BUCURIE

Când te ţin în braţe, simt întreaga Divinitate care A lucrat cu atâta măiestrie să ridice în picioare Un boboc de înger, din care adie parfumul suav Ce mă îmbată şi-mi face corpul greu, trândav. Zi şi noapte, fără de mâncare aş trăi din privirea Ce atinge în ungherele ascunse de viaţa grea. M-ai ridicat din genunchi, unde îmi îngropam Simţăminte goale când singur în tăcere zăceam. Acum nu ştiu cum să îmi ţin bucuria ce arde Totul în calea ei, chiar şi dorinţe deşarte Care nu mai cutează să îşi ceară dreptul la fericire Că de prea multă tristeţe nu mai voiau iubire. Luna nu mai îmi pare tristă, e o sărbătoare Afară şi mulţumesc ei, ţie, că dragostea nu moare Din pieptul care-mi freamătă încet, ca să nu simţi Durerea milenară adunată acolo din vechi părinţi. Şi când respir aerul curat care îmi împrospătează Gândurile care jucăuş din neastâmpăr nu încetează Dragostea îmi surâde, suferinţa încet plânge Că nu mă mai chinuie până la sânge. Iar cu căldura trupului tău, o ascund şi mă încălzesc Când greu îmi e, nici nu vreau să mă gândesc Cum ar fi fost dacă nu ne-am fi întâlnit niciodată S-ar fi pierdut iubirea noastră toată….

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful