1

PIATA OBLIGATIUNILOR MUNICIPALE IN ROMANIA 1.1. DEFINITIE SI CARACTERISTICI GENERALE
Obligatiunile sunt valori mobiliare emise de catre o persoana juridica pe termen mediu si lung (peste un an). Posesorii de obligatiuni sunt indreptatiti, in schimbul sumelor imprumutate, sa incaseze o dobanda la anumite intervale de timp. Mai exact, daca emitentul (persoana juridica, autoritate locala sau statul) are nevoie de fonduri pentru finantarea unei investitii sau a dezvoltarii activitatii curente, acesta poate initia o emisiune de obligatiuni. Astfel, institutia emitenta nu va fi datoare unui singur creditor, ci mai multor investitori care cumpara astfel de titluri financiare cu venit fix. Obliga iunile sau instrumentele cu venit fix a a cum mai sunt numite în literatura de specialitate se refer la obliga ia unui emitent de a efectua pl i periodice sub form de cupoane i de a rambursa datoria la o anumit scaden . Principalele caracteristici ale instrumentelor cu venit fix sunt urm toarele: a.1. Valoarea nominal (engl. par value, face value sau redemption) reprezint suma de bani pe care emintentul obliga iunii (debitorul) o va pl ti la scaden . Valoarea nominal sau valoarea paritar se determin astfel: VN= Vi/ N, unde: VN reprezint valoarea nominal , Vi este valoarea împrumutului, iar N num rul de obliga iuni emise. a.2. Cuponul de dobând reprezint venitul periodic pe care îl prime te de in torul obliga iunii, i se determin ca un procent (rata cuponului) aplicat la valoarea nominal , ilustrat în rela ia de mai jos: C= c x VN, unde: C reprezint cuponul, c reprezint rata cuponului. Cupoanele unei obliga iuni pot fi acordate trimestrial, semianual, anual în func ie de condi iile stabilite de debitor în momentul emisiunii instrumentelor. a.3. Scaden a (maturitatea) este un alt element caracteristic al obliga iunilor, ce reprezint perioada de timp pe care este acordat împrumutul i în care se pl tesc cupoanele de dobând . Obliga iunile sunt emise pe anumite maturit i în func ie de necesarul de capital al emitentului. De exemplu statul poate emite bilete de trezorerie pe maturit i mai mici de un an, bonuri de tezaur între 1 an i 10 ani (termen mediu), i obliga iuni pe termen lung între 10 i 30 de ani. Spre deosebire de actiuni, care reprezinta o parte din capitalul social al unui emitent, obligatiunile sunt fractii dintr-un imprumut. Detinatorii de obligatiuni au calitatea de creditori si nu de coproprietari, asa cum sunt detinatorii de actiuni. De asemenea, obligatiunile au o durata de viata limitata si nu confera drepturi de vot, in timp ce actiunile dau drept de vot in cadrul companiei si sunt emise pe o perioada de timp nelimitata.

2

Persoana juridica care emite obligatiunile isi ia un angajament ferm fata de toti creditorii reprezentati de detinatorii obligatiunilor. Acest angajament ferm se refera la modalitatea de returnare a fondurilor banesti imprumutate, in anumite conditii dedobanda si timp. Toate elementele esentiale ale unei emisiuni de obligatiuni sunt descrise amanuntit in prospectul de oferta, documentul care sta la baza emisiunii de obligatiuni si luarii deciziei de investitii in astfel de instrumente financiare. In prospectul de emisiune pot fi gasite toate caracteristicile emisiunii de obligatiuni, impreuna cu informatii detaliate despre emitent. Valoarea totala imprumutata este fractionata intr-un numar de parti egale, fiind pus in vanzare un anumit numar de obligatiuni. Valoarea nominala a unei obligatiuni numita de multe ori si principal este o valoare conventionala stabilita la momentul emisiunii si reprezinta raportul intre valoarea totala a imprumutului si numarul total de obligatiuni emise. De exemplu, emisiunea de obligatiuni a Bancii Comerciale Romane cu scadenta in 2009 avea o valoare totala de 242.827.800 lei si era formata din 2.428.278 obligatiuni, fiecare obligatiune avand o valoare nominala egala cu 100 lei. In schimbul sumei de bani pe care investitorii o imprumuta emitentilor de obligatiuni (prin cumpararea obligatiunilor emise), acestia primesc o dobanda anualizata exprimata procentual. Acesata poate fi o rata de dobanda fixa, pentru toata perioada de viata a obligatiunilor, sau variabila, in functie de ratele medii de dobanda de pe pietele interbancare locale sau internationale (ROBOR, LIBOR, EURIBOR). Rata de dobanda stabilita de catre emitent la momentul emisiunii si aplicata la valoarea nominala a obligatiunii permite calcularea cuponului de dobanda care revine obligatarilor. De exemplu, daca rata anuala a dobanzii stabilita este de 10%, valoarea nominala a obligatiunilor este de 100 lei, investitorul are in portofoliu o obligatiune, iar emisiunea este in moneda nationala, cuponul anual de dobanda va fi de: 100lei x 10% x 1 obligatiune = 10lei. Cuponul de dobanda este in acest caz suma efectiva pe care o primeste investitorul la fiecare data de plata a dobanzii. In prospectul de emisiune se gasesc si informatii referitoare la: data emisiunii, care reprezinta data la care obligatiunile sunt puse la vanzare; datele de plata a dobanzii, adica datele la care emitentul se obliga sa plateasca dobanda si care sunt stabilite la intervale de timp anuale, semestriale, etc. Data maturitatii sau data scadentei, reprezinta ultima zi a duratei de viata a acestor valori mobiliare si coincide cu data la care toate obligatiile emitentului descrise in prospect se sting prin restituirea intregii sume imprumutate. Modalitatile de restituire a imprumutului obligatar pot fi: rambursarea intregului imprumut la scadenta sau rambursarea unor transe anuale.

