Curs nr.

6
6.
6.1. 6.1.1.

PROPRIETĂłI FIZICE ALE LEMNULUI
UMIDITATEA LEMNULUI Elemente generale

Prin umiditatea lemnului se înŃelege cantitatea de apă conŃinută de către acesta, exprimată în raport cu masa sa. Lemnul este în permanentă relaŃie cu apa. În arborii vii, pentru a se produce o tonă din acest material, este necesară o cantitate de apă de 600-1000 t. După doborârea arborilor şi încorporarea lor în diverse produse, lemnul păstrează o cantitate reziduală de apă, aflată sub influenŃa continuă a mediului înconjurător. Având în vedere că apa constituie un factor fizic ce influenŃează aproape toate proprietăŃile lemnului, este necesar ca la comparaŃiile privind diversele însuşiri ale acestuia, datele puse faŃă în faŃă să fie stabilite în condiŃii de umiditate egală. Categorii de lemn în raport de umiditatea conŃinută. În raport de umiditatea conŃinută se deosebesc mai multe categorii de lemn: - lemn verde este lemnul arborilor în picioare sau proaspăt doborâŃi, cu umiditate de peste 30%; - lemn ud este lemnul cu mai multă apă decât cea avută la doborâre, surplusul datorându-se păstrării în bazine cu apă, plutirii sau altor cauze; - lemn uscat în aer liber (lemn uscat natural sau uscat la aer) este lemnul Ńinut timp îndelungat în aer liber şi ajuns la umiditatea de echilibru cu mediul înconjurător. Umiditatea lemnului uscat în aer liber depinde de umiditatea relativă a aerului atmosferic şi variază între 12 şi 15%; - lemn uscat artificial este lemnul care a fost supus uscării într-o instalaŃie specială, pentru a atinge o umiditate de 712%, mai mică decât aceea realizată prin uscarea în aer liber; - lemn absolut uscat (lemn anhidru, lemn sec) este lemnul uscat la temperatura de 103±2ºC, până la evaporarea completă a apei (W = 0%). Se menŃionează că această stare a lemnului se poate realiza doar în condiŃii de laborator şi uscând piese de dimensiuni mici. Întrucât lemnul poate să conŃină cantităŃi diferite de umiditate, rezultând astfel valori diferite ale densităŃii, la menŃionarea valorii parametrului respectiv se fac întotdeauna precizări în legătură cu umiditatea sa. Se obişnuieşte în acest sens ca simbolul densităŃii să fie însoŃit de un indice reprezentând valoarea umidităŃii. Exprimarea umidităŃii lemnului. Umiditatea lemnului este dată de raportul dintre masa apei conŃinute în lemn şi masa lemnului în stare absolut uscată:

W=
sau

mw − m0 [kg/kg] m0

(6.1)

W=

mw − m0 ⋅ 100 [%] , m0

(6.2) în relaŃiile (6.1) şi (6.2), mw fiind masa lemnului umed şi m0 masa lemnului absolut uscat. Umiditatea lemnului dată de relaŃiile (6.1) şi (6.2) este cunoscută şi sub denumirea de umiditate absolută. Uneori, de exemplu la determinarea conŃinutului de apă din lemnul pentru mangalizare şi combustibil, se foloseşte şi noŃiunea de umiditate relativă. Umiditatea relativă se determină prin raportul dintre masa apei conŃinute în lemn şi masa lemnului în stare umedă, simbolurile din relaŃiile (6.3) şi (6.4) având aceeaşi semnificaŃie ca şi în relaŃiile (6.1) şi (6.2):

Fig 6.1. Legătura dintre umiditate (umiditatea absolută) şi umiditatea relativă a lemnului

Wx =

mw − m0 mw

[kg/kg] ;

(6.3)

Wx =

mw − m0 ⋅ 100 [%] m0

(6.4)

În figura 6.1 se reprezintă grafic legătura dintre umiditate (umiditatea absolută) şi umiditatea relativă. Umiditatea absolută poate lua valori mai mari de 100%, întrucât masa apei poate depăşi masa lemnului absolut uscat în care aceasta este conŃinută. 6.1.2. Umiditatea din pereŃii celulari

Higroscopicitatea lemnului. PrezenŃa apei în lemn se datoreşte higroscopicităŃii acestuia, respectiv proprietăŃii sale de a prelua şi reŃine din mediul ambiant umiditate, în stare lichidă sau de vapori, prin mecanisme complexe, acŃionate de forŃe de natură chimică (chemisorbŃiune) şi fizică, asociate cauzal elementelor din structura lemnului - pereŃi celulari şi goluri. Principalul component chimic higroscopic al lemnului îl constituie hemicelulozele, compuşi care se remarcă prin aviditatea accentuată pentru apă. Comparativ cu hemicelulozele, celuloza şi mai cu seamă lignina au un caracter mai puŃin hidrofil. Umiditatea din lemn este localizată în pereŃii celulari, precum şi în golurile celulare şi spaŃiile intercelulare. Umiditatea din pereŃii celulari se poate afla în stare disociată în dipoli, legată de grupele –OH libere (apa moleculară sau de constituŃie) şi în stare de vapori şi pelicule lichide. Ambele forme alcătuiesc aşa numită apă legată sau apă higroscopică. Apa din golurile celulare este în stare lichidă, numindu-se apă liberă. ReŃinerea apei disociate se face prin sorbŃie moleculară (chemisorbŃiune). Grupele –OH libere, la care aderă apa, după ce a suferit disocierea dipolică, se găsesc în jurul micelelor (cristalitelor), dar mai cu seamă în zonele amorfe ale microfibrilelor celulozice. În figura 6.3 este prezentată variaŃia umidităŃii lemnului în funcŃie de umiditatea relativă a aerului ϕ (izoterma sorbŃiei lemnului), la temperatura camerei. Se remarcă faptul că la creşterea umidităŃii relative a aerului de la 0 la 20%, curba variaŃiei umidităŃii lemnului prezintă o pantă relativ ridicată, acesta ajungând la umiditatea de 5%. Ulterior, până la valori ϕ în jur de 70%, când umiditatea lemnului are o valoare de circa 15%, curba respectivă prezintă o pantă mai mică. La valori ϕ mai mari de 70%, curba de variaŃie a umidităŃii aerului are din nou o pantă ridicată. Se admite că până la valori ϕ de 20% (după unii, chiar mai mari), ar avea loc sorbŃia moleculară. SorbŃia capilară sar produce în intervalul cuprins între 20 şi 70%, iar la peste 70% ar avea loc condensaŃia capilară. La o umiditate relativă a aerului de aproape 100%, umiditatea lemnului atinge limita de higroscopicitate, care la temperatura camerei oscilează în jurul valorii de 30%. Umiditatea de saturaŃie a fibrei Ws , cum se mai numeşte limita de higroscopicitate, este umiditatea pe care o are lemnul în momentul când toate forŃele care determină sorbŃia moleculară, precum şi sorbŃia şi condensaŃia capilară sunt satisfăcute. Punctul limită corespunzător umidităŃii de saturaŃie se numeşte punct de Fig. 6.3. VariaŃia umidităŃii lemnului în funcŃie de variaŃia saturaŃie a fibrei. Capacitatea de reŃinere a apei fiind diferită de la o specie umidităŃii relative a aerului (izoterma sorbŃiei lemnului), la temperatura camerei la alta, ca urmare a deosebirilor privind dimensiunile capilarelor şi proporŃiile de participare a principalilor componenŃi chimici, punctul de saturaŃie a fibrei diferă şi el cu specia. Pe baza cercetărilor întreprinse asupra lemnului unor specii principale, Trendelenburg şi Mayer-Vegelin (1955) disting patru grupe ale acestora, fiecare având anumite valori caracteristice ale indicelui respectiv: - specii foioase cu pori împrăştiaŃi în cuprinsul inelului anual (tei, salcie, plop, anin, mesteacăn, fag, carpen), având punctul de saturaŃie a fibrei cuprins între 32 şi 35%; - specii răşinoase fără duramen (brad, molid) şi alburnul speciilor răşinoase cu duramen (30-34%); - specii răşinoase cu duramen (22-28%) (valorile mici corespund speciilor cu conŃinut ridicat de balsam, iar cele mari speciilor cu conŃinut mai redus); - specii foioase cu pori aşezaŃi inelar sau semiinelar (salcâm, castan, stejar, frasin, cireş) (22-24%). Fenomenul de histerezis al sorbŃiei şi desorbŃiei. Aşa după cum s-a arătat, sub influenŃa umidităŃii aerului atmosferic, umiditatea lemnului se modifică, până când se realizează aşa numita umiditate de echilibru cu mediul înconjurător. Cu alte cuvinte, orice schimbare a umidităŃii aerului atmosferic atrage după sine schimbarea umidităŃii lemnului: când umiditatea aerului atmosferic creşte, umiditatea lemnului creşte şi ea, având loc un proces de sorbŃie, iar când aceasta scade, scade şi umiditatea lemnului, având loc un proces de desorbŃie. Studiul dinamicii higroscopicităŃii lemnului pune în evidenŃă faptul că în condiŃii identice de temperatură şi umiditate a aerului, umiditatea lemnului are întotdeauna valori mai mari în cazul când acesta este supus procesului de desorbŃie, decât în cazul când are loc un proces de sorbŃie. Fenomenul respectiv poartă denumirea de histerezis al sorbŃiei şi desorbŃiei, el

56

semnificând o putere de reŃinere a umidităŃii mai mare la lemnul umed, comparativ cu lemnul uscat. Mărimea histerezisului este dată de relaŃia: (6.9) Fenomenul de histerezis se explică prin tensiunile şi deformările ce apar în pereŃii celulari ai lemnului, datorită variaŃiei forŃelor de presiune a vaporilor de apă din timpul umflării, provocate de sorbŃia moleculară şi sorbŃia capilară în faza sa iniŃială (când apa din lemn este în stare de vapori). În figura 6.5 se redă variaŃia umidităŃii alburnului de pin în funcŃie de umiditatea relativă a aerului. Se observă că după maximul înregistrat ca urmare a sorbŃiei, în timpul desorbŃiei valorile umidităŃii lemnului sunt mai mari decât cele atinse anterior, pentru una şi aceeaşi umiditate relativă a aerului. Mărimea histerezisului sorbŃiei şi desorbŃiei diferă în raport cu specia, iar în cadrul speciei depinde de o serie de factori cum sunt umiditatea până la care are loc sorbŃia, temperatura la care se produc sorbŃia şi desorbŃia, tratamentul aplicat anterior lemnului, dimensiunile probelor de lemn etc. După date menŃionate de Marinescu (1979), spre exemplu, în cazul lemnului mărunŃit (rumeguş, talaş, aşchii), histerezisul sorbŃiei şi desorbŃiei are valori foarte mici (∆W = 0,1-0,2%), în timp ce în cazul probelor cu grosimea mai mare de 15 mm şi cu lăŃimea mai mare de 100 mm, acesta are o valoare de circa 2,5%. Umiditatea de echilibru We . Întrucât în cazul lemnului mărunŃit histerezisul este foarte mic, în practică acesta poate fi neglijat. Ca urmare, considerând că umiditatea stabilă de sorbŃie Wss şi umiditatea stabilă de desorbŃie Wsd sunt egale, se poate afirma că umiditatea stabilă medie a lemnului mărunŃit este practic aceeaşi, atât la sorbŃie cât şi la desorbŃie. Această mărime se numeşte umiditate de echilibru. Ea se defineşte ca umiditatea către care tinde lemnul mărunŃit, menŃinut timp îndelungat într-o atmosferă caracterizată prin anumite valori ale temperaturii şi umidităŃii relative a aerului. La efectuarea încercărilor de laborator pentru determinarea indicilor corespunzători diferitelor proprietăŃi ale lemnului, epruvetele se condiŃionează, aducându-se la umiditatea normalizată. Aceasta este umiditatea de echilibru a lemnului pentru umiditatea relativă ϕ = 65 ± 5% şi temperatura t = 20 ± 2°C ale aerului şi are valoarea de 12% - tabelul 6.1. Tabelul 6.1 Date privind umiditatea corespunzătoare echilibrului higroscopic al lemnului (produselor din lemn) în funcŃie de destinaŃie Umiditatea corespunzătoare DestinaŃia lemnului (produselor din lemn) echilibrului higroscopic, % Lemn pentru construcŃii în apă (piloŃi) peste 30 Lemn destinat impregnării cu substanŃe antiseptice şi ignifuge 20 - 25 Lemn destinat a fi utilizat exclusiv în exterior (împrejmuiri, şoproane); lemn 15 - 20 pentru lăzi de ambalaj Şarpante 15 - 18 Lemn pentru construcŃii în localuri acoperite şi închise 13 - 17 Doage pentru butoaie 14 - 16 Lemn pentru lucrări de tâmplărie aflate în contact cu aerul exterior (uşi şi 12 - 15 ferestre exterioare) Mobilă, tâmplărie interioară, în camere încălzite cu sobe 10 - 12 Mobilă, tâmplărie interioară, în camere cu încălzire centrală 8 - 10 Parchet, duşumele 8 - 12 Lemn pentru instrumente muzicale 6-8 6.1.3. Umiditatea din golurile celulare şi spaŃiile intercelulare

∆W = Wsd - Wss [%].

Umiditatea care pătrunde în lemn, după ce acesta a ajuns la punctul de saturaŃie, se localizează în golurile celulare şi spaŃiile intercelulare şi este în stare de lichid, constituind apa liberă. Ea este reŃinută de forŃe de interacŃiune capilară, se îndepărtează uşor din lemn şi manifestă o mică influenŃă asupra proprietăŃilor acestuia. 6.1.4. Umiditatea maximă

Umiditatea maximă sau umiditatea de saturaŃie a lemnului rezultă prin însumarea umidităŃii corespunzătoare punctului de saturaŃie a fibrei şi a umidităŃii din golurile celulare: (6.12) Wmax = Ws + Wgc Apreciind că punctul de saturaŃie a fibrei are valoarea de 28% (0,28 g/g) şi Ńinând cont de relaŃia (6.11), relaŃia de calcul a umidităŃii maxime a lemnului va fi:

Wmax = 0,28 +

1,5 − ρ0 [g/g]. 1,5 ⋅ ρ 0

(6.13)

57

Diagrama din figura 6.7, trasată cu ajutorul relaŃiei (6.13), permite determinarea umidităŃii maxime a lemnului în funcŃie de densitatea în stare anhidră a acestuia. Se observă totodată faptul că umiditatea respectivă descreşte puternic odată cu majorarea densităŃii.

6.1.5.

ProporŃia de substanŃă lemnoasă, apă şi aer în lemn

În lemn, alături de substanŃă lemnoasă şi de apă, există şi aer. ProporŃiile ce revin celor trei componente depind de umiditatea lemnului, Trendelenburg ilustrând acest lucru pentru cazul lemnului de fag cu densitatea în stare anhidră ρ0 = 0,680 g/cm3. Aşa după cum se remarcă din figura 6.9, în lemnul aflat în stare absolut uscată substanŃa lemnoasă şi aerul se găsesc în proporŃii maxime, apa lipsind. Ulterior, ca urmare a sorbŃiei vaporilor de apă din atmosferă, îşi face apariŃia umiditatea, mai întâi sub formă de apă legată. Concomitent cu creşterea proporŃiei de apă legată pereŃii celulari umflându-se, proporŃia substanŃei lemnoase scade, ajungând la o valoare minimă la atingerea punctului de saturaŃie a fibrei. La majorarea în continuare a umidităŃii, îşi face simŃită prezenŃa apa liberă, a cărei proporŃie creşte liniar, în timp ce proporŃiile substanŃei lemnoase şi apei legate rămân constante. ProporŃia aerului scade de asemenea tot liniar, până la înlocuirea sa completă cu apa liberă. În final, în lemn se află numai substanŃă lemnoasă şi apă. 6.1.7

Fig. 6.9. ProporŃiile în volum ale substanŃei lemnoase, apei legate, apei libere şi aerului în lemnul de fag (ρ0 = 0,680 g/cm3), la diferite umidităŃi

Umiditatea lemnului la arborii în picioare şi buşteni

La arborii în picioare, umiditatea lemnului diferă atât pe secŃiunea transversală cât şi pe înălŃimea trunchiului. După o serie de autori la speciile răşinoase alburnul are o umiditate de două-trei ori mai mare decât cea a duramenului sau lemnului matur (100-180% faŃă de 40-100%). Având în vedere, pe de o parte, valorile superioare ale umidităŃii alburnului şi, pe de altă parte, existenŃa la arborii tineri şi în ramuri a unei proporŃii sporite a alburnului, se poate deduce că sortimentele de lemn subŃire, în general, rezultate la exploatare, au o umiditate mult mai mare decât sortimentele de lemn gros. Lemnul timpuriu, cu goluri celulare mari, conŃine o cantitate de apă ce depăşeşte cu mult cantitatea de apă din lemnul tărziu, după Vintilă şi Michels, citaŃi de Suciu, (1975), valorile umidităŃii corespunzătoare celor două zone fiind la pin 220 şi respectiv 58%, iar la brad 200-250% şi respectiv 80-100%. La speciile foioase au fost semnalate diferenŃe privind mărimea umidităŃii între perioada de vegetaŃie şi perioada de repaus vegetativ, iarna valorile determinate fiind mai mari. Astfel, la fag s-au stabilit valori ale umidităŃii apropiate de 80% în luna februarie şi doar în jur de 50 % în luna iulie. Valori superioare în sezonul rece au fost puse în evidenŃă şi la unele specii răşinoase (molid, pin), sporul din timpul iernii trebuind pus pe seama alburnului, la care valorile sunt mai mari iarna decât vara cu 25-50 %, întrucât umiditatea duramenului (lemnului matur) rămâne practic neschimbată. După executarea operaŃiilor de doborâre şi secŃionare, buştenii rezultaŃi încep să piardă din umiditate. Pierderea are loc cu o viteză mai mare sau mai mică, în funcŃie de o serie de factori, ca prezenŃa sau absenŃa cojii, perioada din timpul anului, condiŃiile generale de stare a vremii, locul şi modul de depozitare. Buştenii cu coajă pierd din apa conŃinută numai prin secŃiunea transversală, uscându-se mai lent decât cei cojiŃi. În timpul sezonului rece pierderea se produce cu o viteză mai mică decât în perioada caldă a anului. Viteza de uscare este de asemenea diferită după cum buştenii se găsesc în pădure, în platforma primară, depozitaŃi pe pământ sau în stive. Astfel, după date semnalate de Ghelmeziu (1957), în perioada mai-august buştenii de fag pierd din masa iniŃială, prin uscare, circa 19% când sunt cu coajă şi circa 30% când sunt cojiŃi (în acelaşi timp, buştenii acoperiŃi la capete cu paste, pentru a fi protejaŃi împotriva ciupercilor şi insectelor, pierd numai circa 6%). Buştenii de răşinoase ŃinuŃi în pădure timp de 6 luni pierd circa 10-15% din masa iniŃială când sunt cu coajă şi circa 45% când sunt cojiŃi. Se mai precizează în literatura de specialitate (Stinghe şi Sburlan, 1968) că sterii de fag pierd în 3 luni 27-34% din umiditate, în 6 luni alte 2-14%, iar după încă 12 luni 27-38%, valorile mici referindu-se la piesele de lemn rotund, iar cele mari la piesele de lemn despicat. Prin păstrare timp îndelungat în bazine de conservare sau prin plutire, umiditatea lemnului ajunge la brad 230%, la pin 175 %, la stejar 110%. 6.1.8 1984). InfluenŃa umidităŃii asupra proprietăŃilor lemnului

Umiditatea influenŃează puternic proprietăŃile lemnului, o acŃiune însemnată având apa legată (Curtu şi Ghelmeziu,

58

Umiditatea de 12%, adoptată ca punct de referinŃă în calculul indicilor diferitelor proprietăŃi şi denumită, aşa după cum s-a remarcat anterior, umiditate normalizată, este considerată de către Diakonov şi Kurianova (1986) drept umiditate critică, la care se înregistrează modificări importante în variaŃia proprietăŃilor fizice, mecanice şi tehnologice. La această umiditate, unele rezistenŃe mecanice ating valori maxime. Spre exemplu, în cazul lemnului de pin silvestru, la valori ale umidităŃii cuprinse între 8 şi 15% rezistenŃa la forfecare longitudinal paralelă este cu 25-30% mai mare comparativ cu rezistenŃa corespunzătoare lemnului în stare absolut uscată (Belianchin, 1934). Acelaşi lucru este demonstrat de rezultatele obŃinute la încercări efectuate la compresiune, tracŃiune ş.a. Tot o umiditate critică poate fi apreciată şi umiditatea de saturaŃie a fibrei, având în vedere că, la valori superioare acesteia, după variaŃiile mai mari sau mai mici anterioare, indicii unor proprietăŃi rămân constanŃi sau se modifică mai lent. Odată cu creşterea umidităŃii în domeniul apei legate, are loc o scădere importantă a rezistenŃei specifice de aşchiere, motiv pentru care este indicat ca unele operaŃii de prelucrare să fie efectuate cât mai curând după doborârea arborilor, adică atunci când acesta este încă în stare verde. Sporirea temperaturii lemnului umed face ca diminuarea rezistenŃelor mecanice să fie şi mai accentuată, efectul fiind cu atât mai notabil cu cât umiditatea este mai mare. Se menŃionează în acest sens că, drept urmare a acŃiunii combinate a căldurii şi umidităŃii ridicate, tratarea termică prealabilă a lemnului conduce la micşorarea rezistenŃelor la aşchiere şi la prelucrarea lemnului prin derulare şi tăiere plană. MărunŃirea şi defibrarea lemnului sunt, de asemenea, mult uşurate în cazul unei umidităŃi mari. Există însă şi moduri de prelucrare, ca de exemplu şlefuirea, pentru care este indicat ca lemnul să fie cât mai uscat. În domeniul apei legate, concomitent cu variaŃia umidităŃii, lemnul suferă variaŃii mari dimensionale şi volumice, fiind supus contragerii şi umflării. Peste punctul de saturaŃie a fibrei, umiditatea are o influenŃă mare doar asupra densităŃii. Dimensiunile şi volumul lemnului rămân neschimbate, iar influenŃa asupra altor proprietăŃi este relativ redusă sau nesemnificativă. O influenŃă puternică are distribuŃia neuniformă a umidităŃii în secŃiunea transversală a lemnului, ea conducând la apariŃia tensiunilor interne, care la rândul lor pot provoca deformări şi crăpături ale buştenilor şi pieselor ecarisate. O direcŃie importantă de preocupări, în care interesează în mod deosebit umiditatea, este protecŃia lemnului, cunoscându-se că valorile optime ale acesteia pentru dezvoltarea ciupercilor xilofage, ca şi pentru producerea atacurilor insectelor, sunt cuprinse între 22 şi 55%.

6.2 6.2.2.

DENSITATEA Elemente generale

Densitatea sau masa volumică a lemnului este o mărime fizică, numeric egală cu masa unităŃii de volum a acestuia. Dat fiind faptul că lemnul este un corp neomogen, raportul dintre masa şi volumul său reprezintă o densitate medie. În principiu, densitatea se exprimă în kilograme pe metru cub (kg/m3) sau în unităŃile tolerate grame pe centimetru cub 3) şi tone pe metru cub (t/m3). Masa sterului se măsoară în kilograme pe ster (kg/st). Se precizează că atât masa cât şi (g/cm volumul trebuie măsurate în aceleaşi condiŃii de temperatură şi umiditate. Lemnul natural, aşa după cum s-a arătat, are în alcătuirea sa substanŃă lemnoasă, din care sunt constituiŃi pereŃii celulari, precum şi numeroase spaŃii libere de diferite mărimi, de la spaŃiile submicroscopice din pereŃii celulari, la golurile celulare şi spaŃiile intercelulare vizibile cu ochiul liber. În aceste condiŃii, densitatea se poate referi la substanŃa lemnoasă singură sau la substanŃa lemnoasă plus spaŃiile libere, respectiv la lemnul masiv aparent. Se pot astfel determina densitatea substanŃei lemnoase şi respectiv densitatea lemnului masiv aparent sau, prescurtat, densitatea lemnului. În cazul lemnului de steri şi al lemnului sub formă de particule (rumeguş, aşchii, tocătură), densitatea se calculează prin raportul dintre masa acestora şi volumul lor spaŃiat, în acest mod determinându-se masa sterului şi respectiv densitatea în grămadă.

6.2.3.

Densitatea substanŃei lemnoase

Densitatea substanŃei lemnoase este dată de relaŃia:

ρ sl =

msl Vsl

[g/cm3],

(6.15)

unde: msl este masa substanŃei lemnoase, în g, iarVsl - volumul substanŃei lemnoase, în cm3. Cercetările efectuate până în prezent au condus la concluzia că densitatea substanŃei lemnoase nu este influenŃată decât în foarte mică măsură de specie. Obişnuit, în literatura de specialitate, densitatea substanŃei lemnoase este estimată la 1,53 g/cm3, valoare considerată caracteristică pentru toate speciile. Valoarea respectivă se are totodată în vedere în cazul tuturor proceselor în care lemnul se află în contact cu apa. În calculele privind procesele în care lemnul este în contact cu lichide nepolare (substanŃe în molecula cărora nu există o separare a sarcinilor electrice negative şi pozitive) sau cu gaze, densitatea substanŃei lemnoase se consideră 1,44-1,46 g/cm3.

59

6.2.4.

Densitatea lemnului masiv aparent

În cazul lemnului masiv aparent, în concordanŃă cu diferitele cerinŃe de ordin practic şi ştiinŃific, se pot determina mai multe feluri de densitate: densitatea lemnului anhidru, densitatea lemnului la o umiditate W oarecare, din momentul determinării, densitatea convenŃională. Densitatea lemnului anhidru, numită şi densitate absolută, se determină cu ajutorul relaŃiei:

ρ0 =

m0 V0

[g/cm3],

(6.16)

în care m0 este masa lemnului în stare anhidră, în g, şi V0 - volumul lemnului în stare anhidră, în cm3. Densitatea lemnului anhidru variază de la o specie la alta, în funcŃie de construcŃia anatomică specifică fiecăreia. La una şi aceeaşi specie, densitatea lemnului anhidru este totodată influenŃată de grosimea pereŃilor celulari, fiind de exemplu diferită în cazul zonelor de lemn timpuriu şi târziu. Întrucât lemnul, în general, include şi golurile celulare pline cu aer, densitatea lemnului anhidru este mai mică decât densitatea substanŃei lemnoase. Legătura dintre densitatea lemnului anhidru şi densitatea substanŃei lemnoase are forma:

P   ρ 0 = ρ sl  1 −   100 

,

(6.17)

în relaŃia (6.17), P fiind porozitatea lemnului. Porozitatea lemnului reprezintă proporŃia golurilor celulare şi spaŃiilor intercelulare din lemnul absolut uscat şi se determină cu ajutorul relaŃiei:

 V − Vsl ρ  P= 0 100 =  1 − 0  ⋅ 100 V0  ρ sl 

[%] ,

(6.18)

Densitatea lemnului anhidru este puŃin importantă în practică, deoarece lemnul nu poate fi menŃinut în stare absolut uscată decât folosind mijloace speciale. Densitatea lemnului cu o umiditate W oarecare. Aşa după cum s-a arătat, în mod curent lemnul conŃine o anumită cantitate de umiditate, în funcŃie de care densitatea lui ia anumite valori. În practică, interesează îndeosebi densitatea lemnului verde, densitatea lemnului cu umiditatea W = 12%, densitatea lemnului cu umiditatea W = 18-20 %. Densitatea lemnului cu o umiditate W oarecare se calculează cu relaŃia:

ρw =

m V

w [g/cm3], w

(6.19)

în care mw este masa lemnului la umiditatea W, în g, şi Vw - volumul lemnului la umiditatea W, în cm3. Densitatea lemnului verde corespunde unei umidităŃi egale sau mai mari decât umiditatea de saturaŃie a fibrei. Datorită unor cauze diverse, cum sunt anotimpul în care se face determinarea, starea vremii din perioada premergătoare analizei, faptul că arborele este în picioare sau doborât de un anumit timp etc., acest parametru variază între limite destul de largi. Densitatea lemnului cu umiditatea W = 12% corespunde lemnului aflat la umiditatea normalizată. Densitatea lemnului cu umiditatea W = 18-20% prezintă importanŃă în viaŃa practică, întrucât corespunde umidităŃii de transport. Densitatea convenŃională se calculează cu ajutorul relaŃiei:

ρc =

m0 [g/cm3], Vmax

(6.20)

în care Vmax este volumul lemnului la umiditatea egală cu punctul de saturaŃie a fibrei sau superioară acestuia, în cm3. Dintre diferitele categorii de densitate, densitatea convenŃională are, pentru una şi aceeaşi specie, valoarea cea mai mică, deoarece, după cum rezultă din relaŃia (6.20), masa m0 de la numărător este minimă, în timp ce volumul Vmax de la numitor este maxim. Densitatea convenŃională, spre deosebire de alte densităŃi ale lemnului, nu este influenŃată de umiditatea acestuia. În tabelul 6.2 se prezintă, cu scop informativ, valorile densităŃii convenŃionale corespunzătoare unora dintre principalele specii forestiere din România.

60

Tabelul 6.2 Densitatea convenŃională a unor specii forestiere principale din România Densitatea Densitatea Specia convenŃională, Specia convenŃională, kg/m3 kg/m3 Molid 330 Carpen 620 Brad 330 Salcie 390 Larice 460 Tei 440 Pin strob 300 Ulm 530 Duglas 460 Frasin 560 Fag 543 Jugastru 510 Gorun 568 Anin negru 430 Stejar 571 Anin alb 360 Pornind de la valoarea densităŃii convenŃionale şi luând în considerare şi mărimea volumului de lemn pe picior vmax , se poate determina biomasa (substanŃa uscată) produsă de un anumit arboret: (6.21) m0 = vmax · ρc . Rezultă că, în cazul dat, densitatea convenŃională joacă rolul de factor de conversie a volumului pe picior, în biomasă. 6.2.5. Densitatea lemnului cu volum spaŃiat

Prin lemn cu volum spaŃiat se înŃelege lemnul rotund şi despicat fasonat în steri, precum şi cel sub formă de particule (rumeguş, tocătură, aşchii, talaş), în primul caz determinându-se masa sterului, iar în cel de al doilea densitatea în vrac. Densitatea lemnului cu volum spaŃiat este dată de relaŃia generală:

ρ sp =

m [kg/st sau kg/m3sp] , Vsp

6.22)

în care m este masa lemnului de steri sau sub formă de particule şi Vsp - volumul spaŃiat al acestora. Masa sterului este o formă particulară de exprimare a densităŃii, având ca unitate de măsură kg/st. Ea interesează în producŃia şi livrarea anumitor sortimente de lemn brut, fiind reglementată prin standarde. În cazul lemnului pentru distilare uscată, masa sterului este de max 525 kg/st. La lemnul de steri pentru mangalizare şi combustibil, masa sterului este normată, în funcŃie de specia lemnoasă, după cum urmează: - 500 kg/st pentru lemn de fag; - 485 kg/st pentru lemn de foioase moi, cu maximum 10% de foioase moi sau răşinoase; - 350 kg/st pentru lemnul de foioase moi sau răşinoase. Un prim factor care influenŃează masa sterului, aşa după cum reiese din datele menŃionate, este specia lemnoasă din care provine lemnul. Ea depinde de asemenea de sortimentul fasonat, de umiditatea lemnului şi, în strânsă legătură cu acest ultim factor, de timpul scurs de la doborârea arborilor. Densitatea în vrac ρv este egală cu masa unei cantităŃi din lemnul sub formă de particule, cu volumul spaŃiat de 1 m3. Ea se exprimă în kg/m3sp . Densitatea în vrac este influenŃată de dimensiunile şi forma particulelor, ambele dependente la rândul lor de felul utilajului folosit la prelucrarea lemnului. AlŃi factori de influenŃă sunt umiditatea lemnului de provenienŃă, specia. În cazul rumeguşului şi tocăturii destinate pentru industria celulozei şi hârtiei, STAS 2059-84 prevede pentru unele particule următoarele dimensiuni: - la rumeguş: 6 mm; - la tocătură normală: 6-35 mm; - la tocătură mare: 35 mm. În timpul transportului, ca şi după perioade mai lungi de depozitare, prin tasarea particulelor densitatea în vrac suferă modificări importante. 6.2.6. ImplicaŃii de ordin practic privind densitatea, în domeniul exploatării lemnului

Datorită higroscopicităŃii, lemnul absoarbe din aerul atmosferic cantităŃi mai mari sau mai mici de umiditate ori, dimpotrivă, cedează acestuia din urmă o parte din apa conŃinută, în strânsă dependenŃă de variaŃia factorilor meteorologici, ca şi de structura sa proprie. În concordanŃă cu acest fapt, după doborârea arborilor, se înregistrează o micşorare a umidităŃii lemnului până la realizarea echilibrului higroscopic al acestuia, ceea ce antrenează o diminuare corespunzătoare a densităŃii. InvestigaŃii efectuate de Pavelescu (1960), în raza Ocolului Silvic Azuga, au scos spre exemplu în evidenŃă faptul că în cazul lemnului de brad, necojit, lăsat după doborâre să se usuce timp de 6 luni (aprilie-septembrie), pe teren deschis, la altitudinea

61

de 930 m, densitatea s-a micşorat cu circa 35% (faŃă de 713,1 kg/m3, cât a avut în stare verde, lemnul a ajuns la 463,4 kg/m3). La buştenii mai subŃiri, pierderea de umiditate a fost superioară comparativ cu buştenii mai groşi, măsurând circa 40% la cei cu diametrul sub 30 cm şi circa 33% la cei cu diametrul mai mare de 30 cm. Datele consemnate în tabelul 6.3 ilustrează legătura între umiditatea absolută a lemnului şi densitate, în cazul unor sortimente de lemn brut (lemn de steri de diferite specii pentru mangalizare şi combustibil, distilare uscată, extracte tanante, plăci din aşchii de lemn şi plăci din fibre de lemn), scoŃând în relief creşterea puternică a masei unităŃii de volum a lemnului (kg/ster sau kg/m3), odată cu sporirea umidităŃii. În tabelul 6.4 se prezintă o serie de valori privind micşorarea masei sterului de lemn pentru mangalizare şi combustibil în perioada de depozitare. Se observă că descreşterile sunt în general superioare în cazul lemnului depozitat în perioada primăvară-toamnă, comparativ cu cel depozitat în perioada de iarnă, îndeosebi în primele luni. Aceeaşi descreştere superioară se remarcă şi în cazul lemnului având, iniŃial, din cauza unei umidităŃi sporite, o masă a sterului mai mare, comparativ cu cel având masa sterului mai mică. În ceea ce priveşte specia lemnoasă căreia îi aparŃine lemnul, rezultă că cele mai mari descreşteri se înregistrează la speciile diverse moi, după care urmează, în ordine, fagul, carpenul, stejarul, gorunul şi salcâmul. În vederea livrării lemnului la umiditatea urmărită de beneficiar, în cazul anumitor sortimente, standardele prevăd obligativitatea păstrării acestuia o anumită perioadă de timp, după doborârea arborilor. Durata păstrării depinde de felul sortimentului, ridicându-se de exemplu la 3 luni de zile la lemnul pentru distilare uscată şi la 6 luni la lemnul de stejar pentru extracte tanante şi lemnul rotund de mină. Alteori, se impune, tot prin standarde, livrarea lemnului având în mod obligatoriu anumite densităŃi, cum este cazul rămăşiŃelor şi calotelor de lemn pentru industria celulozei şi hârtiei. La acestea, se prevăd valori medii ale densităŃii diferite de la un trimestru la altul (tab. 6.7), Ńinându-se cont de faptul că, sub influenŃa factorilor meteorologici, în perioada de timp considerată lemnul din care provin are umidităŃi diferite. De reŃinut că valorile densităŃii permit determinarea şi în volum a cantităŃilor livrate, ştiut fiind că în mod obişnuit acestea se stabilesc prin cântărire. Se precizează că rămăşiŃele sunt piese rezultate la debitarea lemnului rotund şi respectiv la prelucrarea cherestelei (de exemplu la tivirea acesteia), având dimensiunile în secŃiunea transversală de ordinul centimetrilor şi lungimea variabilă, obişnuit de 1-2 m. Calotele, la rândul lor, reprezintă părŃile laterale ale buştenilor de răşinoase în afara prismei maxime din care se obŃin piesele de cherestea tivite, având lungimea de 1,00-6,00 m, lăŃimea de 6-40 cm şi înălŃimea de 2,5-25 cm. Tabelul 6.7 Valorile medii trimestriale ale densităŃii şi umidităŃii rămăşiŃelor şi calotelor de lemn Umiditatea, Trimestrul Densitatea, kg/m3 Specia % I 750 100 II 690 85 Răşinoase III 560 55 IV 630 70 I 1035 80 II 1044 82 Foioase III 964 68 IV 981 71 Pe de altă parte, descreşterea umidităŃii şi respectiv micşorarea densităŃii şi a masei lemnului interesează în practică, în mod deosebit, ca urmare a implicaŃiilor pozitive în ceea ce priveşte transportul unui lemn mai uşor, întrucât cheltuielile implicate de deplasarea acestuia se micşoreză cu atât mai mult cu cât perioada de păstrare a lui la pădure este mai lungă. În prezent, pentru precizarea cantităŃii de lemn brut dintr-un număr de sortimente livrate către beneficiar, se utilizează, ca unităŃi de măsură, unităŃile de masă kilogramul, respectiv tona. Sortimentele în cauză se prezintă sub formă de lemn de steri, buturi greu despicabili, lemn de crăci, de fusuri subŃiri şi vârfuri, de rămăşiŃe, capete de lemn, tocătură, aşchii, talaş, rumeguş. Utilizarea densităŃii şi masei câştigă de asemenea tot mai mult teren în gestionarea lemnului în domeniul exploatărilor forestiere, metoda cântăririi prezentând avantajul că este simplă, rapidă şi obiectivă. Pe această cale pot fi depăşite dificultăŃile de determinare a volumului lemnului cu neregularităŃi, iar rezultatul obŃinut - masa, prin informaŃia conŃinută, poate fi mai uşor pusă în legătură cu costurile şi consumul de carburanŃi care se înregistrează în procesele tehnologice de colectare şi transport.

62

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful