You are on page 1of 138

PROIECT NORMATIV Privind "Proiectarea

podurilor si podetelor tubulare alcatuite din structuri flexibile din tabla de otel ondulata, inglobate in umplutura"

CUPRINS Capitol 1. Generalitati. Capitol 2. Clasificarea podetelor tubulare. Capitol 3. Durata de viata, domenii de aplicare Capitol 4. Sectiuni transversale. Capitol5. Definitii, terminologie, referinte, alcatuirea constructiva generala. Capitolul 6. Conditii tehnice. Caracteristici mecanice si rezistenta materialelor utilizate in sistemul structural. Capitolul 7.Metodologii de proiectare corelat cu metode moderne de evaluare a incarcarilor si solicitarilor dezvoltate sub actiunea acestora (impingerea umpluturilor, actiunea incarcarilor utile, etc). Capitolul 8.Metode de dimensionare si calcul a structurii podului tubular la starile limita curenta (capacitate portanta, stabilitate, deformatie). Capitolul 9.Metode de dimensionare si calcul a buloanelor de imbinare si asamblare a componentelor structurii podului tubular. Capitolul 10.Dimensionarea hidraulica. Capitolul 11.Scheme de montaj si metodologii de executie a podurilor tubulare, corelat cu executia umpluturilor.
1

Capitolul 12. Detalii constructive pentru protectia taluzurilor umpluturilor si albiei din vecinatatea podetelor tubulare. Capitolul13.Exigente constructive si de protectie a elementelor metalice componente, ale podurilor si podetelor tubulare. Capitolul 14.Intretinerea in exploatare.Metode de testare si verificare a comportarii in situ. ANEXE Anexa 1. Caracteristici ale sectiunii transversale pentru diverse tipuri de tabla ondulata. Anexa 2. Determinarea parametrilor terenului. Anexa 3. Calculul sagetii coronamentului in timpul executiei umpluturii. Anexa 4.Exemplu de calcul al distributiei incarcarilor Capitol 1. Generalitati. 1.1. Obiect si domeniu de aplicare 1.1.1. Prezentul normativ se refera la proiectarea, executia si intretinerea podetelor, podurilor si pasajelor ( pietonale, pentru traversarea drumurilor de animale, rutiere, etc), realizate din tabla ondulata . 1.1.2.Acest normativ poate fi utilizat si pentru alte tipuri de structuri tubulare a caror capacitate portanta este obtinuta prin conlucrarea cu terenul inconjurator. 1.1.3. Pe parcursul acestui normativ, termenul de podet este folosit pentru a descrie un pod sau podet realizat dintr-o tub sau un arc din tabla ondulata, care impreuna cu pamantul compactat ce il inconjoara formeaza o constructie capabila de a suporta incarcari. 1.1.4.Podetul realizat astfel reprezinta o structura complexa deoarece in majoritatea cazurilor este realizata prin imbinarea de placi metalice drepte sau curbate si este amplasat in corpul rambleului, conlucrand cu acesta.

2

1.1.5.O cerinta esentiala a acestei structuri este ca placile metalice sa fie foarte bine prinse intre ele, asigurand etanseitatea si conlucrarea statica . 1.1.6.Un exemplu de astfel de structura des intalnita este reprezentata in Figura 1. Figura 1. Sectiune printr-un podet din tabla ondulata.

1.1.7. Compactarea foarte buna a terenului inconjurator este importanta, pentru a se atinge conlucrarea dorita intre cele doua elemente tub (conducta) si pamant. 1.1.8. Proiectantul va dimensiona sectiunea podetului pe baza calculelor hidraulice. 1.1.9. Proiectantul va stabili tipul de sectiune a podetului si caracteristicile fizicomecanice ale elementelor metalice. 1.1.10.Folosirea cea mai obişnuită a tuburilor metalice priveşte lucrările hidraulice. In acest domeniu, cu toate că s-au realizat lucrări cu deschideri de cca. 10 m, aplicarea cea mai frecventă se situează în domeniul deschiderilor cuprinse între 2 şi 6 m. 1.1.11. In cazul in care se adopta podete realizate din tabla ondulata, studiul hidraulic al lucrării va tine seama si de mărimea bazinului de alimentare a scurgerii ce urmează a se restabili. In acest sens se disting două cazuri: - Suprafaţa bazinului de alimentare inferioară valorii de 100 kmp; - Suprafaţa bazinului de alimentare superioară valorii de 100 kmp; 1.1.12.Normativul se refera la cazul in care suprafaţa bazinului de alimentare este inferioară valorii de 100 kmp;
3

1.2. Domeniu de utilizare recomandat 1.2.1.Produsele de rezistenta din tabla ondulata se utilizeaza in constructia de poduri, podete si constructii hidrotehnice. 1.2.2.Se utilizeaza pentru: - pasaje inferioare sau superioare de strazi si cai ferate; - podete sau pasaje de trecere; - conducte colectoare, apeducte ; - tunele; - subtraversari pietonale; - locuri de trecere pentru animale; - protectia conductelor de apa, gaz, cabluri electrice si telefonie. 1.2.3. Domeniul de utilizare poate fi extins, in baza unor analize tehnicoeconomice, care sa justifice adoptarea acestui tip de poduri sau podete. 1.3. Alcatuire, prevederi generale 1.3.1. Podetele realizate din tabla ondulata au diverse sectiuni ( cap. 4) cel mai des intalnita este prezentata in fig. 2. Cateva din notatiile importante sunt reprezentate in Figura 2 .

4

Figura 2 Sectiunea transversala a tubului poate fi impartita in mai multe parti cu raze diferite. - Rt - raza de la partea superioara, - Rc- raza colturi , - Rb - raza de la baza. - Punctele caracteristice se numesc in general puncte ale cadranelor si ale coronamentului. 1.3.2. Proiectantul va stabili tipul de sectiune a podetului in functie de particularitatile terenului si concluziile studiului hidraulic Tipuri de ondulatii ale peretilor metalici 1.3.3.Caracteristicile mecanice ale pereţilor metalici depind de caracteristicile geometrice ale ondulaţiilor şi de grosimea oţelului. 1.3.4.Tipurile de ondulaţii se caracterizează prin dimensiunile lor şi în special prin adâncimea ondulatiei şi corespund fiecare unei anumite game de caracteristici ale peretelui astfel: - Ondulaţiile mici, a căror adâncime de undă este de ordinul a 12 -13 mm sunt folosite în special pentru realizarea lucrărilor de drenaj (fig.3.a). - Ondulaţiile medii, adâncimea de undă este cuprinsă între 20 şi 30 mm, conferă peretelui tubului un moment de inerţie mai mare şi sunt practic folosite pentru realizarea majorităţii formelor curente, deschideri pot atinge si 4,5 m ( fig. 3.b) - Ondulaţiile mari, cu o adâncime de undă cuprinsă între 50 şi 60 mm. Ele acoperă practic toate formele descrise mai sus şi sunt folosite in special pentru tuburile eliptice cu axa mare orizontală şi, în majoritatea cazurilor, pentru realizarea de lucrări a căror deschidere depăşeşte 4,00 m ( fig. 3.c )

5

a) Ondulatii mici

b) Ondulaţii medii

c) Ondulaţii mari

Fig. 3. Tipuri de ondulatii Tipuri de imbinari 1.3.5.Asamblarea elementelor prefabricate de tuburi metalice se face prin îmbinări longitudinale şi/sau îmbinări circumferenţiale (sau transversale), care pentru acelaşi tub, ar putea în principiu să aibă moduri de ansamblare diferite; în practică, un tip de îmbinare longitudinală este asociat cu un tip de îmbinare circumferenţială.
6

1.3.6. Îmbinarile longitudinale cu suprapunere bulonata, sunt realizate prin suprapunerea parţială a marginilor ondulate ale elementelor prefabricate şi asamblarea prin bulonare. 1.3.7.Imbinările longitudinale cu suprapunere bulonată, se diferenţiază prin poziţia butoanelor pe ondulaţii acestea sunt dispuse fie în extremităţile undei, fie pe latura undei. a) Buloane amplasate în extremităţile undei (fig.4.) 1.3.8.Imbinarile longitudinale, la care buloanele sunt dispuse fie numai în vârful undelor, fie în vârf şi în concavitatea undei Ele sunt aliniate pe două generatoare ale tubului pentru a permite transmiterea momentelor de încovoiere de la un element prefabricat la altul. Imbinare longitudinală

Imbinare circumferentiala

Figura 4. - Imbinare cu suprapunere bulonată în vârf de undă 1.3.9. Imbinările circumferenţiale asociate; acest tip de îmbinări longitudinale sunt obţinute prin acoperirea ultimei ondulaţii şi asamblare prin buloane dispuse în general în concavitatea acestei ondulaţii.

7

1.3.10.Pentru a evita acumularea de mai mult de trei table în dreptul încrucişărilor între îmbinările circumferenţiale şi îmbinările longitudinale, acestea din urmă prezintă spaţii libere circumferenţiale de la un inel la altul. b) Buloane amplasate pe latura undei. 1.3.11. In acest tip de îmbinare longitudinală, buloanele sunt dispuse pe latura undei, în vecinătatea axei neutre a ondulaţiilor şi sunt aliniate pe două sau trei generatoare ale tuburilor. 1.3.12.Imbinările circumferenţiale asociate sunt obţinute prin suprapunerea marginilor ondulaţiilor şi asamblate prin bulonare. Această dispoziţie permite constituirea unui tub din inele complete, identice (virole). preasamblate.

Imbinare longitudinala

Imbinare circumferentiala

Figura 5. - Imbinare cu acoperire bulonată pe latura de undă.

1.3.13. Alte tipuri de imbinari longitudinal a) Imbinări cu crestături. Aceste îmbinări longitudinale sunt obţinute prin realizarea de crestaturi în vârfurile de undă, pe una din marginile ondulate ale unui element de tub şi perpendicular pe acesta, obtinand o îmbucarea a marginii ondulate a altui element de tub. Cele două elemente astfel asamblate sunt menţinute prin agrafe îndoite sau înşurubate.

8

Imbinări circumferenţiale asociate la acest tip de îmbinări longitudinale sunt obţinute prin simpla acoperire a ultimei ondulaţii a elementului montat. b) Imbinări cu margini căzute (urechi). Aceste îmbinări longitudinale sunt obţinute prin îndoirea în exterior, în unghi drept a marginilor ondulate ale unui element de tub. Aceste margini, adesea numite "urechi" sunt prevăzute cu găuri de asamblare şi folosite pentru bulonarea elementelor unul cu altul, plasând vârful de undă al unei urechi în fundul de undă al celeilalte . c) Imbinări elicoidale, agrafate prin îndoire. Acest tip particular de îmbinare se referă la tuburile constituite din elemente complete de 6 - 12 m, lungime, complet prefabricate în uzină dintr-o singură foaie ondulată, înfăşurată elicoidal şi agrafată prin îndoire şi sertizare continuă pe maşini speciale. Acest tip de îmbinare se referă la tuburi circulare al căror diametru poate atinge maxim 2,5 m. Lungimea elementelor prefabricate în uzină nu este limitată decât de probleme de transport şi manipulare. Capitolul 2. Clasificarea podetelor tubulare 2.1.Criteriile de bază pentru clasificarea podetelor tubulare sunt următoarele: - durata de serviciu dorită; - condiţiile de agresivitate a zonei; - consecinţele economice şi logistice ale eventualei degradări a lucrării; 2.1.1. Clasificarea dupa durata de serviciu 2.1.1.1.Durata de serviciu minimă prevăzută, poate fi definită ca fiind intervalul de timp minim in care lucrarea trebuie să prezinte siguranţă în acord cu reglementarile legislative în vigoare.
9

Durata de serviciu a tuburilor metalice va fi considerată in functie de actiunea mediului ( terasamentul in care este inglobat) cu caracter mai mult sau mai puţin corosiv, terenul de fundaţie, apele de scurgere şi durabilitatea tablei galvanizate. 2.1.1.2. In functie de durată de serviciu lucrarile se pot clasifica astfel: - Lucrări provizorii: cu o durata de serviciu de max. 5 ani; - Lucrări definitive: cu o durata de serviciu de minim 70 ani In practică, pentru toate tipurile de lucrări, durata de serviciu va depinde de grija acordată concepţiei (ziduri contra afluierii, radiere, colectarea şi evacuarea apelor de dezgheţ, etc.) şi de întreţinerea ulterioară a lucrării. 2.1.2.Clasificarea in functie de agresivitatea zonei 2.1.2.1.Se disting trei categorii de lucrări: - lucrări "nehidraulice": lucrări ce nu sunt niciodată imersate; - lucrări „hidraulice", expuse la ape moi : lucrările ce vor fi în contact cu apa un inteval de timp destul de lung faţă de durata lor de serviciu (de exemplu superioară la 10%). Apele moi sunt acelea a căror salinitate le face să fie considerate ca potenţial potabile ([CI] 250 mg/l, [S04] <250 mg/l). - lucrări "speciale", supuse unor condiţii 2.1.3. Clasificare in functie de importanta lucrarii Se disting categoriile: - lucrări ordinare; - lucrări "de importanţă"; - lucrari speciale de agresivitate, care nu

corespund caracteristicilor precedente (ape de mare , sulfuroase etc).

10

2.1.3.1.Clasificarea in aceste categorii se va face în funcţie de importanţa şi de consecinţele unei defecţiuni posibile, in conformitate cu „Regulamentul privind stabilirea categoriei de importanta a constructiilor” HGR nr. 261/1994. 2.1.3.2. Din prima categorie fac parte lucrările de dimensiuni obişnuite (mici lucrări hidraulice), sau lucrări de dimensiuni mai mari pentru care o eventuală reparaţie poate fi făcută în condiţii economice (exemplu: pentru pasaje agricole sau hidraulice sub rambleuri de drumuri sau autostrăzi pentru care a fost prevăzută de la început o supradimensionare de gabarit care să permită reparaţii ulterioare uşor de făcut). 2.1.3.3.Lucrările care nu prezintă una sau mai multe din caracteristicile de mai sus, vor fi considerate "lucrări de importanţă". (cazul lucrărilor supuse unei circulaţii rutiere interioare, precum şi a acelora care, prin caracterisitici, se îndepărtează de domeniul concepţiei curente . 2.1.3.4.Lucrările speciale care necesită studii specifice şi pentru care prezentele precizari din normativ nu sunt aplicabile, anumite lucrări ies din cadrul concepţiei curente şi necesită din această cauză un anumit număr de prevederi suplimentare. Din aceasta categorie fac parte: - lucrările circulare sau eliptice cu o deschidere mai mare de 5,50 m; - tuburile arc şi pasajele, arcele şi tuburile eliptice cu axa orizontală cu deschidere mai mare de 8 m; MPa; - lucrările pentru care modulul Es calculat al rambleelor tehnice depăşeşte 40 2.1.3.5.Lucrarile de acest tip se recomandă în mod special : - pentru lucrările care se deosebesc prin dimensiunile lor, să se prevadă un program de urmărire a deformatiilor în timpul fazelor de rambleere; - pentru lucrările la care se cer caracteristici superioare pentru materialul din rambleu, se va defini alegerea acestui material şi modalitatea de execuţie.
11

Capitolul 3. Durata de viaţă 3.1. Durata de viata a podurilor si podetelor realizate din tabla ondulata este de 40 de ani sau 80 de ani. a) Podurile si podetele tubulare din tabla ondulata îndeplinesc cerinţele pentru o durată de viaţă de 40 de ani în cazul în care: - au fost zincate la cald ; - toleranţa la ruginire minim 2,0 mm (nivel mediu al apei < 0,5 m); - viteza curentului de scurgere a apei prin conducte la un debit mediu este < 0,5 m/s ; - caracteristicile apei îndeplinesc cerinţele urmatoare:
* duritatea

apei − pH > 6,5 (duritate totală) ;

* conductibilitatea < 100 ms/m. 3.2. Compozitia chimica a apei privind continutul de sulfati, cloruri sau materii organice, va fi determinata în conformitate cu prevederile STAS 3069-87, STAS 3049-88, STAS 3002- 85. 3.3. În situatia în care caracteristicile apei nu îndeplinesc criteriile de mai sus este necesară protecţia combinată contra coroziunii iar toleranţa la ruginire poate fi redusă la 1,0 mm. 3.4. În cazul în care viteza curentului de scurgere a apei prin conducte este ≥ 0,5 m/s ( la un debit mediu), este necesară protecţia combinată contra coroziunii, iar toleranţa la ruginire poate fi redusă la 1,0 mm. 3.5..Pentru acele părţi constructive, care sunt prevăzute cu o protecţie combinată contra coroziunii, atât pe părţile interne, cât şi cele externe, nu mai este necesară cerinţa pentru toleranţa la ruginire. b) Podete tubulare „hidraulice „ îndeplinesc cerinţele pentru o durată de viaţă de 80 de ani în cazul în care:
12

- au fost zincate la cald; - toleranţă la ruginire minim 2,0 mm şi de până la 0,5 m peste nivel mediu al apei şi minim 1,0 mm în alte cazuri; - vor fi protejate suplimentar contra coroziunii. 3.6. .Pentru acele părţi ale podetului tubular care sunt prevăzute cu o protecţie combinată contra coroziunii, atât pe părţile interne, cât şi cele externe nu mai este necesară cerinţa pentru toleranţa la ruginire. 3.7. La lucrarile nehidraulice podurile tubulare din oţel (care nu sunt destinate transportului apei) pentru o durată de viaţă de 40 de ani cerinţele sunt ca tabla ondulata sa fie zincata la cald si de 80 de ani în cazul în care sa utilizat o protecţia combinată contra coroziunii 3.7.1.Utilizările tuburilor metalice în cadrul lucrărilor nehidraulice se adopta si in cazul restabilirii de căi secundare. 3.7.2. Pentru ca aceste lucrări să fie bine adaptate destinaţiei lor, concepţia acestora cere un studiu precis al condiţiilor legate de funcţionarea lor si anume: - un studiu de gabarit în funcţie de categoria drumului sau de traficul din pasaj; - un studiu estetic asupra extremităţilor lucrării şi al părţii sale curente; - un drenaj suficient; - necesitatea unui drum adaptat la fiecare tip de circulaţie; 3.7.3. In cazul unor lucrări de mari dimensiuni acestea se vor clasa în categoria lucrărilor de importantă ( exemplu: restabilirea drumurilor secundare). 3.7.4. Dimensiunile lucrării vor ţine seama de defomările previzibile ale tubului si sa se asigure o înălţime de cel puţin 4,4 m (fig,. 6), astfel ca, alegerea profilului transversal şi a amprizei se va face in functie de acest gabarit.

13

Figura. 6.

3.7.5.Realizarea

căilor amenajate pentru circulaţie se realizeaza

asemănătoar cu căile normale, după realizarea radierului metalic la cota adecvată. Calea si trotuarele vor fi executate dupa încărcarea şi stabilizarea lucrării, pentru a evita producerea deformatiilor însoţite de fisuri longitudinale după încărcarea tubului. 3.7.6. Drenajul trebuie să fie foarte eficace (guri de scurgere, drenuri) pentru a permite eliminarea apelor ce s-ar putea acumula între radierul metalic şi calea de rulare şi ar antrena în timp o degradare a acestuia şi un risc apreciabil de coroziune a radierului. 3.7.7. In cazul când apele de scurgere riscă să fie încărcate cu săruri de dezgheţare, să se prevadă în plus o etanşare sub calea de circulaţie prin interpunerea unui geotextil impermeabil, ridicat lateral până la nivelul trotuarelor ( fig. 7 ) 3.7.8. Profilul în lung al tubului va ţine seama de deformările sale şi se va evitâ formarea de puncte joase care ar putea favoriza stagnarea de ape agresive .
14

Figura. 7 3.7.9. Trotuarele trebuie să aibă o lărgime minimă de 0,70 m şi un gabarit suficient. 3.7.10. Iluminarea acestor lucrări trebuie făcută asemănător cu cea a pasajelor inferioare sau subterane. 3.7.11. Dimensiunile acestor lucrări şi necesităţile estetice, duc obligatoriu la adaptarea unei grinzi de coronament şi a unui pereu la intrare si iesirea din pod. 3.7.12. Pasajele pentru pietoni trebuie dimensionate în funcţie de importanţa lor şi de traficul pietonal prevăzut, eliminand senzatia de „strivire” pe care o resimt cei ce le folosesc, mai ales în cazul lucrărilor relativ lungi. In special deschiderea la nivelul umerilor trebuie să fie suficientă, formele circulare sau eliptice cu axa mare verticală fiind mai bine adaptate în această privinţă decât formele joase. Capitolul 4.Sectiuni transversale 4.1.Tipurile de sectiuni ale podurilor si podetelor realizate din tabla ondulata sunt prezentate in Figura 8. Aceste tipuri sunt: a)Tuburi circulare cu raza (R) constanta ( figura 8 A). b)Arc cu o singura raza numita raza de la partea superioara (R=Rt). Acest tip este realizat cu fundatii de beton dupa cum este reprezentat in figura 8B. c)Elipsa orizontala sau asimetrica . Realtiile dintre raze ar trebui sa fie Rt/Rs≤4 si Rb/Rs≤4

15

d)Elipsa verticala, uzual folosit cu un raport intre raza de la partea superioara sau raza de la partea inferioara (Rt sau Rb) si raza laterala sau de colt (Rs) de aproximativ 0,95. Modelul de calcul este aplicabil cand raportul 2H/D≤1,2. e)Tub arc (definita de 3 raze: raza superioara (Rt), raza inferioara (Rb) si raza de colt (Rc)). Acest tip este reprezentat in Figura 10.C. Conditiile sunt ca Rt/Rc≤5,5 si Rb/Rc≤10. f) Arce realizate din placi metalice curbe cu doua sau trei raze diferite: raza superioara (Rt), raza laterala (Rs) si raza de colt (Rc). Pentru acest tip de pod, razele ar trebuii alese astfel incat sa respecte Rt/Rs≤4 si Rc/Rs≤4. Podete cu sectiune casetata, unde relatia intre raze este Rt/Rs≤12.

Figura 8 A Tub circular cu raza constanta (R).

Figura 8.B Arc cu o singura raza numita raza superioara (R=Rt). Acest tip este deobicei realizat cu fundatii longitudinale.
16

Figura 8. C Elipsa orizontala. Relatiile dintre raze trebuie sa respecte Rt/Rs≤4 si Rb/Rs≤4

Figura 8. D Elipsa verticala, cu un raport intre raza superioara (Rt) si raza laterala sau de colt (Rs) de aproximativ 0,95. Aceasi conditie se aplica si la raportul Rb/Rs. Modelul de calcul este aplicabil cand 2H/D≤1,2.

17

Figura 8. E Podet arc (definit prin trei raze: raza superioara (Rt), raza inferioara (Rb) si raza de colt (Rc)). Acest tip este reprezentat si in Figura 10.F

Figura 8 F Arc alcatuit din placi metalice curbate cu trei raze diferite: raza superioara (Rt), raza laterala (Rs) si raza de colt (Rc).

Figura 8. G Podete casetate. 4.2. Proiectantul poate adopta si alte tipuri de sectiuni, care corespund particularitatilor de amplasament si se pot realiza cu tabla ondulata. 4.3. In situatia in care o sectiune nu se incadreaza in cele prezentate mai sus, aceasta va trebuii sa fie analizata, proiectata si incercata.
18

Capitolul 5. Definitii si terminologie,referinte. a) Terminologie Litere a, a1, a2, a3 b c dn ds dx, dy e e1 f1, f2, f3, f4 findex h hcorr hb hc hc,red m mt n p pa ptraffic q rd dimensiuni (m)2 dimensiune (m) dimensiune (m) dimensiunea particulelor reprezinta greutatea cernuta in procente (n%) reprezentata printr-o curba diametrul boltii dimensiunile amprentei rotii (m) porozitate distanta de la margine pana in centru golului la marginea placii de hotel (m) functii folosite pentru simplificare rezistenta otelului si boltilor (MPa). Indicii folositi in conformitate cu BSK 99 sunt descrisi la fiecare capitol in parte inaltimea podetului in profil inaltimea de ondulare, cutare, referitoare la podetele din tabla ondulata (mm). Pentru definitie a se vedea Anexa 1. grosimea umpluturii de balast (m) adancimea de acoperire (m) (= distanta minima dintre partea superioara a tubului (tablei ondulate) si suprafata, cum ar fi suprafata rutiera), pentru calcul, valoarea redusa a grosimii de umplutura (m) luand in considerare faptum ca coronamentul tubului se ridica in timpul umplerii cu pamant modulul lungimea tangentei (m). Pentru definitie a se vedea Anexa 1 numar presiunea dintre tub si pamant3 (kN/m2 ) presiunea de referinta (kN/m2) incarcarea echivalenta din trafic (incarcare liniara) (kN/m) incarcare distribuita din trafic (kN/m2) factorul de reducere pentru factorul de amplificare dinamic
19

s t x,y Majuscule A A As Cu D H Es Esd (EI)s FRvd FRtd I Lbest Mu Md, Ms, Mt Ncr Ncr,el Nd, Ns, Nt Nu P Q R Rb Rc Re

distanta (m) grosimea tablei de metal (mm) coordonate aria sectiunii transversale incarcarea concentrata conform Bro 2004 (kN) aria boltii, a se vedea paragraful 5.2 (m2) coeficientul de uniformizare diametrul sau dechiderea (m) (dimensiunea se refera la distanta de la centrul de greutate al sectiunii transversale. Deobicei deschiderea libera este indicata in documentatia tehnica distanta pe vericala intre coronamentul tubului si nivelul in care podetul are cea mai mare latime (deschidere) ( a se vedea Figura 1.3) (m) tangenta modulului pamantului din umplutura (MPa) valoarea de proiectare a tangentei modulului pamantului din umplutura (MPa) rigiditatea la incovoiere a peretelui tubului(conductei) (MNm2/m) valoarea de proiectare a capacitatii la forfecare a boltii in caz de cedare(colaps) al boltii (kN) valoarea de proiectare a capacitatii la forfecare a boltii in caz de cedare(colaps) a tablei metalice (kN) momentul de inertie al tubului pe metru liniar de tub (mm4/mm) lungimea efectiva folosita pentru a considera factorul de amplificare dinamic. Pentru un pod simplu rezemat Lbest reprezinta deschiderea capacitatea momentului plastic (kNm/m) moment de proiectare, moment din incarcarea cu pamant, moment din trafic, respectiv (kNm/m) forta de flambaj a unei tevi (conducte) ingropate (kN/m) forta de flambaj a unei tevi in conditii elastice ideale (kN/m) efortul normal de proiectare, efortul normat din incarcarea cu pamant, efortul normal din trafic (kN/m) capacitate in efort normal a unei sectiuni transversale complet plastifiate (kN/m) incarcare concentrata incarcarea concentrata a unui convoi de cale ferata raza unui podet circular raza de la baza (m), vezi Figura 1.3 raza de colt (m), vezi Figura 1.3 raza critica (conform lungimii critive de flambaj a unei coloane
20

Rs Rt RP Sv Sar W Z Litere grecesti αc α β ε δcrown

solicitate axial) raza laterala (m), vezi Figura 1.3 raza de la partea superioara, vezi Figura 1.3 gradul de compactare relativa (%) dupa cum a reiesit din incarcarea standardizata Proctor, in caz ca acesta nu a fost specificat parametru de calcul factorul de reducere pentru pentru incarcarile din suprasolicitare datorata efectului de arcuire modulul geometric al sectiunii (mm3/mm) modulul plastic al sectiunii (mm3/mm)

parametru de calcul conform BSK99 unghiul de definire al sectiunii transversale exponent incarcarea dinamica admisibila (%) deplasarea verticala a coronamentului podetului in timpul umpluturii φ unghiul de frecare interna (vezi nota de subsol 3) 1+ε/100 factorul de amplificare dinamic (adimensional) γ factor partial de siguranta (apare cu diferiti indici4) γm factor partial de siguranta pentru material γn factor partial de siguranta pentru clasa de siguranta a constructiei5 ηm parametrul rigiditatii, culegatura la rigiditatea structurii in timpul realizarii ηj parametru de calcul η Z/W κ parametru de calcul 4 Indicele k este utilizat pentru caracteristici, d pentru caracteristicile de proiectare si cv referitor la acoperire (umplutura) 5Clasa de siguranta recomandata pentru structuri cu deschideri de mai putin de 15 m este 2, rezultand γn=1,1. coeficiantul lui Poisson pentru pamant densitatea pamantului pana la partea superioara a coronamentului (umplutura structurala), vezi Figura 1.2 (kN/m3) densitatea medie a pamantului din zona (hc+H/2), vezi Figura 1.2 (kN/m3) densitatea medie a pamantului de deasupra coronamentului din zona, vezi Figura 1.2 (kN/m3) densitatea optima a pamantului determinata prin incercarea standardizata Proctor densitatea reala a pamantului din umplutura, o valoare des
21

ν ρ1 ρ2 ρcv ρoρt ρs

utilizata pentru pamant cu granulozitate male si este ρs≈25-26 (kN/m3) λf parametru de rigiditate ce indica relatia dintre rigiditatea tubului si cea a pamantului inconjurator (adimensional) μ parametru de calcul ξ parametru de calcul σ efort unitar σv efortul unitar in pamant din incarcare unitara ψ valoare de reducere legata de timp, vezi BKR ω efortul de flambaj la plastifiere totala Exemple de indici folositi b bolta cv umplutura (acoperire) d valoare de proiectare f oboseala k valoare caracteristica s in exploatare u, uls ultima Definitii ale unor concepte importante pentru metoda de proiectare Podet Un pod care, prin conlucrarea unei tevi flexibile si pamantul inconjurator, ofera o capacitate portanta. Umplutura Pamantul care dupa realizarea sapaturii si montarea tubului este dispus in jurul tubului. Este uzual intalnita sub numele de umplutura Umplutura Partea din umplutura cu cerinte geotehnice speciale pentru a structurala obtine o conlucrare intre tub si pamant Constructie Un podet este realizat din beton armat sau metal si este realizat modulara din elemente care asamblate formeaza un arc sau o sectiune de tub Constructie O constructie modulara realizata din platbenzi metalice modulara (deobicei ondulate) asamblate cu ajutorul buloanelor. metalica Tub (Conducta) Parte a podetlui realizata din beton sau platbenzi metalice Arcuire Transferul de presiuni sau incarcari intre masivul de pamant de deasupra tubului care rezulta din flexibilitate tubului Arc metalic Un arc metalic realizat din elemente de beton sau platbenzi metalice (deobicei ondulate) care sunt imbinate cu buloane pentru a forma un arc. Podet din tabla Un podet unde tub este realizata din platbenzi metalice ondulata elicoidal ondulate, imbinate la margini prin suprapuneri fixate.
22

b) Referinte -Abdel-Sayed G.,Bakht B.,Jaeger L., G., (1994) -BKR(1998) -BBK 94 (1994) -CHBDC (1998) -“Soil –Steel Bridges,Design and Construction” , McGrawHill,Inc,New York,1994. -“Boverkets Konstruktionsregler”, BFS 1993:58, Boverket,Karlskrona 1998. -Boverket handbok om betongkonstruktioner, Boverket,1994. -(Canada Highway and Bridge Design Code) , Section 7-Code Buried Structures (final), February 1998. -“Soil Structure Interaction Method for Deswign 0of Metal Culverts”,Transportation Reserch Record 678,Transportation Reserch Board. -“Behavior and Design of Long-Span Metal Culverts”,Journal Of the Geotechnical Eng. Div. Mars1979. -“Theoretische und experimentelle Untersuchungen zu den Tranglastproblemen biegeweicher,in die Erde eingebetteter Rohre” , Hefl 10, Veroffentkichung des Institutes fur Statik und Stahlbau der Technischen Hochschule Darmstadt,Darmstadt,1970. -“Fullskaleforsok pa lagbyggd trumma”, Examensarbete vid instituonen for brobyggnad,KTH,1984. -“Full Scale Live Load Tests on Corrugated Steel Culvert”, IABSE Colloquium Tunnel Structures ,1998. -“Dynamic amplification for moving vehicle loads on buried pipes.Evaluation of fieldtests”.TRITA-BKN.Master Thesis
23

-Duncan J.,M., (1978)

-Duncan J,,M., (1979) -Kloppel K.,Glock D.,(1970)

-Pettersson L.,Persson H.,(1984)

-Pettersson L (1998b) -Samagina Z., (2001)

-Temporal J., Barratt D., A., Hunnibell B., E., F., (1985) -Vaslestad J., (1990)

-Vaslestad J., (1990)

-White H.,L.,Layer J.,P., (1960)

-VAG 94 -Vagverket (136) -*** -*** -***

-***

161.Structural Design anf Bridges 2001,ISSN 1103-4297.ISRN KTH/BKB/EX—161—SE. -“Loading Test on an Armco pipe arch culvert”,Transport and Road Reserch Laboratory ,Reserch Report RR 32,London 1985. -“Soil Structure Interaction of Burie Culverts”.Institutt for Geoteknikk,Norges Teknicke Hogskole Universitettet i Trondheim,1990. -“Full Scale Testing of Muti Plate Corrugated Steel Culverts including Fatigue Problems,Arhives of civil Engineering ,XLV,2,Polen. -“The Corrugated Metal Conduit as a compression RINg”.Transportation Research Board ,National Research Council,Proceedings of the 29th Annul Meeting ,Washington D.C,USA,January 1990. -“Allman teknisk beskrivning for vankonstructioner”, Vagverket,Borlange 1994. -Vagverkets metodbekrivning nr 136 ,”tung instampning” Publ. XX, Borlange 19XX. -Legea 10/1995 privind calitatea in constructii si regularitatea de aplicare a acestuia. -Legea 82/1998 privind regimul juridic al drumurilor. -Ordin al Ministrului Transporturilor nr 45/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea,construirea si modernizarea drumurilor. -Ordin al Ministerului Transporturilor nr 46/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind stabilirea clasei tehnice a drumurilor
24

-*** -***

-*** -***

-***

-*** -*** -*** -*** -*** -*** -***

-***

publice . -O.G nr 20/1994 privind punerea in siguranta a fondului construit existent. -H.G nr 925/1995 penru aproarea regimului de verificare si expermentare tehnica de calitate a proiectelor ,a executiei lucrarilor si a constructiilor. -O.G nr 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor cu modificarile si completarile ulterioare. -H.G nr 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de receptie a lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestora. -Ordinul MLPAT nt 77/-96. Indrumator privind aplicarea prevederilor Regulamentului de verificare si epertizare a proiectelor ,a executiei si a constructiilor. -STAS 3221-90.Poduri de sosea.Convoaie tip si clase de incarcare. -STAS 500/1-89. Oteluri de uz general pentru constructii.Conditii de calitate. -STAS 500/2-80 Oteluri de uz genaral pentru constructii.Marci. -STAS 500/3-80 Oteluri de uz general pentru constructii rezistente la coroziunea atmosferica.Marci. -STAS 200-75 Incercarea materialelor.Incercarea la tractiune. -STAS 6774-79. Incercarea metalelor .Incercarea la incovoiere prin soc dupa imbatranirea artificiala. -SR EN 10045-1:1993; SR 13170:1993. Incercarea materialelor.Incercarea la incovoiere prin soc la temperaturi scazute. -STAS 1242/1-89/ Teren de
25

-***

-*** -***

fundare.Prescriptii de cercetare geologico-tehnica si geotehnica a terenului de fundare. -STAS 1242/2-83.Teren de fundare . Cercetari si studii geologico-tehnice si geotehnice specifice traseelor pentru cai ferate si drumuri. -STAS 1242/3-87 Teren de fundare.Cercetari prin sondaje deschisee efectuate in pamanturi. -STAS 2745-90. Urmarirea tasarii constructiilor prin metode topografice.

Capitolul 6. Conditii tehnice 6.1. Conditii tehnice pentru materialele granulare de umplutura 6.1.1. Umplutura structurala, terenul din imediata apropriere a tubului, are proprietati controlabile si cuantificabile, volumele de pamant din zonele 1, 2, 3 si 4 dupa cum sunt reprezentate in Figura 5 sunt volume de pamant dimensionate.

Figura. 9. 1.- fundatie nou executata ; 2.- umplutura de pamant laterala; 3.- fundatia rutiera; 4.- imbracamintea rutiera; 5.- terasamentul drumului. 6.1.2.Metoda de calcul si proiectare din acest normativ cere ca volumele de pamant din jurul tubului 1, 2, 3 si 4 sa aiba proprietati cuantificabile si testate. Pentru aceste
26

volume de pamant, cat si pentru volumul de pamant 5, sunt si alte cerinte care nu sunt direct legate de proiectarea podetului. 6.1.3. Pentru pamantul aflat in afara acestor zone, cum ar fi zona 5, pot fi folosite si alte materiale de umplutura, care sa respecte conditiile tehnice prevazute de STAS 2914 – 84 „ Lucrari de drumuri. Terasamente. Conditii tehnice de calitate. 6.1.4. Umpluturile de pamant trebuie sa indeplineasca, in principal urmatoarele conditii : • sa aiba o capacitate portanta corespunzatoare pentru a rezista si incarcarilor din trafic;

• sa nu creasca gradul de risc pentru deteriorarea caii rutiere de deasupra in urma actiunii inghet - dezghetului. 6.1.5.. Cerintele referitoare la dimensiuni ce trebuiesc respectate sunt: - Volumul de pamant pentru zona 1: a1>0,2m, a2 > 0,3m.( Figura. 9). Proprietatile pamantului sa fie aceleasi si pentru zona 2. Ar putea fi necesara marirea dimensiunilor a1 si a2 cand este luata in considerare protectia impotriva inghetului etc. - Volumul de pamant pentru zona 2: a3=min(D/2; 3,0m), a4 ≥0,5 m. Capacitatea portanta si caracteristicile de deformare ale terenului sunt definite si masurate la distante mai mari de 0,5 m de tub. Pentru acest material densitatea este ρ1 kN/m3. Celelalte caracteristici geotehnice pot fi gasite in Anexa 2. - Volumul de pamant pentru zona 3. Este necesar sa fie cunoscuta densitatea acestui material si se pot defini cerinte speciale pentru aceasta zona daca este supratraversata de o cale de comunicatie. - Volumul de pamant pentru zona 4. Daca hc ≤ 1,00 m, un strat de baza de minim 0,3 m de material este necesar pentru drum. Pentru calcule, densitatea materialului,” ρcv” pe inaltimea hc, este valoarea medie a densitatii materialelor din zonele 1, 3 si 4.
27

- Volumul de pamant din zona 5. Proprietatile materialului si panta de 1: n ce rezulta din caracteristicile terenului, nu sunt afectate de dimensiunile podetului. 6.1.6.. Materialele pentru umplutura („piatra sparta”, „material pentru strat de baza” si „material substitut pentru strat de baza”) sunt descrise in acest normativ conform normelor romanesti. De asemenea pot fi utilizate si alte materiale care pot fi comparate cu materialele mentionate folosind metoda prezentata in Anexa 2. Calitatea materialului de umplutura din apropierea tubului 6.2. Materialul de umplutura trebuie sa asigure un minim de deformare a lucrării, să fie puţin activ din punct de vedere chimic, să-şi păstreze caracteristicile sau să şi le amelioreze pe timpul duratei de serviciu a lucrării. 6.3. Criteriile de alegere se referă la : - caracteristici geotehnice, legate de performanţele mecanice ale materialului; - caracteristici chimice şi electrochimice, legate de durabilitate. Caracteristici geotehnice 6.4. Materialul de rambleu trebuie sa aiba caracteristicile geotehnice conform cu cele luate în calcul, în special în ceea ce priveşte "modulul de elasticitate". 6.5.Solurile naturale care contin nisip-argiloas şi/sau argile chiar în proporţie redusă (≥ 5% de elemente mai mici de 80 microni) au caracteristici mecanice, care variază considerabil cu conţinutul lor în apă cu atât mai mult cu cât această proporţie de elemente fine se situează în jur de 10-15%. 6.6 Actiunea apei este mult diminuata in cazul realizarii unei compactari foarte bune. 6.7. In cazul utilizarii, unui material sensibil la apă, în rambleul tuburilor, trebuie să se poată : - aprecia modulul acestuia în starea (conţinut în apă şi densitate) în care se va gasi dupa executia lucrarii;
28

- în exploatare, evoluţia acestui modul va rămâne în limite satisfăcătore pentru ipotezele de dimensionare. 6.8. Dimensiunile maxime ale granulelor sa fie < 100 mm pentru a nu risca să se creeze vârfuri (capete de pisică) ce ar putea avaria tubul. 6.9. Clasificarea materialelor de umplutura în functie de caracteristicile (aptitudinea) necesare pentru a fi folosite în rambleurile de lângă tuburi este urmatoarea : a) Materiale foarte bune (Tabel nr.1): Materialele granulare la care modulul prezintă valori relativ ridicate, care variază puţin cu conţinutul lor în apa (modulul lor în acest caz nu depăşeşte în general valori de 80-100 Mpa).In cazul in care se adaugă, chiar în proporţii reduse (cca 25%) elemente concasate, modulul lor poate creşte rapid până la valori de 200-300 Mpa. Se recomandă folosirea acestor materiale în special în cazurile următoare : - rambleuri de fixare şi în zona inelară vecină ale tuburilor arc; - atunci când dimensionarea tuburilor presupune un material de rambleu cu modul mai mare de 40 Mpa; - pentru toate lucrările la care se presupune că în practică va fi greu să se exercite o supraveghere fiabilă a construcţiei. b) Materiale folosibile in situatia efectuarii unui control strict al calităţii (w%,
d)

la punerea în lucru (Tabel nr. 2).

Din aceasta categorie fac parte materialele sensibile la apă, a căror folosire ca rambeu de tub nu poate fi admisă decât dacă sunt puse în lucrare în condiţii foarte apropiate de cele care să satisfacă condiţiile privind: - obţinerea unui modul suficient pentru dimensionare; - conservarea valorii acestui modul pe termen lung.
29

Se recomanda, verificare in laborator pe corpuri de probă a modulelor . c) Materiale ce nu vor fi folosite în rambleurile apropiate de tuburi (Tabel nr.3) In tabelele nr. 1, 2 si 3 sunt prezentate detalii asupra caracteristicilor de identificare ale acestor materiale . Tabelul nr. 1. Materiale apte pentru folosirea ca rambleuri alăturate tuburilor metalice Clas de Caracteristici sol de R.T.R. identificare D: < 50 mm (2) % < 80 m: 5 şi 12% B1 %> 2mm: < ES: >35 (3) Ordin de mărime a modulului de considerat (1)

Exemple

Observatii

Nisipuri

D1

B3

D2

D < 50mm % < 80 m:< 5% % > 2mm: < 30% D: < 50 mm % < 80 m: 5 şi 12% % > 2mm: > 30% ES 25 D: < 50 mm %<80 m:<5% D: cuprins între 50 şi 250 mm %<80 m <5%

Nisipuri Nisipuri dune*

Cu toate că în principiu 50-100Mpa sunt insensibile la apă, aceste pamanturise pot foia la punerea în lucru dacă aceasta se efecuează în condiţii hidro. defavorabile (strat de apă) După aşezare îşi 50 - 100 MPa caracteristici (drenaj)

Pietrişuri 50 - 100 MPa

D3

cretă densă CRa d> 1,7 g/cm3

Pietrişuri Valorile de modul cele aluvionare 50-300 MPa ridicate corespund sau rocilor concasate concasate Unele din aceste aluvionare 80-300 MPa necesită o Roci Modulele cele mai sau mari corespund concasate rocilor sfărâmate sau Granularitatea acestei crete după extracţie Cretă 150-200 Mpa adesea o sfărâmare
30

fragmentare suplimentară (1) (2) (3) (4) Module măsurate la proba de încărcare statică cu placa de doua încărcare. D: dimensiuni maximale ale granulelor. ES: echivalent de nisip. densitatea uscată în zăcământ d: 600 mm, la a

* Fără măsuri deosebite, aceste materiale se vor evita pentru lucrările hidraulice. Tabel nr. 2. Materiale folosibile sub rezerva unui control strict al stării lor de punere în lucru Clasa de Caracteristici sol Exemple de R.T.R. identificare D: < 50mm % < 80 m:> 35% Nămoluri A1m Ip:<10 puţin (1) plastice Nisipuri W%: cuprins (2) între: WOPN - fine D: <50mm % < 80 m: > Nămoluri 35% Nisipuri Ip între 10 şi argiloase A2m 20 W% între: WOPN D:<50mm Nămoluri argiloas % < 80 m: > e 35% Ip între 10 şi 50 Marne W% intre: A3m W0PN-4 şi Argile W0PN+4 D: < 50 mm % < 80 m între Nisipuri 5 şi 12% nămoloas B2m % > 2 mm: < e 30% ES:<35 W%: între: W0PN-1 i Ordin de mărime a modulului de considerat Observaţii

30-80 Mpa

Valorile cele mai mici ale modulelor corespund valorilor maxime admise pentru conţinutul în apă la punerea în lucru.

30-60 Mpa

Idem Idem Cele mai argiloase din această clasă

15-60 Mpa

(Ip > 35) se vor exclude de la folosirea în rambleu Valorile cele mai mici ale modulelor corespund valorilor maxime admise pentru conţinutul în apă la punerea în lucru.
31

30-80 Mpa

D:<50mm % < 80 m între Pietrişu 5 şi 12% ri %> 2 mm: > argiloas B4m 30% 30-100 Mpa e ES<25 W%: intre: (1) (Ip): indice de plasticitate (2) W%: conţinut în apă naturală (3) WOPN: conţinut în apă proctor normal Clas a de sol R.T. R. Ordin de marime a modulului de considerat (1)

Idem

Caracteristici de identificare

Exemple

Observatii

D: < 50 mm %<80 m între 12 şi 35% B5m Ip < 10 W% între: W0PN-2 şi W0PN+l

Nisipuri si pietrisuri

30-100 Mpa

D: < 50 mm B6m %<80 m între 12 şi 35% Ip > 10 W% între: W0PN-2 şi W0PN+2 D: < 50 mm %<80 m între C1m 10 şi 20% W% între: W0PN-2 şi W0PN+4

Nisipuri si pietrisuri argiloase

30-100 Mpa

Argile silicioase Argile cu piatra poroasa 20 – 100 Grohotisuri Mpa MarneRoci alterate Aluviuni grosiere

Valorile cele mai mici ale modulelor corespund cu valorile maxime admise pentru continutul in apa la punerea in functiune Valorile cele mai mici ale modulelor corespund cu valorile maxime admise pentru continutul in apa la punerea in functiune Idem W0PN considerat pentru aceasta clasa de materiale este cea determinata pe fractiunea 0/20 mm
32

Granulozitatea acestor materiale poate necesita o sfaramare de 100 mm. Starea de umiditate a acestei clase de soluri nu poate fi apreciata decat vizual ca urmare a dificultatilor practice de a efectua incercari pe soluri atat de grosiere Granulozitatea acestor materiale va necesita aproape intotdeauna o sfaramare la 100 mm. Granulozitatea acestor materiale obtinute dupa o extractie poate necesita o sfaramare sau o fragmentare suplimentara. Compactarea va trebui ralizata foarte ingrijit pentru a obtine siguranta ca evolutia va fi terminata inainte de punerea in functiune
33

D: < 250 mm %<80 m între 5 şi 10 - 20% W%: C2m Idem Astfel ca materialul sa fie intr-o stare de umiditate medie

50 - 150 Mpa

E2

Materiale evolutive cu structura grosiera fragila, fara sau cu putina argila. Evolutia lor conduce la un pamant putin sau deloc sensibil la apa de tip B1 - B4 sau D.

Materiale cu gresie Conglomerate Roci Puzzolanice Sisturi arse

50 - 200 Mpa

Tabelul nr. - 3. Materiale ce nu se vor folosi ca rambleu alăturat tuburilor metalice. Clasa de sol Exemple Justificarea respingerii folosirii lor la rambleuri R.T.R. alăturate tuburilor metalice. Este vorba de soluri sensibile la apă care se găsesc în stare de umiditate ridicată. Au deci caracteristici mecanice slabe (module < 30 MPa) dar în schimb se compactează uşor iar caracteristicile mecanice rămîn cele măsurate la punerea în lucrare. Pentru cele mai puţin umede poate fi întreprins un studiu specific pentru a hotărî respingerea lor sau folosirea. Este vorba de soluri sensibile la apă, care se găsesc în stare de umiditate slabă. Au caracteristici mecanice ridicate în momentul punerii în lucrare, ceea ce face comportarea lor dificilă. Supuse la o umezire ulterioară, după punerea în lucrare, caracteristicile lor mecanice vor putea să scadă în proporţii însemnate, care sunt dealtfel imposibil de prevăzut cu precizie. Pentru cele mai puţin uscate dintre ele se poate face un studiu specific pentru a hotărî respingerea sau folosirea lor. Este vorba de soluri prea argiloase, riscându-se să nu i se poată stăpâni comportarea lor la folosirea în lucrare. Este vorba de materiale foarte grosiere, pentru care o sfărâmare nu mai este interesantă d.p.d.v.economic. Pentru cel mai puţin grosiere, poate fi întreprins un studiu specific pentru a hotărî respingerea sau folosirea lor.

A1h; A2h; A3h; B2h; B4h; B5h; B6h; C1h; C2h;

Nămoluri şi argile umede. Nisipuri şi pietrişuri argiloase umede.

A1s; A2s; A3s; B2s; B4s; B5s; B6s; C1s; C2s;

Nămoluri şi argile uscate. Nisipuri şi pietrişuri argiloase uscate.

A3 cu > 35 A4

Argile plastice la foarte plastice Marne Aluviuni grosiere Roci minate

C3;D4

34

Această cretă poate încă să-şi mărească sensibil densitatea după punerea în lucrare, dacă fragmentarea şi compactarea nu au CRb fost suficiente. Un studiu specific întreprins pentru cele mai dense dintre ele, poate hotărî respingerea sau folosirea lor. Aceste crete îşi mai pot mări sensibil Cretă puţin densitatea după densă,. punere în lucrare, cu atât mai mult cu cât CRc; CRd cu mare conţinut compactarea de apă lor este dificilă, ţinând cont de conţinutul lor ridicat de apă. Este vorba de roci argiloase evolutive a Marne căror comportare este încă prea puţin E3 Şisturi cunoscută pentru a se lua riscul de a le folosi în rambleurile alăturate tuburilor. Pământuri Este vorba de materiale putrescibile, vegetale F Deşeuri solubile,combustibile sau poluante. industriale Cretă puţin densă cu conţinut în apă mediu sau slab.

6.2. Conditii tehnice pentru metal 6.2.1. Calitatea metalului 6.2.1.1. Tablele sunt din oţel-carbon, de construcţie pentru uz general. Ele trebuie să fie conform normelor, si agrementelor tehnice corespunzatoare. Se recomandă folosirea oţelurilor zise "apte pentru galvanizare". 6.2.1.2.Tablele metalice pentru executarea podetelor sunt formate la rece pentru creearea ondulaţiilor şi a formei lor îndoite. 6.2.1.3. Caracteristicile geometrice ale tablelor precizate de proiectant sunt: - grosimea nominală a oţelului şi grosimea totală (cuprinzând eventualul strat de galvanizare); - amplitudinea şi înălţimea ondulaţiilor;
35

- raza de curbură; - diametrul de găurire al orificiilor pentru buloane şi poziţia acestora.în raport cu vârful unei unde. 6.2.1.4. Caracteristicile mecanice ale tablelor sunt definite conform normelor si anume: - rezistenţa la tracţiune Rm; - limita de elasticitate Re ; - alungirea la rupere A ; - Re / Rm = 0,74. Conditiile tehnice generale si caracteristicile fizico-mecanice ale otelului vor corespunde caietelor de sarcini elaborate de furnizor si/sau agrementelor tehnice. 6.2.1.5. Caracteristicile mentionate sunt determinate pe epruvete prelevate dîn tabla, conform schemei de mod de operare nr.5 din anexa 3 şi supuse unei probe de tracţiune, conform SR EN 10002 -1/95 „Materiale metalice.Incercarea la tractiune”. Valorile caracteristice de luat în considerare sunt mediile valorilor măsurate pe trei epruvete de tablă. Se impune folosirea unor oţeluri cu un conţinut în siliciu mai mic de 0,04 %. 6.3.Distanta minima intre tuburi adiacente se stabileste astfel: 6.3.1. Distanta minima, a, ( Figura 10), dintre doua podete dispuse paralel de tipul A,C,D sau E, este valoarea maxima dintre 1,0 m si D/3 pentru podete cu o deschidere mai mica de 9,00 m. 6.3.2.Pentru podetele cu deschidere mai mare sau egala cu 9,00 m, distanta dintre tuburi trebuie sa fie mai mare sau egala cu 3,00 m sau: D ≤ 3; a ≥ 1 m 3 < D ≤ 9; a = D/3 9 < D; a ≥ 3

36

Figura 10. Distanta dintre podetele dispuse paralel trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea permite compactarea pamantului si astfel terenul dintre aceastea sa aiba proprietatile necesare. 6.3.3. Pentru podete de tip B, F sau G, vezi Figura 8, o distanta de cel putin 0,6 m poate fi acceptata, daca fundatiile au capacitatea portanta necesara, de exemplu a ≥ 0,6 m, dupa cum se vede in Figura 11.

Figura 11. Pentru podete dispuse paralel de tip B, F sau G, ( Figura 8), zona de delimitarea a ≥ 0,6 m poate fi acceptata, dar distanta trebuie sa fie suficienta pentru a putea permite compactarea. In aceasta figura distanta a reprezinta cea mai mica distanta dintre profile.

ELEMENTE DE PROIECTARE Capitolul 7. METODOLOGII DE PROIECTARE CORELAT CU METODE MODERNE DE EVALUARE A INCARCARILOR SI SOLICITARILOR DEZVOLTATE SUB ACTIUNEA ACESTORA ( IMPINGEREA UMPLUTURILOR, ACTIUNEA INCARCARILOR UTILE,ETC) a. Principii generale de calcul 7.1. Principiul de calcul din acest normativ are la baza conlucrarea dintre tubul metalic si materialul structural de umplutura. La proiectarea unui podet, se presupune ca acesta are o sectiune uniforma in directia longitudinala a tubului.
37

7.2. In modelul de calcul se poate considera o fasie de un metru din toata lungimea podetului supusa incarcarii cu fortele ce actioneaza perpendicular pe axa tubului. Daca podetul isi schimba sectiunea, atunci fiecare zona trebuie verificata. Acest lucru se aplica si daca grosimea materialului de umplutura variaza in lungul podetului. 7.3. La incarcarile din trafic, partea superioara a sectiunii podetului poate fi considerata separat. Acest „arc superior” are suporturi elastice ale caror caracteristici sunt definite de aportul umpluturii ce inconjoara structura pentru a prelua incarcarile. Arcul este de asemenea rezemat elastic datorita masei de pamant ce se afla deasupra acestuia. 7.4. Podetele unde materialul de umplutura nu corespunde cu caracteristicile prezentate in tabelele nr. 1 si 2 ( exemplu: materiale usoare de umplutura), nu fac obiectul acestui normativ. Pentru aceste tipuri de podete trebuie stabilite caracteristicile materialului de umplutura, (modulul tangential si densitatea acestuia), pentru ca ulterior sa se poata determina parametrul de rigiditate. b. Grosimea umpluturii la cheia podetului 7.5. In normativ parametru de rigiditate ( λf ) este cuprins 100 ≤ λf ≤100.000. Se recomanda ca grosimea materialului ce acopera podetul ( hc ) sa fie cel putin 0,5 m. 7.6. Zona din suprastructura drumului, care este permanenta va fi inclusa (in hc zona de umplutura de deasupra podetului) in modelul de calcul ( exemplu: daca trebuie inlocuita suprastructura drumului trebuie verificat daca grosimea redusa de umplutura poate prelua incarcarile temporare care ar putea aparea in timpul lucrarilor). NOTA: In acest normativ, valorile pentru momente si forte nu tin cont de masurile speciale ce pot apare in timpul realizarii umpluturii. Daca astfel de masuri sunt adoptate, trebuie sa ia in considerare conditiile modificate.
38

c. Incarcari si caracteristicile umpluturii structurale. 7.7. Solicitarile podetului apar din diferite tipuri de incarcari mobile sau incarcari din trafic ( exemplu: incarcarile din trafic, conform STAS 3221-86 sau echivalentul acestora). 7.8.Terenul ce inconjoara structura se considera un material compactat cu caracteristici cunoscute si anume: • In zona 2, densitatea este data de ρ1. Daca sunt folosite materiale diferite, se va folosi densitatea medie cantarita si modulul terenului. • In zonele 2, 3 si 4 (umplutura de deasupra), densitatea e data de ρcv. • In zona cu o grosime egala cu (hc+H/2), densitatea este data de ρ2. Daca sunt folosite materiale diferite, se vor considera densitatea medie si modulul terenului. 7.9. In cazul folosirii altor materiale pentru umplutura, se va realiza o analiza speciala pentru determinarea caracteristicilor acestuia si a parametrului de rigiditate, λf, , conform principiilor prezentate in Anexa 2. d. Factorul de amplificare dinamica. 7.10. Daca efectul dinamic este inclus in incarcarile mobile, atunci dimensionarea incarcarilor mobile din trafic poate fi redusa cum este mentionat in formulele :

7.11. Conform principiilor de baza, efectul dinamic ar trebuie sa scada pe masura ce cantitatea de pamant implicata creste, ca urmare a pierderilor din frecare si distributiei incarcarilor in masa de teren. 7.12. Pentru podete cu grosime de pamant la partea superioara de peste 2,00 m, un factor de reducere rd,este aplicat pentru a reduce incarcarile din trafic.
39

7.13. Pentru grosimi mai mari ale umpluturii de material, influenta incarcarilor din trafic este mica si astfel factorul de reducere va fi si acesta mic. Coeficientul de reducere, rd

Figura 12 – Reducerea incarcarilor din trafic odata cu cresterea grosimii stratului superior, ca urmare a reducerii efectului dinamic e. Caracteristicile sectiunii transversale In Anexa 1 tabelele B1.2- B1.5 sunt prezentate aria, modulul sectiunii si momentul de inertie a unor sectiuni din tabla ondulata utilizate frecvent. Influenta incarcarilor 7.14. Pentru estimarea eforturilor in sectiuni, care apar datorita terenului (atat in timpul realizarii umpluturii, cat si din incarcarile permanente) si a incarcarilor mobile din trafic se poate folosi metoda elementelor finite. Reducerea grosimii efective a stratului de pamant de acoperire 7.15.In timpul montarii podetului, coronamentul se inalta datorita realizarii umpluturii laterale, datorita presiunii pamantului care duce la o reducere a grosimii stratului de acoperire. Astfel grosimea stratului de acoperire folosita in calcul este: hc,red = hc - δcrown
40

Cresterea inaltimii tubului in timpul realizarii umpluturii laterale poate fi aproximata astfel: δcrown = 0,015 D unde : D reprezinta deschiderea podetului; (4.b)

Un calcul riguros este prezentat in Anexa 3. Determinarea fortelor normale. Incarcari datorate terenului. 7.16. Forta normala produsa de teren (incarcarea permanenta) este determinata astfel

Unde: ρ1 si ρcv sunt definite. 7.17. In cazul unei elipse sau al unui podet casetat, D din primul termen poate fi inlocuit cu 2 x Rs. Cand este aplicata, aceasta metoda, densitatea deasupra nivelului apei din panza freatica ar trebui utilizata fara a fi luat in considerare nivelul actual al apei din panza freatica. 7.18. Ecuatia este reprezentata grafic in Figura 13 cu doua combinatii de parametrii diferiti pentru cazul in care ρ = ρ1 = ρcv si coeficientul Sat = 1,0.

41

Figura 13.Relatia dintre forta normala datorata incarcarii permanente din umplutura cu pamant din jurul si deasupra tubului, raportul dintre acoperire si adancime hc/D si cel dintre sageata si deschidere H/D pentru situatia in care densitatea materialului este aceeasi si deasupra si sub nivelul coronamentului.

Figura 14. Relatia dintre forta normala datorata incarcarii permanente din umplutura de pamant din jurul si de deasupra tubului, raportul dintre grosimea stratului de acoperire si adancime hc/D si raportul dintre sageata si deschidere H/D pentru cazul in care densitatea pamantului, ρ, este aceeasi atat deasupra cat si sub coronament. 7.19. Coeficientul Sat include si efectul de boltire al terenului de deasupra podetului care apare odata cu grosimi mari ale acestui strat. Daca podetul este amplasat intr-o zona de debleu in teren natural sau stanca, acest efect ar putea fi calculat astfel: Unde: φcv,d - unghiul de frecare interna al materialului cu care se acopera podetul ultilizat in proiectare,
tan ϕ cv , d = tan ϕ cv , k

γ nγ m
42

Valoarea coeficientului de boltire Sat este exemplificata in Figura 15.

Figura 15. Coeficientul de boltire, Sat, in functie de raportul relativ dintre grosimea stratului de acoperire si adancime pentru diferite unghiuri de frecare interna ale materialului de deasupra tubului. Tabelul 4 contine valorile Sv, pentru diferite tipuri de terenuri Υn = 1,1. Materialul din Sv φcv,k φcv,d tanφcv,d stratul ce acopera tubul Piatra sparta 45˚ 35˚ 0,70 0,24 Stratul de 40˚ 30˚ 0,59 0,23 baza Sub stratul de 43˚ 33˚ 0,65 0,24 baza Tabelul 5 Calculul valorii Sv, cand Υn = 1,2. Materialul din φcv,k φcv,d stratul ce acopera tubul Piatra sparta 45˚ 33˚ Stratul de 40˚ 28˚

tanφcv,d 0,64 0,54

Sv 0,24 0,23
43

baza Sub stratul de baza

43˚

31˚

0,60

0,23

Incarcari distribuite 7.20. Incarcarile distribuite maresc valorile fortelor normale si a momentelor incovoietoare. Incarcari concentrate 7.21.Incarcarile distribuite rezultate din incarcari punctuale cum ar fi rotile vehicolelor pot fi calculate conform metodei Boussinesq ( Anexa 4). Calcularea incarcarii liniare echivalenta, ptrafic si a fortei normale datorita traficului 7.22. Metoda este bazata pe conceptul prin care traficul actual este echivalat, cu ajutorul distrubutiei eforturilor intr-un solid semi infinit conform lui Boussinesq, cu o incarcare liniara care va produce acelasi efort vertical la nivelul coronamentului tubului. Relatia pentru efortul vertical la o anumita adancime z (sub incarcare) cauzat de incarcarea liniara p aplicata unui solid semi infinit, Boussinesq a obtinut:

In acelasi fel se poate scrie relatia pentru o incarcare concentrata:

Unde s reprezinta distanta dintre incarcarea concentrata si punctul unde se calculeaza efortul la adancimea hc. Incarcarea concentrata si cea liniara sunt echivalate cu ptraffic.

44

7.23. In absenta unei metode mai exacte, ecuatiile mentionate sunt folosite pentru a determina efortul vertical in punctul respectiv (conform lui Bussinesq ) si incarcarea liniara echivalenta la punctul unde se banuieste ca se va obtine cel mai mare efort vertical, se obtine cu relatia:

7.24. In Anexa 4 sunt prezentate exemple de calcul pentru incarcari tipice din trafic . Fortele din peretii tubului sunt calculate astfel. Daca: hc,red / D ≤ 0,25 ; Nt = ptraffic + (D/2)q

Daca: 0,25 < hc,red / D ≤ 0,75 ; Nt = (1,25 – hc,red / D)*ptraffic +(D/2)q Daca: 0,25 < hc,red / D ; Nt = 0,5*ptraffic +(D/2)q

Ecuatiile sunt ilustrate in Figura 15, neglijand efectul de distribuire egala a incarcarilor din trafic.

Figura 16. Relatia dintre efortul normal si incarcarea liniara echivalenta p din trafic in functie de raportul dintre grosimea stratului de acoperire si adancime hcred/D cand q = 0.

45

Calculul fortelor normale Forta normala de calcul este data de relatia

Si pentru starea limita ultima de relatia

Si in starea limita la oboseala de relatia

Determinarea momentelor incovoietoare de dimensionare 7.25. Momentul incovoietor din peretele tubului depinde de relatia dintre rigiditatea terenului si rigiditatea tubului ( λf). Aceasta este este data de relatia:

Unde : Esd - este modulul tangent de proiectare pentru teren ; (EI)s - este rigiditatea la incovoiere a tubului. 7.26. Modulul tangent al terenului depinde de distributia predominanta a eforturilor din teren. Metoda de calcul a modului tangent este data de Anexa 2. 7.27.La proiectarea unui podet, folosind diferite materiale pentru umplutura de intaltimea (hc+H/2), se ia in calcul valorea lui λf. 7.28. In modelul simplificat, este necesar doar gradul de compactare. Acesta poate fi determinat fie prin incercarea standard Proctor, metoda RPstd sau metoda modificata, metoda RPmod. 7.29. Relatia dintre incercarea Proctor standard si Proctor modificata pentru frecarea materialului este: RPstd = RPmod + 5%.Conditiile pentru gradul de compactare sunt prezentate in Anexa 2.
46

7.30.Momentele rezultate in structura podetului apar in trei faze diferite: a) In prima faza apare o distributie de momente din presiunea laterala, inainte ca orice material de umplutura sa fie dispus deasupra tubului ( Figura 17 a) b) Cand podetul este acoperit, (materialul este dispus deasupra coronamentului), momentul isi schimba valoarea, cum este aratat in Figura 17. b) si Figura 18 c) Ulterior traficul si alte incarcari vor creste valoarea distributiei momentelor.

Figura 17 O reprezentare schematica a diagramei de momente pentru podet in timpul realizarii umpluturii. a) diagrama de momente cand umplutura a ajuns la nivelul coronamentului si cand momentul negativ are valoare maxima. b) valoarea absoluta a momentului la nivelul coronamentului scade pe masura ce este realizata umplutura deasupra acestuia.

47

Figura 18. Cand grosimea stratului de umplutura de deasupra podetului este mare, momentul de la nivelul coronamentului schimba semnul si astfel valoarea va fi pozitiva. Incarcari din umplutura de pamant 7.31.Momentul incovoietor rezultat din presiunea exercitata de teren poate fi exprimat prin ecuatia atat pentru Strarea Limita de Serviciu, cat si pentru Strarea Limita Ultima. Nota1: Ecuatia are la baza faptul ca atunci cand umplutura este compactata in jurul structurii, aceasta este impinsa spre interior din lateral si astfel apare un moment negativ la nivelul coronamentului. Acest moment negativ este maxim cand umplutura ajunge la nivelul coronamentului .Cand se va realiza umplutura si deasupra coronamentului, structura este impinsa in jos si astfel acest moment este redus. Daca inaltimea umpluturii este mare momentul la nivelul coronamentului poate devenii pozitiv (figura 18 ). Nota 2:Pentru constanta adimentsionala λf , se vor folosii urmatoarele unitati de masura : - pentru modulul tangent - MPa; - pentru modulul de elasticitate al otelului - Mpo; - pentru momentul de inertie se va utiliza valoarea caracteristica a modulului de elasticitate a otelului( m4/m). 7.32. Variatiile momentului de calcul datorat materialului de umplutura din jurul tubului si celui de deasupra pot fi determinate daca se considera coeficientii pentru incarcare permanenta (maxim si minim). Acest lucru inseamna ca pentru materialul folosit pentru realizarea umpluturii pana la nivelul coronamentului se va utiliza un coeficient cu valoare ridicata, pe cand un coeficient cu valoare mica este adecvat pentru umplutura de deasupra acestui nivel. 7.33. Materiale diferite trebuie luate in considerare separat cand este determinata valoarea de proiectare a momentului de incovoiere datorat incarcarii din pamant.
48

Coeficientii raman aceasi pentru orice tip de material daca acesta este folosit sub sau peste nivelul coronamentului.

Unde: f1 este calculat astfel : daca: daca: daca: f2 este calculat conform: daca daca f 3 este calculat conform:

Functiile f1 si f3 sunt reprezentate grafic in Figura 19.

Figura 19. Functiile f1 si f3 fata de raportul dintre inaltimea H si deschiderea D. Pentru umplutura de deasupra coronamentului podetului, se vor aplica urmatoarele relatii:
49

daca daca

Figura 20. Functia f2 reprezentata in raport cu flexibilitatea λf. Incarcari din trafic 7.34. Momentul rezultat din trafic (a se vedea Figura 21), din incarcarea liniara echivalenta ptraffic si o incarcare uniform distribuita q este dat de ecuatiile:

Suplimentar trebuie indeplinita si conditia f4’ x f4”’<1,0.
50

In cazut in care se folosesc profile pentru care Rt / Rs ≥ 1, momentul in placile laterale este calculat ca fiind 1/3 din momentul calculat conform relatiei mentionate.

Figura 21. O reprezentare a diagramei de momente a) Cand incarcarea se afla deasupra coronamentului b) Cand incarcarea este pozitionata astfel incat sa se obtina cea mai mare valoare a momentului in peretele lateral al tubului. In cazul unui podet cu sectiune orizontala eliptica sau casetat, diagrama de momente corespunzatoare situatiei este reprezentata in Figura 22.

Figura 22 Diagrama de momente pentru un podet cu forma eliptica orizontala sau casetat in momentul in care incarcarea din trafic produce momentul maxim. Ecuatiile sunt reprezentate si in Figura 23.

51

Figura 23 Parametrii f4’ si f4” folositi in calculul momentului datorat incarcarilor din trafic

Figura 24 Parametrul f4”’ folosit pentru calculul momentului datorat incarcarii din trafic ca functie in raport cu adancimea relativa a stratului ce acopera tubul.

52

Figura 25 Parametru f4IV folosit pentru a calcula momentul datorat incarcarii din trafic functie de raportul Rt /Rs. Diagrame de momente pentru podetele cu sectiune variabila. 7.35. In cazul in care podetul are o sectiune constanta se calculeaza momentul in sectiunea coronamentului unde eforturile datorate incovoierii sunt cele mai mari. In unele situatii este mult mai economic sa se utilizeze placi de rigidizare care sa creasca capacitatea portanta in zonele cele mai expuse, cum este aratat in Figura 26 7.36. Dimensiunile necesare pentru aceste placi de rigidizare vor fi calculate conform principiilor indicate in Figura 27 care schematizeaza diagramele de moment atat pentru incarcarile datorate presiunii pamantului cat si pentru incarcarile din trafic.

Figura 26 In anumite situatii este adecvat sa se mareasca capacitatea portanta a sectiunii transversale cu placi de rigidizare.
53

7.37. Momentul de colt (pentru dimensionare), este momentul rezultat din combinarea incarcarilor din trafic si a incarcarilor din presiunea terenului conform principiului: - evaluarea momentului de colt = 2/3 din momentul din sectiunea coronamentului pentru teren +1/3 din momentul in sectiunea coronamentului pentru incarcarile din trafic.

Figura. 27 Principiile pentru evaluarea diagramei de momente pentru podetele casetate si unde este necesar, pentru podetele cu sectiune eliptica orizontala. 7. 38. In anumite situatii este necesara utilizarea placilor de rigidizare. Aceste placi sunt tot din tabla ondulata prinse de structura tubului acolo unde este necesar. 7.39. Placile de ranforsare pot fi continuii sau intermitente. In cazul in care aceste placi sunt continue proiectarea se face folosind parametrii noii sectiuni formate de cele 2 randuri de placi fixate intre ele. 7.40. In cazul in care placile sunt intermitente, de exemplu cum este schematizat in Figura 26, calculul fortelor incepe cu cel al podetului neranforsat. Daca se stabileste ca este necesara aceasta ranforsare se va stabilii o cantitate preliminara de placi prin adaugarea acestora pana cand capacitatea portanta la incovoiere a sectiunii compuse este destul de ridicata in comparatie cu momentul incovoietor de calcul. Atat zona cu variatie de sectiune cat si coronamentul trebuie verificate. 7.41. Lungimea placilor este determinata prin incercari pana in sectiunea unde peretele podetului neranforsat are capacitatea portanta necesara. 7.42. Daca lungimea placii de ranforsare din zona coronamentului depaseste dimensiunea placii profilului initial al coronamentului, rigiditatea la incovoiere ar trebui inlocuita cu una echivalenta pentru noua sectiune rezultata, considerand si
54

placa de ranforsare. Aceste calcule pot determina daca sunt necesare si ranforsari viitoare. Calculul momentelor incovoietoare 7.43. Momentele incovoietoare de calcul datorate terenului si incarcarilor din trafic au orientari diferite in puncte diferite si verificarile trebuie realizate conform urmatoarei formule. Momentul de calcul la Starea Limita de Serviciu este determinata conform:

Pentru coeficientii incarcarilor rezultate din presiunea pamantului. 4.36.Momentul de calcul pentru incarcarile din trafic la Starea Limita Ultima se va determina conform:

*

Aceasta sectiune este valabila numai pentru podetele cu doua raze de curbura. 7.44.La Starea Limita Ultima, momentul de calcul este determinat conform:

Si pentru Starea Limita la Oboseala, variatia este calculata conform:

Capitolul 8. METODE DE DIMENSIONARE SI CALCUL A STRUCTURII PODULUI TUBULAR LA STARILE LIMITA ( CAPACITATE PORTANTA, STABILITATE SI DEFORMATIE) 8.1.Verificarile necesare pentru capacitatea portanta 8.1.1.Urmatoarele verificari ale capacitatii portante sunt necesare .Punctele a) si c) trebuie verificate tinand cont de fazele de executie.
55

Calcule de verificare pentru Starea Limita de Serviciu. a)- Verificarea de siguranta impotriva inceperii fenomenului de curgere, la peretii tubului. b)- Calculul tasarilor pentru intregul corp al terenului inconjurator, (pentru aceste calcule ar trebui sa se tina seama de specificatiile geotehnice). Calcule pentru verificarea capacitatii portante ale peretelui tubului la Starea Limita Ultima. c)- Verificarea aparitiei articulatiilor plastice sau a mecanismelor de articulatie plastica in partea superioara a tubului. d)- Verificarea impotriva aparitiei curgerii la partea inferioara a tubului e)- Verificarea capacitatii portante a buloanelor f)- Verificarea la stabilitate (flambaj/ curgere lenta). Acestea se realizeaza in cazurile in care corectiile sunt necesare. Alte calcule pentru verificare: g)- Se va verifica rigiditatea structurii in timpul instalarii, manevrarii, etc. (asa numita rigiditate de manipulare). h)- Verificarea presiunii radiale a terenului exercitata pe placile din zonele de colt la asa numitele tuburi cu profile boltite si in profilele structurilor pentru subtraversari. i)- Verificarea capacitatii impotriva cedarii terenului (o suprafata de lunecare ce porneste de la nivelul drumului si care este tangenta la partea superioara a podetului). Aceasta verificare se va realiza din perspectiva specificatiilor geotehnice. j)- Verificarea capacitatii portante a fundatiilor din beton (se aplica numai la podetele bolta).

56

8.1.2. Asigurarea stabilitatii la inceperea fenomenului de curgere in peretii tubului pentru Starea Limita de Serviciu. 8.1.2.1.Efortul unitar maxim din peretele tubului este calculat folosind ecuatia lui Navier astfel:

8.1.2.2.Forta normala si momentul incovoietor sunt calculate ca suma a valorilor absolute ale fortei normale maxime si momentului incovoietor maxim, calculate separat pentru incarcarea din teren si pentru incarcarea din trafic, folosind ecuatiile din capitolul 7. Coeficientii partiali folositi sunt cei aplicabili pentru Starea Limita de Serviciu. Se va asigura ca limita de curgere fyd a otelului nu este depasita in peretii tubului din zona superioara in conditiile de exploatare. Valorile A si W se regasesc in Anexa 1 pentru majoritatea sectiunilor din tabla ondulata. 8.1.3. Verificarea aparitiei articulatiei plastice in partea superioara a tubului. 8.1.3.1. La starea limita ultima, cand sectiunea este incarcata la maxim se face o verificare conform ecuatiei

8.1.3.2. Pentru calculul Ncr conform Anexei 5, ξ este considerat egal cu 1. Capacitatea este de asemenea verificata pentru forta normala maxima si cu conditia ca Md.u=0, unde ξ este calculat conform Anexei 5. 8.1.3.3.Parametrul ω = conform Anexei 5.
N cr este introdus in ecuatia (5.b), unde Ncr este calculat Af yd

8.1.3.4. Pentru tipurile de sectiuni enumerate in Anexa 1, se considera ca η ≈ 1,35
57

Iar:

Unde valorile pentru Z si W sunt date in Anexa 1. Toti parametrii se vor introduce cu valorile lor pozitive. 8.1.3.5. Aria si valorile momentului capabil sunt calculate folosind parametrii sectiunii transversale pentru partea superioara a tubului pentru podete ce au capacitate si rigiditate constanta. Cand se verifica zona de colt, se vor folosi valorile relevante ale parametrilor ce caracterizeaza aceasta sectiune. 8.1.3.6. Pentru tuburile ondulate elicoidal, la rece, care se obtin profile cu sageata redusa , poate fi folosita in situatia in care Nu si Mu sunt impartite cu 1,15. 8.1.4.Verificarea capacitatii portante in partea inferioara a tubului 8.1.4.1.Capacitatea portanta este verificata tinand seama de lungimea coronamentului definita pentru un unghi de 90˚ pentru zona cu raza de curbura maxima. Pe langa aceasta verificare se mai realizeaza verificari si pentru fiecare zona a tubului cu raza constanta in functie de fortele normale corespunzatoare. Forta normala este considerata a fi aceeasi in jurul profilului si sa fie egala cu valoarea de proiectare . 8.1.4.2.Capacitatea este verificata cu conditia : Nd ≤ Ncr Unde Ncr este calculat conform Anexei 5 cu urmatoarele modificari:

Si unde Rt in ecuatia este inlocuita cu raza zonei analizate. 8.1.5.Verificarea la stabilitate Nu este necesar un calcul special daca au fost realizate verificarile de la punctele c) si d) descrise anterior.

58

8.1.6. Verificarea rigiditatii structurii in timpul instalarii, manevrarii, etc. Este recomandat ca rigiditatea tubului definita ca:

Sa aiba urmatoarele valori ηm /(m / kN) <0,13 pentru sectiuni circulare, si ηm /(m / kN) <0,20 pentru sectiuni boltite si sectiuni cu sageata mica. 8.1.7.Verificarea capacitatii impotriva cedarii terenului in partea superioara a podetului Incarcarile din trafic pot produce aparitia unei suprafete de cedare a terenului incepand de la nivelul partii carosabile. Pentru ca frecarea dintre teren si tub nu este asa de mare ca cea dintre particulele terenului, este posibil ca aceasta suprafata de cedare sa fie tangenta la conturul podetului. In principiu poate fi utilizata regula capacitatii portante, dar cu o reducere a ungiului efectiv de frecare interna. Pentru analiza aparitiei acestei suprafete de cedare se va tine cont de raportul geotehnic realizat pentru drum. 8.1.8.Verificarea betonului sau a placilor metalice din alcatuirea fundatiilor (numai pentru podete boltite sau casetate) Proiectarea si verificarea fundatiilor se realizeaza ca si la celelalte tipuri de poduri. 8.1.9. Adaptarea proiectarii la principiile EuroCode 3 8.1.9.1.Caracteristicile sectiunii si a placilor din care e realizat podetul sunt aproape intodeauna clasa 1 sau 2. Verificarea impotriva aparitiei flambajului la partea superioara a tubului. 8.1.9.2.La starea limita ultima, se va realiza o verificare pentru zona cea mai solicitata folosind ecuatia 6.61 din EN 1993-1-1. Placa nu se deformeaza lateral (axa z), XLT = 1,0 si XZ = 1,0. iar, Mz,Ed = ΔMz,Ed = 0 si datorita faptului ca axa neutra nu isi schimba pozitia in urma flambajului, ΔMy,Ed = 0. Ecuatia 6.61 din EN 1993-1-1 poate fi simplificata
59

NEd, My,Ed valori de calcul ale fortei axiale si momentului incovoietor, Nd,u, Md,u. In anumite cazuri momentul capabil se reduce conform ecuatiei B1.h. Notatiile folosite in acest capitol nu se regasesc in acest normativ ele sunt preluate din Eurocode. Xy - factor de reducere pentru flambajul din forfecare, vezi 6.3.1 din EN 1993-1-1 Kyy - factorul de interactiune conform Tabelului A.1 si A.2 din Anexa A a normativului EN 1993-1-1. NRk = fyA si MRk = fy W rezistentele la intindere si incovoiere.
M1

=

n

conform metodeloe de proiectare din acest document.

Factorul de interactiune kyy poate fi simplificat considerabil. Pentru sectiunile transversale clasa 1 si 2 acesta este:

Unde Cmy = Cmy,0 reprezinta factorul de corectie pentru diagrama de momente de-a lungul boltii conform tabelelor A.1 si A.2 din EN 1993-1-1. Pentru a simplifica Cmy poate fi considerat a fi 1,0> Pentru sectiuni transversale clasa 1 si 2 factorul de corectie Cyy este adaugat. Cum λ 0 = 0 si λ Z = 0 , expresia pentru Cyy din tabelul A.1 poate fi simplificata astfel:

Iar,

60

Unde w y =

W pl , y Wel , y

≤ 1,5 - este coeficientul ce face legatura dintre modulul geometric

plastic si elastic. Factorul de reducere Xy se bazeaza pe curba de flambaj conform EN1993-1-1 paragraful 6.3.1 si zveltetea relativa λY exprimata prin relatia

Unde Nu si N cr sunt date in Anexa 5. Capitolul 9. METODE DE DIMENSIONARE SI CALCUL AL BULOANELOR DE IMBINARE SI ASAMBLARE A COMPONENTELOR STRUCTURII PODETELOR TUBULARE 9.1.Verificarea capacitatii portante a buloanelor Buloanele de fixare se vor proiecta astfel incat sa poata transfera eforturile sectionale normale si momentele incovoietoare, conditia de a se folosi cel putin doua buloane pentru fiecare concavitate/convexitate a tablei ondulate, iar pozitia acestora sa fie aleasa astfel incat sa poata fi transmis momentul incovoietor. Verificarea se poate face folosind ecuatia unde forta normala de proiectare reprezinta suma dintre incarcarea data de teren si incarcarea din trafic multiplicate cu factorii de siguranta conform specificatiilor. 9.2.Forfecarea 9.2.1.Intr-un rost, numarul de buloane „n” necesar pentru o latime de un metru de podet este determinata astfel:

Pentru calcul sunt recomandate urmatoarele doua ecuatii

61

9.2.2. In situatia in care As reprezinta sectiunea transversala a bulonului in planul de forfecare, iar As reprezinta aria solicitata. d s = 4 As / π . 9.2.3. Buloanele utilizate la podete au de obicei dimensiunile M20 in gauri de 25 mm. In cele mai multe cazuri e1/d este mai mare de 3 si atunci ecuatia este simplificata

9.3.Intindere Distanta dintre doua randuri de buloane paralele pentru a obtine o capacitate pentru momentul incovoietor (cand numarul de buloane „n”, este cunoscut) intr-un rost, se obtine folosind ecuatia .

Figura 28. Notatiile folosite la determinarea distantei intre buloane Daca „a” devine foarte mare atunci, „n” trebuie marit corespunzator. 9.4. Conditii la verificare

Unde:

62

9.5. Verificarea la oboseala 9.5.1. Valoare de proiectare a fortei normale si a momentului incovoietor pentru starea limita la oboseala sunt obtinute folosind ecuatiile prezentate. Se va realiza o verificare a capacitatii portante la intindere pura, σrd, la forfecare pura, τrd, si a combinatiei dintre acestea. 9.5.2.Ecuatia presupune ca rosturile sunt situate in zona coronamentului. Cand grosimea stratului de acoperire depaseste valoarea hc, valoarea momentului Mt din ecuatia poate fi redusa cu factorul hc/hf. Pentru definitiile parametrilor vezi Figura 29.

Figura 29 Cand rosturile de imbinare sunt pozitionate la o adancime mai mare decat cea a coronamentului, momentul de proiectare datorat fenomenului de oboseala poate fi redus.

9.6.Verificarea capacitatii portante a buloanelor din rosturi 9.6.1. Fixarile prin buloane se proiecteaza astfel incat fortele normale si momentele incovoietoare sa poata fi transmise prin acestea. Datele de intrare referitoare la capacitatea acestor buloane sunt alese dupa incercarea unor fixari realizate cu buloane speciale pentru aceste tipuri de structuri. 9.6.2. Verificarea la forfecare se face in situatia in care pentru fixari sunt prevazuti cel putin doua buloane pentru fiecare concavitate/convexitatea si ca pozitia acestora este aleasa pentru a putea transmite momente incovoietoare. 9.6.3. Capacitatea portanta a acestora poate fi calculata folosind Tabelul 3.4 din EN 1993-1-8, dupa introducerea datelor relevante pentru materialul si dimensiunile buloanelor.
63

9.6.4.Verificarea capacitatii poate fi facuta cu ecuatia unde forta normala de calcul, NEd reprezinta suma dintre forta rezultata din umplutura de pamant si din trafic, aplicand limitele de siguranta specificate de proiectant. Intr-un rost numarul de buloane,” n” necesar pentru o latime de un metru este determinat conform EN 19931-1.

9.6.5. Distanta dintre randurile paralele de buloane pentru a asigura capacitatea portanta pentru moment intr-un rost (cand numarul de buloane, n, este cunoscut) se verifica prin:

Daca ” a” devine foarte mare,” n „va trebui marit. Ecuatia presupune acelasi numar de buloane in ambele randuri. 9.6.6. La starea limita ultima, cazul in care exista si intindere si forfecare trebuie verificat conform formulei

Capitolul 10. DIMENSIONAREA HIDRAULICA A PODETELOR 10.1. La lucrările hidraulice utilizarea cea mai frecventă se situează în domeniul deschiderilor cuprinse între 2 şi 6 m. 10.2. In conformitate cu prevederile “Normativului privind proiectarea hidraulica a podurilor si podetelor” ind. PD 95-2002 pentru efectuarea calculului hidraulic sunt necesare: - studii topografice; - studii hidrologice;
64

- studii geotehnice; - date referitoare la comportarea in timp a podurilor existente din zona, morfologia albiei, etc 10.3. Debitele de calcul vor fi determinate de catre I.N.M.H., iar pe baza prevederilor “Normativului privind proiectarea hidraulica a podurilor si podetelor” ind. PD 95-2002, se vor stabili sectiunile de scurgere. Studiul hidraulic al lucrărilor, este in funcţie de mărimea bazinului de alimentare a scurgerii ce urmează a se restabili. Se disting două cazuri: - Suprafaţa bazinului de alimentare inferioară valorii de 100 kmp; - Suprafaţa bazinului de alimentare superioară valorii de 100 kmp; 10.4. Scurgerea apei in podete si in zona podetelor este influentata de forma si marimea sectiunii transversale a podetelor, de conditiile de intrare in podet, de panta, de rugozitate si de conditiile de scurgere in aval de podet. Se disting urmatoarele forme de scurgere: - podete cu regim de scurgere cu nivel liber ; - podete inecate amonte ( inaltimea stratului de apa H la intrarea in podet este mai mare decat inaltimea podetului hp iar in lungul podetului nivelul apei este liber); - podete sub presiune (inaltimea stratului de apa in amonte si aval este mai mare sau egal cu inaltimea podetului hp); Podetele tubulare nefiind lucrări etanşe nu pot funcţiona sub presiune, căci există riscul să apară circulaţii de apă în rambleu, de-a lungul tubului. - podete cu nivel liber in partea din amonte si inecate in aval. 10.5. Inălţimea admisibilă a apei în amonte de lucrare va fi stabilită în funcţie de condiţiile impuse de teren: - rambleul în care se află tubul nu este conceput ca să constituie o îndiguire deoarece lucrările de artă din apropiere ar putea suferi prejudicii dintr-o prea mare creştere a nivelului apelor,
65

- urbanizarea sau natura activităţilor (agricole, industriale) din zonă ar putea impune menţinerea nivelului apelor sub o anumită cotă. 10.6. Proiectantul va stabili tipul de podet si va efectua dimensionarea conform prevederilor “Normativului privind proiectarea hidraulica a podurilor si podetelor” ind. PD 95-2002 10.7. Viteza medie a apei si debitul scurs se determina cu relatia : V = C .√ R . i Q = v . A = A.C . √ R . i Unde: I – panta hidraulica a apei( egala cu panta suprafetei libere); R – raza hidraulica ( in m); A – suprafata sectiunii de scurgere ( in m²); C – coeficientul lui Chezy. 10.8. Calculul hidraulic al podetelor din tabla ondulata se va face in situatia inglobarii acestora in terasament, acestea pot functiona in regim cu nivel liber, innecate in amonte sau in aval, la debitele de calcul. 10.9. La dimensionarea hidraulica a podetelor in situatia albiei neafuiabile se stabilesc urmatoarele: - lumina ( diametrul) podetului necesara scurgerii debitelor de calcul cu respectarea prevederilor din “Normativului privind proiectarea hidraulica a podurilor si podetelor” ind. PD 95-2002; - inaltimea podetului( hp ). Prin lumina podetului cu o singura deschidere se intelege distanta intre fetele interioare ale tubului. 10.10. In cazul sectiunilor circulare determinarea valorilor Qc, Vn si hn se face in functie de QO si Vo, care se iau din tabelul 7.XV din “Normativului privind proiectarea hidraulica a podurilor si podetelor” ind. PD 95-2002; Qc = Kn . QO. Vn Unde: Qc – este debitul de calcul;
66

Deasemeni, pentru calculul debitului se poate folosi si formula: V= 1/n x Ri 2/3 x p ½ V - viteza ( m/sec); n – coeficient de rugozitate; A – aria udata ( m2 ); Ri – raza hidraulica; H – inaltimea apei ( m). Toleranţe de înclinare şi de nivel .10.10.1. Inclinarea se referă la cursul apei, nivelul apei de admisie şi de evacuare precizat nu trebuie să fie depăşit. Refularea nu este permisă.
.Nivelul

unde:

P – panta %;

şi înclinarea trebuie să fie cuprinse în toleranţele trecute în tabelul urmator: Tabel nr. 6. Toleranţe de nivel şi înclinare

Înclinare specificată (‰)

Toleranţă ( ‰)

< 10 ≥ 10

± 1,0 ± 2,0

Neatingerea tolerată a nivelului de admisie specificat ( mm) 40 60

Neatingerea tolerată a nivelului de evacuare specificat ( mm) 80 90

Scurgerea apei 10.10.2. La alegerea dimensiunii, a deschiderii teoretice şi a protecţiei la coroziune se va tine seama si de prezenta ghetii. Construcţia poate fi astfel efectuată încât debitul cursului apei să fie afectat cât mai puţin posibil. 10.10.3.In cazul unui debit normal se va ţine cont de viteza apei si de lăţimea cursului acesteia. Traseul in plan 10.11. Podetul tubular se va amplasa cu prioritate în zonele apreciate ca stabile. 10.11.1. Amplasarea podetului tubular se va face intr-o zonă dreaptă a cursului, nu intr-o curbă (unde zona concavă se erodează iar cea convexă se împotmoleşte).

67

10.11.2.Modificarea patului, chiar pe o distanţă limitată, necesită uneori reprofilări ale cursului în amonte şi în aval. 10.12. Menţinerea traseului existent al cursului poate conduce la o amplasare oblică faţă de axul drumului. La lungimi importante ale lucrării, în anumite cazuri, se va face o amenajare a extremităţilor (remodelarea taluzelor). 10.12.1.Se va evita ca scurgerile din amonte să afecteze piciorul taluzului (fig.30).

Scurgerea de origine Figura 30

Solutia ideala

10.13. In ceea ce priveşte traseul tubului însuşi, se va adopta traseul cel mai direct, fără cotituri.

68

Stabilirea traseului 10.14.Delimitarea zonei în care va fi instalat tubul se executa în moduri diferite in functie de urmatoarele aspecte : a)- Dacå tubul metalic este situat sub un taluz rutier ( podet nehidraulic), el trebuie instalat în asa fel încât axa longitudinalå a sa, så formeze cu axa drumului, un unghi cuprins între 70° si 110° (Fig.31). b)- Dacå tubul metalic este utilizat pentru dirijarea apei ( podet hidraulic), este important så se faciliteze intrarea si iesirea apei si så se evite orice schimbare bruscå de directie, atât planimetricå, cât si altimetricå. In plus, pentru tuburile deosebit de lungi, trebuie avut în vedere ca partea inferioarå a tubului så nu se gåseascå sub nivelul fundului cursului de apå, pentru evitarea depunerilor pe fundul tubului.

Figura. 31
69

Profilul in lung 10.15.Profilul în lung al tubului va ţine seama de înălţimea rambleelor şi de debitul ce urmeaza a fi evacuat. 10.16. In acest caz trebuie să se asigure că acesta nu este susceptibil să se adâncească, intrucat tubul nu s-ar putea adapta decât numai dacă a fost îngropat. 10.17. In toate cazurile se recomandă să nu se aşeze radierul lucrării deasupra talvegului, ci mai curând să se adâncească uşor acesta pentru a evita fenomenul de subspalare, secţiunea folositoare scurgerii nefiind decât cea care începe deasupra cotei talvegului. 10.18. In ceea ce priveşte alegerea pantei, in situatia in care panta fundului urmareste panta talvegului sau a terenului natural, sunt de luat în considerare mai multe cazuri si anume: a) Panta patului : Lucrarea va fi amplasata cu panta maximă pe care o poate permite adâncimea fundului prin curăţire. b)Panta talvegului este normală (de la 0,5 - 6%); Va trebui ca panta viitoarei lucrări să fie fixată cât mai aproape de această pantă. 10.19. In cazul in care sunt utilizate mai multe tuburi, se vor lua masuri de evitare a depunerii de sedimente sau corpuri plutitoare, care favorizeaza astuparea în timp a unei părţi din debuşeu.

70

Figura 32 10.20. Configuraţia extremităţilor poate avea consecinţe importante asupra eficacităţii hidraulice a tubului si a comportării, atât în momentul construcţiei, cât şi în exploatare. 10.21. In toate cazurile se prevede cel puţin o protecţie de taluz la periferia tubului constituită dintr-un pereu etanş şi din ziduri antieroziune completată dacă este nevoie prin alte dispozitive (pinteni, etc). 10.22. Dimensionarea tubului se stabileste prin compararea eficienţelor hidraulice respective ale diferitelor forme. Formele joase sunt în general mai eficiente hidraulic decât foma circulară. Energia minimă necesara pentru evacuarea unui debit dat este mai ridicată în cazul unei forme circulare decât în cazul unei forme joase. 10.23. In cazul în care forma foarte joasă este corespunzatoare, iar condiţiile de fundare o permit, se va avea in vedere folosirea unui arc.

71

10.24. Alegerea debuşeului este făcută în general pe baza debitului maxim şi a nivelului corespunzător prevederilor hidrologice şi ecologice, astfel încât să se asigure ca prezenta podetului să nu provoace o înălţare prea mare în amonte faţă de situaţia existentă sau, înălţimea de scurgere să nu scadă în exces, ceea ce ar putea ridica probleme ecologice (scăderea nivelului apei freatice, nivel de apă insuficientă pentru anumite specii de peşte,etc). 10.25. Curgerea pe peretele capetelor priveşte mai ales extremităţile amonte. Folosirea tablei ondulate conferă pereţilor tubului o flexibilitate importantă, favorabilă bunei funcţionări a lucrării în partea principala. Extremităţile tubului devin fragile şi foarte sensibile la diverse acţiuni care se pot exercita asupra lor. (împingerea pământurilor şi acţiunea apei). 10.26 Extremităţile drepte, în relief, sunt de evitat deoarece ele sunt expuse la un fenomen de plutire şi de ridicare, datorat diferenţei de presiune ce se manifestă în general de o parte şi de alta a peretelui tubului. Aceasta poate fi suficient de mare pentru a compensa greutatea proprie a tablei ( Fig.32). 10.27. Extremităţile tăiate care urmeaza panta taluzului, poate provocâ o deformare a extremităţii radierului, în aceste cazuri, fie că extremitatea este tăiată sau nu; se recomandă lestarea acesteia prin ancorare solidă într-o lucrare din beton sau din beton armat. 10.28.Ancorarea va putea fi realizată prin cârlige filetate înşurubate în tablă şi încastrate în beton. 10.29. In cazul utilizarii mai multor tuburi, pentru evitarea loviturilor şi acumulării de corpuri plutitoare la capătul amonte şi pentru limitarea acţiunii fenomenelor de turbulentă, se vor prevedea pinteni înaintaţi între tuburi, constituiţi de exemplu din beton armat, beton macrocelular sau anrocamente.
72

Capitolul 11. SCHEME DE MONTAJ SI METODOLOGII DE EXECUTIE A PODURILOR TUBULARE, CORELAT CU EXECUTIA UMPLUTURILOR 11.1.Generalitati 11.1.1.Durata de viata a podetelor construite din tuburi metalice, depinde de calitatea materialelor folosite si de respectarea prescriptiilor de executie, atât în ceea ce priveste montajul tuburilor, cât si executia rambleelor care le înconjoara. 11.1.2. Flexibilitatea tuburilor metalice este principala caracteristica pentru functionarea corespunzatoare a podetelor, dar în timpul executiei rambleelor din jurul tubului se impune respectarea stricta a prevederilor din prezentul normativ si prevederile caietului de sarcini specific tipului de podet adoptat. 11.1.3. Vor fi prevazute mijloacele necesare pentru efectuarea controalelor în timpul executie si asigurate masurile de supraveghere a lucrarilor pe santier. 11.2.Organizare de santier 11.2.1.Organizarea de santier are o importanta deosebita pentru buna desfasurare a lucrarilor, mai ales in situatia in care dimensiunile lucrarii de realizat sunt mai importante (latime, lungime,..) iar conditiile din zona si împrejurimi sunt mai dificile. 11.2.2. Accesul utilajelor trebuie asigurat la punctul de lucru în cele mai bune conditii. 11.3.Aprovizionarea, descarcarea, stocarea si punerea in ordine a elementelor 11.3.1.Pentru a evita deteriorarea elementelor de otel, este necesar ca operatia de descarcare sa se facå cu ajutorul masinilor de ridicat, iar descarcarea sa se faca manual, nu prin basculare. 11.3.2. Elementele trebuie sa fie stocate într-un mod bine gândit, aproape de locul de montare, sortate pe tipuri, in stive amplasate in ordinea montarii.
73

11.3.3. Pentru a le deplasa, se recomanda a se evita tragerea lor pentru a nu risca deteriorarea protectiei anticorozive : a stratului de zinc (eventul de bitum, de gudron epoxy, sau de material plastic), care protejeaza otelul. 11.4. Elemente prefabricate de tub 11.4.1.Constructorul va receptiona pe santier elementele prefabricate din care se constituie tubul si va controla vizual, starea galvanizarii, conformitatea dimensiunilor geometrice ale placilor, numarul placilor si modul de stocarea pentru o organizare rationala a montajului. 11.4.2. Materialele si prefabricatele livrate vor fi insotite de certificate de calitate si agremente in conformitate cu prevederile HG nr. 766. /1997. 11.4.3. Constructorul trebuie sa verifice ca elementele care vor fi puse in opera sa nu prezinte defecte. 11.4.4. Elementele care prezintå defecte cum sunt: exfolierea zincului, bule, întepåturi, îndoiri sau începuturi de fisuri vor fi rebutate si înlocuite. 11.4.5. In situatia prezentei unor deformåri minore ca urmare a manipularii sau a transportului, se va proceda la repararea acestora degradari prin îndreptare cu ciocanul de lemn. 11.4.6. Stivuirea plåcilor sau a pachetelor de plåci, va fi asiguratå conform dispozitiilor furnizorului din notele tehnice ce insotesc structura, tinand seama de ordinea montarii. 11.4.7. Suprafata de stocare a elementelor va trebui så fie planå, curatå si rezistentå. Acelasi lucru se va urmåri si pentru suprafata de preasamblare. 11.4.8.Fiecare placa are o inscriptie pe care este trecuta: - marca fabricantului ; - identificarea lucrarii; - pozitia (coama, colt, radier) pe perimetrul tubului. 11.4.9. Când lucrarea cuprinde placi de grosimi diferite, acestea vor avea o marcare vizibilå cu vopsea pe interiorul tubului astfel ca, dupa montare sa se permita o identificare usoarå a grosimii.
74

11.4.10. Instalarea corectå a unui tub metalic trece prin urmåtoarele etape: a) - Stabilirea traseului b) - Realizarea terasamentului si a patului de fundare c) - Tasarea sub încårcare d) - Descårcarea si punerea în ordine a elementelor e) - Montarea structurii f) - Protejarea extremitåtilor g) - Rambleerea h) - Compactarea 11.6. Terasamentul si patul de fundare 11.6.1.Tuburile metalice se vor aseza pe un pat uniform, rezistent si lipsit de asperitåti ( ele nu trebuie så fie asezate direct pe beton). Pentru garantarea unei aderente perfecte, trebuie fåcut în asa fel încât, patul de asezare så aibå acelasi profil ca fundul tubului. 11.6.2. Patul de asezare trebuie så fie compus din material granular compact în grosime de 15/20 cm. Dacå terenul nu oferå decât o portantå slabå, låtimea patului de asezare trebuie så fie de douå ori mai mare decât diametrul sau deschiderea tubului. 11.6.3. Adâncimea santului va trebui så permitå o repartitie corectå a presiunilor pe terenul adiacent. 11.6.4. In cazul asezarii pe un teren stâncos, este necesar så se intercaleze un material granular compact în grosime de 20/40 cm si så se interpunå între tub si stratul de fundatie un strat de nisip necompactat, monogranular, ( uscat si curat ), pe o grosime de aproximativ 10 cm, pentru a garanta o aderentå perfectå. 11.6.5. Inălţimea de acoperire a unui tub este grosimea rambleului deasupra cheii de boltă a lucrării, cuprinzând şi drumul suportat.
75

11.6.6. Pentru a asigura lucrării un comportament cât mai conform ipotezelor de calcul (teoria inelului comprimat) şi pentru a permite difuzarea încărcărilor de exploatare a drumurilor purtate este imperativ necesar ca tubul să fie acoperit cu o înălţime de rambleu suficientă. 11.6.6. Inălţimea de acoperire minima de adoptat este de D/10 + 0,5 m, D fiind deschiderea lucrării. Se va ţine seama ca atunci când drumul purtat prezintă o oblicitate sau când tubul prezintă o pantă longitudinală să se ia în considerare.

Fig.33a . Inălţimea de acoperire punctul cel mai defavorabil.

11.6.7.Un tub metalic se poate sprijini direct pe terenul virgin pe patul şanţului atunci când acesta este omogen, puţin sensibil la apă şi când prezintă calităţi suficiente. 11.6.8. Decaparea pământurilor vegetale şi eliminarea punctelor tari (blocuri stâncoase, aflorimente,...) şi a eventualelor buzunare de pământ inconsistent puse în evidenţă prin recunoaştere sau descoperite în cursul execuţiei. Fundaţiile astfel create vor fi umplute cu un pământ bun, compact, eventual luat din apropiere.

76

14.6.9. Când aceste neomogenităţi sunt prea numeroase, sau când terenul virgin este prea sensibil la apă, puţin consistent sau stâncos, este indispensabil să se prevadă punerea în lucru a unui strat de pământ granular de bună calitate, constituind o fundaţie artificială, între patul şanţului şi partea inferioară a tubului. 11.6.10. In cazul prezentei unor pământuri moi şi puţin consistente este posibil să se prevadă tratarea pământului existent în vederea îmbunătăţirii calităţilor sale geotehnice (compactare dinamică, preîncărcare, execuţia de coloane balastate,...), 11.6.11.Fundaţia arificială, care nu este decât o substituire de teren pe o grosime limitată, se întinde sub toată suprafaţa lucrării. Totuşi, în sens longitudinal, ea poate să nu se întindă decât pe o zonă anumită, bine delimitată, în care terenurile virgine nu prezintă calităţile cerute. 11.6.12.In anumite situatii, se prevade în plus instalarea unui geotextil anticontaminant între fundaţia artificială şi terenul virgin.

Fig.33b. Limitarea deformărilor longitudinale finale prin profilarea patului tubului
77

11.6.13.Geometria şi dimensiunile minime (lărgime, grosime) ale fundaţiei artificiale în sensul transversal al lucrării sunt stabilite cel mai des prin reguli empirice simple care rezultă din experienţa realizărilor anterioare. 11.6.14.Când pământurile virgine sunt de calitate mediocră, geometria şi dimensiunile fundaţiei artificiale trebuie să rezulte printr-un studiu al tasărilor şi al deformărilor sub tub, efectuate pe baza informaţiilor geotehnice obţinute prin recunoaştere. 14.6.15.In aceste situaţii, fundaţia artificială trebuie să se întindă cel puţin sub tub şi rambleele de susţinere, adică pe o lungime de 3 ori mai mare decât ampriza orizontală a tubului. Grosimea nu poate fi mai mică de 0,50 m. c) Fundaţia pe teren tare sau stâncos. 11.6.16.Pe un teren tare sau stâncos este absolut necesar să se interpună sub tub un strat de pământ granular, mai mult sau mai puţin compactat, cu o grosime minimă de 0,20 m, deasupra cotei teoretice (inclusiv toleranţa) a patului şanţului (fig.31c). Lărgirea acestei fundaţii artificiale poate fi limitată la deschiderea tubului în cazul formelor joase sau la o jumătate de diametru în cazul tuburilor circulare. FIG.33c. Fundaţie pe teren dur sau stâncos

78

11.7. Tasarea sub incarcare 11.7.1. In cazul in care structurå în amonte, are o înclinatie inferioarå celei a pårtii din aval, trebuie avut grijå så nu se ridice prea mult centrul pentru a se evita orice stagnare a apei la intrare. 11.7.2. Raportat la planul orizontal, valoarea contrasågetii în partea centralå a tubului, trebuie så fie cuprinså între 0,5% si 1% din lungimea tubului (Fig.33 ).

Figura 33 Aceastå måsurå îi asigurå tubului o înclinare constantå dupå tasare si evitå stagnarea apei în interior. 11.8.Controlul lucrarii 11.8.1. Proiectantul va intocmi programul de faze determinante ce va fi aprobat de Inspectoratul de Stat in Constructii. 11.8.2. Fazele determinante stabilite de comun acord între beneficiar, inspectoratul de stat in constructii si antreprenor (eventual si furnizor), asfel ca modalitåtile de control si interventie pe santier så fie bine definite. 11.8.3. Controalele ce se efectueaza sunt: a ) Måsurarea sectiuni tubului - numårul minim de sectiuni de control va fi de 3, din care una la centrul tubului si una în imediata vecinåtate a fiecåreia din extremitåtile sale; - precizia måsurårilor va fi de cel putin 0,5cm. b) Controlul dimensiunilor aråtate mai sus cel putin la fiecare din etapele urmåtoare:
79

- dupå montarea tubului si înainte de orice umplutura, - cînd rambleele de sprijin sunt la jumåtatea înåltimii tubului, - cînd rambleele de sprijin sunt la cheia tubului, - la o etapå de rambleere intermediarå (între ultimele douå), - când rambleele au atins cota de protectie. 11.8.4. La sfârsitul fiecåreia din aceste etape de realizare a lucrårilor si de måsurare, antreprenorul este obligat så prezinte beneficiarului o notå completå a acestor måsuråri, precizând amplitudinea înregistrata la începutul punerii în lucru a rambleelor de sprijin. 11.9.Receptia patului de fundare 11.9.1.Receptia patului de fundare constå în: - verificarea cotei definitå in planurile de executie, - dimensiunile tubului au fost respectate, - pe toatå suprafata terenul corespunde calitatilor impuse. Aceste dispozitii privesc atât patul de fundare cât si peretii laterali ai sapaturii, atunci când lucrarea se executå partial sau total în debleu. 11.9.2. Constructorul este obligat så îndepårteze toate elementele care ar crea discontinuitatea patului de fundatie ca: blocuri, caverne, lentile si så astupe golurile astfel create cu material de buna calitate, compactat pânå la obtinerea continuitåtii calitåtilor terenului. 11.9.3. Adâncimea pânå la care este obligatorie continuitatea patului este o zecime din latimea tubului, sau minimum 30 cm. 11.9.4. Se va asigura suprafa sapaturii si a peretilor împotriva degradarilor intemperiilor si a apelor de suprafatå sau de infiltratie în timpul executiei. 11.10. Fundatia 11.10.1. Alcatuirea fundatiei este prevåzutå în proiect, dar ea poate så fie stabilita si prin dispozitie de santier luatå în cursul lucrårilor, în special dacå se
80

constata cå: local sau pe ansamblul sapaturii, caracteristicile solului existent nu sunt conforme cu cele cuprinse in studiul de geotehnic. 11.10.2. In toate cazurile, materialele folosite pentru fundatii trebuie så corespundå cerintelor si sa fie compactate corespunzator.Valoarea minimå a nivelului de compactare este de 95%. 11.10.3. Pentru tuburile ovoidale si cele circulare umplerea corectå cu material între umerii tubului si patul de fundare drept este foarte greu de fåcut, poate chiar imposibil. In aceste cazuri se recomandå så se profileze transversal patul de fundare în formå concavå, dupå forma tubului sau dupå douå sau trei linii frânte. 11.10.4. Golurile råmase între patul de fundare si tub, trebuie umplute corect, pe måsura montajului, cu acelasi material ca cel folosit pentru constituirea fundatiei. Inainte de a se permite montarea tubului, se vor controla dimensiunile geometrice, profilul în lung (pantå, eventualå contrasågeatå,..) si profilul transversal (formå de copaie în special) si conformitatea cu proiectul tehnic lucrarii. 11.10.5.Fundatia de sub tub va fi profilatå transversal în formå de boltå semicilindricå (concavå) cu aceleasi conditii de compactare a materialelor sub baza tubului, în asa fel încât sa nu existe nici un gol si nici o zonå de calitate inferioarå celei prevåzute . 11.11.Montarea structurii 11.11.1.Impreunå cu elementele metalice, producatorul livreazå si toate uneltele si dispozitivele necesare pentru montaj. 11.11.2.Montarea structurii trebuie executatå conform instructiunilor si schemelor de montaj anexate fiecårei structuri si care indicå pozitia exactå a fiecårui element din tablå si secventa de montaj (Fig. 34 - 35). Desenele detaliate aratå pozitia pieselor de asamblat în cazul unor tuburi cu extremitåti tåiate sau cu forme speciale (coturi, fixarea îmbinårilor, etc...).
81

Figura. 34

Figura. 35 a) Structuri MP100 - MP150 - MP200 11.11.3. Tuburile metalice cu ondulatii T100 - T150 -T200 ( tabelul nr. 7 ) pot fi livrate cu sectiune circularå, elipticå, tesitå sau turtitå, policentricå si în arc de cerc. Datoritå decalajului dat al elementului de tablå, montajul tuburilor cu sectiune circularå este diferit de cel al tuburilor cu sectiune turtitå si policentricå. Acest decalaj se sprijinå pe unul sau mai multe intervale, în sensul circumferintei pentru sectiunile circulare si eliptice. Pentru sectiunile turtite si policentrice, folosind plåci de capåt corespunzåtoare unghiurilor, se obtine un decalaj în sens longitudinal. 11.11.4. Asamblarea elementelor de tablå ce formeazå structura este asiguratå prin buloane de mare rezistentå, de claså nu mai micå de 8,8 (vezi tabelul nr 6). Lungimea buloanelor variazå în func¡ie de grosimea tablei, cele scurte folosesc la asamblarea a douå elemente ( fig. 36 ), iar cele mai lungi la asamblarea a trei
82

elemente. Deoarece dimensiunile structurii sunt deosebit de importante, elementele sunt plasate cu ajutorul mijloacelor de ridicare. Se vor monta câteva buloane pentru a garanta mentinerea pozitiei corecte a elementelor. 11.11.5. Buloanele råmase se monteaza dupå ce au fost amplasate un numår suficient de inele. Pentru a permite elementelor så preia miscårile de tasare, este necesar ca buloanele så nu fie prea strânse. Pe måsurå ce se monteazå structura, se restrâng inelele pentru a usura asamblarea sectiunii; stifturile conice si mânerele livrate cu materialul permit o pozitionare exactå a elementelor de tablå. Odatå terminat montajul, se restrâng buloanele pânå la atingerea unui cuplu de strângere corect ( exemplu tabelul nr 7). b) Structura T70 Ondulatie T70 T100 MP150 MP200 Bulon tip M12 M14 M20 M20 M20 M20 Clasa 8.8. 8.8 8.8 10.9 8.8 10.9 Tabelul nr. 7 Moment de strangereN.m minim maxim 45 75 70 110 220 350 300 470 220 350 300 470

Fig.36 11.11.6. Elementul ondulat T70 foloseste la realizarea a douå tipuri de tuburi: cu buloane si imbucate.

83

a) Pentru tuburile de tip cu buloane, montajul trebuie început din partea din aval a tubului. Datoritå dispunerii în påmânt a primelor douå elemente inferioare, elementul din amonte va fi amplasat in elementul din aval ( podete hidraulice). Dupå ce s-au dispus elementele de bazå, acoperirea se pune cu un decalaj de sase ondule pentru a evita suprapunerea elementelor si de a conferi uniformitate si rezistentå structurii. Aceastå operatie trebuie executatå pe toatå lungimea tubului, terminând montajul cu elementele de capåt de sase si opt ondule (Fig. 38) si strângând buloanele pânå la obtinerea unui cuplu de strângere corect . Figura 37

Figura 38

84

b) Tuburile de tip „imbucate „ sunt constituite din douå elemente, un element de bazå si un element de acoperire. In cazul sectiunii circulare, elementele de bazå si de acoperire sunt identice; în cazul sectiunii tesite (turtite), elementul de bazå are o formå turtitå. La montaj, este necesar ca decupårile în unghi de pe muchia longitudinalå a fiecårui element så fie totdeauna pozitionate în amonte. 11.11.7. Pentru montajul în aval se dispun cele douå elemente de bazå: a) elementul din amonte este suprapus peste un ondul al elementului din aval; b) se procedeazå apoi la pozitionarea elementului superior de acoperire, având grijå ca gåurile de îmbinare så coincidå si så fie decalate cu sapte ondule în raport cu elementul de bazå; c) realizarea imbinarii se face prin cârlige speciale care variazå în func¡ie de diametrul sau de deschiderea tubului, iar structura se terminå prin elementele de capåt de 7 ondule (Fig. 38). Fundatiile sectiunilor în arc de cerc. 11.11.8. Arcele sunt totdeauna asezate pe fundatii din zidårie sau din beton armat. Arcul se instaleazå în canalul de bazå respectând bine aliniamentul si panta (Figura. 39 )

Figura 39 Aceastå operatie se deruleazå în patru faze si anume: a) - Pregåtirea fundatiilor continue (prima turnare). Partea superioarå a fundatiilor trebuie prevåzutå cu o cavitate pentru fixarea agrafei de ancorare a canalului de bazå (livrat cu materialul).
85

b) - Montarea canalului de bazå. c) - Inchiderea arcului de tablå cu toate elementele sale si asamblarea semiinelelor care compun structura. d) - Fixarea dintre structura din tablå si fundatii cu ajutorul mortarului de ciment (a doua turnare). Instalåri multiple in cazul instalårilor în baterie, 11.11.9. Intre un tub si celålalt este necesar a se prevedea un spatiu intre structuri dupa cum este stabilit de proiectant. 11.12. Protectia extremitatilor 11.12.1. Realizarea unui pereu ( perete) sau coronament la extremitatea tubului, este cea mai bunå finisare a lucrårii, care permite mentinerea sectiunii si împiedicarea eventualelor infiltratii de apå. 11.12.2. Peretii pot fi evitati când tubul este tåiat la extremitåti cu o înclinare egalå cu cea a taluzului. Tåierile oblice sunt solutia tehnica corespunzatoare pentru terminatia tubului,( fig. 40 ) dar va fi necesar så se ranforseze extremitatea printr-un coronament sau un pereu. 11.12.3. In cazul tuburilor instalate pe cursuri de apå, taluzele se protejeaza pentru a evita infiltrarea apei si îndepårtarea materialului de sprijin.

Figura 40

86

11.12.4. Se vor utiliza peree sau ziduri de capåt care se vor adapta foarte bine oricårui tip de structurå. 11.13. Receptia montarii 11.13.1. Constructorul va stabili un plan de montaj, în conformitate cu proiectul, precizând în special sensul de montaj, preasamblårile, (dacå este cazul ), si ordinea de montaj a acestora. 11.13.2. Dirigintele de santier trebuie så urmareasca plåcile metalice din componenta tubului, eventual inelele si tronsoanele de tub preasamblate care så fie manipulate si puse în lucru cu grijå si cu ajutorul unui material adecvat astfel încât så nu se producå degradåri. 11.13.3. Dacå forma, în plan transversal, concavå a patului tubului va fi obtinutå prin douå sau trei linii frânte (caz des întâlnit), este important så se procedeze la o umplere corectå a golurilor dintre aceastå formå si radierul tubului, cu un material de adaos, pe måsura avansårii montajului. 11.13.4. Când montarea tubului este finalizata, (pe amplasamentul definitiv), se va controla: - calitåtea elementelor constituente ale structurii; - calitatea asamblårii diverselor elemente ale structurii în conformitatea cu planul de montaj ; - pozitionarea corectå a structurii în plan orizontal si vertical; - pentru lucrårile care cuprind table de grosimi descrescåtoare la capete, trebuie verificat dacå plåcile sunt dispuse corect si cå nu s-au fåcut greseli de montaj. Se recomandå o marcare foarte vizibilå a tablelor cu grosimi diferite. 11.13.5. Cu o cheie dinamometricå etalonatå, se va realiza controlul pretensionåri, astfel: • Cuplul de strângere a buloanelor va trebui så fie cuprins în scara de valori datå de fisa tehnicå ce vine odatå cu structura.
87

• Dirigintele va desemna buloanele a cåror strângere va fi controlatå; numårul lor va fi la 2% din numårul total de buloane ale lucrårii, dar nu mai putin de 50 bucåti. • Dacå cuplul de strângere a unui bulon din cele controlate iese din scara de valori definitå mai sus, se va proceda la un nou control pe un numår egal de buloane. • Constructorul va trebui så verifice toate buloanele dacå acest din urmå control se dovedeste nesatisfåcåtor sau dacå, la primul control, strângerea a douå sau mai multe buloane este nesatisfåcåtoare. Capitolul 12. DETALII CONSTRUCTIVE PENTRU PROTECTIA TALUZURILOR, UMPLUTURILOR SI ALBIEI DIN VECINATATEA PODETELOR TUBULARE 12.1. In acest capitol se trateazå numai conditiile generale de punere în operå si de compactare a materialelor de rambleu destinate diverselor pårti ale masivului care înconjoarå tubul metalic. 12.2. Problemele specifice de control de calitate a materialelor din rambleu, pe måsura aprovizionårii lor si dupå punerea lor în opera sunt tratate in capitolele anterioare . 12.3. Calitatea materialului cu care se lucreazå, compactarea si respectarea instructiunilor de montaj vor permite obtinerea unor lucrari de calitate si a unei durabilitati corespunzatoare. 12.4. Materialul folosit pentru acoperirea structurii este constituit din materiale din grupele A1 - A3 - A2,4 -A2,5 lipsite de impuritåti organice si anorganice conform prevederilor din tabelele nr 1 si 2 si compactate la 90 - 95%, dispuse alternativ de o parte si de alta a structurii în straturi orizontale în grosime maximå de 0,20 - 0,30 m. 12.5. In cursul fazei de rambleere, arcele au tendinta de a se deplasa lateral sau de a se ridica (bolti). Pentru a evita acest fenomen, este suficient så se acopere
88

arcul cu straturi succesive, fåcând în asa fel, încât fiecare strat så urmåreascå bine curbura arcului.( Figura 41.)

Figura 41 • I ≥ 1.00 m. pe un teren bun; • hc=20 ÷30 cm. înåltimea maximå a stratului; • hi = variabil, boltå de acoperire aptå så permitå circulatia mijloacelor de transport; • ht = 0.20 m nisip F35 mm; •( 3) Rambleu lateral de sustinere; • (4) Terasament general. TĂIERILE LA EXTREMITĂŢI a) Extremităţile drepte. 12.6. Extremităţile drepte sunt obţinute printr-o tăiere in plan perpendicular pe axul longitudinal al tubului. Ele se termină printr-un inel complet, de obicei în relief raportat la taluz . 12.7. Extremităţile drepte sunt prevăzute în cazul tuburilor circulare de mic diametru sau pentru lucrările destinate a fi ulterior prelungite. In cazul lucrărilor hidraulice pot să scadă eficienţa lucrărilor.

89

b) Extremităţile în tăietură oblică (formă de fluier). 12.8. Pentru lucrările hidraulice, partea inferioară a extemităţilor tăiate oblic este vulnerabilă şi o bună măsură constă în a tăia în plan vertical pe o înălţime suficientă pentru a obţine o oblicitate parţială (sau oblicitate trunchiată). 12.9. In cazul tuburilor circulare sau eliptice tăierea oblica trebuie să aibă o înălţime cel puţin egală cu a cincea parte din săgeata tubului. In cazul tuburilor arc şi a pasajelor, este o practică de a începe tăierea la joncţiunea dintre vârful tubului şi plăcile de colţ. 12.10. Când nu sunt prevăzute întăriri definitive acest tip de tăiere poate fi completat prin realizarea unei tăieturi drepte parţial, în partea de sus a tubului Această dispunere contribuie la rigidizarea destul de eficientă a extremităţii unui tub tăiat oblic. c) Extremităţile în tăietură oblică şi tăietură în formă de fluier. 12.11.Când lucrarea este oblică în raport cu rambleele traversate, se pot adopta extremităţi tăiate simplu oblic. O astfel de tăietura este definită printr-un plan vertical neperpendicular pe axul longitudinal al tubului, unghiul de oblicitate fiind unghiul pe care acest ax îl face cu planul de tăiere. Calculul lungimii de taiere ( L) este prezentat in diagrama urmatoare ( fig. 42 )

90

91

Fig 42. Calculul lungimii de tăiere 12.12. Se va considera că o rigidizare nu este necesară dacă grosimea tablelor de extremitate este dimensionată conform indicaţiilor din prezentul normativ şi că : - L = √ V/D < 3,5 m pentru tuburile cu ondulaţii intermediare;

- L = √V/D < 5 m pentru tuburile cu ondulaţii mici. 12.13. Dacă această condiţie nu se verifică, recurgerea la un dispozitiv de rigidizare va fi în principiu obligatorie. 12.14. In cazul tuburilor cu ondulaţii intermediare, se va putea totuşi avea în vedere schimbarea tipului de ondulaţii. 12.15. Se va ţine seama că împingerile de pământ asupra extremităţilor sunt în mare parte transmise inelelor complete celor mai apropiate şi contribuie astfel la creşterea compresiunii în peretele tubului în vecinătatea vârfului. Pentru a evita o prea mare concentrare a acestor eforturi, este de dorit ca lungimea inelelor complete să fie cel puţin egală cu jumătate din lungimea totală a tubului, măsurată paralel cu axul acestuia . Capitolul 13. EXIGENTE CONSTRUCTIVE DE PROTECTIE A ELEMENTELOR METALICE COMPONENTE, ALE PODURILOR TUBULARE 13.1 Tuburile metalice se deterioreaza in exploatare datorita coroziunii sau abraziunii provocate de ape, a materialului de umplutura din rambleuri sau actiunii mediului. Coroziunea datorita apei 13.2 Tuburile metalice se deterioreaza in exploatare datorita coroziunii sau abraziunii provocate de ape.
92

13.3. Un material metalic aflat într-un mediu apos sufera un proces de coroziune declansat si intretinut de zonele de disociere zise "anodice" şi zone cu rolul de catod. Un rambleu este asimilabil cu un mediu apos în domeniul coroziunii. 13.4. Apa este cauza coroziunii metalelor, dar localizarea şi viteza acestei coroziuni depinde de diferiţi factori si anume : a) Natura şi cantitatea (concentraţia) gazelor şi sărurilor dizolvate. Eficienţa protecţiei adusă de stratul de pasivare este mărită sau scăzută prin acţiunea sărurilor dizolvate în apă. Astfel ca şi în coroziunea atmosferică, prezenţa clorurilor măreşte corozivitatea apelor, iar apa de mare este mult mai corozivă decât apele dulci. b)Viteza de scurgere. Când apa este în mişcare în tuburi, acestea se pot deteriora prin acţiunea mecanică de erodare datorită nisipurilor şi altor solide, dar şi prin variaţia (gradientul) conţinutului în gaz dizolvat în apă. c) Temperatura In general, viteza reacţiilor electrochimice creşte cu temperatura. Astfel, în vecinătatea temperaturilor obişnuite (peste +10°C) coroziunea oţelurilor creşte cu cca. 5% (în viteză) pentru fiecare grad. d)Prezenţa anumitor microorganisme ce trăiesc în apă Atacul microorganismelor duce la un ansamblu de reacţii

electrochirnice; el nu este deci decât un caz particular al coroziunii în mediu apos, la o temperatură compatibilă cu viaţa fiinţelor microscopice. .Coroziune datorata materialului de umplutura din rambleuri.

93

13.5. Factorii care influenţează coroziunea prin rambleuri sunt arătaţi în tabelul 8, unde se disting: - stadiul primar de declansare, care corespunde cu apariţia fenomenului, aşa cum ar putea fi dată de calculele de termodinamică ; - stadiul "secundar" care cuprinde dezvoltarea fenomenului.

Tabelul nr. 8 STADIUL COROZIUNII Primar (declansare) FACTORI DATORAŢI METALULUI SOLULUI Natura şi structura metalului, starea de suprafaţă, cuplare cu un alt factor Natura metalului, distanţa între zonele anodice şi catodice Natura şi compoziţia chirnică, eterogenitate, pH,acţiune Conductivitatea solului (cu umiditate, porozitate, salinitate) Factori fizici, chimici, biologici. PARAMETRUL INFLUENŢAT Forţa electromotrice a pilei de coroziune Conductanţa circuitului electric Polarizarea pilei Aderenţa produşilor de coroziune

Secundar (evoluţie)

Supratensiune electrochimică pe metal a agenţilor Disponibilitatea în Natura metalului, starea de suprafaţă oxigen, prezenţa de substante (CI, etc) care dâu produşi solubili

Caracteristici chimice si electrochimice 13.6.Un anumit număr de parametri simpli permit caracterizarea gradului de agresivitate al unui sol faţa de metalele care se găsesc în contact cu el, acestea fiind în special:
94

- rezistivitatea ; - pH-ul ; - conţinutul în săruri solubile. 13.7. Coroziunea cu intensitate redusa se obtine, alegând un material pentru rambleu la care parametrii mentionati in tabelul 8 si art. 13.6. rămân la valori care diminueaza procesele de coroziune. 13.8. Valorile minime (şi eventual maxime) a acestor parametri sunt in strânsă legătură cu rezervele de grosime ( sporurile de grosime neputând fi în nici un caz considerate ca suficiente dacă materialul nu satisface criteriile chimice şi electrotehnice definite mai jos). Rezistivitatea 13.9. Rezistivitatea materialului de rambleu, determinată în toate cazurile, se măsoară conform modului de lucru nr. 1 din anexa 3. Ea trebuie să depăşească : - 1000 ohm-cm ( - 3000 ohm-cm ( cm) pentru lucrările situate în afara apei. cm) pentru lucrările în apă dulce*

* In acest caz rezistivitatea trebuie măsurată şi prin saturarea solului cu apă din zonă Activitatea coroziva exprimata in ioni de hidrogen sau "pH" 13.10. Activitatea în ioni de hidrogen a solului, este măsurată conform normelor în apa extrasă din amestecul sol-apă în condiţiile modului de operare nr. 2 din anexa 3. Valoarea ei trebuie să fie cuprinsă între 5 şi 10. Continutul in saruri solubile 13.11. Continutul de saruri solubile se determină în principiu numai pentru materialele de rambleu natural a căror rezistivitate este cuprinsă între 1000 cm şi 5000 cm, şi pentru materialele de rambleu de origine industrială. .

95

13.12. Concentraţia în clorură [ Cl- ] conform normei NFT 90010 şi concentraţia în sulfat [ S04- - ] conform normei NFT 90009 în apa extrasă după modul de operare nr.2. din anexa 3. 13.13.Valorile de concentraţie trebuie să respecte condiţiile următoare: - Lucrări în afara apei: [Cl- ] < 200 mg / Kg. [SO4- -] < 1000 mg/Kg. - Lucrări în apă dulce: [Cl- ] <100 mg / Kg. [S04- -] <500 mg/Kg Continutul in sulfuri totale 13.14. Continutul de sulfuri se determină numai atunci când originea materialului de rambleu presupune prezenţa sulfurilor. Detectarea si dozarea lor calitativă se efectuează de către un laborator de specialitate. 13.15.Concentratia în sulf trebuie să fie mai mică de 300 mg/ Kg pentru lucrările în afara apei şi de 100 mg/ Kg pentru lucrările în apă dulce. Materii organice 13.16. Materialele de rambleu folosite nu trebuie să conţină materii organice. In caz de dubiu se poate verifica dacă mărimea conţinutului în materii organice exprimată în carbon, determinată după modul de operare nr.4 din anexa 3 nu depăşeşte 100 părţi per milion (p.p.m.). Activitatea biologica 13.17. Se caracterizează prezenţa microorganismelor aerobe prin măsurarea "Cererii biochimice de oxigen" (DBO) urmând modul de operare definit în norma NFT 90103.Microorganismele anaerobe sunt determinate printr-o numărătoare specifică a fiecărei specii, efectuată conform procedeelor recunoscute Coroziunea atmosferica
96

13.18.Principalii factori ai coroziunii atmosferice sunt: clima, aciditatea aerului şi prafurile. a) Clima umeda favorizează coroziunea atmosferică a metalelor. Această accelerare a coroziunii este şi mai mare în cazul ceţurilor frecvente care depun picături ce conţin prafuri şi în cazul stropirilor cauzate de valurile mării. b) In zonele industriale, coroziunea atmosferică se datorează în cea mai mare parte poluării sulfuroase cu SO2 provenind din arderea combustibililor domestici şi/sau industriali si clorurile care domină climatul marin (stropiri cu valuri) si zonele cu interventii pe timpul iernii. c) Prezenţa prafurilor şi a altor depuneri solide străine, pe suprafaţa unui metal, favorizează apariţia coroziunii. Abraziune 13.19. Procesele de coroziune şi de abraziune provoacă o uzură mai mult sau mai puţin regulată a metalelor şi betoanelor. Ele se produc când apa este încărcată cu nisip, pietriş sau pietre. 13.20. Eroziunea poate accelera coroziunea metalelor neacoperite prin îndepărtarea produşilor de coroziune care formează un strat protector al acestor metale. 13.21.Concentratia în sulf trebuie să fie mai mică de 300 mg/ Kg pentru lucrările în afara apei şi de 100 mg/ Kg pentru lucrările în apă dulce. Nota: Apele care circulă cu o viteză destul de ridicată pot crea o turbulenţă apreciabilă care poate provoca o degradare însemnată a metalelor prin acţiunea combinată mecanică şi de coroziune. Astfel, o primă formă de atac este datorată particulelor solide în suspensie şi bulelor care lovesc suprafaţa metalică. Acest tip de degradare se produce la intrarea în tub, la
97

schimbările de direcţie, la denivelări ca îmbinări sau şuruburi şi în locurile de schimbare bruscă a regimului de curgere a apelor.In general, sfertul inferior al tubului este cel supus abraziunilor pentru că forţele de eroziune sunt aici cel mai active şi pentru că produsele de coroziune, care ar putea opri această formă de alterare a metalelor, sunt antrenate. PROTECTIA PIESELOR METALICE Protectia prin acoperiri metalice ( Galvanizare) 13.24. Acoperirea prin galvanizare este obţinută prin cufundarea tablei pusă în formă definitivă într-o baie de zinc topit. 13.25.Calitatea acoperirii prin galvanizare prin cufundare si cea a tablelor galvanizate în flux continuu este specificată normele in vigoare, 13.26. Masa medie de zinc depusă trebuie să fie de cel puţin 725 gr/m2 pe ambele feţe, masa în fiecare punct trebuind să depăşească 640 gr/m2 . 13.27.Buloanele sunt protejate printr-o acoperire cu zinc ale cărei caracteristici sunt cel puţin egale cu cele ale clasei de calitate 10-20 microni definită prin norme. Controlul protectiei realizata prin galvanizare a) Masa de zinc 13.28. Masa de zinc se controleaza prin dizolvare chimică, prin decuparea din tablele furnizate a trei epruvete sau mai multe grupe de trei epruvete, cu o secţiune unitară de cel puţin 30 cm2 . 13.29. Media măsurărilor va trebui să fie, pentru fiecare grup de 3 epruvete, superioară sau egală cu masa specifică de 725 gr/m2 pe ambele feţe, măsurările individuale trebuind să dea valori mai mari de 640 g/m2 . 13.30. In cazul galvanizării prin cufundare, tablele sunt galvanizate în loturi cu foarte puţine elemente. Un rezultat nefavorabil la control trebuie deci să fie
98

interpretat în funcţie de context, înainte de a avea în vedere refuzarea întregului lot. b)Aderenţa 13.31.Metoda de încercare a aderenţei este dată in anexa 3. -Protectia prin vopsire 13.32. In cazul obişnuit, tuburile au dîn atelier o acoperire de galvanizare prin cufundare care constituie o bună protecţie anticorozivă. 13.33. In cazul in care umplutura structurala din rambleu este constituit din teren agresiv faţă de acoperirea cu zinc sau dacă mediul interior al tubului este tot agresiv faţă de zinc, se procedeaza la o protecţie complementară prin vopsire a oţelului galvanizat. Conditii de folosire 13.34.Acoperirile de protectie pe tablele metalice sunt fie vopsele, fie produse negre pe bază de bitum sau asfalt. 13.35.Oricare ar fi produsele folosite, grosimea lor uscată trebuie să fie mai mare sau egală cu 250 microni, în medie, şi în orice punct trebuie să fie egală cu cel puţin 200 microni.

Alegerea produselor de protectie 13.36. Durabilitatea acoperirii prin galvanizare, se obtine prin aplicarea unor produse de protecţie groase, având o inerţie chimică importantă şi conducând prin grosimea lor la formarea unei bariere mecanice. 13.37.Se folosesc în mod curent produse negre aplicate în unul sau două straturi si anume:

99

- Gudroane tradiţionale diluate cu solvenţi, aplicate în straturi mai mult sau mai puţin groase; ele dau o acoperire moale, sensibilă la găurire şi la ciclurile termice. Gudroanele (de huilă) sunt întotdeanuna de preferat bitumurilor (de petrol) din motivul absenţei sensibilităţii la microorganisme care pot întotdeuna să existe în rambleuri. - Gudroane ameliorate prin adăugarea de răşini: gudron-epoxi, gudronvinilic sau gudron-epoxi-poliuretan. - Gudroanele-epoxi conduc la acoperiri reticulate şi mult mai dure şi mai rezistente ca gudroanele tradiţionale. Intr-adevăr, răşinile epoxidice aduc gudroanelor tradiţionale calităţile lor care sunt în principal: - o foarte bună aderenţă , - performanţe bune la tracţiune, îndoire, - o foarte bună ţinută faţă de ciclurile termice, - o mult mai bună rezistenţă anticorozivă şi o mai mare durată de viaţă. 13.38. Gudroanele-epoxi prezintă dezavantajul produselor din două componente de amestecat înainte de întrebuinţare, cu o durată de viaţă limitată în ambalaj. 13.39. Gudroanele vinilice dau rezultate bune, dar calitatea produsului depinde de proporţia de răşină vinilică, proporţie foarte variabilă în funcţie de produs. Numar de straturi si grosime 13.40. Pentru gudroanele epoxi, trebuie aplicate două straturi de produs, care corespund la 200 microni de grosime uscată. 13.41. Pentru gudroanele tradiţionale şi acoperirile bituminoase, în funcţie de calitate, 200 microni minimum de grosime uscată se pot obtine întrun singur strat. 13.42. Pentru gudroanele-vinil, grosimea minimă de 200 microni va fi greu de realizat în două straturi.
100

Pregatirea suprafetei si aplicare 13.43. La vopsire, calitatea protectiei depinde de calitatea pregătirii suprafeţei, care se obtineprin aplicarea acesteia direct în uzină după operaţia de galvanizare. 13.44. Aplicarea vopselei pe teren trebuie sa se faca luand anumite măsuri de prevedere si anume: - eliminarea tuturor petelor şi murdăriei de pe oţelul galvanizat prin spălare şi chiar frecare, în special toate sărurile de zinc se vor elimina, prin frecare cu peria. - repararea degradărilor galvanizării dacă este necesar; această reparaţie se face cu o vopsea bogată în zinc (epoxi sau silicat de etil) aplicată după eliminarea completă a ruginii prin decapare sau sablare. - aplicarea gudroanelor (sau gudroanelor epoxi) pe suprafeţe curăţate de orice urme de săruri de zinc ( decroşajul este întotdeauna preferabil cu toate că o expunere naturală conferă oţelului galvanizat o rugozitate de suprafaţă prin atacul de suprafaţă superficial asupra zincului). 13.45.Condiţiile de aplicare a vopselelor sunt foarte importante, în special respectarea: temperaturii şi a umiditatii limită; a numărului de straturi; a condiţiilor de diluare şi de preparare a produselor. 13.46. Produsele (în special gudron-epoxi) pot fi alese dintre cele agreate de Comisia de Agrement a vopselelor pentru protecţia lucrărilor metalice. Produsele definite inclusiv, condiţiile de folosire sunt specificate în fişa tehnica de agrement corespunzătoare. Controale, receptie 13.47.In cazul aplicării de acoperiri groase, cum sunt gudroanele sau gudroanele-epoxi, se vor face controale, în special pentru:
101

- controlul grosimii acoperirii uscate (această măsurare este realizată în principiu cu un aparat de tip electromagnetic etalonat, care dă o citire directă a grosimii). In caz de dezacord între părţi, numai o măsurare micrometrică cu tăiere destructivă poate permite un grad de apreciere acceptat. - controlul aderenţei acoperirii uscate; acest control destructiv trebuie să fie realizat prin rezistenţa la smulgere; - controlul cu peria electrică: eficacitatea acoperirii poate fi controlată cu ajutorul unei perii (pieptene) electrice sub tensiunea de 2500 volţi. Acest test permite detectarea defectelor, porozităţilor, subţierilor, etc. ale acoperirii. Vopsire in scop estetic. 13.48. In anumite cazuri, o vopsire a părţilor vizibile ale tubului poate fi realizată în scopuri estetice. 13.49. Aplicarea acestor vopsele fiind în general realizată pe şantier, pregătirea suprafeţei oţelului galvanizat se face după o curăţire şi o degresare îngrijite, este necesar să se facă un tratament de suprafaţă de tip decroşare acidă, urmat de o clătire abundentă (se va da o atenţie deosebită evacuării apelor de clătire), apoi se va putea aplica un sistem de protecţie cu o vopsea primară reactivă ca strat de acroşare (grund). 13.50. Protectie catodica 13.50.1.In anumite cazuri, se poate adopta protecţia catodică, operatiunea se realizeaza de catre societăţi specializate. Se pot folosi: - un sistem de curent impus, cu condiţia existenţei unei surse de curent în apropierea lucrării. - un sistem de anozi de sacrificiu, cu condiţia alegerii corecte a anozilor ca tip, în funcţie de rambleu. 13 .51. Rezerva de grosime de otel
102

13.51.1.Produsele de coroziune pot încetini degradarea când cantitatea de metal oxidat atinge o anumită valoare. O supraîngroşare a oţelului poate astfel să servească la protecţie. 13.51.2.Rezervele de grosime de luat în considerare sunt date în tabelul 8 (partea spre rambleu) şi 9 (partea spre atmosferă). Când o galvanizare este necesară, ea trebuie să fie conformă cu indicaţiile din normativ. In toate cazurile buloanele sunt protejate printr-o acoperire metalică după aceleaşi indicaţii. 13.51.3.Grosimea sacrificată es de luat în calcul în justificări este suma grosimilor er şi ea 13.51.4. In cazul lucrărilor hidraulice, rezerva de grosime indicată poate fi suficientă.

TABELUL - 9: Rezervă de oţel er (mm) partea spre rambleu. Clasificarea lucrărilor Afară din apă In apă dulce 0* 0 0.50 0.75 Permanente Provizorii Lucrări obişnuite Lucrări de mare importanţă 0.75 1.00

* Singurul caz în care lucrările (tablele) pot să nu fie galvanizate TABELUL - 10. Rezerva de grosime de oţel ea (mm) partea spre atmosferă. Permanente Conţinut în S02în aer (medie anuală) S02 < 0,1 mg/m3 S02 0,1 mg/m3 0* 0 0.25 0.50 0.50 0.75 Provizorii Vizitabile Nevizitabile

• Singurul caz în care tablele pot să nu fie galvanizate.
103

Protectii suplimentare Protectia impotriva agresivitatii materialului din rambleu. 13.52. In toate cazurile, materialele de rambleu folosite trebuie să satisfacă criteriile expuse anterior; 13.53. Când tablele au o acoperire nemetalică, capetele de bulon şi piuliţele trebuie să fie protejate cu un produs cu aceleaşi caracteristici. TABELUL - 11: Acoperire nemetalică pe tablele din partea rambleului pe oţel galvanizat (p < 5000 Conţinut în anioni a- = [Cl- ] + [S- + [S04a- < 500 mg/Kg a500 mg/Kg Nu Nu Da dacă pH Da 9 cm) Permanente Provizorii Definitive Lucrări obişnuite Da Da

"Da": protecţia suplimentară necesară. "Nu": protecţia suplimentară nu este necesară. Protectia impotriva actiunii agresive a apei 13.54.In cazul apelor acide (sau bazice) o protecţie a oţelului galvanizat este absolut necesara pentru a împiedica o degradare a zincului. Această protecţie se va aplica pe ambele feţe ale tablelor. 13.55. In tabelul 11 arată în detaliu cazurile de folosire a unei asemenea protecţii, când apa nu este prea acidă (pH > 4,5).

104

TABELUL - 12. Protecţia contra coroziunii prin apă al cărui pH este cuprins între 4,5 şi 12. Caracteristicile apei Tipul lucrării [a ] = [a ] + [SO4 + [S Viteză pH Provizorie Permanentă ] V < 2 . 5 m / s 4,5 la 5,5 A B a" < 400 mg /1 A A 5,5 la 9 9 V > 2 . 5 m / s 4,5 la 5,5 5,5 la 9 9 A: B: C: a" > 400 mg / 1 a" < 400 mg /1 a' > 400 mg /1 A C B A B C B C B B B C

protecţie identică cu cea a părţii în contact cu atmosfera. protecţie suplimentară prin acoperire nemetalică. de examinat de la caz la caz în legătură cu un serviciu specializat. Când există un risc de abraziune, va fi necesar în plus să se prevadă un

radier din beton sau, după caz, folosirea unei acoperiri nemetalice dură şi groasă, de exemplu trei straturi de gudron uscat . Protecţia impotriva îngheţului 13.56. Protecţia la îngheţ trebuie realizată sub toată lungimea conductei şi trebuie prelungită spre capetele conductei. 13.57. Pentru un pod tubular cu o deschidere teoretică mai mică de 5,0 m ,protecţia impotriva îngheţului va fi format un pat gros de conducte de grosime ce rezultă din dimensiunea d, măsurată din suprafaţa inferioară a apei. Zonele climatice şi clasa de protecţie la îngheţ sunt definite în normele romanesti. Suprafaţa inferioară a nivelului apei ≥ D/2 ≥ d ≥ d

Tabelul nr. 13. Dimensiunea d (m) pentru determinarea grosimii patului de conducte sau a izolaţiei la montarea într-un sol cu risc de îngheţ

105

Zonă climatică Clasă de protecţie la îngheţ 2-3 în substrat Clasă de protecţie la îngheţ 4- în substrat 0,9

1

2 1,3

3 1,5

4 1,6

5 1,7

1,1

1,5

1,8

1,9

2,0

13.58. Pentru un pod tubular cu o deschidere teoretică mai mare de 5,0 m va fi format un pat gros de grosimea ce rezultă din dimensiunea “d “, măsurată de la suprafaţa inferioară a apei. 13.58. Fundaţia pentru conducte trebuie să fie astfel realizată încât distanţa dintre solul cu risc de îngheţ şi aerul din conductă să fie cel puţin egală cu dimensiunea d. Astfel fundaţia pentru conducte va fi de grosime totală în interiorul lăţimii conductei. 13.59. În cazul unui podet cu deschidere teoretică mai mică de 5,0 m se va face o fundaţie izolantă cu rezistenţă la pierderile de căldură. Suprafaţa inferioară a nivelului apei ≥ D/2 ≥ d ≥ 0,15 m ≥ 0,1 m Fundaţie izolantă sub izolarea D Limita solului cu risc de îngheţ

Tabel nr.14. Rezistenţa la pierderile de căldură (m2 °K/W) corespunzătoare izolării la montarea într-un sol cu risc de îngheţ Zonă climatică Clasă de protecţie la îngheţ 2-3 în substrat 1 2 0,45 3 0,90 4 1,35 5 1,80

106

Clasă de protecţie la îngheţ 4 în substrat

0,45

0,90

1,35

1,80

2,25

13.60. Întinderea izolaţiei în partea transversală e determinată de dimensiunea „d „ în conformitate cu regulile pentru grosimea izolaţiei prezentate mai sus. 13.61. În cazul unui pod tubular cu deschidere teoretică mai mică de 5,0 m se acceptă faptul că grosimea unei fundaţii izolante şi rezistenţa la pierderile de căldură a izolaţiei unei fundaţii izolante se reduc până la jumătate din valorile din tabelul 12 şi respectiv 13 atunci când înălţimea umpluturii depăşeşte 2,0 m.

Capitolul 14. INTRETINERE IN EXPLOATARE
a) METODE DE TESTARE SI VERIFICARE A COMPORTARII IN SITU

14.1. Intretinerea in exploatare a podetelor si podurilor se realizeaza respectand legislatia in vigoare si anume: Legea Drumurilor nr. 82 din 15.04.1998, Ordonanta Guvernului nr. 43 /1997, CD 99-2001”Normativ privind repararea si intretinerea podurilor si podetelor de sosea din beton, beton armat, beton precomprimat si zidarie din piatra”, astfel ca, administratorii drumurilor si/sau proprietarii sunt obligati sa le mentina in stare de viabilitate, in scopul exploatarii rationale si in conditii de siguranta. 14.2. Testarea si verificarea comportarii in situ se face conform prevederilor „ Normativului privind urmarirea comportarii in timp a constructiilor” ind. P130 – 1999. prin : - observatii vizuale ; - masuratori. 14.3. Degradarile podetelor realizate din tuburi metalice, ce apar in perioada de exploatare, sunt determinate de o execuţie defectuoasa, a nerespectări regulilor de concepţie sau de dimensionare a acestor lucrări, sau de o insuficientă cunoaştere a regulilor specifice de intretine;

107

14.4. Cauzele principale a producerii degradarilor sunt: - tasările excesive ale lucrării; - degradarea materialelor din care este confectionat podetul tubular; - inadaptarea materialelor din componenta la condiţiile deosebite ale zonei; - conditiile de exploatarea, care pot cauza degradari importante şi ale căror semne premergătoare pot fi percepute în cursul operaţiilor de supraveghere efectuate asupra lucrării; - dimensiunile transversale mari, mult diferite de cele intalnite in mod curent. 14.5. Degradarile se identifica prin observatii vizuale si/sau masuratori in conformitate cu prevederile „ Normativului privind urmarirea comportarii in timp a constructiilor ” ind. P 130-1997 , STAS 2745-90, STAS 2920-83 etc. 14.6. Modalităţile de supraveghere a lucrărilor de artă sunt definite si în „Instrucţiunile Tehnice pentru Supravegherea şi întreţinerea Lucrărilor de Artă " si /sau in „Caietele de sarcini” specifice tipului de podet adoptat , realizat din tuburi metalice (sau de arce) de mărime superioară sau egală cu 2.00 m, din reţeaua rutieră. 14.7. In cazul podurilor tubulare cu deschidere mai mare de 5,0 m, proiectantul va stabili necesitatea amplasarii de reperi de nivelment pentru urmarirea eventualelor deplasari in plan orizontal si/sau vertical. Defecte si degradari Defectele si degradarile cele mai importante specifice tuburilor metalice sunt: a) Deformarea corpului tubului. 14.8. Deformările în ansamblu a corpului tubului sunt datorate în marea majoritate a cazurilor greşelilor în concepţia lucrărilor sau a unei execuţii defectuoase. b) Degradarea imbinarilor 14.9. Aceste deformări prezintă uneori un caracter grav. Defectele de continuitate a formei tubului, datorate unor uşoare rotiri a anumitor plăci, unele faţă de altele în jurul îmbinării longitudinale comune. c) Deformarea tubului
108

14.10.O deformare în formă de „pară” este o stare gravă a deformării, dezvoltandu-se inversiuni de curbură de o parte şi de alta a tubului. Ea este provocată de aceleaşi cauze şi nu este, cel mai adesea, decat o stare de tranziţie înainte de prăbuşirea lucrării, care se poate produce uneori brusc. 14.11. Deformările în ogivă şi formă de pară sunt mai des observate la lucrări în care caracteristicile peretelui au fost dimensionate pentru eforturile suferite de acesta în curs de rambleere, ceea ce este adesea cazul lucrărilor cu dimensiuni transversale mari, sau al lucrărilor în exploatare slab încărcate pe coamă. 14.12. Poziţia de echilibru sub acţiunea greutăţii pămîntului care acoperă, un tub metalic are întotdeauna tendinţa să se turtească. O deformare importantă a corpului este caracteristică unei rezistente insuficienta a umpluturii structurale. d) Prabusirea unor elemente 14.13. In funcţie de natura materialului care constituie umplutura structurala şi rezistenţa acesteia, turtirea partiala a corpului tubului se poate accentua mai mult sau mai puţin, iar cand atinge un prag critic, în special la nivelul îmbinărilor longitudinale, să antreneze, prăbuşirea lucrării. 14.14.Rezistenţa masivelor de sprijin este una din cauzele principale de distrugere a lucrărilor metalice flexibile în timpul exploatarii, dar această degradare poate surveni uneori înaintea terminării construcţiei.

Fig. 43. Turtire transversală deformarea plăcilor de colţ

Fig. 44. Turtire transverală cu

e) Inversiune sau pierdere de curbură a radierului
109

14.15.Pentru tuburile-arc în special, turtirea corpului tubului poate proveni din deformarea plăcilor de colţ si/sau unei insuficienţe de rigiditate sau de rezistenţă a patului de sub acestea (lucrare aşezată direct pe un teren de calităţi mediocre, materiale de rambleu de fixare cu calităţi foarte proaste sau evolutive,etc). 14.16. Deplasarea plăcilor de colţ se asociază cu o pierdere de curbură a radierului care poate duce la inversarea curburii acesteia în cazurile extreme (degradarea lucrării). 14.17.Deformarea secţiunii unui tub sub actiunea rambleului orizontal, este datorata în general din cauza unei execuţii asimetrice a rambleelor laterale de sprijin sau chiar a rambleelor de acoperire. 14.18. Fortele de împingere asimetrice, care se exercită de o parte şi de alta a tubului pot produce o turtire a unei părţii de tub. In acest caz fortele de împingere, produc o inversare de curbură, ducînd la o prăbuşire locala. Nota: Insuficienta rezistenţă a masivelor de sprijin se poate datora naturii materialului de rambleu, prea argilos, evolutiv sau sensibil la apă, unei insuficiente sau absenţei totale a compactării, poate chiar combinării acestor două cauze. In cazul lucrărilor realizate în şanţ îngust, poate fi vorba mai curand de calităţile mediocre ale solului înconjurător, insuficient cercetat, sau de cele ale materialului de umplere.

f) Deformări ale profilului în lung 14.19. O tasare generală a profilului în lung al unui tub este caracteristică unei tasări a rambleului în care este implantată lucrarea, datorită compresibilităţii solului de fundaţie. Din această cauză acest tip de deformare este în general mai accentuat la centrul tubului decat la extremităţi.

110

Fig. 45 Rambleu pe sol foarte compresibil putând antrena tasări diferenţiate importante 14.20 In cele mai multe cazuri, aceste degradari nu prezintă o gravitate ridicata în ceea ce priveşte stabilitatea lucrării, dar pot prejudicia exploatarea acesteia (pasaje rutiere inferioare în special) sau pot antrena alte tipuri de degradari. 14.21.In cazul in care tasarea diferenţiata dîntre centrul şi extremităţile tubului este prea accentuată, ea poate să conducă la degradari grave în perete şi/sau în special la nivelul îmbinărilor circumferenţiale din partea centrală a lucrării (deformarea şi ruperea tablelor, fisurarea tablelor în dreptul găurilor de trecere a buloanelor, găurirea tablei de către buloane). 14.22. Degradarile pot fi însoţite de o forfecare a lucrării în dreptul unei îmbinări circumferenţiale şi sunt în general datorate caracteristicilor geotehnice ale solului de fundaţie sau unei ruperi a masivului de rambleu în care este amplasata lucrarea.

Figura. 46.Antrenarea parţială a unui tub de către un rambleu instabil

g) Deformări ale extremităţilor tuburilor

111

14.23. Deformarea extremităţilor lucrării este în general caracteristică unei rigidităţi insuficiente a acesteia, datorită fie absenţei fie insuficienţei dispozitivelor de rigidizare. 14.24. Deformarea în ogivă sau în formă de pară, uneori simetrică, este cea mai des întîlnită la lucrările drepte sau puţin oblice. La lucrările foarte oblice acesta deformare nu mai este simetrică şi adeseori nu se mai observă decît pe partea tăiată oblic a tubului. 14.25. Deformările care nu afectează dacît extremităţile tuburilor tăiate în formă de fluier sau fluier oblic pot apare în timpul construcţiei rambleelor laterale de sprijin, sau a rambleelor de acoperire, pot apare si în timpul exploatării lucrării. Ele pot fi agravate sau provocate în cursul construcţiei prin folosirea utilajelor grele de compactare în apropierea imediată a extremităţilor tubului. 14.26. Gravitatea deformarilor mentionate depinde de amplitudinea lor şi de importanţa altor tipuri de degradari (degradari la nivelul îmbinărilor longitudinale în special, ca fisurări, ruperi de table,..).ce le insotesc.

h) Deformari in plan vertical 14.27. In cazul lucrărilor hidraulice, ridicarea unei extremităţi din amonte a tubului (atunci cînd este în relief faţa de taluz) este caracteristică unei insuficiente rezistenţe şi a rigidităţi acestuia faţă de subpresiunile care îl solicita (în special lestare şi ancorare insuficiente). 14.28. Extremităţile lucrărilor hidraulice sunt în general supuse unor subpresiuni a căror diferenţă faţă de presiunea hidraulică exercitată pe partea interioară a peretelui este cu atat mai mare cu cît viteza apei este mai mare.

112

Figura. 47. Ridicarea unei extremitati in relief la o lucrare hidraulica in

sarcina. 14.29. In exploatare, aceste deformări au tendinţa de a se accentua rapid prin efectul hidrodinamic al curentului. Degradarile de acest tip pot duce la scoaterea din serviciu a podetului. 14.30. Extremităţile tuburilor tăiate în fluier sau în "fluier oblic" urmând planul taluzului sunt mai puţin sensibile la aceste subpresiuni, dar adesea, în special pentru formele joase, fenomenul descris mai sus se poate declansa sub partea centrală a radierului, cînd acesta prezintă o rigiditate insuficientă şi cînd nu este ancorat corespunzator. j) înfundări, găuriri şi degradări locale ale tuburilor 14.31.Pereţii tuburilor metalice pot prezenta degradari locale de tipul: înfundături, găuriri ale tablei, ruperi sau alte degradări. Gravitatea lor depinde în mare măsură de întinderea lor, localizarea si de prezenta altor tipuri de degradari. Dintre cauzele care le pot genera se pot menţiona: - circulaţia utiajelor de şantier pe un tub neacoperit sau insuficient acoperit în rambleu, care poate fi cauza unei înfundări mai mult sau mai puţin pronunţată şi mai mult sau mai puţin localizată pe culmea tubului; - loviturile utilajelor contra peretelui, care se pot produce în timpul executarii rambleelor laterale (înfundări locale, îndoirea tablelor, ruperi sau fisurări ale tablelor,..); - un aport masiv de pămînt lângă peretele unui tub în timpul construcţiei laterale, care au ca efect o aplatizare sau o înfundarea acestuia;

113

- prezenţa lângă peretele tubului a unor corpuri dure naturale (blocuri dure sau stîncă în terenul de fundaţie) sau aduse (blocuri stîncoase în rambleurile aduse, cale de lemn, pîrghii sau alte obiecte dure "uitate"...) - şocurile vehiculelor circulînd în tub în pasajele inferioare rutiere (deformare sau rupere locală a tablei la extremităţile lucrării, smulgerea buloanelor în relief,..) sau şocuri ale unor corpuri plutitoare pentru lucrările hidraulice cu extremităţile insuficient protejate; - deschiderea unei găuri sau a unui şanţ ( Fig. 48 )în imediata apropiere a peretelui unui tub încărcat pe culme (lucrare în construcţie sau în serviciu) şi în mod mai general execuţia rău condusă a unor lucrări în zona de influenţă directă a lucrării sau reparaţii efectuate asupra acesteia.

Figura 48. Deschiderea unui şanţ în apropierea imediată a unui tub. i) Coroziune. 14.32. Coroziunea este produsa de agresivitatea mediului si/sau îmbătrânirea oţelului. Pentru tuburile metalice, ea se manifestă în special cînd galvanizarea şi eventualele acoperiri de protecţie suplimentară nu mai asigură eficient rolul lor, prin degradare naturală sau accidentală. 14.33. Coroziunea este mai accentuată în anumite părţi ale lucrării mai expuse agenţilor agresivi şi este agravată din anumite cauze din care cele mai des intalnite sunt: - prezenţa în jurul tubului a unui material agresiv faţă de oţel, care rezultă cel mai adesea dintr-o greşită alegere a materialului de rambleu (sau de punerea în lucru a unui material neconform cu cel prescris în contract);
114

- infiltraţie de ape agresive (defect de drenaj) provenind în special de pe platforma rutieră suportată de lucrare (ape încărcate cu săruri de desgheţare, de exemplu) sau de la calea de circulaţie care foloseşte tubul, pentru anumite pasaje inferioare nehidraulice; - circulaţia de ape agresive în tub (lucrări hidraulice) care poate fi consecinţa evoluţiei calităţii acestor ape (instalări de uzine,..); - insufucienţe de întreţinere a dispozitivelor de protecţie (radiere de uzuri acoperiri,..); 14.34. Coroziunea oţelului, care antrenează o pierdere de rezistenţă a peretelui,( adeseori inegal repartizată), poate fi în mod direct la originea avariilor caracteristice unei scăderi locale de rezistenţă a acestui perete (deformări accentuate, îndoire a tablelor,..) k) Abraziune - coroziune si afuiere. 14.35. Degradarile de acest tip se datoresc acţiunii directe a apei şi a particulelor de sol pe care aceasta le poate transporta, apar numai la anumite părţi ale lucrărilor hidraulice, în special la taluze, solul de fundaţie şi lucrările de capăt, dar şi la radierele de uzură şi acoperirile de protecţie. Aceste degradari nu sunt specifice tuburilor metalice, dar ele pot fi la originea celor care afecteaza peretele acestuia cand devin prea importante (deformări la capete, coroziune şi accelerarea coroziunii prin înlăturarea produşilor de coroziune care formează strat protector, ..) .
LUCRARI DE INTRETINERE

14.36. Repararea unui tub metalic este dificil de realizat. Se va da cea mai mare atenţie la pregătirea, la realizarea şi la supravegherea lucrărilor. 14.37.Se va evita sprijinirea provizorie sau definitivă a unui tub, mai ales atunci cînd deformările nu sunt stabilizate. Sprijinirea este o construcţie rigidă a cărei prezenţă are un efect necorespunzator asupra tubului elastic.
115

14.38. Lucrarile anexe (pereuri, radiere, drumuri, echipamente) au un caracter specific si se realizeaza conform reglementarilor in vigoare. 14.39. Lucrarile de intretinere a tuburilor metalice sunt de regula de tipul: a) Schimbarea uneia sau a mai multor plăci metalice. 14.40. Lucrarea se executa atunci cînd degradarile sunt locale şi nu afectează decat cîteva plăci ale peretelui tubului, nu este totuşi posibilă, în general, decît pentru plăci de capăt, uşor accesibile, sau pentru plăci aflate la coama tubului, cînd acesta este acoperit cu o mică înălţime de rambleu (acces prin excavare în rambleul de acoperire). Dacă în acest caz, degradarile constatate se datoresc unei înălţimi insuficiente a acoperirii. 14.41.Se va urmări ca terasamentele să nu ducă la solicitări capabile să provoace deformări, sau chiar degradari mai importante tubului. Inainte de demontarea plăcilor, plăcile adiacente vor fi rigidizate sau bulonate la nevoie, prin dispozitive provizorii. 14.42. Umplerea excavării se va face cu material extras, sau cu material adus, compactat pentru obţinerea unor calităţi echivalente cu cele ale rambleului existent, niciodată cu beton. b) rigidizarea unei extremităţi deformate 14.43. Se poate proceda la rigidizarea unei extremităţi deformate, fie prin adăugarea unui dispozitiv special prevăzut în acest scop sau printr-o lucrare de capăt (în general pereu de rigidizare), fie printr-o modificarea geometriei acesteia şi o reprofilare a taluzului. Aceste operaţii necesită în general înlocuirea plăcilor prea deformate. 14.44 Extremitatea tubului trebuie degajată pe o distanţa suficientă pentru a evita ca demontările succesive de plăci să nu facă să progreseze deformaţia înspre corpul tubului.
116

Cînd se are în vedere construirea unui pereu de rigidizare, se vor lua măsuri (în special de rigidizare provizorie) pentru a evita deformarea noilor plăci aşezate, înaintea execuţiei definitive. 14.45.In aceeaşi ordine de idei se poate proceda la o ancorare (sau la lestarea) radierului de capăt al unui tub, dacă se constată că se amorsează ridicări. Această operaţie necesită în principiu punerea în uscat a lucrării sau a unei părţi a acesteia, care se va realiza de exemplu printr-un mic tub sau o ţeava care să intre în lucrare şi mici batardouri de pămînt la capete.

c) Cămăşuire parţială sau totală a lucrării 14.46. In situatia in care peretele tubului prezintă o rezistenţă insuficienta, sau degradari importante şi nu se poate proceda la reconstrucţia lucrării prin debleere (rambleu la culme prea mare, mari dificultăţi de întrerupere a circulaţiei pe cale etc), se procedeaza la cămăşuirea interioară, totală sau parţială a lucrării cu un alt tub (metalic sau din beton), păstrîndu-se un spaţiu inelar suficient între cei doi pereţi pentru a permite umplerea corectă a acestui spaţiu. 14.47. Este de notat că o cămăşuire a lucrării poate reduce în mod sensibil debuşeul său hidraulic şi gabaritul. In plus ea poate fi ineficientă dacă o remediere nu este adusă la cauza principală a avariilor. Astfel de exemplu, camaşuirea unui tub metalic cu un alt tub metalic este insuficientă dacă nu sunt luate măsuri pentru a îndepărta cauza avariilor, atunci cînd acestea se traduc printr-o coroziune anormală în peretele lucrării. 14.48. Cămăşuirea se poate face cu un alt tub metalic, dar este de asemeni posibil să se folosesacă tuburi din beton, în special cînd forma şi dimensiunile lucrării existente se pretează la aceasta şi cînd înălţimea de acoperire nu este prea mare.

117

14.48.1.Lucrare de camasuire trebuie concepută şi dimensionată ca sa reziste singura (fără a ţine seama în special de o reacţie laterală a terenului) la solicitările induse de rambleul de deasupra ei. 14.48.2. Adoptarea soluţiei tehnice cu tub de beton poate prezenta un interes cu totul deosebit cînd cauzele principale ale avariilor sunt direct legate de calităţile mecanice sau electrochimice ale materialelor ce constituie rambleurile tehnice la care este în general foarte greu sau chiar imposibil să se remedieze 14.48.3. In anumite cazuri se poate avea în vedere turnarea pe loc a inelului din beton, peretele tubului metalic existent putand servi de cofraj exterior. 14.49. Amplasarea noului tub, umplerea spaţiului inelar între cei doi pereţi şi eventual măsurile speciale ce se iau la capete, în special cînd trebuie să se asigure solidarizarea unui nou tub metalic cu lucrările de capăt existente, sunt operaţii dificile. 14.49.1. Materialul de umplere utilizat trebuie să fie lucrabil şi să nu facă priză. 14.49.2. Se va adopta un mortar fluid cu dozaj slab de ciment, introdus prin mici perforări practicate la partea superioara a noului tub sau prin "coşuri" executate în rambleul de acoperire, (atunci cînd acesta este de grosime redusă). d) Demontare şi reconstruire parţială sau totală a lucrării . 14.50.Demontarea şi reconstruirea parţială a lucrării, obţinute prin debleere apoi prin înlocuirea tubului sau unei părţi de tub, printr-un alt tub sau printrun alt tip de lucrare, este o operaţie care este recomandata atunci înălţimea la partea superioara este destul de redusă. 14.51. In cazul in care lucrarea de înlocuit este tot un tub metalic, refolosirea de plăci (sau de tronsoane întregi din tubul existent) nu este posibilă decît dacă acestea nu prezintă nici o degradare capabilă să dăuneze calităţii acestei lucrări.
118

cand

14.52.Se va acorda o atenţie deosebită la execuţia lucrărilor de terasament şi în special la debleere, care trebuie executată cu grijă pentru a evita deteriorarea acestor plăci. 14.53.Lucrarile se vor executa în mod simetric de o parte şi de alta a tubului. e) Tratarea umpluturilor existente prin injecţie. 14.54.Cînd cauzele degradarilor (aplatizarea capului tubului ,cu înfundarea eventuală a plăcilor de colt) sunt direct legate de o insufucienţă rigiditate sau de o rezistenţă mica a terenurilor din jurul tubului, se va proceda la o tratare a acestor terenuri prin injecţie. Aceast mod de întărire a lucrării este variabila in functie de natura terenului si a produselor de injecţie folosite.

Anexa 1 – Caracteristici ale sectiuni transversale pentru tipuri des intalnite de corugare Materialele utilizatepentru realizarea podetelor au sectiuni transversale precum cele aratate Figura B1.2 pana la Figura B1.5. Sectiunea transversala poate fi circulara sau dreapta dupa cum este aratat in figuri, acest lucru inseamna ca sectiunea transversala poate fi caracterizata de grosimea placii de metal, t, inaltimea profilului, hcorr, lungimea ondulatiei, c, raza de curbura R, unghiul, , si lungimea tangentei (zona dreapta), mt. Intre acesti parametrii exista relatii geometrice, astfel ca a si mt pot fi calculate pornind de la anumite dimensiuni conform relatiilor:

Tipul profilului
119

mt

125-26 150-50 200-55 381-140

0,595 + 0,015t 0,856 + 0,015t 0,759 + 0,010t 0,859 + 0,003t

21,0 – 1,62t, t ≤ 5,0 34,2 – 1,88t, t ≤ 7,0 37,5 – 1,83t, t ≤ 7,0 115,1 – 1,273t, t ≤ 7,0

Tabelul B1.1 Caracteristici ale sectiunii transversale a si mt pentru diferite profile prezentate in Figura B1.1 – Figura B1.4. Datele sectiunii transversale sunt date pentru diferite grosimi ale placilor metalice1 in Tabelul B1.2 pana Table B1.5, dupa cum urmeaza: Tabelul B1.2: Tipurile de profile cu corugatie care are lungimea ondulatiei (c) – inaltimea (hcorr) = 125-26, care sunr des folosite pentru tuburi cu corugare elicaoidala, vezi Figura B1.2 Tabel B1.3: Tipurile de profile cu corugatie ce are lungimea ondulatiei (c) – inaltimea (hcorr) = 150-50, vezi Figura B1.3
1

Grosimea tablei metalice nu include stratul de protectie coroziva.

Tabelul B1.4: Tipurile de profile cu corugatia cu lungimea ondulatiei (c) – inaltimea (hcorr) = 200-55, vezi Figura B1.4. Tabelul B1.5: Tipurile de profile cu lungimea onfdulatiei (c) – inaltimea (hcorr) = 381 – 140 (asa numitele SuperCor), vezi Figura B1.5. Daca se cunosc valorile parametrilor c, hcorr, R, mt si , aria, momentul de inertie si modulul sectional plastic pot fi calculate conform urmatoarelor ecuatii:

120

Modulul sectional W si raza de giratie i sunt date de relatia:

Flambaj local Profilul corugat ales trebuie sa fie verificat impotriva aparitiei fenomenului de flambaj local. Aceasta verificare se poate face folosind relatia:

Unde mt este lungimea tangentei profilului corugat. Reducerea a fost propusa de Cary (1987). Conditia este ca Mucr ≤ Mu. Ecuatia (b1.h) este reprezentata in Figura B1.1, unde raportul Mucr / Mu este reprezentat ca o functie dependenta de grosimea metalului din care sunt realizate profilele din Figura B1.2 pana la Figura B1.5.

Corugare trasnversala Daca este utilizata asa numita corugare transversala, se va putea folosii urmatorul factor de reducere – daca nu se dovedeste corecta o alta metoda – pentru a determina capacitatea profilelor corugate: Mucr = 0,6 Mu

121

Aceasta reducere este valabila pentru t ≥ 5,0 mm. Pentru grosimi mai mici ale metalului, factorul trebuie determinat.

Figura B1.1 Datele secionale pentru podetele din tabele. Figura arata datele sectiunii pentru o tabla de tip 200-55 cu grosimea de 2,95 mm. Datele profilelor Parametrii sectionali pentru diferite profile sunt dati in mm, mm2/mm, mm3/mm si mm4/mm pe unitatea de lungime a tubului.

Figura B1.2 Dimensiunile profilelor tip 125-26. Acest profil este de obicei utilizat pentru tuburi boltite cu corugare elicoidala.

Figura B1.3 Dimensiuni profile tip 150-50.

122

Figura B1.4 Dimensiuni profil tip 200-55

Figura B1.5 Dimensiuni profil tip 381-140 (superCor).

Tabelul B1.2 Profile 125-26: Aria A (mm2/mm), momentul de inertie I (mm4/mm, modul sectional W (mm3/mm), modul sectional plastic Z (mm3/mm) si Z/W pentru diferite grosimi ale tablei metalice, t (mm).

Tabelul B1.3 Profile 150-50: Aria A (mm2/mm), momentul de inertie I (mm4/mm, modul sectional W (mm3/mm), modul sectional plastic Z
123

(mm3/mm) si Z/W pentru diferite grosimi ale tablei metalice, t (mm).

Tabelul B1.4 Profile 200-55: Aria A (mm2/mm), momentul de inertie I (mm4/mm, modul sectional W (mm3/mm), modul sectional plastic Z (mm3/mm) si Z/W pentru diferite grosimi ale tablei metalice, t (mm).

Tabelul B1.5 Profile 381-140: Aria A (mm2/mm), momentul de inertie I (mm4/mm, modul sectional W (mm3/mm), modul sectional plastic Z (mm3/mm) si Z/W pentru diferite grosimi ale tablei metalice, t (mm).

124

125

Anexa 2 – Determinarea parametrilor terenului Modulul tangent de calcul pentru umplutura structurala poate fi determinat conform acestui manual prin doua metode diferite. Metoda A este o metoda simplificata unde singurul parametrul necesar ca data de intrare este gradul de compactare relativa (RP). Metoda B este o metoda mult mai exacta unde sunt necesare a fi introdusi mai multi parametrii geotehnici. Valoarea modulului va fi mai mare in cazul metodei B, dar pentru aplicarea acesteia este nevoie de o cunoastere mai buna a naturii terenului. Metoda A Aceasta metoda se bazeaza pe informatiile referitoare la tupul materialului, gradul de compactare si suprasarcina exercitata de terenul ce acopera structura (dat prin grosimea stratului de acoperire), si foloseste relatia:

Aceasta ecuatie are la baza principiile Duncan ( 1978), si este aplicabila pentru terenuri clasificate ca SP(=nisip clasat slab), GP(= pietris clasat slab), SW (=nisip clasat bun) si GW(= pietris clasat bun). S-a considerat adecvat ca valorile considerate sa fie mai mari pentru clasele de siguranta mai mici. Astfel va fi folosit un coeficient partial al materialului de 1,3. Rezultatele calculelor pentru diferite grade de compactare si diferite adancimi sunt reprezentate in Figura B2.1

Figura B2.1 Relatia dintre modulul tangent si grosimea stratului de acoperire pentru diferite grade de comapctare realtiva conform metodei A simplificate, pentru clasa de siguranta 2, gn = 1,1.
1

Gradul de compactare RP din ecuatia (b2.a) reprezinta valoarea din incercarea Proctor standard, RPstd. Pentru materialele folosite pentru umplutura din jurul podetului, relatia dintre valoarea Proctor Modificata si Proctor Standard este aproximativ data de: RPmod = RPstd – 5%. Metoda B Metoda B are la baza un analiza detaliata a materialului din umplutura structurala si pentru care sunt necesare urmatoarele date de intrare: • Granulometria particulelor (d10, d50 si d60) • Gradul de compactare (densitatea in stare uscata si desitatea maxima in stare uscata) • RP = 100( /
opt)

si

• Starea de eforturi din terenul inconjurator calculata folosind impingerea pasiva a pamantului la o adancime egala cu grosimea stratului de acoperire plus H/2. Daca este folosita metoda B, se presupune ca caracteristicile alese ale pamantului sunt verificate pe baza masuratorilor in fiecare caz. Modulul tangent este determinat parcurgand urmatoarele etape: Indicele porilor este calculat folosind ecuatia

Unde

s

este considerat a fi egal cu 26 kN/m3

Raportul modulului este calculat ca

Unde coeficientul de neuniformitate Cu este calculat ca

Puterea efortului este calculata ca

2

Unde valoarea lui d50 se introduce in mm. Valoarea caracteristica a ungiului de frecare interna a umpluturii structurale este calculata ca

In ecuatia de mai sus relatia dintre densitatea relativa si gradul de compactare este presupus sa urmeze realtia ID = (RP-75) /25 cu gradul de compactare determinat prin incercarea Proctor Standard.

Modulul tangent este calculat conform:

Dupa introducerea lui Rf = 0,7, pa = 100 kPa si a starii de eforturi echivalenta presiunii pasive a pamantului la nivelul imediat sub punctele de pe directia de 45 de grade, se obtine

Valorile obtinute prin cele doua metode sunt reprezentate in Figura B3.2 pentru anumite date de intrare.

3

Figura B3.2 Comparatie intre modulul tangent calculat folosind metoda simplificata si metoda mai exacta. Pentru a putea realiza comparatia, s-a presupus in ecuatia (b2.a) ca H = 2 m. Clasa de siguranta 2 este data de n = 1,1, m = 1,3, Cu = 10 si d50 = 20.

4

Anexa 3 – Calculul sagetii coronamentului in timpul executiei umpluturii.

In timpul realizarii umpluturii, presiunea pamantului ce solicita tubul are ca rezultat o ridicare a coronamentului. Acest lucru duce la o reducere a grosimii stratului de acoperire pentru o anumita valoare a distantei dintre partea inferioara a tubului si nivelul suprafetei drumului. Aceasta e una din conditiile ce fac parte din principiile de proiectare si nu reprezinta o problema decat prin faptul ca este redusa grosimea efectiva a stratului de acoperire. Daca grosimea stratului de acoperire este redusa, acest lucru poate afecta distributia incarcarilor din trafic. Se va lua in considerare acest fenomen prin introducerea unei grosimi reduse a stratului de acoperire conform relatiei.

S-a considerat o valoare aproximativa pentru sageata coronamentului. O analiza mai exacta se poate realiza prin:

Parametru fh este reprezentat pentru anumite valori in Figura B3.1. Este important ca in ecuatia (b3.b) sa fie folosit Es si nu Esd. Ecuatia (b3.b) este valabila numai pentru profile inchise, profile unde tubul poate fi tensionat cand coronamentul se ridica. In cazul podetelor cu o placa la partea inferioara, efectul de inaltare al tubului poate fi neglijat atata timp cat peretele metalic este fixat in fundatie vertical sau cu o panta spre exterior. In cazul profilelor cu o panta spre interior a peretelui metalic ce face legatura cu placa de la partea inferioara, inaltarea coronamentului poate fi calculata ca fiind o patrime din valoarea obtinuta prin ecuatia (b3.b).

1

Figura B3.1 Diagrama pentru determinarea inaltarii coronamentului in timpul realizarii umpluturii.

2

Anexa 4 – Exemplu de calcul al distributiei incarcarilor conform Boussinesq

Conform Boussinesq, distributia incarcarilor sub incarcarea punctiforma poate fi aproximativ calculata (vezi paragraful 4.3.5, ecuatia (4.i)) folosind expresia:

Unde P este incarcarea concentrata, hc reprezinta adancimea de al nivelul solului si s este distanta de la punctul de exercitare a fortei concentrate pana la punctul unde se doreste calculul presiunii. La proiectarea unui podet, presiunea verticala ar trebuii convertita in incarcare echivalenta liniara, cu ajutorul ecuatiei:

Cele doua ecuatii presentate mai sus vor fi folosite pentru exemple de calcul, cele trei cazuri de dimentionare folosite in normativul suedez de poduri si cazul principal din Eurocode 1.

a)Sectiune longitudinala Figura B4.1 Grupa de incarcari de tip 1

b) Sectiune transversala

Pentru a putea analiza un caz de incarcare mai generalizat, incarcare este presupusa sa ia forma din Figura B4.2. Pentru rupa de incarcari de tip 1 se considera urmatoarele dimensiuni:

1

Figura B4.2 Un exemplu de incarcare pentru care presiunea intr-un anumit punct (x,y), la adancimea hc, urmeaza a fi calculat. Se va alege calculul presiunii in punctul (x,y) la adancimea hc. Se presupune ca incarcarea poate fi calculata ca fiind punctiforma, ecuatia (b4.a) devenind:

Unde si reprezinta distanta dintre punctul unde presiunea verticala va fi calculata si centrul de greutate al incarcarii. Rezultatul este reprezentat in Figura B4.3 – Figura B4.5, unde incarcarile au fost considerate punctiforme.

2

Figura B4.3 Distributia incarcarilor la diferite adancimi hc de-a lungul axei x cu y = 0 cand incarcarea punctiforma a fost considerata 1kN. Presiunea verticala de-a lungul unei axe paralele cu axa x, dar la distanta de 1 m de aceasta, si anume chiar sub pneuri este reprezentata in Figura B4.4.

Figura B4.4 Distributia incarcarii la diferite adancimi hc, de-a lungul axei de sub osie, cand incarcarea concentrata este considerata 1 kN. Dupa cum s-a asteptat, valoarea maxima este obtinuta la x = 1,5, desi diferenta dintre valorile extreme din x = 0 si x = 1,5 este mica. Daca exista o incarcare suplimentara de la o banda de circulatie adiacenta, cazul y = 2 va fi analizat, adica o banda adiacenta chiar langa zona unde a fost calculata distributia incarcarilor. Rezultatul este reprezentat in Figura B4.5.

3

Figura B4.5 Distributia incarcarilor la diferite adancimi hc de-a lungul axei lateral al 3 m fata de un rand de pneuri, cand incarcarea concentrata a fost considerata 1 kN. Ca si in cazurile anterioare, incarcarile concentrate au fost considerate incarcari punctiforme. Daca distributia incarcarilor este considerata, atat presiunea verticala cat si incarcarea liniara echivalenta sunt reduse conform reprezentarii din Figura B4.6. Dupa cum se astepta, distributia incarcarii are un efect mic in cazul grosimilor foarte mari ale stratului de acoperire.

Figura B4.6 Reducerea incaecarii echivalente distribuite liniar pentru grosimi mici ale stratului de acoperire, cand efectul distributiei incarcarilor este luat in considerare.

4

Daca se considera acest rezultat si calculand incarcarea liniar distribuita echivalenta pentru cele trei cazuri ce sunt relevante pentru podetele de sub o cale rutiera, rezultateul ar fi cel reprezentat in Figura B4.7. Grupa de incarcare 1: Incarcarea distribuita liniar echivalenta grupei de incarcare 1 corespunde la 3 osii de 250 kN toate pe aceeasi banda de circulatie si 3 osii de 170 kN fiecare pe cate o banda de circulatie adiacenta. Grupa de incarcare 2: Incarcarea distribuita liniar echivalenta grupei de incarcare 2 corespunde unei osii de 310 kN pe o banda de circulatie si o osie de 210 kN pe o bande de circulatie adiacenta. Grupa de incarcare 4: Incarcarea distribuita liniar echivalenta grupei de incarcare 4 este alcatuita din 3 osii de 325 kN fiecare in cate o banda de circulatie. Efectul benzii de ciruclatie adiacenta este neglijata conform conditiilor din Bro 2004. In Figura B4.7 a fost luata in considerare distributia incarcarilor.

Figura B4.7 Incarcarile distribuite liniar echivalente pentru cele trei tipuri, in functie de grosimea stratului de acoperire. S-a luat in considerare si amprenta pneului sub care are loc distributia incarcarii. Incarcarea distribuita liniar echivalenta conform Eurocode este reprezentata in Figura B4.8 si Figura B4.9

5

a) Sectiune Longitudinala b) Sectiune transversala Figura B4.8 Model de incarcare conform Eurocode.

Figura B4.9 Incarcarea distribuita liniar echivalenta pentru modelul de incarcare conform Eurocode fin Figura B4.8. S-a luat in considerare amprenta pneului sub care are loc distributia incarcarii.

6

7