Referat Ministerul Afacerilor Externe şi Misiunile Diplomatice ale Germaniei Ministerul Afacerilor Externe Foreign Office (în germană: Auswärtiges

Amt, AA) este Ministerul de Externe din Germania, şi este responsabil atât pentru politica sa externă şi relaţiile sale cu Uniunea Europeană. De la 1871 - 1919, a fost condus de către secretarul de ex terne, iar din 1919, a fost condus de către ministrul de Externe al Germaniei. Î ncepând cu 2009, Guido Westerwelle a servit ca Ministru de Externe şi vice-cance lar, precum şi Werner Hoyer şi Cornelia Pieper ca miniştri de stat. Sediul ministerului este la Markt Werderscher în districtul Mitte, centrul isto ric al Berlin. Auswärtiges Amt a fost înfiinţat în 1870, pentru a forma politica externă a Conf ederaţiei Germane de Nord, precum şi din 1871 a Imperiului german. Biroul de Ext erne a fost iniţial condus de un secretar de stat în timp ce cancelarul a rămas responsabil cu afacerile externe. În primii ani ai naţiunii germane-stat, în tem eiul Otto von Bismarck, Ministerul de Externe pe Wilhelmstrasse No. 76 de lângă Cancelaria Reich-ului avea cite două departamente, unul politic şi economice, ju ridic şi consular. După demiterea lui Bismarck în 1890 un alt departament pentru politica colonială a fost stabilit, apoi preluată ca Reichskolonialamt separate în 1907. În fruntea primului război mondial Auswärtiges Amt avut de a face cu p olitica proprie externă a împăratului Wilhelm al II. În 1919, Biroul de Externe a fost reorganizat şi o structura moderna a fost stab ilit. A fost instituită de acum sub autoritatea unui ministru de externe, chiar dacă încă era solicitat Amt, din motive tradiţionale. Şeful mai cel mai popular din Ministerul de Externe în timpul Republicii de la Weimar a fost Gustav Strese mann, ministrul de externe 1923 - 1929, care a încercat o reconciliere cu a Trei a Republici franceze, care a obţinut- împreună cu Aristide Briand - 1926 Premiul Nobel pentru Pace. În 1932, Konstantin von Neurath a fost numit ministru de ext erne, de asemenea, el a deţinut funcţia după ce Hitler a devenit cancelar, găsin du-se expus concurenţei în creştere din partea politicienilor nazişti ca Alfred Rosenberg şi Joachim von Ribbentrop, care l-au urmat în 1938. În timp ce Georg Dertinger a fost numit primul ministru al Afacerilor Externe din Germania de Est deja în 1949, Auswärtiges Amt a Germaniei de Vest, ca urmare a statutului de ocupaţie aliate, nu a fost restabilită până la 15 martie 1951. Cancelarul Konrad Adenauer a luat biroul de primul ministru de externe de la Bon n, până la inaugurarea Heinrich von Brentano în 1955. Din moment ce Willy Brandt a servit ca ministru de externe al coaliţii în conformitate cu Kurt Georg Kiesi nger din 1966, biroul de obicei, a fost în legătură cu poziţia de vice-cancelar. Din 1974 până în 1992 - cu o scurtă pauză în 1982 - Hans-Dietrich Genscher a se rvit ca ministru de externe şi joacă un rol vital în pregătirea reunificarea Ger maniei. În anul 2000, Ministerul de Externe a fost mutat înapoi la Berlin, unde a mutat în fosta clădire Reichsbank, fostul sediul al Comitetului Central al Uni tăţii Partidul Socialist din Germania, şi o anexă nou construit. Fostul Minister la Bonn, a rămas un scaun de al doilea. Ministerul de Externe a subliniat întot deauna continuitatea sa şi tradiţiile din 1870 încoace. Biroul Federal de Externe este condus de Guido Westerwelle, ministrul federal al Afacerilor Externe. Următorii în linie sunt doi miniştri de stat, Werner Hoyer şi Cornelia Pieper, precum şi cei doi secretari de stat Reinhard Silberberg şi P eter Amon. Miniştrii de stat federali asistă ministrul de externe în sarcinile întocmite de guvernul său, presupunând în principal funcţii politice. După cum cel mai înal t rang al funcţionarilor publici, secretarii de stat reprezintă ministru la cond ucerea Serviciului de Externe ca un întreg. Ei au sarcina să conducă secţiunile care le sunt atribuite în sediul central şi să monitorizeze misiunilor străine.

În fiecare zi, există o întâlnire a directorului cu secretarii de stat, cu dir ectorul General al Oficiului Federal de Externe pentru a discuta despre evoluţii le globale actuale, precum şi concluziile care pot fi trase. Personalul politic al Biroului Federal de Externe este direct responsabil faţă d e ministrul federal. Acesta este împărţită în trei divizii. Divizia pentru Parlament şi Cabinetul. Aceasta menţine contactul dintre Biroul Federal de Externe şi de Parlament. Act ivitatea parlamentară include contacte cu grupurile parlamentare, în Bundestag-u l german, pregătirea reuniunilor plenare pe probleme de politică externă şi euro peană, pregătirea şi desfăşurarea reuniunilor Comitetului Bundestag-ului pentru afaceri externe şi al Comisiei pentru afaceri ale Uniunii Europene, precum şi Co mitetele Bundesrat pentru afaceri externe şi afaceri europene. Sarcini supliment are includ răspunde la anchete parlamentare, pregătirea şi punerea în aplicare e xcursii de către membrii Bundestag-ul german în ţări străine şi încurajarea cont actelor parlamentare internaţionale, împreună cu Bundestag şi Bundesrat. Divizia pentru presă. Aceasta monitorizează în mod constant ştirile şi presa şi este prima sursă pentr u presa scrisă, radio şi televiziune, precum şi alte opinii a organelor acredita te în Republica Federală Germania pentru întrebări cu privire la întregul spectr u de Federal de Externe. Divizia de presă informează eşalonul de sus şi diviziil e individuale de la ştiri şi presă de la domiciliu. Ajută să pregătească şi să e fectueze conferinţe de presă, discuţii de fundal, interviuri şi apeluri fotograf ie. Biroul Federal de Externe reprezinta cuvântul al Ministerului Federal la con ferinţe de presă şi însoţeşte ministrul de Externe la toate numirile de politic ă externă. Divizia Politică de Planificare a Personalului se ocupa cu planificarea pe terme n scurt şi mediu pentru chestiuni care sunt relevante pentru politica externă, ş i se pregăteşte subiecte care sunt de interes pentru activitatea ministrului. În acest scop, acesta funcţionează cu institute academice şi ştiinţifice, fundaţii , instituţii de consultanţă politică şi de planificare a politicilor personalul din alte ţări. De asemenea, angajeaza experţi din mediul academic şi de afaceri pentru proiecte specifice, în funcţie de necesităţi. Politica de Planificare Personalul contribuie la coordonarea activităţilor de ce rcetare şi dezvoltare în cadrul Guvernului federal. Coordonatorul de cercetare r eprezinta Oficiul Federal de Externe, în cadrul Comitetului interministerial com petent. Politica de planificare a personalului a fost stabilită ca o unitate de top la n ivel înalt a Oficiului Federal de Externe în 1963. Aceasta este responsabilă în faţa Ministrul Federal al Afacerilor Externe. Biroul Federal de Externe este format din 10 direcţii generale (DG) Direcţia Generală pentru Europa Centrală . Organizaţia de consultanţă, administr are şi personal, de bază şi formarea profesională suplimentară, de instruire pen tru diplomaţi internaţionali, bugetar şi finanţarea sunt printre principalele at ribuţii ale Direcţiei Generale 1. Alte servicii vitale de sprijin sunt furnizate de către unităţile de IT, Serviciului de Sanatate, Serviciul de Limbă, Arhivele politice şi Biblioteca. Direcţia Politică centrală. Pentru UE, Politica externă şi de securitate comună (PESC), Europeană de Securitate şi Apărare (PESA), implicarea germană în operaţi uni militare, NATO şi OSCE, relaţiile cu SUA, Canada şi Rusia, precum şi Europa Centrală, de Est şi de Sud - Europa de Est, Turcia şi Consiliul Europei sunt cât eva din responsabilităţile acestei direcţii. Guvernul federal Comisarul pentru Dezarmare şi Controlul Armelor. Non-proliferar ea armelor de distrugere în masă, a testelor nucleare Tratatului de interzicere, dezarmarea nucleară, arme nucleare zone libere, controlul armelor convenţionale , mine terestre, Convenţia privind interzicerea armelor chimice (CWC) şi a Conve nţiei privind armele biologice (BWC) sunt majore teme din cadrul DG 2. Direcţia Politică Generală 3. Relaţiile Germaniei cu Orientul Mijlociu, Africa, America Latină şi Asia, precum şi asistenţă de democratizare şi de monitorizare a alegerilor se concentrează al DG 3. Direcţia europeană Generală. Formularea şi elaborarea politicii guvernului feder

al în Europa, în coordonare cu celelalte ministere federale, extinderea şi aprof undarea UE, relaţiile externe ale UE, precum şi relaţiile germane bilaterale cu toate statele membre ale UE. Direcţia Generală pentru probleme globale, a Organizaţiei Naţiunilor Unite, Drep turile Omului şi Ajutor Umanitar. Are în general sarcini interdisciplinare, cum ar fi prevenirea conflictelor, de menţinere a păcii, lupta împotriva sărăciei, e lemente de protectie a drepturilor omului, combaterea terorismului internaţional şi a criminalităţii, precum şi ajutor umanitar în străinătate, sunt importante în cadrul şi în cooperare cu ONU. Direcţia Generală pentru Afaceri Economice şi dezvoltare durabilă. Una dintre sa rcinile Biroului Federal de Externe este de a facilita intrarea de afaceri germa ne pe pieţele străine. Întrebări de cercetare şi energie, industria aerospaţială , protecţia mediului, de telecomunicaţii, transport şi politica în domeniul turi smului. Direcţia Generală Juridică. Asistenţă pentru germani care au nevoie în străinăta te de ajutor juridic, coordonarea activităţii consulare ale ambasadelor germane şi consulate generale, probleme legale referitoare la legea privind cetăţenii st răini şi azilul, competenţa internaţională şi internaţionale probleme de drept ( de exemplu, cu privire la Antarctica, dreptul mării , aerospaţială lege) sunt do ar cateva din cadrul atribuţiilor acestuia. Cultură şi comunicare Direcţia Generală. De locuri de muncă al Direcţiei General e pentru Cultura si comunicare este de a planifica, de a coordona şi conduce rel aţiile culturale germane şi politica în domeniul educaţiei, de comunicare şi mas s-media de politici şi activităţi de relaţii publice în sfera politică. Protocolul de la Direcţia Generală. Protocolul, în Federal Foreign Office – se d oreste să se creeaze o atmosfera dreapta si un cadru pentru dialogul politic în timpul vizitelor în Germania de demnitari străini, vizite în străinătate de cătr e preşedinte federal, cancelarul federal şi Federal de ministrul de externe, pre cum şi în timpul conferinţelor internaţionale şi reuniuni. Misiunea Diplomatică Germană Misiuni diplomatice germane reprezintă ochii, urechile şi vocea în străinătate. Prin instrucţiuni de la Biroul Federal de Externe, pe care le reprezintă ţara, ş i apăra interesele sale şi proteja cetăţenii în ţara gazdă. Ele negociază cu guv ernul ţării gazdă şi să promoveze relaţiile politice şi cooperarea economic prec um, culturală şi ştiinţifică. Sarcinile de bază ale misiunilor includ: colectarea de informaţii, raportarea cu privire la chestiuni care sunt relevante pentru diferitele autorităţi ale Federaţiei şi Länder, ajutarea germanilor în situaţii de urgenţă, asistenţa companiilor germane cu activităţile lor în ţara gazdă şi, în g eneral, intensificarea schimburilor comerciale reciproce, promovarea schimburilor culturale, educarea publicului a ţării gazdă despre politica noastră externă şi, de asemenea, despre Germania, despre societatea şi cultură, în general, pregătirea şi escortarea vizitelor la nivel înalt din Germania. Ambasadele noastre sunt însărcinate cu toate aspectele relaţiilor externe, de la promovarea relaţiilor bilaterale (mai ales politice) relaţiile cu suport pentru interesele de afaceri germane şi ajutor pentru cetăţeni germani, şi sunt, de as emenea, implicate în cercetarea şi cooperarea internaţională tehnologică, precum şi socială, agricolă şi a politicii de dezvoltare. În acest sens experţi din al te ministere federale poate fi detaşaţi la Serviciul de Externe, pentru o perioa dă limitată de timp. Atasati militari servesc, împreună cu ambasadele noastre în ţările cu care colaborează Germania pe probleme de politică de apărare sau care sunt de o importanţă deosebită din punct de vedere al politicii de apărare. Numărul de persoane angajate în orice ambasada depinde de importanţa şi mărimea ţării gazdă. Misiuni diplomatice mari (de exemplu, Washington) poate avea mai mu lt de 100 de membri de personal în timp ce în alte ţări ambasada poate avea numa i un personal de zece. Ambasadori pot fi acreditati la mai mult de o singură ţară. Cu toate că Republic

a Federală Germania are în prezent relaţii diplomatice cu 191 de ţări, în cadrul acestora funcţionează doar 144 ambasade. Acest lucru este posibil deoarece unel e Ambasade sunt acreditate, de asemenea, în ţări unde nu există nici o ambasadă germană. Ambasadorii reprezintă Germania în ţara gazdă, în calitatea lor de reprezentanţi ai preşedintelui federal. Ei sunt numiţi de preşedintele federal şi acreditaţi pe lângă Preşedintele ţării gazdă prin actul de predare a scrisorii de acreditar e. Spre deosebire de ambasade, care servesc una sau mai multe ţări, consulatele gen erale şi sunt responsabile doar pentru o anumită regiune. Ele sunt vizate în pri ncipal cu problemele juridice şi consulare, promovarea comerţului, cooperarea cu lturală şi de diplomaţie publică. Relaţiile politice, cu toate acestea, sunt dom eniul exclusiv al ambasadelor. Ca secţiuni ale ambasadelor, consulatele generale şi consulatele oferă asistenţă şi sprijin pentru germani care au nevoie de informaţii de toate tipurile. Funcţ ionarii consulari, de asemenea, îndeplinesc funcţii diferite ale instanţelor ger mane, ale notarilor, autorităţile publice şi municipale. În ultimele decenii, densitatea în creştere a relaţiilor multilaterale a adus în tr-a fi un nou tip de misiuni diplomatice, aşa-numita Misiuni Permanente a organ izaţiilor internaţionale. Ele reprezintă Republica Federală Germania în cadrul N aţiunilor Unite din New York şi birourile sale europene şi agenţiile specializat e de la Geneva şi Viena, la nivelul UE şi NATO de la Bruxelles, la OCDE şi UNESC O la Paris, la Consiliul Europei de la Strasbourg şi de la organizaţiile interna ţionale de la Roma. Misiuni Permanente, nu furnizează servicii consulare. Misiu ni Permanente sunt conduse de un ambasador. Consulii onorifici sunt activi în multe locuri, în plus faţă de misiunile diplom atice şi oficiile consulare. Consulii onorifici sunt numiţi în cazul în care înf iinţarea unui post consular de carieră ar părea un efort prea mare, dar în cazul în care mărimea districtului consular al misiunii responsabile şi numărul de re zidenţi şi vizitatori germani, cu toate acestea face necesară deschiderea unui punct local de contact. În prezent, există aproximativ 350 consulii onorifici. E i sunt voluntari, care nu trebuie să fie cetăţeni germani, de fapt ei sunt de mu lte ori cetăţenii ţării gazdă. Având în vedere anii îndelungaţi de experienţă în statul-gazdă, ei sunt bine conectaţi şi au o bună cunoaştere a condiţiilor de p e teren şi sunt astfel în măsură să furnizeze un ajutor preţios pentru germani î n situaţii de urgenţă. Consulii onorifici nu au dreptul de a efectua toate actele oficiale consulare, n ici nu sunt obligate să fie permanent prezent. 226 misiuni germane în străinătate sunt împărţite în 145 ambasade, 59-consulate generale şi consulate, 12 misiuni permanente, 10 misiuni altele. În plus, există 356 consulate onorifice