You are on page 1of 8

ADITIVI ALIMENTARI curs 4

ANTIOXIDANŢI

Conform directivei 95/2/EC din 20 II 1995, „antioxidanţii sunt substanţe
care prelungesc durata de păstrare (durata de viaţă) a produselor alimentare,
prin protejarea lor faţă de deteriorarea cauzată de oxidare (râncezire şi
modificare de culoare)”.
Clasificarea antioxidanţilor în funcţie de modul lor de acţiune este prezentată
în tabelul 1.

Tabel 1. Inhibitorii reacţiilor de oxidare a lipidelor
Tipul Modul de acţiune Exemple
„Metal scavenger” Chelatizează ionii metalici cum Agenţi de chelatizare ca
ar fi cei de cupru şi fier, cu EDTA, acidul citric,
formare de complecşi inactivi fosfolipidele, polifosfaţii
„Oxigen scavenger” Reacţionează cu oxigenul; reduce Acidul ascorbic, ascorbil-
oxigenul. palmitatul
Antioxidant (AH) Întrerupe etape de propagare în Compuşi fenolici cum sunt:
cazul reacţiilor de oxidare; BHA, BHT, TBHQ, PG,
donează un atom de hidrogen. tocoferoli, hidroxitirosol, acid
cafeic, carnosol, etc.
Agenţi reducători Regenerează fenolii (sinergism) Acidul ascorbic
(RSH)
Antioxidant enzimatic Îndepărtează oxigenul dizolvat Superoxid dismutaza, glutation
sau speciile oxidative peroxidaza, glucozo-oxidaz-
catalaza
Antioxidanţi cu funcţii Regenerează antioxidanţii Fosfolipide (fosfatidil-etanol
multiple primari chelatizaţi cu metale; amina – untura de peşte),
reduce hidroperoxizii produşi ai reacţiei Maillard
Fitosteroli metil- Previn polimerizarea oxidativă în Polidimetilsiloxan,
siliconici şi etilidenici uleiurile încălzite citrostadienol
Se ştie că nu există un antioxidant universal, valabil pentru toate produsele
alimentare, ceea ce ridică problema alegerii antioxidantului adecvat. La alegerea
unui antioxidant trebuie să se ţină seama de:
- compatibilitatea cu produsul alimentar; de exemplu, galaţii sunt recomandaţi
pentru conservarea unturii si mai puţin pentru conservarea margarinelor şi uleiurilor
vegetale;

24
ADITIVI ALIMENTARI curs 4

- potenţialul antioxidant: de exemplu, propilgalatul poate fi utilizat singur, în
timp ce BHT si BHA sunt utilizaţi împreună, în care caz se obţin efecte sinergetice.
La folosirea în comun a BHT şi BHA, efectul antioxidant este dublu faţă de suma
efectelor individuale. Pentru antioxidantii fenolici, efect sinergetic se obţine şi prin
folosirea acizilor;
- tipul de prelucrare a produsului alimentar: în cazul prăjirii în grăsimi sau în
uleiuri cu adaos de antioxidanti, trebuie să se aibă în vedere eventuala lor distilare cu
vapori de apa (cazul BHA si BHT) sau descompunerea (cazul galatului de propil).
Deci, în cazul produselor ce se prelucrează termic trebuie sa se aibă în vedere
rezistenţa termică a antioxidanţilor. Păstrarea activităţii antioxidanţilor după încălzire
depinde de distribuţia acestora între faza apoasa sau uleioasa. În general,
antioxidanţii hidrosolubili sunt mai rapid distruşi sub influenţa căldurii şi din acest
motiv atât acidul ascorbic cât şi acidul galic se esterifică pentru a creşte solubilitatea
lor în grăsimi, în care caz sunt mai termorezistenţi;
- solubilitatea şi dispersabilitatea antioxidantului: majoritatea antioxidanţilor
sunt solubili în uleiuri şi grăsimi, deci vor putea fi folosiţi în sisteme alimentare care
conţin lipide. Acidul ascorbic şi ascorbaţii şi mai puţin galatul de propil pot fi utilizaţi în
sisteme alimentare hidrofile;
- modificarea culorii produsului: modificarea poate fi rezultatul combinării
antioxidantului cu anumite componente ale produsului (cazul galatului de propil),
modificării culorii antioxidantului însuşi (cazul BHA, care în prezenţa de Na şi K dă un
produs colorat în roz);
- aciditatea sau alcalinitatea produsului alimentar: în produsele acide se
recomandă folosirea antioxidanţilor fenolici care au caracter acid, deoarece în caz
contrar îşi pierd eficacitatea, mai ales la temperaturi ridicate;
- modul de aplicare a antioxidantului: antioxidantul poate fi încorporat direct in
grăsimi şi uleiuri, poate fi pulverizat la suprafaţa produsului, poate fi încorporat în
purtători” (sare, condimente), sau în folia de ambalaj, de unde migrează în produs în

timp.
În legătură cu utilizarea acestora, trebuie să se ţină seama de:
- concentraţia antioxidantului care produce efect maxim (optim); în acest caz
trebuie sa se ţină seama şi de conţinutul produsului în antioxidanţi naturali (tocoferoli,
vitamina E, lecitină, acid ascorbic etc.);

25
ADITIVI ALIMENTARI curs 4

- temperatura de prelucrare a alimentului, pentru produsele care se
prelucrează termic, mai ales prin frigere, prăjire, coacere. La temperaturi mai mari de
prelucrare termica, nivelul de antioxidant adăugat trebuie să fie mai mare;
- prezenţa factorilor prooxidanţi: de exemplu, în prezenta metalelor sau a
aciduiui sorbic adăugat ca fungistatic la unt în concentraţii de 0,05-0,1% se
accelerează râncezirea untului chiar in prezenta unei concentraţii optime de
antioxidant.
Atât din punct de vedere economic cât şi toxicologic, este recomandat sa se
reducă la minimum concentraţia de antioxidant, prin asocierea acestuia cu un alt
antioxidant primar sau prin asociere cu un sinergetic. De exemplu, asocierea a
0,01% BHA cu 0,02% palmitat de ascorbil permite dublarea perioadei de inducţie în
cazul unturii de porc, în comparaţie cu acţiunea fiecărui antioxidant în parte. Pentru
BHA şi BHT efectul de sinergism se manifestă la 2,5 ppm BHA + 5 ppm BHT. [4]

Antioxidanţi mai importanţi

BUTILHIDROXIANISOLUL (BHA, E320). Are formula bruta structurală:

OH CH3
C
CH3
CH3

OCH3

Se prezintă ca o masă cristalină, albă sau gălbuie, cu aspect ceros şi miros
aromat, solubil în alcool (1:4), propilenglicol (1:1), în uleiuri şi grăsimi.
BHA este unul dintre antioxidanţii cel mai des utilizaţi în grăsimi şi uleiuri, fiind
frecvent asociat cu galatul de propil şi BHT şi cu acidul citric sau monoglicerilcitratul.
Antioxidantul prezintă avantajul ca are acţiune antioxidantă puternică, nu
schimbă calităţile senzoriale ale produsului şi nu-şi pierde proprietăţile antioxidante la
prelucrarea termica a produselor alimentare în care se încorporează (efect „carry
through” foarte bun).
Prezintă risc de reacţii alergice, cancer, hiperactivitate, efect estrogenic, creşte nivelul
de colesterol din sânge. Este interzis în hrana pentru copii şi bebeluşi.

26
ADITIVI ALIMENTARI curs 4

Se foloseşte pentru maioneze, grăsimi şi uleiuri comestibile, materii grase
lactate anhidre, în doze de maxim 200 mg/kg.

BUTILHIDROXITOLUENUL (BHT, E321)
Are formula structurală

H3C OH CH3

C C
H3C CH3
H3C CH3

CH3

Este practic insolubil în apă, uşor solubil în alcool etilic (1:4), uleiuri şi grăsimi
(1:2 - 1:4). BHT este larg utilizat atât pentru protejarea grăsimilor şi a uleiurilor cât şi
pentru impregnarea ambalajelor destinate unor produse cu conţinut ridicat în grăsimi.
Activitatea sa este potenţată prin asociere cu alţi antioxidanţi (în special galat de
dodecil) şi agenţi sinergetici. Posedă un efect "carry through" foarte bun.
Are aceleaşi efecte adverse ca şi BHA.
Se foloseşte pentru maioneză, grăsimi şi uleiuri comestibile, în principal
margarină în doze de până la 75 mg/kg.

GALATUL DE PROPIL (E310)
Are formula structurală:
COO CH2 CH2 CH3

HO OH
OH

Se prezintă ca o substanţă solidă, cremoasă, alba, inodoră şi cu gust uşor
amar, puţin solubilă în apă, uşor solubilă în grăsimi şi uleiuri. Antioxidantul este mai
eficace dacă se asociază cu acidul citric. Se obţine din alune.
Prezintă risc de reacţii alergice, tulburări gastrice, afecţiuni dermatologice. Interzis în
hrana copiilor deoarece duce la tulburări sanguine.
Se foloseşte în aceleaşi tipuri de alimente ca şi BHA şi BHT.

27
ADITIVI ALIMENTARI curs 4

ACIDUL ASCORBIC SAU VITAMINA C (E300)
Are formula bruta structurală:

OH

HO CH2 CH O O

HO OH

Este un agent antioxidant, natural, se obţine din fructe şi vegetale, iar pe cale
sintetică se obţine din glucoză. Se prezintă sub formă de cristale incolore aciculare sau
foiţe precum şi ca pulbere albă cristalină. Este inodor, cu gust acid (acrişor).Dacă
este perfect anhidru, acidul ascorbic este stabil în contact cu aerul, iar în caz contrar,
prin expunere la aer şi lumină, se oxidează cu uşurinţă. Alcaliile şi fierul favorizează
oxidarea acidului ascorbic. Acidul ascorbic este solubil în apă (1:3 în apă la 20°C), în
alcool absolut (1:50) şi în glicerină (1:100).
Se administrează cu precauţie, în cantităţi mari produce diaree, atacă smalţul dinţilor
şi formează calculi la rinichi. Adaosul de vitamina C la alimente procesate cum ar fi:
şunca şi hot dog-ul previne formarea de nitrosamină, una din substanţele considerate
responsabile de apariţia cancerului.
Se foloseşte pentru: cartofi prăjiţi congelaţi, piure de cartofi în conservă,
măsline, făină de grâu, castane în conservă şi piure de castane în conservă, sucuri şi
nectaruri de fructe, oţet, maioneza, Peşte în conservă, etc., în doze limitate de multe
ori doar de practica de producţie.

TOCOFEROLII
Cei folosiţi ca antioxidanţi se prezintă sub două forme şi anume:
- sub formă de lichide relativ vâscoase, limpezi, aproape incolore. Tocoferolii de
sinteză α , γ şi δ sunt sub forma DL, insolubili în apă, dar miscibili în alcool etilic.
Prin expunerea la aer şi lumină se oxidează şi îşi intensifică culoarea;
- sub formă de concentrat, care se prezintă ca un lichid vâscos de culoare brun-
roşcat ce trebuie să conţină minimum 34% tocoferoli totali, din care minimum 50%
trebuie să fie DL-α -tocoferol.
Tocoferolii menţionaţi au formulele structurale

28
ADITIVI ALIMENTARI curs 4

CH3

HO CH3

H3C O CH3 CH3
CH3 CH3
CH3

α - tocoferol
HO CH3

H3C O CH3 CH3
CH3 CH3
CH3

γ - tocoferol
CH3

HO CH3

O CH3 CH3
CH3 CH3
CH3

β - tocoferol
HO CH3

O CH3 CH3
CH3 CH3
CH3

δ - tocoferol
Sunt inofensivi şi se folosesc pentru bulion, maioneză, grăsimi şi uleiuri
comestibile, alimente pe bază de cereale.

La noi în ţară firma Danisco comercializează produse de tip Grindox care, pe
langă antioxidantul propriu-zis, mai conţin şi o substanţa sinergetică chelatoare, res-
pectiv şi un suport. Antioxidanţii de tip Grindox pot fi utilizaţi in produsele alimentare
individual sau în amestec, ţinându-se seama de solubilitatea lor în apa sau în
uleiuri/grăsimi.
Tocoferolii se găsesc în cantităţi semnificative în seminţele de plante,
majoritatea fiind izolaţi din uleiul de soia. O metodă de extindere a beneficiilor
tocoferolilor este utilizarea lor sinergică cu acid ascorbic, acid citric, ascorbil palmitat
şi lecitină, despre care se crede că „reciclează” tocoferolii, prin donarea de atomi de
hidrogen. Un dezavantaj al utilizării tocoferolilor (sub formă de tocoferil-acetaţi) sau
a altor vitamine liposolubile la alimente limpezi cum ar fi anumite băuturi sau geluri

29
ADITIVI ALIMENTARI curs 4

este posibila apariţie a fenomenului turbidităţii apărut din cauza diferenţelor de
densitate.
Tocoferolii sunt mai eficienţi în cazul în care sunt folosiţi alături de extract de
rozmarin. Acesta din urmă a câştigat o largă popularitate în ultima perioada,
prezentând în plus faţă de antioxidanţii uzuali o aromă specifică. Este eficient chiar şi
în concentraţii scăzute, când aroma sa nu este sesizabilă, ceea ce face posibilă
utilizarea sa şi în cazul produşilor alimentari în care aceasta nu este dorită. În plus,
extractul de rozmarin este solubil în grăsimi.
Piureul de prune uscate în combinaţie cu miere sau separat
s-a dovedit la fel de eficient în prevenirea oxidării lipidelor de origine animală ca şi
BHA sau BHT.
Mierea este un aliment a cărui capacitatea antioxidantă variază în funcţie de
sursa de nectar. În general, mierea de culoare mai întunecată are efect mai puternic.
Mierea conţine un număr mare de antioxidanţi cum ar fi: alfa-tocoferol, acid ascorbic,
beta-caroten, flavonoide şi enzime ce activitate antioxidantă cum ar fi catalaza,
glucozoxidaza şi peroxidaza, dar activitatea antioxidantă a acesteia pare a fi datorată
în primul rând compuşilor fenolici din compoziţia sa.
Flavonoidele acţionează ca antioxidanţi prin întreruperea lanţului radicalic al
autooxidării, prin chelarea ionilor metalelor grele cum ar fi fierul sau prin inhibarea
enzimelor oxidative. Până în prezent au fost identificate aproximativ 4000 de
flavonoide, împărţite în patru mari categorii: flavone, flavanone, catechine şi
antocianine. Printre cele mai importante flavone sunt quercetina din ceapă, mere,
brocoli şi fragi. Flavanonele se găsesc în special în citrice, catechinele în ceai şi vin
roşu, antocianinele în cireşe, vin, struguri şi ceai.
Un alt aliment bogat în antioxidanţi de natură fenolică este ciocolata. Studii
preliminare arată că fenolii din ciocolată, bogaţi în catechine, au un potenţial
antioxidant mai ridicat chiar decât al vinului roşu. Se pare chiar că combinaţia de
ciocolată şi vin roşu acţionează sinergic.
Dintre catechine, galatul de epigalocatechină, epigalocatechina şi epicatechin
galatul sunt cele mai eficiente ca antioxidanţi, efectul lor depinzând de natura
mediului de reacţie, fiind foarte eficiente în emulsii de tip ulei în apă. Catechinele din
ceai verde sunt mai bine absorbite decât cele din fructe şi se găsesc în cantitate mult
mai mare decât în ceaiul negru. În unele cazuri (în prezenţa de cupru liber),
catechinele îşi pierd în totalitate sau parţial capacităţile antioxidante, devenind chiar

30
ADITIVI ALIMENTARI curs 4

promotori ai oxidării. De aceea este bine ca antioxidanţii în general şi catechinele în
special să nu fie ţinute în contact cu metale.
Licopenul, unul din pigmenţii din clasa carotenoidelor, responsabil de culoarea
caracteristică a roşiilor este unul din cei mai eficienţi antioxidanţi. S-a demonstrat că
procesarea termică a sucului de roşii măreşte capacitatea de adsorbţie a licopenului
ca nutrient. Extraxtul natural de licopen a devenit recent accesibil pe piaţa
internaţională ca pigment natural.
Luteina, un alt carotenoid, abundent în cale, broccoli, spanac şi gălbenuş de
ouă este de asemenea utilizat ca antioxidant, mai ales sub formă de supliment
dietetic. Beta carotenul, care se găseşte în morcovi, este de asemenea foarte
important în special ca precursor al vitaminei A.
Tot ca antioxidanţi pot fi utilizate anumite enzime provenite din plante, în
special din grâne încolţite, seminţe şi legume, cum ar fi: superoxid dismutaza,
catalaza, glutation peroxidaza şi metionin reductaza. Acestea prezintă şi avantajul că
sunt hipoalergenice. Sunt cunoscute şi alte plante cu efect antioxidant cum ar fi:
piper (Capsicum annuum), ghimbir (Zingiber officinale), usturoi (Allium sativum),
şofran (Curcuma longa) şi ginkgo (Ginkgo biloba).
În tabelul 2 sunt redate principalele surse naturale pentru antioxidanţi.
Tabel 2. Surse naturale pentru vitaminele C, E şi A
Vitamina C Citrice (fructe şi sucuri), Suc de mere, Kiwi, Căpşuni, fragi, Brocolli,
Varză de Bruxelles, Ardei roşu/verde/galben, Roşii , Cartofi, Gulii,
Papaia, Spanac
Vitamina E Uleiuri vegetale, Germeni de grâu, Nuci, Unt de arahide, Seminţe de
floarea soarelui, Papaia, Avogado, Cartofi dulci
carotenoide Morcovi, Cartofi dulci, Dovleac, Broccoli, Grapefruit roz, Portocale,
Piersici, Roşii / suc de roşii, Spanac

31