You are on page 1of 19

Teoria economica..

1.Nevoile umane ( si clasificarea lor) si resursele economice (si clasificarea lor)
Nevoia umana- este o stare de conștiintezare a lipsei unei satisfacții. Clasificarea nevoilor umane după
savantul A.maslow (este o piramindă):
1.nevoile fiziologice
2.securitate
3.nevoi sociale(comunicare)
4.nevoi de a fi respectat
5.autorealizare
Conform A. Maslow nevoile umane sunt sistematizate sub forma unei piramide,drept criteriului
erarhizarii este luat principiu calitatii nevoilor astfel in partea de jos a piramidei sunt situate nevoile cele
mai elementare,fiziologice, iar in virful piramidei cele spirutuale.Piramida lui Maslow are misiunea de a
reconstitui in forma grafica evolutia nevoilor de la simplu la compus.
Resursele economice- constau din totalitatea elemetelor,conditiilor,premizelor,directe si indirecte,reale
si monitare, care sunt utilizabile si pot fi atrase in productia de noi bunuri in scopul satisfacerii nevoilor
umane.
Resursele umane pot fi clasificate:
1.resursele materiale- primare(apa, fondul social)
derivate(masini,instalatii)
2.resurse umane- primare(populatia)
derivate(cunostintele,inovatiile)
Cresterea si deversificarea nevoilor umane fac ca resursele economice sa ramina relative
limitate.Raritatea relative a resurselor este o caracteristica generala a econimiei.
2.Evolutia formelor de organizare ale activitatii economice
Proprietatea, ca categorie economică, reprezintă un ansamblu de relaţii dintre oameniîn legătură cu
însuşirea bunurilor existente în societate, relaţii guvernate de norme sociale,specifice diferitor perioade
istorice. Categoria “proprietate” poate fi examinată în trei aspecte: juridic, economic şi filosofic.
În aspect juridic proprietatea reprezintă un bun economic, ce aparţine cuiva şi care seexprimă în trei
forme de drept: dreptul de a poseda bunurile, dreptul de a folosi bunurile, dreptul de a administra bunurile.
În aspect economic proprietatea reprezintă relaţii economice de gospodărire, care apar între oameni în
procesul de producţie
În aspect filosofic în relaţiile de proprietate omul se implică şi se realizează ca fiinţătotală, individul
manifestându-şi responsabilitatea prin proprietatea pe care o posedă şi pe careo integrează social prin
folosire eficientă.
În ţările cu economie de piaţă, inclusiv în Republica Moldova, există două tipuri de proprietate:
privată şi publică. şi o combinare al acestora – proprietate mixtă.
Proprietatea privată, carese manifestă în următoarele forme: proprietatea particulară prezentată de micii
producători(gospodării ţărăneşti, gospodării meşteşugăreşti, întreprinderi mărunte comerciale,
unităţifamiliale ce prestează servicii etc.); proprietatea privată întemeiată pe utilizarea munciistrăine, pe
angajarea salariaţilor; proprietatea privată asociativă (societăţile pe acţiuni,corporaţiile, cooperativele etc.)
Proprietate publică este prezentată în toate ţările şi se caracterizează prin faptul că o parte considerabilă
de bunuri se află în proprietatea statului şi diferitor administraţii publicelocale.
Proprietatea mixtă, care prezintă o combinare a proprietăţii private şi celei publice,se manifestă în
următoarele forme: proprietatea mixtă cu participarea capitalului publicnaţional şi străin; proprietatea mixtă
cu participarea capitalului privat naţional şi străin; proprietatea mixtă cu participarea capitalului naţional
public şi privat.
Economia naturală reprezintă acea formă de organizare a activităţii economice încare nevoile de
consum sunt satisfăcute din rezultatele propriei activităţi, fără a se apela laschimb. În economia naturală
fiecare gospodărie individuală execută toate activităţile – de laobţinerea diferitor materii prime până la
pregătirea lor pentru consum.

).). princapacitatea de a produce bunuri. sau membrilor familiei acestuia. VIII î.n. precum şi prinautonomia sa financiară. respectiv mici şi mijlocii. XIî. cupru. V î. asociaţii deîntreprinderi. f) după forma de asociere întreprinderile pot fi divizate în societăţi pe acţiuni. care pot fi grupate după anumite criterii: a) după gradul de răspundere patrimonială întreprinderile pot fi divizate în întreprinderi persoane fizice şi persoane juridice. există întreprinderi cu scop lucrativ saunonlucrativ.În prezent banii pot fi acumulaţi în băncilecomerciale sau în obiecte imobiliare şi în formă de investiţii în afaceri.a. b) după obiectivul urmărit în activitatea lor.Economia de schimb reprezintă acea formă de organizare a activităţii economice încare agenţii economici produc bunuri în vederea vânzării. În economia de piaţă contemporană există o mare diversitate tipologică de întreprinderi. în Grecia – în sec. 3)funcţia mijloc de plată-Banii îndeplinesc această funcţie în cazul. XVII şi circulau în rând cu monedele de aur şi argint şi puteau fi convertite în aur şiargint la prima cerere a posesorului. Însă cu timpul au fost emise mai multe bancnote decâtrezervele de aur. b) faza în care în calitate de echivalentserveau metalele preţioase (lingourile sau obiectele de aur.e.Patrimoniul întreprinderii . de a se conduce şi gestiona raţional. 5)funcţia de bani universali 3.necesare satisfacerii cerinţelor. vitele ş. ceea ce a adus la înlocuirea lor cu bani de hârtie (în China banii de hârtie auapărut în sec. cu dreptde proprietate privată. publice sau mixte. organizare tehnologică. agrare.. valoarea marfurilor exprimate 2)funcţia mijloc de circulaţie.. d)după ramura de activitate există întreprinderi industriale. Bancnotele au apărutîn sec.. funcţionalitate. XVII) Banii îndeplinesc următoarele funcţii: 1) măsura valorii mărfurilor şi serviciilor. în ţările europene – în sec.e. cu drept de proprietate comună. d) faza în care în calitate deechivalent general al schimbului au devenit banii de hârtie şi bancnotele.cu apariţia banilor schimbul de mărfuri seînfăptuieşte după formula: M-BM. aramă).. când actele devânzare şi cumpărare nu coincid în timp şi spaţiu 4)funcţia mijloc de acumulare.bani se folosesc in mod abstract. c) după forma de proprietate se disting întreprinderi private.e. c) faza încare în calitate de echivalent serveau monedele bătute (în China monedele au apărut în sec.Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine unei persoane. obţinând în schimbul lor altele. de transport etc. Economia de schimb are următoarele trăsături: 1)Specializarea agenţilor economici în baza diviziunii sociale a muncii 2) Autonomia şi independenţa agenţilor economici 3) Oscilarea activităţii economice în jurul pieţei 4) Tranzacţiile unilaterale şi bilaterale de piaţă 5) Bunurile economice îmbracă forma de marfă Procesul de apariţie a banilor e legat de etapele de dezvoltare a economiei de schimb şicuprinde patru faze: a) faza în care în calitate de echivalent în procesul de schimb serveaumărfurile mai mult solicitate (sarea.n. argint.n.Clasificarea intreprinderilor gi indicatorii debazda activitdtii intreprinderilor Întreprinderea este o unitate instituţională de bază a economiei naţionale care secaracterizează printr-un gen specific de activitate. XII. În Republica Moldova în conformitate cu legislaţia în vigoare existăurmătoarele forme organizatoricojuridice de întreprinderi: 1. societăţi cu răspundere limitată. cooperative. în Roma – în sec. e) după dimensiunea lor se disting întreprinderi mari.

care şi-auasociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat sub aceeaşifirmă. a. Societatea în comandită se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoanăfizică 4. chiria plătită pentru clădiri.care rămâne după scăderea din acesta a impozitelor şi a altor plăţi prevăzute de legislaţia învigoare (dobânda la capitalul investit. 2. Principalii indicatori în expresie bănească a activităţii întreprinderii sunt 1. 3. în societăţile de tip închis numărul participanţilor (cu excepţia societăţilor dinsectorul agrar) nu trebuie să depăşească 50. 6..Întreprindere de stat şi municipal Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de organul administraţiei de stat. Comanditatul răspunde pentru obligaţiunile societăţii cu întregul patrimoniu.Cooperativă de producţie este o întreprindere aflată în posesia a trei şi mai mulţi cetăţeni. Societatea pe acţiuni şisocietatea cu răspundere limitată poate fi de tip închis sau deschis. 4. 2. depuneri la banci şi instituţiifinanciare. 7. .reprezentând volumul încasărilor întreprinderii din activitatea proprie într-o perioadă de timp.Cifra de afaceri. arenda. Societatea în comandită are în componeneţa sa cel puţin un comanditat şi uncomanditar. care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi deantreprenoriat sub aceeaşi firmă în baza statutului semnat de aceştia.Cooperatorii poartă răspundere pentru obligaţiile cooperativei de producţie în limitele cotelor care le aparţin din patrimoniul cooperativei. prestări de servicii.Profitul brut-sau profitul total este un indicator ce exprimă mărimea profituluiobţinut de către o întreprindere într-o anumită perioadă de timp.factorii de producţie reprezintă resursele economice disponibile şi valorificabile. Pentru obligaţiunile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară nelimitată cuîntreg patrimoniul lor. 5. respectiv plăţile făcute către furnizori. acest indicator cuprinde consumul factorului muncă şi a factorului capital fix şi nuinclude consumul intermediar. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile lor în limitele cotelor (părţii) din patrimoniul întreprinderii care le aparţin. Cooperativa de producţie este persoană juridică şi răspunde pentru obligaţiunile asumate cu patrimoniul întreprinderii. aflată în posesiunea a două şimai multe persoane. partea destinatărezervelor. iar posesorul acesteia(membrii familiei) poartă răspundere nelimitată cu întreg patrimoniul său.) 4. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sunt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.Societate pe acţiuni. acordarea de credite.Numiti si explicati factorii de productie Prin urmare. Conform legislaţiei învigoare. în baza contractului de constituire (de societate) şi a statutului.Întreprindere de arendă este întreprinderea înfiinţată de membrii colectivelor demuncă ale întreprinderilor de stat ce se reorganizează în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat. care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a uneiactivităţi de antreprenoriat. Întreprinderea individuală este persoană fizică.individuale se formează pe baza bunurilor persoanei (familiei). societate cu răspundere limitată reprezintă întreprinderiaflate în posesiunea a două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice. care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a uneiactivităţi de antreprenoriat sub aceeaşi firmă în baza contractului de constituire încheiat întreacestea. El se determină prin scădereadin cifra de afaceri a întreprinderii a costului de producţie. poartărăspundere suplimentară cu averea lor personală. în măsura în care sunt atrase şi utilizate în activitatea economică în scopul producerii de bunuri economice.se determină ca diferenţă întreîncasările ei totale din vânzarea bunurilor materiale şi a serviciilor către clienţi şi consumurilede factori de producţie. donaţiile pentru scopuri umanitare ş. Societatea în nume colectiv se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoanăfizică. 3.Societate în nume colectiv reprezintă o întreprindere. Cu altecuvinte.Profitul net-este indicatorul care reflectă partea din profitul brut al întreprinderii. operaţiuni bursiere. Cifra de afaceri însumează încasările obţinute din acte decomerţ: vânzări de bunuri materiale. iar comanditarul răspunde numai în limita sumei cu care a contribuit la formarea capitaluluisocietăţii. iar dacă aportul respectiv este insuficient.Valoarea adăugată.încasări efectuate la preţul pieţei.Societate în comandită reprezintă o întreprindere aflată în posesiunea a două saumai multe persoane.

Legea si elasticitatea cererii.Cererea negativă– în situaţia când majoritatea mărfurilor de pe piaţă nu seîntreabă de consumatori şi aceştia din urmă caută să le ocolească.Munca ca factor de producţie. în expresia clasică a luiK. Natura.Cererea camuflată– atunci când consumatorii au dorinţa de a achiziţiona o marfăce lipseşte pe piaţă. originar b)natura. capitalul este o valoare care aduce plus valoare Capitalul. manuală şi/sau intelectuală. .Pot fi distinse următoarele tipuri de cereri: 1. tehnic) format din bunuri de lungă durată ce servesc ca instrument ale muncii oamenilor în mai multe cicluri de producţie.Cererea neuniformă. c)munca omului se deosebeşte de activitatea animalelor prin aceea. reprezintă ansamblul bunurilor economice acumulate – eterogene şi reproductibile – ale căror utilizare face posibilă. 2. are următoarele trăsături: a)ea are caracter originar. că ea esteexercitată în mod conştient şi contribuie la crearea uneltelor de producţie. Necesitatea pentru aceste mărfuri. mineralele. d)natura dispune de dimensiuni cantitative şi calitative Capitalul ca factor de producţie. c)natura se caracterizează prin raritatea resurselor. apa. structural şi calitativ.În sens economic capitalul este un bun care aduce venit. Toate resursele brute din natură intră în categoria factorului natural al producţiei numit „pământ”. Există şi situaţii când mărfurile de un anumit fel există pe piaţă. Marx. Între preţ şi mărimea cererii se află un raport invers proporţional. rămâne. însă.Cererea în scădere– când se reduce permanent interesul consumatorului pentru unanumit fel de mărfuri sau pentru o marfă anumită. include toate resursele din natură. ca factor de producţie. Cererea constituie cantitatea de mărfuri sau servicii ce pot fi cumpărate într-o unitatede timp la preţul curent. ca factor de producţie.Factorul muncă e necesar de a fi analizat sub aspect cantitativ. fondul silvic etc. exprimă oscilaţia cererii în dependenţă de timp sau anotimp. reprezintă activitatea umană specifică. neputândfi reprodusă artificial şi nici disociată de persoana prestatorului. Trebuie menţionat faptul că preţul este factorul primordial cecondiţionează cererea. b)ea reprezintă un factor de producţie activ şi determinant. d)munca are dimensiuni cantitative şi calitative.Lipsa totală a cererii există atunci când consumatorii nu au nici un interes pentru oanumită marfă sau sunt indiferenţi faţă de ea. în practică. se manifestă în formă materială şi în formă de energie. ca factor de producţie.). 5. prin care oamenii îşi folosesc aptitudinile.Cererea si factorii ce determina mirimea ei. se dezic de a le cumpăra. Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului productiv care se consumă înîntregime în decursul unui singur ciclu de producţie şi care trebuie înlocuit cu fiecare nou circuit economic 5. dar ele nusatisfac cerinţele sporite ale consumatorilor. 4. care se consumă treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare. prin reîntoarcerea lor în producţie. Trăsăturile naturii ca factor de producţie: a)natura are un caracter primar. Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului productiv (real. 3.ca factor de producţie. adică piaţa nu este saturate. este numit „capital real” După modul specific în care se consumă şi se înlocuiesc componentele capitalului real se grupează în:capital fix şi capital circulant. sau. contribuind latransformarea factorilor de producţie în bunuri economice.Munca. care sunt folosite la producerea bunurilor economice (solul. cunoştinţele şi experienţa în acest scopul producerii bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi de perspectivă. sporirea randamentului factorilor primari de producţie sau cel puţin duce lauşurarea muncii. careeste reflectat în legea generală a cererii: micşorarea preţurilor cauzează majorareacantităţilor de mărfuri solicitate pe care le poate achiziţiona consumatorul şi invers – majorarea preţurilor micşorează cantitatea cererii. în sensul că ea este intrinsec asociată personalităţii. menţionându-se astfel cererea camuflată. aerul.

se manifestă în trei forme: individuală. Procentul modificării cererii în funcţie de schimbarea preţului sau a venitului se numeşte coeficientul elasticităţii cererii. salamuri etc. cafea. Anume: 1. Legea şi elasticitatea ofertei Oferta reprezintă cantitatea de mărfuri şi servicii pe care producătorii (vânzătorii) le pot oferi cumpărătorilor (consumatorilor) la preţuri curente într-o anumită perioadă de timp. Oferta.Aşteptările consumatorului 5.Cererea de deplină valoare– când circulaţia comercială la întreprinderile cesatisfac piaţa este normală. care se produc în cerere în dependenţă de modificările care au loc în preţuri şi venituri. ca şi cererea. Oferta individuală reflectă cantitatea de mărfuri sau servicii pe care le propune producătorul (vânzătorul) sau firma pentru realizare la piaţă într-o anumită perioadă de timp la preţuri curente.6. confecţii etc. de piaţă şi agregată (totală). Deci.Gustul şi preferinţele individului 2.deteriorând situaţia ecologică.cererea unitară. când CEC p=1 (procentul de creştere a cererii coincide cu procentul de reducere a preţului). unitară. Factorii: . În funcţie de natura bunurilor se distinge: a) oferta de bunuri independente (de ex. ea combate cererea prin diverse metode: prin majorarea preţului. între evoluţia preţului şi cantitatea oferită există o relaţie directă. poartă denumirea de elasticitate a cererii. inelastică. autoturisme. ceai. Oferta şi factorii ce determină mărimea ei. 8.Coeficientul elasticităţii cererii în raport cu modificarea preţului are următoarea expresie: CECp=% modificării cererii/% modificării preţului. cererea de deplină valoare prevede responsabilitateaîntreprinderii pentru calitatea producţiei fabricate.Cererea elastică are loc în condiţiile când CEC p>1 (procentul decreştere a cererii întrece procentul de reducere a preţului). restrângerea reţelei deexploatare.Reclama şi publicitatea Modificările.. 6. În aceste cazuri se elaborează un sistem de măsuri şi acţiuni pentru a combate creşterea cererii iraţionale Asupra cererii individuale afară de preţ influenţează şi alţi factori.cererea inelastică. Legea generală a ofertei constă în următoarele: dacă preţul produsului creşte sau scade. cererea pentru diferite bunuri poate fi:elastică. De regulă.Numărul de consumatori 6. din care se pot fabrica conserve.). limitarea producerii de piese şi ansambluri de rezervă.. atunci volumul ofertei la fel creşte sau scade. b) oferta complementară.Mărfurile ce se substituie reciproc şi cele complementare 4. oferta de calculatoare.Venitul 3. c) oferta mixtă. numiţi determinanţi. În mod analogic se examinează şi elasticitatea cererii în raport cu modificareaveniturilor consumatorului: CECv=% modificării cererii/% modificării venitului. Dacă o întreprindere nu poate sau nu vrea să îndestuleze cererea pieţei.Cererea neraţională e considerată când mărfurile produse influenţează sănătatea. când mai multe bunuri oferite satisfac aceeaşi cerere (de ex. 7. când din producţia unor bunuri principale (de ex. lapte etc.). Oferta pieţei constituie însumarea ofertelor individuale corespunzătoare fiecărui nivel al preţului pe piaţa respectivă.Cererea exagerată– când sunt produse cantităţi insuficiente de mărfuri şi nu esatisfăcută cererea pieţei. nivelul tehnologic şi de organizare a munciila întreprinderea dată.).. când CEC p<1(procentul de creştere a cererii este mai mic decât procentul de reducere a preţului). Raportul dintre schimbarea preţului şi cantitatea oferită de mărfuri şi servicii constituie conţinutul legii generale a ofertei. În funcţie de mărimea acestui coeficient.

sunt influenţate şi de alţi factori. cât şi oferta de piaţă.). Oferta agregată (totală) repzintă cantitatea totală de bunuri economice disponibilă pentru vânzare la un anumit nivel mediu al preţurilor şi într-o perioadă de timp determinată. b) schimbările în productivitatea muncii la nivel macroeconomic la fel contribuie la majorarea ofertei agregate. În funcţie de nivelul coeficientului elasticităţii ofertei la preţ. Între nivelul costului de producţie şi cantitatea oferită există o relaţie negativă. Totodată. de ex. c) schimbările în actele normative în direcţia reducerii taxelor. iar preţurile joase. -inelastică.. la piaţa respectivă au apărut mai multe firme (vânzători). Elasticitatea poate fi evidenţiată prin coeficientul elasticităţii ofertei. Schimbarea costului de producţie. şi invers. 2. Majorarea impozitelor şi taxelor pe profitul firmelor va reduce oferta şi invers. dacă preţul se va reduce. taxelor şi a subsidiilor. Mărimea ofertei agregate poate fi exprimată printr-un indicator macroeconomic real cum ar fi. Ieftinirea resurselor contribuie la majorarea ofertei agregate. oferta de pe piaţa bunului respectiv va scădea. Schimbarea preţurilor la mărfurile alternative (de ex. 6. materia primă etc. venitul naţional.Atât oferta individuală. care are următoarea expresie: CEOp=% modificării ofertei/% modificării preţului. 4. dimpotrivă. . oferta poate fi: -elastică. Reducerea costului de producţie depinde: de aplicarea tehnologiilor noi în procesul de fabricare a bunurilor. atunci oferta de bunuri analogice va scădea. iar creşterea costului duce la scăderea ofertei. Schimbarea în numărul firmelor care produc acelaşi bun. de exemplu. celelalte condiţii rămânând neschimbate. oferta de pe piaţa bunului secundar va spori şi invers. 3. Preţurile majorate stimulează producătorii la producerea suplimentară de mărfuri şi servicii. atunci evident oferta de bunul respectiv va creşte. contribuie la micşorarea volumului de mărfuri în economia naţională Oferta agregată este influenţată de următorii factori: a) schimbarea preţurilor la resurse interne şi importate. însă dacă unele firme au dat faliment. de nivelul preţului la factorii de producţie (salariul.. Dacă. resursele materiale. Subsidiile din bugetul statului acordate firmelor la fel contribuie la creşterea ofertei. Schimbările în aşteptările producătorilor (vânzătorilor). ratei dobânzii la fel duc la creşterea volumului ofertei agregate. ca şi cererea. Elasticitatea ofertei exprimă dimensiunile sau gradul modificării ofertei în funcţie de schimbarea preţului sau a oricăreia din condiţiile ofertei. micşorarea acestora va contribui la o creştere a ofertei. Schimbarea impozitelor. dispune de elasticitate. Oferta. afară de preţ. Costul de producţie reprezintă cel mai important factor care determină modificarea ofertei. numiţi determinanţi: 1. Schimbările în evenimentele social – politice şi naturale la fel contribuie la modificarea ofertei în ambele direcţii. atunci ea va majora în prezent oferta. reducerea preţurilor la carne de vită inevitabil va duce la majorarea ofertei carnei de porc). Reducerea costului de producţie a unui bun determină creşterea cantităţii oferite. 5. Dacă firma aşteaptă reducerea preţului în viitor. iar scumpirea acestora duce la scăderea ofertei. Dacă preţul bunului principal creşte. din producţia unor bunuri principale (de bază) rezultă o serie de produse secundare.

lună. Piaţa muncii include următoarele mecanisme de bază: cererea de muncă. săptămână. au loc negocieri privind angajarea de lucrători. zi. De ex. zi. Oferta de muncă reprezintă totalitatea muncii pe care o poate efectua populaţia aptă de muncă ce doreşte să se angajeze la un moment dat. an). an). în consecinţă. în S. o scădere importantă în cantitatea de muncă cerută. când unui anumit procent de modificare a preţului îi corespunde o modificare mai mare a cantităţii oferite. Deci. cu atât va fi mai mare şi elasticitatea cererii pentru munca folosită la producerea bunului respectiv.25 dolari. 7. oferta de muncă şi preţul muncii (salariul). Oferta elastică reflectă cazul. În sens larg salariul reprezintă venitul care revine lucrătorului în schimbul muncii sale sau plata pentru remunerarea muncii. Cererea de muncă poate fi elastică sau inelastică. Oferta inelastică se manifestă în cazul când procentul modificării cantităţii oferite este mai mic decât procentul modificării preţului. CEOp<1. Unitatea de măsură a salariului pe unitate de timp este preţul minim al unei ore de muncă. Cu cât elasticitatea cererii în funcţie de preţ a unui bun este mai mare. iar la faza avântului – creşte). CEOp=1. pe care trebuie să le creeze agenţii economici. Salariul se manifestă în următoarele forme principale: 1) salariul pe unitate de timp este salariul prin care plata pentru muncă se face în funcţie de timpul lucrat (oră. o creştere a salariilor minerilor va conduce la o creştere a preţului la cărbune. politica statului şi a antreprenorilor în domeniul de salarizare. că salariul natural reprezintă minimul necesar pentru existenţa salariatului şi familiei sale. Oferta cu elasticitate unitară are loc în condiţiile când unui procent în modificarea preţului îi corespunde unul similar în schimbarea cantităţii oferite. în Anglia – 3. Oferta de muncă nu include persoanele ocupate în gospodăria casnică. liberalii clasici consideră. Deci. lună. Salariul real reprezintă capacitatea de cumpărare a salariului nominal. şi nici în sus. Referitor la noţiunea salariului există diferite abordări. Salariul în acord poate fi exprimat: a)în acord ... mărimea salariului care trebuie plătit şi condiţiile de muncă. Obiectul tranzacţiilor pe piaţa muncii îl constituie forţa de muncă. plata minimă pe oră constituie 6. Salariul real depinde de: mărimea salariului nominal. capacitatea de cumpărare a banilor. Cererea de muncă (forţă de muncă) reprezintă cantitatea de muncă salariată pe care agenţii economici sunt dispuşi s-o achiziţioneze într-o anumită perioadă de timp. care se vinde şi se cumpără ca orice alt bun economic. săptămână. De ex. 2) salariul în acord (cu bucata) este o formă de salarizare prin care remunerarea lucrătorului se face în raport cu cantitatea de bunuri produse. care se creează pe piaţa muncii sub influenţa cererii şi ofertei. nivelul de preţuri asupra mărfurilor şi serviciilor. Mărimea salariului nominal depinde de: preţul forţei de muncă.20 lire sterline.A. piața capitalului real și dobînda.. Salariul real reflectă cantitatea de mărfuri şi servicii. În acest caz: CEOp>1. În sens îngust salariul reprezintă plata pentru forţa de muncă utilizată în diferite domenii de activitate. De ex. care nu poate fi depăşit în jos întrucât existenţa salariatului devine imposibilă.. studenţii şi alte persoane care desfăşoară activităţi nesalariate. care pot fi procurate în baza salariului nominal. militarii. Salariul real nu creşte în aceeaşi proporţie ca şi salariul nominal. Această creştere de preţ va determina o scădere mai mult decât proporţională a cantităţii cerute de cărbune şi.unitară.U. situaţia economică care se creează la diferite faze ale ciclului economic (la faza declinului economic salariul scade. Unul din mecanismele principale ale pieţei muncii îl constituie preţul muncii (salariul). pentru că antrenează creşterea natalităţii. pia ța funciară și renta) Piaţa muncii reprezintă un ansamblu de relaţii în cadrul cărora se confruntă cererea cu oferta de muncă. mărimea impozitelor. ceea ce ar conduce la creşterea ofertei de muncă şi ca urmare la o scădere a salariului la nivelul său natural. Această cantitate depinde de numărul locurilor de muncă disponibile. Salariul nominal este cantitatea de bani care revine lucrătorului pentru un anumit timp de muncă (oră.Piața factorilor de producție(piața muncii și salariului.

Lucrătorii se deosebesc după capacităţile fizice şi intelectuale. Unul din mecanismele de funcţionare a pieţei de capital este dobânda. Piaţa capitalului privită în sens îngust reflectă confruntarea cererii şi ofertei de capital real.  neomogenitatea felurilor de muncă. Dobânda îndeplineşte următoarele funcţii: influenţează asupra procesului de deplasare a factorilor de producţie şi folosirea lor eficientă. 4) salariul social este acea parte din venitul naţional. care este condiţionată de:  inegalitatea lucrătorilor. ce inevitabil influenţează asupra diferenţierii salariului. serveşte ca modalitate de a asigura băncilor recuperarea cheltuielilor efectuate şi realizarea unui profit normal. organizare cu rezultate diferite în funcţie de natura lor şi căror le corespund remuneraţii diferite. În sens restrâns dobânda reprezintă un excident ce revine proprietarului de capital cu împrumut. d) în acord global. Oferta de capital reflectă totalitatea mijloacelor băneşti disponibile pentru plasament la un moment dat şi la un anumit preţ (dobândă). serveşte ca instrument de redistribuire a veniturilor. relaţii rezultate din confruntarea cererii şi ofertei de capital. serveşte ca pârghie de stimulare a firmelor şi a populaţiei în economisirea unei părţi din venituri. În sens larg dobânda reprezintă un excident ce revine proprietarului oricărui capital utilizat în condiţii normale. Cererea de capital reflectă totalitatea nevoilor de capital ale agenţilor economici la un moment dat şi nivelul dobânzii pe care sunt dispuşi s-o suporte. conducere.direct. mijloacele necesare pentru formarea de rezerve. capitalul eliberat dintr-un împrumut sau dintr-o folosire anterioară. Piaţa capitalului real reprezintă relaţiile băneşti care se formează în procesul atragerii şi plasării fondurilor băneşti. resursele suplimentare destinate pentru funcţionarea capitalului împrumutat şi pentru plata dobânzilor. Salariul are tendinţa de diferenţiere. respectiv pieţele de credit şi titlurilor de valoare. Salariile sunt cu atât mai mari cu cât pentru îndeplinirea unei funcţii au fost necesare mai multe studii care solicită timp şi costuri de pregătire. când tariful pe unitate de produs se majorează în anumite proporţii în dependenţă de gradul de îndeplinire a sarcinii.  inegalitatea pieţelor de muncă. capitalurile băneşti care devin disponibile pentru un interval de timp. când salariatul primeşte diferite premii pentru rezultate obţinute în muncă. Cererea de capital are următoarele componente: capitalul solicitat pentru investiţii. munci de inovaţie. după nivelul de instruire şi pregătire. c) în acord premial. când o formaţiune de lucrători (brigadă) îndeplineşte un volum de lucru la termenul stabilit pentru care primeşte salariul respectiv. Dobânda reprezintă un venit însuşit de proprietarul oricărui capital antrenat într-o activitate economică şi apare sub formă de excident în raport cu capitalul avansat. care este destinată pentru plata accidentelor de muncă. când salariul se stabileşte după un tarif constant. În economie există munci prestigioase şi mai puţin prestigioase. 3) salariul colectiv este salariul stabilit în urma negocierilor dintre patronat şi sindicate la nivel de ramură de activitate. iar în sens larg – ea cuprinde toate posibilităţile de procurare ale capitalului. Oferta de capital include: economiile care se formează în perioada dată (la întreprinderi). . b) în acord progresiv. În diferite pieţe de muncă coraportul dintre cererea şi oferta de muncă este diferit. bolilor profesionale şi altor plăţi cu caracter social.

4. renta în bani – situaţia când ţăranul şerb plătea proprietarului funciar o sumă de bani pentru pământul arendat. 3. Renta economică se manifestă în următoarele forme: Renta funciară (sau renta pământului). În condiţiile sistemului de producţie feudal renta funciară se manifesta în trei forme: renta în muncă – situaţia cănd ţăranul şerb era obligat să lucreze pe pământul moşierului un anumit număr de zile pe săptămână sau an. de regulă.   inflaţia. atunci creşte şi dobânda. Astfel de rentă influenţează asupra preţului de chirie a locuinţelor. aceste produse se realizează. care este însuşit în formă de rentă diferenţială de proprietarii funciari. rata dobânzii scade. deoarece în caz contrar întreprinzătorii nu vor valorifica investiţii. Renta din construcţii se formează sub influenţa cererii şi ofertei faţă de terenurile de construcţie şi poziţia lor în centrele urbane. În perioada de relansare economică. 2. iar dacă sporeşte oferta de capital. renta în produse – situaţia când ţăranul şerb dădea moşierului o parte din produsul creat sub formă de produse agricole. fructe. Renta de monopol reprezintă suma ce se încasează de proprietarii unor suprafeţe de teren de pe care se obţin produse în cantităţi limitate şi care sunt foarte solicitate de consumatori (cultivarea anumitor soiuri de poamă. Dacă creşte cererea de capital.care reprezintă suma încasată de proprietarul funciar de la arendaş. . care se formează pe baza deosebirilor de fertilitate a terenurilor şi a poziţiei faţă de centrele de aprovizionare şi desfacere. Rata dobânzii trebuie să fie mai mică decât rata profitului. la un preţ de monopol relativ înalt.Rata dobânzii este raportul procentual dintre masa dobânzii şi capitalul împrumutat ( d'  D  100 % C ). Acest supliment de profit apare în baza diferenţei dintre preţul producţiei agricole de pe loturile slabe şi preţul individual de pe loturile bune. Arendaşii care arendează loturi de pământ mai fertile primesc un profit suplimentar.  riscul pentru cei ce acordă capital de împrumut. Rata dobânzii este influenţată de următorii factori:  rata profitului. etc. Cu cât riscul este mai mare. Renta minieră apare în ramurile de extracţie şi exprimă plata exercitată de arendaş proprietarului pentru terenul arendat şi exploatarea zăcămintelor aflate în subsolul acestuia. şi invers. legume. de regulă. atunci dobânda are tendinţa de scădere. în scopul stimulării investiţiilor de capital. cu atât şi dobânda este mai ridicată. În sectorul agrar preţurile se formează pe baza cheltuielilor de pe loturile mai puţin fertile. 1.). contribuie la majorarea ratei dobânzii. Renta de raritate reprezintă suma de bani ce revine posesorului de factori de producţie sau de alte bunuri economice rare. În dependenţă de forma de calcul dobânda poate fi simplă sau compusă. pentru a căror utilizare se plăteşte un preţ mai ridicat. drept chirie pentru terenul arendat. În condiţiile economiei mixte renta funciară îmbracă două forme: a) renta funciară absolută. b) renta funciară diferenţială. iar în perioada de recesiune ea creşte. Inflaţia. conjunctura economică.  cererea şi oferta de capital de împrumut. deoarece loturile bune nu-s în stare să satisfacă în deplin cerinţele populaţiei în produse agricole. indiferent de calitatea şi poziţia acestuia.

- ori sub alte forme. pe termen scurt. alte drepturi băneşti în numerar sau în cont. 2.economia reală. aflate în proprietatea unei persoane fizice sau juridice. adică titluri negociabile de comerţ care fac dovada existenţei unei creanţe privind o anumită sumă care trebuie să fie plătită la o anumită dată. . bunuri necorporale. vechimea firmei. drepturi patrimoniale formate din titluri de valoare (cambii. Piața resurselor financiare - Piaţa financiară reprezintă ansamblul relaţiilor dintre ofertanţii şi utilizatorii de fonduri băneşti. reprezentate de mişcarea banilor şi a hârtiilor de valoare. care fiind utilizată aduce un venit. active bancare – rezultate din operaţiunile specifice băncilor şi instituţiilor asimilate.economia financiară (simbolică). Totodată. adică care pot fi transmise (pământ.). Exemple de active patrimoniale pot fi: bunurile corporale şi necorporale. aşa-numitele active intangibile (brevete. 8. Activul în sens economic poate prezenta: valoare de schimb (marfa). acţiuni. Activele financiare reprezintă corespondentul monetar al activelor reale şi ele relevă caracterul dual al economiei de piaţă: . 4. imaginea firmei). Activele financiare se clasifică: 1. activul este definit ca totalitatea drepturilor cu conţinut economic. piaţa financiară constituie cadrul în care se comercializează hârtiile de valoare (valorile mobiliare) sub forma: efectelor comerciale (cambiile). 1. sub forma activelor financiare. 3. a. clădiri utilaje etc. Astfel cambiile sunt instrumente de credit comercial.bilete de ordin). mărci de comerţ. juridice şi guvern. adică procese de tip informaţional. bunuri corporale. valoare de investiţii sau valoare-capital. care include procesele materiale de producere a bunurilor şi serviciilor pentru consumul individual sau pentru reluarea producţiei. În componenţa activului intră: 1. activul reprezintă o parte a bilanţului ce demonstrează mărimea mijloacelor de care dispune o firmă pentru desfăşurarea activităţii sale. cum ar fi. . mediu şi lung. dar prezintă un grad ridicat de siguranţă (risc redus). adică a titlurilor de credit (obligaţiuni emise de întreprinderi sau guvern pe diferite termene) şi titlurilor de proprietate (acţiunile societăţilor). Ea asigură sistemul de legături complexe dintre persoanele fizice. Specificul pentru aceste active. 2. b) Ca noţiune contabilă. activul desenează un bun care are valoare pentru deţinătorul său. certificatele de trezorerie ş. obligaţiuni.Mărimea rentei influenţează direct asupra preţului pământului. c) În sens economic. aşa-numite tangibile. Cambiile se emit în calitate de instrumente de plată pentru mărfuri livrate şi servicii prestate. care produc dobânzi. este că ele nu au caracter negociabil. care au fonduri băneşti disponibile şi cei care au nevoie de aceste fonduri. În literatura de specialitate noţiunea de activ este abordată din mai multe puncte de vedere: a) În plan juridic.

că obligaţiunile se pot transforma în acţiuni etc. Activele de capital. În funcţie de acest criteriu. există o strânsă interdependenţă. Astfel resursele de trezorerie. că activele bancare se pot transforma în active financiare. mediu şi lung pentru clienţii societăţilor bancare. plătind totodată o dobândă. între cele două pieţe. Fiecare din aceste componente cuprind mai multe segmente de piaţă specializate. care se derulează prin intermediul unor mijloace care nu au caracter negociabil. formelor şi metodelor de stabilire. active nebancare – rezultate din operaţiuni de investiţii (plasament) şi sunt concretizate în titluri de valoare cu caracter negociabil. creditele pe termen scurt se pot transforma în credite pe termen mediu şi lung. - Politica fiscală în Republica Moldova Sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor. Principalele operaţiuni efectuate pe piaţa financiară sunt: 1. Comercializarea activelor comerciale şi financiare. Ansamblul relaţiilor de credit. gradul de ocupare. Activele monetare rezultă din plasamente pe termen scurt şi sunt negociabile pe piaţa monetară. deci deschiderea de conturi pe termen scurt. a principiilor. volumul şi structura producţiei. pe diferite termene. Specificul lor – grad înalt de lichiditate. În această categorie se includ activele de capital şi activele monetare. rezultă din plasamente pe termen lung şi dau dreptul la obţinerea unor venituri viitoare (dobânzi. precum şi între diferitele segmente ale acestora. de regulă. active comerciale (cambiile). Datorită acestui fapt Guvernul poate să influenţeze. Prelevarea se face: în mod obligatoriu. nivelul preţurilor etc. Aceasta înseamnă că. Certificatele de trezorerie (bonurile de trezorerie) reprezintă o valoare mobiliară (hârtii de valoare). . piaţa capitalului. În acelaşi timp.care sunt emise de tezaurul public (Trezoreria Centrală de Stat). dar obligatoriu pe parcursul anului bugetar în care a fost contractat împrumutul. 2. precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor. dividende). respectiv posibilitatea transformării operative şi pe o bază de continuitate în fonduri băneşti. în anumite condiţii. în special acţiuni şi obligaţiuni. Prin urmare. 9. piaţa financiară este compusă din: piaţa monetară. în vederea acoperirii cheltuielilor avansate. Acestea reprezintă tranzacţii care facilitează finanţarea directă şi indirectă prin transferul titlurilor comerciale şi financiare negociabile şi constituie piaţa hârtiilor de valoare. Aceste două componente ale pieţei financiare se deosebesc şi prin faptul că pe piaţa monetară se utilizează. Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului. Prin urmare acestea îşi păstrează disponibilităţile în depozit la tezaurul public.- 2. Bonurile de tezaur trebuie răscumpărate de către stat la scadenţă. prin intermediul celor două componente ale pieţei financiare volumul investiţiilor. constituie astfel. constituie piaţa bancară. pe baza acestor depozite de mijloace băneşti trezoreria poate emite bonuri de tezaur. modificare şi anulare a acestora prevăzute de legislaţie. reprezintă un împrumut pe termen scurt (până la un an) contractate de stat prin emisiunea unor bonuri de tezaur. Ele sunt negociabile pe piaţa de capital. Resursele procurate în acest mod constituie pentru stat un important mijloc de finanţare ce poate fi utilizat fie pentru acoperirea golurilor temporare de casă ale bugetului administraţiei centrale de stat. iar pe piaţa capitalului . fie pentru acordarea unui sprijin financiar întreprinderilor publice sau colectivităţilor locale confruntate cu situaţii de deficit bugetar. Constituirea depozitelor bancare (deschiderea conturilor) şi acordarea de credite. Pe lângă aceste funcţii trezoreria mai are un serviciu de execuţie a veniturilor şi cheltuielilor tuturor persoanelor juridice cu caracter public. Trezoreria Publică este împuternicită să execute Bugetul la partea de venituri şi cheltuieli.active financiare.

- cu titlul nerambursabil şi definitiv. funcţia de reglare-stimulare – în acest caz impozitul se transformă dintr-un instrument fiscal într-o pârghie financiar-economică de intervenţie în activitatea economică. etc. 8. adică prompt adoptat circumstanţelor schimbătoare. pentru că cea mai mare parte posibilă din suma încasată trebuie să contribuie la creşterea veniturilor statului. Un bun impozit. adică să aibă în vedere capacitatea de plată a fiecărui contribuabil. 1.  cotele impozitelor şi taxelor. să fie economicos. principiul avantajului social-maxim – un sistem fiscal funcţionează pe baza acestui . 5. 6. 2.  obiectul impunerii. 4. atât prin metoda cât şi prin frecvenţa plăţii. un bun sistem fiscal trebuie să aibă la bază principiul bunăstării.  Elementele impozitului: subiecţii impunerii. spunea Adam Smith trebuie să aibă următoarele caracteristici: 1. - fără contraprestaţie directă şi imediată din partea statului. 3. funcţia de redistribuire – impozitul îşi manifestă rolul său pe plan social.  modul şi termenii de achitare. umplerea) visteriei satului – bugetul de stat. Funcţiile impozitelor: funcţia fiscală (financiară) – scopul constă în completarea (formarea. fiind valabile şi astăzi. 2. să fie cert. un bun impozit nu trebuie să fie scump de administrat. să fie comod. adică dimensiunea fiecărei taxe să fie în corelaţie cu ceea ce i se oferă contribuabilului sub forme de servicii din partea statului. să fie echitabil.  facilităţile. 3. adică impunerea să fie astfel făcută încât plătitorul să fie sigur asupra sumei pe care trebuie s-o plătească şi asupra momentului plăţii impozitului. sigur. principiul celui mai mic sacrificiu – incomodităţile pentru contribuabil trebuie să fie minime. convenabil pentru plătitor. - în caz de neplată. Mai târziu practica a demonstrat că este necesar de ţinut cont şi de alte principii ca: un bun sistem de impozitare trebuie să fie flexibil. 7. statul te poate urmări din punct de vedere juridic. Principiile impunerii Cu peste 200 ani în urmă Adam Smith a formulat 4 principii care trebuiau să stea la baza politicii fiscale a statului.

 impozite indirecte –sunt cuprinse în preţurile mărfurilor şi sunt încasate o dată cu vânzarea acestora. 3.  impozite incidentale 4. accizele. de exemplu. impozitul funciar.  impozite ale statelor.  impozit pe avere. impozitul pe salarii.principiu dacă sacrificiul plătitorului este minimalizat iar bunăstarea oferită de stat este maximalizată.  2după obiectul impunerii sunt: impozit pe venit. Clasificarea impozitelor Impozitele se pot clasifica după mai multe criterii: 1. fiind suportate de către consumatorii finali.  situaţia personală a subiectului impozabil. impozitul pe profit.  impozite locale. taxele vamale. după modul cum sunt afectate veniturile sunt:  impozite directe – se suportă nemijlocit de către cei care le plătesc. la cumpărarea mărfurilor şi serviciilor. cum ar fi.  impozit pe consum (pe cheltuieli). 9.  impozite ale provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei. 2. după frecvenţa realizării lor pot fi:  impozite permanente. după instituţia care le administrează pot fi:  impozite federale. cum ar fi:  mărimea absolută a materiei impozabile. în funcţie de scopul urmărit pot fi:  impozite financiare. de exemplu. ect. . taxa pe valoarea adăugată. un bun sistem de impozitare trebuie să se bazeze pe principiul egalităţii prin impozit – acest principiu presupune diferenţierea sarcinilor fiscale de la persoană la persoană în funcţie de o serie de criterii.  natura şi provenienţa veniturilor.  impozite de ordine.

taxa vamală . impozitul privat e. d) impozitul privat.În scopul simplificării sistemului fiscal şi a respectării principiilor impunerii în Republica Moldova începând cu anii 1994 – 1995 s-a început reforma fiscală. Taxele locale includ: a) taxa de amenajare a teritoriului. b) taxa pe valoarea adăugată. h) taxa de staţiune. c) taxa de amplasare a publicităţii. Sistemul impozitelor şi taxelor de stat include: a) impozitul pe venit. c) impozitul pentru folosirea resurselor naturale. tva c. b) taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii şi loterii pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale. În RM se percep impozite şi taxe republicane (de stat) şi locale. accizele d. f) taxa de piaţă. Sistemul impozitelor şi taxelor locale include: a) impozitul funciar. g) taxa hotelieră. impozitul pe venit b. f) taxele percepute în fondul rutier. care a contribuit la adoptarea unui document unic al fiscalităţii – Codul Fiscal. b) impozitul pe bunurile imobiliare. c) accizele. e) taxa vamală. e) taxa de eliberare a autorizaţiei pentru amplasarea unităţilor comerciale. Codul Fiscal este alcătuit din 7 titluri: Titlul I „Dispoziţii generale” în care se stipulează că în Republica Moldova se percep impozite şi taxe de stat şi locale. d) taxa pentru dreptul de a folosi simbolica locală. Sistemul impozitelor şi taxelor republicane include: a.

2. taxa pentru amplasarea reclamei. e. 10. a. mobilă. familie sau asociaţie) şi în consum public. Titlul III „Taxa pe valoarea adăugată”. h. impozitul pe bunurile imobiliare c. care se referă la achiziţiile de stat şi ale administraţiilor publice locale.f. taxa balniară. b.) şi consum de folosinţă îndelungată (îmbrăcăminte. Titlul VII „Taxele locale”. taxa de piaţă. lapte etc. în dependenţă de durata consumului el se împarte în consum de folosinţă curentă (pâine. taxa hotelieră. politica bugetar-fiscală ca parte componentă a politicii financiare a statului ş. Titlul VI „Impozitul pe bunurile imobiliare”. Titlul II „Impozitul pe venit”. taxa pentru prestarea serviciilor de transport. g. şi anume: structura administrativ-teritorială a statului. Consumul se manifestă în următoarele forme: în dependenţă de subiectul consumului el se divizează în consum privat (care se referă la o persoană. economiile și investițiile   Consumul reprezintă partea din venitul disponibil cheltuită pentru procurarea de bunuri materiale şi servicii. Fiecare stat îşi alege tipul şi numărul de impozite în funcţie de mai mulţi factori. . j. 1. taxa pentru apă. taxele percepute în fondul rutier. destinate satisfacerii directe a nevoilor populaţiei şi societăţii. în funcţie de obiectul consumului se distinge consum material (consum de produse alimentare şi nealimentare) şi consum nematerial (consum de servicii). d. taxa pentru amenajare. Titlul IV „Accizele”. f.). Sistemul impozitelor şi taxelor locale include: a. Consumul. impozitul pentru folosirea resurselor naturale. Titlul V „Administrare fiscală”. impozitul funciar. i. televizoar etc.

şi invers. Asupra consumului influenţează două grupuri de factori – obiectivi şi subiectivi. După cum s-a menţionat în compartimentul 9. venitul disponibil este destinat pentru consum şi pentru formarea economiilor nete. cu cât cresc economiile. Raportul dintre economiile nete şi venitul disponibil reflectă înclinaţiile spre economie medie şi economie marginală. prin majorarea treptată a cheltuielilor de consum în baza unor rezerve băneşti formate din timp. C – consumul. La factorii subiectivi se referă: dorinţa oamenilor de a crea o rezervă bănească pentru situaţii neprevăzute (ca urmare. partea cheltuielilor pentru locuinţă are o pondere relativ constantă. În viziunea lui J. Între consum şi economii există un raport invers proporţional: cu cât creşte consumul. Deci: E=V – C. 4. îndeosebi a celor legate de sporirea nivelului de cultură şi educaţie. En – economiile nete. indiferent de mărimea veniturilor. consumul serveşte ca mijloc de influenţă asupra gradului de utilizare a factorilor de producţie. Dacă la economiile nete se adaugă amortizarea. televizoare japoneze etc.M. şi invers. Enghel a formulat legea potrivit căreia „partea cheltuielilor destinate alimentaţiei este cu atât mai mare cu cât venitul este mai mic. poate frâna procesul de producţie). La factorii obiectivi se referă: mărimea şi dinamica veniturilor disponibile. nepoţi etc. Keynes „consumul este singurul scop al oricărei activităţi economice”. 3. cheltuielile pentru consumul curent se micşorează în favoarea unui consum viitor). cu atât trebuie să se reducă consumul. consumul serveşte ca pârghie de influenţă asupra dinamicii producţiei (consumul poate accelera sau din contra. acumularea de economii băneşti pentru asigurarea bătrâneţei sau protejarea anumitor persoane (pentru copii. dorinţa de a lăsa avere moştenitorilor. modificarea aşteptărilor referitor la cheltuielile de consum prezent şi viitor. determinate de schimbările în puterea de cumpărare a banilor sau de unele riscuri. cu atât trebuie să se reducă economiile.2. modificările neprevăzute.). atunci se formează economiile brute. dorinţa de a obţine dobânzi sau alte avantaje prin procurarea de acţiuni. V – venitul disponibil. consumul serveşte ca mijloc direct de satisfacere a cerinţelor oamenilor în obiecte şi servicii de consum. modificările politicii fiscale care influenţează nivelul consumului personal. cauzate de uzura morală. Deci: Eb=En+A. Pornind de la analiza acestor tendinţe ale consumului economistul austriac E. ea tinzând către zero la persoanele cu venituri foarte mici şi fiind ridicată la persoanele cu venituri mari”1. Consumul exercită următoarele funcţii: 1. atunci: E=1-C.în dependenţă de modul de procurare a bunurilor şi serviciilor utilizate consumul se divizează în consum de bunuri marfare (procurate prin cumpărare – vânzare) şi în autoconsum (consumul de bunuri şi servicii create de sine stătător). calităţii consumului produselor de valoare ridicată (autoturisme prestigioase. Înclinarea medie spre economii (rata medie a economisirii) exprimă raportul dintre 1 . Dacă consumul este egal cu 1. 2. oricare ar fi nivelul veniturilor. unde: Eb – economiile brute. c) creşterea ponderii cheltuielilor pentru servicii. instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viaţă. consumul serveşte ca mijloc de influenţă asupra echilibrului şi dinamismului economic. cheltuielile pentru îmbrăcăminte rămân relativ constante. manifestarea la unele persoane a zgârceniei reflectată în scăderea cheltuielilor de consum curent. care afectează preţul diferitor elemente de capital fix şi capital circulant. b) menţinerea relativ constantă a părţii cheltuielilor pentru îmbrăcăminte şi confort personal.). iar C=1-E. În evoluţia consumului s-au conturat următoarele tendinţe: a) scăderea ponderii cheltuielilor pentru produsele alimentare şi îmbunătăţirea structurii. ponderea cheltuielilor pentru confort şi recreiere creşte mai rapid decât sporirea veniturilor. unde: E – economiile nete. A – amortizarea capitalului fix. Economiile nete reprezintă surplusul de venit peste cheltuielile de consum. hârtii de valoare sau participarea la unele afaceri.

3. rata economiilor nete a fost de 20. 9. Italia. V – venitul disponibil. cheltuieli neprevăzute ş. Investiţiile de înlocuire luate în ansamblu cu investiţiile pentru dezvoltare formează investiţiile brute de capital. Rata medie de economisire ne demonstrează cât se economiseşte dintr-o unitate monetară de venit.U. c) în dependenţă de locul de efectuare investiţiile se împart în investiţii interne. sursa cărora o constituie la nivel macroeconomic venitul naţional. Motivele de economisire sunt diverse şi sunt influenţate de mai mulţi factori. De asemenea.5% în Italia.2% în Japonia. În intervalul anilor 1981-1987. Înclinaţia marginală spre economii (rata marginală a economisirii) exprimă raportul e 'm  dintre variaţia economiilor şi variaţia veniturilor: V E ΔE ΔV . ce contribuie la formarea capitalului real. după modul cum se iau deciziile de economisire economiile pot fi grupate în economii libere şi economii forţate (legate de necesitatea rezistenţei la concurenţă). ).2% în Anglia. s-a constatat că S. .). Germania. Economiile pot fi divizate după următoarele criterii: după sursele de finanţare economiile pot fi grupate în economii din sectorul privat şi în economii din sectorul public.e'  E V economiile nete şi venitul disponibil: . monedei. efectuate de sectorul privat şi investiţii publice. 10. unde: e – rata medie a economisirii. 7. efectuate de către stat. Rata marginală a economisirii ne demonstrează cu câte unităţi variază economiile la variaţia cu o unitate a venitului.A. E – economiile nete. Investiţia reprezintă totalitatea cheltuielilor destinate pentru procurarea bunurilor de capital în vederea dezvoltării economice.7% în Germania. Anglia. semifabricate şi produse finite pentru vânzare.9% în S. cum ar fi acumularea capitalului.4% în Canada. unde: em – rata marginală a economisirii.A. au cel mai scăzut nivel al economiilor brute (ponderea economiilor în PNG) şi sunt pe ultimul loc la nivelul economiilor nete (ponderea economiilor în PNN) dintre ţările dezvoltate (Japonia. numite investiţii nete. 6. Canada) în perioada anilor 1981-1987. Investiţiile pot fi divizate în dependenţă de următoarele criterii: a) în dependenţă de modul de folosire investiţiile se împart în investiţii de înlocuire a capitalului fix uzat.variaţia veniturilor.U. b) în dependenţă de forma de proprietate investiţiile pot fi divizate în investiţii private. efectuate în interiorul ţării respective şi investiţii externe. s-a remarcat că ţările ce au cele mai mari rate de economisire au şi cele mai rapide ritmuri de creştere economică.  dorinţa de îmbogăţire (dorinţa de a acumula mijloace. Potrivit datelor statistice cu privire la ratele de economisire (nete şi brute) şi ritmurilor de creştere economică. care vor aduce la creşterea veniturilor în viitor.  preferinţa pentru lichiditate (pentru cumpărături curente. Investiţiile brute sunt destinate pentru formarea capitalului fix şi modificarea stocurilor de materii prime. efectuate în alte ţări. . sursa cărora o constituie fondurile de amortizare şi investiţii pentru dezvoltare. printre care pot fi menţionaţi:  dorinţa de organizare raţională a cheltuielilor în timp (renunţarea de la îndestularea imediată a unei nevoi în favoarea îndestulării în viitor a altei nevoi mai preferate). imobilului etc. a.variaţia economiilor.2. 2 .

economii şi investiţii există relaţii de influenţă reciprocă. . Între consum. de regulă. Asupra procesului de investire a capitalului influenţează următorii factori3: cererea de investiţii. situaţia când rata profitului de la capitalul investit este egală cu rata dobânzii. la aplicarea tehnicii moderne în producţie. riscurile acumulate de întreprinzător şi împrumutător. servesc ca sursă materială în crearea noilor locuri de muncă. politica statului în domeniul investiţiilor. 3 .  fluctuaţiile profitului la investiţiile existente. anticipările investitorilor în legătură cu evoluţia vânzărilor şi profiturilor în domeniul  unde se investeşte. este necesar ca economiile să se transforme în investiţii (E=I).variaţia venitului. Formula multiplicatorului k ΔV ΔI V I investiţional: .variaţia investiţiilor. Multiplicatorul investiţional reprezintă un număr prin care trebuie să se multiplice voinţa de investire netă pentru a se obţine suma corespunzătoare de variaţie a venitului. Pentru ca înclinaţia spre economii să constituie un factor de progres. afirmă J. gradul de fiscalitate în raport cu profitul.  dimensiunea stocurilor bunurilor de capital în raport cu evoluţia producţiei cerute pe piaţă. contribuie la creşterea productivităţii factorilor de producţie. . sunt egale.   eficienţa marginală a capitalului şi rata dobânzii. servesc ca mijloc de creştere economică şi de sporire a venitului naţional. contribuie la sporirea înzestrării tehnice a muncii.d)  în dependenţă de ramura în care se efectuează investiţiile se disting investiţii industriale. adică unei anumite creşteri a investiţiilor îi corespunde creşterea venitului de n ori. randamentul viitor al bunului de capital. unde: k – multiplicatorul investiţional.Кeynes.  conjunctura economiei mondiale. Multiplicatorul investiţiilor ne arată de câte ori sporul de investiţii se cuprinde în sporul de venit.  Investiţiile joacă un rol important în activitatea economică: contribuie la sporirea şi modernizarea capitalului ca factor de producţie. La nivel macroeconomic economiile şi investiţiile.M.  cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea bunurilor de capital realizate.  starea generală a economiei naţionale. agricole şi comerciale etc.  perioada de rambursare a investiţiei. Aceste interdependenţe sunt exprimate prin multiplicatorul şi acceleratorul investiţional.  tipul de progres tehnic dominant şi gradul de accelerare a inovaţiilor şi invenţiilor.

unde: A – acceleratorul investiţional. Principiul acceleratorului exprimă efectul creşterii venitului asupra investiţiilor. pe surse de finanţare. investiţiile străine – 19%.variaţia venitului naţional. alte surse – 12%. . mijloacele bugetare şi ale populaţiei – câte 4%. .Acceleratorul investiţional reflectă relaţia directă între variaţia volumului de investiţii nete şi A variaţia venitului naţional. . a constituit în Republica Moldova în anul 2002: mijloacele întreprinderilor – 57%.variaţia volumului de investiţii. Structura investiţiilor în capitalul fix. Formula acceleratorului investiţional: I V ΔI ΔV .