strigã,
du-mi pe braþele-þi fãptura ! Marie-a vieþii mele blîndã foarte
sfîntã Maicã-a mea ºi Fiicã ! ispitã aurie ºi Graþie ºi Moarte !

Rosarium Rosarium
(Marie-a vieþii) (Îngerul splendorilor)
(Motet)
! Marie-a Vieþii nu-mi privi cãinþa
ci numai trupul slab ºi suferinþa ! tu pentru mine sfîntã eºti
cãci mîne aº putea în rîsul gloatei tu sfîntã eºti doar pentru mine

156 157
tu pentru mine sfîntã eºti ! departe totdeauna-mi eºti
pe seama îngerilor creºti tu pentru mine eºti ca Luna
tu sfîntã eºti doar pentru mine, tu mie Soarele îmi eºti
tu pentru mine sfîntã eºti tu Manvantara mîntuieºti
pe seama îngerilor creºti tu pentru mine eºti ca Luna,
tu sfîntã eºti doar pentru mine ! tu mie Soarele îmi eºti
tu Manvantara mîntuieºti
! tu pentru mine sfîntã eºti tu pentru mine eºti ca Luna !
preasfîntã eºti tu pentru mine
! departe totdeauna-mi eºti
tu pentru mine sfîntã eºti ca luminarea mea de mine
pe seama îngerilor creºti departe totdeauna-mi eºti
preasfîntã eºti tu pentru mine, privirile îmi osteneºti
tu pentru mine sfîntã eºti privindu-te numai pe tine,
pe seama îngerilor creºti departe totdeauna-mi eºti
preasfîntã eºti tu pentru mine ! privirile îmi osteneºti
privindu-te numai pe tine !
! tu pentru mine Una eºti
tu pentru mine eºti ca Luna ! departe totdeauna-mi eºti
lumina pentru mine eºti ca Vecinic Sufletul de mine
apocalipselor cereºti Alaya sfîntã te numeºti
tu pentru mine eºti ca Luna, cu sororale ºoapte-mi creºti
lumina pentru mine eºti vecinic nesaþul meu de tine,
apocalipselor cereºti Alaya sfîntã te numeºti
cu sororale ºoapte-mi creºti
tu pentru mine eºti ca Luna !
vecinic nesaþul meu de tine !
! tu mie Soarele îmi eºti ! eu ºtiu cã preafrumosu-þi chip
tu Soare eºti doar pentru mine e numai muzicã ºi tainã
tu mie Soarele îmi eºti sufletul meu mi-l înfirip
din umbra morþii tale creºti din muzica acestui chip
luminã sfîntã pentru mine, care nimica nu destainã,
tu mie Soarele îmi eºti sufletul meu mi-l înfirip
din umbra morþii tale creºti din muzica acestui chip
luminã sfîntã pentru mine ! care nimica nu destainã !

158 159
! doar pentru mine sfîntã eºti ! mai lasã-mã sã te privesc
eºti pentru mine Sfînta Faþã cît ochii mei nu sînt þãrînã
tu Firul Vieþii Una eºti toate-ale tale se tocmesc
tu drumul mi-l cãlãuzeºti lucrate-n spor dumnezeiesc
la Domnul faþã cãtre faþã, de-a nu ºtiu cui strãinã mînã,
tu Firul Vieþii Una eºti toate-ale tale se tocmesc
tu drumul mi-l cãlãuzeºti lucrate-n spor dumnezeiesc
la Domnul faþã cãtre faþã ! de-a nu ºtiu cui strãinã mînã !
! plinã de Graþie tu eºti ! mai lasã-mã sã te privesc
ca o corabie de îngeri luminã care mã incineri
fãptura cãrnii þi-o sfinþeºti în tine sufletu-mi topesc
fecioarã-n inuri fecioreºti ºi trupul cald ºi-mi înfrãþesc
linþoliu alor mele frîngeri, lumina ochilor mei tineri,
fãptura cãrnii þi-o sfinþeºti în tine sufletu-mi topesc
fecioarã-n inuri fecioreºti ºi trupul cald ºi-mi înfrãþesc
linþoliu alor mele frîngeri !
lumina ochilor mei tineri !
! tu Preursitã printre Sorþi
! mai lasã-mã sã te privesc
tu trunchi ca lemnul de tãmîie
puntea luminii peste morþi lumina ochilor mei tineri
tu iar în tine-ai sã mã porþi toate-ale tale se tocmesc
sufletul vecinic sã-mi rãmîie, lucrate-n spor dumnezeiesc
puntea luminii peste morþi tu harismata Sfintei Vineri,
tu iar în tine-ai sã mã porþi toate-ale tale se tocmesc
sufletul vecinic sã-mi rãmîie ! lucrate-n spor dumnezeiesc
tu harismata Sfintei Vineri !
! mireasa sufletului meu
a Lumii pururea Mireasã ! tu pentru mine Una eºti
nici un Calvar nu mi-i prea greu tu pentru mine eºti ca Luna
ºtiind cã m-oi întoarce eu ca Luna plinã vecinic eºti
întru a Vieþii Sfîntã Casã, din Graþie nu mai descreºti
nici un Calvar nu mi-i prea greu tu pentru mine eºti ca Luna
ºtiind cã m-oi întoarce eu ca Luna plinã vecinic eºti
întru a Vieþii Sfîntã Casã ! din Graþie nu mai descreºti

160 161
tu pentru mine eºti ca Luna, ! nici cu Tatãl nici cu îngeri nici cu Duhul fãrã Limbã
tu mie Soarele îmi eºti învierea morþii noastre trupul tãu pe uliþi plimbã,
tu Soare eºti doar pentru mine
tu mie Soarele îmi eºti dar nu aflu-n tine urma a bãrbatului ce sînt
din umbra morþii tale creºti cum nu aflu-n cer pre Tatãl nici în cer nici pre Pãmînt !
luminã sfîntã pentru mine,
tu mie Soarele îmi eºti ! au orfanã mi-i mîhnirea somn turnat în chihlimbare
din umbra morþii tale creºti ca opal peren tristeþea firii mele princiare,
luminã sfîntã pentru mine !
au îmi par cã-s de genune marginile cãrnii mele
au plecat în dulci evlavii trup nu-mi mai gãsesc în ele !
Rosarium
(Domus vitae) ! astfel umilit ºi bolnav beuturã ºi mîncare
nu-mi mai preþuiesc, – nici Somnul, ca un melc ajung arare;
! amintescu-mi Baaadul Paradisul cãrnii Sfînt
unde Magul Simon Magul grai avea, n-avea Cuvînt totu-i neted, duce Lumea de un stîlp al Lumii lipsã
întorc faþa cãtre trupul meu venitã-Apocalipsã !
unde sîngele tãu, Maicã, ispitindu-mi goliciunea
pentru trupul meu de apã gãsea matcã-amãrãciunea ! tu care ghiceºti cu carnea nu mai ºtii sã-mi spui tu mie
ºi otrava cea curatã mi-a-nflorit ºi mîni ºi faþã unde mi-a umblat Fãptura pînã-a fi iar carne vie?
unde voi culca pre robul cancerat în dimineaþã?
! ghicitorilor Leoaicã tu dai chip de fãt ca Buddha
! am bãtut adînci uliþe cu sîni copþi pentru vînzare tînãr ca virginitatea, în sudori, Bãtrîn, ca truda !
iar în port Alixãndria umplea nave a mirare
! nu am fost mai mult suspinul groazei tale care creºte?
iar pe þãrm turnat ca chiupul trupul unei fete mari Maicã, sufletu-mi se pierde ca în Marea Moartã-un Peºte !
surîzînd îmbãlsãmatã printre cypreºi mortuari,
imobilu-i chip, gravidã, împãtrit dãdea luminã ! unduindu-þi pãrul negru abanos potop de sînge
ºi-am rãmas pe þãrm sã stãrui în enigma ta, Reginã ! dupã trupul tãu mã-nmlãdiu ca la Tron ceresc un înger

! dacã tu eºti toatã slava care-o sparge caduceul ºi ca umbra la picioare eu mã leg de carnea-þi sacrã,
unde ºi-a gãsit mormîntul din mormîntul lui Ebreul? Soare-al Morþilor, fãpturã, suflet primenit în lacrã- !

162 163
! Tu, Fecioarã cãrei vremea mai curatul strai i-l schimbã ! cîþi fãcuþi îs ca sã-ºi plece lin genunchii ca asinul
hrana mea de roºã Moarte fulger vertical de Limbã sã te poarte în cetatea altfel stearpã ca smochinul?

mult îndurã ºi-avuþeºte suferinþã al meu trai ! amintescu-mi Baaadul Paradisul Cãrnii Sfînt,
dar voi fi frumos ca Tine înger care-ntreg mã ai ! plîngeþi lacrime sã-mi parã ca ºi cînd n-am fost nicicînd !

! cum voi ºti cã eu-s în Tine cu ce inimã voi ºti-o,
ºi vederea ta cu mine cu ce ochi o voi privi-o? Rosarium
(Legenda aurea)
! nu vom mai fi doi ci unul ce pe amîndoi în sine-mi
îi închide-n trup mirabil dulce ca tãcerea-n inemi ! ! ºi acest cîntec este numai pentru tine
(ºi este numai pentru bunãtatea ta)
! amintescu-mi Baaadul, Înger Rãu la Podul Rãu care din somnul morþii mã trezeai pe mine
nu mai pot sã-l osebeascã ochii mei de chipul tãu ! cum maica mea din somnul morþii mã trezea,
care din somnul morþii mã trezeai pe mine
cum maica mea din somnul morþii mã trezea !
! Timp, acoperã Mireasã, rãstignit în tine însuþi,
Curvã Sfîntã, dulci mãtãnii eremiþii-ºi fac din plînsu-þi !
! tu-mi aminteai trezindu-mã cã înviasem,
cã înviasem ºi cã-n veci voi învia,
! cîþi fãcuþi îs sã priceapã fericirea sã n-o strice?
mã-nduioºai precum demult mã-nduioºasem
aur sparge Tinereþea pe un pat de lut propice, cînd maica mea deasupra mea îngenunchea,
mã-nduioºai precum demult mã-nduioºasem
spune-mi unde se culege timpul dus ºi aurul cînd maica mea deasupra mea îngenunchea !
ºi seminþele a cui îs cînd presarã Taurul?
! tu-mi aminteai trezindu-mã cã înviasem,
! al cui sîngele ce curge ºi în noi atunci o cupã cã înviasem ºi cã-n veci voi învia,
inima neînceputã nemairegãsitã dupã? uitai sã-mi spui cã-n somn de tine-adînc uitasem,
uitasem tot ceea ce-n veci nu poþi uita,
! cîþi fãcuþi îs sã priceapã cã spre tine nu-i cãrare, uitai sã-mi spui cã-n somn de tine-adînc uitasem,
decît tot lingînd deºertul de cenuºi de scrum ºi sare? uitasem tot ceea ce-n veci nu poþi uita !

164 165
Rosarium Rosarium
(Pietate) (Eros)

! roagã-te-n genunchi, Marie, ! am zãcut bolnav în carnea mea,
pentru pruncul tãu Iisus, numai tu, iubire, mi-ai fost leac,
nimeni în oraº nu ºtie m-am hrãnit din frumuseþea ta,
de ce-a fost luat ºi dus, tu eºti hrana morþilor din veac,
roagã-te-n genunchi, Marie, m-am hrãnit din frumuseþea ta,
pentru pruncul tãu Iisus ! tu eºti hrana morþilor din veac !
roagã-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus ! ! eºti tãcerea ºi eºti muzica,
larmã sfîntã stelele-n cer fac,
nu muri, iubire, inima
! roagã-te-n genunchi, Marie,
se va sfãrîma de plîns sãrac,
pentru pruncul tãu Iisus,
nu muri iubire, inima
vina lui e-atît de mare
se va sfãrîma de plîns sãrac !
cã mãcar nu s-a mai spus,
roagã-te-n genunchi, Marie,
! sînt bogat prin bogãþia ta,
pentru pruncul tãu Iisus,
fãrã tine sînt cel mai sãrac,
roagã-te-n genunchi, Marie, nu muri, iubire, inima
pentru pruncul tãu Iisus ! se va sfãrîma de plîns sãrac,
nu muri, iubire, inima
! roagã-te-n genunchi, Marie, se va sfãrîma de plîns sãrac !
pentru pruncul tãu Iisus,
roagã-te-n tãcere mare ! sînt puternic prin puterea ta,
cît vecinii nu te-au spus, pot cãmaºa morþii s-o îmbrac,
cã te rogi mereu, Marie, îmi duc crucea tot pe Golgota,
pentru pruncul tãu Iisus, întru slava ta cuvînt ºi tac,
cã te rogi mereu, Marie, îmi duc crucea tot pe Golgota,
pentru pruncul tãu Iisus ! întru slava ta cuvînt ºi tac !

166 167
! eu pot pierde lumea dar n-aº vrea ! am zãcut bolnav în carnea mea,
sufletul nicicum sã mi-l prefac, numai tu, iubire, mi-ai fost leac,
am zãcut bolnav în carnea mea, m-am hrãnit din frumuseþea ta,
numai tu, iubire, mi-ai fost leac, tu eºti hrana morþilor din veac,
am zãcut bolnav în carnea mea, m-am hrãnit din frumuseþea ta,
numai tu, iubire, mi-ai fost leac ! tu eºti hrana morþilor din veac !
! de aceea eu nu-mi ard de tot
trupul meu cu toatã cenuºa
cãtre Dumnezeul-Savaot Rosarium
care ca un porc pe Lume ºa-, (Agápe)
cãtre Dumnezeul-Savaot
care ca un porc pe Lume ºa- ! ! ºi-Aceea seamãnã cu tine
dar tu în veci n-ai s-o atingi,
! cãtre Dumnezeii toþi ridic
ºi-Aceea seamãnã cu tine
sufletu-mi de Lume mai presus
cînd mã primeºti adînc în tine
ºi cu gura-nsîngeratã strig:
eu sînt Fiul, eu cu Tatãl nu-s, cînd uiþi de tine ºi pe mine
ºi cu gura-nsîngeratã strig: mã-aprinzi, mã mistui ºi mã stingi !
eu sînt Fiul, eu cu Tatãl nu-s !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
! eu sînt Fiul curvei, schingiuit, ºi hierodulele din jur,
ºi-al Mariei curva fatã ma-, ºi-Aceea seamãnã cu tine
eu sînt Fiul vecinic pãrãsit, cînd în lingoare dupã tine
Eli, Eli, lama sabachta-, tînjesc ºi nu mai sînt în mine
eu sînt Fiul vecinic pãrãsit, decît fãrã de glas murmur !
Eli, Eli, lama sabachta- !
! pãrãsit pe cruce-ntre doi hoþi ! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi primind în coastã suliþa, dar þie n-am sã þi-o arãt,
veci de veci îs pãrãsit de toþi, ºi-Aceea seamãnã cu tine
strãin îs cît îi strãinia, un vas de aur ca ºi tine
veci de veci îs pãrãsit de toþi, în unda vremii-mpins de mine
strãin îs cît îi strãinia ! plutind prin vreme îndãrãt !

168 169
! ºi-Aceea seamãnã cu tine ! ºi-Aceea seamãnã cu tine
dar vouã n-am sã v-o arãt, ºi tu te-nchini ºi tu la ea
ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi-Aceea seamãnã cu tine
cînd eu mã uit mirat la tine cînd mã scoþi cald ºi bun din tine
cu cel de-al treilea ochi ºi-n mine ºi mã laºi singur, eu cu mine,
ca pe un lotus roº te vãd ! mã laºi pe drum ºi-mi tocmeºti bine
drumul meu drept pe Golgota !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi-n ea gerunchele-mi îndoi, ! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi tu te-nchini ºi tu la ea
cînd sufletul din nou în tine ºi-Aceea seamãnã cu tine
care mã plîngi ºi de pe tine
þi-l regãseºti Strein ca mine
straiul þi-l rupi ºi mã-ngiulgi bine
din morþi venind ca din lumine
ºi numa-n milã pentru mine
dintîi lumina Stelei Noi !
þi-i trupul învãscut ºi-n tine
bea mila toatã dragostea !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ea vecinic stã în faþa mea, ! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi tu te-nchini ºi tu la ea,
Soþie Sfîntã ca ºi tine ºi-Aceea seamãnã cu tine
tinzîndu-ºi sufletul spre mine ºi-Aceea seamãnã cu tine
precum harfistele divine ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi simt ºi tot ce simte ea ! ºi tu cu ea vei semãna !

! ºi-Aceea seamãnã cu tine,
îmi spalã trupul de otra-, Rosarium
ºi-Aceea seamãnã cu tine (Sfînta)
un lacrimarium ca ºi tine
care doar curãþie þine ! cucernicele braþele smerind
ºi strînge-avere de la mine sîngele morþii mistic jind
doar din necurãþia mea ! alunecã-n ostrov albastru, sfîntul

170 171
loc al sinucigaºilor, mormîntul
Morþii,
Moartea
în lenea linã-a mînii tale
ca o voluptualã brãþarã de aur
îþi seduce gîndul:
anticã transparenþã CÃTRE DISCIPOLI
doliu-albind
fiinþa ta cuminecã fiind
curatã ca atunci cînd nu erai Cãtre discipoli
(I)
Mireasã roabã-n in ºi-n orice strai
în Timp: Mireasã Pelerin ! Pentru Mark Szász

! sufletul nostru-i nemuritor,
! te vor culca în brazda-nchizînd ca untdelemnul iubit discipol, fii-mi ajutor,
fãrã de urmã, ritul ºi slujba cea pãgînã, poartã-mi pe braþe, pe braþ sã-mi porþi
Sãmînþã Amintirii sufletul trupului meu dintre morþi,
Incoruptibil semnul înalþã-mi sufletul meu de tot
Eternului meu Suflet cînd trupu-mi sîngerã ºi nu mai pot,
gol vierme în þãrînã !
înalþã-mi sufletul meu de tot
cînd trupu-mi sîngerã ºi nu mai pot!
! alintã-mi faþa fãrã de icoanã,
blîndã Mireasã, ! fii, darã, liber cum sufletu-i,
trãitã sã mã vindeci de-orice ranã ca tine nimeni pe Lume nu-i,
cu mîni frumoasã, tu îi porþi faþa lui Dumnezãu
ºi mult mã bucur de chipul tãu,
neajungînd în Veacul Veacului
Domnul ca înger ºi îngerã
vecinica ranã-a aceluia
în tine plînge ºi sîngerã,
ascuns adînc subt voluptatea leacului,
frumoase mîni de cearã, Domnul ca înger ºi îngerã
Aleluia ! în tine plînge ºi sîngerã!

172 173
! dacã eºti singur ºi eºti lovit, urc pe Golgota,
dacã þi-i foame ºi umilit pielea-i sînge ºi scuipat,
umbli pe drumuri, sã ºtii mereu pielea ºi þãrîna,
cã-nduri acestea ca Dumnezeu, tu-mi ungi trupul cu balsam
lovit cu pietre, rîs ºi scuipat, numai cît pui mîna,
roagã-te zilnic ºi fii curat,
pielea-i sînge ºi scuipat,
lovit cu pietre, rîs ºi scuipat, pielea ºi þãrîna,
roagã-te zilnic ºi fii curat! tu-mi ungi trupul cu balsam
numai cît pui mîna!
! plînge-i pe-acei ce te schingiuiesc,
eu pentru tine numai trãiesc, ! cine vrea-ºi înfige
eu pentru mine nu am folos gheara-n carnea mea,
decît în tine, Fiu Glorios, cine vrea mã scuipã,
tu-mi eºti grai limpede, grai ocult, scuipã cine vrea,
tu decît mine eºti mult mai mult,
trupul care mi-l mai port
tu-mi eºti grai limpede, grai ocult, roº ca trandafiru-i,
tu decît mine eºti mult mai mult! tu cu ochii tãi mi-l plîngi
tu mi-l plîngi ºi-l mirui,
Cãtre discipoli trupul care mi-l mai port
(V) roº ca trandafiru-i,
(SYMPOSION) tu cu ochii tãi mi-l plîngi
(Melodie fãrã sfîrºire) tu mi-l plîngi ºi-l mirui!
(Poem specular – Carmen speculare)
„For Hecuba“ ! ce-am avut avutul
Shakespeare al nevestii e,
Pentru Mary ºi Clara Lucia
coroanã de spinuri,
sceptru-trestie,
I.
azi mã duc mereu la deal,
! cine vrea mã scuipã, dealul cãpãþînii
scuipã cine vrea, ºi-þi las treizeci de arginþi
eu mereu tot urcu, ºi arginþii þîni-i,

174 175
azi mã duc mereu la deal !
dealul cãpãþînii
ºi-þi las treizeci de arginþi ! n-ai putut Tu, Doamne,
ºi arginþii þîni-i! Doamne-Dumnezãu,
ca sã nu faci Lumea
! m-am vîndut pe treizeci
dupã Chipul Tãu,
treizeci de arginþi,
sã avem ce pune, cãci ºi Tu eºti preursit
ce pune sub dinþi,
la Visul, la Somnul,
azi mi-i bine doar la deal Prunc Bãtrîn ºi fericit
sã urcu ºi plîngu, înþelept e Domnul,
doar un boþ de carne roº
ca în Maicã pruncu, cãci ºi Tu eºti preursit
la Visul la Somnul,
azi mi-i bine doar la deal Prunc Bãtrîn ºi fericit
sã urcu ºi plîngu
înþelept e Domnul!
doar un boþ de carne roº
ca în Maicã pruncu! ! înþelept e Domnul
! primeºte-mã, Maicã, cã mãnîncã ºi bea,
tot precum m-ai dat, þinut de nevoie
iacã înc-o Roatã rob la Curtea sa,
trupul mi-a sfãrmat,
apoi doarme ºi visea-
eu cu mînile-l împart doarme ºi viseazã,
cu mînile rupu-l Timpul, Sfinþii Lucrãtori,
ca sã-mi mîntui pãcatul
Templu îl lucreazã,
de-a-ndrãgire trupul,
eu cu mînile-l împart, apoi doarme ºi visea-
cu mînile rupu-l doarme ºi viseazã,
ca sã-mi mîntui pãcatul estimp Sfinþii Lucrãtori,
de-a-ndrãgire trupul! Templele-i lucreazã!

176 177
! visurile Sale-s ! ca sã nu fii singur
Sfinþii Lucrãtori, pe mine mã ai
lucrã a mirarea ºi-mi gãteºti anume
Domnului din zori, Raiul dupã Rai,

lucrã, lucrã de cu zor, numai, Doamne, mãsurã-mi
de cu zori de ziuã bine suferinþa-mi
cã-ar putea sã nu-þi mai vrea
sã ne þinã amînduror
Raiul Tãu fiinþa-mi,
Viaþa asta viuã,
numai, Doamne, mãsurã-mi
lucrã, lucrã de cu zori,
bine suferinþa-mi
de cu zori de ziuã cã-ar putea sã nu-þi mai vrea
sã ne þinã-amînduror Raiul Tãu fiinþa-mi!
Viaþa asta Viuã!
II.
! mulþumescu-þi, Doamne,
! cine vrea mã scuipã,
lucri noapte, zi
scuipã cine vrea,
sã mã pot în tine eu mereu tot urcu,
însumi oglindi, urc pe Golgota,
sã-i dau drumul Sîngelui,
faþa-i sînge ºi scuipat,
sã-i dau Drumul Roþii,
faþa ºi þãrîna,
sã mã judece întîi tu-mi ungi trupul cu balsam
curvele ºi hoþii, numai cît pui mîna,

sã-i dau Drumul Sîngelui, faþa-i sînge ºi scuipat,
sã-i dau Drumul Roþii, faþa ºi þãrîna,
ca sã vin la tine-ntîi tu-mi ungi trupul cu balsam
sã mã-treacã toþii! numai cît pui mîna!

178 179
! cine vrea-ºi înfige rãu-n care mã îmbrac,
gheara-n faþa mea, rãu-n care zacu,
cine vrea mã scuipã, tu mi-l strici cu mîna ta
scuipã cine vrea, de izvor ca leacu,
trupul care mi-l mai port rãu-n care mã îmbrac,
roº ca trandafiru-i, rãu-n care zacu,
tu cu ochii tãi mi-l plîngi tu mi-l strici cu mîna ta
tu mi-l plîngi ºi-l mirui, de izvor ca leacu!
trupul care mi-l mai port ! sufletul meu toatã
roº ca trandafiru-i, suferinþa bea,
tu cu ochii tãi mi-l plîngi lasã-mi-l sã beie
tu mi-l plîngi ºi-l mirui! pîn’ s-o sãtura,
! tu, muierea mea bea la suferinþã, bea
ºi balsamina mea, cu o canã veche
tu-mi faci suferinþa ºi cît bea suferinþa-i
cãrnii ºi mai grea, floare la ureche,
cã numa privirea ta bea la suferinþã, bea
dacã mã priveºte cu o canã veche
rãul tot, pe cît socot, ºi cît bea suferinþa-i
nici el nu-mi tihneºte, floare la ureche!
cã numa privirea ta ! amãruie canã
dacã mã priveºte trupul meu de lut,
rãul tot pe cît socot beau ca dintr-o ranã
nici el nu-mi tihneºte! fãrã început,
! iaca nu-mi tihneºte eu þin cana-n mîna mea,
binele deloc, ori mã þine cana?
îl mãnîncã rãul beau ºi Domnu-n ceriuri bea
ca focul pe foc, sã-mi aline rana,

180 181
eu þin cana-n mîna mea, ! sufletul meu toatã
ori mã þine cana? suferinþa bea,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea lasã-mi-l sã beie
sã-mi aline rana! pîn’ s-o sãtura,
! amãruie canã bea la suferinþã bea
trupul meu de lut, cu o canã veche
bem a nimãruie ºi cît bea suferinþa-i
ranã de-nceput, floare la ureche,
eu þin cana-n mîna mea, bea la suferinþã bea
ori mã þine cana? cu o canã veche
beau ºi Domnu-n ceriuri bea ºi cît bea suferinþa-i
sã-mi aline rana, floare la ureche,
eu þin cana-n mîna mea, ! îmi închinã Domnul,
ori mã þine cana? eu închin spre El,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea sufletele noastre
sã-mi aline rana! douã sînt le fel,
! amãruie canã bem otravã ºi ichor,
trupul meu de lut, soma ºi oþetul,
bem a nimãruie ni-i bãutul bãutor,
ranã de-nceput, Domnul ºi Profetul,
bem otravã ºi ichor, bem otravã ºi ichor,
soma ºi oþetul, soma ºi oþetul,
ni-i bãutul bãutor, ni-i bãutul bãutor,
Domnul ºi Profetul, Domnul ºi Profetul,

bem otravã ºi ichor, ! mi se-nclinã Domnul,
soma ºi oþetul, eu mã-nclin spre El,
ni-i bãutul bãutor, adumbriþi de paos
Domnul ºi Profetul, chipul ni-i la fel,

182 183
El se-nclinã ºi mai mult, razele Fratelui Soa-
eu mã-nclin spre Domnul Fratelui meu Soare
ca un rainic Pomn preaplin consîngeni plãtindu-vã
creanga-ºi pleacã Pomnul, pentru-nsîngerare,
razele Fratelui Soa-
El se-nclinã ºi mai mult, Fratelui meu Soare
eu mã-nclin spre Domnul cu luminã vã plãtind
ca un rainic Pomn preaplin pentru sîngerare!
creanga-ºi pleacã Pomnul!
! þine, Doamne, drumul
III. ºi priveºte-n jos,
dacã tu pe mine
! cine vrea mã scuipã, din Raiul m-ai scos,
scuipã cine vrea,
eu mereu tot urcu, eu-mi îndur Calvarul, blînd,
urc pe Golgota, eu-mi îndur Calvarul,
cu sufletul sîngerînd
dealu-l ud ºi-l aru-l
þine, Doamne, drumul lung
cît urc pe Golgota, eu-mi îndur Calvarul, blînd,
ca toþi cei care mã-mpung eu-mi îndur Calvarul,
sã-ºi înfigã bota, cu sufletul sîngerînd
dealu-l ud ºi-l aru-l!
þine, Doamne, drumul lung
! þine, Doamne, drumul
cît urc pe Golgota,
ºi priveºte-n jos,
ca toþi cei care mã-mpung dacã tu pe mine
sã-ºi înfigã bota! din Raiul m-ai scos,

! sã-ºi înfigã bota eu ar Calea Sîngelui
înfieratã-n cap, din zori pînã-n noapte,
suliþele-n mine tu ca Pruncii Fericiþi,
cu razele-n cap, þii Calea de Lapte,

184 185
eu ar Calea Sîngelui ! mîna mea ca Luna
din zori pînã-n noapte, cea de alaba-
tu ca Pruncii Fericiþi, îi dã gurii mele
þii Calea de Lapte! sîngele sã-l bea,

! Sufletul meu toatã mîna mea pe care-o þin
suferinþa bea, ca pe-o altã Sorã,
bea din canã sînge, cu otrava-acestui vin
surioara mea, vecinic ne devorã

gura mea pe care-o þin mîna mea pe care-o þin
de Sorã-Fecioarã ca pe-o altã Sorã
bea acest ciumernic vin sã bem cest amarnic vin
care mã omoarã, vecinic ne implorã!

gura mea pe care-o þin nu-i pot spune mînii
de Sorã-Fecioarã mele sã nu-mi dea,
bea acest ciumernic vin asta-i Legea cãrei
care mã omoarã! îi slujeºte ea,
ºi nici sîngelui nu-i pot
! gura mea bea sînge,
spune ca sã treacã
sorã, gura mea,
de la mine-acest pahar,
mîna mea o plînge,
el ar vrea sã-mi placã,
o plînge pe ea,
nu-i pot spune sîngelui
mîna mea pe care-o þin
cest pahar sã-mi treacã
ca pe-o altã Sorã cã-n sinea fiinþei lui
ºi cu care mã închin el ar vrea sã-mi placã!
euteoforã,
mîna mea pe care-o þin ! el ca o Mireasã
ca pe-o altã Sorã mi se dã de tot
ºi cu care mã închin iarã eu cu Sufle-
euteoforã! tul pios nu pot

186 187
sã nu vã cît de frumoa- cum iau iar de la-nceput
cît e de frumoasã, bãutul de sînge,
Apa Morþii, Mireasa, mã priveºte Domnul mut,
a Lumii Mireasã, priveºte ºi plînge
cum iau iar de la-nceput
sã nu vãd cît de frumoa- bãutul de sînge!
cît e de frumoasã,
Apa Morþii, Mireasa, ! eu aici beau sînge,
a Lumii Mireasã! sînge ca otra-,
Domnul meu mã plînge
! de aceea, Doamne, ºi ichorul bea,
spre tine mã-nchin, trupul meu mi-i pustiit
mîna þina cana de-otrãvi ca Sodoma
cu-al uitãrii vin, ca sã poatã fericit
Domnu-n cer bea soma,
eu þin cana-n mîna mea, trupul meu mi-i pustiit
ori mã þine cana, de otrãvi ca Sodoma
beau ºi Domnu-n ceriuri bea ca sã poatã fericit
sã-mi aline rana, Domnu-n cer bea soma!
eu þin cana-n mîna mea, ! nu mai plînge, Doamne,
ori mã þine cana, mult ca o fecioa-,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea robul tãu nu doarme
sã-mi aline rana! fãrã grija Ta,
IV. robul tãu cãzut în Somn,
! mã priveºte Domnul cãzut în tot Somnul
mut ºi a mira –, îºi viseazã al lui Domn,
trupul meu ca pomnu-i viseazã la Domnul,
toatã hrana sa,
mã priveºte Domnul mut, robul tãu cãzut în Somn,
priveºte ºi plînge cãzut în tot Somnul

188 189
îºi viseazã al lui Domn, ! Manunpulkapuli
viseazã la Domnul! Fecioara de A-,
de Ambrã ca ªiva
! viseazã la Domnul ºi cu miria-,
ca la o fecioa-, miriade de picoa-,
cu plete de aur, dãnþuind picioare,
cu faþa de nea, o vîrtelniþã de Soa-
genitalul Soare,
ºi cu sîni abia iviþi miriade de picioa-,
privind dulcea loni dãnþuind picioare,
ºi cu-aripi de foc cumplit o vîrtelniþã de Soa-
zburînd ca dragonii, genitalul Soare,

ºi cu sîni abia iviþi ! Manunpulkapuli
privind dulcea loni Fecioara de A-,
ºi cu-aripi de foc cumplit þinînd toatã lumea-n
zburînd ca dragonii! voluptatea sa,

! viseazã la Domnul eu visez ºi-n vis mã pierd
ca la o Fecioa-, ºi-l alint pe Domnul
a miere ºi-a cearã ºi pe ce-l mai viu dezmierd
Sfînt mirositoa-, mã tot suge Somnul,
mirosind toatã-a santal, eu visez ºi-n vis mã pierd
santal ºi paciuli ºi-l alint pe Domnul
pe care s-o þinã el, ºi pe cel mai viu dezmierd
Manunpulkapuli, mã tot suge somnul!

mirosind toatã-a santal, ! de asta plîng, Doamne,
santal ºi paciuli numai pentru-atît
pe care s-o þinã el, mi-i de Lumea asta
Manunpulkapuli! atît de urît,

190 191
ºi-orice clipã ce-o petrec trupul ca þãrîna
eu fãrã Tine ºi sã pui pe mine mî-,
ca pe-o Apã-a Morþii-o trec mîna ta stãpîna!
cu-aripi angeline,
ºi-orice clipã ce-o petrec V.
eu fãrã Tine
! mîna Ta de aloe
ca pe-o Apã-a Morþii-o trec
mult sã mã mîngîie,
cu-aripi angeline!
mîna cea plinã de har
! de aceea, Doamne, sfinþind cu tãmîie
de aceea-ºi vrea, vasul meu de trup frumos
sã mã culci în Somnul ce-au bãut tot Rãul
ºi sã-mi dai Moartea, aducîndu-þi de prinos
ca ºi eu sã-mproºc cu sîn-, vin curat tot Hãul,
sã împroºc cu sînge, vasul meu de trup frumos
cînd va fi sã plîng ºi eu ce-au bãut tot Rãul
cum Fecioara plînge, aducîndu-þi de prinos
vin curat tot Hãul!
ca ºi eu sã-mproºc cu sîn-,
sã împroºc cu sînge, ! pentru asta, Doamne-Dul-
cînd va fi sã plîng ºi eu Doamne-al meu, cel Dulce,
cum Fecioara plînge! lasã-n flori de portocali
robu-þi sã se culce,
! ºi sã þip ºi Tu s-auzi,
sã Te uiþi la mine ºi alinã-l cu gura
ºi sã-l simþi ca pe-un Lingam sãrutîndu-i gura,
þipãtul în Tine El în Lumea asta Rea
a adus mãsura,
ºi sã-mi mîntui Sufletul,
trupul ca þãrîna ºi alinã-l cu gura
ºi sã pui pe mine mî-, sãrutîndu-i gura,
mîna ta stãpîna, El în Lumea asta Rea
ºi sã-mi mîntui Sufletul, a adus mãsura!

192 193
! ºi tot ce ne-nspãimînta pielea-i sînge ºi scuipat,
Domnul meu pe Tine pielea ºi þãrîna,
ºi toatã lingoarea grea nãruit ºi sfãrîmat,
care Lumea þine mi-i strãinã mîna,
le-a fãcut el vin curat
ºi l-a dus Miresii pielea-i sînge ºi scuipat,
cãci doar el e Împãrat pielea ºi þãrîna,
ºi stã-n capul mesii
nãruit ºi sfãrîmat,
le-a fãcut el vin curat
mi-i strãinã mîna!
ºi l-a dus Miresii
cãci doar el e Împãrat
ºi stã-n capul mesii! ! pentru asta, Doamne,
tot de dragul Tãu
! ºi-acum poate ca sã che- adun tot din Lume
sã cheme la nuntã Rãul tot mai rãu,
pe toþi cei care-au bãut
suferinþã cruntã, mi-i din ce în ce mai greu
beþi la Nunta mea de-acum dar cu toate-acestea
care o sã þie ºtiu cã trupul Tãu îl beu
de acum ºi pînã-n ve- cînd închei Povestea,
vecinicã vecie, mi-i din ce în ce mai greu
beþi la Nunta mea de-acum dar cu toate-acestea
care o sã þie
ºtiu cã trupul Tãu îl beu
de acum ºi pînã-n ve-
cînd închei Povestea!
vecinicã vecie!

! !

! cine vrea mã scuipã, ! eu þin cana-n mîna mea,
scuipã cine vrea, ori mã þine cana,
eu mereu tot urcu, beau ºi Domnu-n ceriuri bea
urc pe Golgota, sã-mi aline rana,

194 195
eu þin cana-n mîna mea, eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana, ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana, sã-mi aline rana,

eu þin cana-n mîna mea, eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana, ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana, sã-mi aline rana!

eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana, Cãtre discipoli
beau ºi Domnu-n ceriuri bea (CXCIII)
sã-mi aline rana,
Pentru Simona Modreanu
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana, ! când te-am vãzut pãreai a fi femeia-aceea
beau ºi Domnu-n ceriuri bea pe care o aºtept ºi care-i doar femeia,
sã-mi aline rana, cu negru pãr, negru pãmînt
bãtut de soare ºi de vînt,
eu þin cana-n mîna mea, pãmînt din Tahiti, pãmînt din Eubeea,
ori mã þine cana, cu negru pãr, negru pãmînt,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea bãtut de soare ºi de vînt,
sã-mi aline rana, pãmînt din Tahiti, pãmînt din Eubeea !

eu þin cana-n mîna mea, ! pãmînt din Tahiti, pãmînt din Eubeea,
ori mã þine cana, pãmînt din Iaºi, pãmînt din Neamþ, pãmînt din Cheia
beau ºi Domnu-n ceriuri bea ºi din Provence ºi din Paris,
sã-mi aline rana, pãmînt pe care eu am scris
eu þin cana-n mîna mea, cu gura mea speranþa cã tu eºti aceea,
ori mã þine cana, ºi din Provence ºi din Paris,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea pãmînt pe care au am scris
sã-mi aline rana, cu gura mea speranþa cã tu eºti aceea !

196 197
! aceea care din priviri îmi ia mãsura ! cînd te-am vãzut pãreai a fi femeia-aceea
ºi îmi astupã gura lacomã cu gura pe care o aºtept ºi care-i doar femeia
ºi cu-al ei trup de cald pãmînt cu negru pãr, negru pãmînt,
mã-acoperã fãrã cuvînt bãtut de soare ºi de vînt,
ºi ochii mi-i închide fericiþi cu gura, pãmînt din Haiti, pãmînt din Eubeea,
ºi cu-al ei trup de cald pãmînt cu negru pãr, negru pãmînt,
mã-acoperã fãrã cuvînt bãtut de soare ºi de vînt,
ºi ochii mi-i închide fericiþi cu gura ! pãmînt din Haiti, pãmînt din Eubeea,
! aceea care-mi mîntuie pe veci tortura ! ºi mi te-ai dezvelit în pace ca o sorã
de a iubi ºi a urî iubindu-mi ura iluminatã în iluminata orã,
de-a sta în propriul mormînt, sora mea bunã delirînd,
aceea care drept vestmînt funebrã, nupþialã stînd
mã-mbracã-n zaua ei de sãrutãri cu gura cu ochii ei care-o încing ºi o devorã,
de-a sta în propriul mormînt, sora mea bunã delirînd,
aceea care drept vestmînt funebrã, nupþialã stînd
mã-mbracã-n zaua ei de sãrutãri cu gura ! cu ochii ei care-o încing ºi o devorã !
aceea care-aruncã hainele ºi Sorþii, ! ne-ntîmpinã singurãtatea ºi pãcatul,
aceea care mã omoarã-n locul Morþii, surorii mele-i pregãtesc de nuntã patul
cu negru pãr, negru pãmînt ca pentru pîine un cuptor,
sã-mi aflu-n trupul ei mormînt, cu mînurile ce mã dor
mormînt arzînd cum ard urcaþi pe ruguri morþii, de moliciunea cãrnii ei ca aluatul,
cu negru pãr, negru pãmînt ca pentru pîine un cuptor,
sã-mi aflu-n trupul ei mormînt, cu mînurile ce mã dor
mormînt arzînd cum ard urcaþi pe ruguri morþii ! de moliciunea cãrnii ei ca aluatul !
! aceea care-i Sufletului meu repaos, ! acestea-i spun surorii mele – ºi i-aº scrie –
aceea care cînd mã bea, mã bea de paos, sora mea vie parcã ea îmi spune mie,
ca pîine sfîntã mã luînd sora mea vie, printre morþi,
ducînd la gurã trupu-mi frînt, chipul ºi Sufletul îmi porþi
aceea care cînd mã bea mã bea de paos, ºi-þi sînt ca umbra la picioare, sorã, þie,
ca pîine sfîntã mã luînd sora mea vie, printre morþi,
ducînd la gurã trupu-mi frînt, chipul ºi Sufletul îmi porþi
aceea care cînd mã bea mã bea de paos ! ºi-þi sînt ca umbra la picioare, sorã, þie,

198 199
! ! sufletul îmi e ca tine, moare-n fiecare zi,
trupu-ndurã fãrã suflet plaga cãrnii mele vii,
! o închinare-acum pentru Fermando Maza trupu-ndurã fãrã suflet plaga cãrnii mele vii!
pe care l-am rugat cînd tocmai lua masa
sã-mi împrumute, dacã vrea,
! tu erai chiar al meu suflet, tu ca sufletu-mi erai,
chiatara lui, sã-þi pot cînta
de-acum viaþa mea e moarte, de-acum moartea mea e rai,
înlãcrimarea ta de-acum ºi-n veci, frumoasa,
de-acum viaþa mea e moarte, de-acum moartea mea e rai!
sã-mi împrumute, dacã vrea,
chiatara lui, sã-þi pot cînta
! de-acum viaþa mea e moarte, sînt cu-aceia morþi de vii,
înlãcrimarea ta de-acum ºi-n veci, frumoasa !
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii,
! ºi pentru Sarah-Lou acum o închinare, ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii!
frumoasa fiicã-a lui Fernando care are
doar douãzeci ºi doi de ai
ºi ochii mari ºi chip bãlai Cãtre discipoli
ºi nu cunoaºte încã lacrimi ºi-ntristare, (CXCV)
doar douãzeci ºi doi de ai (Miri Înstelaþi)
ºi ochii mari ºi chip bãlai
ºi nu cunoaºte încã lacrimi ºi-ntristare! Pentru Alina Olar ºi Alin Aruºtei

! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi,
Cãtre discipoli încununaþi, surori ºi fraþi !
(CXCIV)
(Ai plecat domniþã Ralu) Þarã de Aur, sfericã,
a Domnului Bisericã!
Pentru Anta Raluca Buzinschi
! în Þara mea în toamnã vin,
! te-ai dus, Neagra mea Fecioarã, preafrumoasã, dintre vii, nu am plînsoare sã mã-alin,
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii,
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii! nu mã mai poate alina
frunza pe ram, de aur grea !
! te-ai sfãrmat de preaiubire în ciorchinii sfintei vii,
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii, ! dumnezeiesc e-acest tãrîm,
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii! eu de plînsoare mã sfãrîm !

200 201
! acest Ierusalim ceresc lãsîndu-ne aici aºa
în care urlu ºi jelesc ! cum meritãm, osîndã grea,

! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi, nemaimurind de-acum de loc,
în Þara mea martirizaþi, bãtrînii lumii la un loc!

ori otrãviþi, ori spînzuraþi, Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi,
Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi ! mã rog de voi sã mã luaþi

! Þarã de Jos, Þarã de Sus ca pe-un Alin o Alinã
care-l crucifici pe Iisus cãci nimeni azi nu mã-alinã !

Þarã de Sus, Þarã de Jos ! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi,
îl scuipi în faþã de Hristos ! încununaþi, surori ºi fraþi !

! în Þara mea în toamnã vin Þarã de Aur, sfericã,
ºi plîng ºi nu pot sã mã-alin ! a Domnului Bisericã !

! adorm ºi-n visul groazei vãd
cel mai cumplit, cumplit prãpãd, Cãtre discipoli
(CXCVI)
cum pruncii toþi împerecheaþi, (Mirungere)
zboarã la cer, nemîngîiaþi,
! acolo unde stã Sufletul meu
zboarã la cer, batjocoriþi ca un Copil Divin cu gene lunge
ori spînzuraþi, ori otrãviþi, la care eu, copil, privesc mereu,
nicicînd acolo nu voi mai ajunge,
zboarã þinîndu-se de mîni, la care eu, copil, privesc mereu,
lãsîndu-ne aici bãtrîni, nicicînd acolo nu voi mai ajunge!

urîþi ºi rãi, hulpavi, vomaþi ! acolo unde stã Sufletul meu
de greaþa Timpului din maþ, ca un Copil Divin cu gene lunge

202 203
la care eu, copil, privesc mereu, ! acolo unde stã Sufletul meu,
nicicînd acolo nu voi mai ajunge, acolo Domnul fiul blînd ºi-l unge
la care eu, copil, privesc mereu, spre-a-l rãstigni ºi-nsîngera mereu,
nicicînd acolo nu voi mai ajunge, Soarele-l arde, floarea îl strãpunge,
spre-a-l rãstigni ºi-nsîngera mereu,
privesc ºi, Doamne, ºtiu cã-ai sã repezi Soarele-l arde, floarea îl strãpunge !
zãvozii tãi de-acolo sã mã-alunge
cã-n Sufletele noastre nu mai crezi ! acolo unde stã Sufletul meu
cã mai presus ca Lumea pot ajunge, ca un Copil Divin cu gene lunge
cã-n sufletele noastre nu mai crezi la care eu, copil, privesc mereu,
cã mai presus ca Lumea pot ajunge ! nicicînd acolo nu voi mai ajunge,
la care eu, copil, privesc mereu,
! nu crezi cã nu m-am sfãrîmat de tot nicicînd acolo nu voi mai ajunge,
acolo unde stã sufletul meu,
cînd þi-am strigat cu jale de pe cruce
acolo unde Domnul Fiu-ºi unge
ºi tu ne-ai pãrãsit ºi-acum socot
spre-a-l coborî ºi-nsuliþa mereu,
cã pãrãsirea ta a spaimã-aduce,
de-acolo nimeni n-o sã-l mai alunge,
ºi tu ne-ai pãrãsit ºi-acum socot
spre-a-l coborî ºi-nsuliþa mereu,
cã pãrãsirea ta a spaimã-aduce,
de-acolo nimeni n-o sã-l mai alunge !
þi-i spaimã sã întîmpini, te-nspãimînþi ! acolo unde stã Sufletul meu
sã-ntîmpini iar ca Dumnezeu cel viul ca un Copil Divin cu gene lunge
pe-acel ce urlã cu genunchii frînþi la care eu, copil, privesc mereu,
ºi-þi scuipã-n faþã sîngele ca Fiul Sufletu-þi, Doamne, nu mã poate-ajunge,
pe-acel ce urlã cu genunchii frînþi la care eu, copil, privesc mereu,
ºi-þi scuipã-n faþã sîngele ca Fiul ! Sufletu-þi, Doamne, nu mã poate-ajunge!

! acolo unde stã Sufletul meu ! cînt izbãvit de Cel Viclean ºi Rãu,
ca un Copil Divin cu gene lunge pe Domnul meu îl cînt, care mã frînge,
la care eu, copil, privesc mereu, sînt mai presus de Tine, Fiul Tãu,
nici raza cea de lunã nu strãpunge, Tatãl al meu ºi-al lacrimei de sînge,
la care eu, copil, privesc mereu, sînt mai presus de Tine, Fiul Tãu,
nici raza cea de lunã nu strãpunge ! Tatãl al meu ºi-al lacrimei de sînge!

204 205
! sfinþeascã-se Împãrãþia Ta Cãtre discipoli
în care trupul meu ca trandafiru-i, (CXCVII)
te spãl cu sufletul ca lacrima
Pentru Cornelia
ºi în plînsorea mea te-mbrac ºi mirui,
te spãl cu sufletul ca lacrima
ºi în plînsoarea mea te-mbrac ºi mirui ! ! mã fecioarã, lemn de corn,
„sufletu-mi spre tine-ntorn“, –
! picioarelor le-aºtern covor de plîns ochiul meu divin ºi corn
al cumintelui Licorn !
ºi Lumea þi-i covor la dulci picioare,
cît încã Lumea toatã nu s-au strîns ! frunza ta cea galbina
precum un sul cu scrieri a mirare, aurind ca albina
cît încã Lumea toatã nu s-au strîns de credincioºia ta !
precum un sul cu scrieri a mirare !
! de credincioºia ta !

! cînt izbãvit de Cel Viclean ºi Rãu
trãgînd pe lume stol de corbi ºi coarbe,
îndurã-te de-acum de Fiul Tãu Cãtre discipoli
cînd Sufletul lui Lumea o resoarbe, (CXCVIII)
(Cîntec napolitan)
îndurã-te de-acum de Fiul Tãu
Doamnei Aurelia Cãlinescu
cînd Sufletul lui Lumea o resoarbe,!
! Te caut cu desperare
! ºi în singurãtatea lui dintîi, ºi vecinic Te-oi cãuta,
suspinul doar al lui ne mai ajunge, Te caut cu desperare
ºi vecinic Te-oi cãuta,
Suflete-al meu de-a-pururea rãmîi
dar Noaptea Mare e tot mai mare
ca un Copil Divin cu gene lunge, ºi bezna tot mai grea,
Suflete-al meu de-a-pururea rãmîi dar Noaptea Mare e tot mai mare
ca un Copil Divin cu gene lunge! ºi bezna tot mai grea!

206 207
! Te caut cu sîngerare ! de-acuma cu desperare,
ca sîngele inima, Doamne, mã vei cãuta,
Te caut cu sîngerare de-acuma cu desperare,
ca sîngele inima, Doamne, mã vei cãuta,
ºi trupul meu cum va sîngerare ca un Foc Mare în Noaptea Mare
cînd mã vor înjunghia, arzînd din Sinea Sa,
ºi trupul meu cum va sîngerare ca un Foc Mare în Noaptea Mare
cînd mã vor înjunghia! arzînd din Sinea Sa!
! Te caut cu desperare
ºi Groaza e-n urma mea, de-acuma cu desperare,
Te caut cu desperare Doamne, mã vei cãuta,
ºi Groaza e-n urma mea, de-acuma cu desperare,
Trimiºii Beznei or sã mã-omoare, Doamne, mã vei cãuta,
nu te-oi mai cãuta, ºi Îþi va face durere mare
Trimiºii Beznei or sã mã-omoare, cã nu mã vei afla
nu te-oi mai cãuta! ºi Îþi va face durere mare
! Te caut, Doamne, Te caut, cã nu mã vei afla!
Trimiºii-s pe urma mea, ! mã vei striga cu strigare,
Te caut, Doamne, Te caut,
cu luminã lumina,
Trimiºii-s pe urma mea,
mã vei striga cu strigare,
mai amînare-mã sã Te laud
cu luminã lumina,
cã nu Te pot afla,
mai amînare-mã sã Te laud dar eu tãcea-voi, tãcea-voi tare
cã nu Te pot afla! ºi m-oi întuneca,
dar eu tãcea-voi, tãcea-voi tare
! De Nepãtruns, Neaflatul, ºi m-oi întuneca!
De Negãsitul în veci,
De Nepãtruns, Neaflatul, ! mã vei striga cu strigare,
De Negãsitul în veci cu luminã lumina,
plîngã-ªi Trimisul, Reîncarnatul mã vei striga cu strigare,
cu mînurile-i reci, cu luminã lumina,
plîngã-ªi Trimisul, Reîncarnatul dar trupu-mi ranã în vindecare
cu mînurile-i reci! ºi-o-nchide geana sa,

208 209
dar trupu-mi ranã în vindecare Cãtre discipoli
ºi-o-nchide geana sa! (CXCIX)
(Catabasa)
! Te vedeam, Doamne, prin ranã
ºi vecinic nu Te gãseam, Pentru Gabriela Creþan
Te vedeam, Doamne, prin ranã ºi Gheorghe Alecu
ºi vecinic nu Te gãseam,
„În mine, Doamne, eºti
la suferinþã cumplitã hranã te culc pe rana mea,
ºi dulce Te aveam, eu însumi sînt Acel,
la suferinþã cumplitã hranã Acela ºi-Aceea“
ºi dulce Te aveam!
! al cui eu, Doamne, sînt dacã al Tãu nu mi-s?
! mã cauþi cu desperare de ce la Tine vin, dacã nu m-ai trimis?
ºi nu mã mai poþi afla,
spre tine sufletul de nufãr lunecã,
mã cauþi cu desperare
sufãr lumina Ta care mã-ntunecã,
ºi nu mã mai poþi afla
ignobil ºi cãzut în apa de otra-,
decît pe Cruce de Te-ai urcare
capul tãiat ºi mut, asta e floarea mea,
ºi Te-ai stigmatiza,
la Tine, Doamne, vin doar cu o floare-n mîni
decît pe Cruce de Te-ai urcare
dar Tu nu mã primeºti, Tu vecinic mã amîni,
ºi Te-ai stigmatiza!

! atuncea de ne-am aflare cînd, Doamne, þi-am greºit, sau poate mi-ai greºit,
ºi palmele-am înãlþa, fãrã de mine Tu sã stai în cer cumplit?
atuncea de ne-am aflare sã-mi umpli sufletul cu-amãrãciune grea,
ºi palmele-am înãlþa sã nu pot sã Te-alin, Doamne, cu mîna mea
ranã pe ranã în sîngerare sã nu pot sã Te-adorm, tu, Trezitorule,
noi ne-am tot sãruta, de Tine sã mã-ndur, Îndurãtorule,
ranã pe ranã în sîngerare ca un Copil Divin cu Tine sã mã joc,
noi ne-am tot sãruta! sã-þi miºc din bezna mea vîrtelniþa de foc!

210 211
! mã reîntorc mai mult, de Tine neprimit, Cãtre discipoli
din sila mea sã-þi storc un aur izbãvit, (CC)
din greaþa mea sã-þi nalþ la ceruri Osana, (Acolo unde nu te-ajutã nimeni)
aproapele-mi sã-mbiu cu strãinia mea !
Pentru Mihaela Muraru-Mândrea
! ia-mi, Doamne, iarã tot, sã nu mai pot lua,
abis de groazã dã-mi, sufletu-mi sã-þi pot da,
crucificã-mi iar, sã pot sã Te ador,
! la margine de lume unde Tatãl, Pãrintele din ceriuri ne-a uitat,
Cerul meu nesfîrºit neatins de nici un nor !
ºi unde Maica noastrã cea Fecioarã, cu zîmbet de
! sfãrîmã-mi oasele mînii cu care scriu, luminã increat,
buzele-mi coase-le cu sînge de cel viu, nu îmi mai miruieºte trupu-n lacrimi, de douã mii de ani
subt paºii celor morþi, fã-mã doar pulbere, crucificat,
în beznã cît îi porþi sã nu mai sufere, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat,
de-acuma liberat, îs lacom doar sã port, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat!
Crucea Celui Sfîrºit ºi Rasa celui Mort,
Celui trezit ºi Ce-, ºi Celui ce nu vrea
cu-un pas al inimii sã-atingã Nirvana, ! da mã voi duce, singur mã voi duce, cu-acei ce-au plîns
Tu, Doamne, cel mai sus, eu, Doamne, pre cît pot, ºi au îngenuncheat,
eu, Doamne, cel mai jos, vedeare-te-aº de tot ! cu-acei care-au purtat în spate-o cruce, ºi numa-n beznã
Domnul i-a purtat,
! a cui e, Doamne, – a cui, frîntura ast’de viers, da mã voi duce-n beznã, mã voi duce cu-acei ce singuri ei
cînd eu-s al nimãrui Tot Timpul ce l-am mers, s-au judecat
al nimãruia eºti, Tu, Doamne, dacã eºti, ºi dãruitu-s-au numai cu Moarte, cu-acei ce toatã
eu ochii mi-i închid dacã nu mã priveºti, Moartea au luat,
al nimãruia eºti, Tu, Doamne-n Ceriuri Domn, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat,
dacã nu mã priveºti mãcar cãzut în somn, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat!
cã dorm precum acel pe care îl arunc
din mine, poate El, izbãvitorul Prunc,
aºa dormire-aº veci, amuþitoru-mi Domn, ! nimeni ca mine, Doamne, nu te ºtie, ca mine nimeni,
cu ochi închiºi ºi reci, tainul meu de somn... Doamne nu þi-a dat
trezire-ne-om! spirit ºi suflet, trupul carne vie, mai mult ca Fiul Tãu crucificat,

212 213
de-aceea laudã-þi aduc eu þie, în vecii vecilor fii lãudat
în Luminoasa Ta Împãrãþie din care vin atît de-ncredinþat,
cã mã hrãnesc cu-a mea credinþã numai, pîn’ la
sfîrºitul lumii-alãturat
numai de-acei pe care-i porþi prin beznã, prin groaza SUTRELE MUÞENIEI
celui mai adînc pãcat,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, Sutra I
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat!
! aºa pedepseºte Dumnezãu
pe acei rãi ºi negri corbi
! tu care-mi stai la stînga sau la dreapta, mîndreþe de ce nu-I vor chipul Sãu:
nu Li se mai aratã: ca la niºte orbi!
muiere sau bãrbat,
ºi voi muriþii tineri, Tu, Fecioarã, care spre Moarte
singurã-ai zburat, Sutra I
(Tao)
cu otrãviþii toþi ºi spînzuraþii, cu-aceia ce pe Domnu-au mîniat,
cu voi voi merge singur dîndu-mi Moartea, sã vã mîngîie ! e-o bunãcuviinþã
sufletu-mi crãpat în Tine,
Fiinþã,
ca o icoanã veche suferindã ºi ca obrazul meu cel cancerat
de-a-pururea fã-o sã vinã
de suferinþa cãrnii, suferinþã e tot ce-aici am strîns pîn’la mine
ºi-am adunat,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, cu voi voi merge
Sutra II
cum am învãþãt,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, ! ce eu destram
tot din nevrednicie
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, îþi ºade drept covor
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat! de aur la picioare Þie

214 215
ºi Rãul ce mi-l fac, Sutra IV
Tu mi-l întorci în bine; (Tao)
cum pot veni, eu,
Doamne, cãtre Tine? ! cum m-aº întoarce-Acasã
merg spre Domnul...
ºi Fratele-mi surîde
Sutra II ca un |nger
(Samadhi) ºi ca un |nger
îmi surîde Sora...
Pentru Aurelian Titu Dumitrescu mã-mbrãþiºeazã Mama
ºi mã sãrutã. Somnul
! am levitat de fericire,
mi-l privegheazã Tatãl
de ameþealã-ameþitoare...
cel Bun... nunc et in hora !
care mi-i, Doamne, – Adevãrata Fire?
de fericire Sufletul meu moare
ºi bea adevãrata Viaþã pe cãrare... Sutra V
am levitat de fericire
ca un Copil Bãtrîn ! Doamne,
cu Doamna Norilor mai alb decît albeaþa osului,
în Lotus ca-ntr-un habitaclu Doamne,
þesut dintr-o suavã Amintire mai roºu decît sîngele,
ia-mi oasele sfãrmate
ªarva-atman ! sîngele pãcãtosului
ºi milueºte-mã
ºi strînge-le !
Sutra IV
Sutra V
! vorbiþi cu (Tao)
altul,
mie mi s-a dat ! priveºte-mã, Tu, Doamne,
de Domnul ºi-omoarã-mã, de vrei,
fericirea, – Tu care vecinic Viaþa
n-o pot spune ! ne-o dai ºi n-o mai iei !

216 217
Sutra VI începi sã auzi ale
Domnului ºoapte,
! pudoarea nãrilor,
fie cã-i zi sau e noapte !
pudoarea mîinilor
parfumul Domnului închid:
Te miros cu mirosul cîinilor,
Þie mã-nchin
cu mîinile Sutra X
precum înalþ un zid !
Pentru Lucian Vasiliu

Sutra VII
! îmi miºcã Domnul mîna
! ºi sã beau ºi sã mãnînc
mîna mea ºi Sufletul mi-l miºcã
care în mine mai adînc...
acuma scrie
ca Pasãrea
veni-þi-Va-n plutire-oi cãtre Tine,
preajmã Þie, Tu, Doamne,cel mai lin,
ºi cînd Tu cobori în mine
viersul meu plutind la Tine vin...
pe care-l scrie mîna
ca Luna dormire-oi întru Tine,
va lumina
Copil Divin? sau dorm?
de-l va cetire Faþa Ta Stãpîna !
gãtit de Rãstignire
ºi obosit enorm
Sutra IX, a Clarei
! cînd un înger îþi dã mai leagãnã-mã, Doamne,
o canã cu lapte ºi þine-mã în braþã
ori cîteva ouã fierte ºi-mi miºcã paºii cãtre
sau coapte, supliciu-n dimineaþã !

218 219
Sutra XI Sutra XV, a Clarei
Pentru Al. Zub
! în casa cea mai sãracã
din Lume,
! neam bun ºi blînd, – unde sufletul lui
de trãdãtori, Petru Aruºtei plîngînd
cuminte neam, neîncetat o sã vinã,
frumoasã cruce, tu stai la o masã ºi scrii
pe Fiii lui dumnezeieºti cu capul plecat, Clarã
neamul cu drag Luminã,
pe cruce-i duce ! tu cobori treptele
ºi de zid
te reazemi cu mîna...
oare-o sã þinã?
cu genele-þi lungi de moarte
Sutra XI acoperã-þi ochii: aici
(Tao) ne închid gene ºi ziduri
ºi ceriuri, Sufletul,
! aminteºte-þi mereu Clarã Luminã !
aminteºte-þi
de |mpãratul Aºoka
ºi de Sufletele
Sutra XV
suitoare-n Deva-loka
(Tao)
de Sufletele noastre
plãtite
! Magnolie, tu, Fiica mea,
cu groaza ºi teama tu-þi împarþi Soarele
ºi de Sufletul cu Luna,
Piosului Magnolie, tu, Fiica mea,
Prinþ cu sfiiciunea ºi pãmîntul
Gautama ! tãu întotdeauna !

220 221
Sutra XX Sutra XX
(Tao)
! ca în copilãrie gem prin somn,
vorbesc prin somn, murmur prin somn, ! cum vom ierta: cu
mi-i teamã, vãd Oameni Mari de Fier braþele-amîndouã
cu rãngi în mîini, cu sãbii ºi toiege, cu limbile-amîndouã
anume ºtiu cã dorm ºi mã trezesc cu-amîndouã (Yin-Yang)
vom sãruta Cãlãul
ca sã-i alung ºi-adorm din nou ºi urlã
ºi Leprosul
ºi urlã ºi-nspre mine se nãpustesc, aºa cum Regii de odinioarã
cu degetul obrazul ºi-l ating – Regi harismatici prin leprozerii !
adicã tot de mine e vorba: cã o ºterg
aºa din somn ºi-i las fãrã-a lor victimã pe scenã

sã-i rîdã precupeþii ºi cu curul:
ºi plouã loviturile,-mi þin þeasta EXERGA:
cu mîinile ca pe-un ulcior cu apã,
apã curatã de izvor ca sîngele, ! Poporul Român s-a fãcut o fiarã,
sîngele nostru, Doamne, e curat ! cum prinde-un Dictator, cum îl omoarã !

! ca în copilãrie-aud în somn
o melodie, o transcrie Moartea
pe portative mari de borangic
ºi-o descifreazã-ncet cu buze fine
harfistele divine: eu mã-nec
în sîngele meu pur cum cazi în Floarea
de Lotus cu o mie de petale
cu o mie de Perle-abia brumate ce-nconjoarã
a ta frumoasã-mpãrãtiþã Ioni,
ca în copilãrie plîng prin somn,
nu mã trezi, cã þeasta mi-i zdrobitã !

222 223
CUPRINS La Baaad [...ºi iatã unul dintre poemele lui Raz]............ 23
La Baaad [aºteptînd sã vinã moartea] ............................. 24
La nymphette [presimt cum va] ...................................... 25
Poezia lui Cezar Ivãnescu................................................ V La Baaad [am cunoscut o femeie prin] ........................... 28
Tabel cronologic............................................................ XV Copilãria lui Ario Paradis
[am fost copil în Baaad ºi-nafarã]................................... 29
ROD La nymphette [tînãrul cu faþa galbenã] ........................... 30
De profundis ..................................................................... 1 La Baaad [iubirea mea pentru Ilen nu se destainã]......... 33
Toamnã.............................................................................. 2 Perfectum ........................................................................ 33
Prima fecioarã a omului.................................................... 3 Copilãria lui Ario Paradis
Rod [suferinþele mari se fãcurã] ....................................... 3 [sã se topeascã trupul rîvnit ca untdelemnul] ................. 35
Rod [în singurãtatea cîmpiei]............................................ 4 Copilul Bãtrîn ................................................................. 35
Rod [mã voi pierde : ºi port în gurã limba amarã]............ 5 La Baaad [...iatã ce-am visat într-o noapte].................... 36
Rod [ºi-aceastã bisericã sub care]..................................... 5 Turn [gangul îngheþat în usturimea întunericului se]...... 38
Rod [nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat] ........................... 6 Copilãria lui Ario Paradis
Rod [pentru mîna coborîtã]............................................... 6 [nu-mi aminti la Baaad de fata cocoºatã] ....................... 38
Turnul................................................................................ 7 Confiteor [dar dacã însuºi].............................................. 39
Turn [faþa mea supusã la cîte n-a fost, peste zi]................ 9 Confiteor [toatã viaþa mea a fost] ................................... 45
Rod [e adevãrat cã femeie roºie ca aceea] ...................... 10 Apocalipsis cum figuris .................................................. 47
Rod [întins la pãmînt ºi negru de cît sînge e în toamnã]..... 11 Metanoia ........................................................................ 47
Rod [a doua oarã te-am visat : cu totul altfel] ................ 12
La Baaad [mã trezesc adesea visînd] .............................. 49
Turn [cînd m-a nãscut, mama] ........................................ 12
Simulacrum..................................................................... 50
Rimaya............................................................................ 13
Bãtrîna Ezo ..................................................................... 13 La nymphette [trup alb de fatã care vei muri] ................ 51
Somn ............................................................................... 14 Muzã dormind................................................................. 51
Copilãria lui Ario Paradis Acolo unde nu te-ajutã nimeni........................................ 52
[ca sã-mi descopãr faþa din tristeþea] .............................. 14 La Baaad [La Baaad sã nu mã cauþi] .............................. 53
Gîndul ............................................................................. 15 Împotrivire ...................................................................... 54
Persona............................................................................ 16 Don Cezar ....................................................................... 56
Rod [nu vreau sã-mi creascã ochii de dement] ............... 20 Gladiator ......................................................................... 58
Turn [sînt oameni graºi].................................................. 21 Or (Oreste) – fragment.................................................... 59
La Baaad [iatã, Mil, vino-n cîmpie !] ............................. 21 Agamemnon.................................................................... 62
La Baaad [vino, Mil, în cîmpie]...................................... 22 Efebul de la Marathon .................................................... 65

224 225
JEU D'AMOUR Doina (Melodie fãrã sfîrºit) .......................................... 122
Doina (Negurã) ............................................................. 144
Jeu d’Amour (Cupã) ....................................................... 66 Doina (Oralitãþi)............................................................ 145
Jeu d’Amour (Mîndrã-Mãrie) ......................................... 67 Doina (Moartea peste tot) ............................................. 146
Jeu d’Amour (Dãenã) ..................................................... 68 Doina (Mã dor mîinile de scris).................................... 148
Jeu d’Amour (Supremum vale) ...................................... 72
Jeu d’Amour (Maithuna) ................................................ 73
Jeu d’Amour (Colind)..................................................... 76 ROSARIUM
Jeu d’Amour (Colind)..................................................... 81
Fratele Nostru Soarele (cvartet)...................................... 83 Rosarium (Bocet).......................................................... 151
Rosarium (Evlavie) ....................................................... 152
Rosarium (Mã mir de steauã...) .................................... 153
DOINA Rosarium (Stella Maris)................................................ 153
Rosarium (Figlia del Tuo Figlio) .................................. 155
Doina (Din frunzã).......................................................... 95 Rosarium (Marie-a vieþii) ............................................. 156
Doina (La margine)......................................................... 96 Rosarium (Îngerul splendorilor) ................................... 157
Doina (Strãina)................................................................ 96 Rosarium (Domus vitae)............................................... 162
Doina (Pãrul cel mai lung din lume)............................... 97 Rosarium (Legenda aurea)............................................ 165
Doina (Þara de Miraz) .................................................... 98 Rosarium (Pietate) ........................................................ 166
Doina (Jale mi-i cã mereuþ) .......................................... 100 Rosarium (Eros)............................................................ 167
Doina (Dor de moarte).................................................. 103 Rosarium (Agápe)......................................................... 169
Doina (Strãina).............................................................. 103 Rosarium (Sfînta).......................................................... 171
Doina (Pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt) ........................ 105
Doina (Strãina).............................................................. 108
Doina (Copilul Bãtrîn) .................................................. 111 CÃTRE DISCIPOLI
Doina (Uri memento).................................................... 113
Doina (Big Bang).......................................................... 115 Cãtre discipoli (I) ......................................................... 173
Doina (Oralitãþi)............................................................ 117 Cãtre discipoli (V) (Symposion)................................... 174
Doina (Zile)................................................................... 117 Cãtre discipoli (CXCIII) ............................................... 197
Doina (Strãina).............................................................. 118 Cãtre discipoli (CXCIV)............................................... 200
Doina (Passiflora incarnata).......................................... 119 Cãtre discipoli (CXCV) ................................................ 201
Doina (Tatãl meu Rusia) ............................................... 120 Cãtre discipoli (CXCVI)............................................... 203

226 227
Cãtre discipoli (CXCVII) ............................................ 207
Cãtre discipoli (CXCVIII) ............................................ 207
Cãtre discipoli (CXCIX) ............................................... 211
Cãtre discipoli (CC) ...................................................... 213

SUTRELE MUÞENIEI

Sutra I............................................................................ 215
Sutra I (Tao) .................................................................. 215
Sutra II .......................................................................... 215
Sutra II (Samadhi)......................................................... 216
Sutra IV......................................................................... 216
Sutra IV (Tao) ............................................................... 217
Sutra V .......................................................................... 217
Sutra V (Tao)................................................................. 217
Sutra VI......................................................................... 218
Sutra VII ....................................................................... 218
Sutra IX, a Clarei .......................................................... 218
Sutra X .......................................................................... 219
Sutra XI......................................................................... 220
Sutra XI (Tao) ............................................................... 220
Sutra XV, a Clarei ......................................................... 221
Sutra XV (Tao).............................................................. 221
Sutra XX ....................................................................... 222
Sutra XX (Tao).............................................................. 223

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii
Scriitorilor din România nr.: 2511.1-171 – Banca Comercialã
Românã, filiala sector 1, Bucureºti

229
Simptomatic, aºa-ziºii poeþi ºaizeciºti se strãduiesc a da
înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de
zelatorii utopiei roºii, reînnodînd legãtura cu tradiþia, în
primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul
dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentã
pînã la dezlãnþuirea vizionarã pe care o înfãþiºeazã lirica lui
Cezar Ivãnescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în
chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut ºansa
unei rapide instituþionalizãri precum exponenþii primului
val (Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion
Gheorghe etc.). Poate ºi pentru noutatea izbitoare a producþiei
d-sale, cu nimic specific îndatoratã poeþilor noºtri dintre cele
douã rãzboaie, abruptã ca o stîncã spre care nu existã poteci.
Împrejurare care-l face, fireºte, mai enigmatic, mai incitant
pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau
într-alta, e nevoitã a-i glosa în primul rînd originalitatea.
GHEORGHE GRIGURCU

Fruct al unei sensibilitãþi baroce, cristalizate în forme
profund personale, La Baaad, acest discurs liric ce are forþa
copleºitoare a premoniþiilor dãruitului de zei Thiresias, con-
sacrã un talent excepþional, probabil cel mai puternic din cîte
s-au ivit în poezia românã din jumãtatea în curs a acestui secol.
AL. DOBRESCU