3

1.2.

CLASIFICARI

Exista o gama foarte variata de obligatiuni. Intalni obligatiuni garantate sau negarantate; convertibile sau neconvertibile in actiuni; obligatiuni cu dobanda si obligatiuni zero cupon (emise cu discount sub valoarea nominala si care nu platesc cupon de dobanda; investitorul castiga primind valoarea nominala integrala la scadenta, dupa ce a platit o suma mai mica decat aceata la cumpararea obligatiunilor). In functie de emitentul obligatiunilor, acestea pot fi corporative, municipale sau de stat. Titlurile emise de stat si tranzactionate la BVB sunt cele cu scadenta peste un an (numite obligatiuni de stat); titlurile de stat cu scadenta sub un an se tranzactioneaza exclusiv pe piata monetara. Obliga iunile clasice sunt acelea care ofer un cupon constant pe toat durata de via a titlului, i care se ramburseaz la scaden . Obliga iunile cu cupon variabil (engl. floating rate notes) sunt obliga iuni ale c ror cupoane variaz în func ie de o rat de dobând a pie ei. Obliga iunile ale c ror cupoane scad atunci când ratele de doband de pe pia cresc se mai numesc inverse floaters. Obliga iunile zero-cupon se caracterizeaz prin faptul c sunt emise la o valoare mai mic decât valoarea nominal , f r a se pl ti cupoane pe durata de via a obliga iunii, urmând ca la scaden de in torul s u s primeasc valoarea nominal . Practic, câ tigul investitorului este reprezentat de diferen a între valoarea nominal i pre ul de cump rare. Obliga iunile interna ionale care pot fi euroobliga iuni i obliga iuni str ine. Euroobliga iunile sunt denominate într-o alt moned decât cea a statului în care sunt emise. Cele mai renumite euroobliga iuni sunt eurodollar bonds, euroyen bonds i eurosterling bonds. De exemplu, General Motors (companie american ) emite obliga iuni denominate în USD ± eurodollar bonds - în Germania sau Bank of Scotland din Marea Britanie emite obliga iuni denominate în GBP în Japonia (eurosterling bonds). Aceste instrumente sunt purt toare atât de riscul de credit sau contrapartid cât i de riscul de curs de schimb pentru poten ialii investitori. Obliga iunile str ine sunt emise într-o ar alta decât cea a emitentului i denominate în moneda statului în care sunt emise. Obliga iunile indexate realizeaz pl i periodice ce in cont de evolu ia unui indice general de pre uri (ex: Indicele Pre urilor de Consum) sau de evolu ia

4

pre ului unei m rfi (ex: pre ul petrolului). Obliga iunile ipotecare (mortgage backed securities) sunt emise de c tre b nci pentru a se refinan a întrucât ele imobilizeaz sume considerabile de bani o dat cu acordarea creditelor ipotecare. Mecanismul prin care banca î i transform o parte din activele nelichide (creditele ipotecare) în instrumente financiare ce se pot tranzac iona pe pia a de capital se nume te securitizare sau titlurizare. Asset-backed bonds sunt obliga iuni pentru care plata cupoanelor i a principalului este legat de valoarea un co de active sau de cash flow-urile generate de acest co de active. Obliga iuni ce pl tesc cash flow-uri în func ie de realizarea unor catastrofe: cutremure, furtuni (catastrophe bonds).

1.3.

TRANZACTIONAREA OBLIGATIUNILOR

Tranzactiile cu titluri financiare primare se realizeaza in modalitati diferite pe pietele bursiere de tip american si, respectiv, european. y Cunoscute si sub denumirea de tranzactii Äfor cash´ sau Äpe bani gata´, tranzactiile la vedere se caracterizeaza prin aceea ca persoana care adreseaza ordinul de vanzare/ cumparare isi asuma obligatia ca imediat sau in perioada de lichidare normala (la cateva zile din momentul incheierii tranzactiei sa puna la dispozitia partenerului titlurile vandute sau suma de bani care reprezinta pretul tranzactiei. Aceste tranzactii se deruleaza pe baza contului cash deschis de catre client la intermediar. In situatia in care clientul nu-si indeplineste obligatiile asumate, brokerul va proceda la lichidarea pozitiei clientului sau astfel: - vanzarea titlurilor respective la valoarea lor de piata din momentul in care obligatia scadenta de depunere a fondurilor nu a fost indeplinita; - cumpararea titlurilor de pe piata la cursul curent in vederea lichidarii pozitiei unui client care nu a predat integral titlurile vandute. Orice diferenta nefavorabila rezultata din aceste operatiuni este suportata de catre client. y Tranzactiile in marja (on margin) sunt in esenta cumparari pe datorie efectuate prin intermediul "contului in marja" detinut de catre client la societatea de intermediere. Contul de siguranta se deschide atunci cand un client cumpara mai multe titluri cu aceeasi suma de bani sau acelasi numar de titluri cu o suma initiala mai redusa, utilizand titlurile drept gaj pentru imprumut.

5

Prin urmare, investitorul care da un ordin de cumparare a unui volum de actiuni nu trebuie sa achite firmei-broker cu care lucreaza intreaga contravaloare a acestora. El trebuie sa depuna in termenul prescris pentru lichidarea normala numai o anumita acoperire sau marja, diferenta pana la valoarea contractului constituind-o imprumutul pe care clientul il obtine de la broker pentru tranzactia respectiva (debit balance). Cerinta esentiala pentru functionarea contului in marja este ca, pentru fiecare client, valoarea contractului sa fie tot timpul mai mare decat debitul pe care acesta il are la agentul de valori mobiliare. y Vanzarile scurte (short sales) se realizeaza tot timpul printr-un cont in marja deschis de catre client la broker. Acestea constau in vanzarea in bursa a unor titluri, cu executarea contractului dupa formula lichidarii normale, dar pe baza de titluri imprumutate. y Tranzactiile cu lichidare imediata presupun depunerea contravalorii cash de catre clientul care da ordin de cumparare; pe de alta parte, cel care vinde trebuie sa depuna valorile mobiliare; altfel spus, in aceste operatiuni nu se poate lucra pe descoperit nici in ceea ce priveste livrarea, nici in ceea ce priveste plata. y Tranzactiile la termen ferm se caracterizeaza prin faptul ca partenerii convin sa-si indeplineasca obligatiile peste o anumita perioada de la data incheierii tranzactiei (1, 3, 6 luni sau mai mult). Tranzactiile se incheie la bursa intr-o anumita zi, dar reglementarile in conturi si livrarea titlurilor urmeaza sa se faca la o data viitoare. Dreptul de proprietate asupra titlurilor trece de la vanzator la cumparator chiar in momentul incheierii contractului. Valoarea tranzactiei se determina pe baza cursului la termenul prestabilit, indiferent de evolutia cursului de piata la termenul tranzactiei. Pentru garantia proprie si cea a clientilor lor, intermediarii bursieri impun constituirea unor depozite in numerar sau sub forma de titluri blocate. Marimea garantiei poate fi ajustata constant, in functie de ansamblul riscurilor ce pot surveni (la bursa din Paris, atunci cand acoperirea pentru tranzactiile la termen se constituie in numerar sau bonuri de tezaur, ea trebuie sa reprezinte 20% din valoarea contractului; daca se opteaza pentru titluri cu venit variabil - actiuni garantia se ridica la 40%). y In cazul operatiunilor la termen conditionate, numai cumparatorul contractului are dreptul sa-l execute sau nu (in cazul operatiunilor cu prima sau optiuni) sau sa se declare vanzator sau cumparator (in cazul stelajelor). o In operatiunile cu prima, cumparatorul poate, la lichidarea contractului (in ziua strigarii primelor), fie sa ceara executarea contractului, adica sa faca livrarea titlurilor si ridicarea primei, fie sa abandoneze (rezilieze) contractul, platind prima.

6

o Stelajul este un contract conditionat, in care cumparatorul are dreptul sa aleaga sensul operatiunii, tinand seama de doua preturi stabilite pentru contract denumite "borne". Cumparatorul unui stelaj pe actiuni se poate declara fie cumparator la pretul cel mai mare, fie vanzator la pretul cel mai mic. In schimb, vanzatorul stelajului trebuie sa livreze titlurile la pretul mai mare, cand cumparatorul stelajului se declara cumparator de tiluri, respectiv sa preia la pretul cel mai mic, cand cumparatorul se declara vanzator de titluri. Un rol important pe pietele bursiere ocupa operatiunile cu titluri financiare derivate, respectiv contractele futures si cu optiuni pe instrumente financiare. y Contractul futures consta in asumarea de catre participanti, in general mari institutii financiare, de a cumpara sau vinde o suma in valuta sau titluri financiare la o data viitoare, pretul fiind stabilit in momentul incheierii contractului; obiectivul principal al contractantilor nu este primirea sau livrarea efectiva a valutei sau hartiilor de valoare, ci obtinerea unei diferente favorabile la cursul de schimb (daca s-au tranzactionat valute) sau la dobanda (in cazul titlurilor financiare), intre ziua incheierii contractului si scadenta acestuia. y In ceea ce priveste operatiunile pe instrumente financiare, acestea se realizeaza cu valute, contracte futures sau indici de bursa, si pot exprima optiunea de cumparare (call) sau de vanzare (put). o La operatiunile cu optiuni pe valute, cumparatorul unei optiuni call are dreptul de a cumpara la o anumita data, la un curs de exercitare stabilit, o anumita valuta, contra platii primei (pretul optiunii). In mod similar, optiunea put da dreptul cumparatorului la vanzarea valutei respective. Elementul critic este evolutia cursului valutar: in cazul cresterii acestuia, cumparatorul de call va fi avantajat, vanzatorul ramanand in pierdere; in cazul scaderii cursului, cel avantajat va fi cumparatorul de put. o In cazul operatiunilor cu optiuni pentru contracte futures, cumparatorul optiunii are dreptul de a cumpara (la call) sau de a vinde (la put) un anumit contract futures, pentru o data de exercitare, cu un anumit pret (prima). Daca pretul contractului futures creste, valoarea optiunilor call pe acel contract creste, si scade valoarea optiunilor put, si invers, cand pretul futures scade, creste valoarea optiunilor put si scade valoarea optiunilor call. La exercitarea optiunii, vanzatorul acesteia plateste cumparatorului sau primeste de la acesta (in functie de evolutia pietei) o suma egala cu diferenta dintre pretul curent al contractului futures si pretul de exercitare a optiunii. o In cazul optiunilor pe indici de bursa, valoarea contractului asupra caruia poarta optiunea este determinata prin inmultirea nivelului cotat al indicelui cu un multiplicator specificat de bursa. La exercitarea optiunii, diferenta dintre

7

nivelul cotat si valoarea curenta a indicelui este inmultita cu multiplicatorul respectiv pentru a se determina suma ce trebuie platita catre/ de catre cumparatorul optiunii de catre/ catre vanzatorul acesteia. Daca avem in vedere scopul efectuarii lor, operatiunile de bursa pot fi clasificate dupa cum urmeaza: a) Operatiuni speculative, prin care se urmareste obtinerea unui profit din diferenta de cursuri intre momentul incheierii si momentul lichidarii operatiunii; operatorul isi asuma, in mod corespunzator, un risc deoarece evolutia cursului bursei nu poate fi anticipata cu certitudine. Principiul director in aceste operatiuni este cel al oricarei afaceri: Äcumpara mai ieftin decat vinzi´ (buy low, sell high). Astfel, de exemplu, in cazul contractelor futures sau la termen speculatorul Äla scadere´ (bear, à la baisse) mizeaza pe o scadere a cursului pe care lucreaza. Ca atare, el va da un ordin de vanzare futures sau la termen, luand o pozitie Äscurta´ (short); daca pana la scadenta contractului cursul scade, el isi va acoperi pozitia printr-o cumparare, castigand diferenta dintre cele doua cursuri (a vandut mai scump si a cumparat mai ieftin). Invers, speculatorul Äla crestere´ (bull, à la hausse) anticipeaza o majorare a cursului si da un ordin de cumparare futures (la termen), luand o pozitie Älunga´ in bursa (long); daca pana la scadenta cursul creste, el va face o vanzare, castigand diferenta de pret (a cumparat mai ieftin si apoi a vandut mai scump). b) Operatiunea de arbitraj, prin care se urmareste obtinerea unui castig din diferenta de cursuri, fara a exista practic riscul pretului. De exemplu, se cumpara un titlu pe o piata unde acesta coteaza mai ieftin si se revinde concomitent pe o piata unde titlul coteaza mai scump, incasandu-se diferenta de pret. O forma a operatiunii de arbitraj este speadingul: un investitor cumpara titluri pentru scadenta t1 si face concomitent o vanzare petru scadenta t2, bazanduse pe diferenta favorabila dintre cele doua cursuri. c) Operatiuni de acoperire, prin care cel care le realizeaza doreste sa se acopere impotriva riscului de pret, urmarind in principiu conservarea valorii activelor sale in conditiile unei piete instabile si nu obtinerea unui profit. Aceste operatiuni sunt cunoscute sub denumirea de hedging si prezinta doua variante de baza. In hedgingul vanzator, cel care vinde futures la bursa dispune de titlurile respective sau urmeaza sa le primeasca ferm pana la scadenta contractului la termen; in cazul in care cursul titlurilor scade, el inregistreaza o pierdere la portofoliul sau de titluri, dar castiga la bursa deoarece are o pozitie de debitor si piata a scazut. In cazul hedgingului cumparator, cel care cumpara futures la bursa are o obligatie ferma de predare a titlurilor la termen; daca pretul tilturilor creste, el inregistreaza o pierdere ca debitor al acestora, dar va catiga la bursa unde are o pozitie de creditor si piata a crescut.

