ŞI-AM IUBIT O DORINŢĂ PE MOARTE

Dacă poate fi ceva mai diavolesc decât femeia, nu e decât iubirea pentru ea. Nu credeam că acum viaţa mă va lăsa liniştit să-mi savurez dragostea Defapt nu mai cred nimic, totul se roteşte ameninţător în juru-mi Mă uit râzând cum suferinţa îmi creşte de-a pururi Nu îmi pasă cum din suflet sfâşie bucăţi mici Şi se duc în trecut, cu paşi mici Părţi din ce am simţit Şi-am iubit… În calea unei iubiri mari întotdeauna apar piedici care nu vor mai fi trecute. E prea mult uneori, şi destinul se răzbună pentru toate cele petrecute Într-un mod haios, punându-ţi în faţă aceeaşi pradă mortală Pe care nu o poţi refuza, ştiind că ţi-e atât de fatală Te ademeneşte, te îmbie şi îţi oferă orb Cupa amară din care încă sorb Însetat de pocăinţă O dorinţă… Ce ai de pierdut când dragoste nu e, credinţa s-a spulberat şi speranţa moare? Din mocirla în care mă zbat, cine se uită la mine, cine mă scoate oare Merit să putrezesc în ea, viermii să îmi mănânce ochii ce odată Tânjeau după forme fine, şi-ţi cătau privirea de îndată Ce reuşeam să îmi ridic din pământul ce cheamă Gândul care te-a cuprins de teamă. Da, în pământ se nasc toate Pe moarte…

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful