nr.

25

CARTE

Frumoasele adormite

Ciprian Măceșaru
Eguchi, un bărbat de 67 de ani,
află de la prietenul său Kiga despre
o casă în care bărbați în vârstă (și
"neputincioși") pot dormi lângă
fete tinere (unele chiar foarte tinere
- despre una dintre ele aflăm că are
în jur de 16 ani). Drogate nu se știe
cu ce, acestea sunt cufundate întrun somn din care nimic nu le poate
smulge. Există reguli stricte, bătrânii
nu au voie să le batjocorească. Personajul principal nu este încă un
"neputincios", dar, deși este tentat să
se culce cu acele fete, nu face nimic
atunci când constată că sunt virgine. Dacă faptul că fetele rămâneau
virgine era "nu atât un semn al respectului bătrânilor și al faptului că se
supuneau regulilor, cât cu siguranță
semnul dureroasei lor neputințe"
(p. 50), iată că, totuși, încă potentul
Eguchi refuză să le defloreze. Fără
să știe care este situația lui Eguchi,
cea care îl primește mereu în acest
club secret al bătrânilor, o misterioasă femeie de vreo 45 de ani, spune plină de ironie: "Nimeni dintre
clienții noștri nu face nimic. Toți

sunt de încredere" (p. 42). Nopțile
petrecute de Eguchi lângă corpurile tinere, viguroase, duc nu doar la
tristețea conștientizării acute a propriei decăderi, dar și la rememorări.
Mirosul fetelor, culoarea pielii lor,
rujul de pe buzele uneia și alte asemenea amănunte scoțând la iveală
amintiri importante. Deși oarecum
monoton, romanul conține scene al
căror simbolism nu ușor de descifrat
e provocator, aș spune subtil provocator, căci ideile se așază lent și delicat în mintea noastră, aproape pe
nesimțite. Abia după ce închizi cartea înflorește în minte acel ceva care
a ținut vie curiozitatea până la sfârșit,
sunt sensurile care se dezvăluie. Pe
cât de puțin antrenantă mi s-a părut ca lectură, pe atât de stimulativă
meditativ mi s-a părut retroactiv. Nu
degeaba am vorbit despre "înflorire",
căci în carte florile (cameliile unui
copac de patru sute de ani, o dalie
roșie) sunt încărcate de simbolistică. "Un copac bătrân de patru sute
de ani înflorise bogat și splendid" (p.
60); "Eguchi vedea camelii înflorite,
simțind mâna fetei deasupra ochilor
lui" (p. 64); "Pe când privea floarea
[e vorba despre dalia roșie - n.m.],
din interiorul ei a căzut o picătură
roșie" (p. 132). Dacă ratăm această
perspectivă simbolică a cărții, ratăm
totul, iar lectura devine un soi de
afundare într-o meschină și perversă psihologie primară. Fructul roșu
al unui dafin, culoarea roșu-închis a
draperiei de catifea, albul orbitor al
pielii, mirosul de prunc al virginelor, lapte-sânge, maternitate-dezvirginare, viol-moarte, prima femeie
(mama sau femeia cu care ai întâiul

contact sexual?), pătura electrică
sub care stau bătrânii și frumoasele
adormite, pătură care ne duce cu
gândul la o placentă, toate aceste detalii formează o stranie perspectivă
asupra vieții și morții, asupra lumii
în care totul pare să fie ciclic ("A căutat sânii fetei și i-a strâns în palmă cu
blândețe. A simțit o senzație ciudată,
ca și cum erau sfârcurile mamei lui
înainte de a fi gravidă cu el" - p. 39).
Până și ceaiul verde gustos oferit de
gazdă, misterioasa femeie de vreo 45
de ani, nu cred că este întâmplător.
Kawabata este stăpân pe universul
prozei sale, ca un demiurg căruia
nu-i scapă niciun detaliu. "Gândurile păcătoase se ascundeau probabil
neîncetat printre obiceiurile și ordinea acestei lumi" (p. 85). Și încă: "În
întunericul lumii zac ascunse nenumărate imoralități" (p.99). Atenție
așadar la pliurile acestei povești,
în ele veți găsi punctele care susțin
ideatica lui Kawabata. Frumoasele
adormite lucrează în noi cum nu
multe cărți reușesc. Desigur, rămâne
acea cruzime specifică literaturii nipone, iar asta ne înfricoșează, o cruzime atât de poetică, dar fără această
tușă n-am simți că citim un autor
japonez, nu-i așa?
Frumoasele adormite
Yasunari KAWABATA
Traducere din japoneză
și note de Anca Focșeneanu
Colecția Raftul Denisei
Editura Humanitas Fiction, 2014
www.revistaaccente.com

ISSN 2393 – 2732
ISSN-L 2393 – 2724
3

SoNoRo

FESTIVALUL
, a X-a EDIȚIE
“THE DREAMERS”
30.X – 16.XI.2015
BUCUREȘTI – ARAD – CLUJ-NAPOCA – BISTRIȚA
PROGRAM (BUCUREȘTI) Cvartetul Solartis (Sabin Penea &
I. CONCERT DE DESCHIDERE,
vineri, 30 octombrie, 19.30,
Palatul Cotroceni, Sala Unirii
Franz Schubert (1797-1828) –
Trio cu pian în mi bemol major
op.100
Gabriel Fauré (1845-1924) –
Cvartet cu pian, nr. 1, op. 15, în do
minor
George Enescu (1881-1955) –
Rapsodia Română nr. 1 într-un
aranjament pentru cvartet cu pian
de Thomas Wally
Diana Ketler, pian
Marc Bouchkov & Alissa Margulis, vioară
Răzvan Popovici, violă
Alexander Bouzlov & Bernhard
Naoki Hedenborg, violoncel
Accesul la acest concert se face
numai pe bază de abonament sau
invitație.

Ana Maria Marian, vioară, Laura
Zecheru, violă, Andrei Nițescu,
violoncel)
Intrarea liberă.

III. JOURNAL OF DREAMS,
duminică, 1 noiembrie, 19.00,
Palatul Cercului Militar Național,
Sala de Marmură
Claude Debussy (1862-1918) La terasse des audiences du claire de
lune, din Preludes pentru pian solo
François Couperin (1668-1733) Ordre 7eme pentru clavecin în sol
major
Claude Debussy (1862-1918) –
Trio cu pian în sol major, L.3
Jean Sibelius (1865-1957) – Cvintet cu pian
Diana Ketler & Konstantin Lifschitz, pian
Marc Bouchkov, Alissa Margulis
& Daniel Rowland, vioară
Răzvan Popovici, violă
II. SoNoRo-Interferențe 2015, Alexander Bouzlov & Bernhard
sâmbătă, 31 octombrie, 19.00,
Naoki Hedenborg, violoncel
Institutul Cultural Român
Bilete: 50 lei preț întreg, 25 lei preț
Lucrări de Sergei Rachmaninov, redus*
Johannes Brahms, César Franck,
Gaspar Cassadó
IV. THE NIGHT VISION,
Diana Ketler, pian
luni, 2 noiembrie, 19.30,
Alissa Margulis, vioară
The Ark
Răzvan Popovici, violă
Gustav Mahler (1860-1911) –
Alexander Bouzlov & Bernhard Cvartet cu pian în la minor
Naoki Hedenborg, violoncel
Robert Schumann (1810-1856) –
& Bursierii SoNoRo-Interferențe Nachtstück pentru pian solo
2015 Benjamin Dioszegi, pian
Oswaldo Golijov, (*1960) - TeneIulia Ghindă, vioară
brae pentru cvartet de coarde
Trio Ludens (Iulian Ochescu, Antonín Dvořák (1841-1904) –
pian, Rafael Butaru, vioară, Ella Witches Sabbath & By the Black
Bokor, violoncel)
Lake din Bohemian Forest, op. 63/8

4

pentru pian la patru mâini
Arnold Schönberg (1874-1951) –
Verklärte Nacht / Noaptea Transfigurată, op. 4 pentru trio cu pian
Diana Ketler & Konstantin Lifschitz, pian
Marc Bouchkov, Alissa Margulis &
Daniel Rowland, vioară
Vladimir Mendelssohn & Răzvan
Popovici, violă
Alexander Bouzlov & Natalia Margulis, violoncel
Bilete: 50 lei preț întreg, 25 lei preț
redus*
V. THE FOURTH DAY,
marți, 3 noiembrie, 19.30,
Catedrala Sf. Iosif
Lucrări de Eugene Ysaye, Johann
Sebastian Bach și Wolfgang Amadeus Mozart.
Marc Bouchkov & Alissa Margulis, vioară
Vladimir Mendelssohn & Răzvan
Popovici, violă
Alexander Bouzlov & Natalia Margulis, violoncel
Intrarea liberă.
VI. THE DREAMERS,
miercuri, 4 noiembrie, 19.30,
Muzeul Național de Artă al României, Sala Auditorium,
Joseph Haydn (1732-1809) –
Cvartet de coarde op.50, în fa major, nr.5 "Visul" - II Poco adagio
Franz Schubert (1797-1828) –
Dansuri pentru piano solo
John Harbison (*1938) - "November 19, 1828" pentru cvartet cu
pian
Frank Bridge (1879-1941) – Phantasy pentru cvartet cu pian, H.94
Robert Schumann (1810- 1856) –
Trio cu pian în re minor, nr. 3
Diana Ketler & Konstantin Lifschitz, pian

Marc Bouchkov, Alissa Margulis
& Alexander Sitkovetsky, vioară
Vladimir Mendelssohn & Răzvan
Popovici, violă
Alexander Bouzlov & Natalia Margulis, violoncel
Bilete: 50 lei preț întreg, 25 lei preț
redus*
VII. IL SOGNO, vineri, 6 noiembrie, 19.00, Palatul Cercului
Militar, Sala de Marmură
Ottorino Respighi (1879-1936) –
Antiche Danze pentru orchestră de
cameră
Giaccomo Puccini (1858-1924)
– Crisantemi pentru cvartet de
coarde
Luigi Boccherini (1743-1805)
– Cvintet cu pian în do major,
G.418
Ermanno Wolf-Ferrari (18761948) – Serenata din I gioielli
della Madonna pentru clarinet și
orchestră
– Danza Napoletana din I gioielli
della Madonna pentru clarinet și
orchestră
Giaccomo Puccini (1858-1924) –
Storiella d'amore pentru clarinet și
orchestră
Giuseppe Verdi (1813-1901) – Ad
una stella pentru clarinet și orchestră
Gioachino Rossini (1792-1868) –
Medley: Recalling Rossini în aranjamentul lui D. Torta
Diana Ketler & Konstantin Lifschitz, pian
Alissa Margulis & Alexander Sitkovetsky, vioară
Vladimir Mendelssohn & Răzvan
Popovici, violă
Alexander Bouzlov & Alexander
Chausian, violoncel
Michel Lethiec, clarinet
CHAARTS

Bilete: 50 lei preț întreg, 25 lei preț Alexander Sitkovetsky, vioară Răzvan Popovici, violă
redus*
Michel Lethiec, clarinet
VIII. FROM DUSK TILL DAWN, CHAARTS
sâmbătă, 7 noiembrie, 11.00, Co- Bilete:
Categoria I - 150 lei preț întreg, 75
legiul Național ”George Enescu”
Ludwig van Beethoven (1770- lei preț redus*.
1827) – Cvartet de coarde, Categoria a II-a - 100 lei preț înop.18/nr.1 în fa major Charles treg, 50 lei preț redus*.
Ives (1874-1954) – Largo pentru Categoria a III-a - 70 lei preț înclarinet, vioară și pian Jean Fran- treg, 35 lei preț redus*.
caix (1912-1997) – Nonetto în
mi bemol major după cvintetul XI. ON DREAMING – Salon Mupentru suflători și pian KV 452 de zical, luni, 9 noiembrie, 19.30,
ARCUB, Hanul Gabroveni
Wolfgang Amadeus Mozart.
Cu: Marius Chivu, Răzvan PopoDiana Ketler, pian
Daniel Rowland & Alexander Si- vici, Edmond Niculușcă
Richard Strauss (1864-1949) –
tkovetsky, vioară
Vladimir Mendelssohn & Răzvan Cvartet cu pian în do minor
Ernst von Dohnányi (1877-1960)
Popovici, violă
– Cvintet cu pian, op. 26, nr. 2
Alexander Chausian, violoncel
Diana Ketler, pian
Michel Lethiec, clarinet
Daniel Rowland & Alexander SicasalQuartet
tkovetsky, vioară
CHAARTS
Răzvan Popovici, violă
Intrarea liberă.
Alexander Chaushian, violoncel
IX. SPOKEN DREAMS, sâmbă- Bilete: 50 lei preț întreg, 25 lei preț
redus*
tă, 7 noiembrie, 20.00, The Ark
Lucian Ban, pian & Mat Maneri,
XII. DREAM ON - HAPPY
violă
Bilete: 50 lei preț întreg, 25 lei preț BIRTHDAY SoNoRo!, marți, 10
noiembrie, 19.30, Palatul Bragaredus*
diru
X. MOZART: RADIOGRAPHY Program-surpriză cu Gilles Apap
OF DREAMS, duminică, 8 no- & artiștii SoNoRo
Diana Ketler, pian
iembrie, 19.00, Ateneul Român
Wolfgang Amadeus Mozart (1756- Gilles Apap, Daniel Rowland &
1791) – Concert pentru clarinet și Alexander Sitkovetsky, vioară
Vladimir Mendelssohn, Christian
orchestră în la major, KV 622
– Sinfonia Concertante pentru Naș, Răzvan Popovici, violă
vioară, violă și orchestră în mi be- Alexander Chaushian, violoncel
Srdjan Vukasinovic, acordeon
mol major, KV 364/320d
– Concert pentru două piane și Bilete: 100 lei preț întreg, 50 lei
orchestră în mi bemol major, KV preț redus*
365/316a
Diana Ketler & Konstantin Lifs- *Reducerea este valabilă pentru
elevi, studenți și pensionari.
chitz, pian

5

Poezie Cehă contemporană

Alice
Prajzentová
(n. 1982)

Jitka
Hanušová
(n. 1982)
tatăl în Belarus
se pregătește pentru primul rond
de noapte...
dintre doi camarazi de arme, se întoarce acasă numai unul
dacă celuilalt i se pune la îndoială
loialitatea

***

***
iar au venit,
mamă!
De azi-dimineață
tot curăță
instalația de încălzire cu energie
spirituală
de lângă grămada de coji de pâine
uscate
pentru iepuri
ca să aibă ce să arunce
când le-or face
curat în cuști

***
fiecare pentru sine cu propria sa
luptă
fiul și tatăl
fiul în Bașkiria are paralizie infantilă
localnicii îl hrănesc cu morcovi
maică-sa îl înfășoară-n cârpe

6

azi de dimineață avortonul
a scos coasa
din colțul șopronului
orfelina de suflet a lu´ tata-mare
o năpădise praful
a umezit tocila
în găleata cu apă de ploaie
stătută o săptămână așa cum trebuie
mâine-i scuipă maică-si un bunrămas

în pădure
În mijlocul pădurii
de pietre împrejmuit
mestecănișul
lumină supranaturală
de parcă ar fi turnat cineva lapte
și lumina se evaporă
se împreunează cu soarele
amurgind

la anu´ o să ia de ceafă niște pisoi
Acestea nu se pot împărtăși
și tot în găleata asta
o să le-arate drumul către lumea și-acolo dac-ai fi
vezi altceva
cealaltă
sau în alt fel
e o experiență la fel
de intransmisibilă
***
Am făcut sex sprijiniți de
balustradă,
o balustradă de lemn,
așchiile ne pătrundeau în palme

semnal
a trecut pe lângă noi un autobuz
trei călători cu tot cu șoferul,
le-am făcut cu mâna
cu una dintre mâini,
cu cealaltă ne propteam de gard
pădurea foșnea,
pârâul susura
pe nu știu unde o ciocănitoare întrun copac ciocănea
aerul încremenise,
așa cum se întâmplă spre sfârșitul
verii,
vremea culesului,
vremea aromei grele a zilelor
fertile.

***

Jana
Orlová
(n. 1986)

***

Într-un hotel cu ora
orele trec
ca niște puncte negre ale morții
patul
se sprijină pe butuci
***
Când totul se va scurge din mine
îmi vei spune pa
Va rămâne numai un spațiu
amar pentru ură
Va rămâne numai un spațiu
amar pentru bucurie

Nu-i nevoie să vii
Mătur sentimentele le adun pe
făraș
în timp ce bunica
adună găinaț de pui cu mâna goală
***
Îmi gătesc singură
singură îmi spăl vasele
singură adorm
Principalul e să n-ai copii
ar fi mai greu să fugi de ei
***

***
În nopțile când sunt singură
și mă tem de anestezia locală
mă plimb prin apartamentul lui
În gură simt gustul de oțel

La demonstrația de protest împotriva supermarketului
au început să ardă pe rug fetele
goale pușcă
am fugit îmbrăcată
în cămașa altcuiva

Traduceri din limba cehă
de Mircea Dan Duță

Anotimpul umbrei
Léonora Miano
Trad. din limba franceză
de Cristina Radu
IBU Publishing, 2015
„O carte minunată și poetică în
care scriitoarea cameruneză abordează «vânătoarea omului de către om». (Afrique Magazine)
Născută la Douala, în Camerun,
în 1973, Léonora Miano trăiește
în Franța din 1991. În 2013, a
câștigat Premiul Femina cu romanul Anotimpul umbrei. Premii și
distincții literare: Premiul Femina
și Marele Premiu pentru romanul metis (2013), Marele Premiu
literar al Africii negre pentru ansamblul operei literare, Premiul
Seligmann împotriva rasismului
(2012), Trofeul pentru arta afrocaraibiană (2010), Premiul Eugénie Brazier (2009), Premiul pentru excelență cameruneză (2007),
Premiul Goncourt al liceenilor,
Premiul Louis Guilloux, Premiul
René Fallet, Premiul Montalembert (2006). Romanul său
L'intérieur de la nuit este, din 2010,
înscris în programa școlară din
Camerun. În 2014, Léonora Miano a primit distincția de Cavaler al
Artelor și Literelor (Franța).

7

CITADIN

Simona Preda
Fondante
Recunosc că îmi plac fondantele!
Cele albe și roz pal... Marmorate și
ușor baroc, m-au dus întotdeauna
cu gândul la cofetăriile de la
Versailles. Hai că demitizez - cele
mai bune fondante din copilăria
mea le prepara într-o bucătărioară
un bătrânel tare simpatic. Gurile
rele spuneau că ar fi fost doctor
evreu. Nimic spectaculos în afară
de faptul că avea casa lipită de una
dintre aleile din cimitir. Și cum avea
comenzi foarte des, locul - de altfel
plin de castani - mirosea superb
a sirop de trandafiri si de cireșe...
Lucrurile se petreceau cândva pe la
începutul anilor '80. Concitadinii
mei poate își amintesc de cimitir! De
fapt, ar trebui să îl singularizez și să
îi spun cimitirul, pentru că este acel
cimitir al orașului, al cunoscuților,
al copilăriei mele de undeva, de
aiurea, din provincie. Nu despre
morți, ci despre bomboane ar fi
vorba. Dar morții și bomboanele
- cele de pe colivă, cele aruncate
pe la punțile de trecere din ritual –
nu fac neapărat o pereche nefastă,
pornesc de la premisa că asocierea
rămâne validă în plan logic. Pe
scurt, cimitirul din oraș era scăldat

8

în iz vâscos și dulce de fondante!
Cum toți ne conduceam morții
pe-acolo, și cum uneori, copil fiind,
aveam strania senzație că se moare
des, am văzut de multe ori tăvi
imense cu fondante colorate lăsate
să își împietrească faldurile groase
pe pervazul ferestrelor deschise.
Adoram imaginea și pentru
prima dată manifestam dualități
și vinovății. Urmăream cortegiile
împreună cu copiii - veri, prieteni
și vecini de-ai mei - și trăgeam cu
ochiul spre minunățiile dulci. Ne
chema uneori la geam și parcă îl văd
cum, așa, cu manșetele suflecate,
ne împărțea bomboane sau ne
dădea cu o lingură mare de lemn să
gustăm dintr-un șerbet colorat. Și
chicotea ca un copil când țopăiam
fericiți. Și clopotul îi petrecea pe
toți defuncții într-o aromă veșnică.
Timp a trecut de-atunci, mai bine
de trei decenii. Cimitirul a rămas,
bătrânelul a murit (oare cum or fi
mirosit mâinile lui harnice așezate
pe piept?), eu am plecat din oraș…
Se spune însă că senzațiile copilăriei
rămân acolo, ghemuite timid
într-un colț de suflet. Și probabil
ceva naiv din mine se va întreba
întotdeauna dacă moartea va să
vină la pachet cu două fondante….
De preferat roz pal!

Genul
supraviețuitorului
Cumva ne regăsim toți în sintagma
supraviețuitor. Unii mai mult, alții
mai puțin. Există însă un gen anume
al supraviețuitorului, acel ins care
străbate anii fără implicare, fără
riduri, fără să fie acolo sufletește.
Și nu mă refer la supraviețuitorul
din filme, la erou, ci la acel ins care
manifestă fățiș un soi de ignoranță.
Doar traversează anii și ajunge la
linie neatins și nepetrecut. Privirea
sa e ștearsă, deși ochii iscoditori
par să se miște încontinuu. Este
peste tot, dar nu îl regăsești.
Apare și el la sfârșit, când actul
și-a jucat drama, și afirmă placid
că a aluat parte la spectacol. Pe
supraviețuitor nu-l afectează nimic,
râde dacă trebuie, se agită că dă
bine, minte, se jură, jelește și înjură.
N-o face cu nerv, nu e pătimaș,
e doar gălăgios și circumspect la
cei din jur care-l observă. N-are
idealuri, nu-i servesc la nimic.
Evident, nici pasiuni n-are. Nu
problematizează, nu polemizează,
nu suferă, nu condamnă și nu iartă.
Pare depersonalizat, imun și plat.
Manifestă doar funcții vitale. E și el
parte a dumnezeirii, dar de obicei
nu o onorează. Este superficial și
are carii. Nu îl afectează moartea
sau nașterea. A celorlalți, evident.
Și este peste tot, întoarce capul și ai
să îl vezi…