FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE - LUCIAN BLAGA - SIBIU

STUDENTA : Novaceanu Roxana-Tatiana SPECIALIZAREA : Finante-Banci ANUL : I GRUPA : 3 PROFESORI COORDONATORI : DAN POPESCU SI OPREANA ALIN

Criza economico-financiara mondiala a Romaniei
Tema: Proiectii ale crizei economico-financiare mondiale pentru economia romaneasca actuala.

O criza financiara poate fi caracteriza printr-un dezechilibru pe o anumita piata financiara, dezechilibru ce afecteaza capaciattea de alocare a pietei, determinand ca intermediera financiara si investitiile sa fie reduse sau inexistente. Termenul “criza financiara”este folosit intr-un numar mare de cazuri, de multe ori pentru a denota o criza a sectorului bancar, o criza a creditelor sau a pietelor valutare, dar este de preferat a fi folosit doar in acele situatii in care rezultatul si consecintele sunt majore: o criza generala si internationala. Majoritatea crizelor au in fata problema distinctiei intre insolventa si lipasa de lichiditate. Analistii economici considera ca “ miracolele economice asiatice” sunt de fapt forme fara fond, economii fantoma: toate investitiile au condus la crearea de capacitate de productie in exces si la cresterea preturilor pe piata imobiliarelor. Alti critici recunosc o crestere reala, problemele rezumandu-se la cursurile de schimb si monedele supraevaluate si la deja clasica criza de lichiditate, ce surprinde incapacitatea de onoare a imprumuturilor pe termen scurt. Putem afirma ca exista o serie de caracteristici ce diferentiaza diferitele tipuri ale crizei financiare: rolul “fundamentelor economice”, importanta relativa a datoriilor securizate si bancare, importanta relativa a datoriilor publice si private, regimurile ratelor de schimb si istoricul acestora, structura si dinamismul economiei „mama”. Efecte potenţiale ale turbulenţelor financiare internaţionale asupra economiei româneşti: - Volatilitatea mai pronunţată a cursului de schimb, în condiţiile reducerii semnificative a apetitului pentru risc al investitorilor pe pieţele emergente

- Creşterea în continuare a costurilor finanţării externe şi reducerea volumului acesteia, afectând mai ales creditul în valută şi creditul acordat populaţiei - Diminuarea volumului intrărilor autonome de capital şi eventuale repatrieri anticipate ale capitalurilor străine fructificate în economia românească -Scăderea cererii pentru exporturile româneşti prin reducerea perspectivelor de creştere economică în ţările membre UE, dar şi temperarea dinamicii importurilor (mai ales a celor asociate consumului privat) ca urmare a atenuării cererii interne. - un atac speculativ asupra ratei de schimb; - o panica financiara (panica bancara, propagata international prin intermediul filialelor. În acest caz, nici un grad de transparenta sau informare mai buna nu va elimina comportamentul de turma); - spargerea „balonului” la preturile unor active; - o criza indusa de hazard moral (garantari implicite sau explicite de bail-out); - recunoasterea unei datorii amenintatoare, urmata de masuri eronate. Obstacolul principal în previziunea, prevenirea si rezolvarea crizelor financiare internationale este tocmai faptul ca ele prezinta nu doar una, ci o serie dintre caracteristicile prezentate anterior. Crizele economice sunt un subiect recent în economia moderna. Cu toate acestea, putem vorbi despre criza în diferite contexte, în diferite momente temporale si istorice. Cu exceptiile de rigoare în care s-a privilegiat productia, acrosându-se marile lanturi internationale de activitate, in Romania privatizarea s-a realizat prin distructie, au fost terminate zeci si sute de milioane de firme, cadru in care “ privatizatorii” au dobandit sume uriase de bani, sume extrase, practic, din conturile economiei nationale. “Liberarizarea” preturilor si activitatilor de catre ignoranti sau rauvoitori, a actionat in aceeasi directie. Institutiile economiei de piata, create si gestionate unele dupa criterii politice, nu au functionat si nu functioneaza cu eficienta sociala asteptata. Somajul, initial cu o crestere foarte abrupta, a cunoscut o oarecare “relaxare” prin emigrarea profesionala a unor importante segmente de forta de munca.

Dar pe fondul crizei economice mondiale, somajul acesta isi arata din nou coltii, “deosebiti de performanti” in a musca din greu din nivelul de trai. Productiile sunt in scadere evidenta, abrupta, participarea romaneasca in banci este foarte putin semnificativa, resursele nationale aproape ca nu ne mai apartin, agricultura din “de export”, a devenit o palida replica, in speta o agricultura de subzistenta, de joasa performanta. Infrastructurile se afla într-o stare jalnica, aproape nu trece o saptamâna fara 2 – 3 accidente pe calea ferata, fara accidente majore pe o trama esentialmente stradala, cea autostradala lipsind aproape cu desavârsire... La mai bine de un an şi jumătate de la izbucnirea crizei economice în SUA, guvernanţii români încă susţineau că această criză mondială putea ocoli ţara noastră. Dacă în februarie 2007 criza începea să se facă simţită pe continentul american, în România, primele efecte, prin anunţuri de şomaj şi disponibilizări aveau să fie făcute abia în noiembrie 2008. Acum declinul economic mondial pare sa incetineasca, conform celor mai recente date privind evolutia industriei la nivel mondial, care sugereaza ca perioada actuala de recesiune se va incheia curand in cele mai importante economii ale lumii, scrie Financial Times.