d) Operatiuni cu caracter tehnic, care sunt efectuate de agentii de bursa pentru mentinerea echilibrului si stabilitatii pietei. Cei care fac astfel de operatiuni joaca rolul de Äcreatori de piata´ (market makers); ei vand titluri in cont propriu atunci cand se manifesta o cerere neacoperita pe piata, respectiv cumpara cand oferta este excedentara. Urmarind obtinerea unui profit din diferenta de preturi ei actioneaza implicit in sensul echilibrarii pietei. O informatie foarte importanta pentru investitorii in obligatiuni este modalitatea de codificare a emisiunilor. Fiecare emisiune de obligatiuni are un cod (numit si simbol) sub care se tranzactioneaza si care intotdeauna prezinta urmatoarele informatii: simbolul emitentului si anul scadentei. De exemplu, daca simbolul emisiunii este IBRD10, vom sti ca este vorba de emisiunea realizata de BancaMondiala (simbol IBRD) cu scadenta in anul 2010. Daca obligatiunile au fost emise prin oferta publica, atunci avestea sunt listate pe o piata administrata de BVB. In cazul in care un investitor cumpara obligatiuni in oferta (la momentul emisiunii), acesta are posibilitatea tranzactionarii titlurilor la bursa, dupa listare. Pentru a putea tranzactiona obligatiunile detinute, orice investitor care nu are deschis un cont de investitii va trebui sa se adreseze unei societati de brokeraj. Intercapital Invest ofera tuturor investitorilor interesati posibilitatea deschiderii unui cont de tranzactionare. Deschiderea unui cont este foarte simpla, procedura fiind similara cu cea pentru deschiderea unui cont de actiuni. Aveti nevoie numai de un document de identitate (buletin sau pasaport pentru persoanele nerezidente). Deschiderea de cont presupune semnarea unui contract de investitii in care va fi stipulat comisionul perceput de Intercapital Invest pentru astfel de tranzactiii. Bursa de Valori Bucuresti administreaza doua segmente pe care se pot tranzactiona intrumente financiare cu venit fix ± una este piata obligatiunilor municipale si a celor corporative, iar cea de-a doua este cea a obligatiunilor de stat. Diferenta dintre cele doua este data de decontare. Daca in cazul obligatiunilor municipale si a celor corporative decontarea se face in a 3-a zi lucratoare (T+3) de la data tranzactiei, asemeni actiunilor, in cazul obligatiunilor de stat decontarea se face in a 2-a zi lucratoare (T+2). Bursa de valori este locul in care valorile mobiliare sunt tranzactionate dupa o procedura specifica. Ea asigura o piata pentru: - emitenti (reprezentati de guvern si societati comerciale interesate de cresterea capitalului) - investitori (persoane fzice sau juridice dornice sa-si investeasca surplusul de capital) - intermediarii de valori mobiliare (care asigura legatura dintre primele doua categorii si mentin lichiditatea pietei).

 

9

Rolul bursei este foarte important, pentru ca ea asigura libera circulatie a valorilor mobiliare la un pret care reflecta raportul dintre cerere si oferta. Deoarece bursa concentreaza cererea si oferta de valori mobiliare, acest lucru garanteaza lichiditatea capitalului.

Decontarea este procesul prin care are loc schimbul de valori mobiliare si bani intre vanzator si cumparator; prin urmare, un cumparator de obligatiuni de stat intra in posesia efectiva a acestora in doua zile lucratoare de la data tranzactiei, iar un cumparator de obligatiuni municipale si corporative in trei zile lucratoare. Instrumentele financiare cu venit fix se tranzactioneaza diferit fata de actiuni. Mai precis, daca in cazul acestora din urma pretul la care cererea se intalneste cu oferta este exprimat in valoare absoluta, adica in lei pe actiune, pretul la care se efectueaza tranzactiile cu obligatiuni este exprimat procentual (ca pondere din valoarea nominala). Pentru o mai buna intelegere a mecanismului vom incepe cu un exemplu. Presupunem ca in data de 15.01.2009 un investitor intentiona sa cumpere obligatiuni emise de municipiul Bacau cu scadenta in anul 2026, si valoare nominala 100 lei. La acea data vom presupune ca preturile la bursa erau urmatoarele:

BID VOL BID ASK ASK VOL 10 100,0000 100,4000 10.000 10.000 99,9000 Daca un investitor intentiona sa cumpere 10 obligatiuni, platind vanzatorului pretul de 100,4%, atunci valoarea tranzactiei ar fi fost de 10*100,4%*100 lei = 1004 lei. ("Bid" exprima preturile de cumparare de la bursa, iar "Ask" preturile de vanzare). Suma de 1004 lei nu reprezinta valoarea integrala a tranzactiei. La aceasta suma se adauga si dobanda acumulata. Principiul este ca legat de faptul ca vanzatorul obligatiunilor este indreptatit sa primeasca dobanda acumulata de la data ultimei plati de dobanda de catre emitent pana la data vanzarii. Aceasta este platita de cumparator, in mod automat, la data efectuarii tranzactiei. Cumparatorul nu iese in pierdere datorita platii acestei dobanzi acumulate, intrucat la data urmatoarei plati de dobanda de catre emitent, el va primi cuponul integral, inclusiv pentru perioada in care nu a detinut obligatiunile.

10

Prin urmare, pretul afisat in sistemul bursei este un pret net (numit si clean price); tranzactia se realizeaza la un pret ce include automat si dobanda acumulata, acesta fiind un pret brut (numit si dirty price). Ca mod de calcul, pretul efectiv la care se realizeaza tranzactiile (dirty price) este urmatorul: DP (Dirty Price) = CP (Clean price) + AI (Dobanda acumulata). In exemplul de mai sus, CP=100,4%(CP)+4,39%(AI)=104,79%. In concluzie, daca o obligatiune se tranzactioneaza la o data diferita de prima zi de dupa data de referinta pentru plata unui cupon, atunci pentru un cumparator costul efectiv al unei tranzactii (pretul dirty) este format din cotatia din piata (pretul clean) si dobanda acumultata. Pretul dirty, pretul clean si dobanda acumulata sunt disponibile in sistemul de tranzactionare al Bursei de Valori Bucuresti (BVB) si pot fi solicitate de catre orice client brokerului sau.

1.4.

EVALUAREA OBLIGATIUNILOR

În momentul în care se evalueaz o obliga iune se iau în considerare pe lâng pre i alte concepte precum durata obliga iunilor, sensibilitatea i convexitatea. În cele ce urmeaz vom trata pe rând aceste concepte. Durata obliga iunilor reprezint media ponderat a scaden ei fluxurilor utilizând ca ponderi valoarea prezent a fiec rui flux în total fluxuri actualizate.

11

Conceptul de durat a fost introdus în anul 1938 de c tre Frederick Macaulay, iar în opinia mai multor autori reprezint perioada în care se recupereaz investi ia realizat în obliga iuni. Sensibilitatea obliga iunilor reprezint modificarea procentual a pre ului unei obliga iuni în urma modific rii cu un punct procentual a ratei dobânzii (a randamentului). De aceea, putem spune c sensibilitatea m soar riscul ratei dobânzii. Sensibilitatea depinde de durata obliga iunilor, durata reprezentând un instrument esen ial în imunizarea portofoliilor la riscul ratei dobânzii. Exist o rela ie invers între pre ul obliga iunii i m rimea duratei, pentru varia ii mici ale ratei dobânzii. Cu alte cuvinte, obliga iunile cu durat mai mare pot înregistra câ tiguri sau pierderi mai mari în urma sc derii sau cre terii ratei dobânzii decât obliga iunile cu o durat mai mic . Valoarea unei obligatiuni este reprezntata de valoarea actualizata (prezenta) a fluxurilor de numerar viitoare generate de obligatiune, adica de platile de cupoane si de rambursarea principalului la scadenta. Randamentul obligatiunii sau YTM-ul (Yield to Maturity) este o rata anualizata care egalizeaza valoarea actualizata a fluxurilor viitoare cu pretul obligatiunii. Acest indicator exprima castigul investitorilor din obligatiune. In cazul in care obligatiunea se tranzactioneaza la un pret diferit de 100%, atunci randamentul acesteia nu mai este cel nominal, inclus in prospectul de emisiune. Brokerul Dumneavoastra va va oferi toate informatiile necesare legate de preturile din piata si nivelul YTM la un anumit moment. In situatia in care ati cumparat obligatiuni de la BVB, este important sa va adresati agentului de plata al emisiunii pentru a-l informa care este contul bancar in care doriti sa fie platite sumele de bani care vi se cuvin. Daca nu, acestea vor fi trimise prin mandat postal la adresa dumneavoastra de domiciliu. Agentul de plata este mentionat in prospectul de emisiune al ofertei de obligatiuni.

1.5.

Riscuri aferente investitiilor in obligatiuni

Obligatiunile fac parte din categoria instrumentelor financiare cu riscuri mai reduse, ele fiind considerate de multe ori cele mai sigure plasamente (cum este cazul obligatiunilor emise de catre stat). Exista insa anumite riscuri care nu pot fi evitate si de care un eventual investitor trebuie sa tina cont. Cel mai important este riscul de dobanda. Intre evolutia ratelor de dobanda si pretul unei obligatiuni exista o relatie inversa: un investitor in obligatiuni nu va dori sa achizitioneze o

12

obligatiune la un pret egal cu valoarea nominala, daca ratele de dobanda in piata vor fi mai mari decat rata cuponului oferita de obligatiunea respectiva, asa cum un investitor nu va accepta sa vanda o obligatiune la valoarea nominala, in conditiile in care ratele de dobanda de pe piata in momentul acela sunt mai mici comparativ cu rata cuponului oferita de obligatiunea respectiva. Aceasta inseamna ca preturile obligatiunilor evolueaza in sens invers ratelor de dobanda din piata (atunci cand dobanzile de pe piata bancara si financiara cresc, preturile obligatiunilor scad la bursa, si invers). Evolutia viitoare a dobanzilor nu poate fi estimata cu precizie, tot asa cum preturile viitoare ale actiunilor nu pot fi estimate in mod foarte precis. Un alt risc la care este expus un investitor in obligatiuni este riscul de lichiditate. Pe pietele de capital mai putin mature, cum este cazul pietei autohtone, exista un risc de lichiditate care reprezinta posibilitatea de a nu gasi contraparte pentru o tranzactie intr-un anumit moment. Riscul de nerambursare a sumei imprumutate poate aparea in momentul in care emitentul ajunge in incapacitate de plata. Acest risc este acoperit in cazul obligatiunilor garantate. 1.6. Avantajele si dezavantajele investitiei in obligatiuni

Principale ratiuni pentru care investitorii cumpara obligatiuni sunt legate de risc, investitiile in obligatiuni fiind mult mai putin riscante decat cele in actiuni. Investitiile in actiuni depind de rezultatele financiare ale emitentilor, de contextul de piata sau de contextul macroeconomic, fiind considerate investitii cu venit variabil. In schimb, obligatiunile asigura un venit fix pe perioada de viata. In perioade de crestere economica in care emitentii listati au rezultate financiare in crestere, trendul de piata este unul ascendent, iar ratele de dobanda sunt mici, investitorii aleg ca modalitate preponderenta de investire a economiilor actiunile, acestea putand aduce randamente superioare. In perioade de instabilitate, dominate de incertitudine economica, investitia in actiuni devine una mult mai riscanta decat in trecut. Pentru conservarea capitalului, investitorii se orienteaza catre instrumentele care ofera un venit fix, chiar daca acesta poate fi de multe ori mult mai mic decat cel oferit de actiuni. Dezavantajele investitiei in instrumente financiare cu venit fix pe piata de capital autohtona sunt legate de fluctuatia ratelor dobanzii si de lichiditate redusa in anumite perioade. Avantajul major al investitiei in obligatiuni este conservarea capitalului si fructificarea lui la rate de dobanda fixe in perioade de declin economic, cand investitiile in actiuni devin mai riscante. In mod traditional, emisiunile de obligatiuni municipale erau practic inaccesibile pe piata secundara, din cauza lipsei vanzatorilor; in trecut, cand

13

dobanzile bancare erau mult mai mici decat in prezent, cumparatorii de obligatiuni in ofertele publice le pastrau pe perioade lungi, datorita lipsei unei alternative comparabile. 1.7. Plasarea si rambursarea imprumuturilor publice PLASAREA IMPRUMUTURILOR este operatiunea prin care statul intra in posesia sumei imprumutate. La creditele obligatare momentul incasarii sumei imprumutate depinde de tehnica de plasare. TEHNICI FOLOSITE LA PLASAREA IMPRUMUTURILOR DE STAT 1.Plasarea direct de catre stat a titlurilor prin intermediul institutiilor ce apartin Ministerului de Finante, de regula trezorerii publice. EFECTELE plasarii directe: -statul inta treptat in posesia sumei imprumutate, pe masura ce reuseste sa vinda inscrisurile emise -operatiunea de vinzare impune un cost generat de cheltuielile institutiilor publice ce se ocupa cu vinzarea inscrisurilor. Acest cost reduce randamentul imprumutului deoarece din suma obtinuta din vinzarea inscrisurilor se scad cheltuielile de plasare 2.Plasarea prin intermediul bancilor sau a consortiilor bancare. Banca in calitate de intermediar fie preia in comision inscrisurile emise de stat fie le cumpara efectiv. y PLASAREA IN COMISION; banca isi asuma responsabilitatea sa vinda titlurile emise de stat la valoarea nominala sau la pret de emisiune. Pe baza contractului statul pune la dispozitia bancii un anumit nr. de inscrisuri pe care aceasta intr-un anumit interval de timp numit perioada de plasament vinde aceste inscrisuri posesorilor de capital. Pe masura vinzarii inscrisurilor, banca pune banii incasati la dispozitia statului retinind comisionul prevazut in contract. EFECTELE plasarii in comision: -statul intra treptat in posesia banilor -riscul plasarii din punct de vedere al vinzarii inscrisurilor revine statului -randamentul imprumutului depinde de comisionul pe care il percepe banca

14

y CUMPARAREA INSCRISURILOR EMISE DE STAT DE CATRE INTERMEDIARI; banca cumpara toate inscrisurile emise de stat la un pret de emisiune prevazut in contractul de intermediere, inscrisuri pe care ulterior le vinde la un pret mai mare decit pretul de emisiune. Exista cazuri in care banca nu poate vinde inscrisurile la un pret mai mare decit pretul de emisiune si atunci fie le vinde la un pret mai mic acceptind pierderea, fie ramine unicul creditor al statului asteptind data scadentei imprumutului. EFECTELE plasarii prin intermediari: -statul intra dintr-o data in posesa sumei imprumutate -riscul plasamentului se transfera catre banca 3.Plasarea prin intermediul bursei de valori EFECTELE plasarii prin bursa de valori -inregistrarea variatiilor de curs face imposibila cunoasterea sumei rezultate din vinzarea inscrisurilor -cheltuielile de plasament sint reduse deoarece inscrierea titlurilor la bursa se face automat ceea ce face ca randamentul imprumutului sa nu depinda de eventuale comisioane sau cheltuieli de cotare. Dobinda obligatiunilor poate fi modificata de catren stat atunci cind pe piata capitalurilor de imprumut se inregistreaza fluctuatii insemnate ale ratei dobinzii. Daca rata dobinzii creste statul poate modifica tot in sensul cresterii nivelul ratei dobinzii la obligatiunile deja emise. Aceasta operatiune poarta numele de AROZARE. EFECTELE cresterii ratei dobinzii la obligatiuni: -creste costul imprumutului deoarece cheltuielile cu dobinda vor fi mai ridicate -se mentine la acelas nivel cursul obligatiunilor pe piata Daca rata dobinzii scade statul poate proceda la o operatiune inversa arozarii, operatiune numita CONVERSIUNE. Conversiunea este posibila daca atit pe piata monetara cit si pe piata obligatiunilor private se inregistreaza o scadere a ratei dobinzii. EFECTELE scaderii ratei dobinzii: -scade costul imprumutului -se reduce gradul de fructificare a investitiei in titluri de stat

15

Creditorii nu sint obligati sa accepte conversia datoriei publice.In acest caz ei au dreptul sa solicite statului rambursarea imprumutului. Daca statul debitor se confrunta cu dificultati in rambursarea imprumuturilor se apeleaza la o operatiune numita CONSOLIDARE. Consolidarea reprezinta prelungirea termenului de rambursare. Astfel imprumuturile pe termen mediu se pot transforma in imprumuturi pe termen lung. Pentru stat efectul consolidarii vizeaza doua aspecte: -amina rambursarea datoriei pentru un buget viitor in care se presupune ca vor exista resurse provenite din venituri curente care sa permita rambursarea -se vor plati dobinzi suplimentare aferente anilor in care s-a prelungit plata imprumuturilor In cazul consolidarii, creditorii fie sint nevoiti sa accepte noua scadenta impusa de stat fie procedeaza la vinzarea pe piata a obligatiunilor detinute. In cazul vinzarii obligatiunilor apare un efect negativ referitor la scaderea cursului obligatiunilor din cauza ofertelor mari de vinzare. Pentru a se evita aceste efecte negative care fac ca detinatorii de capital sa isi piarda increderea in titlurile de stat, statul poate efectua o CONSOLIDARE DEGHIZATA. Prin aceasta cind se apropie scadenta unui imprumut se procedeaza la contractarea unui nou imprumut in scopul rambursarii imprumutului vechi ajuns la scadenta. RAMBURSAREA IMPRUMUTURILOR PUBLICE este operatiunea prin care se retrag din circulatie inscrisurile emise de stat. MODALITATI DE RAMBURSARE: 1. Rambursarea pe calea anuitatilor. Prin ANUITATE se intelege plata anuala de catre debitor a unei parti din valoarea imprumutata la care se adauga dobinda aferenta anului respectiv. Anuitatea presupune o rambursare esalonata a sumei imprumutate. Ratele anuale de rambursat pot fi egale, mai mari sau mai mici. Cel mai fregvent se foloseste rambursarea in rate egale. 2. Rambursarea prin intermediul bursei de valori mobiliare.Ori de cite ori pe piata sint cotate titluri de stat acestea pot fi retrase din circulatie in orice moment prin rascumpararea la bursa. Se urmaresc momentele cind cursul bursier are tendinta sa scada ceea ce face ca efortul bugetului de stat privind rascumpararea sa scada.

16

Aceasta modalitate prezinta avantajul ca este eimpla si nu comporta cheltuieli foarte mari de rascumparare. 3.Rambursarea prin trageri la sorti, se foloseste atunci cind numarul creditorilor statului este foarte mare si cind obligatiunile au fost emise fara o scadenta ferma. In scopul retragerii lor din circulatie se organizeaza periodic trageri la sorti. In acest caz sint restituite doar sumele aferente obligatiunilor care au iesit cistigatoare la tragerile la sorti. Aceste trageri se vor repeta astfel incit sa poata fi realizata rascumpararea integrala intr-un anumit interval de timp.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful