You are on page 1of 79

MEDICAŢIA ANTIINFECŢIOASĂ

Medicamentele antiinfecţioase acţionează asupra germenilor patogeni cu rol în
prevenirea, respectiv tratarea infecţiilor. Pe lângă efectele antimicrobiene trebuiesc studiate şi
proprietăţile farmacocinetice ale acestor medicamente, respectiv efectele toxice, asupra
organismului.
Proprietăţile farmacocinetice ale antibioticelor şi chimioterapicelor alături de spectrul de
activitate reprezintă elemente esenţiale în prescrierea şi utilizarea lor corectă în vederea
obţinerii unei eficienţe maxime din punct de vedere terapeutic.
Cunoaşterea celor 4 procese farmacocinetice (absorbţia,distribuţia, metabolizarea,
eliminarea) sunt foarte importante pentru asigurarea unui efect optim., respectiv
eficienţei
terapeutice.
În ceea ce priveşte absorbţia- procentul de substanţă absorbită, viteza cu care se
absorbe, legarea de proteinele plasmatice, etc. este diferită pentru fiecare substanţă –depinzînd
de calea de administrare. Difuziunea substanţelor respective, în diferite ţesuturi şi lichide
biologice joacă un rol foarte important alături de biotransformarea presistemică în realizarea
concentraţiilor plasmatice eficiente,optime la locul infecţiei,la fel de important fiind timpul de
menţinere al acestei concentraţii la locul infecţiei, depinzînd de timpul de înjumătăţire şi de
eliminarea substanţei.
Eliminarea substantei antibiotice sau chimioterapice - presupune cunoaşterea căilor de
eliminare, viteza eliminării
dependentă de funcţionalitatea organului excretor, timp de
injumătăţire, pH-ul lichidelor excretate.
Succesul terapeutic în final depinde defapt de concentraţia antibioticului la locul de
acţiune al infecţiei.!!!
Substanţele cu acţiune antimicrobiană se pot clasifica în două grupe mari în funcţie de
toxicitatea lor faţă de organismul gazdă:
 Antiseptice , dezinfectante.
 Chimioterapice , antibiotice
ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE
Acţionează prin mecanism nespecific (nu au selectivitate).
Au fie efecte locale, fie absorbindu-se pot avea efecte toxice asupra organismului gazdă,
de aceea se folosesc pentru dezinfecţia mediului, a obiectelor, respectiv pentru aplicare externă
la nivelul mucoaselor sau tegumentelor (antisepticele). În anumite concentraţii se utilizează ca
antiseptice,alteori se utilizează ca dezinfectante.
Mecanism de acţiune:
Mecanismul de acţiune este nespecific, alterând substanţa protidică a microorganismelor
prin mecanism fizico-chimic, fizic sau prin atingerea diferiţilor fermenţi, prin urmare se realizează
distrugerea membranei celulare sau a întregii celule.
Privind spectrul de activitate – nu au un spectru bine determinat, este de dorit ca ele să
acţioneze pe un număr cît mai mare de germeni.
Eficacitatea lor depinde de:
 proprietăţile substanţei, respectiv stabilitatea ei;
 spectrul de activitate;
 concentraţia bactericidă, respectiv bacteriostatică;
 timpul de acţiune (cu cât timpul de acţiune este mai mare, cu atât acţiunea este mai
intensă);

1

temperatura (o temperatură crescută duce la intensificarea acţiunii, dacă compusul nu
este termolabil);
 Interferenţa cu alte substanţe (ex. Compuşii tersioactivi);
 pH-ul;
 mediul ionic.( reacţia cu anumiţi ioni, Ag reacţionează cu ionii de Cl )
Activitatea unui dezinfectant sau antiseptic se măsoară prin diminuarea unui număr de
microorganisme în funcţie de timp.( într-o unitate de timp)
Indicele fenolic (coeficient fenolic) reprezintă indicele prin care se explică eficacitatea lor, iar
eficacitatea celorlalte antiseptice se evaluează – pe baza concentraţiei eficace cu fenolul.
Acţiunea asupra organismului:
 nu se introduc în organism datorită efectelor toxice;
 la locul de acţiune pot avea efect iritant, astringent, caustic;
 concentraţie mare asupra diferitelor obiecte poate duce la efect coroziv.
CHIMIOTERAPICE ŞI ANTIBIOTICE
Spre deosebire de antiseptice şi dezinfectante se caracterizează prin selectivitatea
acţiunii lor, fiind utilizate pentru prevenirea şi tratarea infecţiilor.
Selectivitate – germen – organism gazdă ( Erlich- acţiune ţintită)
Spectrul de activitate – este caracteristic fiecărei substanţe , limitat pentru unele , larg şi
foarte larg pentru altele.
Sensibilitatea unui microorganism la un antibiotic sau chimioterapic se exprimă prin
concentraţia minimă inhibitoare (CMI) şi concentraţia minimă bactericidă (CMB).

Clasificare :
După tipul de germeni asupra cărora acţionează pot fi:
 Antibacteriene
 Antiprotozoarice
 Antifungice, etc.
După tipul de acţiune pot fi:
 Bactericide;
 Bacteriostatice.
1. Antibioticele bactericide- produc distrugerea germenilor necesitând o participare redusă a
mijloacelor naturale de apărare a organismului. De aceea substanţele cu acţiune bactericidă sunt
indicate în infecţii grave acute sau subacute, sau când mecanismele imunitare sunt reduse (ex. la
nou născut, bătrâni, în infecţii cronice), sau când indivizii fac radioterapie, corticoterapie sau
citotoxice (ce duc la instalarea imunodepresiei), în infecţii grave, imunodepresie..
Dezavantaje:
Antibioticele bactericide pot provoca:
 manifestări toxice, mai ales în concentraţie mare, prin liză bacteriană masivă, datorită
eliberării de endotoxine;
 manifestări alergice, prin eliberare de substanţe antigenice microbiene.
Principalele
antibiotice
bactericide
sunt
:
penicilinele,
cefalosporinele,
aminoglicozidele,rifamoicina, polimixinele, bacitracina etc.
2. Antibioticele bacteriostatice - inhibă multiplicarea germenilor şi îi fac vulnerabili la forţele de
apărare specifice ale organismului.
Sunt indicate în infecţii uşoare sau medii şi trebuiesc evitate în situaţiile în care mijloacele
de apărare ale organismului sunt deficitare.
Principalele antibiotice bacteriostatice sunt : tetraciclina,cloramfenicolul, eritromicina ( în funcţie
de doză), lincomicina etc.

2

Efectul bacteriostatic sau bactericid depinde de concentraţia substanţei active la locul infecţiei,
de mecanismul de acţiune al antibioticului , de tipul de germeni pe care acţionează, tipul
infecţiei,etc.
Privind modalităţile de acţiune a principalelor antibiotice sau chimioterapice deosebim:
.
Se disting următoarele mecanisme de acţiune fundamentale :
A .La nivelul peretelui celulei bacteriene.
Peretele celulei bacteriene- are rol în protecţia faţă de variaţiile osmotice ale mediului,
precum şi în multiplicarea celulei. El este rigid şi este format din peptido-glicani. Antibioticele
acţionează la nivelul stratului de peptido-glicani, respectiv interferă cu procesele responsabile de
biosinteza acestuia (inhibă unele procese responsabile de biosinteza substanţelor necesare
prezente în structura peptidoglicanilor) realizînd efect bactericid.
Astfel de antibiotice sunt: penicilinele, cefalosporinele, bacitracina, rifampicina, vancomicina,
teicoplamina. Ele sunt active numai în faza de multiplicare a germenilor când celulele fiice îşi
sintetizează un nou perete.
B. La nivelul membranei citoplasmaticeMembrana citoplasmatică- intervine în reglarea permeabilităţii şi în sinteza proteinelor.
Unele antibiotice - produc modificări ale permeabiliăţii membranare ducând la alterarea funcţiei şi
structurii membranei citoplasmatice astfel încât celula microbiană pierde metaboliţi esenţiali
ceea ce duce la modificări structurale grave – realizează efect bactericid
Exemple: polimixinele, parţial aminoglicozidele, nitrofuranii, amfotericina B, nistatina, imidazolii,
colistina .Sunt mai active în faza de multiplicare ,dar acţionează şi în faza de repaus.
.
C. Acţiunea asupra proceselor metabolice intracitoplasmatice. Se pot delimita trei
submecanisme:
--inhibarea sintezei proteice microbiene: poate avea loc la nivelul subunităţilor ribozomale
prin mai multe modalităţi:
blocarea sintezei proteice în faza în care aminoacizii fixaţi pe ARN -urmează să fie
legaţi în polipeptide (tip Cloramfenicol),legarea de subunitatea 50S
lipsa materialului necesar sintezei polipeptidelor, prin împiedicarea migrării
aminoacizilor de către ribozomi (tip tetracicline),legarea de subunitatea 30 S
dislocarea competitivă a aminoacizilor de pe locurile de fixare pe ribozomi (tip
eritromicină) ,legarea de subunitatea 50 S
- perturbarea activităţii ARN-mesager, cu sinteza unor polipeptide atipice- inadecvate
metabolismului bacterian (tip streptomicină)
- Inhibarea sintezei de acizi nucleici - la nivelul nucleului celulei bacteriene prin:
– blocarea ARN-polimerazei ,(tip rifampicină)- determinînd scăderea sintezei de acizi
nucleici,
- blocarea ADN –polimerazei (tip novobiocină) ,inhibarea sintezei de ADN – prin perturbarea
încorporării precursorilor ( acid nalidixic )
- inhibarea activităţii normale a enzimei girază – enzimă care catalizează răsucirea lanţului
de ADN (fluorochinolone)
-antagonism competitiv faţă de un metabolit esenţial indispensabil activităţii metabolice
normale a celulei bacteriene.
Ex: sulfonamidele ,care prin analogie structurală cu acidul para –amino-benzoic se pot
substitui acestuia inhibînd sinteza de acid folic precum şi dezvoltarea microorganismelor
care folosesc această cale metabolică.

.

3

mutaţie spontană o modificare în structura receptorului pentru medicament) sau extracromozomială .este un fenomen fixat genetic . lincomicină. -modificarea configuraţiei receptorului sau modificarea afinităţii agentului antimicrobian pentru sediile specifice de fixare prin modificarea structurii ribozomilor Ex: receptor alterat. tetracicline.care este puţin permeabilă pentru antibiotic.ex.eritromicină.sau 10 la puterea -12 per celulă şi per generaţie..protoblaşti rezistenţi la beta –lactamice) . Rezistenţa dobîndită se datoreşte unor mutaţii cromozomiale.inactivează . -modificarea permeabilităţii peretelui microbian faţă de substanţa activă.cînd influenţa antibioticului încetează. Poate fi de natură cromozomială (prin formare de mutanţi.genetică Originea genetică a rezistenţei este cea mai frecventă.rezistent la eritromicină. sunt rezistenţi la benzilpenicilină datorită membranei exterioare proprii acestor germeni. prin conjugare bacteriană.determinantă.aparţinînd anumitor tulpini sau specii microbiene. forme persistente ale micobacteriilor şi pierderea structurii ţintă pentru medicament la unele generaţii de microorganisme – ex. aminoglicozide.(ex: betalactamazele).cloramfenicol.enterococi. Exemplu: sulfonamidele . Constă în scăderea sensibilităţii unor microorganisme la acţiunea unui chimioterapic sau antibiotic cu care nu a venit în contact dar care este înrudit cu altă substanţă la care germenii au devenit rezistenţi. Plasmidele sunt elemente extracromosomiale genice de dimensiuni mici (1-3% faţă de cromosomi) cuprinse în citoplasma bacteriană. Reprezintă insensibilitatea germenilor la un anumit antibiotic.negenetică – care cuprinde starea metabolică inactivă (nemultiplicare.devenind factorul R complet.. Antibioticele şi chimioterapicele pot contribui la selecţionarea mutanţilor rezistenţi. ex.factor R . prin urmare antibioticul nu mai ajunge la locul de acţiune. este importantă îndeosebi pentru gonococi.care constau în molecule circulare de ADN.Rezistenţa microbiană. 4 . Plasmidele pot fi transferate prin transducţie (includerea într-un virus care le transferă la altă bacterie) prin trecerea de la o celulă bacteriană la alta. Mutaţiile cromozomiale responsabile de rezistenţa dobîndită survin în mod spontan cu o frecvenţă de 10 la -5. Bacilii gram negativ. Mecanismele instalării rezistenţei: -mecanisme biochimice : . Originea rezistenţei: . cefalosporine. Ele pot conţine secvenţe ADN care codează rezistenţa. trecerea în forme L . Pseudomonas şi Enterobacteriaceae.dezvoltarea unei enzime active pentru metabolismul bacteriei.care caracterizează bacteriile în afara spectrului de acţiune a antibioticelor. Rezistenţa de natură cromosomială –prin formare de mutanţi. sau achiziţiei de plasmide. Rezistenţa încrucişată.betalactamazele) Aceşti factori pot exista ca plasmide independente sau pot fi sumaţi în aceeaşi plasmidă.sinteza de enzime ce inactivează antibioticul.dar mai puţin sensibilă la medicament (ex: sulfamidele ) Rezistenţa naturală . meticilină. Aceste gene controlează formarea enzimelor ce distrug antibioticul (ex. enzime ce se produc în cursul dezvoltării rezistenţei.Unii mutanţi rezistenţi pot prezenta o virulenţă modificată. -dezvoltarea unei căi metabolice care ocoleşte calea inhibată de medicament.sau plasmidă R. mai ales în cazul bacteriilor gram negativ.prin plasmide-(elemente genetice extracromozomiale care realizează o răspândire a rezistenţei foarte repede). Rezistenţa plasmidică a fost descrisă pentru peniciline. Starea de sensibilitate poate reveni cu timpul .care permite transmiterea rezistenţei plasmidice de la o bacterie la alta.penicilinele cefalosporinele. capacitatea microorganismului de a rămâne activ şi de a se multiplica chiar în prezenţa medicamentului.prin intoxicarea electivă a germenilor sensibili. Exemple: factorii R= clasă de plasmide purtătoare de gene pentru rezistenţa la substanţe antimicrobiene.

corespunzătoare ratei de epurare a medicamentului. Fenomenul de dismicrobism (disbioză). eficiente la nivelul focarului infecţios. la intervale bine calculate. Există situaţii în care se impune administrarea unei doze de atac . Sunt reacţii încrucişate în cadrul aceleiaşi grupe sau cu structură asemănătoare. EFECTELE ANTIBIOTICELOR ASUPRA ORGANISMULUI GAZDĂ Efectele adverse: legate de administrarea antibioticelor pot pot fi împărţite în 4 categorii: Reacţii alergice. pe suprafeţe întinse şi depinde şi de terenul alergic. Ex: aminoglicozidele prezintă ototoxicitate. Doze uzuale de izoniazidă produc manifestări polinevritice la acetilatorii lenţi (la cei cu deficit de N-acetil transferază). apare ca urmare a acţiunii selective a antibioticului.după administrare de antibiotice cu spectru larg. şoc anafilactic. Sunt frecvente pentru anumite substante de tip penicilinic.Prescrierea de antibiotice sau chimioterapice se va face numai cu indicaţii precise şi se vor alege pe baza antibiogramei. sunt manifestări ale unor enzimopatii genetice. Insuficienţa hepatică precum şi insuficienţa renală. Aceste toxine pot duce la acutizarea proceselor inflamatorii.Cele cu eliminare renală . iar durata tratamentului trebuie să fie astfel aleasă încât să ducă la eradicarea germenului. Ex: Sulfamidele produc anemie hemolitică la cei cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază. Reacţii adverse de tip biologic. nefrotoxicitate polimixinele: neurotoxicitate eritromicina. Rezistenţa microbiană reprezintă dezavantajul chimioterapiei sau antibioticoterapiei. Sunt comune pentru majoritatea antibioticelor. Manifestări clinice: de la simple erupţii cutanate până la stare de şoc.vor avea tendinţa de acumulare la bolnavii cu insuficienţă renală –producînd efecte toxice. Reacţia de exacerbare Herxheimer este rezultatul distrugerii masive de germeni cu eliberare de endotoxine. Administrarea trebuie făcută corect. pentru realizarea unei concentrţii plasmatice maxime mai rapid după care se administrează doze de întreţinere eficiente. Ex: septicemii cu Candida albicans. chiar nervoase. stafilococii intestinale grave . tetraciclina: hepatotoxicitate penicilinele: neurotoxicitate în doze foarte mari cloramfenicolul: toxic pentru hematopoeză Reacţii idiosincrazice. Reacţii toxice: interesează de obicei numai un anumit organ sau ţesut. datorită toxinelor ce pătrund în circulaţie.reprezintă probleme deosebite în utilizarea clinică a unor antibiotice sau chimioterapice. Pe lângă acestea pot apărea şi hipovitaminoze (complex B şi vitamina K) . Germenii sensibili ai florei normale dispar şi se înmulţesc germenii rezistenţi. circulatorii. 5 . timp îndelungat. Se manifestă printr-o simptomatologie variată: tulburări digestive.administrarea antibioticului trebuie făcută corect. potrivit timpului de înjumătăţire. ritmul administrării trebuie corelat cu rata eliminării antibioticului. prin urmare medicamentul distruge flora normală a organismului cu rol fiziologic în a apăra organismul de restul germenilor astfel încât se produce suprainfectarea cu germeni rezistenţi. Sunt favorizate de contactul repetat şi prelungit cu antibioticul.

omorînd microorganismele.sau chiar a rănilor (hipocloridul de sodiu) Cloraminele (derivaţii cu clor în moleculă) Coeficient fenolic: 60 . 6 . Clorhexidina. pătrunde uşor la nivelul tegumentelor.Puterea oxidantă este exprimată în clor activ. Iodul (1-4%) Este volatil. coeficient fenolic de 150-300. DEZINFECTANTE În funcţie de structura chimică se disting mai multe clase: Substanţe oxidante: au reactivitate mare.rezultînd soluţii mai stabile decît hipocloriţii.dar are efect de curăţire a plăgilor. produce hiperemie. . Dezavantaj: colorează tegumentele.. Local are acţiune iritantă.peroxidul de hidrogenPierde oxigenul spontan sub acţiunea luminii. Utilizări:-efect antiseptic relativ slab. Se utilizează pentru dezinfecţia apelor. Acţionează şi pe protozoare . vasodilataţie. sau 1: 2 )  Pentru efectul hemostatic şi astringent.oxidarea grupărilor sulfhidrice ale enzimelor şi proteinelor bacteriene. subacute sau cronice (manifestate prin stomatite şi tulburări SNC).1 %. Mecanism de acţiune: . Halogenii Clorul Acţiunea microbicidă se datorează acidului hipocloros prezent şi sub formă de săruri(hipocloriţi). etc. Poate apare reacţie alergică (iodism) cu hipotensiune arterială şi colaps. Sunt instabile . De aceea se foloseşte soluţia obţinută prin dizolvarea completă a cristalelor în apă distilată.halogenarea grupărilor amino ale proteinelor. la care se adaugă .  Pentru dezinfecţia mucoaselor  Canalului auditiv  Pulpă şi canale dentare (în diluţie 1:1.Hexetidina (hexahidropirimidina) – utilizate pentru dezinfecţii bucofaringiene în conc. tegumentelor. Compuşi ai metalelor grele Compuşii cu mercur + Ionul de mergur (Hg ) precipită proteinele şi inhibă gruparile sulfhidrice ale enzimelor. poate apare hipersensibilitate la iod în caz de hipertiroidism. instrumentarului (1-3%).2-0.Se utilizează cu precauţie.efect dezodorizant. Datorită toxicităţii mari utilizarea lui este limitată. se descompun repede. temperaturii crescute.efect hemostatic şi oarecare acţiune astringentă. se dizolvă în apă . Sărurile – hipocloriţiiutilizaţi pentru dezinfectarea tegumentelor. substanţelor organice. mucoaselor (2%).decolorant. Intoxicaţiile cu mercur pot fi acute. Se utilizează pentru dezinfecţia plăgilor şi mucoaselor. eliberează oxigen atomic în stare născândă. plăgilor. La nivelul tegumentelor se foloseşte soluţia alcoolică de iod iar pe mucoase soluţie de iod/iodură. catalazei. oxigen care descompune substanţele organice. Are acţiune antiseptică şi dezinfectantă.mecanic şi chimic.5%) Are efect antiseptic de durată mai mare şi mai intens decât apa oxigenată. de 0. Are spectru larg. Se găseşte sub formă de cristale care în contact cu pielea pot avea efect caustic. Oxigenul atomic sau molecular acţionează asupra grupărilor sulfhidrice ale proteinelor. ceea ce duce la denaturarea proteinelor tisulare. Apa oxigenată (1-3%). Hexacloraleten – tablete conţinînd clorhexidină.ANTISEPTICE . a ţesuturilor şi sîngelui (care conţine catalază) ducând la efervescenţă şi spălarea plăgilor. La acestea se adaugă efectul dezodorizant. Permanganatul de potasiu (0.

au efect de curăţire.5-5% Acţionează prin denaturarea proteinelor.Se utilizează doar pentru dezinfecţia suprafeţelor. Produce reacţie de hipersensibilizare. Compuşii cu argint Argintul nu este toxic. mucoase.absorbit în organism este toxic(efect neurotoxic).antiseptic. de aceea se utilizează doar pe tegumente. de aceea nu se utilizează pe piele. Esteri ai acidului para-amino-benzoic Nipaginele. anhidrotic (scade secreţia sudorală). ochi. În organism se depune însă nu prezintă efecte toxice.antiseptic. În cocentraţii mari are efect astringent datorită proteinatului de argint care eliberează Ag+ timp îndelungat. Crezolii. sau în unguente. Acizii Acidul boric.( usucă tegumentele prin îndepărtarea lipidelor). de aceea alcoolul absolut este mai puţin activ. Alcolii. Acţionează prin denaturarea proteinelor.Boratul fenilmercuric – compus organicNu este coroziv. Argintul favorizează epitelizarea. de degresare.utilizaţi ca şi conservanţi. Ca antiseptic se utilizează în concentraţie de 1-5%. Barax – tetraboratul de sodiu .esterii acidului parahidroxibenzoic. respectiv a membranelor citoplasmatice. Formaldehida Acţionează prin fixarea de grupările iminice din structura proteinelor transformând masa compactă în masă imputrescibilă. creme pentru bebeluşi Compuşii cu zinc Sulfatul de zinc se utilizează pentru efectul astringent în infiltraţii oftalmice. Exemplu: creme pentru hemoroizi . Prin evaporare rapidă are efect răcoros. Acid benzoic Acid salicilic (soluţie 2-5%).nu se mai uilizează. Proteinatul de argint (protargol) Se utilizează în concentraţii de 1-2% ca şi dezinfectant nazal la copii.are un coeficient fenolic de 800-100.antipruriginos. Are efect antiseptic . Colargolul: se utilizează în creme pentru dezinfecţie şi epitelizare. Compuşi fenolici Fenolul. Oxidul de zinc se utilizează în dermatologie pentru efectul sicativ şi astringent. Nu este eficace asupra sporilor şi virusurilor. se utilizează pe plăgi. Săpunurile Compuşi cu structură diferită Dequaliniu (decaderm) Codecam (dequaliniu+tetraciclină) Ambazona 7 . slab antimicotic. Acţiunea este rapidă şi necesită prezenţa apei. respectiv conjunctivite. se utilizează doar ca şi dezinfectant. aldehidele Alcoolul etilic –antiseptic. cheratolitic. antipruriginos. cheratolitic. plăgi. astringent şi mumifiant. Amilmetacrezol substanţa activă din Strepsils. Are efect iritant pe mucoase. Bromura de cetil-piridiniu (bromocet) Irită mucoasele.anestezic local. Polifenoli Rezorcinolul-antiseptic. Efect puternic iritant mai ales la nivelul mucoaselor. se utilizează în infecţii cu ciuperci. Se utilizează soluţia glicerinată 1-4%. Se foloseşte soluţia 0. Benzoat de benzil (substanţa activă din balsamul de peru) Detergenţii.se utilizează în stomatologie în diferite tipuri de unguente pentru efectul răcoritor şi antipruriginos. antiseptic. nu este iritant.

Enterococi. . Dezinfectanţii Violet de metill. uneori fenomene de iodism. având efect eubiotic.-1% Etacridinii lactas -în comprese. Este activ faţă de cocii piogeni. protozoare. Se utilizează în gingivite.antifungic în concentraţii de 0.pentru badijonări bucale. Realizează concentraţii mari în conţinutul intestinal. Antiseptice folosite în infecţii intestinale Derivaţii de oxichinolone halogenate (oxichinoline halogenate) Au efect antiseptic extern şi intern (administraţi per oral). Contraindicaţii:  Insuficienţă hepatică  Insuficienţă renala Cliochinolum ( 5 Cl-7-iod-8-hidroxichinolina) După adminitrare orală se absoarbe în proporţie de 25%. Folosirea profilactică sistemică (21zile) a hidroxichinolinelor halogenate favorizează apariţia Salmonelozei prin distrugerea unei părţi a bacteriilor saprofite intestinale. Tratamentul prelungit poate duce la apariţia unui sindrom neurologic cu nevrite periferice. reacţii cutanate. În dizenteria uşoară. candidoze. Se evită la astmatici şi bolnavii alergici la aspirin. efectul fiind bactericid. Spectru: Stafilococi. Se utilizează în gastroenterite nespecifice. protozoare şi Candida. în infecţii urinare. După alte 10 zile tratamentul se poate relua.lambliază  Gastro-enterită nespecifică.erupţii cutanate acneiforme. Avantaje: nu influeaţează flora saprofită în doze terapeutice şi pe termen scurt. Este activ faţă de chisturile amoebiene.(menţine flora microbiană) Efectul antibacterian nu este influenţat de puroi sau alte substanţe. Clorchinaldolul (saprosan) Este un antiseptic intestinal. Indicţii: În infecţii cu germeni G. clorhexidina –antiseptice.  Enterocolite. enteroclite acute. enterite. dezinfectante mai ales pe germenii G+ . Administrarea de doze mari timp îndelungat duce la apariţia SMONPreparatul – Mexaformasociere ce conţine-Cliochinol. Indicaţii:  În infecţii cu bacterii.mai ales la purtătorii de chisturi.Hexidina. Streptococi. Local pe tegumente este cheratoplastic. spălături 1‰ . micoze. tratamentul nespecific al afecţiunilor oro-faringiene. Este o neuropatie senzorio-motoare a membrelor superioare. fungi. Se utilizează şi pe plăgi supurate. Albastru de metilen. fungicid şi antiprotozoaric. Acţionează pe germeni G-: 8 . Doze: 250 mg de 3ori pe zi timp de 7-10 zile. lamblii. mielopatii sindrom ce poarta numele de Neuropatie mielooptică subacută (SMON). Reacţii adverse (datorate iodului din moleculă): febră.fanchinonă. oxifenoniu(antispastic.(antiseptic). uneori cu tulburări de vedere şi atrofie optică. entamoeba sau ciuperci patogene.anticolinergic) Derivaţii de nitrofuran Furazolidona Nu se absoarbe din tubul digestiv.

pefloxacina.diarei nespecifice.. anurie.Ciprofloxacina. Trichomonas. cistite.norfloxacina Generaţia III. grepafloxacina. se elimină prin bilă.sparfloxacina. anemie hemolitică(la cei cu deficit de G-6-P dehidrogenază). sarcină. Proteus.lomefloxacina. E. se absoarbe bine. Proteus. se descompune.Salmonela. Staphilococi (inclusiv S. urină. Spectru: E.acţionează pe bacilii gram negativ.(infecţii intestinale) Efecte secundare: greaţă. E. Derivaţii de chinolone- 9 .Indicaţii : în infecţii intestinale cu Salmomella. Proteus. cefalee. 50% din catitatea absorbită se metabolizează şi se elimină urinar. disurie.5-1 g de 4 ori pe zi CHINOLONELE Clasificarea chinolonelor Generaţia I . fibroză pulmonară (la administrare îndelungată).in absenta fenomenelor invazive. cinoxacina. Realizează efect antibacterian în căile urinare. Nu se absoarbe pe cale orală. aproximativ 10. Acţiunea sa este optimă la pH=5-6 Indicaţii: infecţii acute. Antiseptice / dezinfectante folosite în infecţii urinare Nitrofurantoina Antiseptic urinar . rar anemie hemolitică( la cei cu deficit de glucozo -6 fosfat –dehidrogenază). Trichomonas. pielite. Giardia. Schigella.  La cei cu insuficienţă renală este bine suportată. eliminând formaldehidă la pH acid. Aureus). Schigella.. maximum 7 zile. Coli. la cei cu deficit e G-6-P dehidrogenază.doze: 0. clinafloxacina. Contraindicatii: reactii alergice. pielonefrite). nefrite.) Efecte adverse: acuze gastrice. nu ajunge la concentraţii active în ţesuturi. Spectru: Colibacili. copii sub 6 ani.. moxifloxacin. ofloxacina. Nu este activ pe virusuri şi ciuperci.rosoxacina. Utilizări:  Infecţii urinare ce nu răspund la alte tratamente. Cotraindicaţii: la polinevritici.diaree acuta presupus bacteriana. Proteus . gatifloxacin .pielonefrite. recidivante ale aparatului urinar(pielite. diabetici. în stomac restul circulă prin organism nemodificată. Streptococcus. cronice sau recidivante (cistite. Schigella.Acidul nalidixic Generaţia II. sarcină. Nifuroxazid (Ercefuryl) Indicatii : . Poate da reacţii de tip disulfiram cu alcoolul . Doze: 100mg de 3-4 ori pe zi în infecţii acute. Efecte secundare: reacţii digestive. polinevrite.30% din doza orală. reacţii alergice. fenomene alergice.  Cistite cronice. Coli.Acidul oxolinic. reacţii alergice. Streptococi. insuficienţă renală. Se poate administra 4 capsule pe zi in 4 prize. Nu se asociază cu Acid nalidixic (antagonism) sau Metenamină Metenamina Se administrează oral avînd absorbţie digestivă bună. vomă. central nervoase. Avantaj: nu dezvoltă rezistenţă. Coli. cronice. interacţiuni cu IMAO.

În infecţii cronice: 1 g pe zi. fotosensibilitate. cronice recidivante. realizând în urină concentraţii mai mari 25250 mcg/ml.  Isuficienţă renală avansată. Norfloxacina (Nolicin) Se absoarbe 30-40%. Mecanism de acţiune: inhibarea ADN girazei şi -topoizomerazelor IV (girazelor bacteriene). discromatopsie. Utilizări: infecţii urinare şi prostatice cu germeni sensibili. Aparat respirator: deprimarea respiraţiei (mai ales la vârstnici). Rezistenţa se dezvoltă repede. Pseudomonas.Acidul nalidixic (Negram.  Insuficienţă hepatică avansată. diplopie. La concentraţii mici (sub 10mcg/ml) este bacteriostatic faţă de: Coci gram negativ: gonococ. meningococ. Reacţii alergice: erupţii cutanate..E. uretrite. vărsături. eozinofilie. Proteus. Doze: 400mg de 2 ori pe zi Alţi reprezentanţi: Acid oxolinic Acid pipemidic Cinxacina Rosoxacina Generaţia a III-a. diminuarea acuităţii. 80-90% în 24 ore. parkinsonieni. Aerobacter.nu realizează concentraţii plasmatice eficiente. Spectru antimicrobian: bacterii gram negativ. dureri abdominale. Indicaţi: În infecţii urinare acute. Dar se utilizează doar în infecţii urinare. ameţeli. litiază urinară infectată. Anemie hemolitică la cei cu deficit de G-6-P dehidrogenază. TBC renal complicat prin infecţii cu germeni gram negativ. enzime care au rol în procesul de supraspiralizare a cromozomului ADN bacterian. cistite.Floxacine 10 .. nefrite interstiţiale de origine ascendentă. Salmonella. Efectul antibacterian este mai intens la un pH acid 5-6. Fluorochinolonele .  Alăptare. În insuficienţa renală. de 2.. tulburări vizuale. La concentraţii de 5-10 ori mai mari decât cele bacteriostatice este bactericid. Efecte adverse: Aparat digestiv: greţuri. mai activ şi glucuronoconjugaţi inactivi. hipertensiune intracraniană.5 ori mai mici decât în sânge. dar şi germeni gram pozitivi. Eliminarea se face renal. Shigella.Klepsiella pneumonie. Bacili gram negativ: Colibacili.  Deficienţă de G-6-P dehidrogenază. eliminarea este diminuată. diaree. Acidul nalidixic după absorbţie din intestin . pielonefrite.Coli. Nalixid) Derivaţi ai acidului 4-oxo-3-chinolein carboxilic. Este metabolizat formând acidul hidroxinalidixic.Face trecerea către cea de-a 3-a generaţieAre spectru antibacterian mai larg care cuprinde în plus şi alţi germeni gram negativi precum: Enterococi. primul semestru. În infecţii subacute: 1 g de 2 ori pe zi. Proteus. ateroscleroză cerebrală). Are un T1/2 de 5h . Uneori pot apare manifestări psihotice. Salmonela. Contraidicaţii:  Sarcină.numite curent 4 chinolone. Stafilococi. SNC: cefalee.  Copii până la pubertate deoarece produce leziuni ale cartilajelor de creştere.  Epilepsie. convulsii la bolnavii predispuşi (epileptici. Realizează concentraţii tisulare ineficace. Posologie: În infecţii acute se administrează 1 g (2 comprimate a 500mg ) de 4 ori pe zi. Brucella.

Au efecte sistemice.  Eroziuni şi leziuni la nivelul cartilajelor. Realizează concentraţii mai mari în rinichi. exacerbări ale fibrozei chistice. plămâni. 11 .  Osteomielita cronică. Au volum mare de distribuţie. oase. umoarea apoasă. Fluorochinolonele administrate oral au biodisponibiliate mai bună . hematurie. se pot utiliza în infecţii sistemice. datorită difuziunii tisulare bune. prin mutaţii cromozomiale spontane. dizenteria bacilară.infecţii ale căilor respiratorii şi biliare. faringită. episoade acute ale bronşitelor cronice. febra tifoidă. Indicaţii:  Infecţii urinare complicate şi necomplicate inclusiv cu Pseudomonas aerginosa. prostată.  Infecţii ale pielii cu bacili gram negativi.  Clamidii : Chlamidia trachomatis  Piocianic  Mycoplasme : Mycoplasma Pneumoniae  Ricketsii.Spectru: cuprind un spectru mult mai larg . diaree.  Infecţii gastrointestinale: diareea călătorului. meningite . vasculită. Mecanism de aţiune: bactericid prin inhibarea enzimei ADN girazei ( ADN topoizomerazelor IV) bacteriene. delir. Epurarea se face renal pentru ofloxacină. inclusiv cu germeni rezistenţi la penicilină: uretrită. insuficienţă renală acută. rar colită cu Clostridium difficile.5 mcg/ml pentru ciprofloxacină şi 5 mcg/ml pentru fleroxacină. nefrită interstiţială. bilă (de 5-8 ori mai mult decât în plasmă).  Tuberculoză pulmonară: ofloxacina. halucinaţii. lichid prostatic.  Sânge: leucopenie. hepatic pentru pefloxacină (metaboliţii sunt activi) şi pe ambele căi pentru celelalte fluorochnolone.  Infecţii cu N gonorhae. Rezistenţa se instalează lent. fluorochinolonele fiind bine suportate.  Profilaxia cistitei recurente la femei. secreţii bronşice. alte reacţii adverse rare: cristalurie. vomă. cervicită (o singură doze rezolvă aceste infecţii în proporţie de 100%).. cuprinsă între 5480% pentru ciprofloxacină şi 100%pentru fleroxacină. eozinofilie. fotosensibilizare (pefloxacina. edem angioneurotic. fleroxacina). gastroenterită cu Salmonella. endocardite. urticarie.iar germenii rezistenţi la celelalte generaţii sunt susceptibili la reprezentanţii acestei generaţii  Coci şi bacili gram pozitiv.  Ureaplasma  Unele micobacterii cu creştere rapidă. Reacţiile adverse sunt rare. pneumonii nosocomiale (se asociază cu o aminoglicozidă când este suspectat Pseudomonas aeruginosa). pruriginoase.  Prostatită bacteriană.  SNC: convulsii.:  Aparat digestiv: greaţă.  Bacili G Cocci gram negativ  Bacterii anaerobe. septicemii. ciprofloxacina. prostatită. Concentraţiile maxime variază în limitele 1. Au acţiune bactericidă. Legarea de proteinele plasmatice este medie. reacţii anafilactice.  Gastroenterite bacteriene grave-în care tratamentul este obligator  Infecţii pulmonare. Trec în LCR mai ales când meningele este inflamat (40-90% din concentraţia plasmatică). Concentraţii mai mici decât în plasmă realizează în salivă. ficat. osteomielite.  Reacţii alergice: erupţii cutanate.

sau la 12 ore . cu realizarea de concentraţii mari în rinichi.1 h. Contraindicaţii: epilepsie. Metabolizare în proporţie redusă cu formarea de metaboliţi activi biologic. 12 . prostată. Administrarea substanţelor antiacide . Frecvenţa reacţiilor de fotosensibilitate este mai mare.Cardiotoxicitate. Efecte secundare: tulburări central nervoase cu insomnii.prezintă cardiotoxicitate. Se administreză 400 mg de 2 ori/zi. Eliminare predominant renală în formă activă. pneumonii comunitare cu excepţia cazurilor severe.prelungirea undei QT Lomefloxacina Are biodisponibilitate de 95%. cardiotoxicitate –prin prelungirea undei QT. Difuziune bună în ţesuturi. mucoasa bronşică. Eliminarea e face predominant renal (65%) şi prin scaun. Realizează concentraţii tisulare mari.Ciprofloxacina Biodisponibilitatea orală este medie. În infecţii grave: 750mg de 2 ori pe zi. Legare medie de proteinele plasmatice. Doze: 400mg de 2 ori/zi Grepafloxacina : de 8 ori mai activă pe Stafilococi şi de 15 ori pe Pneumococi decât ciprofloxacina. în LCR realizează 40% din concentraţia plasmatică. Trovafloxacina Are activitate superioară pe micoplasme şi clamidii. Doze În infecţii obişnuite: 200-400mg de 2ori pe zi În infecţii grave 600-800mg de 2 ori pe zi. metabolizare 80 % cu metabolit activ. T1/2 este de aproximativ 12h. perioada de alăptare. durata tratamentului 5-10 zile. cu formula generală: R2HN-C6H4-SO2-NR1H Gruparea amino din din poziţia para faţă de gruparea sulfonamidică este esenţială pentru activitatea antimicrobiană. Nu realizează concentraţii eficace în LCR.Se administrează 400 mg un comprimat pe zi. îi scade absorbţia. Alti reprezentanţi: Enoxacina Fleroxacina Difloxacina SULFONAMIDE ANTIMICROBIENE Sunt substanţe de sinteză derivaţi de sulfanilamidă. T1/2 creşte în insuficienţă renală. Ofloxacina Are biodisponibilitate orală 90%. sinuzite bacteriene acute. difuziune bună în ţesuturi. Moxifloxacina (Avelox) Utilizată în exacerbări acute ale bronşitelor cronice. aproximativ 40%.eliminare urinară 60% şi biliară. graviditate. trecând inclusiv în LCR (realizează 90% din concetraţia plasmatică). Sparfloxacina T1/2 16-22 h. datorită fixării pe receptorii GABA. T1/2 este e 4. aproximativ 60%. T1/2 mediu de 5-7 ore.. Se administrează o singură doză de 400 mg.. T1/2 de 8 h.. parenchim pulmonar. Pefloxacina Biodisponilitate orală bună. Doze: în infecţii obişnuite: 250-500mg de 2 ori pe zi.

13 . De asemenea.  Bacili gram pozitiv: Clostridium tetani. prin substituirea acidului p-aminobenzoic de către sulfamide în procesul de biosinteză se formează un analog nefuncţional al acidului folic. Acţiunea bacteriostatică a sulfamidelor este împiedicată e acidul p-aminobenzoic. Efectul lor este slab atunci când organismul nu dispune de forţe fiziologice de apărare. Sulfamidele interferă cu procesul de sinteză al acidului folic.ca antimetaboliţi ai acidului para aminobenzoic. enzimă care catalizează încorporarea acidului paraaminobenzoic. Eficacitatea clinică –este în concordanţă cu eficacitatea lor ca antivitamine. Blochează dihidropteroatsintetaza. de prezenţa puroiului şi a ţesuturilor necrozate (care conţin cantităţi mari de nucleotizi purinici şi pirimidinici). Efectul este reciproc. gonococ. Rezistenţa la sulfamide se instalează lent – prin apariţia unor căi alternative. pneumococ.  Coci gram negativ. din cauza prezenţei unor cantităţi mari de nucleotizi purinici şi pirimidinici. Pteridine + PABA→→ Dihydropteroic acid→→→Didihydrofolic acid→→Tetrahydrofolic acid COOH acid paraaminobenzoic OH H 2N OH N N CH 2-OH NH 2 N N N N H 2N Dihidropteroat-sintetaza (-) N C N H2 H COOH N +acid glutamic dihidrofolat-sintetaza SULFAMIDE OH H N N H 2N N COOH C N H2 H CO N H N CH CH 2 CH 2 acid dihidrofolic COOH (-) TRIMETOPRIM dihidrofolat-reductaza OH H N COOH N H 2N C N H2 H N CO N H N H CH CH 2 CH 2 COOH acid tetra-hidrofolic formil-transferaza OH N N H 2N CHO N COOH C N H2 H N H acid folinic CO N H CH CH 2 CH 2 COOH Spectru:  Coci gram pozitiv: streptococ. pe care îl antagonizează competitiv. sulfamidele sunt puţin active în prezenţa puroiului şi a ţesuturilor necrotice. deoarece molecula prezintă asemănări structurale cu acidul para-aminobenzoic. purină şi timină. respectiv transformarea în → acid dihidrofolic→ acid tetrahidrofolic (folinic).distrugerea microorganismelor se realizează prin forţele fiziologice de apărare ale organismului.substituirea căii metabolice a acidului folic. Deficitul de acid folic împiedică formarea nucleotizilor purinici şi pirimidinici şi în final a acidului dezoxiribonucleic.Mecanism de acţiune:sunt bacteriostatice . meningococ.

plasmodii. Schigella.  Scăderea permeabilităţii învelişului microbian la sulfamide. Actinomicete.  Modificarea enzimei bacteriene obişnuite (determinată cromozomial). Proteus. Coli. Klepsiella.  Sinteza bacteriană a unor cantităţi mari de acid p-aminobenzoic şi dihidropteroatsintetază. Clamidii. Farmacocinetică:  Se absorb bine din tubul digestiv. 14 . Pneumocystis. Noocardia. excepţie face ftalilsulfatiazolul. Haemophilus influenzae.       Bacili gram negativ: Brucella. Micoplasme. E. Protozoare: toxoplasme. Neisseria meningitis Rezistenţa bacteriană se instalează prin:  Sinteza unei dihidropteroat sintetaze (mediată plasmidic) rezistentă la sulfamide. care devine insensibilă. Salmonella.  Substituirea căii metabolice a acidului folic (germenii utilizează aportul exogen de timină şi metionină).

Sunt utilizate în tratamentul infecţiilor urinare (mai ales asocierea sulfametoxazol+ trimetoprim).  Accidente de natură toxică  La nivelul sângelui. inapetenţă. .      Difuzează bine în ţesuturi. Se leagă de proteinele plamatice în proporţie diferită.  Reacţii alergice manifestate prin: febră. care pot duce la leziuni renale.la nou născut pot creşte nivelul bilirubinei. puţin solubile în apă produc cristalurie.: produc cianoză prin met. Difuziunea este dificilă în focarele supurative încapsulate. cu formare de precipitate aciculare. Precauţii: tratamentul prelungit necesită control hematologic. Alte reaţii adverse sunt: agranulocitoză. în noocardioză (medicaţie de elecţie). infecţii biliare. cu formare de compuşi inactivi. Sulfamidele locale sunt utilizate în infecţii oculare superficiale cu germeni sensibili (sulfacetamida) şi pentru profilaxia infecţiei plăgilor (sulfadiazina argentică). prin acetilare. Acţionează intra şi extracelular. Suferă biotransformare hepatică. Salazosulfapiridina este indicată în rectocolita ulcerohemoragică cronică. compuşii cu grupări p-amino-benzoici produc sensibilizare la contact cu tegumentele. unele pot ajunge şi în LCR.  Aparat digestiv : greţuri. 15 . anemie aplastică (prin mielosupresie).  Aparat excretor: sulfamidele cu durată scurtă de acţiune. sindrom Lyel. Aceste fenomene pot fi evitate prin administrarea unor cantităţi mari apă (volumul dde urină trebuie menţinut la 1. Nou-născuţi (în prima săptămână). hematurie. neurotoxicitate. fiind utile în meningite. fotosensibilitate.fenomenele alergice sunt mai frecvente după aplicare locală manifestate prin purpură. Traversează placenta trecând în circulaţia fetală. Farmacoterapie: Utilizarea sulfamidelor este în prezent restrânsă datorită reacţiilor adverse şi alergice relativ frecvente şi datorită introducerii unor grupe noi de chimioterapice cu activitate bacteiană superioară. nevrite. erupii cutanate şi mai rar edem angioneurotic. vărsături. mai ales sulfamidele cu durată lungă de acţiune. trombocitopenie (alergică sau toxică).  SNC: cefalee. ameţeli.  Eliminarea se face preponderent renal dar şi biliar (cele care suferă reabsorbţie intestinală).şi sulfhemoglobinemie şi tulburări de coagulare prin hipovitaminoză K (consecinţa disbacteriemiei).  În urina acidă pot precipita. La bolnavii cu deficit de G-6-P dehidrogenază produc anemie hemolitică (anelmia poate fi de natură imună sau idiosincrazică). Contraindicaţii : Alergia la sulfamide. Insuficienţa renală şi hepatică. Se utilizează ca medicaţie de alternativă în infecţiile cu Chlamidia trachomatis. colici şi obstrucţie renală. Acetilarea se face în proporţii diferite. Efecte adverse: Reacţiile adverse sunt relativ frecvente (în jur de 5%) şi sunt favorizate de folosirea de doze mari în administrare prelungită. respiratorii. rar pot produce sindrom Stevens Johnson. iar pe de altă parte datorită deplasării moleculelor de bilirubină de pe proteinele plasmatice. cu apariţia icterului nuclear. vasculite alergice.2 l în 24 ore) şi prin alcalinizarea urinii (creşterea pH-ului duce la ceşterea solubilităţii). Fenomenul apare pe deoparte datorită imaturităţii sistemelor enzimatice (sulfamidele şi bilirubina intră în competiţie pentru sistemele de conjugare).

Metabolizarea este dependentă de substanţă. Se acetilează în proporţie mică (aproximativ 10%). Trece prin placentă. Eliminarea se face preponderent renal. Sulfafurazolul (neoxazol) Se absoarbe bine din tubul digestiv. Sulfadiazina Are t1/2 lung. Se administrează iniţial 2g apoi 1-1. Au difuziune redusă în focarele supurative încapsulate. Sulfadoxina Are T ½ variabil de la 72 de ore la 11 zile. difuzează bine în ţesuturi. pătrunde în LCR. infecţii urinare. Doze: 2g la 12 ore iniţial. Spectrul antimicrobian este specific sulfamidelor.sulfamide sistemice retardAu absorbţie crescută şi rapidă din tubul digestiv şi legare mare de proteinele plasmatice (peste 95%). T1/2 este lung. cu formare de derivaţi acetilaţi lipsiţi de activitate microbiană. Coli.  Este medicament de elecţie în noocardioză. Realizează concentraţii mai mari cu 10-40% în ficat şi rinichi. Se administrează la 12 ore.  gravide .5 g/săptămână.in ultimul semestru  insuficienţă renală şi hepatică gravă. doza de întreţinere de 0. Eliminarea se face 90% renal. Sulfalenul Se administrează oral: 2g o dată pe săptămână.5g. Sulfadimetoxina este un preparat depozit. impreuna cu eritromicina in tratamentul otitei medii. Biotransformarea se face în ficat prin N4-acetilare. legarea de proteinele plasmatice este medie.se utilizează în infecţii ale apartul respirator în ORL. 16 . Este acetilat în ficat în proporţie mare. Doze: 2-4g la 4-6 ore. iar în terapie se foloseşte frecvent asociat cu trimetoprim.  În cistita acută produsă de E. Biotransformarea are loc prin acetilare în proporţie de 30%. Trec prin placentă în circulaţia fetală. În LCR realizează 30-80% din concentraţia plasmatică. Se leagă 95% de proteinele plasmatice. Se utilizează în infecţii cronice respiratorii. b ) -sulfamide sistemice semiretard .sulfamide sistemice cu durată de acţiune scurtă . Are difuziune bună în ţesuturi.(t1/2 8-16 ore) Sulfametoxazol Are biodisponibilitate orală bună. Sulfisoxazol acetyl – sub forma de tablete oral se prefera la copii. aprox 4 g/zi. Doza se poate creşte la nevoie. comparativ cu concentraţiile plasmatice.. Indicaţii:  Pielita şi pielonefrita acută fără suferinţe obstructive. doza administrată. Doza de atac este de 1g. au absorbţie digestivă bună. de reactivitatea individuală (acetilatori rapizi sau lenţi). biliare cu germeni sensibili.Din punct de vedere al proprietăţilor farmacocinetice sulfamidele se deosebesc astfel : a ) . În LCR realizează 1/3 din concentraţia sanguină. T ½ este lung de 48. Contraindicaţii: -sensibilizarea la sulfamide reprezintă o contraindicaţie absolută  la nou-născut (în prima săptămână de viaţă). depăşind 24 ore. dar cu toxicitate ridicată. Se leagă de proteinele plasmatice în procent mai mare (peste 70%).96 de ore . prezentând risc mare de cristalurie. T1/2 este de aproximativ 10 ore. atingând concentraţii active în LCR. cu atingerea concentraţiilor plasmatice maxime după 1-2 ore. apoi 1g la 12 ore. metabolizarea se face prin N1glucuronoconjugare (metaboliţii glucuronoconjugaţi sunt solubili şi se elimină uşor). c) . difuzează bine în LCR.

Sulfadiazina argentică se utilizează sub formă e cremă 1% pentru profilaxia şi tratamentul infecţiei plăgilor. aceasta implicând toxicitatea electivă faţă de microorganismele bacteriene . În insificienţa renală prezintă tendinţă de cumulare. biliară. Poate produce reacţii alergice şi acidoză sistemică (dacă este aplicat pe suprafeţe intinse) Puroiul nu-i scade eficacitatea . În colon se desface în sulfapiridină şi acid 5-aminosalicilic. Se foloseşte ca sare sodică. Trimetoprim Este un derivat diaminopirimidinic. dar cu unele avantaje: este mai activ faţă de anaerobi şi unele tulpini sulfamidorezistente.avantaj faţă de restul sulfamidelor. Mafenidul (sulfamylon) Este un omolog al sulfanilamidei.În asociere cu pirimetamina se utilizează în tratamentul malariei. boli reumatice. Se găseşte în soluţie oftalmică de 5% sau creme 10%. Se leagă în proporţie de 35-40% de proteinele plasmatice. realizând concentraţii tisulare superficiale celor plasmatice în lichidul pleural. Afinitatea pentru dihidrofolat reductaza bacteriană este de aproximativ 50. soluţia de 10-30% (instilaţii conjunctivale. înrudit structural cu pirimetamina. umoarea apoasă. Colopatii acute sau cronice. (în enterite şi colopatii). Contraindicaţii: la persoanele alergice la sulfamide. cu spectru antimicrobian asemănător acesteia. Acţionează atât prin sulfamidă cât şi prin argintul eliberat. Nu este iritantă. Sunt indicate pentru reducerea florei bacteriene inaintea intervenţiilor chirurgicale pe colon sau în infecţii intestinale cu germeni sensibili În tratament prelungit pot favoriza suprainfecţia cu Candida Salazosulfapiridna Se absoarbe foarte puţin din intestinul subţire. Indicaţii: În colita ulceroasă. Sulfamidă cu structură de diaminopirimidină. secreţia prostatică.000 de ori mai mare decât pentru cea umană. Concentraţia urinară este de 100 ori mai mare decât cea plasmatică. Are absorbţie digestivă bună şi rapidă. Se utilizează pentru profilaxia infectării arsurilor. 17 . Doze: 4-6 comprimate (a 500mg)/zi timp de 3 săptămâni . cu acţiune sistemică↓↓. T1/2este de 10ore. În poliartrita reumatoidă. Sulfamide cu acţiune intestinală Au absorbţie redusă din tubul digestiv. 1-2 pic la 2-3 ore). febră. enterite. precursorul acidului folinic. iar acţiunea antimicrobiană nu este antagonizată de acidul p-amino-benzoic. se leagă de ţesutul conjunctiv al peretelui intestinal având efect antiinflamator. Se elimină predominant prin fecale. vaginală. Se poate utiliza şi în ORL. Nu realizează concentraţii sanguine eficace în administrare pe această cale. Sulfacetamida Este indicată în conjunctivite şi infecţii oculare superficiale cu germeni sensibili. Are difuziune bună în ţesuturi. Spectrul este asemănător sulfamidelor însă potenţa sa este mai mare pentru ca este activ asupra majorităţii germenilor G-. Reacţii adverse: greaţă. erupţii cutanate. Mecanism de acţiune: inhibă selectiv dihidrofolat reductaza bacteriană împiedicând transformarea acidului dihidrofolic în acid tetrahidrofolic activ. expectoraţie. Sulfamide cu acţiune locală.

Acidul para amino-benzoic + pteridină ↓ Dihidropteroat sintetaza ◄ Sulfamide Acidul dihidropteroic ↓ Dihidrofolat sintetaza Acidul dihidrofolic ↓ Dihidrofolat reductaza Acidul tetrahidrofolic ↓ Acidul folinic 18 ◄Trimetoprim .

corespunzând la 20 mg/kg/zi de trimetoprim). Klepsiella. Avantajul asocierii este acţiunea bactericidă şi spectru antimicrobian mai larg. Enterobacter. coli.infecţii urinare acute şi cronice cu germeni sensibili: E. Noocardioză (ca alternativă la sulfamide când nu sunt eficace singure). Proteus morgani (mai ales în infecţii cronice recidivante) şi mai ales pentru profilaxia infecţiilor recurente la femei cu ½ comprimat seara/la2 zile.bronşită cronică . În urină raportul concentraţiilor trimetoprim/ sulfamethoxazol este 1/5-1/1 (deoarece sulfametoxazolul este inactivat în proporţie mare). la bolnavii imunodeprimaţi se face tratamentul profilactic cu 2 comprimate de 2 ori /zi. raportul optim între concentraţii fiind 1:5. Medicaţie de primă alegere în infecţia cu Pneumocistis carinii (la doze mari.Infecţii respiratorii. proteus mirabilis. Asociaţia trimetoprimsulfamidă acţionează sinergic. eritromicină). Efectul bactericid se explică prin blocarea celor două etape deformare a folatului activ: încorporarea acidului p-aminobenzoic în acidul dihidrofolic şi transformarea acidului dihidrofolic în acid tetrahidrofolic activ. Dizenteria bacilară cu Schigella. Avantajele asocierii: -doza de 80 mg trimetoprim+ 400 mg sulfamethoxazol( Cotrimoxazol. Otite cu Haemophilus influenzae (rezistent la ampicilină sau la bolnavii alergici la penicilină). 19 . . Un raport optim urinar se obţine în cazul asocierii trimetoprim-sulfadiazină (deoarece aceasta se metabolizează în proporţie mică).acutizată. Biseptol) realizează concentraţii plasmatice de 1 mcg/ml trimetoprim şi 20 mcg/ml sulfametoxazol. Asocierile sunt indicate în: .Trimetoprimul în mod frecvent se foloseşte asociat cu o sulfamidă. constituie medicaţia de primă alegere la copii (este util în cazul instalării rezistenţei la tetraciclină. T1/2 al celor două componente este asemănător. 10-11 ore. acest raport permite obţinerea unui efect sinergic dar nu este optim.pneumonie. Salmoneloze (alternativă a ampicilinei asociată cu rifampicină şi a cloramfenicolului).

talampicilina. inactivând astfel antibioticul. Ex: bacilii gram negativi posedă o membrană fosfolipidică suplimentară situată la suprafaţa exterioară a peretelui celular prin care penicilinele naturale nu pot pătrunde pentru a se lega de receptorii specifici PBP. enzime care desfac legătura amidică din inelul beta-lactamic. ciclacilina. feneticilina. Rezistenţa bacteriană la peniciline poate fi: a) Naturală: imprimată de caracteristicile microorganismelor. b) Dobândită. Casificare: Peniciline naturale: 1. diaree. penicilinele antipseudomonas (carbenicilina) au molecula hidrofilă şi pot fi active pe aceste microorganisme. care apare prin mai multe mecanisme:  Prin secreţie de beta-lactamaze (penicilinaze). La nivel molecular mecanismele de acţiune posibile sunt:  Legarea de proteinele membranare PBP (penicilin binding proteins). care după spectrul antimicrobian se clasifică în: a) peniciline antistafilococice: oxacilina. Efecte adverse: greţuri. flucloxacilina. 2. stomatită. b) peniciline cu spectru larg (aminopeniciline) : -substanţe active ca atare: ampicilina. nafcilina. Peniciline de semisinteză.ca urmare a inhibării procesului final. Ex: Stafilococul auriu secretă extracelular o penicilinază care inactivează benzilpenicilina.erupţii alergice. Într-o primă etapă acţionarea receptorilor -produce împiedicarea formării peretelui celulelor bacteriene. benzatin-benzilpenicilina.  Activarea unor enzime autolitice: autolizine. .Infecţii ganococice. acidul-6-aminopenicilanic. cloxacilina. care servesc drept receptori specifici pentru beta-lactamine. -prodroguri: pivampicilina. c) peniciline active faţă de Pseudomonas: 20 .poate avea efecte teratogene. -săruri cu acţiune retard: procain-benzilpenicilina.  Legarea covalentă a penicilinelor de transpeptidazele care asigură soliditatea peretelui bacterian. amoxicilina). de aici provenind şi denumirea de antibiotice beta-lactamice. Penicilinele cu spectru larg (ampicilina.etc. Orale: fenoximetilpenicilina.în anemii megaloblastice ANTIBIOTICE ANTIBACTERIENE PENICILINELE Penicilinele sunt antibiotice naturale sau semisintetice având la bază un nucleu comun. dicloxacilina. bacampicilina. --hidrolaze. de consolidare a polimerului peptidoglicanic rezultînd acţiune bactericidă a antibioticelor active în faza de multiplicare. Contraindicaţii: . penicilinele fiind active doar în faza de proliferare a germenilor. Aceste proteine variază în cadrul diferitelor grupuri de bacterii. epicilina. dar conţin în structura lor transpeptidaze care intervin în formarea peretelui bacterian. Injectabile -cristalizate: benzilpenicilina. vărsături.  Prin modificarea receptorilor membranari specific Ex: pneumococii rezistenţi la peniciline prezintă proteine receptoare modificate care nu mai pot lega antibioticul.gravide (inhibă acidul tetrahidrofolic). amoxicilina. Mecanismul acţiunii este bactericid de tip degenerativ. Acesta este format dintr-un inel tiazolidinic şi un inel beta-lactamic.

ureidopenicilinee: piperacilina. c) Efect iritant local: -la adminstrare i. inclusiv majoritatea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa.. amoxicilina) au spectru asemănător benzilpenicilinei. ticarcilina. temocilina. Penicilinele naturale (benzilpenicilina. Manifestările alergice cele mai frecvente sunt urticarie şi eritem cutanat (aproximativ 60% din totalul manifestărilor alergice). Farmacotoxicologie: Reacţile adverse provocate de peniciline sunt: a ) Reacţii alergice. fenoximetilpenicilina) au spectru relativ îngust care cuprinde: -coci G+ . Convulsille sunt favorizate de leziuni SNC şi de hiponatriemie.este implicată cel mai frecvent în sensibilizare. Reacţii alergice mai rare sunt: erupţii purpurice. cea mai gravă reacţie alergică este şocul anafilactic şi are frecvenţă de aproximativ 0. dar mai ales a unor metaboliţi care funcţionează ca haptene (antigene incomplete) şi se leagă complet de proteine. d ) Reacţiia Herxheimer. -bacili G+.mecilinam. de doze mari de benzilpenicilină potasică. poate apare flebită locală. efectul toxic poate fi datorat şi de cationul de potasiu şi mai ales în prezenţa unei insuficienţe renale. B.nefrită (meticilina). Penicilinele au un potenţial alergizant foarte mare. nafcilină).peniciloilpolilizina considerat ’’determinant antigenic major’’. care determină mai rar sensibilizare. acid peniciloic consideraţi ‘’determinanţi minori’’.cuprinde spectrul antimicrobian: -bacterii G+: coci şi bacili. b) Reacţii adverse toxice: . buloase. E. . mai puţin stafilococul penicilinazosecretor. formând antigene complete. Aceşti metaboliţi sunt: . 21 . acid penicilanic. În funcţie de Spectrul antimicrobian: A.v. -Bacili G-. Penicilinele antistafilococice: au spectru asemănător penicilinelor naturale cu următoarele excepţii: -sunt active pe stafilococi penicilinazosecretori.v.hemoragii (carbenicilina. datorită efectului antiagregant plachetar). azlocilina. Capacitatea antigenică a penicilinelor este datorată atât moleculelor de antibiotic. d) peniciline active faţă de enterobacteriacee ( amidinopeniciline) . . -Coci G-. .02-10% din cazuri (evoluţia este letală).m apar dureri la locul injectării. nefrită interstiţială. -spirochete: treponema şi leptospira.peniciloilamida (prin desfacerea inelului beta-lactamic se formează radicalul peniciloil). Penicilinele active faţă de enterobacteriacee – au spectru antimicrobian îngust care cuprinde numai acest tip de bacterii. . cu penicilină.(excepţie Pseudomonas la care majoritatea tulpinilor au devenit rezistente). -activitatea pe ceilalţi germeni este mai slabă comparativ cu benzilpenicilina. La administrare i. sindrom Stevens-Johnson.apare în primele zile de tratament al sifilisului. -actinomicete.carboxipeniciline: carbenicilina. boala serului. D. dar cuprind în plus bacili G. pivmecilinam. aminopenicilinele (ampicilina. Penicilinele active pe Pseudomonas . . C.hepatită (oxacilina).convulsii la doze mari. frecvenţa reacţiilor alergice fiind de 1-10% din bolnavii trataţi cu peniciline. Penicilinele cu spectru larg.granulocitopenie (meticilină. . La administrare i.

.. -anemie hemolitică în cazul folosirii de doze mari timp îndelungat. Aceste efecte apar ca urmare a distrugerii unui număr mare de treponeme şi a eliberării unor cantităţi mai de endotoxine. -nefrită interstiţială şi necroză tubulară la administrare în perfuzie i. Secreţia tubulară activă poate fi interferată de acizii organici: probenecidul îi scade eliminarea. clostridii anerobe. -reacţii alergice: şoc anafilactic. boala serului. stafilococi nesecretori de penicilinaze. -sensibilzare după administrare repetată.infecţii cu meningococ: meningită. Peniciline naturale Benzilpenicilina (penicilina G) Este inactivată de acidul clorhidric din stomac. frison. meningococi. ajungând în anurie la 10 ore.. meningite.endocardită lentă cu streptococ viridans.v. Cantităţi mici se elimină biliar. ca sare sodică sau potasică se absoarbe rapid. Concentraţia urinară este de 50-100 de ori mai mare decât cea plasmatică. prelungite. Mecanismul de acţiune este de tip bactericid degenerativ. biodisponibilitatea orală fiind foarte redusă.infecţii cu streptococ hemolitic: angine. Eliminarea se face renal. -coci G-: gonococi. -reacţia Herxheimer. Candida. abcese. e) Favorizarea suprainfecţiilor. Pentru evitarea acestei reacţii se recomandă începerea tratamentului cu cantităţi mai mici de antibiotic. edem angioneurotic. Spectru: -coci G+: streptococi. concentraţii de 5-10% din concentraţia plasmatică (la doze tarapeutice mari acestea pot fi eficace). erizipel. Epurarea hepatică este redusă. Concentraţiile sanguine active se menţin 6 ore. Legarea de proteinele plasmatice este medie. septicemii. -spirochete: treponema.m. Pseudomonas . în contact cu tegumentele sau mucoasele. dermatite de contact. difterie.Manifestările sunt: febră. Reacţii adverse: -convulsii mai ales la administrare intrarahidiană. infiltraţii nodulare. Rezistenţa se instalează prin sinteza de beta-lactamaze produse de către cocii gram pozitivi (Staphilococcus aureus. mastoidită. scarlatină. 50-60%. .gangrenă gazoasă. flegmoane (soluţii nesterile). -bacili G+: bacil difteric. Evoluţia poate fi letală. după administrarea orală a penicilinelor cu spectru larg. endocardită enterococică. După administrare i. Trece în laptele matern. bacil cărbunos. -Locale: dureri la locul injectării i.m. artralgii. . crescându-I nivelul plasmatic. Are distribuţie bună în ţesuturi.. tromboflebite după perfuzii i. . tetanos. Se pot dezvolta microorganisme rezistente: stafilococi. . Indicaţii: Este antibiotic de elecţie în: . realizând concentraţii plasmatice maxime în 15-30 minute.lues. . Eliminarea este redusă la nou-născuţi şi la bătrâni. Traversează placenta. în doze mari. o parte din tulpinile de gonococi iniţial sensibile au devenit rezistente.v. T1/2 este de 30min-1 oră. otită. 22 . ca urmare a modificării florei intestinale.. reactivarea leziunilor sifilitice. pneumococi. Staphilococus epidermidis). ţesuturi necrozate). În meningite poate realiza în LCR. astm bronşic.infecţii cu pneumococ: pneumonii. metaboliţii fiind inactivi terapeutic. mialgii. mai puţin în SNC şi ţesuturile nevascularizate (cornee. predominant prin secreţie tubulară (80%) şi filtrare glomerulară (20%). septicemii. În insuficienţa renală creşte T1/2. -actinomicete.actinomicoză.

/kg/zi sau 1 milion U. Soluţia se prepară extempore în ser fiziologic steril. Realizează niveluri plasmatice prelungite.000 UI. frecvent variabile. în perfuzie. pe măsura dizolvării./kg/zi. durere. Copii: 25. ORL ). Posologie: Se administrează cel mai recvent i.I.I. Este relativ stabilă la acţiunea sucului gastric. -copii sub 3 ani sau mai mari dacă au masa musculară redusă. Este preferabil ca 23 .m.000-200. Peniciline orale Fenoximetilpenicilina (Penicilina V) Se administrează oral sub formă de sare de potasiu sub formă de comprimate sau ca sare a benzatinei sub formă de sirop. Nou-născut: 60.4 milioane UI i. Adult: 1-2 milioane U./zi până la 2-20 mil U.200.pregătire preoperatorie (chirurgie pulmonară. -infecţii grave care necesită niveluri plasmatice ridicate de benzilpenicilină. plăgi zdrobite (tetanos.m. -prevenirea recidivelor infecţiilor streptococice.v. dar joase. Indicaţii: -Faringite streptococice şi scarlatină: 600 000 UI o dată/zi timp de 10 zile.m.000 U. datorită legării de proteinele alimentare. Indicaţii: -faringită streptococică şi scarlatină 1. 4..2 milioane o dată pe săptămână.profilactic în reumatismul poliarticular acut. -antecedente alergice. Nu se acociază cu alte medicamente în aceeaşi seringă. Local produce la locul injectării i.8 milioane UI/zi. Concetraţiile active se menţin 24 ore.I. utilizată ca suspensie apoasă. induraţii (mai ales la copii care au masă musculară redusă şi la administrarea în acelaşi loc). la intervale de 4-5 zile. Contraindicaţii: -infecţii cu germeni puţin sensibili. având o biodisponibilitate orală de 50%.6ore.m. Pentru administrare intrapleual sau intrapericardic 50. Intrarahidian: 10. - Peniciline injectabile cu efect retard Procainbenzilpenicilina (Efitard) Este o sare cristalină a benzilpenicilinei cu procaina care se foloseşte în suspensie apoasă. 2.I. cu caracer retard.m. Doza: 30 000 UI administrată i. noduli. Reacţiile adverse sunt cele ale benzilpenicilinei la care se adaugă şi riscul alergizant al procainei.000 U.conform programelor naţionale-sifilis. Administrarea se face la 4 ./zi în infecţii grave.000-50. profund sau i. Benzatinbenzilpenicilina (Moldamin) Este o sare a benzilpenicilinei cu dibenzil-etilen-diamina. Alimentele îi scad absorbţia.000 UI odată pe zi.m. -pentru profilaxia infecţiei streptococice la bolnavii cu reumatism poliarticular acut 1. Spectrul antibacterian este identic cu cel al benzilpenicilinei (activitatea este redusă datorită concentraţiilor plasmatice reduse)./kg/zi în 2 prize (la 12 ore). Administrată i. acestea fiind eficace doar pe germeni sensibili. -Sifilis recent 1 200 000 UI/zi timp de 10 zile.000 UI într-o singură injecţie.I. -uretrită gonococică necomplicată: i. gangrenă gazoasă). fiind un preparat cu acţiune retard. se absoarbe lent de la locul injecţiei.

Are difuziune bună în ţesuturi.administrarea să se facă pe stomacul gol. ca sare sodică în infecţii stafilococice. . Oxacilina Biodisponibilitatea după administrare orală este de aproximativ 33% datorită absorbţiei intestinale reduse.. aparatului respirator. tetracicline). vomă. rar enterocolită pseudomembranoasă.SNC: convulsii la doze foarte mari şi în prezenţa insuficienţei renale. Cloxacilina Are biodisponibilitate orală mai mare comparativ cu oxacilina (43%).Reacţii alergice (riscul de şoc anafilactic este foarte mic). Administrarea se face la 6 ore. Copii: 50-100mg/kg/zi Parenteral: 2-12 g/zi fracţionat la 4-6 ore. Legarea de proteinele plasmatice este mai mare de 90%. cu greutate mai mică de 20 kg: 50 mg/kg/zi.renale: nefrită alergică sau toxică. Contraidicaţii: alergie la peniciline sau în infecţii sensibile la penicilina G. Clasificare: -Meticilina (capul de serie. cloxacilina. T1/2 este scurt. fiind active faţă de stafilococul penicilinazo secretor. Peniciline antistafilococice Sunt rezistente la acţiunea beta-lactamazelor. cu următoarele deosebiri: . otite. Doze: 500mg-1g odată în 4-6 prize.. localizate la nivelul pielii.m. Epurarea se face prin metabolizare (45%) sau renal (46%). dicloxacilina. Staphilococus aureus şi Staphilococcus epidermitis au dezvoltat rezistenţă la meticilină (aceşti germeni sunt rezistenţi la toate penicilinele. Epurarea se face predominant renal sau prin metabolizare. septicemie.insuficienţă hepatică. cefalosporinele. . 5 mil UI/zi. Indicaţii : în infecţii cu stafilococ penicilorezistenţi. flucloxacilina. icter colestatic.sânge: leucopenie. Acţiunea asupra stafilococului auriu este sinergică cu cea a aminoglicozidelor. diaree. diaree (mai ales pentru preparatele orale). . streptomicină. .pe ceilalţi germeni activitatea antimicrobiană este mai slabă. T1/2 este de 45 minute. Dicloxacilina 24 . Efecte secundare: greţuri. osteomielită. Se administrează oral cu 1 oră înainte de mâncare sau parenteral. Se leagă de proteinele plasmatice 75-80%. Legarea de proteinele plasmatic se face în proporţie de 80%. Copii. Spectrul antmicrobian este similar penicilinei G. deoarece au în moleculă catene laterale voluminoase rezistente la acţiunea hidrolitică a acestor enzime. Se administrează oral sau i. Spectrul antimicrobian este asemănător benzilpenicilinei. Mecanismul de acţiune este e tip bactericid degenerativ. sinuzite mai ales la copii şi pentru profilaxie. dar concentraţii plasmatice reduse permit administrarea ei doar în infecţii uşoare şi medii cu germeni foarte sensilbili. aparatului respirator. Adulti şi copii peste 14 ani : 250-500 mg la 6ore. septicemii. .. Spectrul antimicrobian este specific penicilinelor antistafilococice. Penicilinele antistafilococice sunt indicate exclusiv în tratamentul cu aceşti germeni.tulburări digestive: greaţă. scoasă în prezent din uz datortă nefrotoxicităţii mari). Este indicată în infecţii uşoare: faringite. Izoxalilpeniciline: oxacilina. . fiind indicată în infecţii ale pielii. Reacţii adverse: . -nafcilina.hepatice: creşterea transaminazelor.sunt active faţă de stafilococi secretori de beta-lactamază.

gastroenterita salmonelozică neinvazivă. . Indicaţii: . asocierea fiind activă pe: . care are eficacitate antibacteriană redusă dacă s-ar utiliza singur.Biodisponibilitatea după administare orală este de 50-85 %. Trece în LCR în concentraţii mici (difuziunea este mai bună în meningite. Are distribuţie mare în ţesuturi. streptococ piogen. . inclusiv stafilococi rezistenţi la peniciline.uretrită gonococică. Pseudomonas. Se administrează cu 30-60 minute înainte de mâncare sau cu 2 ore după mâncare. talampicilina. de aproximativ 40-70% mari decât cele plasmatice). . otită medie. Asociat cu ampicilina lărgeşte spectrul antimicrobian al acesteia şi asupra germenilor producători de beta-lactamaze. Nafcilina Absorbţia este incompletă şi inegală din intestin. iar absorbţia se realizează din intestin. Serratia.bacili gram negativi. O mare parte din bacilii gram negativ.substanţe active ca atare: ampicilina. realizând concentraţii mari în lichidele biologice. Se elimină predominant renal. Schigella. .coci gram pozitiv. . Adulţi şi copii peste 14 ani : 250-500 mg la 6 ore. Sunt active după administrare orală. Salmonella. . Proteus mirabilis. Nivelurile plasmatice eficace se menţin 6 ore.prodroguri: pivampicilina. pneumococ sau meningococ.infecţii urinare cu germeni sensibili: colibacili sau Proteus mirabilis. 25 .listerioză.sinuzite. Epurarea se face prin metabolizare hepatică şi în măsură mai mică renal. Ampicilina Este rezistentă la acţiunea acidului clorhidric din stomac. când realizează concentraţii mai mari. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 90%. .medicaţie de alternativă în febra tifoidă şi paratifoidă. Cocii gram pozitiv prezintă o sensibiliate mai mică decât la benzilpenicilină. Spectru antimicrobian: . amoxicilina. Ampicilină+sulbactam (Unasyn) Sulbactamul este un inhibitor de beta-lactamază.meningite bacteriene la copii. în formă activă (82%). provocate de Haemophilus influenzae. T1/2 este de 90 minute şi creşte în insuficienţa renală şi hepatică. Copii (sub 25 kg): 25mg/ kg/zi. Poate favoriza diareea la sugari sau suprainfecţia cu Candida. Doze: Adulţi:2-4 g/zi la 6 ore. iniţial sensibili la ampicilină au devenit rezistenţi:Klepsiella. bacampicilina. . coli.pozitiv.infecţii biliare cu colibacili sensibili. pneumococ. Epurarea este predominant renală. Biodisponibilitatea este redusă cu 30% dacă se administrează pe stomacul plin. hetacilina. bronşite cronice acutizate cu Haemophilus influenzae. Parţial rezistenţi sunt unele tulpini de enterobacteriacee: E. Copii: 100-200 mg/kg/zi în 3-4 prize. . Proteus vulgaris. O parte se elimină prin bilă şi prin scaun.coci gram pozitivi (cu excepţia stafilococului penicilinazo pozitiv) şi coci gram negativi. Peniciline cu spectru larg Clasificarea aminopenicilinelor: . Este cea mai eficientă penicilină faţă de stafilococul auriu penicilinazo. nefiind distruse de acidul clorhidric din stomac. Enterobacter.

. .:  Adult: 250-500 mg la 8 ore în funcţie de gravitatea infecţiei. Reacţii adverse: 26 . Spectrul antimicrobian cuprinde: . Pseudomonas şi unele tulpini de stafilococi.  Copii: 125 mg la 8 ore  Copii sub 2 ani: 6. . Are difuziune bună în ţesuturi. Bacterioides fragilis. . inclusiv Pseudomonas.v. bacili gram negativ: H. legarea de proteinele plasmatice este medie. dar nu trece în LCR prin meningele neinflamat (în meningite poate atinge concentraţii de 30-50% comparativ cu cele plasmatice). Asocierea ampicilină/sulbactam se face în raport 2/1.Bacili gram-negativ. timp de 2 zile. Klepsiella pneumoniae. Se administrează oral.infecţii gastrointestinale. producători de betalactamaze.bacterii gram-pozitive (bacili şi coci). T1/2 mediu este de 1.25 mg la 8 ore  În enterocolite: 1-2 g /zi. inclusiv în secreţiile bronşice.infecţii ale tractului respirator. Sunt rezistente la toate enterobacteriaceele care produc beta-lactamaze: Enterobacter. Amoksiklav) Farmacocinetica amoxicilinei şi a acidului clavulanic sunt asemănătoare. . Sunt indicate în infecţii cu pseudomonas singure sau în asociere cu aminoglicozide sau ciprofloxacină. peperacilina. inclusiv gonococi rezistenţi la ampicilină.ureidopeniciline: mezlocilina. i.v.infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi. - Amoxicilina Are biodisponibilitatea orală mai mare (96%) comparativ cu ampicilina. avort septic. Realizează concentraţii mai mari decât cele plasmatice în bilă. Acidul clavulanic este un inhibitor de beta lactamază şi în asociere cu amoxicilina îi lărgeşte spectrul antimicrobian al acestuia. Absorbţia nu este influenţată de alimente.carboxipeniciline: carbenicilina. influenzae. Spectrul antimicrobian al asocierii şi indicaţiile terapeutice sunt aceleaşi cu ale asocierii ampicilină-sulbactam.  Gonoree: 3 g/zi în doză unică.7 ore.. azlocilina.. Eficacitatea se menţine şi după ce procesul inflamator scade.infecţii osteorticulare. Carbenicilina Nu se absoarbe după administrare orală. sunt active pe aceşti germeni la concentraţii mai mari comparativ cu benzilpenicilina. de aceea se administrează i.m.m. coli. Doze: un comprimat a 375mg la 6ore. Serratia. astfel încât asocierea posedă aceleaşi proprietăţi ca şi amoxicilina.infecţii gonococice. E.  În otită medie la copii (2-10ani) 750mg de 2 ori pe zi. Indicaţii: . Amoxicilina+ acid clavulanic (Augmentin. ticarcilina. Proteus mirabilis şi vulgaris. . Are difuziune mai bună în ţesuturi. sau i. active pe Pseudomonas Clasificare: . i. . Peniciline cu spectru larg. Asocierea amoxicilină-clavulanat de potasiu se face în raport de 2/1 sau 4/1.coci gram negativ. 86% în formă activă. Eliminarea se face renal.

meningite. accidente hemoragice. infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi produse de anaerobi. Este indicat în infecţii urinare cu germeni sensibili.Se utilizează în infecţii urinare. se asociază cu acidul clavulanic (Timentin) pentru lărgirea spectrului şi asupra germenilor secretori de beta-lactamaze. arsuri infectate. abcese cerebrale. urinare. Nu se absoarbe după administrare orală. realizând concentraţii plasmatice maxime la aproximativ 30 minute după administrare se elimină renal. care devin sferice. .infecţii urinare cu bacili gram negativ. Clostridium tetani. Sunt rezistenţi: Proteus indol-pozitiv. realizând concentraţii active în urină.m.infecţii cu Pseudomonas: pneumonie. Se administrează i. la bolnavii neutropenici imunodeprimaţi. împiedicând procesul de alungire al bacteriilor. Serratia.Este activă pe bacterioides fragilis.m. Ticarcilina Are propietăţi asemănătoare carbenicilinei fiind indicată în: . La concentraţii obişnuite efectul este bacteriostatic. Efectul este sinergic cu al altor betalactamine care acţionează pe alţi receptori membranari bacterieni. .2-5 g la 8 ore. Piperacilina Are spectru asemănător carbenicilinei. Enterococi şi Klepsiella. hepatită. în special erupţii cutanate. Este indicată în: . cu avantajul că este mai activă pe Pseudomonas.Tulburări electrolitice: creşterea Na+ deoarece 1 g de antibiotic conţine 1. infecţii respiratorii. Se asociază frecvent cu aminoglicozide. dar la concentraţiile mari realizate în urină este bactericid. sau i.v.Convulsii.Hepatice: creşterea transaminazelor serice.Pseudomonas. .reacţii alergice.infecţii respiratorii.septicemii. Se poate asocia cu tazobactam (inhibitor de beta-lactamază) Se administrează i. genitale cu Entrobacter. 1g la 6 ore. 27 .Se adm . sau i. . . Proteus indol-pozitiv. - Azlocilina Se administrează parenteral. Acţionează prin legarea pe un receptor specific PBP2.. E. inclusiv Enterococ. este îngust şi cuprinde în special bacterii gram-negative. Proteus mirabilis. . Proteus . infecţii urinare.al infecţiilor urinare cu Streptococus fecalis. septicemii. Se administrează i. Peniciline active pe enterobacteriacee Mecilinam Spectrul antibacterian enterobacteriacee. coli. infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi produse de Pseudomonas. . intraabdominale şi pelvine.Renale: nefrită interstiţială. deoarece are acţiune antiagregantă plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare.v. Pseudomonas aeruginosa. Eliminarea se face predominant renal. Enterobacter.v. la doze mari şi la bolnavii cu insuficienţă renală.numită şi penicilină pentru Proteus şi Pseudomonas. la doze mari. infecţii cutante. Este indicată în infecţii grave cu Pseudomonas: infecţii pulmonare. Carindacilina –este rezervată pentru tratamentul oral. Bacterioides. lent. . dar şi biliar.7 mEq Na şi hipopotasemie (se elimină cantităţi mari de K+ datoriţă anionilorcarbenicilinei care nu se reasorb tubular). La copii: 100 mg/kg/zi Există şi preparate cu administrare orală: carindacilina (esterul indanilic al carbenicilinei) şi carfecilina (esterul fenilic al carbenicilinei).

pneumococ. sau în perfuzie i. genul Haemophilus. activ mai ales pe coci gram pozitivi (S.m. Se administrează oral: 200-400 mg de 3-4 ori pe zi în infecţii urinare. stafilococ secretor de beta-lactamaze.Se administrează i.. Temocilina Nu se absoarbe după administrare orală. Rezistenţa se instalează prin:  Scăderea permeabilităţii membranei celulare externe. gonococ. asemãnãtor aminopenicilinelor. Doze: 1-2 g la 12 ore. 2 Cefamandol Cefuroxima active asupra unor bacili gr. aureus. antibiotic de rezervă. timp de 7-10 zile. 28 . în doză de 5-10 mg/kg la 6-8 ore.  Inactivarea prin beta-lactamaze. PBP3.v are distribuţie bună în ţesuturi inclusiv LCR. Administrată i. care cuprinde un inel dihidrotiazinic condensat cu un inel betalactamic. bacilul difteric. Pivmecilinam Este esterul pivoloiloximetil al mecilinamului care se absoarbe din intestin şi prin hidroliză eliberează în organism mecilinam.v.neg. epurarea se face renal în formă activă. din familia Enterobacteriaceae. CEFALOSPORINELE Cefalosporinele sunt antibiotice cu structură beta-lactamică. având ca nucleu de bază acidul 7-aminocefalosporanic. ). cu împiedicarea formării legăturilor transversale la nivelul polimerului peptidoglicanic din structura peretelui bacterian şi prin activarea autolizinelor bacteriene. dar meticilino sensibil. puţin active aupra cocilor gram pozitivi 3 Cefotaxim a Ceftriaxona 4 Cefepima Spectru foarte larg. active pe bgn Pseudomonas şi pe cocii gram pozitivi (S. anaerobi mai puţin active faţa de cocii gram pozitivi spectru foarte larg cu activitate foarte bunã asupra baciilor gram negativi.aureus) Generaţia I: Coci G+: streptococ. sau i.  Modificarea PBP. Spectrul antimicrobian este diferenţiat în funcţie de generaţia din care fac parte: Cefalosporine Generaţia Spectrul de acţiune 1 Cefalotină spectru larg. Mecanismul de acţiune este bactericid prin legarea de proteine membranare specifice. inlusiv Pseudomonas aeruginosa.m. Bacili G+: Clostridium perfringens. Coci G-: meningococ.

Sunt utile în infecţiile cu bacterii G+. Spectrul este corespunzător asocierii: ampicilină+oxacilină+ticarcilină+metronidazol. Generaţia a II-a: Coci G+: streptococ. cu Candida sau cu stafilococi meticilino rezistenţi. cefoperazonă. Nu se utilizează în meningite deoarece nu traverseză bariera hematoencefalică în concentraţii active terapeutic. cu apariţia efectului de tip disulfiram. Spectrul corespunde asocierii: ampicilină+oxacilină.  Reacţii adverse locale: flebită şi durere la locul administrării intramusculare.Elimnarea se face renal.. cefotetan.  Produc sângerări prin tulburări de coagulare. Grupul oxacefemelor (moxalactam) este activ pe Bacterioides fragilis şi pe alţi germeni anaerobi.  Reacţii adverse gastrointestinale: greţuri. Klepsiella pneumoniae. de aceea trebuie evitate la bolnavii care au avut în antecedente accidente alergice la peniciline. T1/2 este mic.  Nefrotoxicitatea este mai intensă la cefaloridină (de aceea a fost retrasă din uz) şi creşte în urma asocierii cu aminoglicozide. febră. coli. pe enterobacterii (cu efect redus pe Bacterioides fragilis şi pe piocianic). Reacţii adverse comune cafalosporinelor:  Reacţii de hipersensibilizare manifestate prin: erupţii maculo-papulare. bronhospasm şi şoc anafilactic. Grupul ceftazidinei este activ pe bacilii G.Unii bacili G-: Proteus mirabilis. vărsături. stafilococ secretor de beta-lactamaze. infecţii urinare. ca urmare a reducerii sintezei de vitamina K. 29 . Produc litiază biliară reversibilă la întreruperea tratamentului. ortopedice. intra-abdominale.a fosfatazei alcaline. cefamandol. Neutropenie şi trombocitopenie.  Convulsiile apar la administrarea de doze mari.Se leagă în proporţie de peste 70% de proteinele plasmatice. E. care cuprinde enterobacteriacee şi alţi germeni anaerobi.  Reacţiile alergice sunt încrucişate cu penicilinele. Latamoxeful are şi acţiune antiagregantă plachetară. Unii bacili G-:Haemophilus influenzae. Coci G-: meningococ. În cazul infecţiilor sistemice cu bacili G. infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi. acute sau recidivante în sfera ORL. care inhibă carboxilaza dependentă de vitamina K. în mod excepţional poate apare colită pseudomembranoasă cu Clostridium difficile. infecţii respiratorii. inclusiv pe piocianic. Klepsiella pneumoniae.  Pentru cefalosporinele din generaţia a III-a efectul se datorează perturbării florei intestinale saprofite. Substanţele administrate parenteral sunt utile pentru profilaxia infecţiilor chirurgicale (intervenţii chirurgicale. etc). cu scăderea concentraţiei de protrombină. inclusiv cel rezistent la ampicilină. Spectrul este corespunzător asocierii: ampicilină+ oxacilină+ gentamicină+ metronidazol. gonococ. Generaţia a IV-a: Sunt active pe germenii secretori de betalactamaze. Sunt active după administrare orală. E.anaerobi. Rar pot produce hemoliză. Sunt indicate în infecţii uşoare şi medii.  Hepatotoxicitatea se manifestă prin creşterea transaminazelor serice. Intoleranţă la alcool. . dar meticilino sensibil. pneumococ.  Reacţii hematologice.  Alte reacţii adverse. inserţia materialelor protetice.sensibili se asociază cu aminoglicozidele. Acest efect apare la compuşii cu catenă metiltiotetrazolică: latamoxef. Cefalosporinele din generaţia I . mai ales la sugari şi copii mici. având spectru ultralarg. Mai rar se înregistrează urticarie. Generaţia a III-a: Grupul cefotaximei este activ pe coci G+ şi G-. rezistente la peniciline. Proteus mirabilis. coli.

Klepsiella. Cefuroxim.5 g de 3 ori/zi. Cefuroxima ca atare este inactivă administrată oral. tratamentul infecţiilor stfilococice profunde ale oaselor şi în intervenţii ortopedice. Legarea de proteinele plasmatice este în medie de 70%. În infecţii grave dozele se pot creşte până la 1. eliminarea se face renal cu realizarea de concentraţii plasmatice active în urină. chirurgia plastică. 250 mg de 2 ori/zi în infecţii urinare. iar eliminarea se face renal. Administrarea se face i.m. Administrare se face i. legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie e 80%. Se elimină renal predominant nebiotransformată.. legarea de proteinele plasmatice este de 70%. Spectrul antimicrobian cuprinde bacterii G+ şi unii bacili G-: E. cefuroxim axetil. iar concentraţia activă se menţine 8-10 ore. poate produce tromboflebită locală. iar concentraţia se menţine aproximativ 2 ore. sau i. În mucoasa intestinală şi în sânge hidrolizează şi formează cefuroxima. Cefradina Se administrează atât oral cât şi parenteral Doze: 250-500mg de 4 ori/zi. lent sau în perfuzie. copii: 50-100 mg/kg/zi la 8 ore.m..5-1 g la 4-8 ore. redusă în LCR. Proteus. Sunt rezistenţi stafilococul rezistent la meticilină.m. Adulţi: 750 mg de 3 ori pr zi.. Eliminarea se face renal în formă activă.comprimate. Doze:4-8 g/zi Cefazolina Este inactivă după administrare orală. La administrare i. este rapidă şi completă.5-1g la 8 ore. Este activ pe germeni G+. Cefalosporinele din generaţia aII-a : Sunt indicate în infecţii cu germeni rezistenţi la peniciline şi cefalosporinele din prima generaţie Se pot utiliza ca monoterapie în infecţii ORL.eliminarea se face renal. Doze: 500 mg de 2ori/zi în infecţii respiartorii. Legarea de proteinele plasmatice este medie. T1/2 este mai lung comparativ cu cefalotina. coli. Cefapirina este asemănătoare cefalotinei Cefalexina Este activă după administrare orală. Se pot asocia cu aminoglicozidele sau fluorochinolonele în infecţii sistemice grave .. Doze adulţi : 0. sau i. Listeria. are difuziune bună în ţesuturi. Doze: 3-6 g /zi la 6-12 ore. după administrare i. Cefoxitina Este inactivă după administrare orală. predominant prin filtrare glomerulră. urinare de gravitate uşoară sau medie. Se administrează i. Spectru: 30 . (germeni aerobi sau anaerobi). Metabolizarea este hepatică (prin dezacilare ). Reacţiile adverse sunt comune cefalosporinelor. Difuzează bine în ţesuturi cu realizarea de concentraţii acţive în LCR.m. Difuziunea în ţesuturi este bună.v. bronhopulmonare. Cefamandol După administrare orală nu atinge concentraţii plasmatice active. eliminarea se face renal în proporţie de peste 90% în formă activă. Sub formă de cefuroxim-axetil are biodisponibilitate orală bună. având o biodisponibilitate medie.v.v. capsule) cât şi parenteral. La doze mari poate produce deprimare medulară sau nefriă interstiţială.v.m. câţiva G-.Cefalotina După administrare orală nu se ating concentraţii plasmatice eficiente. Cefadroxil Se utilizează atât oral (suspensie. Realizează concentraţii plasmatice mari după administrare i. profilaxia infecţiilor după chirurgia cardiacă. Pseudomonas. 0. Absorbţia i.

dar cu frecvenţă mai mare a sângerărilor prin hipovitaminoză K. 1-2 g la 8 ore.. Peptostreptococcus. cu excepţia LCR. Difuziune bună în ţesuturi şi lichidele biologice (ascitic. polinefrita din timpul sarcinii cu germeni gram negativ . Metabolizarea are loc în ficat prin dazacilare cu formarea unui metabolt inactiv. meningite cu germeni sensibili.la bolnavii cu insuficienţă renală (deoarece nu se elimină renal).(E. suprainfecţii cu Candida. Difuzează bine în ţesuturi. rezistenţi la alte antibiotice. Ceftazidina ( FORTUM ) 31 . inclusiv anaerobi – difuziune bună în LCR. Latamoxef Este activ pe bacili G-.m. Proteus mirabilis). neutropenici (în asociere cu aminoglicozide).  Diaree.(gonococ). Doze: Adult: 750 mg/zi la 8 ore. Se elimină predominant prin bilă.v.sensibili. Cefotaxima Nu se absoarbe oral. ORL. sau i. Eliminarea se face renal şi biliar în formă activă. Pneumococi. Reacţiile adverse sunt comune cefalosporinelor şi în plus produce:  Hemoragii prin hipovitaminoză K. Doze: 3-6 g/zi în 3 prize. Cefaclor Are absorbţie orală bună. Doze: i. Se utilizează în infecţii respiratorii. preoperator. din urechea medie). în prevenirea infecţiilor chirurgicale. Spectrul este comun cefalosporinelor din generaţia aIII-a cu excepţia că este mai puţin activă pe enterobacteriacee.multirezistenţi. bacili G.  Meningite cu Haemophillus influenzae. Doze: Adulţi: 1-2 g/zi la12 ore i. fiind utile în meningite. Este indicată în: Infecţii cu bacili G. bacterii anaerobe ( Bacterioides fragilis. Reacţiile adverse sunt comune cefalosporinelor. Cefalosporinele din generaţia a III-a Au o difuziune foarte bună în LCR. pneumonii cu germeni G. Meningococi.  Septicemii cu germeni neidentificaţi la bolnavii imunocompetenţi sau imunodeprimaţi. infecţii intraabdominale).Coci G+ (pneumococ)şi G. uretrită gonococică cu germeni rezistenţi la penicilină. colită pseudomembranoasă. scăzută de prezenţa alimentelor. Clostridium perfringens). Copii şi sugari: 200mg/kg/zi în 2-3 prize. selecţionate astfel:  Infecţii nosocomiale cu bacili G. Este indicată datorită spectrului antimicrobian în infecţii mixte cu germeni aerobi şi anaerobi (peritonită. Eliminarea se face renal. Cefoperazona Este inactivă oral.: Asociată cu aminoglicozidele în infecţii cu Pseudomonas. inclusiv în ochi şi LCR (când meningele este inflamat realizează concentraţii mai mari). endocardite. Este indicată în infecţii grave: septicemii. nu trece în LCR. Se utilizează în cazuri grave. de aceea eliminarea scade în caz de insuficienţă hepatică sau obstrucţie biliară. inactiv pe coci G+ Se administrează parenteral 4-6 g/zi. În infecţii grave se poate ajunge la 9 g/zi.  La asocierea cu alcool produce reacţii de tip disulfiram şi după 5 zile de la întreruperea tratamentului. În infecţiile cu germeni gram pozitiv eficacitatea este slabă. urinare cu gemeni sensibili. coli.v.

infecţii cu Pseudomonas aeruginosa).bacili G-: Proteus indol-pozitiv. Pasteurella. rezistenţi la cefalosporinele din generaţia a III-a). Pseudomonas). Doze: 2-4 g în 2 prize. Influenzae. Klepsiella. Cefsulodin Este de circa 10 ori mai activă pe piocianic decât aminoglicozidele(gentamicina). sau i. . Spectrul antimicrobian prezintă unele deosebiri: Este cea mai activă cefalosporină din generaţia a III-a pe Pseudomonas. Klepsiella şi Pseudomonas. E. Haemophillus influenzae. Infecţii ale pielii. septicemii. Difuzează bine în ţesuturi. în formă activă. Se elimiă renal în formă activă şi prin bilă. . ale pielii. Enterobacter. Pseudomonas. Pentru profilaxia chirurgicală. Eficacitatea este mai slabă pe cocii G+.Coci G-: neisseria gonorrhoeae. foarte bine suportată. coli. trece în LCR. Citrobacter. streptococi (piogen . Avantaj faţă de cefalosporinele din generaţia a III-a este faptul că rezistenţa se instalează mai lent deoarece:  Datorită sarcinii pozitive pătrunde mai rapid prin porii (canalele voltaj dependente) membranei externe a bacteriilor gram negativ (E.v . Schigella. . Bordetella. Neisseria gonorrhoeae. realizează concentraţii variabile în LCR. 32 . ţesuturilor moi. Infecţii urinare şi respiratorii severe.legarea de proteinele plasmatice este de 90-95 %. Distribuţie bună în ţesuturi. Activitate redusă pe stafilococi. anaerobic). Spectru: . Stabilă la beta lactamaze. pneumoniae. Seratia. enterobacter.Coci G+: stafilococ auriu (excepţie stafilococul rezistent la meticilină). Cefalosporinele din generaţia a IV-a Sunt utile exclusiv în infecţii nosocomiale.m. Realizează concentraţii plasmatice mari după administrare i. Cefepima ( Maxipine) Absorbţie orală redusă. inclusiv LCR: Concentraţiile active se menţin 24 ore. Yersinia enterocilitica. Doze: 400mg/zi în priză unică sau în două prize. Cefixima Biodisponibilitatea după administrare orală este medie. oaselor şi articulaţiilor. T1/2este de 2ore. Legarea de proteinele plasmatice este redusă. Salmonella. infecţii grave cu bacterii gram pozitive şi bacili gram negativ. cuprinzând germeni G+ şi G-. Doze: 1-2g/zi la 12 ore sau in administrare unică.  Are afinitate mare pentru proteinele din membranele receptoare PBP (importantă pentru pneumococi. de aceea nu se foloseşte pe această cale pentru efect sistemic. Spectrul antimicrobian este larg.T1/2este de 2 ore. T1/2 mediu este de 7ore. produse de Enterobacter.Sunt rezistenţi la majoritatea anaerobilor şi Listeria monocitogenes. Este indicată în infecţii grave cu germeni sensibili: Meningite (excepţie făcând cele produse de Monocytogenes).Este inactivă oral. Indicaţii: Ca monoterapie în infecţii urinare. T1/2 este de aproape 4 ore. Epurarea se face predominant renal. Este o cefalosporină cu spectru larg. eliminarea se face renal. pot fi asociate cu aminoglicozide pentru lărgirea spectrului antimicrobian (ex. se elimină renal în proporţie de 40%. coli. Ceftriaxon Inactivă pe cale orală. netransformată în proporţie de 84 %. H.  Este stabilă la acţiunea beta lactamazelor mediate cromozomial. 40-50%.

Streptococus pyogenes .III Cefixima.Bacili G-: E. coli. Se adm 100-200 mg la 12 ore. sau i. Efecte secundare: greaţă.SE adm. infecţii urinare. Este indicată în infecţii nosocomiale ( infecții intraspitalicești ) cu germeni gram negativ multirezistenţi. Influenzae. Cefetamet – abs. în funcţie de clearance-ul pt creatinină. Influenzae. În doza de 400 mg pe zi.Cefixima Ceftibuten. vomă. iar în urină este hidrolizat sub influenţa dihidropeptidazei I (enzimă secretată la nivelul tubului renal proximal).Anaerobi. Cefpodoxima gen . Moraxella catarrhalis . În urma hidrolizei se formează un metabolit inactiv şi stabil.40-50 %. Spectrul antimicrobian cuprinde: . Cefpodoxima.v.coci G+: stafilococi penicilinazo. Serratia.are biodisponibilitate medie .este indicată – în infecţii respiratorii. CARBAPENEMII Sunt antibiotice beta-lactamice. Cefaclor gen. eliminare renală netransformată.enterită. infecţii în care sunt suspectate bacterii anaerobe. chinolone. Orală bună. infecţii urinare. gastroenterită cu bacili gram negativ. Proteus. indicată in . Oral 400 mg pe zi. Imipenem Nu se absoarbe după administrare orală.indicată în infecţii respiratorii. activitate mai redusă pe pneumococ. stafilococii rezistenţi la meticilină şi pneumococii rezistenţi la penicilină au sensibilitate variabilă. erupţii cutanate (alergia este încrucişată cu penicilinele). cefalosporine. Orală bună.creşterea transaminazelor hepatice. .bronşită acută şi bronşită cronică acutizată cu germeni sensibili. În infecţii intraabdominale se asociază cu metronidazol sau clindamicină.Pr. . Mecanismul de acţiune este bactericid. 0. streptococi. Mirabilis . otite. sau Pseudomonas.şi nepenicilinazo-secretori. Pseudomonas. meningococ. Este rezistent la majoritatea betalactamazelor. H. .ORL. diaree. Fragilis. deoarece cilastatina blochează enzima DHP-1 ( dihidropeptidaza ) protejând antibioticul de degradare. aerobe şi anaerobe. Cefpiroma Asemănătoare cefepimei Doze: 1-2 g la 12 ore. Doze: i.infecţii urinare necomplicate cu E.Coci G-: gonococ. inclusiv B. Cefetamet.coli. Schigella. Se leagă de proteinele membranare PBP2 şi PBP1 pentru bacteriile gram negative şi PBP2 în cazul bacteriilor gram pozitive. Ceftibuten – abs. După administrare injectabilă este excretat renal.I Cefalosporine orale noi . în insuficienţă renală se reduc dozele.Cefalexina. Salmonella. pneumococi. . Spectrul antimicrobian este foarte larg şi cuprinde bacterii G+ şi G-. Se administr.5-1 g la 12 ore.otită medie cu H.În infecţii grave cu Pseudomonas se asociază cu alte antibiotice active pe acest tip de germeni: peniciline. inhibând astfel sinteza peptidoglicanului din constituţia peretelui bacterian. În terapeutică se foloseşte asocierea imipenem-cilastatin în raport 1:1.m. Cefalosporine orale vechi. a căror structură chimică diferă de cea a penicilinelor prin: Înlocuirea atomului de carbon din poziţia 1 cu un atom de sulf.este asemănătoare cefiximei. 33 . sau la 12 ore. La doze mari şi în prezenţa insuficienţei renale pot apărea convulsii. mai activă pe bacilii gram negativ. activitate redusă pe stafilococ. Klepsiella. Prezenţa unei duble legături între atomii de carbon din poziţiile 2-3.

spiramicina.v. bilă.aerobi: Klepsiella. inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa.  Dureri la locul injecţiei i. Alţi reprezentanţi: carumonam. moderate sau severe cu germeni sensibili. claritromicina. H. josamicina. Este indicat în: . Sunt activi pe bacili G. intraabdominale. meningococi. . Mecanismul de acţiune este bactericid.aerobi. împiedică sinteza peretelui bacterian. E. Serratia.v realizează concentraţii active în ţesuturi: plămân. Clasificare După origine: . pelvine. Epurarea renală. activă. respirtorii (reprezintă o alternativă la aminoglicozide sau peniciline). Reacţii adverse:  Digestive: greaţă. metronidazol). coli. 70% în formă neschimbată. doze: 2g la 12 ore. În infecţii polimicrobieneîn care sunt implicate bacterii gram negativ sau anaerobe se asociază cu alte antibiotice (ex: clindamicină. diaree. Spectrul antimicrobian cuprinde: bacili G. Inflenzae. După administrare i. Prin fixarea de proteinele receptoare PBP-3 ale bacililor gram negativ. Ertapenem Asemănător imipenemului. . flebită la administrare i. azitromicina. oleandomicina.generaţia I: eritromicina.nu produce convulsii şi se poate folosi în meningite produse de pneumococi. spiramicina. Meropenem Este asemănător imipenemului cu următoarele avantaje: .este stabil la acţiunea DHP-1. 34 . vomă. MACROLIDELE Macrolidele cuprind în molecula lor un ciclu lactonic ( de dimensiuni mari ). După ordinea introducerii în terapie: . oleandromicina. Este rezistent la majoritatea beta-lactamazelor produse de bacilii gram negativ aerobi. claritromicina. azitromicina.Substanţe de semisinteză: roxitromicina. infecţii urinare. Rezistenţa se poate instala pentru Pseudomonas.5 g de 3 ori pe zi. Frecvenţa este mai mare la persoanele alergice la penicilină. josamicina. diritromicina.m.  Erupţii cutanate.infecţii nosocomiale cu bacili gram negativ rezistenţi la alte antibiotice sau chimioterapice. inclusiv Pseudomonas. . MONOBACTAMII Sunt antibiotice betalactamice cu nucleu betalactamic monociclic. pelvine. ale aparatului urinar..  Hepatice: creşterea transaminazelor. deoarece este inactivat de flora intestinală. LCR. de aceea se poate administra singur. Aztreonam Este inactiv după administrare orală.substanţe naturale: eritromicina. H. sau i. telitromicina. Influentzae. Este indicat în: infecţii intraabdominale.infecţii cu bacili gram negativ: septicemii. ale tegumentelor. tigenoman.un inel lactonic legat prin legături glicozidice de structuri zaharidice şi/sau aminozaharidice. . perineu. Doze: 0.m.generaţia a II-a: roxitromicina.În infecţiile cu Pseudomonas se poate asocia cu aminoglicozide.

Eritromicina Este un antibiotic natural din culturile de Streptomyces erythreus. . Lysteria monocytogenes.la doze mari poate produce hipoacuzie tranzitorie. Utilizări: Este antibiotic de elecţie în: .Chlamidii. Are efect bacteriostatic sau bactericid în funcţie de concentraţia antibioticului. Contraidicaţii: în insuficienţă renală şi hepatică. eozinofilie. . N. . . anorexie.constă în inhibarea sintezei proteice ribozomale. . se administrează cu cel puţin o oră înainte de mâncare. . . vomă.scăderea permeabilităţii membranelor celulare bacteriene. Se concentrază în ficat unde se metabolizează parţial prin demetilare şi se elimină prin bilă în concentraţii mari. iar la concentraţii mari este bactericid. Legarea de ribozomi este reversibilă şi competitivă cu clindamicina şi clorafenicolul.Actinomicete.bacili G+: bacilul difteric foarte sensibil.coci G+: pneumococ. Mecanismul de acţiune. Eliminarea se face prin bilă .Chlamydii. Clostridium tetani.digestive: greaţă.. Activitatea este maximă la pH alcalin deoarece concentraţia formei este mai mare şi pătrunde mai uşor prin peretele bacterian.coci G-: Neisseria ghonoreae. . .coci G-. diaree. Intoxicarea microorganismelor este datorată fixării pe subunitatea ribozomală 50 S şi împiedicarea sintezei proteinelor bacteriene. La concentraţii terapeutice obişnuite. efectul este bacteriostatic. Clostridium perfringens. Este activă pe germeni intracelulari deoarece realizează concentraţii mari în macrofage şi leucocite polimorfonucleare. .Folosirea esterilor pentru o perioadă mai mare de 2 săptămâni duce la dezvoltarea icterului colestatic. Antibioticul pătrunde în bacteriile G+ în concentraţii mai mari decât în cele G-. fecale (2/3) şi renal (1/3). . Se administrează ca preparate enterosolubile cu biodisponisilitate variabilă.coci G+. Rezistenţa apare prin: .rar fenomne alergice: erupţii cutanate. 35 . Are absorbţie redusă pe cale orală. Se fixează de proteinele plasmatice în proporţie de 84 %.mai puţin sensibili .inactivarea antibioticului sub acţiunea unei esteraze mediate plasmidic. deoarece este inactivată de sucul gastric. . . Difuzează bine în ţesuturi. . . Lysteria monocitogenes.Treponema palidum.Rickettsii. blocând reacţiile de transpeptidare şi/sau translocaţie.Spectrul antimicrobian: asemănător penicilinei G . .pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae. realizând concentraţii active care se menţin 6 ore. cu excepţia LCR. Meningitidis.bacili G+: bacilul difteric (de elecţie). streptococ. prin fixare de subunităţile ribozomale 50 S. stafilococ pnicilinazosecretor. streptococ inclusiv stafilococii penicilinazo-secretori .Rickettsii. Reacţii adverse: . . microorganism şi faza de creştere a microorganismului.Treponeme. .mycoplasme. febră. Spectrul antimirobian este specific grupei fiind activ pe: . Trece placenta şi prin laptele matern.mutaţii ale receptorului specific de la nivelul ribozomilor 50 S.Mycoplasma pneumoniae. Alimentele reduc absorbţia eritromicinei. cu caracter bazic.rar aritmii cardiace.

prostatită bacteriană. rezistenţa la antibiotic se instalează mai greu. scăzută în prezenţa alimentelor.spută.Forme grave de enterocolită cu Campilobacter pilori Reprezintă medicaţia de alternativă la bolnavii alergici la peiciline deoarece au acelaşi spectru antimicrobian. Se concentrează în ţesuturi. în infecţii cutanate cu stafilococi sensibili la meticilină. realizând concentraţii mai mari decât cele plasmatice. piodermite şi alte infecţii cutanate cu germeni sensibili. Prin hidroliză neenzimatică se transformă în eritromicilamină activă. Legionella.5-2. apoi 250 mg/zi 4 zile sau 500 mg/zi 3 zile Poate interacţiona cu medicamente biotransformate de sistemul oxidazic microzomial dependent de citocrom P450 ( warfarină. . Realizează concentraţii plasmatice mari în : .midazolam). organe genitale feminine şi prostată. stomac.în infecţii streptococice: faringită. plămâni. . Se acumulează în eritrocite şi macroface. scăzută în prezenţa alimentelor. sinusuri. Bordetella. urinar. utilizată doar în infecţii grave. T1/2 este de aproximativ 5 ore. de aceea se administrează de două ori pe zi.g/zi în 3-4 prize Spiramicina se utilizează în infecţii stafilococice rezistente sau asupra unor coci G-. genital. Mycoplasma. Neisseria. teofilina . având un T1/2 de 60 ore. Roxitromicina Este o macrolidă semisintetică.difterie. . infecţii biliare. . Spectrul este asemănător eritromicinei dar este activă şi pe unele bacterii G-: Haemophillus influenzae. Preparate sub formă de comprimate: Eritromicină propionat Eritromicină stearat Eritromicină estolat Eritromicină etil succinat Preparate parenterale: Eritromicină lactobionat. Macrolide noi: au T1/ 2 mai lung (aprox 10 ore ). în pneumonii cu Legionella. faringite streptococice. Doze: 250-500 mg la 12 ore . Indicaţii: în exacerbări acute ale bronşitelor suprainfectate cu Moraxella catarrhalis. Helicobacter pylori. . otită medie. . Claritromicina Are biodisponibilitatea superioară eritromicinei. Particularitatea este penetrabilitatea ridicată în macrofage şi leucocite. Utilizări: infecţii ale aparatului respirator. Spectrul este asemănător eritromicinei dar este activă şi pe: Mycobacterium avium.infecţii pneumococice: pneumonii. acţiunea este de tip bacteriostatic. Este mai activă pe Haemophilus de 2 ori faţă de eritomicină.tuse convulsivă. .. Se acumulează în ţesuturi şi se eliberează lent. ceea ce îi sporeşte eficacitatea pe germenii intracelulari.Pneumonia cu Clamydia trachomatis la sugari. Diritromicina Biodisponibilitatea orală este redusă. scarlatină. Metabolizarea este hepatică. amigale. 36 . Doze: prima zi 500mg în priză unică. stabilă la acţiunea sucului gastric şi cu absorbţie crescută din intestin. Josamicina Absorbţia orală este superioară eritomicinei. Azitromicina (Sumamed) Biodisponibilitatea orală este medie. Moraxella catarrhalis. otită medie.acneea vulgaris în aplicare topică. Difuziunea în ţesuturi şi lichidele biologice este mai bună comparativ cu eritromicina. bacili Gasupra cărora eritromicina are eficacitate redusă. Doze: 1. cu formarea unui metabolit activ mai ales pe Haemophilus.

. lichid sinovial. Plasmodium. Indicaţii: Este antibiotic de primă alegere în infecţii grave cu anaerobi: pulmonare.( scaune diareice cu sânge şi mucus. Clindamicina Este derivatul 7-dezoxi-7-cloro al lincomicinei. streptococ piogen. poate creste concentratia metoprololului si digoxinei. trombocitopenie. Este un antibiotic de rezervă deoarece poate produce colită pseudomembranoasă. 37 .pneumoniae. vaginită. datorită competiţiei pentru locurile de legare. prostată. favorizînd suprainfecţia intestinală cu tulpini rezistente cu Clostridium difficile germen secretor al unei endotoxine foarte agresive. Pe cale orală se foloseşte clorhidratul de clindamicină.Este un inhibitor al CYP 3A4. Doze: 150-300 mg la 6 ore.Contraindicate la pacientii cu sindrom QT. Spectrul antimicrobian cuprinde: . ceea ce explică şi proprietăţile biologice şi mecanismul de acţiune asemănător.mycoplasma. Haemophylus spp. afectare hepatică. oase. abdominale. Este medicaţia de primă alegere în infecţiile grave cu anaerobi. aproximativ 94%. Este metabolizată hepatic cu formarea de metaboliţi activi: derivaţi N-demetil şi sulfoxid. Difuziune slabă în LCR şi creier.Ketolides (Telithromycin). În infecţii mixte cu aerobi şi anaerobi se asociază frecvent cu gentamicina. Concentraţii mari realizează în leucocite polimorfonucleare. . În model tridimensional prezintă asemănări cu eritromcina.protozoare: Toxoplasma gondi. septicemii grave cu Bacterioides fragilis. 87%. cu realizarea de concentraţii active în tractul respirator. LINCOSAMIDE Cuprind în molecula lor un aminozahar acilat şi un derivat de prolină. Local se utilizează în acnee vulgară şi rozacee. Mecanismul de actiune este asemanator cu diferente derivate structural. . infecţii streptococice.chlamydia. persistă în intesti şi poate afecta flora intestinală. Rar poate produce: leucopenie. La asociere cu eritromicina sau cloramfenicol poate apare antagonist . Are biodisponibilitate orală bună . Antibiotic de alternativă în actinomicoze. streptococ viridans. similare cu eritromicina. trece prin placentă. pelvine. Mecanism de acţiune : Se fixează pe subunităţile ribozomale 50 S şi împiedică sinteza proteinelor bacteriene. streptococci. Distribuţia este largă în ţesuturi şi lichide biologice. bacil difteric. lichid pleural. ţesuturi moi. iar injectabil fosfatul de clindamicină. Eliminarea este biliară cu circuit enterohepatic. În ficat şi bilă realizează concentraţii de 2-3 ori mai mari ecât cele plasmatice. Pot cauza prelungirea segmentului QT cu cresterea riscului de aritmii ventriculare. Interesul terapeutic derivă de la eficacitatea acestora faţă de bacteriile G+ şi faţă de unii germeni anaerobi.compus semisisntetic derivat de eritromicină. Este bacteriostatic la doze mici şi bactericid la doze mari. la bolnavii alergici la benzilpenicilină şi cefalosporine. mai ales Bacterioides fragilis. Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mare.cu absorbtie orala buna. Pneumocystis carinii. glosită. Sunt tablete de 400mg.are proprietăţi antibacteriene . Legionella..majoritatea bacteriilor G+: pneumococ. Ketolidele . Doza se poate creşte până la 450mg în infecţii grave.sunt active pe staphylococci.anaerobi patogeni . S. stomatită. colici abdominale şi febră). în abcese. macrofage alveolare. Moraxella catarrhalis . stafilococ auriu meticilino sensibil.

Spectrul antimicrobian cuprinde: . Clostridium. OXAZOLIDINONE LINEZOLID (LINEZOLIDUM) Preparat ZYVOX Este un agent sintetic antimicrobian din clasa oxazolidinone ( fluoro-morfolinfenil-oxo-oxazolidin metil-acetamida) Spectru bacterian cuprinde : coci si bacili gram pozitivi. peritonite. Are utilizări restrânse în infecţii stafilococice osoase. GLICOPEPTIDE Vancomicina Se absoarbe limitat din intestn după administrare orală. candidoza vaginala. gust metalic. Se administrează de regulă parenteral.coci. Datorita mecanismului unic de actiune . Corynebacterium spp. 4 ore la sugari şi de 5-10 ore la nou-născuţi. enterococci. incluzind – staphylococci. prin filtrare glomerulară. aerobe: stafilococi. Listeria monocytogenes. . diaree. pneumococi. inclusiv cei rezistenţi la meticilină. inimă. 38 .de aceea se evita pe parcursul tratamentului cu consum ridicat de tiramina sau asocierea cu dopamina sau adrenalina. În insuficienţă renală T1/2 poate creşte până la 7 zile. vancomicina. Are distribuţie largă în ţesuturi cu realizarea de concentraţii eficace în plămâni.Lincomicina Este antibiotic lincosamidic natural .. streptococi. este activ pe tulpini rezistente la diferite antibiotice . Acţionează pe subunitatea 50 S ribozomală. Legarea de proteinele plasmatice este slabă.Interesul terapeutic –derivă de la eficacitatea faţă de bacteriile gram-pozitiv şi faţă de germenii anaerobi. Are efect nefrotoxic şi ototoxic ireversibil doar la doze mari . T1/2 este variabil în funcţie de vârstă fiind de 5-6 ore la adult. Listeria.bacterii G+ . datorită reacţiilor adverse mai grave comparativ cu clindamicina. Are absorbţie incompletă din tubul digestiv şi difuziune bună în ţesutul osos. 500 mg la 6-8 ore i.bacili G pozitiv . streptococci. Mecanism de actiune : inhiba sinteza proteica prin legarea de situsul P ribozomal subunitatea 50S – prevenind formarea complexului ribozomal care initiaza sinteza proteica. produs de Streptomyces lincolnensis. cresterea bilirubinei totale. actiune moderata pe Mycobacterium tuberculosis.respectiv anaerobi. . Reactii adverse : cefalee. si .infectii enterococice. Inhibă şi sinteza ARN-ului citoplasmatic. 2-3 ore la copii. Eliminarea după administrare sistemică se face prin urină. Mecanisml acţunii : antibacteriene este bactericid prin inhibarea consolidării peretelui celulelor bacteriene. pericardic şi sinovial. Indicatii: .m. peritoneal. Difuziunea este redusă în umoarea apoasă şi LCR. incluzind S.acțiune foarte slabă pe germeni gram negativ. rinichi .pneumonii nosocomiale. enterococi. si tulpini de enterococci rezistente la vancomicina. Corynebacterium. Nu se administreaza in Colita pseudomembranoasa.infectii cutanate si ale tesuturilor moi. oase şi lichidele biologice: pleural. Pneumoniae (rezistent la peniciline) sau tulpini de staphylococci rezistente la meticilina. este inhibitor MAO . în proporţie mare în formă neschimbată.

Daptomycin Antibiotic lipopeptidic. policationice. Trece prin placentă. Se utilizează în infecţii grave. ascitic. cu realizarea unor concentraţii plasmtice maxime după aproximativ o oră de la administrare. . osteomielite. mai puţin în LCR (realizează concentraţii inficiente).infecţii cu stafilococi rezistenţi la meticilină.aureus meticilin rezistente. . . în secreţiile branşice. - 39 .endocardite date de streptococi .. care prezintă asemănări structurale cu unele polizaharide din capsula şi peretele celulelor bacteriene. enterococi şi stafilococi . . derivat de la Streptomyces roseosporus. se administreaza parenteral i. inhibarea sintezei ARN citoplasmatic. Corynebacterium spp. volumul de distribuţie mare cu concentraţii terapeutice în oase. deoarece la pH-ul intestinal predomină forma ionizată neabsorbabilă (concentraţiile plasmatice atinse după administrare pe această cale sunt ineficace terapeutic). sinovial. Difuzează în lichidele biologice: pleural. Indicaţii: Este antibiotic de rezervă utilizat în: . realizând concentraţii de 25 % din concentraţia plasmatică a mamei. în parte activă. rezistenţi la meticilină. Are efect bactericid – prin inhibarea consolidării peretelui celulei bacteriene.. ducînd la o toxicitate crescută în insuficienţă renală. Este indicata in infectii cauzate de tulpini S. Absorbtia orala ff.profilactic în cadrul intervenţiilor cardiovasculare sau ortopedice pentru implante protetice.infecţii cu pneumococi rezistenţi la peniciline şi cefalosporine.m. Teicoplamina-cu profil asemănător vancomicinei Nu se absoarbe oral. Epidermidis sau S.Nu pătrunde în LCR.streptococi. eliminarea se face pe cale renală.Activa pe aerobic grampozitiv .Oral se administrează la bolnavii cu diaree şi colită pseudomembranoasă produse de Clostridium difficile. . ficat.foarte polare. 85% din cantitatea conţinută în organism la sfârşitul tratamentului. pancreas.nu se administrează oral pentru efecte sistemice Absorbţia este completă după administrare i.aureus. netransformată. Se asociază cu o aminoglicozidă pentru extinderea spectrului pe bacili G. AMINOGLICOZIDE Sunt antibiotice naturale sau de semisinteză cu caracter bazic.endocardite. stafilococci .. se administrează i. aproximativ 2-3 ore. Actinomicete. care complică tratamentul cu Clindamicină. Difuziunea în ţesuturi este bună. Proprietăţi comune: nu se absorb din tubul digestiv decît 1-2 %. E faecalis.v.şi a potenţării efectului vancomicinei pe enterococi. După administrare orală se elimină integral prin scaun . Peptostreptococus. pericardic. .anaerobic gram pozitiv bacterii. T1/2este scurt. Doze: 1-2 g la 12 ore. toate aminoglicozidele au absorbţie redusă..streptococci.m. legarea de proteinele plasmatice se face în procent mic.antibiotic de alternativă în infecţii grave cu bacterii G+ la bolnavii cu alergie la antibioticele beta-lactamice.Clostridium perfringens. Slaba.La administrare injectabilă rapidă sau în soluţie concentrată poate produce reacţie anafilactoidă trecătoare caracteristică "red man syndrom" (sindrom om roşu). Cea mai mare concentraţie este atinsă în corticala rinichiului. Molecula este formată dintr-o bază ciclică + componenta glucidică. pentru prevenirea infecţiilor cu S. activa pe tulpinile rezistente la vancomicina.

Au efect postantibiotic.streptomicina şi kanamicina.bacili gram negativ aerobi: Enterobacter. Acest efect este favorizat de prezenţa leucocitelor şi creşte cu concentraţia şi durata expunerii la antibiotic. • efect bactericid doză-dependent. Farmacotoxicologie Sunt antibiotice cu indice terapeutic mic.AMINOGLICOZIDE Caracteristici comune  Structură chimică • 2 sau mai multe unităţi de aminohexoze legate glicozidic de o structură de tip aminociclitol central. nefro. • nu traversează BHE.şi neurotoxicitatea. • traversare dificilă a membranelor biologice • absorbţie digestivă absentă (<2%).Lysteria Acţiunea antibacteriană scade în prezenţa puroiului deoarece o parte din moleculele de antibiotic se leagă de acizii nucleici eliberaţi prin liză celulară. Klepsiella pneumoniae. Schigella. • moleculă voluminoasă. ce se menţine câteva ore după scăderea concentraţiilor plasmatice sub valoarea CMI. . Seratia.. sau apar unele enzime mediate plasmidic ce inactivează antibioticul. Aminoglicozidele realizează concentraţii mari în perilimfa din urechea internă.Coci gram pozitiv: stafilococi (tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente şi la gentamicină). Mecanismul de acţiune: . Rezistenţa bacteriană poate apare datorită unor mutaţii ribozomale ceea ce modifică locul de legare la nivelul ribozomilor. cu concentraţia plasmatică eficace terapeutic apropiată de cea toxică. • distribuţie de tip extracelular. Salmonella. Ototoxicitatea este favorizată de 40 . în condiţiile anaerobiozei este inhibat mecanismul activ care transportă antibioticul în interiorul celulei bacteriene.Mycobacterium tuberculozis. de asemenea.bacili gram pozitiv. Pseudomonas aeruginosa. Ototoxicitatea se manifestă prin leziuni cohleare şi vestibulare. manifestat şi în faza de repaus.(efect bactericid ). . • caracter hidrofil. Proteus indol pozitiv. Proteus mirabilis. E. De asemenea modifică formarea polipeptidică prin citirea greşită a codului genetic. Pătrund în celulele bacteriene prin difuziune şi transport activ şi se fixează pe subunităţile ribozomale 30S. • legare redusă de proteine. Acest lucru determină lezarea membranelor citoplasmatice cu pierderea constituenţilor intracelulari ducând la moartea celulei bacteriene. producând distrugerea celulelor senzoriale şi degenerescenţa retrogradă a nervului acustic. Spectrul antimicrobian: . Mecanismul transportator activ este inhibat în mediul acid şi prin asocierea cu cationi bivalenţi (calciu şi magneziu în cantităţi mari). inhibând astfel sinteza proteică bacteriană. coli. terminal (2-dezoxistreptamină)  Caracteristici farmacocinetice • compuşi bazici. Principalele efecte adverse sunt oto. . • eliminare predominant renală Mecanism de acţiune  • inhibarea sintezei proteice (legare de subunitatea ribozomală 30 S). • efect postantibiotic.este bactericid. ½ din concentraţia maternă). • traversează placenta (concentraţii de cca. mecanisme complementare.

urmate de surditate. şoc. Nefrotoxicitatea apare datorită acumulării aminoglicozidelor în parenchimul renal şi depide e concentraţie.m. De aceea hipocalcemia marcată sau asocierea cu curarizante creşte riscul acestor accidente.respectiv împiedică fixarea eficace pe ribozomi.în infecţii grave cu stafilococii penicilinazo secretori se asociază cu oxacilina. . erupţii cutanate.. utilizare terapeutică limitată. creşterea angiotensinei II. . tulburări de echilibru.rezultatul unor mutaţii ribozomiale. vomă. vârstă înaintată. ampicilina sau vancomicina. Leziunile vestibulare se manifestă prin: cefalee. datorită unor mutaţii care modifică mecanismul transportor activ. asocierea cu alte medicamente nefrotoxice. nistagmus. Nu se asociază niciodată între ele. vârsta înaintată.care sunt situate în membrana celulelor bacteriene şi inactivează aminoglicozidele prin acetilare. tratament prelungit.care modifică locul de legare a aminoglicozidelor. febră. concentraţiile sanguie active se menţin 8-12 ore. Reacţiile alergice se produc cu frecvenţă redusă şi se manifestă prin eozinofilie. Se folosesc frecvent asociate cu alte antibiotice pentru lărgirea spectrului antimicrobian şi pentru efectul sinergic: . Rezistenţa bacteriană Poate apare uşor – se datoreşte unor enzime mediate plasmidic. clindamicină. deshidratare. tratament cu diuretice. scăderea volumului intravascular. senzaţie de înfundare a urechilor.în infecţii grave cu Klepsiella şi în infecţii pneumococice nosocomiale se asociază cu o cefalosporină. ticarcilină.imposibilitatea antibioticului de a pătrunde prin membrana celulei bacteriene. Streptomicina Absorbţie digestivă redusă cu eliminare integrală prin scaun după administrare orală. rezistenţi la alte antibiotice mai puţin toxice. Au efect pseudocurarizant prin inhibarea eliberării acetilcolinei din terminaţiile presinaptice. . fosforilare. Difuziune redusă în ţesuturi şi LCR. metronidazol. Produc bloc neuromuscular cu relaxarea musculaturii scheletice cu stare de oboseală a musculaturii scheletice şi respiratorii (chiar apnee). Scad filtrarea glomerulară prin inhibiţia unei fosfolipaze implicată în sinteza prostaglandinelor vasodilatatoare. scăderea volumului intravascular. Spectrul antimicrobian cuprinde: 41 . . Traversează placenta realizând la făt concentraţii de 50% faţă de concentraţia mamei. .folosirea unor doze mari. AMINOGLICOZIDE DIN GENERAŢIA I Au toxicitate sistemică mare. urmate de ataxie. Legarea de proteinele plasmatice se face în procent mic (aproximativ 30%). febră prelungită. şi scăderea filtrării glomerulare. greaţă. T1/2 este de 2-4 ore şi creşte în insuficienţă renală. Se instalează astfel un deficit de prostaglandine. Indicaţii Sunt antibiotice indicate în infecţii grave cu bacili gram negativ aerobi .în infecţii cu Bacterioides fragilis se asociază cu cloramfenicol. Este favorizată de prezenţa leziunilor renale. După administrare i.în infecţii grave cu Pseudomonas se asociază cu carbenicilina sau cu alte peniciline sau cefalosporine active pe acest germen. Leziunile cohleare se manifestă prin tinitus. care produce vasoconstricţie. . Absorbţia după administrare orală este redusă (max 2%) datorită higroscopicităţii mari. Neurotoxicitatea se explică prin atingerea perechii VIII a nervilor cranieni cu tulburări de echilibru şi ataxie.în infecţii cu enterococ se asociază cu benzilpenicilina.

Pasteurella. abces pulmonar.iar din punct de vedere structural este un aminocyclitol. arsuri şi plăgi infectate. în combinaţie cu penicilina se utilizează în tratamentul endocarditei bacteriene. coli. tulburări de echilibru. care nu permit administrarea sistemică. Sunt mai active pe gram negativ-fiind utilizate în infecţii sistemice cu gram negavi.coci G+: streptococ. Se utilizează exclusiv în tratamentul gonoreei la bolnavii alergici la penicilină şi în cazul gonococilor penicilinazo-secretori. comă hepatică (datorită reducerii florei intestinale micşorează producţia de amoniac). Enterococ. pentru pregătirea intervenţiilor pe colon. Este ineficace pe Pseudomonas. Rezistenţa germenilor se instalează rapid. tratamentul tularemiei. Administrată oral în tratamente prelungite poate duce la apariţia unui sindrom de malabsorbţie intestinală. . Local în pielodermite . bacitracina şi polimixina B. în doză de 2g. . eczeme infectate.bacilul Koch uman. Este indicată în general în tratamentul tuberculozei în asociaţii polichimioterapice. eficacitate mai bună. are şi acţiune curarizantă.în infecţii grave cu stafilococ (bronhopneumonie. . Proteus.şi nefrotoxicitatea. În infecţii cu ceilalţi germeni sensibili are utilizare limitată datorită reacţiilor adverse . Salmonella. eozinofilie. Preparatele topice asociază neomicina. septicemie). Poate da reacţii alergice: erupţii cutanate însoţite uneori de febră. La folosire locală produce reacţii alergice manifestate prin erupţii pruriginoase. Produce ototoxicitate pînă la surditate ireversibilă. Indicaţii: .coci G+: stafilococi. 42 . Neomicina Absorbţia orală este redusă. Spectrul antimicrobian este asemănător cu cel al streptomicinei.bacilul tuberculos. Spectinomicina Este un antibiotic produs de -Streptomyces spectabilis. impetigo. Salmonella.m.sau chinolonele sunt contraindicate. AMINOGLICOZIDE DIN GENERAŢIA A II-A Prezintă toxicitate sistemică mijlocie. Oral este utilizată pentru pregătirea intervenţiilor pe colon. anaerobi. Predomină oto. Prezintă oto. Spectrul antimicrobian conţine: . Spectrul antimicrobian cuprinde germeni gram pozitiv şi gram negativ pe care acţionează bacteriostatic. Brucella. Se administrează i. Klepsiella. streptococ piogen. cu acţiune limitată la nivel intestinal. Nu se absoarbe după administrare orală. infecţii cu bacili G-. se recomandă pacienţilor care sunt alergici la betalactamine. endocardită. Local pentru profilaxia şi tratamentul infecţiilor oculare. Kanamicina Proprietăţile farmacocinetice sunt asemănătoare gentamicinei.şi nefrotoxicitate mare.bacili G-: E. prurit. . Schigella.coci G-: meningococ. Este utilizată în infecţii digestive cu germeni sensibili. pneumococ.- bacili G-: Klepsiella. şi nefrotoxicitate cu tulburări glomerulare şi tubulare. Haemophilus influenzae. au un spectru mai larg. furunculi. Schigella.: .

Se foloseşte în infecţii cu germeni G.Gentamicina Absorbţia din tubul digestiv este neglijabilă. ca tratament empiric în infecţiile nosocomiale. Sisomicina – spectru antibacterian asemănător AMINOGLICOZIDE DIN ENERAŢIA A III-A Se caracterizează prin toxicitate sistemică mult mai redusă. la 8 ore. Nu se asociază cu alte substanţe oto-. După administrare i. Enterobacter. Pseudomonas. Spectrul antimicrobian cuprinde: . E. Se administrează i.rezistenţi la gentamicină şi tobramicină. . Se asociază cu: . prodicând mai ales leziuni cohleare. Rezistenţa bacteriană este mediată plasmidic şi se instalează prin sinteza unor enzime care inactivează antibioticul.nefrotoxicitate mai redusă.3%. Ototoxicitatea este mare. Este ototoxică. se utilizează sub formă de soluţie oftalmică 0.v. În cazuri grave se poate creşte doza la 240 mg/zi în 3 prize. Potenţialul de dezvoltatre al rezistenţei este redus.iar rezistenţa bacteriană se instalează greu. Reacţiile adverse sunt comune cu ale gentamicinei dar de intensitate mai scăzută.cu benzilpenicilina sau ampicilina în endocardita cu enterococi rezistenţi la streptomicină. Eliminarea se face renal prin filtrare glomerulară. sau unguent oftalmic 0. Amikacina Este un derivat sintetic al kanamicinei eficace pe multe tulpini de enterobacteriacee rezistente la gentamicină şi tobramicină deoarece are molecula invulnerabilă la enzimele ce inactivează aceste substanţe. Proteus. Tobramicina Spectrul antimicrobian este asemăntor gentamicinei. nemodificată. M.cefalosporine în infecţii cu Klepsiella. .avium şi în noocardioză. . la adulţii normali este între 1-4 ore. Circulă în sânge nelegată de proteinele plasmatice. coli. . în infecţii ale ochiului cu bacterii sensibile. 43 .m.3%.carbenicilina în infecţii cu Pseudomonas. Spectrul de activitate mai larg. dar cu activitate mai intensă pe Pseudomonas şi Serratia şi mai redusă pe ceilalţi germeni G-. Netilmicina Are proprietăţi asemănătoare gentamicinei cu deosebirea că este rezistentă la enzimele ce o descompun pe aceasta. Doze: 40-8mg de 2 ori /zi..sau i. în insuficienţa renală creşte în funcţie de cearance-ul creatininei.bacili G-: Seratia. şi nefrotoxică.coci G+: stafilococi (stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi şi la gentamicină). realizează concentraţii plasmatice eficiente în 60-90 minute.sensibili se administrează sistemic şi pe cale intrarahidiană. nefro-toxice sau cu curarizante. putând ajunge în caz de anurie până la 70 ore. În meningite cu bacili G.ampicilina în infecţii cu colibacili sau Proteus. producând mai ales afectare vestibulară. Efectul este sinergic cu benzilpenicilina sau ampicilina pe enterococ. Klepsiella. T1/2 este variabil.. Se asociază cu chimioterapice specifice în infecţii cu Mycobacterium tuberculosis.m. Concentraţia activă se menţine 8 ore. nefrotoxicitaea este redusă. La bolnavii care au primit curarizante poate cauza apnee toxică. Pentru efect local.

ale ochiului şi anexelor sale. Leziuni cohleare. adenilarea sau acetilarea grupelor –NH2 sau – OH) .vertij. Isepamicina Derivat al gentamicine irezistent la majoritatea enzimelor bacteriene inactivatoare pentru celelalte aminoglicozide.  Mecanismul instalării rezistenţei bacteriene • inactivarea enzimatică a antibioticului (diverse enzime – fosforilarea. E. Yersinia. aeruginosa (cu excepţia streptomicinei şi kanamicinei.şi nefrotoxică decât celelalte aminoglicozide.3 %. în infecţii nosocomiale cu germeni G. coli. cu acţiune slabă). reacţii alergice (rar).insuficienţă renală funcţională reversibilă. leziuni vestibulare. echilibru. Administrarea se face oral. • acţiune pe Mycobacterium tuberculosis (streptomicina. Schigella. • alte efecte: parestezii. Proteus sp. se evită asocierea cu alte medicamente nefrotoxice!). kanamicina) Reacţii adverse specifice • OTOTOXICITATE (toxicitate cohleară şi vestibulară) conc. enterococ) – sinergism cu lactaminele.transfer de plasmide sau conjugare. Spectrul antimicrobian cuprinde: Coci G+: stafilococi meticilinosesibili. Salmonella. coli. ataxie • NEFROTOXICITATE –acumulare in parenchimul renal (frecvenţă mare – 8-26% .şi în infecţiile bolnavilor imunodeprimaţi. Local se utilizează în infecţii cu germeni sensibili. AMINOGLICOZIDE Caracteristici comune   • acţiune marcată pe bacili Gram- Spectru de activitate negativ (Enterobacter. • acţiune slabă sau moderată pe germeni Gram-pozitiv (Staphylococcus aureus. Bacili G-: Haemophyllus influenzae.). Lysteria monocytogenes. active pe Serrratia . E. • BLOC NEUROMUSCULAR (efect pseudocurarizant). campylobacter.mari in perilimfa din urechea interna.Este activă pe tulpinile rezistente la gentamicină şi tobramicină. 44 . Proteus.tinitus. Klebsiella. P.-→surditate • NEUROTOXICITATE atingerea perechii a VIII a nervilor cranieni – tulburări de echilibru. colită pseudomembranoasă (foarte rar). Este mai puţin oto. sub formă de soluţie oftalmică 0.

respectiv analogi) • inhibarea sintezei proteice (legare de subunitatea ribozomală 50 S). prin fixarea de subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni. Brucella. Cloramfenicolul Este un antibiotic natural produs de Streptomyces venezuelae. având biodisponibilitatea orală variabilă 75-90%. dar în caz de insuficienţă renală sau hepatică se poate dubla sau tripla. datorită efectelor adverse şi instalării rezistenţei germenilor. Claramfenicolul bază se absoarbe bine oral. Mecanism de acţiune: este bacteriostatic. • intrarea în celula bacteriană se face prin difuziune facilitată. deoarece cloramenicolul bază activ. inhibând sinteza proteică microbiană.bacili G-: E. Proteus. Are liposolubilitate mare. Epurarea se face predominant prin metabolizare (glucuronoconjugare). coli. • absorbţie orală bună. Spectrul antimicrobian cuprinde: . Cloramfenicolul palmitat atinge concentraţii plasmatice mai joase. 45 . inclusiv în LCR (realizează concentraţii e 30-50% faţă de cele plasmatce. traversează semnificativ BHE Structură chimică • compuşi cu structură relativ simplă (derivaţi de nitrobenzen. clorafenicolul şi de sinteză. atunci când meningele este neinflamat). Mecanismul instalării rezistenţei bacteriene  Mecanism de acţiune  • inactivarea enzimatică a antibioticului (enzima – acetiltransferază) . se desface treptat prin hidroliză în intestin. Enterobacter. Traversează placenta realizînd la făt concentraţii plasmatice egale cu cele realizate la mamă. realizând concentraţii eficiente terapeutic. O parte se elimină renal netransformat.transfer de plasmide. T1/2 este scurt. AMFENICOLII În această grupă se încadrează substabţe naturale. cu difuziune bună şi rapidă în toate ţesuturile. • distributie largă.coci G+: stafilococ auriu penicilinazosecretor. . În prezent utilizarea lor este limitată. iar concentraţia maximă se realizează lent. Haemophyllus influenzae. ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG • compuşi extrem AMFENICOLI Caracteristici  comune de lipofili.oprind formarea lanţurilor peptidice.. • efect bacteriostatic sau bactericid (în funcţie de doză şi de sensibilitatea bacteriană.ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG În această categorie se încadrează două tipuri de substanţe: tetracicline şi amfenicoli. Klepsiella. Salmonella. tiamfenicol.

4-1%.  pe mucoase produce: glosite. Moartea survine la 3 zile de la începerea tratamentului. stomatite. Are avantajul că: .  hemoragii intestinale (la doze mari în tratamentul de atac al febrei tifoide). 1-2 g/zi la împărţite în 3-4 prize la 6-8 ore. letargie.inductorii enzimatici (fenobarbitalul) cresc epurarea cloramfenicolului prin metabolizare. Indicaţii: Este antibiotic de rezervă în infecţii grave pentru care nu există alternativă terapeutică: . cianoză. sulfamide antidiabetice. La nou născut duce la apariţia sindromului cenuşiu. colici. manifestat prin anorexie. . în cursul tratamentului se fac examene hematologice şi se opreşte admiistrarea la primele semne de deprimare medulară. I. se indică efectuarea hemogramei.tulburări neuropsihice de ordin toxic: nevrită optică. pneumonii cu Haemophylus influenzae. pentru copii 700 mg /Kg corp Tiamfenicol Este analog al cloramfenicolului la care gruparea –NO2 a fost înlocuită cu –SO2-H3. şoc. confuzie.Reacţii adverse la nivelul tubului digestiv:  diaree.rickettsii. Mecanismul este probabil de natură idiosincrazică. Fenomenul este ireversibil şi apare în cursul tratamentului sau după încetarae lui la diferite intervale de timp. vărsături. delir. distensie abdominală.coci G-: gonococ.deprimarea hematopoezei: anemie aplastică (deficit de încorporare a Fe de către eritrocite). . . manifestările clinice constau în hemoragii şi infecţii. vomă. fiind independent de doză. . Contraindicaţii: . ca alternativă la tetracicline. limbă neagră. . iar cantitatea totală ăntr-o cură să nu depăşească 20-25 g.realizează concentraţii mari în urină şi bilă. hipotensiune cu tendinţă de colaps.  enterită stafilococică severă manifestată prin diaree. tahipnee.cloramfenicolul este inhibitor enzimatic şi creşte concentraţia plasmatică pentru anticoagulantele cumarinice. laringotraheite. colorarea cenuşie a pielii.abcese cerebrale cu bacterii anaerobe. dureri abdominale.infecţii cu stafilococ penicilinazo-secretor. bruceloză.meningite purulente . anorectite. Local. Doze: Adulţi: 2-4 g/zi împărţit în 4 prize.. unguente 1-2 % sau colir 0. leucopenie. Reacţii adverse hematologice: . Fenomenul se datorează deficitului de epurare hepatică prin glucuronoconjugare dar şi deficitului de eliminare renală a formei neconjugate.v. . fenitoină. 46 .febră tifoidă şi paratifoidă. . diaree cu scaune verzi. Este favorizat de cure prelungite şi repetate. trombocitopenie. agranulocitoză.nu este indicat în infecţii cu germeni sensibili la alte antibiotice şi chimioterapice.tifos exantematic.septicemii de origine abdominală (asociat cu amikacina). alte salmoneloze. Dacă tratamentul depăşeşte 5 zile.riscul anemiei aplastice este mic. ceea ce îi restrânge utilizarea terapeutică. . . meningococ.nu se fac serii repetate de tratament. Gravitatea reacţiilor adverse produse de cloramfenicol este mare. Interacţiuni medicamentoase: . . .

Al. Difuziunea în ţesuturi este mare pentru teraciclinele din a II-generaţie datorită liposolubilităţii crescute. Tetraciclina se elimină prin scaun 40% (de aceea deprimă intens flora intestinală) şi renal 60%. realizând concentraţii crescute în plămâni. minociclina. formează chelaţi mai ales cu tetraciclinele din prima generaţie. din cauza frecvenţei mari a rezistenţei bacteriene precum şi a fenomenelor nedorite legate de spectrul foarte larg de acţiune. Doxiciclina se elimină sub formă de chelaţi inactivi. organe genitale feminine şi prostată. salivă. bilă. După generaţii: 1.retard: doxiciclina. . mai rar parenteral. deprimând mai puţin flora intestinală. spută. Clasificare: După origine: 1. demecociclina. Alimentele. Biodisponibilitatea după administrare orală este mai mică de 80 % iar a doxiciclinei şi minociclinei este de 90-100%. doxiciclina Farmacocinetică: Absorbţia tetraciclinelor se face din stomac sau duoden. Mg. cu nucleu policiclic naftacencarboxamidic. clortetraciclina. Legarea de proteinele plasmatice este medie la tetraciclină şi mare la doxiciclină (peste 80%). 47 .determină acumularea şi creşte toxicitatea tetraciclinelor.TETRACICLINELE Sunt antibiotice produse de diferite specii de Streptomyces. Eliminarea se face prin scaun şi urină. Tetraciclinele sunt rareori folosite ca antibiotice de primă alegere. 2. oxitetraciclina. În LCR numai minociclina realizează concentraţii eficiente.semiretard: metaciclina. Trec bariera placentară şi în laptele matern. Insuficienţa renală . Tetraciclinele se acumulează în oase şi dinţi. mai ales produsele lactate. medicamentele antiacide cu Ca. Administrate injectabil: rolitetraciclina. generaţia I: tetraciclina. Fe. substanţe sintetice administrate oral . substanţe naturale: tetraciclina 2. generaţia a II-a: minociclina.Se administrează obişnuit pe cale orală.

Mecanismul de acţiune: este bacteriostatic prin legarea specifică se subunităţile ribozomale 30S. se instalează lent. Vibrio cholerae. TETRACICLINE Caracteristici  comune Structură chimică • derivaţi tetraciclici naftacencarboxamidă) (derivaţi de • absorbţie orală bună.în infecţii mixte. Indicaţii terapeutice : . pentru evitarea acestui fenomen se administrează cu multă apă şi se evită administrarea înainte de culcare. meningococ.bacili G-: Brucella. . stafilococ. greaţă. coli. bruceloză. Proteus. . vomă. furunculoze. stafilococi. Rezistenţa bacteriană. tularemie. Spectrul antimicrobian: . Listeria. în tratamentul episoadelor acute ale bronşitei cronice.prin membrana citoplasmatică a celulelor microbiene. . .unii helminţi.este importantă.spirochete . tifos exantematic. abcese. cu împiedicarea sintezei proteice bacteriene. unele tulpini de E. micoplasme. Legionella. dureri epigastrice la administrare orală. Rezistenţa bacteriană se instalează lent şi este mediată plasmidic. • formează chelaţi neabsorbabili cu ionii de Ca. . Mg (inclusiv produse lactate) • inhibarea sintezei proteice (legare de subunitatea ribozomală 30 S). infecţii cronice ale căilor respiratorii. Mecanism de acţiune  Mecanismul instalării rezistenţei bacteriene  • împiedicarea accesului antibioticului la ţintă.coci G-: gonococ. antrax. Zersinia. Francisella tularensis.coci G+: streptococi. Fe. Klepsiella.bacili G+: bacillus antracis.iritaţie gastrică şi intestinală. protozoare. ca urmare a expunerii la antibiotic şi este mediată plasmidic (transfer plasmidic) datorită –interferării sistemului transportor care asigură pătrunderea tetraciclinelor în celule. pneumonii cu pneumococ. consumator de energie) • efect bacteriostatic.Tetraciclinele traversează prin difuziune membrana externă a bacililor gram negativ . • intrarea în celula bacteriană se face astfel: • prin porine (transport activ.uneori în tratamentul acneii. Pneumococi. . coloraţi. Enterobacter. febra Q.infecţii oftalmice şi digestive. Apare prin capacitatea sistemului transportor activ de a transporta tetraciclinele în interiorul celulei sau prin scăderea permeabilităţii membranare.mai rar ulcere esofagiene.virusuri mari.infecţii produse de micoplasme.acumulîndu-se intracelular. clamidii. 48 .streptococ. Reacţii adverse: La niveul aparatului digestiv: .ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG • compuşi lipofili.

Este indicată exclusiv în infecţii grave cu germeni sensibili. iritaţie perianală complicată cu suprainfecţii şi hipovitaminoză. dentină şi smalţul dentar.produsele lactate. rezistent la vasopresină fotosensibilizare La nivelul oaselor şi dinţilor se cumulează şi formează chelaţi de tetraciclină cu ortofosfat de calciu. intraarticular. - Tetracicline din prima generaţie Tetraciclina Biodisponibilitatea orală este bună 70-80%. La sugari poate creşte presiunea lichidului cefalo-rahidian cu bombarea fontanelelor.stomatită.holeră . femei gravide leuze. . Difuzează bine în lichidul peritoneal.motiv pentru care sunt contraindicate în insuficienţă renală. efectul toxic hepatic este favorizat de insuficienţa renală.infecţii cu Chlamidia pneumonii. substanţe alcalinizante de asemenea îi scad absorbţia considerabil.tularemie .deoarece se acumulează la bolnavii cu insuficienţă renală provocînd fenomene toxice . K ) . scăzută în prezenţa ionilor de calciu. de aceea sunt contraindicate la femei gravide.. În insuficienţă renală. Nu se administrează sub formă de aerosoli sau rectal. T1/2 plasmatic este de 6-12 ore.v. pot produce fenomene flebită locală. Se leagă de proteinele plasmatice 60%.acnee. fier. sinovial şi în secreţia sinusului maxilar.inclusiv afectarea toxică a rinichiului.diabet insipid nefrogen. intravezical sau în cavităţile infecţiilor. Poate fi administrată intrapleural. .datorita inhibarii sintezei proteice).fiind contraindicte la sugari. fenomen frecvent pentru tetraciclinele din prima generaţie. La nivel renal: . excepţie doxiciclina. Contraindicaţii: La sugari creşte presiunea în LCR. intraperitoneal. pericarpic.gonoree . Este medicaţie de elecţie în : . Demeclociclina 49 .(excepţie doxicilina).trachoma. copii sub 8 ani.Injectate i. rectită. Se produce colorarea în brun a dinţilor cu hipoplazia smalţului dentar. Acest fenomen afectează dentiţia de lapte dacă se administrează în a doua jumătate a sarcinii şi dentiţia definitivă dacă se administrează până la vârsta de 8 ani.disbacterioză intestinală (dismicrobism) prin favorizarea dezvoltării infecţiilor enterice cu Candida. . magneziu.bruceloză .actinomicoză .afectarea toxică a celulelor tubulare. cu Mycoplasma. oase. Este contraindicată asocierea tetracicline-peniciline deoarece apare antagonism (tetraciclinele antagonizează efectul bactericid al penicilinelor prin împiedicarea înmulţirii germenilor .amebiază intestinală . Rolitetraciclina Este un derivat al tetraciclinei care eliberează prin hidroliză tetraciclină. coexistenţa cu alte boli hepatice.ricketzioze. . Se acumulează în ţesutul reticuloendotelial. aluminiu. La nivel hepatic: pot produce infiltrarea grasă a ficatului. Doze: 2-4g/zi în patru prize egale. Medicaţie de alternativă în: . Depunerea în oase poate inhiba creşterea copiilor. malnutriţie.scăderea producţiei de vitamine sintetizate de flora intestinală ( vitamina B. sarcină. sugari.Alimentele .

a sclerei. Enterobacter. vertij. Doze: 300mg – 500 mg la 12 ore. coli. Klepsiella. . ameţeli. Pasteurella.prostatită cronică cu germeni gram negativ sau Clamydia.cocii G+: streptococi. stafilococi.bacili gram pozitiv: clostridii. Are liposolubilitate de 25 ori mai mare comparativ cu tetraciclina. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE Cuprind două grupe de substanţe: 1. Polimixinele: .Face trecerea între cele două clase de tetracicline. . 2. Bacterioides fragilis-este mai activă decât tetraciclina. stafilococi sunt sensibili la concentraţii mici de antibiotic.bacili G. Bacitracina . tinitus. 50 . 70% din cantitatea filtrată glomerular se reabsoarbe tubular.profilactic. cationi bi şi trivalenţi.active pe bacilii gram negativ: E. gonococi. apoi 100 mg/zi. iar numărul tulpinilor rezistente este redus.sinuzite. cationi bi ş i trivalenţi. meningococi. . tulburări de echilibru. T1/2 mai lung comparativ cu tetraciclina. Doze: Iniţial 200 mg. Excreţia se face renal. Fierul scade absorbţia doxiciclinei. . Minociclina Absorbţie completă din tubul digestiv. E. dar cu incidenţă a disbacteriozei intestinale redusă. peste 90%.episoade acute ale bronşitelor cronice. Are liposolubilitate de 5 ori mai mare decât tetraciclina de aceea distribuţia tisulară este mult mai bună. . Doze: iniţioal 200 mg.infecţii pelvine produse de gonococi.pe coci gram negativ: gonococi. . Bacitracina Este un antibiotic natural produs de Bacillus subtilis. Coli şi alţi bacili gram negativ anaerobi. Salmonella.aerobi. coli. unghiilor. Tetracicline de generaţia a doua Doxiciclina Absorbţie orală crescută. T1/2 este de aproximativ 18 ore. pneumococi. ceea ce îi conferă efect retard. Indicaţii: . lapte. Epurarea ei nu este influenţată de insuficienţa funcţională a rinichiului sau a ficatului. Se leagă de proteinele plasmatice mai mult de 80%. Spectrul antimicrobian este asemănător tetraciclinei. cu excepţia fierului. cu deosebirile: . neinfluenţată de alimente. . La administrare prelungită poate produce pigmentarea pielii.activă pe cocii gram pozitiv: streptococi. Prezintă cel mai mare risc de reacţii fototoxice dintre tetracicline.pneumonii atipice produse de Mycoplasma. Are absorbţie digestivă medie. Reacţile adverse sunt specifice grupei. o doză/zi pentru evitarea diareei călătorilor produsă de E. cu biodisponibilitate puţin influenţată de alimente. bacil difteric şi . apoi 100 mg/zi la 12 ore. Poate produce toxicitate vestibulară prin acumulare în epiteliul nervos vestibular. depăşind 12 ore. T1/2 este lung. Frecvent produce: greţuri. Bordetella.

clostridii.au toxicitate sistemică mare. • moleculă relativ mare.alterează membrana citoplasmatică a bacteriilor gram negative ireversibil.  unguente pentru aplicale locală sau pe piele: eczeme infectate.  Pulberi sau soluţii. neurotoxicitate. prin inhibarea formării peretelui bacterian. POLIMIXINE Caracteristici comune  Structură chimică • compuşi hidrofili. Spectrul antimicrobian: • coci G+: streptococi. Rezistenţa bacteriană se instalează lent.ulcer cutanat infectat.cuprinde un amestec de polipeptide. . principalul component fiind bacitracina A. 51 .plăgi traumatice şi chirurgicale inflamate. Utilizări Se uilizează exclusiv local deoarece are nefrotoxicitate mare. gonococ • spirochete: Treponema palidum Are acţiune bactericidă de tip degenerativ. • nu sunt activi pe cale orală (decât în infecţii cu localizare digestivă) • structură polipeptidică  Mecanism de acţiune •-acţionează ca detergenţi cationici: datorită caracterului lor amfipatic penetrează în celula bacteriană şi se inseră printre fosfolipidele membranare producând tulburări de permeabilitate care conduc la pierederea unor constituenţi esenţiali pentru celula bacteriană.(nefrotoxicitate.. POLIMIXINE Au structură lipopeptidică. . stafilococi • bacili G+: bacil difteric. Preparatele locale conţin asocieri de bacitracină polimixină sau/şi neomicină ( de regulă conţinutul în bacitracină este de 500 UI la 1g). . -se utilizează doar în infecţii foarte grave cu bacili gram negativ. paralizia musculaturii striate). • efect bactericid. . avînd acţiune bactericidă absolută. • coci G-: meningococ. produc dezechilibre electrolitice.

datorită moleculei ce conţine o porţiune lipofilă şi una hidrofilă. cu excepţia LCR şi creier unde realizează concentraţii ineficiente din punct de vedere terapeutic.parestezii periorale.coli. difuzează bine în ţesuturi.hiponatriemie.Ca aerosoli în infecţii traheobronşice cu bacili gram negativi. .senzaţie de arsură. La doze mari produce: . Are efect neurotoxic manifestat prin: . . Poate provoca reacţii de tip toxic (nefrotoxic) Eliminarea se face preponderent renal cu risc de cumulare în caz de insuficienţă renală. Pateurella. Are potenţial nefrotoxic mare.edem local. aerosoli conţin 10000-100000 UI/ml. intraarticulară. Fenomenele sunt reversibile la întreruperea tratamentului.proteinurie. cu apariţia durerii la locul injecţiei i. • Puţin sensibili sunt Proteus şi Serratia. Mecanismul de acţiune este bactericid absolut: . ! Toxicitatea renală creşte în asociere cu antibiotice nefrotoxice (aminoglicozide). Soluţiile pentru administrare intrapleurală. Klepsiella. Oral e administrează fracţionat la 8 ore. .Oral în dispepsii colibacilare la sugari şi copii şi în dizenteria colibacilară. Indicaţii: . . Spectrul antimicrobian cuprine: • bacili G-: E. Produce paralizia musculaturii striate cu oprirea respiraţiei.Sub formă de aplicaţii locale în otita externă.Sistemic doar în infecţii grave cu bacili gram negativ sensibili. Produce reacţii de tip toxic. Influenzae. Bordetella. unguente) conţin asocieri cu bacitracina.Polimixina B Produs de bacillus Polymixa – polimixina B. • insuficienţă renală. ulcere corneene. Poate produce tulburări electrolitice: . .hipopotasemie. de aceea se foloseşte rar sistemic.m.înţepătură. Preparatele de uz topic (soluţii.coli. aminoglicozide.scade filtrarea glomerulară şi creşte azotemia. pentru lărgirea spectrului de acţiune. Contraindicaţii: • miastenia gravis.Intra-rahidian în infecţii cu Pseudomonas aeriginosa. Enterobacter. Salmonella.vertij. Rezistenţa se intalează lent prin modificarea membranei celulare bacteriene externe care nu mai permite pătrunderea antibioticului la membrana citoplasmatică. infecţii oculare. La aplicarea topică poate produce: . . . . .acţionează asupra majorităţii bacililor gram negativ.m. neomicina. H. 52 . Polimiina B sulfat nu se absoarbe după administrare orală (nu apar efecte sistemice). . . După administrare i. E. • asocierea cu alte deprimante ale plăcii motorii: curarizante.hematurie. Are efec iritant local. se inseră între lipidele şi proteinele membranei citoplasmatice bacteriene pe care o alterează ireversibil.hipocloremie. • Pseudomonas aerugiosa este sensibil la concentraţii mai mari. .tulburărie vedere.

25. cu realizarea unor concentraţii urinare mari. avînd efect bactericid . focare diseminate). tuberculosis şi M. Avium şi alte micobacterii atipice produc boli mai rare la om. Salmonella.v. eficientă în infecţiile căilor urinare. cînd nivelul plasmatic creşte de 3 ori. Bovis produc tuberculoza. Tuberculosis. Posologia :doza exprimată în U. iar prin intermediul sistemului circulator diseminează. polimixina E . se injectează în LCR. i. în formă activă . ANTITUBERCULOASE În genul Mycobacterium există peste 30 de germeni. Indiferent de locul în care se găsesc bacilii tuberculoşi (plămâni. 1 mg Colistin corespunde 10.Schigella Salmonella cu localizare intestinală sau urinară. Absorbţia după administrare orală ( sub formă de sulfat )este foarte redusă.Doza :6-8 milioane/ zi pe cale orală .COLIMICIN – Produsă de bacilus colistimus. care se transmite prin contact direct pe cale respiratorie. însă pot fi reactivate. La copii 100. iar Haemophylus. Pentru utilizare injectabilă i. Pentru utilizare orală şi topică se foloseşte sulfatul de colistină.. bacilii trec în sânge. Preparate COLIMICIN comprimate. • injecţii inraarticulare şi pleurale. Eliminarea se face renal. indicat în infecţii cu bacili Coli. Schigella. • pregătirea pentru intervenţii chirurgicale pe colon. Bacilii pătrund în plămân sub formă de picături aerosolizate.Haemophiyus. M. Microorganismle pot supravieţui în interiorul macrofagelor.PPOLIMIXINA E . care poate fi evidenţiată prin testul de reactivitate cutanată la derivaţii proteici purificaţi ai tuberculinei. Piocianic. dar nu se răspândesc. În insuficienţă renală se reduc dozele cu 35 % sau 50% pentru un clearance al creatininei de 520 ml /min . Sub formă de metansulfonat de sodiu se administrează parenteral. • spălături vezicale.000UI .I. Pseudomonas cu localizare meningeală. Nu trece în creier şi LCR.000 UI. indicat în infecţii severe.000 UI /zi/kgc oral. Spectrul cuprinde : Klebsiella. 1-4 milioane /zi pe cale parenterală.m.( la adm. Leprae produce lepra. dar foarte mulţi dintre ei sunt nepatogeni pentru om. Tuberculoza apare prin infecţia cu M. De asemenea. leziunile se vindecă prin intervenţia monocitelor care se transformă în macrofage şi se organizează în granuloame. M.v.250. Se acumulează în membranele celulare. Enterobacter. i.Colistina. ganglioni limfatici. M.respective 5 ml/ min. Enterobacter.v. sau i. După prima infecţie bacilii se înmulţesc în interiorul celulei timp de 2-8 săptămâni. • topic • instilaţii articulare şi oftalmice. răspândirea lor este oprită). efectele fiind locale intestinale Nu se absoarbe prin mucoase. sau i. Indicat în: • gastroenterite cu germeni sensibili. Mecanismul de acţiune şi specrul antimicrobian sunt similare polimxinei B.acţionează pe bacilii gram negativ. apoi sunt ingeraţi de macrofage şi transportaţi la ganglionii limfatici regionali (aici.m. 53 .000UI/kgc. iar organismul gazdă dezvoltă hipersensilitate (mediată celular).) cu acţiune sistemică. se foloseşte metansulfonatul de sodiu.

cicloserina.TBC.În formele grave: rifampicină+streptomicină+izoniazidă+pirazinamidă. . cycloserina. gastrointestinal.gatifloxacina Tratamentul se face cu o primă linie de terapie care constă în : Izoniazidă + rifamoicina +pyrazinamida+ ethambutol sau streptomicina. inhibiţia sintezei peretelui bacterian: cicloserina. au perioade de latenţă metabolică. pirazinamida.TBC. nepurulentă.ce poate evolua ca o pneumonie nespecifică. protinamida. hemoptizie. De multe ori pot prezenta forme atipice. . dependentă de ADN. ofloxacina.de aceea tratamentul trebuie să asocieze două sau mai multe chimioterapice şi să fie de durată lungă. constituent major al peretelui bacterian. semne clinice: tuse cu expectoraţie redusă. pirazinamida b) chimioterapice antituberculoase minore (de rezervă): -antibiotice:. ciprofloxacina). Mecanisme de acţiune: 1. 2. 4. Clasificare: a) chimioterapice antituberculoase majore: -antibiotice: rifampicina.complexarea ARN polimerazei (prin legarea de subunitatea ) cu formarea unui complex stabil .pulmonar. acid aminosalicilic.pot dezvolta repede rezistenţă. Se aplică întotdeauna polichimioterapie.boală cronică.inhibarea sintezei unor lipide şi fosfolipide din peretele micobacteriilor: izoniazida.boală cu debut insidios cu afectare pulmonară. kanamicina. transpiraţii nocturne. împiedicarea sintezei acidului folic prin antagonism competitiv cu acidul paminobenzoic: acid aminosalicilic. ansamicina -chimioterapice: etionamida. cu un număr mare de atomi de carbon. febră. cutanat etc. cuprinşi în structura aromatică. . Face parte din clasa ansamicinelor. Se recomandă asocierea între antibiotice şi chimioterapice: . amikacina.2-3 luni: rifampicină+etambutol+izoniazidă . care sunt precursori ai unui acid (acid micolic) . 3. meningeal.Tuberculoza poate fi : . kanamicina.constă în extinderea infecţiei la nivelul altor organe: genitourinar. . kanamicina. inhibiţia ADN girazei bacteriene : fluorochinolone (moxifloxacina. ciprofloxacina. inhibiţia sintezei acizilor graşi. cu simptome constituţionale ca: pierderea în greutate. O alternativă ar fi : moxifloxacina.TBC.inhiarea sintezei proteice prin fixarea de subunitatea ribozomală 30S: streptomicina. sub supraveghere strictă medicală care are ca scop eradicarea infecţiei şi a mutanţilor rezistenţi. ocular. inhibarea sintezei proteice prin: .capreomicina.sau gatifloxacina. moxifloxacina. compuşi care au un nucleu aromatic şi un lanţ alifatic care leagă ca o ansă doi atomi opuşi. capreomicina. Rifampicina Derivat semisintetic al Rifampicinei B produs de Streptomyces mediteranae. -chimioterapice: izoniazida. .de obicei asimptomatică. . ofloxacina. etanbutol. Tratamenul antituberculos este reglementat prin programul naţional antituberculos. 5. 54 . amikacina. amikacina..etionamida. acid aminosalicilic. .boală reactivată . streptomicina. ceea ce face mai dificil tratamentul.Apoi: izoniazidă+etambutol sau izoniazidă+streptomicină .extrapulmonar. . cu scăderea formării ARN: rifampicina.Bacilii tuberculoşi sunt localizaţi în parte intracelular şi în leziuni greu accesibile.TBC –infecţie primară.

urină.Absorbţia orală este aproape completă. .Sindromul imunoalergic se caracterizează prin febră.bacterii G+. .tuberculoză pulmonară sau extrapulmonară. idiferent de localizare. dureri abdominale. cefalee. datorită inducţiei enzimatice. Are acţiune enzimoinductoare la nivelul ficatului. Realizează concentraţii mari în plămân. fiind activă mai ales pe germenii aflaţi în faza de diviziune rapidă. . Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 90%.osteomielite. Biotransformarea se face prin acetilare la nivel hepatic cu formarea acidului izonicotinic. mialgii (în sânge sunt prezenţi anticorpi antirifampicină).efecte toxice hepatice:creşterea transaminazelor. 55 .insuficienţă hepatică şi renală. . nelegată de proteinele plasmatice. bacili G. Spectru: . . Este activă pe germeni extracelulari şi germeni cuprinşi în fagocite. vomă. . Formează un complex stabil cu subunitatea beta a ARN polimerazei. .favorizînd apariţia unor accidente cu caracter imunoalergic. somnolenţă.stafilococi. apoi scade la 2-3 ore. Trece în LCR cu realizarea unor concentraţii reduse. T1/2 este de aproximativ 3.În tratamenul intermitent: 750-900 mg de 2 ori/săptămână. O parte se elimină renal netransformată.reacţii alergice: prurit. Prezintă risc de cumulare în insuficienţa hepatică şi renală. artrită cu stafilococ auriu. este 90%. Metabolizarea se face prin dezacetilare. eliminarea renală nebiotransformată este de aproximativ 29% din doza administrată (risc major de cumulare în insuficienţa renală). ficat. cu solubilitate mai mare şi BD mai bună.lepră (în asociere cu dapsona ).este activă pe Neisseria gonorhoae 600-900mg.endocardită stafilococică complicată. . Procesul de biotransformare prezintă polimorfism genetic: . Mecanismul de acţiune. hepatită cu icter. Sinerdol RH Derivat de rifampicină.Enterobacter.bacilul Koch şi alte micobacterii .1 ore. infecţii cu Stafilococ auriu ( în asociere cu cefalotina sau aminoglicozide). Toxicitatea hepatică creşte în asociere cu izoniazida. erupţii cutanate.primul trimestru de sarcină ( primele 3 luni). nefrită interstiţială.SNC: oboseală. scad efectele medicamentelor metabolizate hepatic. febră.Coli. Izoniazida Are biodisponibilitatea orală crescută.este bactericid.Klebsiella.E. . Circulă liber în plasmă. Indicaţii: .zona zoster. Participă în circuitul enteroheopatic. ataxie. . Efecte adverse: . Datorită efectului inductor enzimatic. dependentă de ADN. Trece prin placentă şi laptele matern. Contraindicaţii: . anemie hemolitică. Schigella. cu formarea unui metabolit activ ca antituberculos. . Posologie: .Administrarea intermitentă determină creşterea frecvenţei reacţiilor adverse. T1/2 este de aproximativ 3-5 ore la începutul tratamentului. Efectul este mai durabil şi toleranţa mai bună. . confuzie.în tuberculoză: 600 mg/zi doză unică. frisone. bilă. Se elimină pe cale renală şi prin bilă. Distribuţia în organism este bună. Trece în laptele matern. . inhibând astfel formarea ARNm (împiedică sinteza proteică). efectele secundare constînd in polinevrite mai ales.greaţă.la acetilatorii lenţi.

Trece prin placentă dar nu trece în laptele matern.este activ asupra bacililor intracelulari şi extracelulari.la persoanele care fac chimioprofilaxie: 5 mg/kgc/zi. vasculită sindrom reumatoid. reacţii alergice: erupţii cutanate.m. sau i. Mecanismul de acţiune . anemie. retenţie urinară datorate inhibării MAO. leucopenie. ataxie. . afectare hepatică( hepatită toxică) care apare după 1-2 luni de tratament (mai ales la persoanele vîrstnice).este bacteriostatic prin inhibarea sintezei de ARNm şi a metabolismului bacililor.tulburări SNC: creşte excitabilitatea SNC ducînd la insomnie. constipaţie. Realizează sterilizarea leziunilor tuberculoase. reacţii alergice cutanate. Epurarea se face predominant prin metabolizare. scăderea capacităţii de memorizare. Este activă pe micobacterii aflate în faza de multiplicare (este preluată de bacili prin mecanism transportator activ şi opreşte înmulţirea acestora).toxic hepatic: ceşterea transaminazelor. Realizează concentraţii plasmatice mai mari în cazul administrării i. Distribuţia în ţesuturi este foarte bună. Posologie: 10 mg/kgc/zi . cefalee. hepatită cu icter.nevrită optică datorită afectării fibrelor nervoase centrale şi periferice: scăderea acuităţii vizuale. 56 .inhibarea sintezei unor lipide şi fosfolipide din peretele micobacteriilor. .. T1/2 este 1. .datorita formarii in cantitate mai mare a acetil hidrazinei . Reacţii adverse: 1. La doze mari sau în caz de intoxicaţie pot apărea crize epileptiforme. a căror multiplicare se face lent în macrofage. sindrom lupoid.greaţă. Posologie: 25-30 mg/kgc/zi de 3 ori/săptămână.creşterea acidului uric în sânge ca urmare a inhibării excreţiei acestuia. inclusiv în LCR.. Efecte secundare: . confuzie. Pentru profilaxia tuberculozei active.la acetilatorii rapizi. ameţeli. Reacţii adverse: .1 hepatotoxicitatea este mai frecventa. anorexie. Pirazinamida Absorbţia orală este aproape completă.constă în inhibiţia sintezei acizilor graşi cu lanţ lung (precursori ai acidului micolic care intră în compoziţia peretelui bacterian). .se metabolizează în ficat. vomă. agranulocitoză. trombocitopenie. Mecanismul de acţiune. acţionează în special pe populaţiile bacteriene mici.nevrită periferică. Trece bariera hematoencefalică mai ales când meningele este inflamat (util în meningita tuberculoasă). în mediu acid. insomnie. tulburări psihice datorate deficitului de piridoxină şi inhibării MAO. Indicaţii: pneumonie pulmonară şi extrapulmonară.Alte reacţii adverse: anorexie. efecte datorate deficitului de piridoxină şi/sau inhibării MAO .tulburări digestive: uscăciunea gurii. hiperbilirubinemie. Etambutolul Are absorbţie bună după administrare orală. Tratamentul se face sub control oftalmologic înaintea administrării substanţei. nevrită optică. 3. febră.la persoanele care fac cure intermitent: 15 mg/kgc/zi . anemie datorită analogiei structurale a izoniazidei cu piridoxina. metabolit hepatotoxic.. . dermatită. euforie. Realizează concentraţii mari în plămân (de 5-9 ori mai mari decât în plasmă). Mecanism de acţiune: bactericid. discromatopsie pentru roşu şi verde. agitaţie. 2. la 3 săpămâni şi apoi din 2 în 2 luni.v. convulsii. ameţeli. Creşterea transaminazelor serice. eliminarea se face urinar şi prin scaun.

. 3-15 ore. Are absorbţie redusă după administrare per.(tequin) şi moxifloxacina (avelox) Linezolid (ZYVOX). fracţionat în 3-4 prize. Mecanism e acţiune: inhibarea sintezei proteice.m.toxicitate hepatică cu creşterea transaminazelor şi icter. .os. Se utilizează în profilaxia infecţiei diseminate cu M. Posologie: 500mg-1g/zi în 2 prize. Epurarea se face prin metabolizare.Bacili G+. Efecte secundare: . în stadiul avansat. eliminarea se face renal. până la convulsii.Richetsii. Rifabutin Derivat al rifampicinei care acţionează în special asupra micobacteriilor atipice. Mecanismul de acţiune constă în sintezei aidului folic (prin antagonism competitiv cu acidul p-aminobenzoic). pierderi de electroliţi. Contraindicaţii: . Mecanismul de acţiune este bactericid şi constă în inhibarea formării peretelui bacterian (deoarece este analog structural al D-alaninei inhibă sintetizarea peptidoglicanului). Acţionează atât pe germenii intracelulari cât şi pe cei extracelulari. Etionamida Absorbţia orală este incompletă. nefrotoxicitate.reacţii alergice: erupţii cutanate. Capreomicina Acţionează specific asupra bacilului Koch prin împiedicarea sintezei proteice.bolnavi cu porfirie. T1/2 prezintă variabilitate interindividuală mare . ... împiedicarea Cicloserina Are absorbţie orală bună şi distribuţie largă în ţesuturi. . etc. de ceea se preferă administrarea i. fotosensibilizare.diabetici. depresie sau psihoze. Posologie: 30-40 mg/zi de 3 ori pe săptămână. . Acidul para-aminosalicilic Eficacitatea ca atituberculos este redusă. Reactii adverse neurophihice: hiperreactivitate motorie. virusuri mari.reacţii alergice: erupţii cutanate.Mycobacterium tuberculosis şi micobacterii atipice. Posologie: 8/12 g/zi. . cu realizarea de concentraţii active în LCR. . -Fluorochinolone.agent antimicrobian sintetic din clasa oxazolidinone.sarcină.tulburări endocrine: ginecomastie. convulsii.tulburări neurologice şi psihice: polinvrite. apoi 1g la 2 săptămâni. Realizează concentraţii active în LCR. . Avium la bolnavii cu SIDA.utilizate: gatifloxacina.gută. febră.. Posologie: 1g/zi 4 luni. Este uitilă în tuberculoza rezistentă la rifampicină. depresie. Spectru: . . 1g la 3 săptămâni. Difuziunea în ţesuturi este bună.activ şi pe coci şi bacili 57 .hipotensiune ortostatică. Se utilizează doar în formle rezistente la chimioterapicele majore. Efecte secundare: ototoxocitate.

mentagraphytes. nu pătrund în straturile cutanate. Micoze superficiale • EPIDERMOFIŢII (cauzate de fungi din genurile): • Tricophyton (T. • Epidermophyton (E. E. Clasificare 1. T. ARN). antimicotice cu acţiune mai selectivă: . FUNGI •acizi nucleici (ADN. ANTIMICOTICE Medicaţia antimicotică cuprinde 2 categorii de medicamente: -din categoria antisepticelor şi cu acţiune mai selectivă. dezinfectante: cu efect superficial.cu acţiune locală MEDICAŢIA ANTIMICOTICĂ • structură celulară completă (nucleu. furfur) • ONICOMICOZE(localizate la unghii. T. floccosum. perete celular rigid). • Clasificarea micozelor 1. violaceum. nici în porţiunea cheratinizată.cu acţiune sistemică .gram pozitivi. inguinale) • Malassesia (M. membrană citoplasmatică.mîini. antiseptice. •echipament enzimatic asigurând un metabolism şi o reproducere independente. rubrum. schonleini).Tratament local cu : -Iod -Clorhexidină -Dequaliniu -Coloranţi -Acid salicilic -Borax 2.picioare) • PILOMICOZE (localizate la nivelul părului şi a foliculului polisebaceu) 58 . T. citoplasmă.

. hepatică. 3. micetomul (cauzat de actinomicete.evoluţie gravă. Micoze profunde . 59 . Clasificarea medicaţiei antimicotice Majoritatea antifungicelor interferă în diferite etape ale sintezei peretelului celular al fungilor.afectează straturile profunde ale pielii. al căror constituent esenţial este ergosterolul. prognostic rezervat.Piele Tinea pedis. • localizare – pulmonară.exemple: sporotrichoza (cauzată de Sporotrichum scensckii). invadează ţesuturile moi şi uneori pot disemina la distanţă ( micoze sistemice). • apar adesea în condiţii de imunosupresie. cerebrală etc). Streptomyces madurae ). Tinea manum Tinea cruris (inguinalis) Pitiriasis versicolor Folicul pilosebaceu MICOZE SUPERFICIALE Unghii Tricofiţie Favus Microsporie Sicozis Onicomicoze Mucoase 2. Micoze sistemice .

tolciclat) ALILAMINE (terbinafinã... HO C-sterolizomerază Ergosterol H3C Episterol H3C Fecosterol Squalenepoxidază C24 -sterol-metiltransferază Zimosterol . naftifinã) ..2 H 3C O S CoA Acetoacetil-SCoA 3-HMG-CoA HMG-CoAreductază CH3 Mevalonat H3C CH3 H3 C CH3 . După structura chimică: ANTIBIOTICE: • Amfotericina b • Nistatina • Natamicina • Griseofulvina AZOLI: • imidazoli • Ketoconazol • Miconazol • Econazol • Clotrimazol • triazoli Fluconazol Itraconazol Voriconazol Bifonazol ALILAMINE: • • Terbinafina Naftifina ALTE STRUCTURI • Flucitozina • Amorolfina • Tolnaftat • Tolciclat • Ciclopirox 60 H3C CH3 CH3 - 2.3-epoxisqualen Lanosterolsintază • • • • H3C Squalen TIOCARBAMATI (tolnaftat. Lanosterol 1. CH3 H3 C H3C .......

. aprox. Tolnaftat. locală (cutanat. Azoli Ketokonazol. Itraconazol.Miconazol. Aspergillus sp.Natamicina. • T½ relativ lung (cca.Clotrimazol. Mucor sp.exclusiv local: Amorolfina. Fluconazol. Alilamine Terbinafina Antibiotice antimicotice AMFOTERICINA B Structura chimică – antibiotic cu structură polienică ..Candida sp. lezează celulele fungice prin procese oxidative. • eliminare predominant renală.v. • T½ relativ lung (cca. • eliminare predominant renală. • administrare parenterală (perfuzie i. Voriconazol. legare intensă de proteine. Naeglaeria Mecanism de  acţiune  Spectru antimicotic Farmacocinetică: • absorbţie orală neglijabilă. intravitros. colir.. subconjuctival). intrarahidian • structură polienică.. locală (cutanat. – fungicid sau fungistatic 61 . Criptococcus. • distributie largă (echilibrul se instalează lent).2.v. Sporotrix sp. ... Bifonazol. intrarahidian. -local şi sistemic: Antibiotice Amfotericina B.5mg/kg corp ).  Caracteristici farmacocinetice Creşterea permeabilităţii membranei fungice • distributie largă (echilibrul se instalează lent). Mucor sp. Criptococcus. Coccidioides immitis. – fungicid sau fungistatic • acţiune antiprotozoarică: Leismania sp.Econazol. Histoplasma capsulatum. 11 zile). netransformată • spectru larg: Candida sp. legare intensă de proteine. Coccidioides immitis. subconjuctival). Sporotrix sp. traversare dificilă a membranelor biologice. Tolciclat. După tipul de acţiune: . Histoplasma capsulatum. 0. ANTIBIOTICE CU ACŢIUNE ANTIMICOTICĂ AMFOTERICINA B  Structură chimică • nu se absorbe oral. netransformată Mecanism de acţiune: se leagă ireversibil de structurile steroidice ale membranelor fungice. Aspergillus sp. mai ales de ergosterol . intravitros. 11 zile). • Spectru antimicotic: spectru larg .. • administrare parenterală (perfuzie i. traversare dificilă a membranelor biologice.).exclusiv sistemic: Griseofulvina. Ciclopirox. favorizează creşterea permeabilităţii membranei fungice (→ favorizează pătrunderea altor antimicotice în celula fungică – sinergism cu alte antimicotice!). Nistatina. colir.

mucegaiuri (Aspergillus sp. inhibă mitoza prin perturbarea fusului . rahidian: cefalee.produsă de Streptomyces griseofulvum. iar local în candidoză.adulţi 500mg-1g pe zi. aerosoli) sau orală (pentru micoze – candidoze – cu localizare digestivă) Mecanism de acţiune – similar amfotericinei B.000.digestive.ca urmare a interacţiunii cu microtubulii polimerizaţi.. • eliminare în stratul cornos al pielii. Farmacocinetică: • absorbţie orală redusă. alergii.pe specii de dermatofiţi:Epidermophyton.inclusiv în keratina celulelor precursoare ale fanerelor. inclusiv pentru micoze superficiale.astfel realizează protecţie antifungică la nivelul fanerelor nou. fracţionat la mesele principale.• Acţiune antiprotozoarică: Leismania sp. fungi imperfecţi (Criptococcus. hipokaliemie .. fungi imperfecţi (Criptococcus.v. GRISEOFULVINA . • utilizare în epidermofiţii.24 ore • Se depozitează în piele . local) Reacţii adverse/ Efecte secundare (toxicitate ridicată!): • nefrotoxicitate (doză-dependentă) – hematurie. la copii 5-15 mg pe kg c pezi.). Spectru antimicotic: spectru îngust: levuri (Candida sp. Histoplasma capsulatum). dureri lombare.In candidozele vaginale -100.keratită fungică. • acidoză.exclusiv sistemică. cilindrurie. Bd.).tricofiţie..un milion U. creşterea ureei şi creatininei. toxicitate ridicata : febră.cu monitorizarea funcţiei renale.I. micoze respiratorii (inhalatorii). aprox. • administrare locală sau orală (pentru micoze – candidoze – cu localizare digestivă) Mecanism de acţiune – similar amfotericinei B.In candidozele intestinale se administrează 500. Farmacocinetică: • absorbţie orală practic nulă. • administrare locală (cutanat.administrare orală –comprimate de 125 mg. astenie • la adm i. • i. proteinurie.) tratament cîteva săptămîni. trombocitopenie NISTATINA – structură polienică. parestezii. formulei sanguine. NATAMICINA – antibiotic cu structură macrolidică produs de Streptomyces natalensis.crescute.v.. dermatofiţi. • În pilomicoze (microsporie.000U. • Utilizare . flebite.I. Histoplasma capsulatum). • infecţii micotice sistemice grave (perfuzie i. Indicaţii: • fungistatic cu spectru îngust. are acţiune asemănătoare cu toxicele fusului. Tricophyton.Microsporium.modificări ECG.pitiriazis. • endoftalmii fungice. Spectru antimicotic: levuri (Candida sp.. 50%-75% • T1/2 plasmatic aprox. protozoare (Trichomonas) Se administrează oral în candidoza intestinală.intrarahidian). dermatofiţi. bucofaringiene vulvovaginale.tricofiţie. Farmacocinetică: • absorbţie orală variabilă dependentă de diametrul particulelor ultramicronizate .UI. aritmii cariace (uneori foarte grave). 62 . • meningite fungice ( in meningita cu Candida.. Indicată în candidoze cutaneo-mucoase.). • candidoze (trat. tratament cîteva săptămîni +tratament local • În onicomicoze ale mîinilor –tratament 6 luni. • anemie. hTA. ale picioarelor – tratament 8-12 luni. poate salva bolnavul) .tricomoniază. Naeglaeria Indicaţii: administrarea sistemică se face numai în condiţii de spitalizare. o dată pe zi (comprimate vaginale ).

eficiente LCR. • eliminare bilară. fungi imperfecţi (Criptococcus. • tulburări digestive Atenţie! Prezintă efect inhibitor enzimatic marcat şi antisteroidian! Datorită inhibării citocromului P450.plasmatică.împiedicarea transformării lanosterolului în ergosterol. Absidia sp.steroid esenţial al membranei fungice . micoze sistemice şi de organ. dermatofiţi. Tratamentul în micoze sistemice necesită adeseori chiar şi 6 luni.2%.hepatopatii..sarcina. 200 mg. MICONAZOL. fracţia absorbită este metabolizată la nivel hepatic şi eliminată biliar.candidoze sistemice.derivaţi imidazolici şi derivaţi triazolici Mecanism de acţiune: • inhibarea C14-sterol-demetilazei (o enzimă a Citocromului P450 ) .dar pe mucoasa vaginală se poate absorbi între 310%.Contraindicatii: . -administrat local se absoarbe puţin.antifungic cu spectru larg.foarte rar oral sau în perfuzie 63 . mucoaselor . • efect fungicid-fungistatic doză-dependent.5%. Azoli antifungici Structură chimică: deosebim 2 clase.terfenadinei. comprimate vaginale 100mg. Aspergillus sp • specii rezistente: mucegaiuri (Mucor sp. o dată pe zi.pentru că efectul apare lent şi este de durată. oligospermie.se administrează local.. impotenţă. nu cei triazolici) Spectru antimicotic: • spectru: levuri (Candida sp.alergie la griseofulvina.se utilizează mai puţin în cele acute. derivat de imidazol . Uneori – doze mari 1. poate potenţa toxicitatea ciclosporinei. • distributie largă. dar mai ales androgeni)  ginecomastie.rezistente la tratament local. Creşte concentraţia plasmatică a antidiabeticelor orale ( crize hipoglicemice).şi a anticoagulantelor orale (accidente hemoragice). nu dă conc.micoze ale pielii. • metabolizare hepatică importantă. blastomocoză. Rhizopus sp. tulburări menstruale. acţiunea persistă cîteve zile în piele( fiind reţinut în stratul cornos). • afectarea stereoidogenezei umane (mai ales derivaţii imidazolici. timp de 7 zile. Blastomyces.) DERIVAŢI IMIDAZOLICI KETOCONAZOL (Nizoral cpr. timp de 7 zile în epidermomicoze. Histoplasma capsulatum. ALŢI COMPUŞI ai grupei: CLOTRIMAZOL (Canesten). şampon): -prin inhibarea sintezei de ergosterol – realizeaza efect fungistatic si fungicid cu intoxicarea ciupercilor • utilizare locală (şampon) şi sistemică.părului . . porfirie. Reacţii adverse/ secundare: • toxicitate hepatică. Coccidiodes sp). • inhibarea sintezei de steroizi (corticosteroizi.). histoplasmoză.0.5-3g/zi se pot utiliza pentru actiune antiiflamatoare si vasotrofica (vasodilatatie la nivelul micocirculatiei). astemizolului. Atenţie! Prezintă efect inductor enzimatic marcat. • specii limitat sensibile: Sporotrichum sp. • alergii.Se utilizează sub formă de creme 1%. Rifampicina ( inductor enzimatic ) îi scade conc. secundar renală • T1/2 6 1/2ore pînă la 9 ore Indicaţii: în micoze cronice .fungicid cu spectru larg.

• la bolnavii cu candidoze şi SIDA.v.realizează concentraţii bune în derm.datorate în parte miconazolului. • eliminare (prin epurare hepatică.pe de altă parte solventului. DERIVAŢI TRIAZOLICI FLUCONAZOL (Fluconazol.3 – epoxidaza)! TERBINAFINA -inhibă selectiv scualen . • acumulare (T1/2 lung) . unghii. • în caz de insuficienţă renală . efecte modeste pe Candida şi Malassesia furfur Reacţii adverse: 64 . • distribuţie importantă în piele.se absoarbe cam 1%. blastomicoză. antiacide. • metabolizare hepatică redusă. TERCONAZOL (local) Alilamine Mecanism de acţiune: • inhibitoare ale sintezei de ergosterol (blochează scualen-2.95%). ECONAZOL-antifungic cu spectru larg . Sub formă de emulsii. 400 mg iniţial.2. criptocococoză . • nu inhibă sinteza de steroizi ( nu are efecte endocrine).). dar INHIBĂ CYP3A4 şi CYP 2C9 (interacţiuni)!. Triazolii cu efecte sistemice . pînă la negativarea culturilor din LCR. uneori grave (sindrom Stevens-Johnson) • tulburări digestive ALŢI COMPUŞI ai grupei: ITRACONAZOL (Orungal– cp. Reacţii adverse: • toxicitate hepatică. apoi 200-400 mg pe zi.cînd poate produce reacţii adverse foarte grave . • la bolnavii cu SIDA. • eficacitate mai slabă în sporotricoză. Diflucan– cp. sprayuri. • eliminare renală (80% netransformat) Indicaţii: • utilizare sistemică în candidoze (viscerale şi ale mucoaselor). Farmacocinetică: • absorbţie digestivă foarte bună (cca.tratament timp de 10-12 săptămîni. 100 mg). neinfluenţată de alimente. 200 mg). histoplasmoză. • distribuţie largă (inclusiv în LCR. Farmacocinetică: • administrare orală – BD cca.şi topică.putînd duce chiar la şoc anafilactic.se adm. • alergii.în concentraţii de 1%.3-epoxidaza fungică cu blocarea consecutivă a biosintezei ergosterolului. cu vindecare a micozei în procent de 80%. • meningită criptococică . doza se scade cu ½ sau ¼ din doza administrată oral sau i.v. spută).i. mucoase). salivă. se metabolizează foarte lent şi au un efect minim asupra sintezei sterolilor umani. se va continua tratamentul cu 200 mg pe zi (tratament supresiv). 50: 200 mg.40% . VORICONAZOL (Vfend– cp. de asemenea la nivel renal) Spectru antimicotic: • activă pe dermatofiţi.spre deosebire de cei imidazolici.

• toxicitate hepatică;

alergii, uneori grave (sindrom Stevens-Johnson)

tulburări digestive
Compuşi similari:
NAFTIFINA - alilamină antifungică cu spectru larg, fungicidă faţă de dermatofiţi şi fungistatică
faşă de Candida. Se utilizează sub formă de geluri, creme, soluţii în concentraţie de 1-2 %, în
aplicaţii locale pe zi.

Tiocarbamaţi şi compuşi similari
Se utilizează local: TOLNAFTAT, TOLCICLAT, CICLOPIROX

Alte antifungice
FLUCITOZINA
- este o fluoro-pirimidină ,înrudită cu fluorouracilul
- spectrul este mai îngust decît al Amfotericinei BMecanism de acţiune:
• antimetabolit al bazelor pirimidinice (după pătrunderea selectivă în celula fungică) –în
celulă are loc dezaminarea flucitozinei cu formare de 5-fluorouracil( 5-FU) care
funcţionează ca antimetabolit;
Se administrează pe cale orală în infecţii micotice grave (adesea asociată cu amfotericina B).
Indicaţii:
• infecţii micotice sistemice grave – criptococoză ( pulmonare,meningeale),

candidoze ( urinare, septicemii).
• Aspergiloze,
Se recomandă oral 100-200mg,pe kg corp ,pe zi fracţionat la 6 ore,sau în perfuzie i.v. în cazuri
grave, local se pot utiliza pansamente, introducere prin sondă.
Reacţii adverse/ secundare :
- este mai bine suportată decît Amfotericina B, de aceea uneori este avantajos a fi asociată
cu aceasta.
• tulburări digestive (greaţă, vomă, diaree severă);

toxicitate hematologică;

toxicitate hepatică (moderată);

alergii,
Se
evită asocierea
cu medicamente
care inhibă măduva hematopoetică, şi se
administrează cu mare prudenţă la bolnavii sub radioterapie sau chimioterapie
anticanceroasă

65

MEDICAŢIA ANTIVIRALĂ
Virusuri – particule infecţioase, posedând material genetic (ADN sau ARN) şi un înveliş proteic;
sunt dependente strict de metabolismul celulei gazdă infectate.
Virusuri structură – minim 2 componente
 Un acid nucleic (ADN,sau ARN) cu structură polinucleotidică,
 Bazele azotate purinice sau pirimidinice sunt reprezentate de –
 Adenină,guanină,timină,citozină,în cazul ADN viral
 Adenină,guanină,uracil,citozină,în cazul ARN
 O manta proteică-capsidă virală
 unele virusuri prezintă un înveliş membranar-anvelopă virală
 Particula virală completă –denumită virion
Stadiile ciclului de viaţă a virusurilor virulente
 Absorbţia virusului pe suprafaţa celulei gazdă
 Intrarea acidului nucleic în celulă
 Transcrierea ,translaţia şi replicarea virală,
 Maturarea particulelor virale
 Eliberarea particulelor virale neoformate în mediul extracelular
 Clasificarea virusurilor în funcţie de natura genomului -virusuri
ADNgenom
ADN
monocatenar
sau
bicatenar
(adenovirusuri,herpesvirusuri,VHB)
 -virusuri ARN- genomul alcătuit dintr.lanţ de ARN(virus hepaticA, rhinovirusuri, virusuri
gripale,virusul hepatitei C, retrovirusuri-HIV-imunodeficienţei umane),
 -retrovirusuri- conţin tot un lanţ de ARN,dar prin revers-transcriptază se formează un lanţ
de ADN,care va fi inclus în genomul celulei gazdă

Clasificarea medicaţiei antivirale după tipul de virusuri sensibile
-agenţi antivirusuri –herpes simplex,varicelo-zosterian – aciclovir,
valaciclovir, ciclofovir...

-agenţi antivirus citomegalic- ganciclovir,valganciclovir, foscavir...
-agenţi antivirusuri gripale,- amantadina,rimantadina,oseltamivir,zanamivir,
-agenţi antivirus hepatitic B, - interferon, PEG interferon,lamivudină,
ribavirină, clevudină...
- agenţi antivirus hepatitic C – Interferon, PEGinterferon 2alfa-2a,ribavirina,
levovirină,
-agenţi antivirus sinciţial respirator- palivizumab, ribavirină,Ig antiVSR
-agenţi
antiretrovirusuri
–anti
HIVzidovudină,
lamivudină,
saquinavir,indinavir, ritonavir
-agenţi antipapilomavirusuri- afovirsen
- agenţi antivirali cu spectru larg- interferoni –VHB, şi VHC,papilomavirus, citomegalovirus,herpesvirusuri,
-ribavirin- VSR,virusuri gripale, v. Herpetice,adenovirusuri

66

ADN sau ARN
Capsomere

MEDICAMENTE ANTI-HERPES VIRUSURI
Grupul Herpes virusurilor cuprinde:
• Herpes simplex tip I, II;

VZV (virusul varicelo-zosterian);

CMV (citomegalovirus);

EBV (virusul Epstein-Barr )
ANALOGI NUCLEOZIDICI
• -sunt analogi ai guanozinei (aciclovir, penciclovir, ganciclovir şi pro-drug-uri – valaciclovir,
famciclovir, valgangiclovir);

formează analogi nefuncţionali ai GMP  GTP inactivi)
ACICLOVIR (Zovirax cp. 200 mg; ung. 5%)
• administrare orală (200 mg X 5/zi)– BD cca. 15-30% - şi topică (cremă, unguent oftalmic)
şi i.v. în perfuzie; T ½ scurt (2,5 h);
VALACICLOVIR (Valtrex cp. 500 mg; ung. 5%)
• pro-drug al aciclovirului; asigură o biodisponibil biodisponibilitate superioară şi
concentraţii plasmatice mai ridicate pentru substanţa activă;
GANCICLOVIR (
• foarte activ pe CMV; activ pe EBV, slab HZV;

folosit mai ales post-transplant în perfuzie i.v. (pentru a preveni activarea infecţiei latente
cu CMV)
VALGANCICLOVIR (Valcit cp. 450 mg)
• oral 900 mg X 2 /zi (retinită cu CMV, la bolnavi de SIDA, post-transplant) .

MEDICAMENTE ANTI- VIRUSURI HEPATITICE
HEPATITĂ CU VIRUS B – tratament de elecţie cu lamivudină şi interferoni;
LAMIVUDINA (Epivir, Zefix cp. 100 mg; 150 mg)
• INHIBĂ revers-transcriptaza HIV şi ADN-polimeraza VHB;

absorbţie orală bună (cca. 80%), pătrunde în LCR; T ½ cca. 9 h;

R.A.: cefalee, toxicitate hematologică, creşterea transaminazelor, mialgii, hTA,
parestezii, pancreatită
• INTERFERONII I(Interferon alfa-2a, interferon alfa-2b, PEG-interferon)-inhibitori ai
maturării viraleCITOKINE cu acţiune antivirală, imunomodulatoare, antiproliferativă; indicaţii:
• hepatite (B, C);

condiloma accuminata;

scleroză multiplă;

sarcom Kaposi.
- reacţii adverse (medicaţie greu tolerată!): sindrom pseudogripal, neuro- şi hemato – toxicitate,
insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală, apariţia de anticorpi.
HEPATITĂ CU VIRUS C

67

depresie. INHIBITORI DE REVERS TRANSCRIPTAZĂ NE-NUCLEOZIDICI • inhibă revers-transcriptaza (ADN-polimeraza ARN-dependentă) prin mecanism necompetitiv (legare alosterică de enzimă) inhibă elongarea lanţului de ADN • compuşii grupei: NEVIRAPINA. • ABACAVIR.A. administrare orală (75 mg X 2/zi – oseltamivir carboxilat). • neutralizează şi inhibă fuziunea VSR. 100 mg) • anticorp monoclonal umanizat (antiglicoproteină F de pe suprafaţa virusului sinciţial respirator). • administrare la nou-născut MEDICAMENTE ANTI-HIV Se foloseşte de obicei o triplă asociere pentru a evita apariţia rezistenţei virale (ANALOGI NUCLEOZIDICI inhibitori de revers transcriptază + inhibitori de revers transcriptază NENUCLEOZIDICI + inhibitori de protează virală). Rebetol – cpr. liof. ANALOGI NUCLEOZIDICI INHIBITORI DE REVERS TRANSCRIPTAZĂ • inhibă revers-transcriptaza (ADN-polimeraza ARN-dependentă) prin mecanism competitiv  inhibă elongarea lanţului de ADN. • STAVUDINA. Substanţe care împiedică decapsidarea virală ((proteina de tip M2 -virus de tip A) . RIBAVIRINA (Copegus. • sunt analogi de substrat ai proteazei HIV. PAVILIZUMAB (Synargis– pulv. parestezii. • DIDANOZINA. • Sunt substrat pentru P-glicoproteină (mecanism care favorizează instalarea rezistenţei) şi inhibă CYP 3A4 (risc de interacţiuni medicamentoase!) 68 . • DELAVIRDINA. • EFAVIRENZ. MEDICAMENTE ANTI-VIRUS SINCIŢIAL RESPIRATOR Se utilizează în infecţii grave cu virus sinciţial respirator (frecvente la nou-născuţi): ribavirina. 50 mg. 75 mg). AMANTADINA (Viregyt. respectiv inhalator (zanamivir). • mecanism: • activarea limfocitelor T. ZANAMIVIR. inhibiţia IMPDH (inozin-monofosfat dehidrogenaza). insomnie.– tratament de elecţie cu ribavirină şi interferoni. • ZALCITABINA. cp. mialgii MEDICAMENTE ANTI. • compuşii grupei: ZIDOVUDINA (AZT -azidotimidina). febră. 200 mg) • inactivă în monoterapie. inhibarea replicării virale • R.VIRUSURI GRIPALE • • Se utilizează mai ales medicamente care sunt active asupra subtipului A al virusului gripal. INHIBITORI DE PROTEAZĂ VIRALĂ • proteaza virală asigură clivarea precursorilor proteici (lanţuri polipeptidice care trebuie clivate în proteine mature). pavilizumab.: astenie. RIMANTADINA (administrate pe cale orală Substanţe care inhibă neuraminidaza (sialdaza): OSELTAMIVIR (Tamiflu cpr. 200 mg).

Balantidium Protozoarele sunt organisme unicelulare.formate din masă citoplasmatică. Lamblia intestinalis -clasa rhizopodelor.).. Tripanosoma sp.• • • compuşii grupei: SAQUINAVIR.nucleu. sau extracelular (Giardia lamblia. parazite intracelular (Plasmonium sp. MEDICAMENTE ANTIMALARICE 69 . Toxoplasma gondii). Trichomonas vaginalis.ex. INDANAVIR.Aetamoeba . În funcţie de condiţiile de mediu .Din punct de vedere patologic sunt importante patru clase de protozoare parazite: -clasa sporozoarelor.se pot găsi sub formă vegetativă sau una chistică.genul Plasmodium -clasa flagelatelor – ex. membrană. RITONAVIR EBV (virusul Epstein-Barr ) REPLICARE - MEDICAŢIA ANTIPROTOZOARICĂ Încrengătura Protozoarelor înglobează –organisme unicelulare.clasa ciliatelor – ex.

falciparum . În funcţie de condiţiile din organism se pot găsi într-o formă vegetativă sau chistică. •Hidroxiclorochina. Balantidium) ANTIMALARICE Antimalaricele sunt chimioterapice cu acţiune electivă asupra protozoarelor din genul Plasmodium. • Pirimetamina Gametociţi Schizogonia eritrocitară Antimalarice schizontocide hematice Antimalarice gametocide • împiedică infestarea eritrocitelor • Clorochina • Hidroxiclorochina. inoculaţi la om de către femela de tânţar din genul Anofeles. Unele posedă şi cili pentru locomoţie. care.Pl.Pl. • Pirimetamina • Clorochina.clasa flagelate (ex. Prezenţa sau absenţa unor organite diferenţiază protozoarele în clase.Pl. vivax .clasa rhizopodelor (ex. Plasmodium) . membrană. • Pirimetamina • Chinina Încrengătura protozoare înglobează numeroase organisme unicelulare formate din: masă protoplasmatică. Antaemoba) .clasa sporozoare (ex. nucleu. malariae 70 . Speciile de plasmodium implicate: .Sporozoiţi Mase pasmoidale Trofozoiţi Merozoiţi Ficat Schizonţi Splină Ţânţar Hematii Schizogonia exoeritrocitară Antimalarice schizontocide tisulare (şi secundare) • împiedică infestarea eritrocitelor • Primachina. Din punct de vedere patologic sunt importante patru clase: .clasa ciliatelor (ex. Lamblia) . provoacă malaria.

cu ocazia hrănirii. prin ruperea membranei. Faza eritrocitară: merozoiţii trec din ficat în sânge şi se localizează în hematii.alcaloid extras din scoarţa arborelui de cincona. Alte acţiuni: .un ciclu asexuat. gametociţi care ajunşi în sânge îl fac infectant. ajunge pe cale sanguină în celulele hepatice. femela inoculează parazitul la omul sanatos.Se metabolizează hepatic în proporţie mare. scad tensiunea arterială. . Aici se transformă în merozoiţi.Se administrează oral. în urma creşterii şi multiplicării formează un ou chist. antipiretică (slabe). care în urma fecundării formează un zigot (ou).pH-ul acid al urinei grăbeşte eliminarea renală.gametocidă asupra Pl. . se diferenţiază în forme sexuate. Scizontocidele tisulare distrug şi paraziţii ce reinfectează ficatul după ce s-au înmulţit în hematii. . care reprezintă modul de multiplicare a parazitului în gazdă (om). ovalae Aceste speci se caracterizează printr-un mod dublu de înmulţire: . Mecanism de acţiune: inhibare sintezei proteice( sinteza acizilor nucleici) ca urmare a legării de ADN protozoaric. vivax. iritaţie şi inflamaţie 8la doze mari). . acţionând asupra paraziţilor ce se dezvoltă în ficat (schizontocide tisulare). Chinina – derivat chinolinic. Apariţia gametociţilor la om reprezintă începutul ciclului sexuat. radical. formând merozoiţi. în funcţie de specia de plasmodiu. Zigotul. . După un număr de cicluri. - 71 . care reprezintă modul de multiplicare a parazitului în abdomenul femelei de ţânţar. unde se dezvoltă şi se multiplică.administrată local: anestezie. cu formare de 3-hidroxichinina (parţial cu acţiune antimalarică) . . Ciclul asexuat parcurge două faze: exoeritrocitară şi eritrocitară. Acest extras conţine pe lângă alţi alcaloizi. prin omorârea schizonţilor din hematii. Are acţiune: . Faza exoeritrocitară: parazitul (plasmodiul) sub formă de sporozoiţi inoculat la om prin înţepătura femelei de ţânţar. schizonţi. astfel încât se opreşte răspândirea malariei. Această fază durează 6-20 zile. doi antipozi optici chinina şi chinidina. malariae. inhibarea mai multor enzime. sporogenic. . Pl. schizogonic. unele forme ajunse la maturitate. Aceştia migrează. Ciclul sexuat debutează atunci când gametociţii sunt ingeraţi de către femela de tânţar anofel.schizontocidă hematică. prin ruperea membranei eritrocitelor reinfectează alte hematii. Sporozoiţii → Schizonţi ↔→ Schizonţi → Gametociţii 30-60 min Inoculaţi de ţînţar la om în ficat în hematii sunt ingeraţi de tînţar Antimalaricele pot realiza efect : supresiv. BD=75% . care ajuns la maturitate. Merozoiţii puşi în libertate în sânge.deprimă inima. distrug formele sexuat împiedicând infestarea ţânţarilor. Gametociţii ajunşi în stomacul femelei insectei se maturizează şi se transformă în gameţi masculini şi feminini.Pl. Se pot utiliza profilactic. ajung în glanda salivară a insectei.analgezică.gametocid.. În urma unei noi hrăniri.un ciclu sexuat. pune î libertate sporozoiţi mobili.

Contraindicaţii: .2 comprimate (100-200 mg)/zi timp de 3-4 luni. erupţii cutanate. . falciparum) . . se acumulează cu concentraţii pestecele plasmatice în eritrocite şi mai ales în ficat. miastenia gravis. agranulocitoză. îi distruge structura terţială.colici abdominale.Psoriazis. Mecanism de acţiune: este inhibitor enzimatic inhibă mai ales colinesteraza. logoree. convulsii. . . modificări EKG. cefalee. deprimare respiratorie.In cazul administrării parenterale.. cu scădeea forţei de contracţie.hT. . Se utilizează mai ales în tratamentul de font al PAR şi al LED. rinichi .chinolină Clorochina . activ şi în lambliază. surditate. La doze mari produce: . gastro-intestinale. la doze mari: thTA. hemoliză(la cei cu deficit de G-6P-DH). vomă. Posologie: . . delir. a doua zi 4x100 mg/zi. Mepacrina . 3x100mg timp de 5zile .Se metabolizează parţial în ficat.în lambliază: 3x100 mg /zi 5 zile.În caz de tratament îndelungat se impune control oftalmologic şi neurologic. LED etc. .antimalaric de siteză. .efecte neuropsihice (beţie mepacrinică): excitaţie motorie.bradicardie.antiprotozoaric şi faţă de Entamoeba histolytica.gametocidă (excepţie Pl. tratamentul cronic poate duce la decolorarea patului ungheal şi a membranelor mucoaselor. . deprimare cardiacă.în LED: 1. Efecte adverse: . . 41 zile. . cu spectru antiplasmodic relativ larg. Mecanism de acţiune: se fixează de ADN-ul protozoaric. .Poate produce hemoliză la cei cu deficit de G-6-P-DH Intoxicaţia poartă numele de cinconism. tulburări de pigmentare cu depunere la nivelul corneei şi retinei.Se distribuie larg în organism.ca antimalaric: 8x100 mg/zi prima .plămâni şi inimă. Derivaţi de 4 amino. tulburări de cedere. cefalee. . vsodilataţie.în cazul administrării orale: tulburări gastro-intestinale iritative.efecte hematopoetice. tulburări vizuale.. utilă în PAR.afecţiuni hepatice. La copii 2 mg/khc/zi . prelungirea conducerii atrio-ventriculare.Antiinflamatoare. tulburări psihice. . cu inhibarea consecutivă a sintezei acizilor nucleici şi proteinelor Are acţiune: .stimulează pofta de mâncare. Reacţii adverse: . chiar comă.epilepsie. .Forme grave: graţă.chinolinăPrimachina 72 .Forme moderate:tulburări gastro-intestinale. LED. stări confuzive. Reacţii adverse: .Derivaţi de 8 – amino. colaps. tinitus.shizontocid hematic.T1/2 aprox. teniază.Se absoarbe repede şi aproape î totalitate din tubul digestiv.schizontocidă hematică . urticarie.slăbiciune accentuată. se elimină lent prin urină. comă. Hidroxiclorochina Ste derivatul beta-hidroxilat al clorochinei. Are proprietăţi foarte asemănătoare cu ale clorochinei. trichomonază. vertije.

convulsii. vivax. Se asociază cu proguanilul. Atovaquona Dă rezultate bune în malaria cu tulpini de plasmodii rezistente la alte antimalarice.de gravitate mare.derivat de 8-aminochinolină. shizontocidă hematică (lentă). .Terapie.La doze mari este activă şi faţă de Toxoplasma gondi. mai ales cu trimetoprimul. Este foarte activă ca schizontocid tisulat secundar în malaria produsă de PL. Alte antimalarice: Meflochina . falciparum polichimiorezistent. . ® Fansidar =sulfadoximă (500 mg) + pirimetamină(25 mg) Proguanil Antimalaric de sinteză.gametocidă faţă de toate speciile de plasodium.hepatită. Efecte adverse: . Halofantrina Are acţiune schizontocidă hematică faţă de tulpinile de Pl. Are acţiune schizontocidă tisulară.anemie hemoliică la cei cu deficit de G-6P-DH . Derivaţi diamino-pirimidinici Pirimetamina Este inrudită structural cu trimetoprimul.Se limină renal sub formă metabolizată. parţial intră în circuitul enterohepatic. Mecanism de acţiune: inhibă dihidrofolat reductaza. sporontocidă (slabă). Se poate asocia cu sulfadoxima. activ prin cicloguanil. Se administrează în combinaţie cu clorochina şi după tratament cu clorochina (obligatoriu). Are acţiune gametocidă şi shizontocidă tisulară. . TOXOPLASMOZELE – importantă d. vivax.la doze mari: methemoglobinemie toxică. Mecanism de acţiune: inhibă selectiv dihidrofolat reductaza-timidilat sintetaza plasmodiilor sensibile. Acţionează sinergic cu sulfamidele. Forme clinice: -acută : miocardită.se utilizează următoarele medicamente – pirimetamina. . ovale.T1/2 este de 10 ore.v. cu spectru antiplasmodic îngust. falciparul.. medical este specis Toxoplasma gondi.schizotocidă hematică (inferioară clorochinei) .. se transmite mai ales de la pisică. falciparul şi Pl.traversează placenta. În organismul uman parazitul se localizează în ganglioni şi alte ţesuturi.tulburări degestive. sulfamide ( biseptol). Pl. vivax şi Pl. rar agranulocitoză.schizontocidă hepatică faţăde Pl.encefalită. determinând inhibiţia sintezei de ADN şi depleţia cofactorilor folaţi. .înrudit chininei are acţiune scizontocidă hematică intensă faţă de Pl. Se administrează 15 mg/zi timp de 2 săptămâni. Se utilizează profilactic: 100-200 mg/zi În doze mari are efect supresiv. pneumonie interstiţială. un metabolit cu structură de triazină ciclică.Se metabolizează prin oxidare. leucopenie.toxoplasmoza congenitală . rezistente la clorocină. spiramicină 73 . . Are acţiune: . .subacută: hidrocefalie.p. tulburări retiniene. administrată oral se absoare aproape complet din intestin. . derivat de biguanidă.

helicobacter pylori • Mecanism: prin acceptarea unui electron de la ferredoxine (-iron protein. pylori. colita pseodomembranoasa) •Local: intravaginal • toxicitate neurologică (nevrite periferice. Entamoeba histolytica. traversează semnificativ BHE. . 0. • legare redusă de proteine (cca. • toxicitate hepatică. 500 mg • Tiberal– cpr. sub formă de metaboliţi REACŢII ADVERSE INDICAŢII: • SISTEMIC: • dizenterie amebiană. sol.nitroimidazol: metronidazol.5%. convulsii).se administrează uzual 1-2 g în 4 prize. clostridii • bacili Gram negativi anaerobi: Bacteroides fragilis. clostridii • bacili Gram negativi anaerobi: Bacteroides fragilis.Clostridium difficile. Trichomonas intestinalis (enterocolite mai ales la copii mici). perf. Entamoeba histolytica. tinidazol. • toxicitate hematologică (neutropenie). Intestinalis. ornodazol. Trichomonas vaginalis. doză unică 2 g (giardoză) • sindrom de tip disulfiram la consum de alcool TINIDAZOL ORNIDAZOL • Fasigyn– cpr. sechidazol.Trichomonas elongata (carii dentare. • coci Gram pozitiv anaerobi: Peptostreptococcus.chinolone: clorochina. perf. ataxie. GIARDIOZĂ. • metabolizare prin glucurono-conjugare. . cripte amidaliene). clorchinaldol. • Metronidazol – cpr. helicobacter pylori • Forme farmaceutice: Metronidazol – cpr. vomă. doză unică 2 g (giardoză) MEDICAMENTE ANTITRICOMONAZICE ŞI ANTILAMBLIAZICE • SPECTRU : • protozoare: Giardia lamblia. ANTILAMBLIAZICE Derivaţi de imidazol METRONIDAZOL • SPECTRU : • protozoare: Giardia lamblia. vertij.derivaţi de 5. 500 mg Agenţii patogeni ai trichomonazei sunt trei specii din genul Trichomonas: . • infecţii grave cu anaerobi (Bacteroides fragilis). 500 mg. • alergii. erupţii cutanate • uzual 1-2 g în 4 prize. T. • coci Gram pozitiv anaerobi: Peptostreptococcus. 74 . • sol. AMEBIAZĂ MEDICAMENTE ANTITRICOMONAZICE . 500 mg. 8 h • distributie largă. 0. disgeuzie. • tricomoniază uro-genitală. amebiază hepatică. nomorazol.MEDICAMENTE ACTIVE ÎN TRICHOMONAZĂ .de la bacterii anaerobe) trece într-un anion nitro foarte reactiv (care inactivează ADN) Derivaţi de imidazol METRONIDAZOL FARMACOCINETICĂ • absorbţie rapidă şi cvasi-integrală. Clasificare în funcţie de structura chimică: .5%. • greaţă. T ½ cca. eradicarea H.derivaţi de 5-nitrotiazol: tenonitrozol. • eliminare renală. 20%). Intestinalis. Trichomonas vaginalis. • lambliază. Trichomonas vaginalis. T.

convulsii). • alergii. bioactivarea are loc prin reducerea grupării nitro de către microorganismele sensibile: . .împiedică producerea de hidrogen exercitîndu-şi acţiunea toxică. • legare redusă de proteine (cca. • anorexie. 75 . . • greaţă. ataxie.T/2 8-14 ore. eliminare renală. . . gust metalic..Transferarea unui electron. erupţii cutanate • sindrom de tip disulfiram la consum de alcool • cefalee. o transformă într-un anion nitro foarte reactiv care inactivează ADN-ul şi posibil altor molecule vitale pentru parazit. vertij.are distribuţie bună în organism. 20%).administrat oral se absoarbe aproape total. .protozoare bacterii. • infecţii grave cu anaerobi (Bacteroides fragilis). disgeuzie. amebiază hepatică.afecţiuni hepatice. • Mecanism de acţiune : prin acceptarea unui electron de la ferodoxine trece într-un anion nitro foarte reactiv (care inactivează ADN) -este captat preferenţial de germenii anaerobi . • LOCAL: intravaginal - dizenteria amebiană acută: 3x 750 mg/zi timp de 5-10 zile. traversează semnificativ BHE. • toxicitate hepatică. vertij. trichomoniază: 3x250 mg/zi2 săptămâni.Trichomonas vaginalis Giardia intestinalis. • metabolizare prin glucurono-conjugare. prezintă numeroase reacţii adverse: • Reacţii adverse: • toxicitate neurologică (nevrite periferice. parestezii. 8 h • distributie largă. amebiază hepatică: 3x 750 mg/zi timp de 5-10 zile. care posedă suficient potenţial redox negativ pentru a dona electroni unor acceptori biologici furnizori de energie pentru metabolismul protozoaric sau unor acceptori exogeni cum ar fi metronidazolul. Cu toate că este foarte bine suportat. : • Indicaţii: • SISTEMIC: • dizenterie amebiană. ataxie. • tricomoniază uro-genitală. T ½ cca.este metabolizat hepatic şi eliminat renal. • lambliază. . pylori. chiar crize epileptice. . vomă. .sarcină şi alăptare. metronidazolul este un prodrug.afecţiuni cerebrale. prin lipsirea microorganismelor anaerobe de echivalenţi reducători – indispensabili pentru anumite procese anabolice.Toate bacteriile anaerobe-inclusiv Clostridium şi Bacterioides sunt sensibile la metronidazol. • eradicarea H. Contraindicaţii: .Metronidazol • Farmacocinetică: • absorbţie rapidă şi cvasi-integrală. la o grupare nitro a metronidazolului. .administrat timp îdelungat: slăbiciune.aceste microorganisme conţin obişnuit componente transportatoare de electroni. sub formă de metaboliţi . nevrită periferică. . Metabolitul rezultat prin reducerea grupării nitro –NO2 din molecula metronidazolului lezează lanţul de ADN acţionînd ca o nuclează( Entamoeba şi Trichomonas sunt foarte sensibile ). • toxicitate hematologică (neutropenie).Intoxică specific unele protozoare: Entamoeba.

dizenterie amebiană: 2g/zi timp de 2.infecţii cu anaerobi: 2g iniţial.inhibă sinteza proteică ca urmarea blocării funcţiei ADN-ului amebian. orbire.IT mai mare decât al emetinei .amebiază hepatică: 2 g/zi timp de 3-5 zile. altele la început smulează motilitatea. enterocolite acute. . ceea ce uşurează expulzarea paraziţilor prin scaun (spontan sau în urma administrării unui purgatv).v.este activă şi faţă de Fasciola hepatica . .anaerobi.profilactic înaintea intervenţiişpr chirurgicale.vermicidele: acţionează prin creşterea permeabilităţii ţesutului cutanat. - 76 . . .): avort septic. 500 mg). este activă şi faţă de Fasciola hepatica. Sec.3 zile. apoi 1 g/zi 5-7zile.activ asupra chistuilor amoebiene . .plathelminţi (viermi plaţi): cestode şi trematode. . se utilizează în tratamentul pentru Helicobacter pylori.nemathelminţi (viermi cilidrici): nematode.vermifugele: afectează structurileneuromusculare şi inhibă motilitatea helminţilor. . ameţeli) Emetina . . oboseală neuromusculară. .tulburări psihice.- giardioză: 2 grame odată.Are IT mic . fenomene de intoxicaţiemiocardică (tahicardie sinusală. administrarea prelungită poate duce la sindromul –neuropatie mielooptică subacută. tulburări de vedere. paralizia poate fi precedată de stimularea motilităţii.(ef.se administrează 3 comprimate (500mgx3)timp de 2 zile.tricomonază şi giardioză: oral 2 g.caracterizat prin : tulburări senzitive.(SMON). este toxic al miocardului.sunt utile faţă de chisturile amebiene. 500 mg). diiodohidroxichinolina .mecanismul de acţiune ste insuficient cunoscut. dizenterie bacilară. doză unică. hTA). Tinidazol .Se administreză în doză de 250 mg de 3 ori pezi.Are acţiune amoebicidă sistemică. apoi paralizeazăşi în final determină moartea paraziţilor. ALŢI COMPUŞI ai grupei: TINIDAZOL (Fasigyn– cpr. Cliochinol. timp de 3 zile. infecţii peritoneale.1 mg/kgc/zi timp de 10 zile. Ornidazol . apendce perforat şi gangrenat. . ORNIDAZOL (Tiberal– cpr. intervenţii pe colon. timp de 7-10 zile. enterite. clorchinaldol.sunt active ca amoebicide intestinale . Diloxanid furoat .asemănător metronidazolului. ceea ce duce la moartea paraziţilor şi eliminarea lor framentaă sau dierată de către sucurule digestive.Este mai puţin activă asupra chisturilor. Antielminicele acţionează vermifug sau vermicid. Dihidroemetina . slăbiciune musculară. .produce frecvent tulburări gastro-intestinale.Cliochinolul este indicat la purtătorii de chisturi şi în dizenteria uşoară (forme cronice) . . medicaţie de elecţie în infecţii grave cu anaerobi (i. ANTIHELMINTICE Helminţii sunt paraziţi patogeni şi cuprind două sub-încrengături: .. Utilizări: . Stare derău. G. are acţiune bacteicidă pe germeni G+.

greaţă. Este activă faţă de Ascaris lumbricoides.teniază.adulţi şi copii peste6ani: 2 g. cu acumulare congestivă de acid lactic (autointoxicaţie cu acid lactic) şi moartea paraziţilor. edem. Indicaţii: . .copii 2-6 ani: 1g.greaţă. cu utilizare limitată în giardioză şi teniază. . blochează ciclul acidului citric . . Reacţii adverse: . cu relaxarea consecutivă a musculaturii striate şi apoi paralizia flască a paraziţilor şi eliminarea lor prin intestin. Indicaţii: în ascaridiază şi lambliază produce vindecare 95-100%.epilepsie. Contraindicaţii: . parestezii.colorant acridinic de sinteză. ANTIHELMINTICE ACTIVE PE NEMATODE Piperazina . mecanism de acţiune: . . cefalee.fiind practic inslubilă. erupţii cutanate. colici adominale. Administrarea se face după o clisă sau după administrarea unul purgatv salin. . Mepacrina . vărsături. .Doze: 400-80 mg prin sondă duodenală. Enterobius vermicularis.Este mai puţin eficace decât niclosamida. Solium.insuficienţă renală. . se elimină în totalitate prin scaun.Este şi un shizontocid hematic. . Efecte secundare: tulburări digestive minore. vomă. Are efect vermifug prin inhibarea motilităţii paraziţilor prin afectarea formaţiunilor neuromusculare ale acestora (paralizia aparatului neuromuscular). Intervine în metabolismul glucidic al paraziţilor. utilizat în malarie. Hymenolepis nana. Efecte secundare: tuburări psihice. 77 . . epigastrii. Pentru eliminare se administrează un purgativ salin. Contraindicaţii: ulcer. deprimare respiratorie. disritmii EEG. diare. Diphylobotrium latum (botriocefal). . ameţeli. T. se elimină prin urină.5 g După o pauză de 1.. pentru a evita iritaţia gastrică.Copii sub 2 ani: 0.tulburări vizuale. Mecanism de acţiune: funcţionează ca un GABA-agonist: . .fenomene alergice: urticarie.Enzimele gigestive (proteazele) digeră treptat aceste proglote eliminându-le prin scaun (ouăle nu sunt distruse).prin crestere conductanţei ionilor de clor la nivelul membranei celulare a paraziţilor produce hiperpolarizare. .produce intoxicarea metabolică a viermilor.vermicid foarte activ pe cestode: Taenia sagitata. nu se absoarbe din tubul digestiv.Se utilizează şi ca antiemetic.se absoarb repede după administrare orală.la doze mari: convulsii. . boli hepatice şi renale.ANTIHELMINTICE ACTIVE PE CESTODE Niclodamida .reduce excitabilitatea plăcii motorii la Ach. . . . botriocefaloză. Este foarte greu tolerată comparativ cu antihelminticele moderne. . himenolrpidoă.3 săptămâni se repetă cura. apoi se administrează un purgativ salin.sarcină.în mică parte se metabolizează.somnolenţă.

se administrează oral (după masa principală) în doză unică de 150 mg. Contraindicaţii. Echilococcus granulosus. . . .Utilizări: .se absoarbe complet din intestin. Taenia sagitatea.Provocă paralizia spastică a viermilor pri depolarizarea selectivă a plăciiterminale motorii (inhibă colinesteraza). Necatoe americanus. Levamisol .Este foarte bine suportat. trichiuris trichiura. cefalee.Este activ în cz de infestare multiplă..Este puţin toxic. Ancylostoma duodenale.Este activ mai ales pe Ascaris lumbricoides. . Omoară şi ouăle de Trichiuris. Efecte secundare: tulburări gastro-intestinale şi central nervoase.Se administrează în doză unică: 5 mg/kgc dimineaţa . Mebendazol . în primele trei luni. . . Pirviniu-pamoat . .Are efect vermicid prin inhibarea transportului lucozei şi decuplarea fosforilării oxidative. . Solium. Se repetă la 2zile..Administrat orl nu se absoarbe.are şi proprietăţi imunostimulatoare.Ascaridioză: 100 mg de 2 ori pe zi . ceea ce explică eficacitatea mare în oxiuriază şi lipsa toxicităţii sisemice.este un colorant cianic. Doze: . în funcţie de natura viermilor. dureri abdominale. la adulţi.derivat piperidinic. T. Ancylostoma duodenale.activ faţă de Ascaris lumbricoides.derivat benzimidazolic.La nevoie se repetă tratamentul după 2 săptămâni. . are efect depolarizant persistent. . . hTA: Contraindicaţii: insuficienţă renală şi hepatică. realizează concentraţii mari la nivelul mucoasei intestinului subţire. ameţeli. Doze: .Are acţiune toxică pe Enterobius vermicularis pe care îl omoară ca umare a nterferării cu metabolismul glucidic şi a proceselor oxidative ale parazitului. fiind util în PAR şi alte afecţiuni inflamatorii cronice. .Tratamentul se repetă după 10-20zile. Este bine suportat chiar şi de către persoanele cu stare generală alterată.Oxiuriază :100 mg doză unică . . se metabolizează hepatic.are proprietăţi antihelmintice cu spectru larg. Ancylostoma şi Ascaris.Oral în doză unică: 11 mg/kgc. .antihelmintic aminotizolic. . .tulburări digestive.Între pirantel (depolarizant) şi piperazină (hiperpolarizant) există un antagonism reciproc.ascariiază şi oxiuriază.neutropenie. Enterobius vermicularis. . .Se impune prudenţă la cei cu probleme hepatice şi la gravide.în ascaridioză: 75 mg/kgc/zi timp de 5 zile. Pirantel-pamoat . Enterobius vermicularis. .Colorează scaunul în roşu. sarcină. Tiabendazol 78 . activ faţă de: Ascaris lumbricoides. ducâdla paralizia aparatului neuromuscular al paraziţilor. . . Pot apărea însă: greaţă. . La doze obişnuite este lipsit de toxicitate sistemică.La copii: 3 mg/kgc doză unică.100-200 mg/zi timp de 3 zile.Are efect vermifug. .în oxiuriază: 650mg/kgc/zi 7 zile în două prize. vomă. în infecţii mixte cu cei doi helminţi.Se repetă la nevoie după 1 săptămână. Efecte adverse: . .

Necator americanus. . Trichiuris trichiura. . Este activă şi faţă de larvele de: .Datorită toxicităţii mari este utilizat limitat. Ascaris lumbricoides. se metabolizează în totlitate se elimină urinar. ancylostomiază.4. . activ pe nematode şi cestode.anorexie.Are şi acţiune analgezică. diaree. Contraindicaţii: -ciroză. .administrat oral se absoarbe repede din tractul gastro-intestinal. Se administrează 6 mg/kgc/zi în 2-3 prize timp de 10zile până la dispariţia filariilor din sânfge. Indicaţii: . Bifeniu. ancylostoma. antipiretică.hematurie.acţionează ca agonist colinergic. Reacţii adverse: . . . strongyloides stercoralis. antiinflamatoare. sub formă de metaboliţi. după o stimulare iniţilă. Ancylostoma duodenale. .paraziţii sunt paralizaţi.Enterobius vermicularis. Loa loa. .se administrează 25 mg/kgc de2 ori /zi timp de 2-4zile sau 50 mg/kgc/zi . greaţă. diaree. pauză o săptămână după care se repetă tratamentul.Sarcină. . creşterea transaminazelor..oxiuriază.este cel mai activ în trichineloză (trichinella spiralis).hidroxinaftoat . apoi eliminaţi. tricocefaloză: 400 mg doză unică. Albendazol Antihelmintic cu spectru larg.are proprietţi vermicide cu spectru larg. .erupţii cutanate. 79 .Distruge ouăle de ascaris. Idicaţii: în special în strongiloidoză.Wuchereria . Este eficace în filarioza limfatică. . este metabolizat proporţie de 100 %. necatoriază. Dietilcarbamazida .Strongiloidoză: 400 mg de 2 ori/zi timp de 3-7 zile.33 g doză unică. . leucopenie.cefale.Taenia sagitata şi solium. vomă. prurit alopecie.se absoarbe din intestin după administrare orală. Este activ şi faţă de Strongyloides. Administrat pe termen scurt este bine suportat. Trichiuris şi larvele de necator. se elimină urinar. repatată la 2 săptămâni. dureri epigastrice. . Reacţii adverse: . greaţă. Brugia.