UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI SECTIA: PEDAGOGIA PENTRU INVATAMANTUL PRIMAR SI PRESCOLAR

TEORII ALE DEZVOLTARII

Studenta: NEAGA (BUCICA) RADITA An,specializare: I , PPP
SEMESTRUL I

Disciplina: PSIHOLOGIA COPILULUI Asist.univ.drd. BEATRICE ALMASAN

Nume: NEAGA (BUCICA) RADITA An,specializare: I , PPP Disciplina: Psihologia copilului Asist.univ.drd. BEATRICE ALMASAN

TEORII ALE DEZVOLTARII

Stadii de dezvoltare • Teoria invatarii sociale • Teoria psihanalitica a dezvoltarii • Teoria structuralista a dezvoltarii • Abordarea socio-cognitiva in dezvolrarea copilului

Psihologia copilului este stiinta care cerceteaza conditiile si legile de aparitie si evolutie a vietii psihice de-a lungul copilariei, precum si particularitatile de varsta si individuale ale dezvoltarii. Problemele de care se ocupa sunt diverse, dezvoltarea psihica infaptuindu-se pe trei planuri: - dezvoltarea biologica, - dezvoltarea psihosociala, - dezvoltarea psihica. Psihologia copilului are ca studiu copilul in dezvoltarea sa mintala si ne apare ca ,, istoria’’ schimbarilor de conduita. Nu se va putea limita sa studieze numai factorii de maturizare biologica,

deoarece factorii pe care trebuie sa-i considere depind in masura egala atat de exercitiu sau de experienta castigata cat si de viata sociala in general. Dezvoltarea psihica se realizeaza in stadii de dezvltare. In cursul dezvoltarii lui, copilul manifesta diferite schimbari calitative, atat in prvinta activitatii de cunoastere a realitatii inconjuratoare, cat si in sfera reactiilor sale afective si volitionale. Periodizarea copilariei Stadii ale etapei postnatale: - stadiul sugarului - 0-1 ani; - stadiul anteprescolarului - 1-3 ani; - stadiul prescolarului - 3-6 ani; - stadiul scolaritatii mici - 6-10 ani; - stadiul preadolescentei - 10-14 ani; - stadiul adolescentei - 14-20 ani. Fiecare stadiu este caracterizat printr-o structura de ansamblu. Dezvoltarea stadiilor poate face loc unor accelerari sau intarzieri, ordinea de succesiune ramane insa constanta. Cei trei factori ai dezvoltarii: ereditatea, mediul si educatia, interactioneaza fara ca unul sa fie preponderent in dezvoltarea copilului. Teorii ale dezvoltarii De-a lungul timpului psihologii au cercetat dezvoltarea copilului din trei perspective principale: - teoria invatarii sociale; - teoria psihanalitica a dezvoltarii; - teoria structuralista in studiul dezvoltarii copilului. Dezvoltarea copilului in teoria invatarii sociale Psihologii au cercetat si au ajuns la concluzia ca interactiunea initiala parinte-copil joaca un rol crucial in capacitatea ulterioara a copilului de a comunica afectiv. Copiii si parintii interactioneaza prin diverse semnale nonverbale, care se considera ca stau la baza contactelor sociale ulterioare ( zambetul, plansul, imitarea, alternarea, contactul vizual).

Principala metoda in invatarea sociala este imitarea, care le permite copiilor sa „prinda” secvente de comportament rapid si eficient. Un proces ce are loc pe o perioada mai mare de timp decat imitarea este identificarea, proces ce presupune existenta modelelor de rol. As aminti aici studiile lui Bandura „1963”. Alti cercetatori – Petterson, Littman si Bricher(1967) – au investigat felul in care intaritoarele pozitive, cum ar fi lauda sau incurajarea, pot influenta invatarea prin imitare. Tipurile de pedepse utilizate de catre parinti pot influenta posibilitatile unui copil de a-si dezvolta o constiinta puternica de viata. Exista opinii diverse asupra educarii copilului, in functie de societate. De asemenea, multe culturi pun accent pe rolul copilului ca membru al societatii si isi elaboreaza in consecinta practicile de educare a copilului. Dezvoltarea copilului in teoria psihanalitica Influente si aspecte ale dezvoltarii puse in evidenta de Freud. Acesta considera ca oamenii sunt deseori influentati de dorinte inconstiente si de traume emotionale care isi au originile in copilarie. Considera, de asemenea, ca in dezvoltarea copilului exista cinci stadii psihosexuale. - stadiul oral; - stadiul anal; - stadiul falic; - perioada de latenta; - stadiul genital. Primele trei stadii sunt importante in dezvoltarea personalitatii ulterioare. Anna Freud a preluat ideile tatalui sau, investigand mecanismele de aparare a eului la copil. A identificat cinci mecanisme principale de aparare a eului. - Negarea prin fantasma; - Refuzul in cuvant si fapta;

- Limitarea eului; - Identificarea cu agresorul; - Altruismul excesiv. Erikson, psiholog postfreudian, a elaborat o teorie bazata pe opt stadii psihosociale (1959). In fiecare stadiu, individul se confrunta cu un alt conflict, care necesita o rezolvare in etape, de-a lungul intregii vieti. Teoria lui Bowlby asupra privarii materne, are la baza ideea psihanalitica a importantei deosebite a primilor ani de viata in dezvoltarea copilului. El a tras concluzia ca delicventa juvenila este o dovada a neajunsurilor pe care le-a produs perioada privarii materne si ca separarea copiilor mici de mamele lor, chiar si temporara ar putea avea astfel de efecte. • Teoria structuralista a dezvoltarii copilului Teoria dezvoltarii cognitive este pusa in evidenta de Piaget, care pune accent pe dezvoltarea biologica a copilului si pe dezvoltarea secventiala a cognitiei sale. Piaget a considerat inteligenta ca o forma de dezvoltare prin interactiunea cu mediu. A sugerat ca dezvoltarea cognitiva are loc prin formarea de scheme succesive. Dupa Piaget la nastere copilul este total egocentric. Cognitia se dezvolta in primii ani prin reducerea treptata a egocentrismului. Acesta considera ca toti copii trec printr-o serie de perioade in dezvoltarea lor cognitiva. Perioadele dezvoltarii cognitive: 1. -perioada senzorio-motorie 0-2 ani; 2. -perioada preoperationala 2-7 ani; 3. -perioada operatiilor concrete 7-11 ani; 4. -perioada operatiilor formale 11ani –maturitate. Multi cercetatori contemporani considera cognitia sociala drept o abordare mai relevanta a dezvoltarii intelectuale decat teoria lui Piaget. Teoria lui Piaget asupra dezvoltarii morale afirma ca pe masura ce se maturizeaza, copii avanseaza de la etapa „ heteronoma ” la o etapa „autonoma”. Kohlberg a identificat trei etape de dezvoltare morala:

- perioada premorala; - perioada de moralitete conventionala; - perioada de moralitate autonoma. Kohlberg sustinea ca dezvoltarea structurilor cognitive ne influenteaza mult nu numai nivelul de gandire dar si felul in care ne comportam in lume. El credea ca o buna metoda de a ajuta oamenii sa-si dezvolte gandirea morala, este ascultarea punctelor de vedere ale altor persoane care se afla intr-o etapa de dezvoltare morala.

Abordarea copilului

socio-cognitiva

in

dezvolrarea

In cadrul invatarii sociale copiii invata comportamentul adecvat de la alte persoane.In cadrul invatarii cognitive copilul dezvolta o intelegere a lumii si a modului in care sa faca diverse lucruri.Totusi ,copiii nu invata doar ce sa faca,ei mai invata si sa anticipeze cum pot reactiona alti oameni.Invata despre propriul corp si despre ce pot si ce nu pot face.O mare parte din aceasta cunoastere o dobandesc prin intermediul jocului si al interactiunii cu alte persoane. Copiii se joaca cu obiecte,unii cu ceilalti,cu limbajul si prin intermediul imaginatiei. Piaget a identificat trei stadii ale jocului: - Jocul de stapanire, - Jocul simbolic, - Jocul cu reguli. Psihologul rus Lev Vigotki a fost interesat in mod special de relatia dintre predarea de catre adulti si dezvoltarea cognitiva a copilului(1920). Multi psihologi moderni considera teoria lui deosebit de utila.Spre deosebire de Piaget,el credea ca mediul social este la fel de important in dezvoltarea cognitiva a copilului ca si maturizarea biologica. Teoria lui Vigotki despre dezvoltarea copilului subliniaza importanta mediului social in a-i permite copilului sa-si dezvolte intregul potential.

BIBLIOGRAFIE HAYES N, ORRELL S., Introducere în psihologie, 1997, Editura All, Bucureşti PIAGET J., INHELDER BARBEL, Psihologia copilului, 1976, EDP, Bucureşti WALLON H., Evoluţia psihologică a copilului, 1976, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti DEBESSE M.(coordonator), Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, 1970, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful