You are on page 1of 5

ADITIVI ALIMENTARI curs 1

INTRODUCERE

Conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 975/1999, "aditivii alimentari sunt
substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul
ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate
de prelucrare".
În Codex Alimentarius FAO-WHO, ei sunt definiţi ca "orice substanţă care nu
este consumată ca aliment în sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui
aliment, care are sau nu valoare nutritivă şi care se adaugă intenţionat, cu un scop
tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării,
preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului şi stocării unui aliment,
devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se
adaugă".
Anumiţi aditivi alimentari au fost folosiţi cu mii de ani in urmă, de către greci,
egipteni si alte popoare antice, deoarece păstrarea alimentelor pe perioade mai
îndelungate de timp a fost întotdeauna o necesitate. Alături de sare, salpetrul (de
Chile = nitratul de sodiu; de India = nitratul de potasiu; silitra) a fost mereu utilizat
pentru conservarea produselor din carne, iar coloranţi de tipul carmazului se
utilizau pentru prepararea unor alimente aspectuoase.
Unii aditivi alimentari sunt obţinuţi din surse naturale, cum ar fi soia, porumbul
sau sfecla roşie. Alţi aditivi nu există in natura si trebuie obţinuţi prin sinteza chimica.
Prezenţa aditivilor alimentari in compoziţia produselor alimentare procesate, fie ca
sunt din surse naturale sau obţinuţi prin sinteza, este supusa legislaţiei in vigoare,
care stabileşte cantităţile permise conform normelor de siguranţa.
Pentru un toxicolog termenul "natural" poate chiar ridica suspiciuni, întrucât
numeroase dintre substanţele chimice care apar in mod natural sunt cunoscute
pentru efectele adverse pe care le pot produce. De exemplu, studii efectuate in
Marea Britanie arata ca reacţiile alergice fata de alimente naturale (oua, lapte,
căpşuni, unele condimente) sunt destul de comune, afectând aproape jumătate din
populaţia globului. Fie ca aditivii sunt extraşi din plante sau din ţesuturi animale, sunt
produşi din microorganisme sau sintetizaţi intr-un laborator, pentru un toxicolog
aceştia intra in aceeaşi categorie. Toţi sunt substanţe chimice care pot avea sau nu
proprietăţi toxice. In ceea ce priveşte analiza siguranţei folosirii lor pentru consum in

1
ADITIVI ALIMENTARI curs 1

scopul reglementarii utilizării lor, procesul este identic pentru toţi aditivii, indiferent de
originea substanţei chimice.
La începutul anilor ’80, Uniunea Europeana a standardizat utilizarea aditivilor
alimentari prin adoptarea unui sistem de codificare al acestora. Aditivii alimentari
incluşi in lista UE sunt codificaţi cu litera "E", de la Europa, urmata de un
număr alocat special fiecăruia dintre aceştia, alcătuit din 3 sau 4 cifre. Acest
mod de simbolizare sprijină consumatorii in recunoaşterea aditivilor in alimente,
indiferent de limba in care este redactata eticheta, garantând astfel ca aceştia fac
parte din lista celor autorizaţi. O tentativă de clasificare a acestora este redată în
rândurile următoare:
Acizi
Agenţi anti-spumanţi
Agenţi contra aglomerarii/solidificării
Agenţi de chelare
Agenţi de gelifiere
Agenţi de glazurare
Agenţi de înălbire
Agenţi de spumare
Agenţi de stabilizare
Agenţi de volum
Amelioratori pentru faină
Amidon modificat
Antioxidanţi
Arome
Coloranţi
Conservanţi
Emulsificatori
Gaze de împachetare
Intensificatori de arome
Îndulcitori
Purtători sau solvenţi purtători
Regulatori ai acidităţii
Sărurile de topire
Soluţii tampon
Substanţe propulsoare

2
ADITIVI ALIMENTARI curs 1

Umidificatori
În tara noastră sunt admişi aproximativ 200 de aditivi alimentari. Legislaţia in
vigoare in România precizează lista aditivilor admişi spre a fi utilizaţi in industria
alimentara, cu menţionarea alimentelor in care pot fi folosiţi si a dozei maxime
admise.

CONSUMUL ZILNIC ADMIS SI DOZA MAXIMA ADMISA

Consumul Zilnic Admis pentru un aditiv alimentar este stabilit pe baza
unor testări îndelungate.
Legislaţia in vigoare stabileşte cantităţile maxime admise pentru utilizarea unui
aditiv intr-un anumit produs alimentar, astfel încât acesta sa nu dăuneze sănătăţii.
Consumul Zilnic Admis (Acceptance Daily Intake - ADI) este cantitatea
estimata dintr-un aditiv alimentar, exprimata in raport cu greutatea corporala,
care poate fi consumata zilnic, pe parcursul întregii vieţi, fără riscuri pentru
sănătate. Acest indice este exprimat in mg per kg corp per zi (mg/ kg corp/ zi).
Consumul Zilnic Admis pentru fiecare aditiv alimentar este stabilit prin
determinarea, pe baza unor testări îndelungate, a nivelului la care nu se observa nici
un efect advers.
Pentru eliminarea completa a oricărui risc provenit din consumul conjugat al
mai multor alimente care conţin acelaşi aditiv pe perioada aceleiaşi zile, Doza
Maxima Admisa pentru utilizarea unui aditiv alimentar intr-un anumit tip de
produs se stabileşte prin împărţirea Consumului Zilnic Admis la un factor de
siguranţa de 100.
Factorul de siguranţa este o precauţie suplimentara, care ia de asemenea in
calcul posibile diferente de sensibilitate la extrapolarea rezultatelor testelor de la
animale la fiinţele umane, precum si sensibilitatea specifica unor categorii de
consumatori.
Pentru confirmarea limitelor sigure de consum al aditivilor alimentari,
Consumul Zilnic Admis este folosit peste tot in lume de către autorităţile de
reglementare in domeniul sănătăţii si alimentaţiei: Organizaţia Mondiala a Sănătăţii,
Comitetul Ştiinţific pentru Alimentaţie al Comisiei Europene, Autoritatea pentru
Alimente si Medicamente a Statelor Unite. Consumul Zilnic Admis este supus unor
revizuiri periodice. Rezultatele testelor sunt validate de experţi independenţi.

3
ADITIVI ALIMENTARI curs 1

România a preluat directivele europene privind aditivii alimentari. Ca urmare,
in industria alimentara din România se folosesc si aditivi alimentari cuprinşi in
următoarele directive europene:

Directive Cuprinsul directivei
89/107/CEE a Consiliului din 21 Relateaza despre apropierea
decembrie 1988 legislatiilor statelor membre privind
aditivii care pot fi utilizati in produsele
alimentare, modificata de directiva
94/34/CE
94/36/CE a Parlamentului european si Relateaza despre coloranti si despre
a Consiliului din 30 iunie 1994 utilizarea lor in produsele alimentare
94/35/CE a Parlamentului european si Cu privire la indulcitorii destinati pentru
a Consiliului din 30 iunie 1994 a fi folositi in produsele alimentare,
modificata de directiva 96/83/CE
95/2/CE a Parlamentului european si a Privind aditivii alimentari, altii decat
Consiliului din 20 februarie 1995 colorantii si edulcurantii, modificata de
directivele 96/85/CE, 98/72/CE si
2001/5/CE
Decizia 97/292/CE Privind menţinerea legislaţiilor
naţionale de interzicere a utilizării
anumitor aditivi in fabricarea anumitor
produse alimentare specifice.
Decizia 2002/247/CE a Comisiei din 27 Suspenda introducerea pe piata si
martie 2002 importarea produselor gelatinoase
continand aditivul alimentar E425

Din data de 3 octombrie 2003, a intrat in vigoare Ordinul Ministrului Sănătăţii si
Familiei nr. 438/18 iunie 2002 si al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei si Pădurilor nr.
295/12 iulie 2002, pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari destinaţi
utilizării in produsele alimentare pentru consum uman.
Legislaţia comunitara privind aditivii alimentari se bazează pe principiul ca
doar aditivii care sunt autorizaţi in mod explicit pot fi utilizaţi. Majoritatea aditivilor nu
pot fi folosiţi decât in cantităţi limitate, in anumite produse alimentare. Daca nu e
prevăzuta nici o limita cantitativa pentru folosirea unui aditiv alimentar, el trebuie sa
fie utilizat după o buna practica de fabricaţie, adică doar atât cat este necesar pentru
a se realiza efectul tehnologic dorit.

4
ADITIVI ALIMENTARI curs 1

Aditivii alimentari nu pot fi autorizati, numai daca:
 exista o necesitate tehnologica de a-i folosi
 nu induc consumatorul in eroare
 nu prezinta nici un risc pentru sanatatea consumatorului
Inainte de a se acorda autorizatia de folosire, este evaluata siguranta aditivilor
alimentari de Comitetul Stiintific al Alimentatiei Umane, un grup de experti care
sfatuiesc Comisia Europeana cu privire la problemele care se refera la produsele
alimentare.
Toti aditivii alimentari autorizati trebuie sa indeplineasca conditiile de puritate,
care sunt expuse in detaliu in trei directive ale Comisiei:

Directive Prevederi
95/31/CE a Comisiei Europene Stabileste conditiile de puritate
specifice pentru edulcurantii care pot fi
utilizati in produsele alimentare,
modificata de directivele 98/66/CE,
2000/51/CE si 2001/52/CE
95/45/CE a Comisiei Europene Stabileste conditiile de puritate
specifice pentru colorantii care pot fi
utilizati in produsele alimentare,
modificata de directivele 99/75/CE si
2001/50/CE
96/77/CE a Comisiei Europene Stabileste conditiile de puritate pentru
aditivii alimentari, altii decat colorantii si
edulcurantii, modificata de directivele
96/86/CE, 2000/63/CE, 2001/30/CE si
2002/82/CE-initiativa legislativa in curs

Bibliografie
1. Banu C. (coordonator), Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară,
Editura Tehnică, Bucureşti, 2000;
2. Rotaru G., Bordei D., Sava N., Managementul implementării programelor de
calitate, Editura Academică, Galaţi, 2001

5