PARTICULARITĂŢILE ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE SUGARULUI ŞI COPILULUI Tegumentele La sugarul sănătos alimentat la sân acestea sunt alb-roz

, catifelate, în timp ce la cel alimentat artificial sunt mai palide. Începe îngroşarea păturii cornoase a epidermului şi apariţia pigmentului în celulele bazale, se dezvoltă celulele cromatoformatoare, creşte rezistenţa la infecţii şi agenţi fizico-chimici. Dermul se maturizează, papilele dermice se înmulţesc, capilarele se alungesc. Tegumentele sugarului sunt elastice, pliul cutanat revine imediat la forma iniţială; în stările de deshidratare pliul revine lent sau este persistent. Glandele sebacee, bine dezvoltate de la naştere, au uneori un exces de secreţie ce determină apariţia dermatitei seboreice la nivelul pielii capului. Glandele sudoripare încep să se dezvolte la vârsta de 2-3 luni iar la 2 ani când se maturizează centrii nervoşi corespunzători ating activitatea funcţională integrală. Părul în cursul creşterii îşi schimbă culoarea. O dată cu instalarea pubertăţii în cadrul caracterelor sexuale secundare apare pilozitatea facială, axilară, toracică anterioară, pubiană, pe faţa externă a membrelor. Suprafaţa cutanată a sugarului este mare în raport cu greutatea sa corporală şi descreşte cu vârsta. Se poate calcula după una din formulele: S.cut=T2 x 0,92. S.cut. =√ G x T/ 3600 Suprafaţa cutanată specifică (raportul dintre suprafaţa cutanată şi greutatea corporală) este de 2 ori mai mare ca a adultului de aceea şi pierderile de căldură vor fi de 2 ori mai mari. Ţesutul celular subcutanat Bine reprezentat la nou născut la nivelul feţei, continuă să se dezvolte pe membrele superioare, inferioare, torace şi abia la 6 săptămâni şi pe abdomen. În stările de malnutriţie dispariţia lui se face în ordinea inversă apariţiei sale: abdomen, torace, membre inferioare, membre superioare, şi în ultimă instanţă pe faţă (bula lui Bichat). Aprecierea clinică a stării de nutriţie a sugarului se face prin măsurarea grosimii pliului cutanat toracic (normal 1-1,5 cm) şi abdominal (1,5-2 cm), prin prezenţa pliurilor adductorilor pe faţa internă a coapsei şi prin prezenţa turgorului (rezistenţa pe care o percepem la presiune prinzând între index şi police ţesuturile de pe faţa externă a coapsei; în malnutriţie prin topirea ţesutului celular subcutanat turgorul este diminuat; uneori este păstos la sugarii alimentaţi în exces cu făinoase). 1

O evaluare mai precisă a stării de nutriţie se realizează calculând: indice ponderal (IP), perimetru braţ mediu (PBM), indice de nutriţie (IN) şi index de masă corporală (Body Mass Index - BMI). Sistemul muscular Dezvoltarea musculaturii este inegală, muşchii membrelor inferioare fiind mai dezvoltaţi. După prima lună de viaţă se instalează normotonia. Activitatea motorie a sugarului îmbogăţeşte circulaţia, determină creşterea fibrelor musculare şi menţine un tonus bun. Sistemul osos La sugar există un decalaj între creşterea substratului organic al scheletului şi posibilitatea organismului de a-l calcifica prin aport alimentar obişnuit, astfel încât apare osteoporoza fiziologică, fenomen ce se poate repeta şi la pubertate. De aceea rezistenţa la traumatisme directe a oaselor sugarului este foarte redusă. Ţesutul osos în copilărie este bogat vascularizat. În zona epifizo-diafizară, abundenţa de vase explică marea putere de refacere a ţesutului osos la copil şi intensitatea reacţiilor inflamatorii la această vârstă. Capul: se continuă închiderea progresivă a celor două fontanele. Coloana vertebrală: curburile apar sub acţiunea forţelor mecanice ce se dezvoltă paralel cu funcţiile motorii; - la 3 luni apare lordoza cervicală – copilul ţine capul; - la 6 luni apare cifoza dorsală – stă în şezut; - la 9-12 luni apare lordoza lombară – sugarul începe să meargă. Aceste trei inflexiuni se accentuează în cursul celui de al doilea an când copilul merge independent. Toracele este cilindric, coastele sunt iniţial orizontale, iar după vârsta de 6 luni se oblicizează. Diametrul transversal este aproape egal cu cel antero-posterior apoi îl depăşeşte, toracele luând forma de trapez. Aceste modificări schimbă tipul respiraţiei de la abdominal-diafragmatică la sugar la respiraţie toracică la copil. Bazinul are formă de pâlnie păstrându-şi aceeaşi formă la băieţi pe când la fete devine cilindric la pubertate. Membrele inferioare cresc mai repede şi au formă uşoară de paranteză deoarece condilii interni ai tibiei sunt mai puţin dezvoltaţi decât cei externi. Această curbură este fiziologică şi nu trebuie confundată cu cea rahitică. Aparatul respirator Căile respiratorii superioare sunt înguste la sugar, inflamaţia lor duce la tumefierea mucoasei şi creează dificultăţi în respiraţie. Celulele etmoidale şi antrul în sinusurile maxilare sunt bine dezvoltate putând fi sediul unor infecţii. Sinusul sfenoidal şi cel frontal se dezvoltă lent, fiind afectate de procesele patologice după vârsta de 4 – 5 ani, respectiv 6-10 ani. 2

Faringele prezintă cercul limfatic al lui Waldeyer care se hipertrofiază foarte uşor. Amigdalele palatine se măresc progresiv până la 4-6 ani (hipertrofie fiziologică) apoi involuiază la 11-12 ani, odată cu involuţia fiziologică a întregului sistem limfatic. Laringele este situat mai sus decât cel al adultului. Poziţia sa înaltă, permite sugarului să înghită şi să respire în acelaşi timp. Spasmul glotic este frecvent la copil. La pubertate ritmul de creştere se accelerează şi apare schimbarea timbrului vocii. Traheea este săracă în ţesut elastic, are pereţii puţin rezistenţi la presiune este slab fixată şi uşor deplasabilă. Bronhiile sunt bogate în fibre musculare. Bronhia dreaptă, are un unghi de bifurcare mai mic decât cea stângă. Mucoasa bronhiilor intrapulmonare este săracă în glande mucoase. Plămânii au o vascularizaţie bogată ceea ce favorizează apariţia infecţiilor. Volumul plămânilor şi suprafaţa respiratorie se măresc prin creşterea în volum a alveolelor. Fibrele elastice sunt slab dezvoltate la vârsta de sugar favorizând atelectaziile. Elasticitatea pulmonară creşte până la vârsta de 20 ani. Diafragmul este mai ridicat, cupola sa atinge a-4-a coastă. Sughiţul (act reflex de contracţie a diafragmului) apare frecvent la sugarii sănătoşi în primele luni de viaţă, dar nu are semnificaţie patologică. Frecvenţa respiratorie: - 40-45 resp./minut la sugar; - 35 resp./minut la 1 an; - 30 resp./minut la 3 ani; - 25 resp./minut la 5 ani; - 16 resp./minut la 15 ani. Amplitudinea respiratorie este inegală, ritmul uneori neregulat. Clinic, la ascultaţia pulmonară se percepe un murmur vezicular mai înăsprit datorită grosimii reduse a peretelui toracic. Aparatul cardio-vascular Inima este orizontalizată la sugar datorită toracelui scurt şi a cupolei diafragmatice înalte. Vârful anatomic este în spaţiul V intercostal stâng, dar şocul apexian se percepe în spaţiul IV intercostal stâng cu 1-2 cm în afara liniei medioclavicualre. După vârsta de 2 ani cordul se verticalizează iar şocul apexian se percepe în spaţiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară. Atriile sunt mari şi inima are aspect globulos cu diametrul transversal mărit. La naştere grosimea peretelui ventricolului stâng este similară cu cea a venticolului drept. Ulterior, prin dezvoltarea ţesutului elastic şi conjunctiv, grosimea acestuia este de trei ori mai mare comparativ cu a celui drept. La ascultaţie zgomotele cordului se percep mai puternic, deoarece peretele toracic este subţire. Se pot întâlni frecvent sufluri cardiace care nu au întotdeauna semnificaţie patologică. 3

Arterele mari sunt mult mai largi la copil decât la adult comparativ cu talia ceea ce favorizează hipotensiunea, uşurează activitatea inimii şi hemodinamica. Pulsul:  la sugar - 120 bătăi/min,  la 2 ani - 110 bătăi/min,  la 5 ani - 100 bătăi/min,  la 8 ani - 90 bătăi/min,  la 14 ani - 80 bătăi/min. Tensiunea arterială este mică datorită faptului că vasele sunt largi şi elasticitatea pereţilor mare. În primul an de viaţă valorile sunt de 80-90/50-60 mm Hg. TA sistolică se poate calcula cu ajutorul formulei: TA= 2X  80 (10) (X este vârsta în ani) Sistemul hematopoietic Hematopoieza la sugar şi copil se produce în măduva osoasă pentru seria eritrocitară, granulocitară şi trombocitară iar pentru cea limfocitară în organele limfatice şi măduvă. De la 6 luni în oasele lungi măduva roşie începe să fie înlocuită cu cea galbenă care încă mai conţine celule embrionare capabile la nevoie să se multiplice şi să refacă măduva roşie cu întregul ei potenţial hematopoietic. Acest proces de transformare se termină la 12 ani, astfel că hematopoieza la copilul mare are loc în oasele scurte şi late: coaste, vertebre, stern, bazin, omoplat, oase craniene, clavicule precum şi în epifizele oaselor lungi. Atunci când capacitatea hematoformatoare a măduvei osoase nu poate satisface necesităţile organismului, hematopoieza se produce în organele parenchimatoase: ficat, splină, ganglioni limfatici. Organele limfatice: timusul, ganglionii limfatici, plăcile Payer, amigdalele, nodulii limfatici subepiteliali şi splina au rol limfopoietic şi imunocompetent. Odată cu înaintarea în vârstă se produc modificări şi în sângele periferic. Eritrocitele ajung la dimensiunile celor de la adult până la vârsta de 5 ani. Durata de viaţă a eritrocitului creşte la 120 de zile, iar numărul lor scade la 5 000 000/mm3 la vârsta de 14 ani la băieţi şi 4 500 000/mm3 la fete. Hematocritul corespunde oscilaţiilor numărului de eritrocite ajungând la o proporţie de 42-45% la pubertate. Hemoglobina diminuă la 11 g% în primii 2 ani, pentru ca apoi să crească progresiv până la vârsta de 14 ani când are valoarea de 16 g% la băieţi şi 14 g% la fete. Leucocitele au valori de 7 000 – 8 000/mm3. Până la vârsta de 4 ani formula leucocitară evidenţiază neutropenie (30-40%) şi limfocitoză (până la 60%), valorile adultului fiind atinse la vârsta de 5-6 ani. Trombocitele sunt în număr de 200 000 – 300 000/mm3.

4

Aparatul digestiv Cavitatea bucală are buzele şi musculatura adaptate pentru supt: - plica lui Robin-Magitot (pliu al mucoasei bucale la nivelul viitorilor incisivi şi canini superiori) are ţesut erectil în submucoasă şi contribuie la apucarea şi comprimarea mamelonului; - pliurile transversale ale mucoasei palatine fixează mamelonul în timpul suptului; - bula lui Bichat, prin consistenţa mărită nu permite deprimarea părţilor moi ale obrajilor în timpul suptului, facilitând realizarea presiunii negative în cavitatea bucală; - buzele prezintă pe partea internă a mucoasei o serie de şanţuri radiare şi în submucoasă ţesut erectil care uşurează fixarea buzelor în jurul mamelonului. Suptul este un act reflex cu centrul în bulb, declanşat de atingerea buzelor sau a mucoasei bucale. Saliva conţine lizozim şi Ig A secretorii cu rol în apărarea locală antiinfecţioasă. Amilaza salivară transformă amidonul în dextrină şi maltoză. În condiţiile deficitului fiziologic al amilazei pancreatice la sugarul mic, amilaza salivară asigură hidroliza amidonului din decoctul sau mucilagiul de orez. Dentiţia:  temporară = 20 dinţi  definitivă = 32 dinţi Mugurii dentari ai dentiţiei temporare apar în timpul vieţii intrauterine (4-5 luni). Calcifierea coroanei începe în aceeaşi perioadă şi se termină la un an după naştere. Erupţia dentară este un fenomen fiziologic, care poate fi însoţit de sialoree, tumefierea mucoasei gingivale, tulburări de tranzit intestinal, uşoară indispoziţie şi insomnie. Apariţia dinţilor temporari: - 6-8 luni cu incisivii mediani inferiori, apoi din 2 în 2 luni câte o pereche: - 8-10 luni – incisivii mediani superiori; - 10-12 luni – incisivii laterali superiori; - 12-14 luni – incisivii laterali inferiori; - 16-20 luni – primii premolari superiori şi inferiori; - 18-22 luni – caninii; - 24-30 luni – a doua pereche de premolari superiori şi inferiori. Erupţia poate fi întârziată când primii dinţi apar după 1 an. Cauza poate fi: rahitismul, distrofia, mixedemul, boala Down. Existenţa dinţilor la n.n. (dinţi congenitali) determină dificultăţi de supt, dar nu se recomandă extracţia acestora (lipseşte copilul de dinţi până la 7 ani).

5

Erupţia dentiţiei definitive: - 6-7 ani primii molari, - 7-8 ani incisivii mediani, - 8-9 ani incisivii laterali, - 9-10 ani premolarii, - 10-11 ani caninii, - 12-14 ani a doua pereche de molari, - 18-25 ani ultima pereche de molari (măselele de minte). Dezvoltarea normală a dentiţiei este condiţionată de aportul adecvat de proteine, vitamină D, calciu, fosfor, fluor, funcţionalitatea tiroidiană şi igiena bucală. Aportul excesiv de dulciuri favorizează apariţia cariilor. Esofagul are o poziţie înaltă până la pubertate prin creşterea mai lentă decât a coloanei vertebrale. Stomacul este aşezat transversal şi se verticalizează după 2-3 ani. Criptele şi glandele stomacale cresc în mărime şi numeric sub acţiunea gastrinei. Acidul clorhidric liber este secretat în cantitate redusă la sugarul mic. După vârsta de 3 luni la sugarul alimentat natural pH-ul gastric coboară la 2,5 – 3,5 (creşte activitatea receptorilor la gastrină), în timp ce la sugarul alimentat artificial pH-ul este mai ridicat. Secreţia gastrică conţine: - fermenţi proteolitici: pepsina, labfermentul; - fermenţi lipolitici: lipaza, lipokinaza. Pepsina este în cantitate suficientă încă de la vârsta de nou născut şi activitatea ei creşte cu scăderea pH-ului gastric. Labfermentul produce coagularea laptelui şi se găseşte în cantitate suficientă la sugar. Lipaza gastrică acţionează asupra grăsimilor pe care le descompune în glicerină şi acizi graşi. La sugar eructaţia (eliminarea aerului înghiţit) şi tonusul redus al cardiei favorizează regurgitaţia şi vărsătura, de aceea după alimentaţie sugarul trebuie ţinut în poziţie verticală. Evacuarea stomacului se face în 2 ore la sugarul alimentat natural, în 3 ore la cel alimentat artificial şi în 4 ore în alimentaţia diversificată. Intestinul sugarului este mai lung faţă de al adultului dacă îl raportăm la lungimea corpului, fiind de fapt o adaptare la cerinţele organismului în creştere. Vasele limfatice alcătuiesc o reţea bogată, ţesutul limfatic din plăcile Peyer şi ganglionii limfatici prezintă o hipertrofie până la vârsta de 6 ani. Secreţia enzimatică a intestinului conţine: - erepsina (acţionează asupra cazeinei) - enterokinaza (activează tripsinogenul pancreatic) - arginaza (descompune arginina cu eliberare de uree şi ornitină) - lipaza (în cantitate redusă)

6

- amilaza intestinală (scindează amidonul, hidrolizează maltoza şi unele oligozaharide) - dizaharidazele (izomaltaza, maltaza, zaharaza şi lactaza active din primele zile de viaţă). Majoritatea produşilor rezultaţi în urma hidrolizei digestive sunt absorbiţi la nivel intestinal datorită suprafeţei mari a mucoasei şi vascularizaţiei abundente sanguine şi limfatice. Absorbţia unor proteine reprezintă substratul alergiilor alimentare. La nivelul colonului, în primele 3-4 luni de viaţă, flora este facultativ anaerobă: Enterobacteriacee, Lactobacillus, Streptococcus, Staphilococcus. Ulterior aceasta devine strict anaerobă: Bifidobacterium, Eubacterium, Clostridium Bacteriodes. Tranzitul se realizează în 6-8 ore prin intestinul subţire şi în 6-12 ore prin intestinul gros. Sugarul prezintă în medie 1-4 scaune pe zi. La sugarul alimentat natural, acestea sunt galben-portocalii, semiconsistente, aderente de scutec, cu pH acid. Scaunele sugarului alimentat artificial sunt galben-cenuşii, consistente, nu aderă ci rulează pe scutec, cu pH alcalin. Rectul este lung, puţin fixat la organele din jur de aceea apare tendinţa la prolaps. Controlul sfincterului anal se realizează după vârsta de 15 luni când se formează reflexul condiţionat al defecaţiei şi se definitivează numărul scaunelor. Ficatul poate prezenta marginea inferioară până la 2 cm sub rebordul costal pe linia medio-claviculară dreaptă. Marginea superioară se găseşte la nivelul spaţiului intercostal V sau VI pe linia mamelonară, în axilă la nivelul spaţiului al VII-lea intercostal, iar posterior spaţiul al IX-lea intercostal. Sinteza hepatică de proteine serice, lipoproteine, factori de coagulare, lecitine, uree şi glicogen nu prezintă diferenţe semnificative faţă de adult în timp ce secreţia bilei este mai redusă. Funcţia antitoxică şi cea de conjugare a unor medicamente sunt deficitare. După vârsta de 5 luni depozitele de fier de la nivelul ficatului sunt epuizate, iar sugarul face anemie hipocromă dacă regimul său alimentar nu conţine fier suficient. Pancreasul - amilaza pancreatică, absentă în primele săptămâni de viaţă, atinge nivelul normal al activităţii sale la vârsta de 2 ani. - lactaza, invertaza şi lipaza pancreatică sunt în cantităţi mai reduse. Aparatul urinar Rinichii sunt lobulaţi, aspect ce dispare în al doilea an de viaţă. Regiunea corticală prezintă un ritm de creştere dublu faţă de medulară. Ureterele au fibrele musculare şi elastice slab dezvoltate în perioada de sugar, pereţii sunt hipotoni ceea ce favorizează staza şi infecţia. 7

Vezica urinară are peretele anterior în raport cu peretele abdominal la naştere, iar după 1 an se găseşte îndărătul pubisului. Uretra are un calibru relativ lung la naştere la ambele sexe. Diureza sugarului este de 3 - 4 ori mai mare decât cea a adultului. Frecvenţa micţiunilor scade de la 10 - 20/zi la 6 - 8/zi după instalarea controlului vezical (la vârsta de 1-2 ani apare contracţia voluntară a sfincterului, iar la 4 ani, controlul voluntar al micţiunii este deplin). Aparatul genital La ambele sexe aparatul genital se dezvoltă lent până la pubertate. La fetiţe vulva are o poziţie verticală în perioada de sugar. La pubertate se dezvoltă labiile, clitorisul creşte şi devine erectil şi glandele Bartholini încep să secrete. Menarha este precedată de leucoree, iar ciclurile menstruale sunt anovulatorii în primii 1-2 ani. La băieţi penisul şi testiculii prezintă o creştere importantă după vârsta de 12-13 ani, concomitent cu scrotul, care începe să se pigmenteze la vârsta de 11-12 ani. Apărarea antiinfecţioasă Imunitatea nespecifică Bariera mecanică: - tegumentele conferă o protecţie mai ridicată prin îngroşarea stratului cornos şi prin apariţia secreţiei glandelor sudoripare la vârsta de 2-3 luni, care determină un pH acid al pielii, nefavorabil multiplicării germenilor. - mucoasele devine eficiente prin scăderea permeabilităţii Imunitatea celulară (polimorfonucleare, monocite) şi imunitatea umorală nespecifică (complementul seric) au o activitate comparabilă cu a adultului. Imunitatea specifică Imunitatea specifică celulară este elaborată la naştere, creşte progresiv până la vârsta de 12 ani, apoi diminuă. Timusul creşte în greutate până la pubertate, după care involuează. Splina ajunge la dimensiunile adultului la vârsta de 16-17 ani. Ganglionii limfatici îşi dobândesc structura complexă prin stimularea antigenică postnatală care determină apariţia centrilor germinativi în corticală şi creşterea dimensiunilor ganglionilor. Plăcile Peyer cresc numeric până la 20 ani, apoi numărul lor scade. Cercul limfatic Waldeyer se dezvoltă rapid morfologic şi funcţional în perioada de sugar. Plasmocitele apar la 2-3 săptămâni după naştere ca răspuns la invazia microbiană postnatală.

8

Imunitatea umorală Imunoglobulinele G care au traversat placenta de la mamă la făt scad foarte mult în primele 2 - 4 luni. În aceeaşi perioadă începe imunogeneza proprie pentru Ig G, insuficientă cantitativ, ceea ce explică apariţia hipogamaglobulinemiei fiziologice. Imunoglobulinele A serice cresc foarte lent postnatal. Aportul de Ig A prin laptele uman, creşte considerabil posibilitatea de apărare a mucoasei digestive la sugarul alimentat natural. Imunoglobulinele M sunt primele sintetizate în urma unei stimulări antigenice. Ating valorile de la adult la vârsta de 1 an. Sistemul nervos Particularităţi morfologice ale S.N.C. la sugar: - circumvoluţiile şi scizurile cerebrale sunt prezente dar puţin accentuate; - scoarţa cerebrală este insuficient dezvoltată; - celulele nervoase sunt incomplet diferenţiate; - fibrele nervoase sunt incomplet mielinizate. Reflexele arhaice, proprii copilului, prezente de la naştere, dispar în jurul vârstei de 4 - 5 luni. Particularităţile dinamicii corticale: - procesele de inhibiţie apar mai târziu; - procesele de excitaţie predomină; - ambele iradiază larg, alternează rapid şi au o labilitate extremă. Imaturitatea S.N. explică şi imperfecţiunea sistemului termoreglator. Prima se perfecţionează termogeneza, cu dezvoltare maximă la 3-4 luni, când mecanismele termolitice abia încep să intre în funcţie. Dezvoltarea psihomotorie a sugarului se împarte în trei perioade: 1. naştere → 3 luni: intrarea în funcţie a diverşilor analizatori; 2. 3 → 6-7 luni: elaborarea mişcărilor coordonate complexe (apucare, întoarcere, târâre) posibile prin mielinizarea căilor motorii; 3. 6-7 luni → 12 luni: perfecţionarea motricităţii şi apariţia celui de al doilea sistem de semnalizare. Dezvoltarea motorie în perioada de sugar cuprinde ridicarea şi susţinerea capului, întoarcerea pe abdomen, apucarea obiectelor prin mişcări coordonate apoi mersul. Urmează urcatul scărilor, căţăratul şi şezutul pe scaun, pedalarea tricicletei. În jurul vârstei de 2 ½ ani, copilul învaţă să alerge, să sară pe două picioare. De asemenea dezvoltarea motricităţii mâinilor permite aruncarea şi prinderea mingii, încheierea nasturilor şi legarea şireturilor. Dezvoltarea limbajului are loc în etape succesive bine determinate. Gânguritul, prima parte a limbajului se dezvoltă între 3-6 luni şi cuprinde o emisiune de sunete confuze şi neorganizate. Treptat acesta se diferenţiază şi cuprinde reacţii nuanţate de bucurie, nelinişte, foame, protest.

9

Lalaţiunea este emisia vocală de silabe pe care copilul le repetă cu plăcere de la vârsta de 5 luni. Imitaţia şi autoimitaţia vor duce la rostirea unor silabe la vârsta de 9 luni şi a cuvintelor simple la 10 luni. În jurul vârstei de 1 an copilul pronunţă cuvinte simple. După vârsta de 2 ani, copilul îşi exprimă trebuinţele şi dorinţele prin propoziţii. Vocabularul se lărgeşte rapid între 18 luni şi 3 ani. Limbajul va deveni instrumentul gândirii, copilul reuşind să stabilească identitatea, asemănarea sau deosebirile dintre obiecte şi imagini. Dezvoltarea afectivă prezintă particularităţi legate de vârstă: - în trimestrul I de viaţă: manifestările sunt legate de alimentaţie şi contactul corporal cu mama. - în trimestrul al II-lea: apar râsul, mirarea, frica, simpatia şi antipatia. - în trimestrul al III-lea: practică jocuri afective, simulează supărarea, - în trimestrul al IV-lea: simulează plânsul. La vârsta de 1 an, copilul este puternic ataşat afectiv de mama sa, legătură care reprezintă suportul dezvoltării psihice ulterioare. Stările afective ale copilului mic sunt variate, intense dar superficiale – negativismul se manifestă intens, bucuria şi tristeţea se instalează brusc, dar durează puţin. Preşcolarul prezintă stări afective complexe, diferenţiate. Astfel apare starea de vinovăţie, de mândrie, suportă refuzul, are capacitatea de a-şi stăpâni emoţiile. Se poate adapta colectivităţii (grădiniţa) dacă vine în contact cu ea, iar relaţia cu alţi copii îi dezvoltă dorinţa de competitivitate. La copilul şcolar se dezvoltă sentimente estetice şi morale cum ar fi sentimentul datoriei legat de responsabilitatea şcolară precum şi opoziţia faţă de faptele reprobabile (minciuna, furtul, înşelătoria). În perioada pubertăţii se dezvoltă sentimentul autonomiei, al obligaţiilor morale în relaţiile interumane şi prietenia. Creşte interesul pentru propria persoană, apar divergenţele cu adulţii, faţă de care afişează o atitudine de negaţie nefiind înarmat cu capacităţi de discuţie. Adolescentul pune pasiune în toate acţiunile, are preocupări de viitor, intenţii de autoeducare, îşi cultivă stăpânirea de sine iar satisfacţia intelectuală este trăită intens. Sentimentele morale prezintă o mare dezvoltare datorită educaţiei. Dezvoltarea psihică În prima copilărie domină adaptarea senzorială, însuşirea mersului, vorbirii şi autoservirii. Perioada de preşcolar pune bazele personalităţii, se dezvoltă memoria, imaginaţia şi gândirea. La şcolar se dezvoltă strategia învăţării organizate, maturizarea gândirii, dezvoltarea vieţii spirituale şi orientarea socioprofesională. Îngrijirile copilului Camera copilului va fi separată. Pereţii camerei vor fi zugrăviţi în culori deschise iar mobilierul va fi limitat la strictul necesar pentru vârstă. Aerisirea 10

camerei se va face de cel puţin 2-3 ori pe zi. Patul va fi adaptat vârstei şi va avea o saltea care să evite formarea curburilor vicioase ale coloanei vertebrale. Sub vârsta de 2 ani nu se folosesc perne. Îmbrăcămintea copilului va fi confecţionată din materiale naturale, moi, absorbante, în culori plăcute şi uşor lavabile. Ea trebuie să fie adaptată anotimpului, microclimatului din cameră sau activităţilor desfăşurate în aer liber. Încălţămintea de asemenea trebuie să fie adaptată la anotimp. Climatul familial afectiv şi protector este indispensabil unei dezvoltări armonioase a copilului. Dacă părinţii limitează posibilităţile de acţiune ale copilului apar reacţii de iritare, furie sau reacţii de autostimulare pentru a combate plictiseala prin suptul degetului sau legănat. Când interacţiunile dintre părinţi şi copil sunt de mică intensitate, iar părinţii nu iau în considerare nevoile de mişcare şi de joc ale acestuia apare frustrarea afectivă. Dezvoltarea emoţională echilibrată are cea mai mare importanţă în primii 3 ani de viaţă, când se pun bazele inteligenţei. Somnul copilului este deosebit de important pentru dezvoltarea sistemului nervos şi refacerea capacităţii funcţionale. Durata somnului descreşte cu vârsta copilului de la 20 ore la 8 ore pe zi. Educaţia fizică asigură o dezvoltare armonioasă şi contribuie la creşterea capacităţii de adaptare la variaţiile factorilor fizici şi biologici din mediul înconjurător. Jocul este un mijloc de dezvoltare psihică a copilului. Prin joc copilul se poate instrui, îşi poate dezvolta atenţia, observaţia, imaginaţia, capacitatea intelectuală, interesul pentru explicarea unor necunoscute, se poate educa. Jucăriile trebuie să fie adaptate vârstei copilului şi nu să reprezinte un pericol pentru acesta. Copilul mic se joacă cu puţine jucării, la vârsta de 2 ani preferă jucăriile mecanice şi de construcţii. La 3 ani, jocul se îmbogăţeşte şi începe să se desfăşoare şi în plan mental. PUBERTATEA Pubertatea reprezintă perioada de viaţă în care se maturează gonadele, se dezvoltă caracterele sexuale secundare şi funcţia de reproducere. Vârsta apariţiei pubertăţii prezintă variaţii individuale, familiale, legate de sex şi poate fi influenţată de alimentaţie, climat şi de factorii sociali. La fete pubertatea apare la 11-14 ani, cu o medie de 13 ani, la băieţi apare la 13-16 ani cu o medie de 15 ani. Tanner a clasificat dezvoltarea pubertară la ambele sexe în 5 stadii: Stadiul I Stadiile Tanner de apreciere a maturizării sexuale Fete Băieţi Sâni şi organe genitale infantile Testiculii şi penisul de infantil

aspect

11

II

III IV V

Începe dezvoltarea sânilor prin lărgirea mamelonului şi areolei, apare pilozitatea pubiană şi axilară Continuă dezvoltarea sânilor şi labiilor

Începe creşterea testicolelor şi apare pilozitatea la baza penisului

Continuă dezvoltarea testicolelor şi scrotului, începe creşterea penisului, pilozitatea pubiană este abundentă Sânii şi organele genitale externe Penisul creşte în lungime şi lăţime, au atins dezvoltarea de la femeia se dezvoltă pilozitatea axilară şi adultă facială Apare ciclul menstrual Organele genitale maturate, pilozitatea pubiană este de tip masculin, se dezvoltă pilozitatea facială

Pubertatea precoce este considerată atunci când apar caracterele sexuale secundare înainte de vârsta de 8 ani la fete şi 9 ani la băieţi. Pubertatea tardivă se defineşte prin absenţa semnelor de pubertate până la vârsta de 14 ani la fete şi 15 ani la băieţi. Pubertatea tardivă are implicaţii asupra dezvoltării fertilităţii individului. Absenţa dezvoltării caracterelor sexuale primare şi secundare după vârsta de 17 ani la fete şi 18 ani la băieţi este considerată infantilism genital.

12

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful