You are on page 1of 7

Pneumologie

Curs nr. 1

SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR


I. SIMPTOME GENERALE
1. Febra
- este cel mai frecvent simptom general intalnit in bolile aparatului respirator.
- dupa curba termica intalnim urmatoarele tipuri de febra:
a. febra continua reprezinta o febra in care diferenta dintre temperature matinala sic ea vesperala, timp de mai
multe zile nu depaseste 1gr C. Este caracteristica pentru pneumonia lobara.
b. febra remitenta diferenta dintre temperature matinala sic ea vesperala, depaseste 1 gr C. Survine in
septicemia, in supuratii pulmonare, in tuberculoza pulmonara grava.
c. febra intermitenta alternanta in timp de 24 ore a temperaturii normale cu febra mult ridicata. Cand
oscilatiile devin deosebit de mari ( de 3-5 gr C pe parcursul a 24ore ), febra foarte ridicata osciland cu
temperature normala sau chiar subnormala vorbim de febra hectica intalnita in supuratiile pulmonare.
d. febra recurenta evolueaza cu febra ridicata si continua timp de 5-8 zile, alternand cu perioade afebrile.
Poate fi intalnita in tuberculoza pulmonara.
e. febra recidivanta caracterizata prin faptul ca ascensiunile termice survin la intervale foarte variate si
imbraca character de puseuri. Apare in unele forme de tuberculoze.
f. febra ondulanta reprezinta ascensiuni termice ce se repeat periodic. Ridicarea temperaturii este progresiva
iar defervescenta este lenta, pana la stadiul de afebrilitate sau subfebrilitate, urmate de alte cicluri repetate.
g. febra de tip invers in care temperature matinala este mai ridicata decat cea vesperala, se intalneste in
tuberculoza pulmonara grava si in supuratiile pulmonare.
2. Frisonul
- este un fenomen clinic caracterizat prin faptul ca bolnavul prezinta, in mod brusc, o senzatie de frig, insotita de
tremuraturi cu character progresiv care cuprind intregul corp.
- frisonul premerge starile patologice care evolueaza cu cresterea brusca a temperaturii.
- poate avea caracter unic, solemn in pneumonia acuta bacteriana (pneumococica), sau repetat in abces
pulmonar, tuberculoza pulmonara cavitara si pneumonii virale sau bacteriene.

3. Transpiratiile
- reprezinta cu corolar al febrei si se produc mai ales in perioadele de defervescenta ale bolilor pulmonare
febrile.
- transpiratiile care predomina noaptea, associate cu subfebrilitati, inapetenta si astenie, constituie semne de
impregnare bacilara (TBC).

4. Pierderea in greutate

- se intalneste mai frecvent in tuberculoza pulmonara si cancerul bronhopulmonar; in termen scurt (rapida) in
tuberculoza pulmonara grava si cancer pulmonar sau progresiva in tuberculoza pulmonara cronica si supuratiile
pulmonare.

II. SIMPTOME DE ORGAN


1. Durerea toracica
- este un simptom valoros si poate fi provocat de afectiuni ale peretelui toracic, ale organelor intratoracice
(plaman, pleura, trahee, esofag), ale coloanei vertebrale, dar poate avea si origine abdominala.
- cauzele durerii toracice sunt multiple:
bronhopulmonare ( bronsite acute, cancer bronhopulmonar, infarct pulmonar, pneumonii);
pleurale ( pleurezie, pleurite, pneumotorax, cancer pleural);
cardiovasculare ( angina pectorala, infarct miocardic, pericardita);
mediastinale ( tumori, boli esofagiene);
peretele toracic piele si tesut subcutanat dermite, cellulite;
osoase fisuri si fracturi costale, metastaze;
nervoase nevralgie, zona zoster;
san mastite, cancer;
coloana vertebrala spondiloza, spondilita, fractura;
abdominale litiaza biliara, abces subfrenic, cancer si abces hepatic.
- caracterele durerii se apreciaza prin anamneza si palpare:
a. modul de debut poate fi: - brusc (pneumonic)
- insidios (cancer bronhopulmonar).
b. sediul durerii - poate fi: anterior (traheobronsic), antero-lateral (pneumonie,pleurezie), inferior (afectiuni
pleurale), retrosternal (afectiuni cardiace, esofagiene);
c. intensitate: mica, moderata sau intensa;
d. factori care influenteaza durerea pot fi: agravanti (tuse, efort) sau amelioranti (repaus).

2. Dispneea
- este o tulburare a respiratiei tradusa subiectiv prin senzatia lipsei de aer, de sufocare si obiectiv prin
modificarea parametrilor miscarilor respiratorii.
- dispneea poate fi de natura: pulmonara si extrapulmonara.

Dispneea de origine pulmonara


- poate fii: obstructiva si restrictiva.
I. Dispneea obstructiva (din insuficienta respirator obstructiva) apare in:
1. Procese obstructive de cai respiratorii superioare (stenoze laringiene si traheale, prin edem glotic, corp strain)
2. Procese obstructive bronhopulmonare (astmul bronsic, stenoze bronsice, neoplasme, tuberculoza, corp strain)
3. Afectiuni carcaterizate prin diminuarea elasticitatii pulmonare (emfizem pulmonar, scleroze pulmonare).
4. Afectiuni care determina scaderea fortei de contractie a musculaturii respiratorii (poliomielita, mistenie).

II. Dispneea restrictiva (din insuficienta respiratorie restrictiva)


- apare in boli care evolueaza cu reducerea suprafetei pulmonare si limitarea miscarilor respiratorii:
1. Procese acute si cronice care afecteaza teritorii largi de parenchim pulmonar ( pneumonii massive,
bronhopneumonii, tuberculoza pulmonara).
2. Revarsatele pleurale si pneumotorax.
3. Atelectazii (cancer bronhopulmonar, corp strain).

Dispneea de origine extrapulmonara


- se intalneste in:
afectiuni cardiovasculare: valvulopatii, miocardita, pericardita.
afectiuni ale SNC sau de alta natura cu influentarea secundara a centrilor respiratori (psihoze,
afectiuni vasculare cerebrale, intoxicatii exogene);
afectiuni hematologice care tulbura functia de transport a oxigenului (anemii, hemoglobinopatii).
Dispneea se clasifica in functie de:
1. Conditiile de producere in:
a. dispnee de efort (afectiuni respiratorii si cardiovasculare);
b. dispnee de repaus, accentuate de decubit ( in boli care afecteaza ventilatia si circulatia pulmonara).
2. Durata in: dispnee continua ( in insuficienta cardiaca) sau dispnee vesperala.
3. Evolutie: acuta (paroxistica) in astmul bronsic sau cronica in BPOC, emfizem.
4. Timpul respiratiei: dispnee inspiratorie si expiratorie.
5. Numarul de respiratii: dispnee cu polipnee si dispnee cu bradipnee.

RESPIRATIA DE TIP SPECIAL


- adesea neregulata, se prezinta sub urmatoarele variante:
a. Respiratia Cheyene - Stokes
- se manifesta prin polipnee neregulata care se accelereaza si creste in amplitudine, atingand un nivel maxim,
apoi descreste treptat, fiind urmata de o perioada de apnee (10-30sec), dupa care ciclul se reia.
- apare in: hemoragii si tumori cerebrale, intoxicatii cu morfina, afectiuni cardiovasculare grave si coma
uremica.
b. Respiratia Kussmaul
- se caracterizeaza prin inspire amplu, zgomotos, urmat de pauza, dupa care urmeaza o expiratie sacadata, apoi
iar pauza si ciclul se reia.
- apare in stari de acidoza diabetica si mai rar uremica.

c. Respiratia Biot
- se caracterizeaza prin inspiruri profunde, spatiate de perioade inegale de apnee (5-30 sec).
- se intalneste in stari agonice, meningite, septicemia, tumori cerebrale.

3. Tusea
- este un act reflex declansat de o iritare a cailor respiratorii, al carui efect este expulzarea continutului arborelui
bronsic (aer, secretii, corpi straini). Poate avea rol de aparare sau nociv prin agravarea conditiilor locale (fracturi
costale, hemoptizie, boli cardiace).
Caracterele tusei sunt precizate prin anamneza:
a). In functie de circumstantele de aparitie poate fi: spontana (diferite afect respiratorii si cardiovasculare) sau
provocata (de efort, emotii, schimbarea de pozitie).
b). In functie de durata, poate avea caracter paroxistic (in astmul bronsic) sau permanent (cancer); evolutia
poate fi cu puseuri in tuse convulsiva sau fara puseuri in bronsita cronica.
c). Orarul tusei poate fi sugestiv pentru anumite afectiuni:
tuse matinala insotita de toaleta bronhiilor in bronsita cronica si bronsiectazie;
tuse vesperala (in tuberculoza pulmonara);
tuse nocturna (in afectiuni cardiace);
tuse continua (in bronhopneumonii).
d). In functie de ritm, tusea, poate fi:
obisnuita (sub forma de secuse simple) in bronsite;
chintoasa (mai multe reprise respiratorii de amplitudine crescanda urmate de apnee si de o noua repriza
inspiratorie) in tusea convulsive;
moniliforma (mai multe secuse de tuse de durata si amplitudine aegala survenind la sfarsitul fiecarei
expiratii).
e). In functie de tonalitate se diferentiaza:
tuse metalica (de alarma) in pneumotorax, caverna TBC;
tuse bitonala in paralizia de nerv recurent;
tuse aspra (prelungita) in laringita.
f). Tonalitatea clasifica tusea in:
tuse seaca (uscata, neproductiva, fara expectoratie, cu timbru aspru) care apare in pleurite, pleurezie;
tuse umeda, cu expectoratie in boli acute si cronice bronhopulmonare.
h). Tusea se poate asocial cu alte semne clinice: durere, dispnee, hemoptizie, varsaturi.

4. Expectoratia
- reprezinta actul prin care se elimina sputa in timpul tusei.
Caracterele semiologice ale sputei:
a). Cantitatea
- variaza de la cativa ml la cateva sute de ml; sputa se recolteaza intr-un pahar gradat timp de 24 de ore.
- cantitativ sputa poate fi:
moderata (sub 100ml) in bronsita acuta, astmul bronsic;
abundenta (100-300ml) in bronsita cronica, tuberculoza pulmonara, cancer pulmonar;
masiva (peste 300ml) in abces pulmonar si chist hidatic abcedat.
b). Culoarea

c). Mirosul

albicioasa in perioada de debut a traheo-bronsitelor;


galbena in bronsite acute sau cronice in faza de coctiune;
galben-verzuie in supuratii pulmonare;
ruginie in pneumonia acuta pneumococica;
cu striuri sangvinolente (sputa hemoptoica) in bronsite cronice, tuberculoza, neoplasm
pulmonar, embolii pulmonare;
negricioasa la mineri (contine particule de carbine);
bruna (ca zeama de prune) in gangrene pulmonara.

fara miros, in mod obisnuit;


fetid (in gangrene pulmonara, abces pulmonar, chist hidatic abcedat, bronsiectazii abcedate, in
infectii cu anaerobi).

d). Aspectul si compozitia


- determina urmatoarele tipuri de sputa:
mucoasa incolora, transparenta sau albicioasa, consistenta gelatinoasa, aderenta; prezenta in
perioada de debut a traheo-bronsitelor. O varietate a ei este sputa perlata din astmul bronsic
(dopuri mici, opalescente, asemanatoare cu perlele);
seroasa in insuficienta cardiaca cronica;
spumoasa, alb rozata in edemul pulmonar acut;
mucopurulenta opaca, galbena sau verzuie (in faza de coctiune abronsitelor acute, bronsite
cronice, pneumonii, bronhopneumonii, tuberculoza pulmonara si bronsiectazii). Uneori aspectul

poate fi de sputa numulara in care puroiul se poate izola de mucus si se depune la suprafata sub
forma de discuri (monede);
purulenta alcatuita din puroi galben-verzui, adesea fetid in abces pulmonar, gangrena
pulmonara, bronsiectazie abcedata.
sero-mucopurulenta de culoare alba, galbena sau verde care se recolteaza in vas si
sedimenteaza in 4 straturi: spumos, seros, mucos si grunjos (purulent) si apare in bronsiectazii;
pseudo-membranoasa in sputa lichida se afla in suspensie parti solide formate din mulaje
bronsice (in bronsita pseudo-membranoasa);
sangvinolenta (hemoptoica) consta in prezenta sangelui intr-o cantitate variabila si apare in
tuberculoza pulmonara, cancer pulmonar);
ruginie aerata, aderenta de vas, in pneumonia pneumococica;

5. Vomica
- reprezinta o eliminare brusca prin orificiul bucal, dupa un efort de tuse, a unei colectii patrunse in caile aeriene
prin ruperea unei bronhii. Produsul eliminate poate fi: puroi sau lichid ca apa de stanca dintr-un chist hidatic.
- cantitatea variaza intre 100 1000ml, eliminarea continutului se face dintr-o data, in vomica masiva, sau
fractionat, in vomica fractionate.
- vomica se diferentiaza de varsatura, care este precedata de greata si are continut alimentar.

6. Hemoptizia
- este eliminarea, in urma actului tusei, a unei cantitati de sange provenita din aparatul respirator (arbore traheobronsic si parenchimului pulmonar).
- poate fi precedata de unele prodroame: gadilitura laringiana, caldura retrosternala, senzatie de plenitudine
toracica, tuse persistenta.
- aspectul sangelui este aerat, spumos, rosu aprins.
Cauzele hemoptiziei sunt:
bolile aparatului respirator sunt o cauza frecventa: tuberculoza pulmonara, cancerul pulmonar,
pneumonia, infarctul pulmonar, antraxul pulmonar;
afectiuni cardiovasculare (valvulopatii in special stenoza mitrala);
afectiuni extrapulmonare: mediastinale (tumori), ciroza hepatica.
Hemoptizia trebuie deosebita de:
stomatoragie (sange din cavitatea bucala, amestecat cu saliva, neaerat); se elimina fara tuse, iar la
examenul cavitatii bucale se evidentiaza afectiuni bucale sau gingivale.
hemoragia faringiana (leziuni faringiene) sange neaerat, neprecedat de tuse;
epistaxis posterior cu eliminare de sange pe gura, depistat prin examen ORL;
hematemeza (sange neaerat, negricios, digerat prin actiunea acidului clorhidric) cu resturi alimentare.